{"id":12293,"date":"2013-04-19T13:23:34","date_gmt":"2013-04-19T13:23:34","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=12293"},"modified":"2013-04-20T20:04:02","modified_gmt":"2013-04-20T20:04:02","slug":"vadim-pirogan-calvarul-pe-valurile-vietii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2013\/04\/19\/vadim-pirogan-calvarul-pe-valurile-vietii\/","title":{"rendered":"Restituri. Vadim Pirogan: Calvarul"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

Vadim Pirogan<\/strong><\/p>\n

Valentin \u015eerbacov<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

CALVARUL<\/strong><\/p>\n

(Pe valurile vie\u0163ii)<\/strong><\/p>\n

2005<\/p>\n

\"\"<\/a><\/p>\n

,,Crima se \u00eencepe nu cu trupele cu fum ale crematoriilor<\/strong><\/p>\n

\u015fi nici cu vapoarele spre Magadan, pline cu de\u0163inu\u0163i.<\/strong><\/p>\n

Crima se \u00eencepe cu indiferen\u0163a cet\u0103\u0163enilor\u201d.<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

Dorm eroii somn u\u015for,<\/p>\n

\u00een\u015fir\u00e2nd ca la parad\u0103,<\/p>\n

frun\u0163i culcate l\u00e2ng\u0103 zbor,<\/p>\n

bra\u0163e care-au fost s\u0103 cad\u0103.<\/p>\n

Ard luceferi \u00een ca\u015ftani<\/p>\n

peste cruci, peste morminte,<\/p>\n

anii lor, frumo\u015fii ani,<\/p>\n

r\u00e2d \u00een h\u00e2rci \u015fi oseminte.<\/p>\n

 <\/p>\n

\u00a0\u00a0 Cimitir –\u00a0 Andrei Ciurunga<\/em><\/p>\n

 <\/p>\n

Victoria comunismului \u00een multe \u0163\u0103ri era \u00eentotdeauna corelat\u0103 cu distrugerea \u00een mas\u0103 a popula\u0163iei. Comuni\u015ftii doreau s\u0103 schimbe \u00eentreaga societate. \u00cent\u00e2i au distrus elitele conduc\u0103toare…<\/p>\n

Apoi regimul comunist, ca \u015fi regimul nazist, \u015fi de altfel ca orice regim totalitar, – a mers p\u00e2n\u0103 la a schimba structura societ\u0103\u0163ii prin distrugerea masiv\u0103 a unor straturi ale popula\u0163iei… Ei distrugeau categorii sociale, nu indivizi. Distrugeau pe cei mai buni \u0163\u0103rani, pe cei mai buni muncitori, pe cei mai buni intelectuali, elita oric\u0103rei clase, care ar fi putut avea un grad mai mare de independen\u0163\u0103. De la \u00eenceput, scopul principal a fost acela de a distruge orice form\u0103 de rezisten\u0163\u0103 a societ\u0103\u0163ii…<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 V.Bukovski la Sighet, 2002\u00a0 <\/ins><\/em><\/p>\n

Nu se poate admite ca groz\u0103viile trecutului s\u0103 fie date uit\u0103rii. Ceea ce s-a petrecut este o prevenire. Trebuie s\u0103 ne amintim tot timpul de trecut. El a existat, s-a dovedit posibil \u015fi aceast\u0103 posibilitate r\u0103m\u00e2ne. Pericolul const\u0103 \u00een refuzul de a \u015fti, \u00een tendin\u0163a de a uita \u015fi \u00een a nu crede c\u0103 toate acestea s-au petrecut \u00een realitate.<\/p>\n

Karl Jaspers<\/em><\/p>\n

\u00cencotro pe noapte \u015fi pe ger<\/p>\n

\u015fi\u00a0 descul\u0163\u00a0 pe c\u00e2mpuri de z\u0103pad\u0103,<\/p>\n

c\u00e2nd t\u00e2r\u00e2\u015f, c\u00e2nd pr\u0103v\u0103lit gr\u0103mad\u0103,<\/p>\n

dus de baionetele de fier?<\/p>\n

M\u00e2na rece, \u00eenlemnind pe lemn,<\/p>\n

Trage t\u00e2rn\u0103copul greu spre glie.<\/p>\n

V\u00e2ntul care arde pe c\u00e2mpie<\/p>\n

ne-a cuprins pe to\u0163i ca la un semn.<\/p>\n

Dar a\u015fa-i sau poate nu-mi dau seama?<\/p>\n

Azi \u00eemi pare frigul mai domol.<\/p>\n

Sub c\u0103ma\u015f\u0103 duc, pe s\u00e2nul gol,<\/p>\n

cea dint\u00e2i scrisoare de la mama.<\/p>\n

 <\/p>\n

\u00a0 \u00a0 Cea dint\u00e2i \u2013 Andrei Ciurunga<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

Cuv\u00e2nt \u00eenainte<\/strong><\/p>\n

\u00cen Republica Moldova sunt foarte pu\u0163ine documente – c\u0103r\u0163i despre tragedia poporului nostru \u00een timpul ocupa\u0163iei sovietice, care a adus numai nenorociri \u015fi suferin\u0163e, cu deport\u0103ri, \u00eenchisori, lag\u0103re; cu\u00a0 \u00eempu\u015fcarea ai oamenilor care au luptat pentru adev\u0103r \u015fi dreptate. Anii trec, vin alte genera\u0163ii noi, care nu \u015ftiu adev\u0103rul despre acele evenimente, despre crimele sovietice s\u0103v\u00e2r\u015fite pe p\u0103m\u00e2ntul nostru: Basarabia.<\/p>\n

Ne-au furat p\u0103m\u00e2ntul str\u0103mo\u015fesc, ne-au distrus credin\u0163a, sufletul, cinstea, con\u015ftiin\u0163a na\u0163ional\u0103. Am r\u0103mas f\u0103r\u0103 Marea Neagr\u0103, f\u0103r\u0103 Dun\u0103re, f\u0103r\u0103 Carpa\u0163i, \u015fi acum doresc s\u0103 ne distrug\u0103 ca neam, alung\u00e2ndu-ne de pe acest p\u0103m\u00e2nt de milenii al nostru. Ei g\u0103sesc \u00een r\u00e2ndurile noastre tr\u0103d\u0103tori, mancur\u0163i, profitori care pentru un loc c\u0103ldu\u0163, pentru un blid de linte \u00ee\u015fi v\u00e2nd sovestea, neamul \u015fi ba\u015ftin\u0103. Datoria noastr\u0103 este s\u0103 dezv\u0103luim \u015fi s\u0103 propov\u0103duim adev\u0103rul istoric, adev\u0103rul \u015ftiin\u0163ific, s\u0103 lupt\u0103m \u00eempotriva minciunii \u015fi perfidiei du\u015fmanilor neamului nostru.<\/p>\n

Aceast\u0103 carte este o f\u0103r\u00e2m\u0103 din acel adev\u0103r stra\u015fnic despre un regim hain, barbar \u015fi s\u00e2ngeros, care a exterminat sute de mii de vie\u0163i omene\u015fti \u00een Basarabia, care n-au avut alt\u0103 vin\u0103 dec\u00e2t c\u0103 \u015fi-au iubit patria, p\u0103m\u00e2ntul str\u0103mo\u015fesc, au dorit s\u0103-\u015fi creasc\u0103 copii \u00een pace \u015fi dreptate.<\/p>\n

Autorii<\/p>\n

 <\/p>\n

Anii mei tinerei i-a strigat cineva,<\/p>\n

tocmai c\u00e2nd \u00eei hr\u0103neam cu semin\u0163e de stea<\/p>\n

\u015fi era c\u00e2t pe ce s\u0103 pun m\u00e2na pe ei,<\/p>\n

cineva i-a strigat \u015fi s-au dus anii mei.<\/p>\n

Anii \u2013 Ion Had\u00e2rc\u0103<\/em><\/p>\n

Valentin \u015eerban<\/strong><\/p>\n

\u00centr-o frumoas\u0103 zi de var\u0103, m\u0103 \u00eentorceam la Chi\u015fin\u0103u cu autobuzul, de la B\u0103l\u0163i, unde fusesem la judecata, care, \u00een sf\u00e2r\u015fit, mi-a dat dreptate – mi-a \u00eentors casa p\u0103rinteasc\u0103 din mahalaua P\u0103m\u00e2nteni, dup\u0103 50 de ani de chinuri. Acolo am tr\u0103it 16 ani p\u00e2n\u0103 la venirea barbarilor de la r\u0103s\u0103rit, care au \u00eentors lumea pe dos, nenorocind milioane de oameni nevinova\u0163i, oameni care doreau s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00een pace, \u00een s\u00e2nul familiei, s\u0103-\u015fi creasc\u0103 copiii, s\u0103 munceasc\u0103 \u015fi s\u0103 se bucure de via\u0163\u0103.<\/p>\n

Dar dup\u0103 o or\u0103 de mers, i-a plesnit autobuzului o roat\u0103, apoi \u015fi a doua, fiind nevoi\u0163i s\u0103 ne oprim l\u00e2ng\u0103 o p\u0103durice de cop\u0103cei tineri. C\u00eet \u015foferul se por\u0103ia cu repara\u0163ia, m-am a\u015fezat pe un bu\u015ftean la marginea p\u0103duricii, la umbr\u0103, l\u00e2ng\u0103 un omulean, b\u0103tr\u00e2n ca \u015fi mine, care f\u0103cea cu un baston de nuc ni\u015fte semne pe p\u0103m\u00e2ntul nisipos. Era mic de statur\u0103, suplu, p\u0103rea s\u0103 fi fost un bun sportsman \u00een tinere\u0163e. \u00cembr\u0103cat \u00eentr-un costum cafeniu deschis, era \u00eengrijit, cur\u0103\u0163el – se vedea c\u0103 nu e chiar de la coarnele plugului. Avea o \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare care te atr\u0103gea, era pur \u015fi simplu un b\u0103tr\u00e2nel frumos, cum sunt mul\u0163i pe acest p\u0103m\u00e2nt, dar pe care nu-i vezi \u00een forfota acestei vie\u0163i mereu \u00een fug\u0103.<\/p>\n

\u2013 Frumoas\u0103 p\u0103durice, zice el.<\/p>\n

\u2013 Frumoas\u0103, da nu ca cele din Siberia, am strecurat eu printre din\u0163i.<\/p>\n

B\u0103tr\u00e2nul s-a uitat lung la mine, cu un z\u00e2mbet cercet\u0103tor. Ochii lui\u00a0 m\u0103 sfredeleau.<\/p>\n

\u2013 Dumneata ai fost \u00een Siberia? \u2013 m-a \u00eentrebat.<\/p>\n

\u2013 Da\u2026 m-au dus ru\u015fii \u00een 1941, s\u0103 m\u0103 \u00eenve\u0163e minte\u2026<\/p>\n

\u2013 \u015ei dumneata spui ca, s\u0103 \u015ftie \u015fi al\u0163ii, ce pr\u0103p\u0103d a f\u0103cut rusul \u00een Basarabia noastr\u0103 rom\u00e2neasc\u0103?<\/p>\n

\u2013 Dar dumneata de unde e\u015fti? \u2013 l-am \u00eentrebat.<\/p>\n

A urmat o t\u0103cere lung\u0103, parc\u0103 se g\u00e2ndea s\u0103 r\u0103spund\u0103 sau nu.<\/p>\n

\u2013 \u015ei pe unde ai fost \u00een Siberia? – a r\u0103spuns el la \u00eentrebarea mea.<\/p>\n

\u2013 P\u0103i, am fost dus f\u0103r\u0103 judecat\u0103 \u00een Tai\u015fetlag, (numit apoi Ozerlag), \u00een regiunea Irkutsk. Acolo trebuia s\u0103-mi r\u0103m\u00e2n\u0103 oasele, dar m-a sc\u0103pat Dumnezeu…<\/p>\n

\u2013 Dar eu \u2026 de trei ori am murit, de trei ori am \u00eenviat, s-au g\u0103sit oameni cu suflet care mi-au \u00eentins m\u00e2na…<\/p>\n

A urmat iar\u0103\u015fi o t\u0103cere lung\u0103, de parc\u0103 se g\u00e2ndea s\u0103-mi povesteasc\u0103 ceva sau mai bine s\u0103 tac\u0103. Apoi, cu glas r\u0103gu\u015fit, a mai ad\u0103ugat:<\/p>\n

\u2013 Am fost prin p\u0103r\u0163ile celea, am trecut prin iadul sovietic.<\/p>\n

\u015ei iar\u0103\u015fi a t\u0103cut. \u015eoferul ne-a spus c\u0103 va trebui s\u0103 a\u015ftept\u0103m p\u00e2n\u0103 o s\u0103-i aduc\u0103 alte ro\u0163i de la B\u0103l\u0163i. Nu avem ce face. I-am povestit c\u00e2te ceva b\u0103tr\u00e2nului din via\u0163a mea… Povestea mea i-a insuflat \u00eencredere \u015fi m\u0103 privea de acum cu al\u0163i ochi.<\/p>\n

\u015ei acolo, la umbra unui cop\u0103cel, am auzit o istorie care a \u00eentrecut-o pe a mea.<\/p>\n

Vorbea lin, c\u00eent\u0103rindu-\u015fi parc\u0103 fiecare cuv\u00e2nt, vorbindu-mi, \u00eentr-o curat\u0103, \u015fi frumoas\u0103 limb\u0103 rom\u00e2neasc\u0103.<\/p>\n

\u2013 M\u0103 cheam\u0103 Valentin \u015eerban. Ba\u015ftina mea este satul Nem\u0163eni, de pe malul st\u00e2ng al Prutului \u2013 r\u00eeul care de at\u00eetea zeci de ani desparte Rom\u00e2nia noastr\u0103 de n\u0103p\u0103stuita Basarabie.<\/p>\n

Str\u0103bunelul meu, Constantin \u015eerban, numit \u00eenc\u0103 \u015fi \u201emo\u015fierul Costache\u201d, era un b\u0103tr\u00e2n de statur\u0103 mijlocie, sp\u0103tos, purta must\u0103\u0163i lungi, resfirate. \u0162in minte c\u0103 \u00een fiecare diminea\u0163\u0103 \u00eei pl\u0103cea s\u0103 bea c\u00e2te dou\u0103 ou\u0103 crude, pe care i le aducea buc\u0103t\u0103reasa, \u201etiotea\u201d Dunea.<\/p>\n

So\u0163ia lui, str\u0103bunica Anica sau Ani\u015foara, cum o striga str\u0103bunelul Costache, era mai \u00eenalt\u0103 dec\u00e2t el, avea un piept mare, purta \u00eentotdeauna rochii sau fuste de m\u0103tase de culoare surie, culoarea \u015foarecilor.<\/p>\n

Bunelul, mo\u015f Grigore era \u00eenalt, de un metru \u015fi \u015faptezeci, bine b\u0103rbierit, cu briciul, pe care-l ascu\u0163ea de o curea lat\u0103 de marinar. Purta cizme, vorbea pu\u0163in. Moldovean\u00a0 din neamul \u015eerbenilor, \u00eenv\u0103\u0163ase carte ruseasc\u0103, deoarece \u201egubernia\u201d basarabean\u0103 era \u00een st\u0103p\u00eenirea \u0163arului \u015fi nu existau \u015fcoli rom\u00e2ne\u015fti. Acest bunel a f\u0103cut serviciu militar la ru\u015fi mai bine de 25 de ani, cum era pe timpul \u0163arilor.<\/p>\n

Era din oameni \u00eenst\u0103ri\u0163i, gospodari, cu multe rude \u015fi cuno\u015ftin\u0163e, avea mul\u0163i cumetri, fini \u015fi alte rubedenii. Unele rude tr\u0103iau chiar \u00een ora\u015ful Leova. Avea mul\u0163i cunoscu\u0163i \u00een satele de-a lungul Prutului. A\u015fa cum avea carte ruseasc\u0103, a fost sf\u0103tuit, s\u0103 se \u00eenroleze \u00een armata \u0163arist\u0103. Str\u0103bunelul meu Costache, sf\u0103tuit de comandantul pichetului de gr\u0103niceri din Nem\u0163eni, care p\u0103zea grani\u0163a pe sectorul Ungheni – Cahul, l-a dat pe Grigore \u00een armata \u0163arului. Grigore a fost trimis la ni\u015fte cursuri militare, de unde a\u00a0 ie\u015fit vahmistru \u015fi a fost \u00eencadrat ca ajutor al comandantului pichetului de gr\u0103niceri de la Nem\u0163eni.<\/p>\n

Comandantul avea o fiic\u0103, Maria, viitoarea mea bunic\u0103. Aceasta, din nefericire, \u00een copil\u0103rie, \u015fi-a spart un ochi cu acul, cos\u00e2nd o c\u0103ma\u015f\u0103 de in. P\u0103rin\u0163ii ei nu mai aveau nici o speran\u0163\u0103 s-o m\u0103rite cu cineva, c\u0103ci cine ar fi luat o fat\u0103 chioar\u0103 de un ochi? Dar s-a \u00eent\u00e2mplat c\u0103 l-au convins pe bunelul meu s\u0103 se \u00eensoare cu ea, c\u0103ci avea deja v\u00e2rsta de 15 ani, iar Grigore era holtei la 43 de ani ai s\u0103i. A\u015fa era pe atunci obiceiul, c\u0103 dup\u0103 o slujb\u0103 de 25 de ani, b\u0103rba\u0163ii, \u00eentor\u015fi acas\u0103, se c\u0103s\u0103toreau cu fete tinere.<\/p>\n

Bunica Maria, \u00eembla cu \u015for\u0163 colorat, era foarte vioaie, vesel\u0103, se deosebea de so\u0163ul ei. Singur\u0103 mulgea cele vre-o trei vaci din gospod\u0103rie, singur\u0103 turna laptele \u00een ulcioare, apoi le cobora \u00een beci. \u00cei pl\u0103cea s\u0103 joace c\u0103r\u0163i \u015fi s\u0103 citeasc\u0103 romane, mai ales dintre cele de dragoste. Doar se c\u0103s\u0103torise tineric\u0103 \u015fi pe umerii ei c\u0103zuse lucru mult, c\u0103ci gospod\u0103ria era mare.<\/p>\n

\u00cen urma acestei c\u0103s\u0103torii s-a n\u0103scut mama mea, Eugenia, \u00een anul 1897. \u00cen familia bunelului erau zece copii \u2013 \u015fase fete \u015fi patru b\u0103ie\u0163i. Unii au murit, dar eu \u00eei \u015ftiam pe unchii: Petru, Constantin,\u00a0 Alexandru \u015fi pe m\u0103tu\u015file Nina, Niusea \u015fi Dusea.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/strong>Unchiul Alexandru (\u015eura, a\u015fa \u00eel numeau to\u0163i) a murit \u00een revolu\u0163ia din 1917, era \u00een armata alb\u0103 a lui Denikin, care lupta \u00eempotriva bol\u015fevicilor.<\/p>\n

Unchiul Petru a fost c\u0103pitan de vapor \u015fi plutea pe Dun\u0103re de la Reni \u00een Grecia. La una din \u00eentoarcerile din Grecia, gr\u0103bindu-se acas\u0103 unde \u00eel a\u015ftepta iubita sa, a dat comand\u0103 mecanicului s\u0103 m\u0103reasc\u0103 viteza. Cazanul vaporului a explodat, iar Petru a fost op\u0103rit, c\u0103ci st\u0103tea pe punte, taman de asupra lui, \u015fi a fost r\u0103nit stra\u015fnic. S-a chinuit c\u00eeteva zile cu hainele lipite de piele, cer\u00e2nd s\u0103 fie mai bine omor\u00e2t, dec\u00e2t s\u0103 suporte a\u015fa dureri. A murit s\u0103racul, Dumnezeu s\u0103-l ierte, c\u0103 bun om era \u015fi-l iubeau marinarii.<\/p>\n

Unchiul Constantin, fiind bun me\u015fter t\u00e2mplar \u015fi iscusit sculptor \u00een lemn, \u015fi-a g\u0103sit de lucru la Bucure\u015fti. Mama mea, Eugenia, a terminat la Chi\u015fin\u0103u o \u015fcoal\u0103 de doi ani. Cl\u0103direa acelei \u015fcoli este \u015fi azi pe strada Mateevici, col\u0163 cu H\u00e2nce\u015fti, o cas\u0103 cu dou\u0103 etaje. Dup\u0103 terminarea \u015fcolii din Chi\u015fin\u0103u mama a \u00eenv\u0103\u0163at la Petrograd la o \u015fcoal\u0103 de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tori. \u00cen acele timpuri era la mod\u0103 ca fetele s\u0103 lucreze ca \u00eenv\u0103\u0163\u0103toare pentru luminarea tineretului sau ca surori de caritate. Mama s-a cerut s\u0103 fie \u00eenv\u0103\u0163\u0103toare \u015fi a fost trimis\u0103 \u00een comuna Barta, l\u00e2ng\u0103 Ismail, aproape de comuna Hagi-Abdul; acolo \u00een spitalul din sat, m-am n\u0103scut, \u00een 1918.<\/p>\n

Tat\u0103l meu, Nicolae Nicolau, era \u015fi el \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor. Dar dup\u0103 vre-o doi ani mama s-a desp\u0103r\u0163it de el, fiindc\u0103 lui \u00eei pl\u0103ceau fetele. Din clasele superioare \u015fi \u00een familie erau mari scandaluri. Dup\u0103 ce l-a prins \u00eentr-o gr\u0103din\u0103 cu o fat\u0103, l-a gonit de la cas\u0103, c\u0103ci pe vremea aceea adulterul era o mare ru\u015fine. Mama s-a mutat cu lucrul din comuna Barta la Leova, unde era mai aproape de Nem\u0163eni, de p\u0103rin\u0163i.<\/p>\n

Mama mea, (Eugenia) era micu\u0163\u0103, purta pantofi nr.33, se \u00eembr\u0103ca cu gust, \u00eei pl\u0103ceau culorile roz \u015fi bleu. Purta ciorapi numai negri. \u00ce\u015fi f\u0103cea p\u0103rul cu ni\u015fte foarfece pe care le \u00eenc\u0103lzea la \u201eo spirtovk\u0103\u201d, un fel de primus mititel. Avea voce frumoas\u0103 \u015fi c\u00e2nta minunat. \u00centr-o vreme a c\u00e2ntat la catedrala din Chi\u015fin\u0103u, dirijor fiind Lialicovschi. C\u00e2nd f\u0103ceam \u015fotii, m\u0103 punea \u00een genunchi pe gr\u0103un\u0163e. Str\u0103bunelul Costache a murit la 99 de ani, iar s\u0103rmanul bunel Grigore a murit de foame \u00een 1947, c\u00e2nd mureau oamenii cu sutele \u00een sate. Mama atunci a sc\u0103pat cu via\u0163\u0103, c\u0103ci lucra \u00eenv\u0103\u0163\u0103toare la sovietici \u015fi primea o ra\u0163ie de merinde \u2013 \u00eei spuneau ,,paiok\u201d.<\/p>\n

Era deja anul 1922. Dup\u0103 unirea cu \u0162ara, din 1918, \u00een Basarabia era nevoie de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tori, care s\u0103 \u015ftie limba rom\u00e2n\u0103, pe care basarabenii o numeau moldoveneasc\u0103. S-au organizat cursuri de limb\u0103 rom\u00e2n\u0103, pentru c\u0103 \u00een timpul ocupa\u0163iei \u0163ariste ru\u015fii au avut grij\u0103 ca s\u0103 dispar\u0103 limba natal\u0103 a moldovenilor; toate documentele, erau \u00een limba rus\u0103, slujbele \u00een biserici preo\u0163ii le f\u0103ceau \u00een ruse\u015fte. Mitropolitul Pavel Lebedev, unul din cei mai mari \u015fovini ru\u015fi, interzicea slujba \u00een biserici \u00een limba rom\u00e2n\u0103. Mai mult chiar – a confiscat toate c\u0103r\u0163ile rom\u00e2ne\u015fti din biserici \u015fi m\u0103n\u0103stiri, arunc\u00eendu-le \u00een foc. Regimul \u0163arist f\u0103cea totul ca s\u0103-i despart\u0103 pe rom\u00e2nii basarabeni de ceilal\u0163i rom\u00e2ni, din dreapta Prutului, ca \u015fi cum ar fi fost de neamuri diferite.<\/p>\n

Aceasta era politica \u0163arilor, care vroiau s\u0103 ascund\u0103 r\u0103pirea \u00een 1812, a Basarabiei \u015fi s\u0103-i fac\u0103 pe moldoveni ru\u015fi. N-au reu\u015fit \u00eens\u0103 barbarii de la r\u0103s\u0103rit s\u0103-i rusifice pe moldoveni, cu toate eforturile lor de asuprire, de interzicere a limbii na\u0163ionale, a adev\u0103ratei istorii. A\u015fa cum mama \u015ftia bine limba rom\u00e2n\u0103, c\u0103ci acas\u0103 vorbeam rom\u00e2ne\u015fte, a fost trimis\u0103 la Gala\u0163i la cursuri de calificare a \u00eenv\u0103\u0163\u0103torilor. A terminat cursurile cu nota bine \u015fi s-a \u00eentors la Leova.<\/p>\n

Mama \u015fi-a g\u0103sit un b\u0103rbat de treab\u0103 \u015fi eu am c\u0103p\u0103tat un tat\u0103 adoptiv \u2013 Gheorghe Baldovici. Era un om \u00eenalt, drept, puternic, b\u0103rbat bine, cu favori\u0163i mari. Umbla \u00een cizme \u00eenalte, negre, str\u00e2nse bine pe picior, le d\u0103dea cu crem\u0103 neagr\u0103 (\u201eGladys\u201d, se numea). Luceau ca soarele. Se desc\u0103l\u0163a cu ajutorul unui taburet. St\u0103tea mult \u00een fa\u0163a oglinzii, piept\u0103n\u00e2ndu-se \u015fi admir\u00e2ndu-se, c\u0103 era b\u0103rbat frumos. \u00cei pl\u0103cea s\u0103 joace c\u0103r\u0163i pe bani, la clubul Partidului liberal. Pierdea uneori mii de lei, dar mai des c\u00e2\u015ftiga, cur\u0103\u0163\u00e2ndu-i pe al\u0163ii. \u00cen 1947, la sovietici, \u00een timpul foametei, au dat n\u0103val\u0103 ho\u0163ii \u00een gospod\u0103ria noastr\u0103. Erau \u00eenarma\u0163i, au furat totul, au \u00eempu\u015fcat-o pe bunica Maria, ceilal\u0163i au sc\u0103pat.<\/p>\n

Tat\u0103l adoptiv murit la 83 de ani, dup\u0103 ce s-a \u00eentors cu mama din Siberia.<\/p>\n

\u00cen cur\u00e2nd s-a n\u0103scut \u015fi fratele meu vitreg \u2013 Vladimir. Pe noi, copiii, mama ne \u00eenv\u0103\u0163a de la v\u00e2rsta de 3-4 ani s\u0103 citim \u015fi s\u0103 scriem. De la patru ani eu am umblat \u015fi la gr\u0103dini\u0163a de copii din Leova, unde educatoare era doamna Georgescu, venit\u0103\u00a0\u00a0 din regat, care ne-a \u00eenv\u0103\u0163at foarte bine limba rom\u00e2n\u0103. Mamei i s-a promis c-o s\u0103 fiu primit la \u015fcoala primar\u0103 la v\u00e2rsta de 6 ani \u015fi nu de 7. Doamna Georgescu a fost \u015fi ea de aceia\u015fi p\u0103rere \u015fi mi-a d\u0103ruit un penar cu creioane colorate \u201eHardtmut\u201d, pentru c\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103m bine \u015fi citeam frumos poeziile.<\/p>\n

Am fost trimis la \u015fcoala primar\u0103 de b\u0103ie\u0163i nr.1, nu la \u015fcoala mamei, mixt\u0103. Acolo era director un \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor venit din regat, Anton Alistar, om bun, dar sever, care se mira de cuno\u015ftin\u0163ele mele la limba rom\u00e2n\u0103 \u00een compara\u0163ie cu ale altor copii, mai ales \u00eei pl\u0103cea c\u00e2nd reciteam poezii. C\u00e2nd veneau revizorii \u015fcolari din Cahul sau Leova, \u00eencepeau controlul cu \u015fcoala lui Alistar.<\/p>\n

Eram \u00een banca \u00eent\u00e2ia \u015fi, la orice \u00eentrebare, fie de rom\u00e2n\u0103, fie din aritmetic\u0103, eu ridicam \u00eentotdeauna m\u00e2na s\u0103 r\u0103spund. C\u00e2nd citeam poeziile, revizorii m\u0103 m\u00e2ng\u00e2iau pe cap sau pe um\u0103r, \u00eentreb\u00e2ndul pe director: \u201eBun b\u0103ie\u0163el, al cui este?\u201d Eu \u00eel stimam foarte mult pe dl Alistar, dar m\u0103 temeam de el, c\u0103ci uneori ne d\u0103dea \u015fi b\u0103taie cu crengu\u0163e sub\u0163iri de plop pentru orice \u015ftreng\u0103rie. \u00cemi d\u0103dea de citit c\u0103r\u0163i din biblioteca lui, de ale lui Ion Creang\u0103, pove\u015fti frumoase, spun\u00e2ndu-mi: \u201eValentine, cel mai bun prieten al omului este cartea\u201d.<\/p>\n

De fapt \u015fi acas\u0103 citeam foarte mult. Mama ne cump\u0103ra regulat reviste colorate cu pove\u015fti \u015fi n\u0103zdr\u0103v\u0103nii pentru copii. Cea mai frumoas\u0103 poveste pe care am citit-o pe acele vremuri \u015fi pe care nu am uitat-o nici ast\u0103zi a fost \u201eO c\u0103l\u0103torie \u00een lumea basmelor\u201d, scris\u0103 de scriitoarea suedez\u0103 Selma Lagherlof, pe coperta c\u0103reia \u015fedea c\u0103lare pe g\u00e2tul unei lebede albe, cu aripile larg desf\u0103cute, un copilandru care plutea \u00een lumea basmelor. Apoi mai era o revist\u0103 pentru copii \u201eHaplea\u201d, numele unui fl\u0103c\u0103u hazliu \u015fi n\u0103zdr\u0103van din care re\u0163in \u015fi azi c\u00e2te ceva: cum:<\/p>\n

,,Haplea a plecat la v\u00e2n\u0103toare<\/p>\n

s\u0103 v\u00e2neze zbur\u0103toare;<\/p>\n

Vulturi, bufni\u0163i, cucuvele,<\/p>\n

fug speriate, vai de ele,<\/p>\n

c\u0103 le prinde \u015fi le \u00eenghite<\/p>\n

chiar \u015fi vii, nejumulite\u201d.<\/p>\n

Ne abona mama \u015fi la revista \u201eCei trei cerceta\u015fi\u201d, o descriere a aventurilor a trei b\u0103ie\u0163i curajo\u015fi, \u00een Africa, cu foarte multe momente captivante din p\u0103durile virgine cu negrii m\u00e2nc\u0103tori de oameni albi. Mama avea acas\u0103 biblioteca ei, de fapt to\u0163i \u00eenv\u0103\u0163\u0103torii aveau a\u015fa ceva. Citeam chiar \u015fi unele romane interzise pentru v\u00e2rsta mea, \u00eemi amintesc de \u201eRoab\u0103 de bun\u0103 voie\u201d…<\/p>\n

\u00cen biblioteca familiei noastre erau c\u0103r\u0163i de literatur\u0103 artistic\u0103, filozofie, de istorie, de drept, despre c\u0103l\u0103torii prin lumea \u00eentreag\u0103. Pe mine m\u0103 interesau cele de c\u0103l\u0103torii \u015fi despre dreptul roman; mai cu seam\u0103 c\u00e2nd \u00eencepusem s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103m dreptul, constitu\u0163ia, legile, \u00eencep\u00e2nd din clasa a III-a \u015fi a IV-a de gimnaziu, cum ar fi azi clasele VII-VIII.<\/p>\n

*<\/p>\n

*\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 *<\/p>\n

Valentin \u015eerban se opri. Privirea b\u0103tr\u00e2nului se \u00eendrept\u0103 spre cerul senin de unde r\u00e2dea c\u0103tre noi soarele. \u00cen p\u0103durice se auzea un ciripit de p\u0103s\u0103ri. A t\u0103cut pu\u0163in \u015fi a zis:<\/p>\n

\u2013 Mi se pare c\u0103 am luat-o razna. S\u0103 ne \u00eentoarcem unde trebuie.<\/p>\n

\u2013 Am \u00eenv\u0103\u0163at la \u015fcoala primar\u0103 nr.1 patru ani. Lec\u0163iile \u00eencepeau la ora 8diminea\u0163a. Dar mai \u00eent\u00eei ziceam ,,Tat\u0103l nostru\u201d. Apoi c\u00e2ntam cuvintele de o frumuse\u0163e rar\u0103:<\/p>\n

Mult e dulce \u015fi frumoas\u0103<\/p>\n

limba ce-o vorbim,<\/p>\n

alt\u0103 limb\u0103 armonioas\u0103<\/p>\n

ca ea nu g\u0103sim…<\/p>\n

Salt\u0103 inima-n pl\u0103cere,<\/p>\n

c\u00e2nd o ascult\u0103m<\/p>\n

\u015fi pe buze – aduce miere,<\/p>\n

c\u00e2nd o cuv\u00e2nt\u0103m;<\/p>\n

rom\u00e2na\u015ful o iube\u015fte ca sufletul s\u0103u.<\/p>\n

Vorbi\u0163i, scrie\u0163i rom\u00e2ne\u015fte,<\/p>\n

pentru Dumnezeu!<\/p>\n

Dup\u0103 patru ani de \u015fcoal\u0103 primar\u0103\u00a0 am intrat la gimnaziul mixt din Leova.<\/p>\n

Pe atunci erau cluburi de cultur\u0103 \u015fi de adun\u0103ri pentru tineret \u015fi cei mai \u00een v\u00e2rst\u0103. Tat\u0103l meu adoptiv, Cheorghe Baldovici, frecventa un club. \u00centr-o zi dl Alistar s-a apropiat de tat\u0103l meu \u015fi i-a spus:<\/p>\n

\u2013 Dle Baldovici, a\u015fi vrea s\u0103 \u015fti\u0163i c\u0103, b\u0103iatul d-tale Valentin, este foarte capabil, c\u0103 cea mai bun\u0103 lucrare la admitere este a lui.<\/p>\n

\u00cemi aduc aminte: m\u0103 b\u0103l\u0103ceam \u00een apa Prutului c\u00e2nd m-au strigat colegii de clas\u0103:<\/p>\n

\u2013 Valentine, vino repede s\u0103 mergem s\u0103 d\u0103m examenele de admitere. M-am dus \u00eentr-un suflet. Pe banc\u0103 erau dou\u0103 caiete. Profesorul Alistar ne-a dictat c\u00e2teva propozi\u0163ii \u015fi o problem\u0103 de aritmetic\u0103. Am rezolvat totul, apoi ne-am dus acas\u0103.<\/p>\n

A\u015fa am intrat la gimnaziul mixt de la Leova.<\/p>\n

\u00cemi pl\u0103ceau scriitorii, poe\u0163ii greci \u015fi romani, filozofii. Am citit aproape tot ce s-a scris despre Aristotel, Homer, Sofocle, Seneca, Freud, Schopenhauer, Stefan Zweig, nemaivorbind de literatura rom\u00e2n\u0103, \u00eencep\u00e2nd cu Ion Creang\u0103, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Liviu Rebreanu, George Co\u015fbuc, Cezar Petrescu, Ionel Teodoreanu, Victor Eftimiu, Octavian Goga, Panait Istrati, Petre Belu, astea c\u00e2t \u00eemi mai aduc aminte. Dar c\u00e2te reviste nu le-am frunz\u0103rit: Realitatea, Rom\u00e2nia ilustrat\u0103, Rom\u00e2nia pitoreasc\u0103!… <\/em><\/p>\n

Pe vremea mea tineretul citea foarte mult, deoarece alte mijloace de informare \u2013 ca radioul, televizorul, computerul \u2013 nu erau. \u00cencep\u00e2nd cu \u015fcoala primar\u0103 \u015fi mai cu seam\u0103 cu liceul, profesorii recomandau elevilor ce c\u0103r\u0163i trebuie citite sau despre care trebuia s\u0103 poveste\u015fti \u00een clas\u0103, s\u0103 scrii compuneri. Am avut norocul s\u0103-l am ca profesor de istorie pe Teodor Golescu, un reg\u0103\u0163ean, care era \u015fi dirigintele clasei noastre. El ne ducea \u00een zilele de s\u0103rb\u0103tori, \u00een special la cele de Pa\u015fti, peste Prut \u00een p\u0103durile Bumb\u0103tei, Vetri\u015foarei, peste drum de Leova, unde jucam fotbal. \u00cennoptam la ciobanii bog\u0103ta\u015fului Adam Mitache, care avea 5000 de oi, ascultam noaptea doinele c\u00e2ntate de ciobani la fluier. Ne hr\u0103neau cu jinti\u0163\u0103, cu urd\u0103 \u015fi cu ca\u015fcaval proasp\u0103t, m\u00e2ncam dintr-o m\u0103m\u0103lig\u0103 mare c\u00e2t o roat\u0103 de c\u0103ru\u0163\u0103.<\/p>\n

C\u00e2nd ie\u015feam \u00een vacan\u0163\u0103, ni se spunea ce c\u0103r\u0163i trebuie s\u0103 citim ca s\u0103 scriem compunerea: \u201eCum am petrecut vacan\u0163a?\u201d. Eu eram slab la matematic\u0103, nu-mi pl\u0103cea, dar la rom\u00e2n\u0103 eram puternic, scriam foarte bine compunerile \u015fi, \u00een general, \u00eemi pl\u0103cea mult limba rom\u00e2n\u0103.<\/p>\n

\u00cen 1933 a avut loc un concurs la Bucure\u015fti pentru elevii liceelor din toate provinciile \u0163\u0103rii. Subiectul compunerii era: \u201eCum ai petrecut vacan\u0163a, impresii\u201d \u015fi ce c\u0103r\u0163i ai citit din cele recomandate de profesori. Eu am scris o compunere pe 12 pagini, pentru care am fost premiat (cu o excursie la Predeal \u015fi Constan\u0163a).<\/p>\n

Eu, care nu fusesem nic\u0103ieri \u00een afar\u0103 de Nem\u0163eni \u015fi Leova, am fost puternic impresionat de toate ce-am v\u0103zut \u00een acea c\u0103l\u0103torie. Marea Neagr\u0103, cu apele ei f\u0103r\u0103 de sf\u00e2r\u015fit, cu valurile ei puternice \u015fi \u00eenalte care m-au speriat la \u00eenceput, apoi m-am deprins, iar acele impresii mi s-au pecetluit pe toat\u0103 via\u0163a. Visam s\u0103 m\u0103 fac marinar, s\u0103 cutreier alte \u0163\u0103ri \u2013 nev\u0103zute, necunoscute.<\/p>\n

Dup\u0103 terminarea cu succes a gimnaziului, am intrat la \u015ecoala superioar\u0103 de Comer\u0163 din Leova, unde am \u00eendr\u0103git limba italian\u0103.<\/p>\n

Cu toate c\u0103 tr\u0103iam \u00een Basarabia, eu nu \u015ftiam ruse\u015fte; acas\u0103 se vorbea numai rom\u00e2ne\u015fte.<\/p>\n

La v\u00e2rsta de 14-15 ani umbl\u00e2nd la p\u0103scut caii, \u00eempreun\u0103 cu prietenii de la \u015fcoala primar\u0103, ne duceam uneori la furat, prin gr\u0103dinile vecinilor \u015fi ale altor oameni din sat – luam harbuji, z\u0103mo\u015fi, acoperindu-ne cu saci pe timp de ploaie. Ne mai ocupam cu coptul cartofilor, cu v\u00e2natul, cu prinsul vr\u0103biilor, pe care le frigeam pe c\u0103rbuni, cu prinsul racilor \u00een cotloanele de sub malurile Prutului. Racilor le m\u00e2ncam picioarele \u015fi cozile \u00eenc\u0103rcate cu icre.<\/p>\n

Odat\u0103, \u0163in minte, am plecat cu o tab\u0103r\u0103 \u0163ig\u0103neasc\u0103 spre satul H\u00e2n\u0103senii Noi, la 7 km de la Leova. Porneam cu \u0163iganii, ascultam c\u00e2ntecele lor la vioar\u0103, de \u0163i se str\u00e2ngea inima de jale, de aceste melodii duioase. Acas\u0103 m-au c\u0103utat pe malul Prutului vre-o c\u00e2teva zile, c\u0103utau m\u0103car hainele, g\u00e2ndindu-se c\u0103 m-am \u00eenecat. Pentru aceast\u0103 aventur\u0103 am m\u00e2ncat o b\u0103taie sor\u0103 cu moartea de la tat\u0103l meu vitreg cu biciu\u015fca de nu m\u0103 puteam a\u015feza vre-o c\u00e2teva zile. A\u015fa m-am lecuit de umblatul cu \u0163iganii.<\/p>\n

Vara, \u00een vacan\u0163\u0103, m\u0103 duceam pe jos p\u00e2n\u0103 la Nem\u0163eni, 40 de km pe malul Prutului, prin p\u0103duri. \u00cemi pl\u0103cea c\u00e2nd m\u0103 apuca vre-o ploaie \u00een p\u0103dure cu tunete \u015fi fulgere. P\u0103durea mi se p\u0103rea ca \u00een basme, lucind la lumina fulgerelor, cu crengile care trosneau \u015fi c\u0103deau de puterea v\u00e2ntului.<\/p>\n

M\u0103 iubeau tinerii mai \u00een v\u00e2rst\u0103 ca mine cu c\u00e2\u0163iva ani, pentru c\u0103 le povesteam multe din cele citite.<\/p>\n

Vecinul nostru, mo\u015f H\u00e2nganu, avea un fecior Ion, de fapt to\u0163i \u00eel numeau Vanea H\u00e2nganu, mult mai mare ca mine, c\u0103 terminase gimnaziul din Leova prin anii 1928-1929, c\u0103ruia \u00eei pl\u0103cea fizica. Dormeam vara cu el \u015fi toamna t\u00e2rziu \u00een \u201ep\u0103tul\u201d, o u\u015f\u0103 mare, pus\u0103 pe creanga unui nuc b\u0103tr\u00e2n. Acest Vanea H\u00e2nganu a \u00eenv\u0103\u0163at la liceu la Ia\u015fi \u015fi dup\u0103 ce \u015fi-a rupt un picior a lep\u0103dat \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura. \u00cei pl\u0103cea fizica. A cump\u0103rat ni\u015fte fire electrice \u015fi becuri de lantern\u0103 \u015fi, f\u0103c\u00e2nd ni\u015fte lichid din chimicale, a tras lumin\u0103 electric\u0103 ce nu era \u00eenc\u0103 \u00een Leova… Tot el a construit din plumb un model de ,,parovic\u201d, (motor cu aburi), a g\u0103sit \u015fi o roat\u0103 \u015fi i-a dat foc ,,parovicului\u201d, pe care l-a d\u0103ruit p\u0103rintelui Tom\u015fa, care ne preda fizica la gimnaziul din Leova. Toat\u0103 Leova s-a mirat de inven\u0163ia lui Vanea, care s-a p\u0103strat mul\u0163i ani \u00een gimnaziu. \u00cen \u201939, c\u00e2nd am plecat \u00een armat\u0103, am v\u0103zut \u00een gimnaziu cum ,,parovicul\u201d era p\u0103strat \u00eentr-un dulap special, av\u00eend inscrip\u0163ia: ,,inven\u0163ia elevului Ion H\u00e2nganu\u201d. Dup\u0103 \u00eentoarcerea mea din Siberia am fost la Leova, dar gimnaziul era d\u0103r\u00e2mat \u015fi \u00een locul lui era un bloc locativ.<\/p>\n

La gimnaziul din Leova, \u00eentr-o clas\u0103 cu mine erau 28 de b\u0103ie\u0163i \u015fi trei fete – moldoveni, greci, nem\u0163i, evrei, g\u0103g\u0103uzi.<\/p>\n

\u00cen Leova, evreii aveau liceul\u00a0 lor – \u201eTarbut\u201d, unde mama mea preda rom\u00e2na \u015fi matematica. Evreii aveau o asocia\u0163ie \u201eGordoni\u201d, sionist\u0103, cu clubul lor. Aici str\u00e2ngeau bani pentru \u201eMOPR\u201d \u2013 asocia\u0163ie comunist\u0103 pentru ajutorarea muncitorilor. Moldovenii erau mai s\u0103raci, singura baie \u00een ora\u015f era a evreilor, care se duceau regulat s\u0103 se spele, fie s\u0103rac, fie bogat.<\/p>\n

Limba italian\u0103 o preda profesorul Ion Chiriac. Vorbea frumos \u015fi sunetele acestei limbi r\u0103sunau melodios \u00een clas\u0103. \u00cemi pl\u0103cea \u015fi limba francez\u0103, predat\u0103 de dna Catz. Germana era predat\u0103 de dna Lang. To\u0163i elevii aveau uniform\u0103 de culoare ,,kaki\u201d, cu chipiu, \u015fi fiecare avea pe m\u00e2na st\u00e2ng\u0103, cusut cu fire aurii, num\u0103rul s\u0103u. Eu purtam num\u0103rul 92. Dac\u0103 f\u0103ceai vre-o n\u0103zb\u00e2tie \u00een ora\u015f, era de ajuns s\u0103-\u0163i \u00eenscrie cineva num\u0103rul \u015fi s\u0103-i telefoneze directorului sau s\u0103 depun\u0103 o pl\u00e2ngere. Puteai fi eliminat din \u015fcoal\u0103, (dac\u0103 n\u0103zb\u00e2tia era mare) pe o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, dou\u0103; atunci nu aveai voie s\u0103 vii la lec\u0163ii; afl\u00eend \u015fi p\u0103rin\u0163ii, primeai o chelf\u0103neal\u0103 care \u00ee\u0163i punea mintea la loc.<\/p>\n

\u00cen clase, c\u00e2nd vorbeau sau predau profesorii, se auzea musca – era t\u0103cere \u015fi o aten\u0163ie absolut\u0103. Respectul elevilor fa\u0163\u0103 de profesori era mare \u015fi p\u0103strat de to\u0163i.<\/p>\n

Dup\u0103 ora 20 seara nu aveai voie s\u0103 te plimbi prin ora\u015f. Cu fetele nu aveai voie s\u0103 te plimbi, era interzis, numai acei din ultimul an de liceu aveau voie s\u0103 umble \u00een haine civile \u015fi s\u0103 se plimbe cu fete. Era o disciplin\u0103 supravegheat\u0103 de pedagogi \u015fi profesori \u015fi nu se \u00eenc\u0103lca de nimeni.<\/p>\n

B\u0103tr\u00e2nii erau respecta\u0163i, li se cedau locurile \u00een autobuse, tramvaie \u015fi parcuri. Majoritatea elevilor erau foarte politico\u015fi cu to\u0163i oamenii \u015fi cedau locurile lor fetelor, \u00een tramvaie, autobuse. Era un respect deosebit fa\u0163\u0103 de sexul feminin.<\/p>\n

Aveam o fire vioaie, mai f\u0103ceam n\u0103zb\u00e2tii, nu avea cine s\u0103 m\u0103 pedepseasc\u0103, doar tat\u0103l plecase din cas\u0103, iar cel adoptiv se purta bine cu mine. Odat\u0103, la Leova, l-am b\u0103tut pe fiul \u015fefului de poli\u0163ie \u2013 Antonescu. Eu \u00eenv\u0103\u0163am cu sora lui. I-am dat dou\u0103 palme fiindc\u0103 acela m\u0103 insultase, c\u00e2nd citeam ni\u015fte poezii. Venit la o serbare la \u015fcoal\u0103, Antonescu tat\u0103l i-a spus directorului Alistar:<\/p>\n

\u2013 Uite, acest golan l-a b\u0103tut pe fiul meu…<\/p>\n

Anton Alistar i-a r\u0103spuns:<\/p>\n

\u2013 Nu \u015ftiu cum s-a \u00eent\u00e2mplat, dar Valentin e un b\u0103iat de treab\u0103, \u00eenva\u0163\u0103 foarte bine.<\/p>\n

Atunci Antonescu tat\u0103l mi-a spus :<\/p>\n

\u2013 Las\u0103 c\u0103 o s\u0103 te prind eu c\u00e2ndva. Pentru asta am avut nepl\u0103ceri cu unchiul meu Dumitru Baldovici, care lucra la poli\u0163ie comisar.<\/p>\n

\u2013 N-ai avut ce face, mi-a zis sup\u0103rat unchiul Baldovici.<\/p>\n

\u2013 P\u0103i a meritat \u015fi i-am dat! \u2013 i-am zis eu. Unchiul a dat din m\u00e2n\u0103 \u015fi m-a l\u0103sat \u00een pace.<\/p>\n

Am terminat \u015fcoala comercial\u0103 \u015fi m\u0103 g\u00e2ndeam s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163 mai departe la Ia\u015fi sau la Bucure\u015fti. M\u0103car c\u0103 mama \u015fi tat\u0103l adoptiv aveau salarii bune, erau doi fra\u0163i \u00een familie \u015fi nu ne puteau \u00eentre\u0163ine pe am\u00e2ndoi la liceu. Era greu, se cereau bani mul\u0163i. Doream s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163 la Bucure\u015fti, v\u0103zusem deja acest ora\u015f \u201emicul Paris\u201d, \u015fi \u00eemi pl\u0103cea foarte mult. Aveam un prieten bun, Ilie Sp\u0103taru, care era student la facultatea de drept de la Ia\u015fi. Era fratele colegului meu de liceu, Mihail Sp\u0103taru. Tat\u0103l lor era director la \u015fcoala primar\u0103 nr.3.<\/p>\n

*<\/p>\n

*\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 *<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/strong>\u00cen acele vremuri studen\u0163ii luau parte activ\u0103, la diferite adun\u0103ri, \u015fi evenimente politice din \u0163ar\u0103, ei reprezentau o for\u0163\u0103 \u015fi conduc\u0103torii \u00eei luau \u00een seam\u0103. Mai mult, \u00een acele timpuri activa organiza\u0163ia \u201eGarda de Fier\u201d, \u00een care majoritatea membrilor erau studen\u0163i \u015fi elevi din licee, cu toate c\u0103 ultimii nu aveau voie s\u0103 fac\u0103 politic\u0103. \u015eeful G\u0103rzii era un b\u0103rbat t\u00e2n\u0103r, Corneliu Zelea Codreanu, care reu\u015fea s\u0103 capteze tineretul, f\u0103g\u0103duind o via\u0163\u0103 nou\u0103, lupt\u00e2nd \u00eempotriva corup\u0163iei \u015fi f\u0103g\u0103duind locuri de munc\u0103 pentru \u015fomeri. Era un curent na\u0163ionalist, care sem\u0103na cu cel din Germania, de c\u00e2nd venise Hitler la putere. Rom\u00e2nia, care a fost \u00eentotdeauna al\u0103turi de Fran\u0163a \u015fi Anglia \u00een politica sa, avea acum probleme cu Germania, care o for\u0163a s\u0103 intre \u00een pactul Berlin \u2013 Roma \u2013 Tokio.. Germania avea nevoie de petrolul rom\u00e2nesc pentru r\u0103zboaie \u015fi cuceriri de p\u0103m\u00e2nturi streine. Rom\u00e2nia era \u00een acele vremuri a patra \u0163ar\u0103 cu rezerve de petrol \u00een lume. Germania c\u0103uta s\u0103 atrag\u0103 \u201eGarda de Fier\u201d \u00een mrejele sale. \u00cen Rom\u00e2nia erau multe partide care se\u00a0 schimbau des la conducere, dar nu rezolvau problemele dureroase ale poporului. Regele Carol al II-lea, venit la putere, se legase cu ni\u015fte evrei prea boga\u0163i din \u0163ar\u0103, de\u0163in\u0103tori de firme \u015fi uzine mari, care exploatau poporul. \u00cen campania electoral\u0103 fiecare partid f\u0103g\u0103duia marea cu sarea, dar, venit la putere, nu se \u0163inea de cuv\u00e2nt, fapt ce producea nemul\u0163umiri \u00een popor. De aceea curentul na\u0163ionalist sus\u0163inut de germani lua propor\u0163ii. Mai ales mul\u0163i erau revolta\u0163i \u00eempotriva evreilor boga\u0163i \u00een m\u00e2inile c\u0103rora \u00eenc\u0103puse comer\u0163ul \u015fi industria rom\u00e2n\u0103. Ba mai mult, ei se str\u0103duiau s\u0103 pun\u0103 m\u00e2na pe p\u0103m\u00e2nturile \u0163\u0103r\u0103ne\u015fti, f\u0103c\u00e2nd averi din aceasta. Mul\u0163i evrei veniser\u0103 pe aceste plaiuri din alte p\u0103r\u0163i Ucraina, Rusia, Polonia, Caucaz, unde erau persecuta\u0163i. Aici erau primi\u0163i \u015fi aranja\u0163i omene\u015fte, dar datorit\u0103 solidarit\u0103\u0163ii lor, o parte din ei se \u00eembog\u0103\u0163eau repede devenind mari comercian\u0163i \u015fi proprietari de \u00eentreprinderi, ce trezea nemul\u0163umirea multor oameni.<\/p>\n

Dorind mult s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163 la Bucure\u015fti, c\u00ee\u0163iva prieteni studen\u0163i au str\u00e2ns vre-o 500 de lei pentru drumul meu spre capital\u0103, unde tr\u0103ia fratele mamei, un bun me\u015fter lemnar, care avea \u015fi el copii. Trebuie s\u0103 spun c\u0103 p\u00e2n\u0103 la tren, la sta\u0163ia Iargara, am venit de la Leova cu \u201ebalahura\u201d, o tr\u0103sur\u0103 tras\u0103 de trei cai, (nu erau autobuse pe atunci). Cu trenul am ajuns\u00a0 la F\u0103lciu, apoi la Buz\u0103u \u015fi Bucure\u015fti. M-am oprit la fratele lui Mihai, Ilie Sp\u0103taru, student. A doua zi ne-am dus la Floreasca, unde se desf\u0103\u015fura expozi\u0163ia la care Rom\u00e2nia a participat cu multe m\u0103rfuri industriale \u015fi produse agricole. Aici, lume mult\u0103, pavilioane cu diferite m\u0103rfuri din \u0163ar\u0103 \u015fi de peste hotare, lucruri multe, nemaiv\u0103zute de tineri. Tot aici avea loc \u015fi un concurs de avia\u0163ie, unde veniser\u0103 avioane din alte \u0163\u0103ri. Se afla un avion enorm, venit din Rusia. (URSS, se chema acum acea \u0163ar\u0103).<\/p>\n

El s-a ridicat \u00een aer \u015fi a lansat para\u015futi\u015fti, vre-o 20. \u00cen cer au ap\u0103rut para\u015fute albe, care pluteau spre p\u0103m\u00e2nt.<\/p>\n

\u00cen Rom\u00e2nia pe atunci erau aviatori vesti\u0163i \u2013 c\u0103pitanul Papan\u0103 \u015fi B\u00e2zu Cantacuzino, care b\u0103tuser\u0103 unele recorduri mondiale. Era vremea dezvolt\u0103rii rapide a avia\u0163iei \u015fi a marinei, a ma\u015finilor \u015fi a tehnicilor noi, care progresau uluitor. Mare ne-a fost mirarea tuturor, c\u00e2nd am v\u0103zut c\u0103 para\u015futi\u015ftii cobor\u00e2\u0163i din cer, din avionul \u201eMaxim Gorki\u201d, erau ni\u015fte feti\u015fcane tinere \u2013 rusoaice. Peste tot aplauze, gemea c\u00e2mpul expozi\u0163iei de strig\u0103te de admira\u0163ie. Para\u015futismul era un lucru nou \u00een Rom\u00e2nia \u015fi mul\u0163i au v\u0103zut pentru prima oar\u0103 cum para\u015futi\u015ftii aterizau din cer.<\/p>\n

A\u015fa cum la \u015ecoala comercial\u0103 din Leova se d\u0103dea bacalaureatul, eu am intrat la facultatea de comer\u0163 a Universit\u0103\u0163ii din Bucure\u015fti.<\/p>\n

\u00cen 1939 am fost luat la armat\u0103, pe care am f\u0103cut-o la marin\u0103. Vroiam s\u0103 fac armat\u0103 la marin\u0103, visam s\u0103 v\u0103d alte \u0163\u0103ri, \u00eemi pl\u0103ceau excursiile. Ca s\u0103 intri la marin\u0103, s\u0103 fii ofi\u0163er, trebuia permisiunea regelui Carol. La marin\u0103 intrau mai mult feciori de ofi\u0163eri sau ai oamenilor de vaz\u0103. Eram deja pe bricul \u201eMircea\u201d \u015fi veneam de dou\u0103 ori pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 la antrenamente sportive la Bucure\u015fti, deoarece eram campion la fug\u0103 – garduri 110 metri. Amiralul flotei avea nevoie de un \u015fef la aprovizionare \u015fi m-a \u00eentrebat dac\u0103 voi putea lucra. La r\u0103spunsul meu afirmativ am nimerit pe vaporul \u201eMircea\u201d. Aici era \u015fi \u015fcoala de ofi\u0163eri de marin\u0103. Eu aveam gradul de aspirant-sublocotenent, \u00eenscris la \u015fcoala de marin\u0103. Cu sportul m\u0103 ocupam din 1935. \u00cen 1938 am devenit campion la proba de alergare la distan\u0163a de 110 metri garduri, categoria juniori. \u00cen 1939 m-am c\u0103s\u0103torit.<\/p>\n

Dintre colegii mei \u00eemi aminteam de Arsenie Stamati din Leova. S\u0103rmanul, a murit \u00een r\u0103zboi la Odesa \u00een 1941. \u00cempreun\u0103 cu profesorul de istorie Teodor Golescu am venit la p\u0103rin\u0163ii lui \u00een 1942, chiar am \u015fi dormit la ei acas\u0103, la dna Stamate, mama lui Arsenie. L-am pomenit, \u00eendurera\u0163i, noi \u00eempreun\u0103\u00a0 cu mama bunului \u015fi cu surorile lui, Nina \u015fi Ludmila.<\/p>\n

Tot la Odesa mai apoi a murit \u015fi profesorul de istorie, Teodor Golescu, cel care a iubit foarte mult elevii. \u015ei elevii \u00eel stimau \u015fi erau bucuro\u015fi c\u00e2nd organiza excursii la mo\u015fia lui Adam Mitake, unde jucam fotbal, ne duceam la st\u00e2n\u0103, la ciobani, unde, noaptea, ascultam c\u00e2ntece ciob\u0103ne\u015fti. Se pierduse \u015fi colegul Ion Lupan. Cu d\u00eensul ajutam preotul la slujbe \u00een Leova, preg\u0103team cadelni\u0163a; eram b\u0103ie\u0163i crescu\u0163i cu fric\u0103 \u00een Dumnezeu, religio\u015fi. Pe Ion Lupan nu l-au mai g\u0103sit, nici nu am aflat ceva despre el.<\/p>\n

Hai\u0163ia, fiica rabinului din Leova, plecase \u00een Israel \u00een 1940. Din 28 de elevi \u015fi trei eleve, to\u0163i s-au dus pe lumea cealalt\u0103. Via\u0163a i-a desp\u0103r\u0163it, arunc\u00e2ndu-i \u00een toate col\u0163urile lumii.<\/p>\n

Evreii erau ajuta\u0163i s\u0103 plece \u00een Israel, li se f\u0103ceau documentele f\u0103r\u0103 nici un fel de restric\u0163ii. Leova era un centru comunist, \u00eemp\u00e2nzit de agen\u0163i sovietici, ajuta\u0163i de evrei care aproape to\u0163i erau comuni\u015fti. Cu ei un singur moldovean, Gu\u015fan, c\u0103s\u0103torit cu o evreic\u0103. Comuni\u015ftii f\u0103ceau agita\u0163ie \u00eempotriva statului rom\u00e2n, r\u0103sp\u00e2ndeau afi\u015fe, manifeste, ziare sovietice. Spionii veneau u\u015for din Tiraspol, grani\u0163a era slab p\u0103zit\u0103, nu era s\u00e2rm\u0103 ghimpat\u0103 ca la sovietici \u015fi era u\u015for de trecut din URSS \u00een Rom\u00e2nia. Se mai \u00een\u0163elegeau \u015fi cu gr\u0103nicerii rom\u00e2ni, pl\u0103teau bani sau le d\u0103deau ceva marf\u0103…<\/p>\n

Fratele mamei, t\u00e2mplar, cum am spus, tr\u0103ia la Bucure\u015fti. \u00cen timpul r\u0103zboiului a fost invitat special la \u0162iganca s\u0103 fac\u0103 cimitirul eroilor rom\u00e2ni c\u0103zu\u0163i aici la datorie \u00een acea grea lupt\u0103 din 1941. Venit la \u0162iganca, a cioplit c\u00e2teva cruci cu ornamente, a f\u0103cut r\u0103stignirea lui Hristos, poarta cimitirului, lucr\u00e2nd c\u00e2teva luni.<\/p>\n

La Bucure\u015fti am locuit \u00een casa lui, pe \u015eoseaua Dumbr\u0103vi\u0163ei. Unchiul avea un copil, eu trebuia s\u0103 mai c\u00e2\u015ftig ceva \u015fi m-am aranjat la lucru la o firm\u0103 a unui evreu, Herdan. Ora\u015ful \u00eemi pl\u0103cea mult \u015fi, tot hoin\u0103rind prin el, \u00eel cuno\u015fteam tot mai bine. M\u0103 duceam la teatru, cinema, la oper\u0103. Am v\u0103zut\u00a0 multe piese \u015fi opere. Am v\u0103zut \u201eO noapte de groaz\u0103\u201d, \u201eAmurg\u201d cu artistul Gheorghe Sorin. L-am v\u0103zut de multe ori pe vestitul actor Constantin T\u0103nase, care \u00een timpul ocupa\u0163iei sovietice \u00eentr-o scen\u0103 a spus: \u201eDe la Nistru p\u00e2n\u0103 la Don-davai<\/em> ceas, davai<\/em> palton!\u201d Pentru aceasta a fost arestat.<\/p>\n

Odat\u0103 la teatru a avut loc un incendiu, s-a aprins cortina, dar arti\u015ftii continuau s\u0103-\u015fi joace rolurile p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd cortina s-a pr\u0103bu\u015fit. Publicul spectator a intrat \u00een panic\u0103, unii s\u0103reau de la balcon, \u015fi-au fracturat picioarele. Era mare panic\u0103.<\/p>\n

\u00cen fiecare duminic\u0103 mergeam la teatru cu bilete cu pre\u0163 redus, pentru studen\u0163i, sau la oper\u0103. \u00cei vedeam \u015fi admiram pe Gic\u0103 Petrescu, Mia Braia, Ioana Radu, Maria T\u0103nase; vizitam restaurantul lui Petru Le\u015fcenko, pe Calea Victoriei nr. 1. Le\u015fcenco ie\u015fea pe scen\u0103, \u00eembr\u0103cat \u00een c\u0103ma\u015f\u0103 \u0163ig\u0103neasc\u0103, \u015fi c\u00e2ntecele lui la chitar\u0103 se sf\u00e2r\u015feau cu aplauze zgomotoase, mai ales ale emigran\u0163ilor ru\u015fi, care erau mul\u0163i \u00een Rom\u00e2nia de pe timpul revolu\u0163iei ruse din 1917. Statul rom\u00e2n le pl\u0103tea pensii bune \u015fi-i ajuta cu ce putea.<\/p>\n

Petre Le\u015fcenko d\u0103dea concerte \u015fi \u00een timpul sovieticilor \u00een \u0163ar\u0103, era foarte pre\u0163uit \u015fi aplaudat, ceea ce nu i-a \u00eempiedicat s\u0103-l aresteze peste c\u00e2tva timp. El a \u015fi murit \u00een \u00eenchisoare. Faima lui p\u0103trunsese \u00een Uniunea Sovietic\u0103, unde discuri cu c\u00e2ntecele lui se vindeau, la pre\u0163 mare. \u015ei so\u0163ia lui a fost arestat\u0103, dar, dup\u0103 ani grei de \u00eenchisoare, dup\u0103 moartea lui Stalin, a reu\u015fit s\u0103-l reabiliteze pe so\u0163ul ei, unul dintre cei mai vesti\u0163i c\u00e2nt\u0103re\u0163i ru\u015fi din acele vremuri.<\/p>\n

Dar s\u0103-\u0163i spun \u015fi cum am cunoscut-o pe Reta, viitoarea mea so\u0163ie.<\/p>\n

Pe o strad\u0103, aproape de casa ei, era un atelier de fotografiat. \u00cen vitrin\u0103 era expus portretul ei. A\u015fa f\u0103ceau fotografii cu fotografiile celor mai frumoase fete, ca s\u0103 atrag\u0103 clien\u0163i. Am v\u0103zut-o apoi pe Reta pe strad\u0103 cu o cunoscut\u0103 de a mea. Am rugat-o s\u0103-mi fac\u0103 cuno\u015ftin\u0163\u0103 cu ea, c\u0103ci \u00eenainte de r\u0103zboi erau alte reguli de purtare, nu puteai cunoa\u015fte u\u015for o fat\u0103 din familie bun\u0103. Mi-a f\u0103cut cuno\u015ftin\u0163a.<\/p>\n

O invitam la cinema, la cofet\u0103rie \u015fi zi cu zi ne apropiam tot mai mult unul de altul; ea \u00eenv\u0103\u0163a la o \u015fcoal\u0103 comercial\u0103.<\/p>\n

La cafeneaua Cap\u015fa, unde m\u0103 duceam cu Reta, chelnerii m\u0103 \u015ftiau c\u0103 sunt campion sportiv. Ei vorbeau \u00eentre ei.<\/p>\n

Uite, m\u0103, a venit \u201ebol\u015fevicul\u201d din Basarabia, care ne-a biruit la \u00eentrecere \u015fi a devenit campion la fug\u0103. Aici beam cacao, cafea, m\u00e2ncam pr\u0103jituri Napoleon, citeam reviste, r\u0103sfoiam jurnale, ziare…<\/p>\n

Aveam \u00een parcul Botanica o banc\u0103, ,,a noastr\u0103\u201d. C\u00e2nd veneam \u00een parc \u015fi era ocupat\u0103, ne plimbam p\u00e2n\u0103 se elibera, atunci ne a\u015fezam \u015fi noi. Aici am petrecut clipe fericite, eram tineri, doritori de via\u0163\u0103. Ne \u00eembr\u0103\u0163i\u015fam, ne s\u0103rutam, c\u00e2nd nu ne vedea nimeni. Clipe fericite, care nu se uit\u0103, r\u0103m\u00e2n \u00een suflet pe toat\u0103 via\u0163a. Ne iubeam cu adev\u0103rat. C\u00e2nd ne-am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 ne c\u0103s\u0103torim, am venit la mama ei, Paraschiva, s\u0103 cerem binecuv\u00e2ntarea ei. Se vede c\u0103 i-am pl\u0103cut mamei. Veneam acum \u015fi acas\u0103 la ei, o luam pe Reta la plimbare \u015fi ne \u00eentorceam la ora fixat\u0103 de p\u0103rin\u0163i, s\u0103 nu-i sup\u0103r. Reta avea un frate, \u015etefan, care era ofi\u0163er.<\/p>\n

\u00cen 1939 ne-am c\u0103s\u0103torit. Nunta a fost la un restaurant din Bucure\u015fti. Eram tineri, frumo\u015fi… La mas\u0103 erau prietenii no\u015ftri, care venise s\u0103 se bucure de fericirea noastr\u0103. Eu dansam cu Reta, \u015foptindu-i cuvinte ginga\u015fe de iubire. \u00cemi pl\u0103cea Reta. Ne era a\u015fa de bine la am\u00e2ndoi! Pentru noi nu exista nimeni \u00een jurul nostru, nimic nu ne deranja, nici zgomotul din sal\u0103, nici muzica, nici strig\u0103tele chelnerilor; totul era undeva departe, departe…<\/p>\n

Parc\u0103 am fi fost numai noi doi care \u00een lumea asta doream s\u0103 fim ferici\u0163i, s\u0103 fim \u00eempreun\u0103, mereu, s\u0103 nu ne desp\u0103r\u0163im niciodat\u0103.<\/p>\n

Nu a fost o nunt\u0103 mare, cu t\u0103mb\u0103l\u0103u, cum se \u00eent\u00eempl\u0103 de multe ori. Erau alte legi. \u00ce\u0163i legai soarta pentru o via\u0163\u0103 \u00eentreag\u0103, nu ca peste c\u00eeteva luni s\u0103 divor\u0163ezi. Dar nici biserica nu aproba divor\u0163ul.<\/p>\n

Eu aveam 22 de ani, Reta \u2013 19. Eram tineri, totul ne era \u00eenainte.<\/p>\n

Mai apoi ni s-au n\u0103scut copiii. Au ap\u0103rut \u015fi grijile.<\/p>\n

Primul nostru copil a fost Corina. Afl\u00eendu-se la Nem\u0163eni, la bunica, s-a \u00eemboln\u0103vit de meningit\u0103 \u015fi a murit. C\u00eend am primit telegrama de la mama, nu ne venea s\u0103 credem \u2013 a fost pentru noi prima lovitur\u0103 puternic\u0103. Avea Corina noastr\u0103 c\u00eetva peste un ani\u015for\u2026<\/p>\n

Dar ne-d\u0103ruit Dumnezeu al\u0163i copii – Pompiliu, Eugenia, Carmen.<\/p>\n

Lucram mult, \u015fi ei, \u015fi Reta. C\u00ee\u015ftigam bine. Vroiam s\u0103 avem de toate.<\/p>\n

Totul era bine p\u00een\u0103 la intrarea mea \u00een Serviciul Secret.<\/em> Trebuia s\u0103 fiu deseori \u00een deplasare. Reta nu era mul\u0163umit\u0103 c\u0103 lipseam de acas\u0103. Dar nu se putea altminteri.<\/p>\n

Vroiam s\u0103 avem de toate, \u00eens\u0103 via\u0163a a hot\u0103r\u00eet altfel.<\/p>\n

C\u00eend am fost arestat, Pompiliu-Liviu era de 6 ani, Gina-Eugenia \u2013 de 4 \u015fi Carmen \u2013 Paula – de 2.<\/p>\n

Pe atunci \u00eencepusem s\u0103 m\u0103 ocup de sport. Era la Bucure\u015fti o firm\u0103 a unui evreu, Herdan, care finan\u0163a o echip\u0103 sportiv\u0103 \u015fi primea la lucru numai sportivi. F\u0103ceam antrenamente \u015fi acas\u0103, la Leova, aveam o carte scris\u0103 de un suedez cu exerci\u0163ii de gimnastic\u0103. Mama m\u0103 oc\u0103ra deseori, c\u0103ci f\u0103ceam gimnastic\u0103 dezbr\u0103cat \u015fi uneori afar\u0103, pe timp r\u0103u, chiar \u015fi iarna, pe ger.<\/p>\n

\u2013 Ai s\u0103 \u00eennebune\u015fti cu sportul \u0103sta, fiule, mai ast\u00e2mp\u0103r\u0103-te!<\/p>\n

M-am dus la stadion la echipa lui Herdan. Acolo mi-au dat uniform\u0103, chilo\u0163i \u015fi maiou, \u015fi m-au pus s\u0103 joc fotbal. Erau dou\u0103 echipe, eram \u00eenainta\u015f centru. C\u00e2nd a ajuns o dat\u0103 mingea la mine, am \u0163\u00e2\u015fnit brusc, ocolind ap\u0103rarea, \u015fi am \u00eenscris un gol. M-a observat un antrenor, Fesci, fostul c\u0103pitan al echipei de handbal, acea echip\u0103 care i-a b\u0103tut pe nem\u0163i la Olimpiada de la Berlin din 1936.<\/p>\n

Lucram la firma Herdan la calculator. Erau la firm\u0103 trei fra\u0163i: Max, Sever \u015fi Enghel Herdan, \u015fef – contabil era Rot. Eu calculam repede \u015fi-l mai ajutam pe un b\u0103iat Opric\u0103 P\u0103unescu. La Herdan, care avea \u015fi o osp\u0103t\u0103rie, lucrau vreo 60 de func\u0163ionari, obliga\u0163i s\u0103 \u00eenve\u0163e caligrafia, ca atunci, c\u00e2nd scriau documentele, s\u0103 nu poat\u0103 afla nimeni cine a scris documentul, c\u0103ci to\u0163i scriau la fel. Erau ni\u015fte \u015fmecherii evreie\u015fti, c\u0103ci se f\u0103ceau \u015fi atunci falsuri ca s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 impozite mai mici. Lucram la firm\u0103, dar \u00eenv\u0103\u0163am \u015fi la facultatea de comer\u0163. Cei de la Herdan vroiau s\u0103 m\u0103 c\u0103s\u0103toreasc\u0103 cu o fat\u0103 de a lor, dar nu le-a mers. Aici am cunoscut-o pe vestita c\u00e2nt\u0103rea\u0163\u0103 Maria T\u0103nase, care sp\u0103la vesela la restaurantul lui Herdan. Tot aici lucra \u015fi violoncelistul Gic\u0103 Petrescu, \u00een orchestra restaurantului, apoi se ducea \u015fi mai c\u00e2nta la radio. Le convenea c\u0103ci erau \u015fi hr\u0103ni\u0163i. Herdan vroia s\u0103 deschid\u0103 un restaurant pe strada Lipscani \u015fi contabilul Rot m-a chemat s\u0103 se sf\u0103tuiasc\u0103 cu mine, \u00eei trebuia o idee… C\u00e2nd am intrat la el, am v\u0103zut o doamn\u0103 bine \u00eembr\u0103cat\u0103, cu o p\u0103l\u0103rie cu boruri mari. Fuma o \u0163igar\u0103 lung\u0103, cu tutun numai la cap\u0103t. Apoi a plecat, iar Rot mi-a zis:<\/p>\n

\u2013 Uite, asta e Maria T\u0103nase, care a fost la noi sp\u0103l\u0103toreas\u0103 de vesel\u0103, iar acum e artist\u0103, mare c\u00e2nt\u0103rea\u0163\u0103. I-am propus s\u0103 c\u00e2nte la noul restaurant, dar vrea prea mul\u0163i bani \u015fi nu am angajat-o. Ea a spus c\u0103 poate s-o trimit\u0103 pe sora ei, Mia Braia, \u015fi Mia Braia a c\u00e2ntat la restaurantul lui Herdan de pe str.Lipscani. La o serat\u0103 am fost \u015fi eu cu so\u0163ia \u015fi am ascultat-o. Trebuia s\u0103 invit\u0103m la deschidere c\u00e2t mai mul\u0163i oameni de vaz\u0103. Am luat o carte groas\u0103 cu telefoane \u015fi am f\u0103cut lista invita\u0163ilor: generali, profesori, mini\u015ftri, chiar \u015fi P\u0103tr\u0103\u015fcanu, viitorul ministru de justi\u0163ie, comunist. Herdan era un evreu spaniol, era \u015fi furnizorul Cur\u0163ii Regale, c\u00e2nd mai era rege Carol. Pe atunci am cunoscut \u015fi pe mul\u0163i sportivi renumi\u0163i. Eram membru al societ\u0103\u0163ii \u201eViforul-Dacia\u201d, unde antrenor era un neam\u0163, \u015etur, care tr\u0103ia \u00een Germania \u015fi venea odat\u0103 \u00een \u015fase luni pentru a da indica\u0163ii. Rom\u00e2nia nu avea pe atunci antrenori buni. Am \u00eenceput atletismul acolo, la \u201eViforul-Dacia\u201d. \u00cen 1938 am devenit campion la 110 metri garduri. Asocia\u0163iile sportive erau sponsorizate de capitali\u015fti mari ca Max Au\u015fnit, Herdan \u015fi al\u0163ii, care se \u00eenv\u00e2rteau \u00een jurul regelui, unde st\u0103p\u00e2n\u0103 era Lupeasca, o evreic\u0103, amanta lui Carol. Regele avea ac\u0163iuni \u00een firmele evreie\u015fti, care \u00eei aduceau bani grei. Mihai, fiul regelui Carol, era membru onorific \u00een asocia\u0163ia noastr\u0103 sportiv\u0103, era automobilist. Eu eram deja c\u0103s\u0103torit, aveam doi copii. Timpul trecea…<\/p>\n

*<\/p>\n

*\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 *<\/p>\n

La 28 iunie 1940 Uniunea Sovietic\u0103 a ocupat cu for\u0163a Basarabia \u015fi Bucovina de Nord. \u00cen urma pactului secret Ribbentrop – Molotov, doi c\u0103l\u0103i, Hitler \u015fi Stalin, au \u00eemp\u0103r\u0163it Europa. Lui Hitler \u00eei convenea acest acord, c\u0103ci spatele lui era acum asigurat, avea un prieten care-l ajuta cu alimente \u015fi materiale pentru r\u0103zboiul \u00eempotriva Fran\u0163ei \u015fi Angliei. A\u015fa URSS a pus m\u00e2na pe p\u0103m\u00e2nturi str\u0103ine, a \u00eemp\u0103r\u0163it Polonia cu nem\u0163ii, a ocupat \u0162\u0103rile Baltice, Basarabia \u015fi culmea neru\u015fin\u0103rii, a mai rupt \u015fi o bucat\u0103 din Bucovina rom\u00e2neasc\u0103. \u015ei toate aceste fapte erau propagate ca \u201eeliber\u0103ri\u201d ale popoarelor asuprite.<\/p>\n

Din primele zile, \u00een aceste regiuni, ocupate, au \u00eenceput arest\u0103rile, \u00eempu\u015fc\u0103rile, deport\u0103rile oamenilor nevinova\u0163i; obi\u015fnuita teroare ro\u015fie sovietic\u0103. Un val de indignare s-a ridicat \u00een Rom\u00e2nia \u00eempotriva acestei ocupa\u0163ii, mai ales, \u00eempotriva unor minorit\u0103\u0163i care \u015fi-au b\u0103tut joc \u015fi de autorit\u0103\u0163i \u015fi de armata rom\u00e2n\u0103, c\u00e2nd se retr\u0103gea de la Nistru. Mai ales, \u00eempotriva evreilor, din aceste provincii, mul\u0163i dintre ei fiind agen\u0163i sovietici sau simpatizan\u0163i ai lor, care f\u0103g\u0103duiau tuturor \u201efericirea popoarelor\u201d. \u00cen acele zile, 27-28 iunie, c\u00e2nd armata se retr\u0103gea obosit\u0103, fl\u0103m\u00e2nd\u0103, dezonorat\u0103, multe grupuri de evrei se n\u0103pusteau asupra solda\u0163ilor, ofi\u0163erilor, arunc\u00e2nd \u00een ei cu ou\u0103 clocite, cu pietre, \u00eenjur\u00e2ndu-i, rup\u00e2ndu-le galoanele, scuip\u00e2ndu-i, lu\u00e2ndu-le unora \u015fi armele, toate acestea av\u00e2nd loc sub privirile indiferente, batjocoritoare, ale armatei sovietice. Niciodat\u0103 poporul rom\u00e2n nu s-a a\u015fteptat la o a\u015fa comportare de la cei cu care tr\u0103ise \u00een pace \u015fi \u00een\u0163elegere. Reac\u0163ia s-a produs imediat \u00een \u0163ar\u0103, c\u0103ci solda\u0163ii \u015fi ofi\u0163erii, trec\u00e2nd Prutul \u00een \u201941, s-au r\u0103zbunat pe al\u0163i evrei, care, de fapt, poate nu aveau nici o vin\u0103. \u00cei b\u0103teau, \u00eei aruncau din trenuri, era o tragedie pentru acei care le nimereau \u00een m\u00e2ini, cu toate c\u0103 \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103 erau ordine severe.<\/p>\n

Conform acordului \u00eentre Rom\u00e2nia \u015fi URSS avea loc un schimb de popula\u0163ie – unii se refugiau \u00een \u0163ar\u0103, nedorind s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 sub ocupa\u0163ie, al\u0163ii, mai ales, evreii, veneau \u00een Basarabia sovietic\u0103. Dac\u0103 rom\u00e2nii le permiteau plecarea f\u0103r\u0103 condi\u0163ii, d\u00e2ndu-le posibilitatea s\u0103-\u015fi ia \u015fi averea, sovieticii \u00ee\u015fi b\u0103teau joc de rom\u00e2nii care plecau peste Prut. Nu le d\u0103deau trenuri, le reduceau bagajele, le puneau piedici la tot pasul. Ei nu respectau nici conven\u0163ia, nici un drept al omului, \u00ee\u015fi b\u0103teau joc de acei nenoroci\u0163i, care \u00ee\u015fi pierduser\u0103 totul: p\u0103m\u00e2ntul str\u0103mo\u015fesc, casa, averea agonisit\u0103 via\u0163a \u00eentreag\u0103.<\/p>\n

\u00cen iunie 1940 au venit ru\u015fii sovietici. Nu erau ru\u015fii cei vechi, cei de p\u00e2n\u0103 la revolu\u0163ie, a\u015fa spuneau b\u0103tr\u00e2nii, care tr\u0103ise sub \u0163arul Nicolai. Cei noi veni\u0163i, din primele zile, s-au pus pe treab\u0103. Peste c\u00e2teva zile de la a\u015fa zisa \u201eeliberare\u201d, mascat\u0103 cu manifest\u0103ri stradale, cu agitatori sovietici, dar \u015fi de ai no\u015ftri (mai mult evrei), care \u00ee\u015fi rupeau gura, f\u0103g\u0103duiau o via\u0163\u0103 nou\u0103, fericit\u0103, bun\u0103 pentru to\u0163i, au \u00eenceput arest\u0103rile. Ele se f\u0103ceau mai mult noaptea, venea \u201eduba\u201d (ciorn\u00e2i voron) \u015fi st\u0103p\u00e2nul casei disp\u0103rea, era dus la \u00eenchisoare. \u00cenchisorile erau pline, gemeau. Arestau pe fo\u015ftii membri ai Sfatului \u0162\u0103rii, pe primari, prefec\u0163i, preo\u0163i, comercian\u0163i, pe fo\u015ftii poli\u0163i\u015fti, pe fo\u015ftii ofi\u0163eri din armata rom\u00e2n\u0103, dar \u015fi din cea \u0163arist\u0103, intelectuali, membri ai partidelor politice, func\u0163ionari.<\/p>\n

Sovieticii, lucr\u0103torii NKVD-ului, aveau liste, \u00een care erau \u00eenscri\u015fi to\u0163i acei care luptaser\u0103 cu cuv\u00e2ntul \u015fi fapta \u00eempotriva sovieticilor, \u00een fosta \u0163ar\u0103 Rom\u00e2nia, pe acei \u00een care nu aveau \u00eencredere, care nu simpatizau noul regim.<\/p>\n

Bine\u00een\u0163eles c\u0103, a\u015fa cum e la moldoveni, s-au g\u0103sit usc\u0103turi, lichele, care pe din dos, dar \u015fi cu spum\u0103 la gur\u0103, \u00ee\u015fi tr\u0103dau nu numai cunoscu\u0163ii \u015fi prietenii, dar \u015fi du\u015fmanii. Din \u00eenchisori au fost elibera\u0163i to\u0163i ho\u0163ii \u015fi delicven\u0163ii, care acum se r\u0103zbunau slujind noii st\u0103p\u00e2niri.<\/p>\n

Mul\u0163i din cei aresta\u0163i, avuser\u0103 posibilitatea de a se refugia \u00een \u0163ar\u0103, dar nu au plecat. Unii mai credeau \u00een propaganda sovieticilor, altora le era jale s\u0103-\u015fi p\u0103r\u0103seasc\u0103 gospod\u0103ria, averea agonisit\u0103 zeci de ani, dar mai erau \u015fi din acei care presim\u0163eau ce-i a\u015fteapt\u0103, dar doreau s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 cu poporul s\u0103u p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, s\u0103 \u00eempart\u0103 cu el toate nevoile. Timp de vre-o lun\u0103\u2013dou\u0103, poporul a \u00een\u0163eles cine\u00a0 a venit s\u0103-i elibereze \u015fi mul\u0163i din acei \u00eenfl\u0103c\u0103ra\u0163i, bucuro\u015fi de venirea eliberatorilor, acum \u00eemblau \u00eencovoia\u0163i, cu capul \u00een jos, cu ochii stin\u015fi, aduc\u00e2ndu-\u015fi aminte cum a fost mai \u00eenainte.<\/p>\n

Sovieticii s-au n\u0103pustit din primele zile asupra magazinelor, care mai lucrau, cump\u0103r\u00e2nd totul ce vedeau pe rafturi. Basarabenii se mirau la \u00eenceput, \u00eentreb\u00e2ndu-i ce m\u0103rfuri au \u00een \u0163ara lor \u015fi de ce cump\u0103r\u0103 tot ce le cade \u00een m\u00e2n\u0103. Ei r\u0103spundeau c\u0103 la ei sunt de toate, dar continuau s\u0103 goleasc\u0103 pr\u0103v\u0103liile \u015fi magazinele. \u00cen timp scurt, magazinele r\u0103m\u0103sese cu poli\u0163ele goale, iar comercian\u0163ii, care a\u015fteptau marf\u0103 nou\u0103 din \u0163ara \u201efericirii\u201d, \u00eenghi\u0163eau \u00een sec. Dup\u0103 vre-o trei\u2013patru luni au ap\u0103rut \u00een magazinele de stat sovietice \u0163es\u0103turi ieftine, de calitate inferioar\u0103, haine prost cusute, galo\u015fi din gum\u0103 \u015fi altele, care nu le f\u0103ceau cinste eliberatorilor. Trebuie de spus c\u0103 sovieticii au echivalat rubla lor la pre\u0163ul de 40 lei rom\u00e2ne\u015fti, ce le d\u0103dea voie s\u0103 cumpere m\u0103rfuri aproape pe degeaba. Militarul se ducea la restaurant \u015fi cu o rubl\u0103 m\u00e2nca, bea \u015fi-i mai d\u0103dea \u015fi rest. P\u00e2inea\u00a0 cea\u00a0\u00a0 alb\u0103 rotund\u0103, de 2 kg, costa doi lei. Ap\u0103ruse \u015fi p\u00e2ine sovietic\u0103, p\u00e2ine-c\u0103r\u0103mid\u0103, neagr\u0103, ur\u00e2t\u0103, cleioas\u0103, cu mult\u0103 ap\u0103.<\/p>\n

Ce s\u0103 faci? Omul vrea s\u0103 tr\u0103iasc\u0103, s\u0103 fie fericit, o via\u0163\u0103 bun\u0103 pentru familie, pentru copiii s\u0103i, vrea s\u0103 fie pace \u015fi lini\u015fte. Se deprinde cu orice, a\u015fa cum c\u00e2inele se deprinde cu lan\u0163ul.<\/p>\n

Via\u0163a a devenit trist\u0103, cenu\u015fie… Nu mai vedeai oameni veseli pe strad\u0103, to\u0163i umblau tri\u015fti, \u00eeng\u00e2ndura\u0163i, nu st\u0103tea de vorb\u0103 pe la col\u0163uri, ca \u00eenainte, nu mai vedeai tineret prin parcuri. Mul\u0163i care s-au dezmeticit, \u00ee\u015fi f\u0103ceau bagajele, plecau la Chi\u015fin\u0103u, la OVIRul sovietic \u015fi se \u00eenscriau s\u0103 plece \u00een Rom\u00e2nia, l\u0103s\u00e2nd totul: cas\u0103, p\u0103m\u00e2nt, avere… P\u00e2n\u0103 mai era timp, c\u0103ci acordul dintre Rom\u00e2nia \u015fi Uniunea Sovietic\u0103 era pentru un an de zile, acord care \u00ee\u0163i da voie s\u0103 pleci \u00een \u0163ar\u0103, sau s\u0103 vii din Rom\u00e2nia \u00een Basarabia Sovietic\u0103. Dar sovieticii nu erau ca rom\u00e2nii, care d\u0103deau drumul la to\u0163i doritorii s\u0103 plece unde vor. Ru\u015fii d\u0103deau un singur tren, o dat\u0103 pe lun\u0103, \u015fi \u00een el nu vedeai dec\u00e2t oameni b\u0103tr\u00e2ni. Tinerilor ei nu le permiteau s\u0103 plece, dimpotriv\u0103, \u00eei trimiteau la lucru la Donbas, la minele de c\u0103rbuni. \u00cei conduceau cu mare alai la g\u0103ri, cu cuv\u00e2nt\u0103ri patriotice \u015fi cu flori \u015fi plecau s\u0103rmanii \u00een locuri necunoscute, \u00eentre str\u0103ini, las\u00eendu-\u015fi p\u0103rin\u0163ii, casa; doar cineva trebuia s\u0103 lucreze pentru ,,via\u0163a nou\u0103, fericit\u0103\u201d, pentru ,,viitorul luminos\u201d… Numai c\u0103 peste c\u00e2teva luni majoritatea fugeau de acolo, p\u0103r\u0103seau Donbasul, se \u00eentorceau acas\u0103 fl\u0103m\u00e2nzi \u015fi goi.<\/p>\n

Dar organele NKVD-ului nu dorm nici ele, vin la ei acas\u0103, pe la rude, \u00eei aresteaz\u0103 \u015fi-i duc acum mai departe, \u00een Siberia, unde vrei, nu vrei, trebuie s\u0103 lucrezi, ca s\u0103 c\u00e2\u015ftigi p\u00e2inea cea de toate zilele, 500 grame de p\u00e2ine \u015fi baland\u0103 sovietic\u0103 (sup\u0103 chioar\u0103), tr\u0103ind dup\u0103 s\u00e2rma ghimpat\u0103 \u00een lag\u0103rele sovietice. De aici nu po\u0163i fugi, dar dac\u0103 reu\u015fe\u015fti, e\u015fti din nou prins, \u0163i se mai adaug\u0103 un soroc (3-5 ani) \u015fi din nou nimere\u015fti \u00een lag\u0103r, uneori \u00een unul cu regim sever.<\/p>\n

A\u015fa e via\u0163a! Ai vrut libertate, fericire sovietic\u0103. Iat-o, bucur\u0103-te!<\/p>\n

Acum poporul basarabean se trezea din ame\u0163eal\u0103 \u015fi amor\u0163eal\u0103, veneau cu sutele, chiar \u015fi oameni de la \u0163ar\u0103, din sate, veneau la OVIRul sovietic, dorind s\u0103 plece \u00een \u0163ar\u0103, c\u0103ci acolo e alt\u0103 via\u0163\u0103. A\u015fa e c\u00e2nd dai cu piciorul \u00een neamul t\u0103u, c\u00e2nd nu po\u0163i pre\u0163ui ce ai \u015fi vrei prea mult de la aceast\u0103 via\u0163\u0103.<\/p>\n

Cine a tr\u0103it sub sovietici \u00een anii 1940-1941 a \u00een\u0163eles bine ce \u00eenseamn\u0103 via\u0163a \u015fi c\u00e2t cost\u0103 \u201elibertatea \u015fi fericirea\u201d sovietic\u0103. Evreii, cei mai mul\u0163i care strigau \u201eura\u201d, c\u00e2nd au venit eliberatorii, acum se str\u0103duiau s\u0103-\u015fi lichideze averea \u015fi plecau \u00een alte ora\u015fe s\u0103 li se piard\u0103 urma, acolo s\u0103 \u00eenceap\u0103 totul de la \u00eenceput, numai s\u0103 nu fie lipsi\u0163i de libertate. La putere ajungeau\u00a0 mul\u0163i be\u0163ivani, golani, deprava\u0163i, ie\u015fi\u0163i din pu\u015fc\u0103rii, multe elemente declasate, care nu doreau s\u0103 lucreze, lipsi\u0163i de harul muncii, a cinstei \u015fi omeniei. Jale \u00een Basarabia\u201d. Jale mare, basarabenii nu se pot deprinde cu s\u0103r\u0103cia, cu minciuna, cu teroarea ro\u015fie, care \u00eenghite mereu jertfe nevinovate. A\u015fa e soarta acestei buc\u0103\u0163i de p\u0103m\u00e2nt, ve\u015fnic oropsit\u0103, ve\u015fnic chinuit\u0103, r\u0103mas\u0103 de izbeli\u015fte cu un destin crud.<\/p>\n

C\u00e2nd au venit ru\u015fii \u00een 1940 la Leova, \u00een casa noastr\u0103 a fost comenduirea sovietic\u0103 \u015fi nou\u0103 ne-au dat chiria\u015f un colonel rus. Mama vorbea ruse\u015fte \u015fi se \u00eemp\u0103ca bine cu el. Ea \u00eel \u00eengrijea, \u00eei sp\u0103la rufele lui \u015fi \u00eenc\u0103 la doi ofi\u0163eri. Ei se purtau bine cu ea, vroiau s\u0103-i pl\u0103teasc\u0103, dar mama nu dorea s\u0103 aud\u0103 despre aceasta. C\u00e2nd s-a \u00eenceput r\u0103zboiul militarii au plecat \u015fi mama a g\u0103sit sub perna colonelului ni\u015fte bani, ruble ruse\u015fti. Mai era acolo \u015fi o scrisoare de mul\u0163umire. Erau \u015fi \u00eentre ei oameni.<\/p>\n

Ziua de 28 iunie 1940 va r\u0103m\u00e2ne \u00een istoria Rom\u00e2niei\u00a0 ca o zi neagr\u0103, un eveniment tragic, dureros, umilitor, care a adus multe suferin\u0163e \u015fi jertfe neamului nostru rom\u00e2nesc. \u00cen acest timp Stalin a adus 3 milioane de solda\u0163i la grani\u0163a de vest \u015fi se preg\u0103tea s\u0103 sar\u0103 \u00een spate prietenului s\u0103u, Hitler, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 ocupe toat\u0103 Europa p\u00e2n\u0103 la Oceanul Atlantic. Cu toate c\u0103 Hitler nu dorea s\u0103 lupte pe dou\u0103 fronturi, dar \u00een\u0163eleg\u00e2nd planurile lui Stalin, a \u00eenceput primul r\u0103zboiul \u00eempotriva Uniunii Sovietice. Armata sovietic\u0103 a fost la \u00eenceput distrus\u0103, pierz\u00e2nd toate luptele. Rom\u00e2nia era aliatul Germaniei, dorind s\u0103-\u015fi recupereze teritoriile r\u0103pite\u00a0 de\u00a0 sovietici. Altfel nici nu putea proceda fa\u0163\u0103 de Hitler. Regele Carol al II-lea a fost alungat din \u0163ar\u0103 \u015fi statul era condus de mare\u015falul Ion Antonescu, un militar curajos \u015fi un om cinstit, care \u00een fond dorea binele poporului \u015fi a \u0163\u0103rii. La 22 iunie, la ordinul lui \u201eV\u0103 ordon, trece\u0163i Prutul \u015fi elibera\u0163i p\u0103m\u00e2ntul str\u0103mo\u015fesc!\u201d, armata rom\u00e2n\u0103 \u00eempreun\u0103 cu\u00a0 nem\u0163ii i-a alungat pe sovietici \u015fi a eliberat Basarabia. For\u0163at de Hitler, Ion Antonescu a luptat mai departe pe teritoriul Uniunii Sovietice, ajung\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la Stalingrad, unde armata german\u0103 \u015fi alia\u0163ii s\u0103i au suferit o mare \u00eenfr\u00e2ngere, care a \u00eensemnat \u00eenceputul victoriei sovieticilor.<\/p>\n

Dup\u0103 ce basarabenii au r\u0103suflat mai u\u015for trei ani, 1941 – 1944, ru\u015fii vin din nou \u00een Basarabia. Frontul de r\u0103s\u0103rit se apropie mereu, nem\u0163ii \u015fi rom\u00e2nii se retrag. Mama Eugenia s-a sculat de diminea\u0163\u0103, s\u0103 se preg\u0103teasc\u0103 de drum lung. Ea \u015fi so\u0163ul ei, Gheorghe, s-au hot\u0103r\u00e2t s\u0103 plece \u00een \u0163ar\u0103, nu mai vor s\u0103 tremure de fric\u0103 ca \u00een trecut, nu-i mai vor pe sovietici. Ei cred c\u0103 sovieticii vor ocupa din nou Basarabia \u015fi se vor opri la Prut, la vechea grani\u0163\u0103. De la mine ve\u015fti nu aveau, dar sperau c\u0103 m\u0103 vor \u00eent\u00e2lni. Au \u00eenc\u0103rcat c\u0103ru\u0163a cu f\u0103in\u0103 \u015fi alte produse, ni\u015fte haine \u015fi alte lucruri necesare, arunc\u00e2nd o ultim\u0103 privire asupra gospod\u0103riei, au dat bici cailor, au trecut Prutul \u015fi au luat-o spre Carpa\u0163i. Pe drum lume de pe lume, unii pe jos, al\u0163ii ca \u015fi ei, cu c\u0103ru\u0163e. Au l\u0103sat totul, cas\u0103, p\u0103m\u00e2nt, gospod\u0103rie, se duc f\u0103r\u0103 nimic \u00een \u0163ar\u0103, care poate \u00eei va ajuta \u015fi le va da o bucat\u0103 de\u00a0 p\u00e2ine. Dac\u0103 \u00een 1940 s-au refugiat numai o mic\u0103 parte din popor, vre-o c\u00e2teva sute de mii, acuma au plecat mul\u0163i, din toate p\u0103r\u0163ile, ei \u015ftiau ce-i a\u015fteapt\u0103 dup\u0103 experien\u0163a din 1940 sub c\u00e2rmuirea sovietic\u0103. Oare pu\u0163ine lacrimi au v\u0103rsat ei atunci?<\/p>\n

Exodul acuma, \u00een \u201944 cuprindea cel pu\u0163in o jum\u0103tate de milion de oameni.<\/p>\n

Cu popasuri, cu \u00eencetul au ajuns \u015fi la mun\u0163ii Carpa\u0163i. E frumoas\u0103 \u0162ara! Coline, dealuri, v\u0103i, mun\u0163i, totul acoperit cu verdea\u0163\u0103, totul te bucur\u0103, c\u00e2nd te ui\u0163i de jur \u00eemprejur. E greu, au l\u0103sat gospod\u0103ria, trei case, totul, ce au agonisit \u00een via\u0163\u0103. Acum totul e pierdut, nimeni nu le va \u00eentoarce nimic din averea lor, trebuie s\u0103 \u00eencepi totul de la zero, \u015fi v\u00e2rsta nu mai e aceea, nu mai sunt tineri.<\/p>\n

Ce va fi mai departe? Cum se vor aranja \u00een \u0163ar\u0103? \u00cei vor ajuta oamenii s\u0103-\u015fi refac\u0103 via\u0163a? Ea poate lucra ca \u00eenv\u0103\u0163\u0103toare, dar so\u0163ul? E bun gospodar, dar unde-i gospod\u0103ria? Acas\u0103 erau de toate, aici nu-i nimic. \u015ei lacrimile apar \u015fi se rostogolesc pe obraji. Doamne, ce soart\u0103? Pe drum, \u00een sate, or\u0103\u015fele, se v\u0103d invalizi, oameni f\u0103r\u0103 m\u00e2ini, f\u0103r\u0103 picioare, calici\u0163i \u00een r\u0103zboi. Cine-i vinovat de a\u015fa pr\u0103p\u0103d? Cui \u00eei trebuia aceste jertfe, at\u00e2ta s\u00e2nge, v\u0103rsat \u00een zadar? Ce va fi mai departe?<\/p>\n

Neam\u0163ul pierde r\u0103zboiul. Prea a fost \u00eencrezut, nu s-a g\u00eendit la colaborarea ru\u015filor cu americanii \u015fi englezii. Eugenia \u00eei \u015ftie prea bine pe ru\u015fi, \u00eenc\u0103 din Petrograd. Ei sunt oameni, lini\u015fti\u0163i, pe mul\u0163i i-a stricat revolu\u0163ia, dar ei nu vor r\u0103zboi. Atunci de ce au ocupat Basarabia? Ce le trebuia p\u0103m\u00e2nt str\u0103in? Au at\u00e2ta p\u0103m\u00e2nt, pe care nu-l pot lucra, nu are cine \u015fi nici nu vor, doresc s\u0103 cucereasc\u0103 p\u0103m\u00e2nt str\u0103in, s\u0103 fac\u0103 ordine ca \u015fi nem\u0163ii. \u015ei ru\u015fii \u015fi nem\u0163ii sunt jertfa ideologiei antiumane, antisociale, antina\u0163ionale, criminale.<\/p>\n

Caii trag din greu, drumul urc\u0103 \u00een mun\u0163i, nu e ca \u00een c\u00e2mpie, te ridici \u00eencet \u00een deal, apoi o ei \u00een jos cu proptele, c\u0103ci pe al\u0103turi sunt pr\u0103p\u0103stii ad\u00e2nci, e stra\u015fnic c\u00e2nd te ui\u0163i \u00een vale…<\/p>\n

Trec prin Bra\u015fov. \u201eVin ru\u015fii! Vin Ru\u015fii!\u201d – strig\u0103 copii, care v\u00e2nd ziare, alerg\u00e2nd pe str\u0103zi. Citesc cu Gheorghe ziarele. Ru\u015fii au trecut \u015fi Prutul… Cum? De ce? Doar grani\u0163a e la Nistru sau pe Prut, din 28 iunie \u201940!… Ce va fi mai departe?<\/p>\n

A\u015fa, cu \u00eencetul, au ajuns \u00een Transilvania, aici casele sunt mai atr\u0103g\u0103toare, oamenii tr\u0103iesc\u00a0 mai bine, sunt mai boga\u0163i, casele au por\u0163i \u00eenalte, garduri bune, de piatr\u0103, altfel dec\u00e2t \u00een Basarabia. Dup\u0103 o\u00a0 s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 de drum au ajuns la Alba Iulia. Mergeau numai ziua, noaptea e periculos. Aici\u00a0 \u00een Alba Iulia, s-au \u00eenscris la Prim\u0103rie ca refugia\u0163i. Sunt primi\u0163i bine, oamenii le \u00een\u0163eleg durerea, \u015fi ei au suferit c\u00e2ndva din partea ungurilor, \u015ftiu ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 r\u0103m\u00e2i f\u0103r\u0103 cas\u0103, f\u0103r\u0103 p\u0103m\u00e2ntul care te hr\u0103ne\u015fte. \u015etiu ce-i nevoia. S-au aranjat la un gospodar. Caii trebuie v\u00e2ndu\u0163i, nu ai cu ce s\u0103-i hr\u0103ne\u015fti. \u015ei ce s\u0103 faci cu ei aici? La prim\u0103rie i-au spus Eugeniei : \u201eVe\u0163i avea de lucru, avem nevoie de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tori\u201d… \u00cenv\u0103\u0163\u0103torii sunt pe front, mul\u0163i au murit \u015fi-au dat via\u0163a pentru Basarabia \u015fi Bucovina. Au murit zadarnic, ru\u015fii iar\u0103\u015fi vin… Rom\u00e2nia a \u00eencheiat un fel de pace cu sovieticii, \u00eei zic armisti\u0163iu. Au mai trecut c\u00e2teva luni. Mama Eugenia lucra \u00eenv\u0103\u0163\u0103toare, o bucat\u0103 de p\u00e2ine aveau pentru am\u00e2ndoi…<\/p>\n

Dar a venit alt\u0103 nenorocire. Sovieticii au cerut, mai bine zis au ordonat rom\u00e2nilor, ca to\u0163i basarabenii s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u00een Basarabia, de unde s-au refugiat. Cum, cu ce drept? Oare nu aveam voie s\u0103 tr\u0103im\u00a0 unde dorim? De unde a\u015fa lege? Ce mai vor bandi\u0163ii \u0103\u015ftea? Oare nu le ajunge c\u0103 au nenorocit at\u00e2\u0163ea oameni, au distrus at\u00e2tea familii, le-au luat casa, p\u0103m\u00e2ntul, totul? Ce mai vor? Dar ru\u015fii nu se \u00eenduplec\u0103, pun condi\u0163ii grele. \u015ei basarabenii trebuie s\u0103 se \u00eentoarc\u0103. Ba mai mult, poli\u0163ia rom\u00e2neasc\u0103 era obligat\u0103 s\u0103-i v\u00e2neze pe basarabeni, s\u0103-i \u00eentoarc\u0103\u00a0 acas\u0103. Jale peste tot, lacrimi, suferin\u0163e, chiar \u015fi mor\u0163i. Dou\u0103 fete s-au sinucis, nu au dorit s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u00een robia sovietic\u0103. Doamne, unde am ajuns? \u015ei iat\u0103 din nou pe drumuri, de acum basarabenii se \u00eentorc acas\u0103, pe m\u00e2na ru\u015filor. ,,Aha, a\u0163i vrut s\u0103 fugi\u0163i de noi\u201d, r\u00e2d ei. ,,V-am g\u0103sit \u015fi acolo. De noi nu pute\u0163i sc\u0103pa nic\u0103ieri, a\u015fa suntem noi\u201d, spun ei.<\/p>\n

\u015ei unii din cei \u00eentor\u015fi i-au drumul Siberiei, sunt aresta\u0163i sub diferite motive \u015fi arunca\u0163i \u00een trenurile bou, cu destina\u0163ia Polul Nord.<\/p>\n

Mama \u015fi cu tata au fost nevoi\u0163i s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 acas\u0103. A venit poli\u0163ia dup\u0103 ei. \u201eNu putem face nimic\u201d \u2013 le-au zis. \u201eSuntem obliga\u0163i, altfel ne dau afar\u0103 de la\u00a0 lucru. Str\u00e2nge\u0163i lucrurile\u201d. Au primit c\u00e2te 300 000 de lei fiecare, compensa\u0163ii, bani de drum pl\u0103ti\u0163i nu de ru\u015fi, ci de statul rom\u00e2n.<\/p>\n

Conducerea Rom\u00e2niei tace m\u00e2lc, are fric\u0103 de ru\u015fi. Americanii tac din gur\u0103, nu \u00eei ajut\u0103 cu nimic pe rom\u00e2ni. Ei sunt alia\u0163i cu ru\u015fii. Ei mai cred \u00een cuv\u00e2ntul lor de onoare, fiindc\u0103 sunt naivi, nu \u015ftiu \u015fi nici nu-\u015fi dau seama cu cine au de a face…<\/p>\n

Dup\u0103 \u00eentoarcerea din refugiu de la Alba Iulia, mama \u015fi cu Gheorghe, tat\u0103l adoptiv, au plecat la F\u0103t\u0103ciune, un mic s\u0103tule\u0163, cu c\u00e2teva case, unde aveam ceva p\u0103m\u00e2nt \u015fi o gospod\u0103rie mic\u0103. Le era fric\u0103 s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 la Leova sau la Nem\u0163eni. Aici nu prea veneau sovieticii, care doreau s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00een ora\u015fe \u015fi sate mai mari. \u00cen 1949 au fost deporta\u0163i \u015fi, abia c\u00e2nd s-au \u00eentors acas\u0103, au aflat cine i-a tr\u0103dat. Aveau \u00een cas\u0103 o fat\u0103 orfan\u0103, pe care o luaser\u0103 din mil\u0103 \u015fi o crescuse\u00a0 de mic\u0103. Era considerat\u0103 ca membru al familiei, dar ea i-a denun\u0163at. Mama avea ascuns \u00eentr-o saltea tricolorul rom\u00e2nesc, tot spera c\u0103 rom\u00e2nii se vor \u00eentoarce c\u00e2ndva. Poate \u00eel \u0163inea ca o amintire a vremurilor bune. Odat\u0103 a scos salteaua afar\u0103 ca s-o aeriseasc\u0103. Din ea a scos \u015fi tricolorul. Da\u015fa, fata aceea, l-a v\u0103zut. Seara a venit locotenentul de mili\u0163ie (uceastkov\u00e2i) \u00eempreun\u0103 cu pre\u015fedintele sovietului s\u0103tesc \u015fi au g\u0103sit tricolorul ascuns \u00een saltea. I-au spus mamei:<\/p>\n

\u2013 Str\u00e2nge-\u0163i lucrurile, curv\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, ai s\u0103 pleci \u00een Siberia! Ce era de f\u0103cut? Unde s\u0103 fugi s\u0103 scapi de ei? Era imposibil.<\/p>\n

Mama a str\u00e2ns ni\u015fte lucruri, dar a pus \u00eentr-un sac \u015fi ziare rom\u00e2ne\u015fti, c\u0103r\u0163i, documente \u015fi fotografii cu regele Carol al II-lea \u015fi cu voievodul Mihai, de Alba Iulia, h\u0103r\u0163i de ale mele. Sovieticii nu i-au controlat lucrurile. Ei nu mai aveau timp s\u0103 verifice bagajele, c\u0103ci trebuiau \u00een c\u00e2teva zile s\u0103 deporteze zeci de mii de oameni. A\u015fa p\u0103rin\u0163ii mei au fost du\u015fi \u00een Siberia cu trenul p\u00e2n\u0103 \u00een regiunea Tiumeni, satul Lesnaia Iurga. Ei nu \u015ftiau nimic de soarta mea, c\u0103ci orice leg\u0103tur\u0103, coresponden\u0163\u0103 cu Rom\u00e2nia era interzis\u0103. Mai mult, \u00een dosarul fiec\u0103ruia, c\u00e2nd se angaja la lucru, trebuia s\u0103 declare dac\u0103 are sau nu rude \u00een alte \u0163\u0103ri \u015fi oamenii aveau fric\u0103.<\/p>\n

*<\/p>\n

*\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 *<\/p>\n

Colonelul Iamandi din Serviciul Secret de Informa\u0163ii de la Bucure\u015fti se ocupa cu sportul. M\u0103 cuno\u015ftea. \u00centr-o zi m-a chemat s\u0103 st\u0103m de vorb\u0103. Era \u00een 1941.<\/p>\n

\u2013 Dle \u015eerban, trebuie s\u0103 \u00een\u0163elegi, merge un r\u0103zboi crunt \u015fi s\u00e2ngeros. \u00cen \u0163ar\u0103 mi\u015fun\u0103 spionii sovietici, care saboteaz\u0103 ordinea, corup\u0163ia amenin\u0163\u0103 \u0163ara. Avem nevoie de oameni hot\u0103r\u00e2\u0163i, fermi \u015fi cinsti\u0163i, care ar lupta \u00eempotriva acestor crime. \u00ce\u0163i propun…<\/p>\n

A\u015fa am fost cooptat \u00een Serviciile Secrete. \u00cemi iubeam \u0163ara, neamul. M\u0103 durea inima, c\u00e2nd vedeam ce se face pe p\u0103m\u00e2ntul nostru. Era un lucru periculos, dar eram un om curajos. \u00cemi pl\u0103cea acest lucru periculos, c\u00e2nd uneori mergeam pe marginea pr\u0103pastiei, fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 cu moartea.<\/p>\n

\u00cen 1942 am fost chemat, la Pre\u015fedin\u0163ia Consiliului de Mini\u015ftri, de c\u0103tre colonelul Iamandi, care m-a prezentat lui Ion Antonescu. Era un grup de b\u0103rba\u0163i, generalul a stat de vorb\u0103 cu fiecare \u00een parte.<\/p>\n

\u2013 Te trimitem la Serviciul de informa\u0163ii, avem nevoie de oameni cinsti\u0163i, care \u00ee\u015fi iubesc patria. Te duci la maiorul Balotescu, apoi te prezin\u0163i la Chi\u015fin\u0103u, la guvernatorul Voiculescu. Acest serviciu era format pentru a lupta cu corup\u0163ia, care f\u0103cea ravagii \u00een \u0163ar\u0103. \u00cen Basarabia r\u0103m\u0103sese aur, pietre pre\u0163ioase, depozite mari r\u0103mase de la sovietici cu ma\u015fini, tractoare, utilaje, tot ce fusese confiscat dup\u0103 fuga ru\u015filor din Basarabia \u015fi de la evreii trimi\u015fi \u00een lag\u0103re. Aici, \u00een Basarabia, poli\u0163ia, jandarmeria, unii din conducerea ora\u015felor f\u0103ceau bani grei, furau totul spre a se \u00eembog\u0103\u0163i. Antonescu era un om cinstit \u015fi vroia s\u0103 fac\u0103 ordine, bunurile trebuiau pentru continuarea r\u0103zboiului. Eu, ca func\u0163ionar secret, trebuia s\u0103 m\u0103 ocup cu divulgarea acestor ho\u0163i. Era un lucru periculos, fiindc\u0103 puteam s\u0103-mi pierd capul oric\u00e2nd, c\u0103ci \u015fefii care furau m-ar fi lichidat \u00een orice moment.<\/p>\n

C\u00e2nd am fost cooptat pentru serviciul secret, a trebuit s\u0103 fiu \u00eenv\u0103\u0163at cum s\u0103 lucrez, cum s\u0103 m\u0103 comport cu cei din jur, cu du\u015fmanii \u015fi prietenii. \u015ecoal\u0103 special\u0103 nu era, ne adunam \u00eentr-o cl\u0103dire, unde veneau cei care lucrau mai demult \u015fi aveau o anumit\u0103 experien\u0163\u0103. Ei povesteau cum s\u0103 ne purt\u0103m, cum s\u0103-i urm\u0103rim pe cei suspec\u0163i, cum s\u0103 afl\u0103m adresele lor, cum s\u0103-i arest\u0103m, de ce s\u0103 ne ferim \u015fi multe altele. Acolo veneau diferi\u0163i oameni, nimeni nu \u015ftia cum \u00eei cheam\u0103, fiecare \u00ee\u015fi \u015ftia numai \u015feful care-l conducea \u015fi-i d\u0103dea \u00eens\u0103rcin\u0103ri. Novicii mai f\u0103ceau \u015fi gafe. Odat\u0103 urm\u0103ream un japonez chel. Dup\u0103 mult timp, la un moment dat mi-am dat seama c\u0103 tipul nu era cel care trebuia urm\u0103rit, el nu era chel, avea o frez\u0103 bine ascuns\u0103 sub un chipiu. Leg\u0103tura cu \u015feful meu de la Bucure\u015fti o f\u0103ceam prin telefonul de pe Calea Victoriei. Sunam \u015fefului \u015fi primeam \u00eens\u0103rcinarea<\/p>\n

C\u00e2nd am venit prima oar\u0103 la guvernatorul Basarabiei, Voiculescu s-a uitat ne\u00eencrez\u0103tor la mine.<\/p>\n

\u2013 Credeam c\u0103 e\u015fti un b\u0103rbat zdrav\u0103n, nu a\u015fa mititel, mi-a spus el.<\/p>\n

Am fost trimis la Leova.<\/p>\n

\u015eeful\u00a0 Serviciului Secret de Informa\u0163ii, maiorul Balotescu, era de statur\u0103 mijlocie, v\u00e2njos, cu ni\u015fte ochi p\u0103trunz\u0103tori. \u00cen uniform\u0103 era b\u0103rbat frumos, nu r\u00e2dea, era mereu serios. Biroul lui era pe strada Vlaicu P\u00e2rc\u0103lab, unde se afl\u0103 azi consulatul Rom\u00e2niei. Umbla \u00eembr\u0103cat pe strad\u0103 numai \u00een haine civile, \u015fi de fiecare dat\u0103 \u00een alt costum. Ma\u015fina de serviciu o conducea personal. \u015eoferul numai turna benzina \u015fi sp\u0103la ma\u015fina.<\/p>\n

M-am aranjat la prim\u0103rie ca secretar al Comisiei Bunurilor Confiscate \u015fi aveam leg\u0103turi cu c\u00e2\u0163iva sergen\u0163i din Regat, trimi\u015fi \u00een Basarabia, care vedeau totul ce f\u0103ceau \u015fefii corup\u0163i. \u00centr-o zi sergentul Didescu mi-a spus:<\/p>\n

\u2013 Dle \u015eerban, s\u0103 vii la noi la ora dou\u0103 noaptea \u015fi ai s\u0103 vezi cum fur\u0103 \u015feful de poli\u0163ie cu al\u0163ii \u00eempreun\u0103… \u015fi \u00eempart prada…<\/p>\n

\u015eeful poli\u0163iei era legat cu primarul din Leova, fostul meu director Anton Alistar. Mai era acolo \u015fi comisarul Boinceanu…<\/p>\n

Aveam o legitima\u0163ie special\u0103 care obliga organele de poli\u0163ie s\u0103 m\u0103 ajute. Eram doar \u00een Serviciul Secret de Informa\u0163ii \u015fi era vreme de r\u0103zboi. C\u00e2nd am v\u0103zut toate acestea, am mobilizat un t\u00e2n\u0103r poli\u0163ist \u015fi doi \u00eenso\u0163itori \u015fi am arestat noaptea pe comisarul Boinceanu, pe \u015feful de poli\u0163ie Ghioanea \u015fi pe primarul Alistar. Judecata a fost la Cahul, cu al\u0163i judec\u0103tori, nu aveam \u00eencredere \u00een cei de la Leova. Eram ca martor la proces.<\/p>\n

Multe lucruri furate se vindeau \u00een alte ora\u015fe, mai ales la Hu\u015fi. Le cump\u0103rau speculan\u0163ii, care le vindeau altora cu pre\u0163uri \u015fi mai mari. La judecata de la Cahul, \u015feful Siguran\u0163ei din jude\u0163 a spus:<\/p>\n

\u2013 Ce-l asculta\u0163i pe bulgarul \u0103sta, el minte!<\/p>\n

Eu i-am ripostat:<\/p>\n

\u2013 Dle Paximade, eu sunt rom\u00e2n, dar dta e\u015fti fanariot.<\/p>\n

Paximade s-a f\u0103cut ro\u015fu ca un rac.<\/p>\n

Prefectul, colonelul Grigoriu, era \u015fi el legat cu acuza\u0163ii, el nu a venit la proces. Primarul Alistar, fostul meu director, era bun prieten cu mama, care m-a rugat s\u0103-l scap. Eu i-am spus:<\/p>\n

\u2013 Mam\u0103, eu am s\u0103 fac a\u015fa cum m\u2013a \u00eenv\u0103\u0163at la \u015fcoal\u0103 el, profesorul meu.<\/p>\n

La proces mi-au dat cuv\u00e2ntul \u015fi mie. Am declarat:<\/p>\n

\u2013 Dta, Ghioanea, e\u015fti ho\u0163, azi c\u00e2nd \u0163ara lupt\u0103 \u015fi oamenii mor pe front, Dta furi bunurile de care \u0163ara are nevoie.<\/p>\n

Lui Alistar i-am spus:<\/p>\n

\u2013 Dle Alistar, \u00eemi cer iertare de la Dta, dar am fost \u00eenv\u0103\u0163at de Dta s\u0103 fiu cinstit, nu pot s\u0103 mint.<\/p>\n

Primarul Alistar pl\u00e2ngea la proces. Au fost to\u0163i condamna\u0163i la ani grei de pu\u015fc\u0103rie, iar eu am fost mutat cu serviciul\u00a0 la Chi\u015fin\u0103u. Au mai trecut doi ani. Au venit \u015fi alte vremuri, c\u00e2nd frontul s-a re\u00eentors la Chi\u015fin\u0103u\u00a0 \u2013 Ia\u015fi.<\/p>\n

Am primit \u00eens\u0103rcinarea de a evacua documentele secrete la Sibiu. Am \u00eenc\u0103rcat vagonul \u015fi trenul a plecat spre Bucure\u015fti.<\/p>\n

La Bucure\u015fti mecanicii nu vroiau s\u0103 duc\u0103 trenul la Sibiu, erau lega\u0163i cu comuni\u015ftii \u015fi sabotau vechea conducere. Ba spuneau c\u0103 sunt bolnavi, ba invocau alte pretexte. Am scos pistolul… \u00cen sf\u00e2r\u015fit s-au g\u0103sit al\u0163ii. Gara de Nord era plin\u0103 cu refugia\u0163i de la r\u0103s\u0103rit, din Basarabia \u015fi Bucovina, unde erau deja trupele sovietice, Pe liniile de cale ferat\u0103, \u00een gar\u0103, erau e\u015faloane cu nem\u0163i r\u0103ni\u0163i, care trebuiau s\u0103 plece \u00een Germania. \u00cen alte locuri erau basarabeni \u00eenc\u0103rca\u0163i cu bagaje, vite, lucruri din gospod\u0103riile lor. Se vorbea despre avioanele americane, care \u00ee\u015fi aveau bazele \u00een Italia, c\u0103 vor sosi \u00een cur\u00e2nd s\u0103 bombardeze Bucure\u015ftiul. Avia\u0163ia american\u0103 venea \u015fi bombarda Ploie\u015ftiul, sondele de petrol, ca Hitler s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 f\u0103r\u0103 petrol.<\/p>\n

Am venit la un \u015fef la Gara de Nord, l-am g\u0103sit la o mas\u0103, scriind ceva \u015fi i-am spus:<\/p>\n

\u2013 Ascult\u0103 \u015fefule, dac\u0103 nu ag\u0103\u0163i vagonul meu de o locomotiv\u0103 spre Sibiu, \u00ee\u0163i zbor creierii. \u00cei \u0163ineam pistolul la t\u00e2mpl\u0103. Ceferistul s-a ridicat, spun\u00e2ndu-mi:<\/p>\n

\u2013 Ascult\u0103 dle, dta nu vezi ce se face \u00een gar\u0103? Acu\u015fi, o s\u0103 caut s\u0103-\u0163i g\u0103sesc ceva. \u015ei am ie\u015fit cu el pe peron. A g\u0103sit ni\u015fte mecanici, a ag\u0103\u0163at la vagon o locomotiv\u0103 \u015fi am plecat \u00eempreun\u0103 p\u00e2n\u0103 la Chitila. Peste c\u00e2teva minute de asupra Bucure\u015ftiului s-a f\u0103cut negru de avioane americane, care au \u00eenceput s\u0103 bombardeze Gara de Nord. Au amestecat totul pe peron, au distrus liniile, trenurile, oamenii, care \u00eennebuni\u0163i fugeau \u00een toate p\u0103r\u0163ile, c\u0103ut\u00e2nd s\u0103 scape, culc\u00e2ndu-se la p\u0103m\u00e2nt, strig\u00e2nd \u015fi pl\u00e2ng\u00e2nd. Era ceva \u00eengrozitor. \u00cen trenuri sute de oameni au fost uci\u015fi, calici\u0163i, cu m\u00e2inile \u015fi picioarele rupte, capete retezate, totul se amestecase… Eu am sc\u0103pat, eram deja la Chitila \u015fi \u015feful era cu noi. La locul fatal a sosit mare\u015falul Ion Antonescu…<\/p>\n

B\u0103tr\u00e2nul s-a oprit pu\u0163in, \u015fi-a tras sufletul, s-a mai g\u00e2ndit \u015fi a continuat:<\/p>\n

\u2013 C\u00e2nd m-am \u00eentors de la Sibiu situa\u0163ia era grav\u0103. Cei de la Bucure\u015fti, ca \u015fi cei de la Sibiu, se mirau cum de am reu\u015fit s\u0103 ajung cu documentele la Sibiu. M-a chemat maiorul Balotescu. Ru\u015fii erau deja la Ia\u015fi.<\/p>\n

\u2013 Ascult\u0103, \u015eerbane, avem nevoie de informa\u0163ii din spatele frontului, despre armat\u0103, dislocarea tancurilor, cavaleriei, tot ce se poate afla…<\/p>\n

Am fost ale\u015fi cinci b\u0103rba\u0163i \u015fi trimi\u015fi la Foc\u015fani, la o unitate de avia\u0163ie german\u0103 de para\u015futism. Trebuia s\u0103 facem c\u00e2teva s\u0103rituri cu para\u015futa, s\u0103 ne antren\u0103m pu\u0163in.<\/p>\n

La 5 mai 1944 am fost lansa\u0163i dintr-un avion german. Am aterizat l\u00e2ng\u0103 o p\u0103durice, am ascuns para\u015futele, apoi ne-am desp\u0103r\u0163it, fiecare avea misiunea sa. Eram \u00eembr\u0103cat ca un cioban \u015fi acum cutreieram regiunea de l\u00e2ng\u0103 Pa\u015fcani. Mergeam prin c\u00e2mpuri, p\u0103duri, mai mult noaptea s\u0103 nu fiu prins de sovietici, care puneau patrule peste tot. Tot ce vedeam, memorizam. Oamenii din sate se refugiau, plec\u00e2nd mai departe de zona frontului. Cump\u0103rasem vre-o \u015fase oi \u015fi mergeam cu ele, scrut\u00e2nd orizontul ca un cioban.<\/p>\n

\u00cen p\u0103durea deas\u0103 am g\u0103sit depozite de armament, acum trebuia g\u0103sit \u015fi comandamentul sovietic. Mergeam \u00een p\u0103dure cu oile, ca un cioban adev\u0103rat. Nu aveam voie s\u0103 scriu nimic, totul trebuia scris \u00een minte, memorizat. Am ajuns la Sire\u0163el, am g\u0103sit un mo\u015f acolo, care nu plecase din sat, mo\u015ful Arsenie. Am dormit la el. Toat\u0103 noaptea m-am sc\u0103rpinat. Numai diminea\u0163a c\u00e2nd am v\u0103zut o gr\u0103mad\u0103 de p\u0103duchi pe mine am \u00een\u0163eles ce m\u0103 mu\u015fca noaptea. \u00cent\u00e2lnindu-m\u0103 cu ni\u015fte oameni, m-au \u00eentrebat unde am dormit?<\/p>\n

La mo\u015f Arsenie. Ei r\u00e2deau, \u015ftiau c\u0103 mo\u015ful e p\u0103duchios.<\/p>\n

\u2013 Nu-i nimic, am zis eu, se \u00eent\u00e2mpl\u0103. Acum trebuia s\u0103 ajung la Pa\u015fcani \u015fi s\u0103 dau de cel\u0103lalt informator. Pe drum am intrat \u00eentr-un sat, unde am dat peste o cas\u0103 a unui preot, care r\u0103m\u0103sese \u00een sat, crez\u00e2nd c\u0103 ru\u015fii \u00eel vor l\u0103sa \u00een pace \u015fi ne dorind s\u0103 lase casa f\u0103r\u0103 paz\u0103, c\u0103ci \u015ftia c\u0103 ru\u015fii prad\u0103 totul ce le st\u0103 \u00een cale. M-a\u00a0 hr\u0103nit, m-a \u00eentrebat cine sunt.<\/p>\n

\u2013 Sunt rom\u00e2n, cioban din Pa\u015fcani, m\u0103 duc acas\u0103.<\/p>\n

\u2013 Nu \u015ftiu dac\u0103 ai s\u0103 reu\u015fe\u015fti, s\u0103 nu te aresteze ru\u015fii, r\u0103m\u00e2i pe aici, m\u0103 sf\u0103tui preotul.<\/p>\n

\u2013 Nu, m\u0103 duc, fie ce o fi, acas\u0103 m\u0103 a\u015fteapt\u0103 nevasta cu copii. M-am odihnit c\u00e2teva ceasuri \u015fi am pornit mai departe. Am intrat \u00eentr-un sat unde tr\u0103ia un b\u0103iat de treab\u0103, Ion Donisanu, care \u015ftia cine sunt. M-a dus \u00eentr-o cas\u0103 f\u0103r\u0103 acoperi\u015f, spun\u00e2ndu-mi:<\/p>\n

\u2013 Ai s\u0103 dormi aici, e mai sigur. Diminea\u0163a s\u0103 nu pleci. S\u0103 te duci spre noapte.<\/p>\n

Noaptea a c\u0103zut\u00a0 o ploaie cu fulgere \u015fi tunete, o ploaie toren\u0163ial\u0103. Ap\u0103 pe drum, ap\u0103 peste tot. Ion mi-a spus pe unde s\u0103 trec, \u015ftiam locurile, dar ploaia f\u0103cuse ravagii. Siretul se umflase \u015fi totul se \u00eencurcase. Am ajuns la Siret, se f\u0103cuse \u00eentuneric, apa era mare \u015fi mergea spumos la vale. Nu era chip s\u0103 treci. Am v\u0103zut un copac plutind aproape de mal, l-am prins, m-am ag\u0103\u0163at de el cu un b\u0103\u0163 ciob\u0103nesc \u015fi m-am l\u0103sat dus la vale. La vre-un kilometru se z\u0103rea un post-podul peste Siret. Ajung\u00e2nd mai\u00a0 aproape, am auzit pe pod vorbe ruse\u015fti, era patrula… M-am dat la fund sub copac, \u0163in\u00e2ndu-mi respira\u0163ia. Eu de mic \u00eenotam foarte bine, doar eram de pe l\u00e2ng\u0103 lunca Prutului. M\u0103 cufundam ad\u00e2nc, treceam Prutul \u00eenot\u00e2nd sub ap\u0103, r\u0103sufl\u00e2nd de dou\u0103 ori, odat\u0103 la mijlocul r\u00e2ului, apoi l\u00e2ng\u0103 cel\u0103lalt mal. A\u015fa m\u0103 \u00eenv\u0103\u0163ase prietenul meu din \u015fcoala primar\u0103, vecin cu noi, Ilie Codreanu, care era tare v\u00e2njos \u015fi bun \u00eenot\u0103tor, cu care prindeam raci din cele mai ad\u00e2nci bor\u0163i. Scoteam c\u00e2te o g\u0103leat\u0103 de raci , pe care \u00eei vindeam la Leova, la restaurantul grecului Zervudis \u015fi Pilarinos, iar din banii c\u00e2\u015ftiga\u0163i ne cump\u0103ram \u00eenghe\u0163at\u0103 sau covrigi de la I\u0163ic, un evreu din Leova care avea brut\u0103rie.<\/p>\n

Copacul a trecut sub pod de primul st\u00e2lp, dar la al doilea s-a \u00eempotmolit \u015fi s-a oprit. Am \u00eenlemnit. Am scos capul de sub tulpin\u0103, auzeam vorbind ruse\u015fte santinelele pe pod. Am f\u0103cut ce am f\u0103cut, m-am muncit, dar am reu\u015fit s\u0103 \u00eemping copacul de la st\u00e2lp. Am luat aer \u00een pl\u0103m\u00e2ni \u015fi m-am b\u0103gat din nou \u00een ap\u0103 sub copac care plutea mai departe. Dup\u0103 un timp, care mi s-a p\u0103rut o ve\u015fnicie, am scos capul de sub copac \u015fi, uit\u00e2ndu-m\u0103 \u00eend\u0103r\u0103t, am respirat u\u015furat. Trecusem\u00a0 de locul primejdios.<\/p>\n

Dup\u0103 vre-un kilometru de plutire pe apa Siretului am auzit vorbe nem\u0163e\u015fti. Mi-am dat seam\u0103 c\u0103 aici e linia frontului nem\u0163esc. Am tras copacul\u00a0 la mal \u015fi, ie\u015find din ap\u0103, m-am scuturat c\u0103 eram ud p\u00e2n\u0103 la piele \u015fi dup\u0103 c\u00e2tva\u00a0 timp m-am \u00eendreptat spre tran\u015feele nem\u0163e\u015fti.<\/p>\n

\u2013 Hende hok! \u2013 a strigat santinela.<\/p>\n

Am ridicat m\u00e2inile \u00een sus \u015fi am a\u015fteptat p\u00e2n\u0103 au venit doi nem\u0163i \u015fi m-au luat de m\u00e2ini. Le-am spus pe nem\u0163e\u015fte:<\/p>\n

\u2013 Sunt rom\u00e2n, vreau s\u0103 vorbesc cu un ofi\u0163er.<\/p>\n

A venit ofi\u0163erul, m-a dus mai departe prin tran\u015fee la un post de comand\u0103. Aici am spus cine sunt \u015fi ei au chemat un ofi\u0163er rom\u00e2n. Le-am dat toate informa\u0163iile. M-au hr\u0103nit, mi-au dat haine uscate \u015fi am dormit c\u00e2teva ore. Pe banii ruse\u015fti am f\u0103cut cu acul g\u0103uri \u015fi am notat numerele unor automobile ruse\u015fti. Dup\u0103 aceste numere ofi\u0163erii cerceta\u015fi apreciau ce regimente ruse\u015fti erau pe linia frontului \u015fi \u00een spatele lui. Mi-au dat din nou \u00eens\u0103rcin\u0103ri, trebuia s\u0103 merg din nou \u00eenapoi, s\u0103 culeg alte informa\u0163ii. Acolo, l\u00e2ng\u0103 Prut, era Ionescu cu care trebuia s\u0103 m\u0103 \u00eent\u00e2lnesc \u015fi s\u0103 preiau informa\u0163iile lui pentru a le duce mai departe la statul major.<\/p>\n

\u2013 Am plecat din nou noaptea, condus de un neam\u0163, care \u015ftia pe unde se putea trece, al\u0103turi de trupele ruse\u015fti. Neam\u0163ul m-a dus pe un c\u00e2mp golu\u0163, care era \u00eentre p\u0103durea unde erau disloca\u0163i ru\u015fii \u015fi apele Siretului. Mergeam dup\u0103 neam\u0163, care la un moment mi-a spus: \u201e\u00cenainte!\u201d \u2013 \u015fi s-a \u00eentors \u00een tran\u015feele sale. Acum eu mergeam atent pe acest c\u00e2mp, uneori m\u0103 aruncam la p\u0103m\u00e2nt \u015fi m\u0103 t\u00e2ram, c\u0103ci ru\u015fii lansau rachete, care luminau terenul de parc\u0103 era ziu\u0103. Atunci puneam ni\u015fte crengi pe cap, parc\u0103 ar fi fost tufe. Am trecut cu bine. Am ajuns la Tg. Frumos, dar m-am oprit \u00een c\u00e2mp, l\u00e2ng\u0103 o sc\u00e2rt\u0103 de paie. M-am b\u0103gat mai ad\u00e2nc \u00een ea s\u0103 dorm. A fost norocul meu, c\u0103ci noaptea l\u00e2ng\u0103 ea s-au str\u00e2ns ni\u015fte lupi, care urlau. St\u0103team chitic\u00a0 \u00een sc\u00e2rt\u0103 \u015fi, c\u00e2nd s-a f\u0103cut ziu\u0103, am ie\u015fit din ea, c\u0103ci lupii nu mai erau.<\/p>\n

Aici am aflat de la un \u0163\u0103ran, c\u0103 s-a \u00eencheiat un armisti\u0163iu \u00eentre rom\u00e2ni \u015fi ru\u015fi. 23 august m-a g\u0103sit \u00een spatele frontului sovietic. De acolo am plecat spre Bucure\u015fti. Mergeam peste c\u00e2mpuri, ferindu-m\u0103 de armata sovietic\u0103. Uneori m\u0103 urcam \u00een trenurile care mergeau spre Bucure\u015fti. Dar era periculos, sovieticii controlau peste tot. A\u015fa am ajuns la Bucure\u015fti. Aici l-am g\u0103sit pe maiorul Balotescu, c\u0103pitanul Andrei \u015fi procurorul militar Caracostea, care era \u015feful meu direct. Ei se preg\u0103teau s\u0103 plece \u00een Germania, s\u0103 scape de sovieticii, care veneau spre Bucure\u015fti.<\/p>\n

De aici \u00een via\u0163a mea \u015fi nu numai a mea, \u00eencepe o cotitur\u0103, o alt\u0103 etap\u0103:<\/p>\n

\u2013 \u015eerbane, \u00eemi spuneau cei de la SIS, r\u0103ma\u015fi \u00een Bucure\u015fti, – dac\u0103 po\u0163i pleac\u0103 \u00een Germania, i-a familia \u015fi fugi p\u00e2n\u0103 mai ai timp.<\/p>\n

Am plecat acas\u0103 \u015fi am vorbit cu Reta.<\/p>\n

\u2013 Nu avem alt\u0103 ie\u015fire, plec\u0103m \u00een Germania. Str\u00e2nge lucrurile.<\/p>\n

\u2013 Eu nu plec nic\u0103ieri. Tu e\u015fti vinovat cu aventurile tale. Unde s\u0103 m\u0103 duc pe urla\u0163i cu trei copii, s\u0103 pierd totul, cas\u0103, mas\u0103, via\u0163\u0103… Nu plec. Nu am avut \u00eencotro, am r\u0103mas. M-am \u00eent\u00e2lnit cu colonelul Ianovici.<\/p>\n

\u2013 \u015eerbane, ascunde-te, te vor c\u0103uta, trebuie s\u0103 te bagi undeva la lucru, s\u0103 stai lini\u015ftit, poate vor trece toate \u015fi lucrurile se vor lini\u015fti.<\/p>\n

S\u0103 plec era prea t\u00e2rziu. A\u015f fi reu\u015fit s\u0103 fug, \u015ftiam bine locurile prin Transilvania, dar \u00eemi era jale de copii \u015fi de Reta.<\/p>\n

\u2013 Eu m\u0103 uitam la Reta, povestea b\u0103tr\u00e2nul, la copila\u015fii mei. Cum s\u0103 plec, s\u0103-i las \u00een voia soartei?\u00a0 Ce s\u0103 fac eu acolo, singur, \u00een Germania fascist\u0103, c\u0103ci orice ai spune era fascist\u0103, un regim f\u0103r\u0103 democra\u0163ie, un regim de dictatur\u0103. Uite unde i-a dus Hitler pe nem\u0163i \u015fi ce o s\u0103 fac\u0103 acum nem\u0163ii? Cine are nevoie acolo de mine? \u015ei ce vor face ai mei aici, singuri, sub ru\u015fii care vin, \u00ee\u015fi bat joc de oameni, violeaz\u0103 femeile, dezbrac\u0103 oamenii \u00een strad\u0103, \u00eei i-au pe acei care li se par suspec\u0163i, le i-au ceasul, punga, uneori \u015fi via\u0163a. Ce o s\u0103 fac eu acolo, f\u0103r\u0103 prieteni, care s\u0103-mi dea o m\u00e2n\u0103 de ajutor. S\u0103-i a\u015ftept pe americanii, care nu mai vin \u015fi nici nu vor veni, chiar dac\u0103 se ceart\u0103 cu ru\u015fii, ei se vor \u00eemp\u0103ca. Cine o s\u0103 se bat\u0103 pentru Rom\u00e2nia? E ceva absurd s\u0103 te g\u00e2nde\u015fti astfel. M\u0103 r\u0103suceam nop\u0163ile \u00een pat, nu puteam dormi, c\u0103utam o solu\u0163ie, dar n-o g\u0103seam.<\/p>\n

\u015ei Reta? Cum va tr\u0103i ea singur\u0103, cu trei copii? Bine, poate Reta \u00ee\u015fi va g\u0103si un b\u0103rbat, dar copiii sunt ai mei, nu sunt str\u0103ini, e s\u00e2ngele meu, al str\u0103mo\u015filor mei, al \u015eerbenilor… S\u0103 r\u0103m\u00e2n aici, \u00een cas\u0103, cu ei, \u00een Bucure\u015fti? Dar voi reu\u015fi eu oare s\u0103 scap de urm\u0103rirea sovieticilor? Dac\u0103 m\u0103 vor vinde chiar acei cu care am lucrat la serviciul\u00a0 de informa\u0163ii? \u015ei acolo sunt mul\u0163i, care se vor g\u00e2ndi la salvarea lor, a familiei \u015fi vor face totul, m\u0103 vor vinde pe mine \u015fi pe al\u0163ii ca s\u0103 scape. Dar cine \u015ftie, cu cine sau pentru cine au lucrat ei \u00een afar\u0103 de\u00a0 serviciul nostru? Doar Basarabia era \u00eemp\u00e2nzit\u0103 cu agen\u0163i sovietici, mai ales din minorit\u0103\u0163i \u2013 evrei, ru\u015fi, ucraineni. Dar acei care au fost \u00een lag\u0103rele din Transnistria, care s-au salvat, oare ei vor t\u0103cea din gur\u0103? \u015ei nu aveam cu cine s\u0103 m\u0103 sf\u0103tuiesc, cui s\u0103-mi \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc g\u00e2ndurile, disperarea, durerea…<\/p>\n

Veneam zilnic la lucru, dar st\u0103team ca pe ace. \u00cen fiecare zi ap\u0103rea ceva nou, poporul se revolta, d\u00e2nd vina pe fosta conducere. Comuni\u015ftii \u00eei a\u0163\u00e2\u0163au, f\u0103c\u00e2nd o propagand\u0103 acerb\u0103, lupt\u00e2nd \u00eempotriva partidelor politice, \u00eempotriva burghezilor, \u00eenvinuindu-i de toate. Mul\u0163i din serviciul secret disp\u0103ruser\u0103 din Bucure\u015fti, fugiser\u0103 din Rom\u00e2nia, apoi de acolo \u00een alte \u0163\u0103ri, \u00een SUA, Anglia, Australia, chiar \u015fi \u00een Africa. Al\u0163ii, urm\u0103ri\u0163i de mili\u0163ia comunist\u0103, au l\u0103sat totul, fugind \u00een mun\u0163i, lu\u00e2nd armele \u00een m\u00e2ini \u015fi lupt\u00e2nd, v\u0103rs\u00e2nd s\u00e2nge. Familiile lor sunt azi persecutate, unele \u00eenchise \u00een pu\u015fc\u0103riile comuniste, altele duse \u00een Siberia de c\u0103tre sovietici. \u00cenchisorile gem de lume, unii au p\u0103\u0163it-o numai pentru c\u0103 au ripostat, au spus un cuv\u00e2nt \u00eempotriva ordinii, abuzurilor. Nu ai voie s\u0103 spui nici un banc m\u0103car. Ce via\u0163\u0103 mai e \u015fi asta?<\/p>\n

Cei din Basarabia \u015fi eu trebuia s\u0103 ne ascundem, c\u0103ci ru\u015fii ne v\u00e2nau \u00eempreun\u0103 cu poli\u0163ia nou\u0103, care tremura de frica ru\u015filor \u015fi f\u0103cea tot ce spuneau ei. Ce-i de f\u0103cut? Bani nu ajungeau, pre\u0163urile la alimente crescuse enorm, dar nici alimente nu se g\u0103seau. Ru\u015fii \u00eenc\u0103rcau trenurile cu tot ce era mai bun \u00een \u0163ar\u0103 \u015fi le duceau la ei, \u00een \u0163ara \u201efericirii\u201d. \u201e\u0162ip\u0103\u201d, c\u0103 noi le-am distrus \u0163ara \u015fi tot noi trebuie s\u0103 le-o refacem. Spun minciuni, c\u0103ci noi am v\u0103zut cu ochii no\u015ftri, cum au distrus totul, c\u00e2nd se retr\u0103geau din Basarabia \u00een \u201941, arunc\u00e2nd totul \u00een aer, la porunca lui Stalin, l\u0103s\u00e2nd p\u0103m\u00e2nt ars \u015fi gropi comune cu oameni \u00eempu\u015fca\u0163i f\u0103r\u0103 nici o vin\u0103.<\/p>\n

Eu nu mai dormeam acas\u0103, \u00eemi era fric\u0103 s\u0103 nu fiu arestat. M\u0103 ascundeam pe la cunoscu\u0163i, care \u015fi ei tremurau de fric\u0103. Care-i viitorul meu? Ce m\u0103 a\u015fteapt\u0103 pe mine, ce va fi cu familia mea? \u015ei americanii tac din gur\u0103, nu mai vin. Poate Reta are dreptate, de ce m-am b\u0103gat \u00een afacerea asta, \u00een acest ,,serviciu secret\u201d? Puteam tr\u0103i \u015fi f\u0103r\u0103 el \u015fi acum nu m-a\u015f fi fr\u0103m\u00e2ntat a\u015fa. Dar dac\u0103 judeci, eu \u2013 nu, altul – nu, cine ar fi luptat pentru Patrie, pentru neamul nostru? Dac\u0103 to\u0163i s-ar g\u00e2ndi ca Reta? Mul\u0163i au murit la \u0162iganca, la Odesa – pentru ce? \u015ei to\u0163i doreau s\u0103 tr\u0103iasc\u0103, s\u0103 se bucure de via\u0163\u0103. Cui \u00eei trebuia acest r\u0103zboi? At\u00e2ta s\u00e2nge, at\u00e2tea lacrimi, suferin\u0163e \u015fi durere? Au r\u0103mas mii de so\u0163ii v\u0103duve, via\u0163a lor s-a fr\u00e2nt, copiii sunt orfani, ce pot ei s\u0103 fac\u0103 acum, cum s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 f\u0103r\u0103 spijin b\u0103rb\u0103tesc? Cine va r\u0103spunde pentru toate? \u00centreb\u0103ri f\u0103r\u0103 r\u0103spuns. Eram \u00eentr-un impas total. Atunci omul face ce-l sile\u015fte via\u0163a. El e sub vremuri, dar \u015fi atunci poate r\u0103m\u00e2nea om.<\/p>\n

Colonelul Ianovici mi-a dat salariul \u015fi ne-am desp\u0103r\u0163it. Devenise periculos \u00een Rom\u00e2nia, se iviser\u0103 mul\u0163i agen\u0163i comuni\u015fti, care roiau peste tot, st\u0103ruindu-se s\u0103-i g\u0103seasc\u0103 pe cei din Serviciile Secrete, s\u0103-i aresteze. Eu m-am aranjat la \u00eenceput \u00eentr-o comisie, care \u00eenregistra bunurile aduse de Armata rom\u00e2n\u0103 din Rusia \u015fi Basarabia \u00een timpul retragerii armatelor. Apoi am trecut la poli\u0163ia comunal\u0103 din Bucure\u015fti, unde am lucrat p\u00e2n\u0103 \u00een 1948.<\/p>\n

Am lucrat la poli\u0163ie p\u00e2n\u0103 la 18 ianuarie, c\u00e2nd fiind \u00een sediul Sindicatului CFR din Bucure\u015fti, unde pre\u015fedinte era bulgarul Rancev, mi-a spus c\u0103 sunt chemat de cineva de la parter. Am \u00eenceput s\u0103 cobor scara. Uit\u00e2ndu-m\u0103 pe un geam, am v\u0103zut o ma\u015fin\u0103 mic\u0103 \u015fi doi b\u0103rba\u0163i, care se plimbau l\u00e2ng\u0103 ea. Am \u00een\u0163eles c\u0103 au venit dup\u0103 mine, c\u0103ci tot timpul a\u015fteptam s\u0103 fiu arestat.<\/p>\n

M-am adresat unui func\u0163ionar superior:<\/p>\n

\u2013 Costic\u0103, i-a pistolul \u015fi s\u0103-l dai Retei, cred c\u0103 au venit dup\u0103 mine.<\/p>\n

Am cobor\u00e2t de la etaj ie\u015find afar\u0103. Aici m-au apucat de m\u00e2ini, mi-au pus c\u0103tu\u015fe \u015fi mi-au astupat gura, \u00eemping\u00e2ndu-m\u0103 \u00een ma\u015fin\u0103. Ma\u015fina a pornit, ie\u015find din ora\u015f spre Urziceni. M-au dus la Constan\u0163a, \u00een \u00eenchisoarea din ora\u015f. Rancev, pre\u015fedintele sindicatului comunal, era comunist \u015fi eu consideram c\u0103 el era la curent\u00a0 de arestarea mea. Aici, la \u00eenchisoare, m-au interogat ru\u015fii din serviciul NKVD-ului din URSS. M-au b\u0103tut, torturat, dar nu am recunoscut nimic.<\/p>\n

\u00cen Rom\u00e2nia centrul NKVD-ului era la Constan\u0163a. El aresta oamenii din \u0163ar\u0103 uneori cu \u015ftirea guvernului comunist, alteori f\u0103r\u0103 ca el s\u0103 \u015ftie ceva. \u00cei \u00eenchideau \u00een vagoane sigilate, introduceau aceste vagoane \u00eentre altele, cu fier uzat sau alte m\u0103rfuri , \u015fi \u00eei duceau \u00een URSS. Gr\u0103nicerii \u015fi vame\u015fii rom\u00e2ni nici nu se apropiau de trenurile sovietice. De\u0163inu\u0163ii erau culca\u0163i pe podea cu pistoale automate \u00een coaste. A\u015fa au trecut prin NKVD-ul din Constan\u0163a c\u0103pitanul \u015etefan Mengoni, ginerele maiorului Dinulescu, care a asasinat legionari \u00een p\u0103durea de la Jilava, colonelul Prager, fost director general la telefoane, locotenentul Tedy Negroponte, locotenentul Vasilescu, to\u0163i fo\u015fti translatori pe l\u00e2ng\u0103 trupele anglo-americane, \u00een 1945-1947; inginerul Tudor Alionte, ofi\u0163er rom\u00e2n de informa\u0163ii, care a depistat un grup de partizani sovietici ce aruncase \u00een aer comandamentul rom\u00e2n din Odesa; c\u0103pitanul de cavalerie Leon Ostrovschi, translatorul regelui Mihai pentru limba rus\u0103, Pan Halippa, vicepre\u015fedinte \u00een Sfatului \u0162\u0103rii al Republicii Democratice Moldovene\u015fti din 1918, Gheorghe \u015eerbeniuc, deputat al ucrainenilor din Bucovina \u00een Parlamentul Rom\u00e2niei \u015f.a.<\/p>\n

Anchetatorul, evreul Ibstein, m-a pus \u00eentr-o noapte s\u0103 semnez actul de anchet\u0103, c\u0103 am fost spion rom\u00e2n \u015fi c\u0103 lucram pentru Rom\u00e2nia. Am refuzat din nou. Atunci au ap\u0103rut doi colegi de la SIS-ul din Chi\u015fin\u0103u, cu care lucrasem \u00eenainte.<\/p>\n

\u2013 \u015eerbane, de ce nu recuno\u015fti c\u0103 ai fost \u00een Serviciul Secret doar am lucrat \u00eempreun\u0103?<\/p>\n

\u2013 Eu nu v\u0103 \u015ftiu, am r\u0103spuns.<\/p>\n

Atunci am \u00een\u0163eles cine m-a predat ru\u015filor. Acei doi erau agen\u0163i ai ru\u015filor. Lucrau de mult pentru URSS. Atunci anchetatorul Ib\u015ftein m-a scos din camer\u0103, m-a urcat \u00eentr-o ma\u015fin\u0103 \u015fi \u00eempreun\u0103 cu al\u0163i rusoi am plecat spre malul m\u0103rii. Aici m-au scos din ma\u015fin\u0103 \u015fi m-au dus pe plaj\u0103. Ib\u015ftein mi-a citit verdictul: ca fiind spion \u015fi lucr\u00e2nd \u00eempotriva sovieticilor, sunt condamnat la moarte.<\/p>\n

\u2013 \u00centoarce-te cu spatele, mi-a ordonat.<\/p>\n

\u2013 Eu nu m\u0103 \u00eentorc! Trage\u0163i, c\u0103l\u0103ilor! \u015ei nu m-am \u00eentors, a\u015ftept\u00e2nd ultima\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 minut\u0103 a vie\u0163ii mele. A urmat o rafal\u0103\u00a0 din pistolul-mitralier\u0103…<\/p>\n

Pe cap mi-a c\u0103zut nisip, lut, nu mai \u015ftiam nimic. Credeam c\u0103 sunt mort. Mu\u015fc\u00e2ndu-mi buzele, am sim\u0163it cum s\u00e2ngele mi se prelingea pe b\u0103rbie \u015fi atunci am \u00een\u0163eles c\u0103 sunt viu \u015fi c\u0103 au vrut s\u0103 m\u0103 sperie. M-au urcat din nou \u00een ma\u015fin\u0103 \u015fi m-au dus la \u00eenchisoare. Au mai adus \u00een camera mea un neam\u0163, Helmut Rot, neam de sa\u015fi din Rom\u00e2nia cu care fusesem \u00eenainte \u00eentr-o camer\u0103. Ne-au dus la baie, apoi ne-au dat indispensabili.<\/p>\n

\u2013 Unde ne sunt hainele? \u2013 am \u00eentrebat noi.<\/p>\n

\u2013 Intra\u0163i al\u0103turea \u015fi v\u0103 \u00eembr\u0103ca\u0163i, ni s-a spus.<\/p>\n

Am intrat \u00een camera de al\u0103turi, o camer\u0103 rece cu pere\u0163ii \u00eenz\u0103pezi\u0163i. Ne-au \u0163inut aici at\u00e2ta timp, o or\u0103, dou\u0103, pierdusem no\u0163iunea timpului. Ne-am a\u015fezat spate la spate, st\u0103ruindu-ne s\u0103 ne \u00eenc\u0103lzim Am \u00eenghe\u0163at bocn\u0103. C\u00e2nd ne-au scos din camer\u0103, nu puteam s\u0103 mi\u015fc\u0103m m\u00e2inile \u015fi picioarele. Din nou m-au dus la Ib\u015ftein. M-a a\u015fezat pe un scaun. \u00cen fa\u0163\u0103 erau h\u00e2rtiile pe care trebuia s\u0103 le semnez. Nu puteam mi\u015fca degetele, erau \u00een\u0163epenite. Ib\u015ftein mi-a pus tocul \u00eentre degete. Am isc\u0103lit verdictul, soarta mea. Ce aveam s\u0103 fac? Eu nu \u015ftiam c\u0103 m\u00e2ine voi fi trimis \u00een lag\u0103r, la foame, eu m\u0103 consideram prizonier de r\u0103zboi. \u00cemi era indiferent ce se va \u00eent\u00e2mpla cu mine. Suferisem at\u00e2ta, c\u0103 m\u0103 g\u00e2ndeam la moarte ca la o salvare.<\/p>\n

Sco\u015fi din camer\u0103, ne-au dat ni\u015fte haine militare, ni\u015fte vechituri. Ne-am \u00eembr\u0103cat cu greu, m\u00e2inile \u015fi picioarele nu se mi\u015fcau, a\u015fa \u00een\u0163epenisem.<\/p>\n

*<\/p>\n

*\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 *<\/p>\n

A doua zi ne-au dus pe am\u00e2ndoi la Odesa.<\/p>\n

Acolo, \u00eenghesui\u0163i \u00eentr-o camer\u0103, plin\u0103 de de\u0163inu\u0163i \u015fi politici \u015fi de drept comun, ne chinuiam de c\u0103ldur\u0103. Aici am \u00eent\u00e2lnit pe unii de\u0163inu\u0163i pe care \u00eei cuno\u015fteam la libertate. Am stat \u00eentr-o camer\u0103 cu un general american, fost comandant de regiment din Vienai. \u00cen celul\u0103 era \u015fi directorul Fabricii de textile din Arad-ITA. Mai era un colonel bol\u015fevic, fostul \u015fef al partizanilor din Odesa, care a luptat \u00een catacombele Odesei. De aici, din catacombe, partizanii d\u0103deau lovituri puternice nem\u0163ilor \u015fi poli\u0163iei rom\u00e2ne din Odesa, apoi disp\u0103reau \u00een subsol \u015fi, cu toate eforturile, nem\u0163ii nu-i puteau descoperi. Aceste catacombe, f\u0103cute timp de veacuri, aveau multe tunele \u015fi grote sub p\u0103m\u00e2nt, unde partizanii sovietici \u00ee\u015fi aranjase via\u0163a \u00een anii de r\u0103zboi.<\/p>\n

Interesant\u0103 era soarta colonelului sovietic Slobodianic, \u015feful partizanilor din Odesa \u00een timpul r\u0103zboiului din catacombe. La o \u015fedin\u0163\u0103 a comitetului or\u0103\u015fenesc de partid din Odesa, din 5 aprilie 1948, s-a propus ca \u00een leg\u0103tur\u0103 cu aniversarea victoriei, care se s\u0103rb\u0103torea la 9 mai, unii din partizani s\u0103 fie decora\u0163i. C\u00e2nd Slobodianic a auzit numele unora de pe list\u0103, complet necunoscu\u0163i, s-a revoltat, c\u0103ci ei nu fusese partizani \u015fi nu luptase \u00een catacombe.<\/p>\n

\u2013 Ce au \u0103\u015ftea cu noi? Ei n-au luptat! Colonelul era un b\u0103rbat \u00eenalt, frumos \u015fi purta o mustea\u0163\u0103 a la Ceapaev, un fost comandant legendar al armatei ro\u015fii din timpul revolu\u0163iei.<\/p>\n

\u2013 Stai jos! \u2013 i s-a spus.<\/p>\n

\u2013 Cum s\u0103 stau jos dac\u0103 nu-i dreptate? Dac\u0103 ace\u015fti oameni erau la mine, primeau c\u00e2te un glon\u0163 \u00een cap!\u00a0 Striga el.<\/p>\n

Dup\u0103 adunare a venit acas\u0103. Peste c\u00e2tva timp, spre sear\u0103, a venit la el acas\u0103 procurorul Odesei.<\/p>\n

\u2013 Trebuie s\u0103 mergi cu mine la comitetul regional de partid, te cheam\u0103 secretarul.<\/p>\n

\u2013 Pentru ce? \u2013 a \u00eentrebat el.<\/p>\n

\u2013 Nu \u015ftiu, mi s-a spus s\u0103 mergi la o consf\u0103tuire.<\/p>\n

Colonelul a sim\u0163it ceva, dar nu putea s\u0103 nu mearg\u0103.<\/p>\n

\u2013 Nevast\u0103! \u2013 a strigat el, m\u00e2ine e 1 mai, s\u0103rb\u0103toarea cea mai mare muncitoreasc\u0103.<\/p>\n

\u2013 D\u0103-ne o sticl\u0103 de rachiu \u015fi o \u201ezacusc\u0103\u201d, s\u0103 bem \u015fi noi un pahar pentru 1 mai. Au b\u0103ut, c\u00e2te un pahar, apoi au plecat la comitetul regional. Aici secretarul l-a \u00eentrebat:<\/p>\n

\u2013 \u0162ii minte ce ai spus la \u015fedin\u0163\u0103?<\/p>\n

\u2013 \u0162in, a r\u0103spuns el, \u015fi a\u015f fi f\u0103cut a\u015fa cum am spus. De unde i-a\u0163i luat pe ace\u015fti partizani fal\u015fi?<\/p>\n

\u2013 E\u015fti \u00eenvinuit de nesupunere Partidului Comunist \u015fi Guvernului \u0162\u0103rii, art.58-8 \u015fi ai s\u0103 fii condamnat. Trebuie s\u0103-\u0163i \u015ftii locul… \u015ei a venit condamnarea de la Moscova, unde \u201etroica\u201d (trei oameni) citeau dosarul \u015fi \u00ee\u0163i hot\u0103rau soarta. Nu i-a ajutat nici faptul c\u0103 \u00eel \u015ftia personal pe Voro\u015filov. \u00cei scria scrisori din pu\u015fc\u0103rie, a\u015ftept\u00e2nd r\u0103spunsul, care nu mai venea. Eu \u00eel tachinam. Slobodianic spunea:<\/p>\n

\u2013 Capitalismul \u2013 kaput!, iar eu \u00eei r\u0103spundeam:<\/p>\n

\u2013 Comunismul \u2013 kaput! Colonelul \u00eemi spunea:<\/p>\n

– S\u0103 vezi, eu o s\u0103 fiu eliberat, partidul o s\u0103-mi fac\u0103 dreptate! Eu r\u00e2deam de el. Colonelul mi-a spus:<\/p>\n

– Dac\u0103 n-o s\u0103 am dreptate, o s\u0103-mi rup musta\u0163a! \u015fi a r\u00e2s.<\/p>\n

– De acord, i-am spus. Colonelul scria mereu scrisori peste tot, dar ele erau aruncate la co\u015f.<\/p>\n

Aici, cu mine, \u00een aceia\u015fi camer\u0103, st\u0103tea Dimitri Vladov, fost director al unei \u015fcoli medii din Odesa. Fiind mobilizat \u00een grad de c\u0103pitan, a c\u0103zut prizonier l\u00e2ng\u0103 Odesa \u00eempreun\u0103 cu ordonan\u0163a sa, \u00een timp ce se apropiaser\u0103 de o f\u00e2nt\u00e2n\u0103 s\u0103 bea ap\u0103. Vladov era contuzionat. Era o fire boln\u0103vicioas\u0103. \u00cenalt, sl\u0103bu\u0163, st\u0103tea aici de c\u00e2teva luni. Fusese condamnat la 10 ani, fiindc\u0103 c\u0103zuse prizonier, nu se \u00eempu\u015fcase. Stalin \u00eei considera pe to\u0163i prizonierii ru\u015fi la nem\u0163i ca tr\u0103d\u0103tori. Vladov avea un fiu, doctor militar \u00een ora\u015f. El mi-a acordat o aten\u0163ie deosebit\u0103, mi-a povestit multe despre via\u0163a amar\u0103 sovietic\u0103, ajut\u00e2ndu-m\u0103 s\u0103-mi preg\u0103tesc \u015fi o evadare. Generalul american era o fire pierdut\u0103, aproape de nebunie. El cerea mereu un avocat, o pernu\u0163\u0103 mic\u0103 s-o pun\u0103 sub cap, c\u0103 a\u015fa era \u00eenv\u0103\u0163at, \u015fi multe alte m\u0103run\u0163i\u015furi… \u00centr-o zi a fost scos \u015fi dus. Cu el mai era \u015fi unul Beilis, evreu, directorul Fabricii de textile din Arad, un om gras, care suferea de diabet, pe care nu-l putea vindeca, c\u0103ci nu respecta dieta. S-a vindecat de diabet cu \u201ebalanda\u201d sovietic\u0103. Spunea c\u0103 arestarea i-a salvat via\u0163a. Mai era \u015fi un student Barkov \u015fi mul\u0163i al\u0163ii.<\/p>\n

Din aprilie p\u00e2n\u0103 \u00een iulie 1948 ne-am aflat \u00een \u00eenchisoare la Odesa, unde l-am cunoscut pe c\u0103pitanul Vladov care, \u00een pofida faptului c\u0103 era c\u0103pitan sovietic \u015fi \u015ftia c\u0103 sunt rom\u00e2n, avea o atitudine binevoitoare fa\u0163\u0103 de mine \u015fi chiar prieteneasc\u0103. \u00cemp\u0103r\u0163ea cu mine \u015fi cu germanul Helmut Rot hrana pe care i-o aducea so\u0163ia de 2-3 ori pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103.<\/p>\n

\u00centr-o zi l-am \u00eentrebat pe Vladov, dup\u0103 ce am c\u0103p\u0103tat un pic de \u00eencredere \u00een el:<\/p>\n

– Tovar\u0103\u015fe Vladov, de ce m\u0103 aju\u0163i pe mine, \u00ee\u0163i \u00eempar\u0163i m\u00e2ncarea pe care \u0163i-o aduce so\u0163ia cu mine, doar eu \u015ftiu c\u0103 \u00een Odesa, la libertate, dup\u0103 ace\u015fti pere\u0163i, nu e via\u0163\u0103 bun\u0103… \u015fi \u00ee\u0163i mai sunt \u015fi du\u015fman…<\/p>\n

El mi-a r\u0103spuns:<\/p>\n

– Eu \u015ftiu povestea Basarabiei. Am avut un prieten\u00a0\u00a0 moldovean din cartierul Moldovanca din Odesa. Cu el am \u00eenv\u0103\u0163at la cursurile de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tori c\u00e2ndva. \u00cel chema Ion Gherman. Mic de statur\u0103, cu ni\u015fte ochi alba\u015ftri, de o bun\u0103tate f\u0103r\u0103 margini, era din\u00a0 satul Valea Ho\u0163ului. De fapt era rom\u00e2n, a\u015fa \u00eemi povestea el, din p\u0103rin\u0163i de prin locurile B\u00e2rladului. C\u00e2nd au \u00eenceput represaliile lui Stalin din 1937, Ion a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 fug\u0103 peste Nistru. \u00cen zorii unei zile, c\u00e2nd ie\u015fea pe malul rom\u00e2nesc, a fost secerat de gloan\u0163ele gr\u0103nicerilor no\u015ftri. Ei nu aveau voie s\u0103 trag\u0103, c\u0103ci el trecuse grani\u0163a, care era la mijlocul Nistrului, dar s-a g\u0103sit un suflet hain, un criminal, care l-a ucis. A fost un om de treab\u0103, bun la suflet \u015fi bun prieten. Cu el puteam discuta tot ce vrei, aveam \u00eencredere unul \u00een altul. Poate de asta te simpatizez \u015fi pe d-ta. \u015ei a\u015fa sunt judecat la 10 ani, acum de ce s\u0103 m\u0103 tem?<\/p>\n

Se interesa de felul de via\u0163\u0103 din \u0163\u0103rile capitaliste, de aten\u0163ia care era acordat\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103torilor, de disciplina \u015fcolar\u0103. Am observat c\u0103-i pl\u0103cea c\u0103 eu, c\u00e2nd \u00eenv\u0103\u0163am la gimnaziu \u015fi apoi la \u015fcoala superioar\u0103 de comer\u0163 din Leova, purtam uniform\u0103 de culoare kaki, cu chipiu de culoare albastr\u0103 cu ,,vipu\u015fc\u0103\u201d \u00een jur, cu num\u0103r pe m\u00e2neca st\u00e2ng\u0103. El \u015ftia c\u0103 sunt din neam de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tori. V\u0103z\u00e2nd atitudinea binevoitoare fa\u0163\u0103 de mine, i-am spus c\u0103 vreau s\u0103 \u00eencerc s\u0103 evadez \u00een timpul apropiatei escort\u0103ri spre gara din Odesa.<\/p>\n

Vladov nu m-a sf\u0103tuit s\u0103 evadez, deoarece el \u015ftia c\u0103 solda\u0163ii pazei erau bine \u00eenarma\u0163i \u015fi foarte vigilen\u0163i \u00een timpul etap\u0103rilor de\u0163inu\u0163ilor, mai cu seam\u0103 c\u0103 \u00een Uniunea Sovietic\u0103 nu prea se \u00eencercau evad\u0103rile de sub escort\u0103. Aresta\u0163ii \u015fi judeca\u0163ii de drept comun aveau termene nu prea mari de 2-5 ani pentru furturi sau alte delicte. Despre de\u0163inu\u0163ii politici nici nu se pomenea c\u0103 evadase cineva, dintre ei. Vladov \u00eemi spunea c\u0103 va fi foarte greu, chiar imposibil. \u00cen primul r\u00e2nd pentru c\u0103 nu cuno\u015fteam bine limba rus\u0103 \u015fi accentul meu str\u0103in \u00eel poate observa orice cet\u0103\u0163ean. Al doilea, rusul va fi bucuros s\u0103 m\u0103 predea organelor de mili\u0163ie, \u00eentruc\u00e2t sovieticii erau nemul\u0163umi\u0163i de fasci\u015ftii, care au n\u0103v\u0103lit cu r\u0103zboiul \u00een \u0163ara lor \u201epa\u015fnic\u0103\u201d. Ei \u00eenc\u0103 nu \u015ftiau c\u0103 Stalin a preg\u0103tit acest r\u0103zboi cu mul\u0163i ani \u00een urm\u0103, ca s\u0103 provoace nemul\u0163umiri \u00een alte \u0163\u0103ri \u015fi s\u0103 cucereasc\u0103 Europa. Dar asta o vor afla mult mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd acest imperiu se va destr\u0103ma f\u0103r\u0103 un foc de arm\u0103. Totu\u015fi, eu eram hot\u0103r\u00e2t s\u0103 fug, poate din orgoliu, poate din dorin\u0163a de a-mi ar\u0103ta vitejia sau cutezan\u0163a de a m\u0103 \u00eentoarce \u00een r\u00e2ndul camarazilor de lupt\u0103 \u00eempotriva comunismului.<\/p>\n

V\u0103z\u00e2nd hot\u0103r\u00e2rea mea, Vladov a \u00eenceput s\u0103 m\u0103 preg\u0103teasc\u0103 pentru evadare. So\u0163ia i-a adus o pereche de ciorapi lungi, \u00eengu\u015fti, \u00een care str\u00e2ngea zilnic\u00a0 \u00eentr-unul pesme\u0163i, \u00een altul zah\u0103r, s\u0103 am de hran\u0103 \u00een primele zile dup\u0103 evadare. Eu \u00eei spuneam cum am de g\u00e2nd s\u0103 ac\u0163ionez. I-a adus so\u0163ia haine v\u0103tuite, p\u00e2sle, o plapum\u0103, o \u015fapc\u0103 cu clapete puse toate \u00eentr-un sac, pe care eu i-am promis s\u0103 le duc \u00een spate, c\u0103ci d\u00e2nsul era tare sl\u0103bit \u015fi pe care aveam de g\u00e2nd s\u0103-l arunc la picioarele unuia dintre solda\u0163ii convoiului. A\u015fa am \u015fi procedat.<\/p>\n

Eram al\u0103turi de Vladov \u015fi de un soldat dezertor, Vanea, \u015fi \u00eenc\u0103 doi aresta\u0163i de drept comun. \u015etiam c\u0103 Vladov locuie\u015fte pe drumul spre gar\u0103, pe o str\u0103du\u0163\u0103 nu prea cunoscut\u0103, o fund\u0103tur\u0103, am uitat cum \u00eei spunea. Am re\u0163inut numai num\u0103rul casei \u2013 3. C\u00e2nd treceam \u00een apropierea acestei str\u0103zi, Vladov mi-a str\u00e2ns m\u00e2na \u015fi mi-a ar\u0103tat cu capul spre casa lui l\u0103cr\u0103m\u00e2nd. Apropiindu-ne de gara central\u0103 din Odesa, Vladov mi-a ar\u0103tat vagonul de culoare albastr\u0103 \u201eStol\u00e2pin\u201d \u015fi mi-a spus:<\/p>\n

– Iat\u0103, Valentine, casa noastr\u0103, care ne a\u015fteapt\u0103 pentru un drum lung. Eu i-am r\u0103spuns:<\/p>\n

– Eu nu voi intra \u00een acest vagon! \u015ei, la 25-30 metri de la vagon, am aruncat la picioarele soldatului din st\u00e2nga mea leg\u0103tura cu haine\u00a0 a lui Vladov, lovind \u00een acela\u015fi timp arma soldatului, obosit de c\u0103ldura mare \u015fi surprins de cele \u00eent\u00e2mplate. Am luat-o la fug\u0103 spre gardul de piatr\u0103 care desp\u0103r\u0163ea gara de strad\u0103. Dar m-am \u00eempiedicat de o s\u00e2rm\u0103 pe care nu o observasem, care schimba direc\u0163ia \u015finelor de cale fierat\u0103. Am c\u0103zut, mi s-a rupt o sandal\u0103, dar am s\u0103rit peste gard, \u0163in\u00e2nd ciorapii cu m\u00e2ncare \u00een ambele m\u00e2ini. Dup\u0103 vre-o 40 de metri am auzit \u00eempu\u015fc\u0103turi \u015fi geamuri sparte pe partea st\u00e2ng\u0103 a str\u0103zii, pe care fugeam \u00een zig-zaguri. \u00cen fa\u0163a mea venea un ofi\u0163er de marin\u0103, merg\u00e2nd la bra\u0163 cu o femeie. Era\u00a0 o zi de duminic\u0103, ziua marinei sovietice. Ajung\u00e2nd aproape de d\u00e2n\u015fii, am z\u0103rit cum pe pieptul femeii a ap\u0103rut o pat\u0103 de s\u00e2nge, mare, ro\u015fie… Ea a \u00eenceput s\u0103 cad\u0103 \u00een bra\u0163ele ofi\u0163erului care o sus\u0163inea. I-am ocolit \u015fi am ajuns la un col\u0163 de stradel\u0103, \u00een care trebuia s\u0103 m\u0103 ascund. Dar \u00een momentul alerg\u0103rii, la col\u0163ul str\u0103zii, am auzit un fo\u015fnet \u00een partea dreapt\u0103 a pieptului, nici un fel de durere, doar o puternic\u0103 fo\u015fnire de aer, care \u00eemi ie\u015fea din piept, nu-mi ajungea aer s\u0103 respir, m-a \u00een\u0103bu\u015fit o spum\u0103 de s\u00e2nge din gur\u0103, \u015fi am c\u0103zut pe caldar\u00e2mul \u00eenfierb\u00e2ntat de soare. M-am \u00eentors pe partea dreapt\u0103 unde eram r\u0103nit, m\u0103 uitam cum se \u00eencheag\u0103 s\u00e2ngele pe pietrele str\u0103zii. Pe strad\u0103 nici o zare de om Continuam s\u0103 sfor\u0103i puternic, apuc\u00e2nd \u015fi str\u00e2ng\u00e2nd cu m\u00e2na st\u00e2ng\u0103 partea dreapt\u0103 a pieptului \u015fi sim\u0163ind oasele coastelor \u00eentre degete. M-am pr\u0103v\u0103lit cu totul pe partea dreapt\u0103, r\u0103sufl\u00e2nd ca din foi.<\/p>\n

De odat\u0103 a ap\u0103rut o femeie dintr-o cas\u0103 de vis-a-vis, s-a apropiat de mine \u00eentreb\u00e2ndu-m\u0103 ceva, dar nu am \u00een\u0163eles ce. I-am f\u0103cut semn cu m\u00e2na c\u0103 vreau s\u0103 beau, c\u0103ci \u00eemi era o sete grozav\u0103. \u00cen cur\u00e2nd femeia a adus un pahar cu ap\u0103, paharul era frumos din cristal, \u015fi s-a apropiat de mine. \u00cen acela\u015fi timp, de dup\u0103 col\u0163ul str\u0103zii, a ap\u0103rut un soldat cu arma \u00een m\u00e2n\u0103 \u015fi, v\u0103z\u00e2nd femeia cu paharul, i-a strigat:<\/p>\n

– Nu te apropia, \u00eei un spion rom\u00e2n! a fugit de sub escort\u0103! \u015ei nu i-a dat voie s\u0103-mi dea ap\u0103. S-a apropiat de mine \u00eenfuriat. Credeam c\u0103 va trage, dar el m\u0103 p\u0103zea. \u00cencepusem s\u0103-mi pierd cuno\u015ftin\u0163a, mi s-a p\u0103rut c\u0103-l v\u0103d pe fiul meu Liviu \u00een fa\u0163\u0103 \u015fi am \u00eenceput s\u0103 pl\u00e2ng… de jale c\u0103 voi muri \u015fi nimeni nu va \u015fti de moartea mea.<\/p>\n

\u00cen cur\u00e2nd a sosit o ma\u015fin\u0103 a salv\u0103rii pe care a chemat-o paza sau poate femeia, care dorea s\u0103-mi dea ap\u0103. Din ma\u015fin\u0103 a ie\u015fit o sor\u0103 medical\u0103 \u00een halat alb care, v\u0103z\u00e2nd starea mea, m-a pansat str\u00e2ns cu o mu\u015fama \u00een jurul pieptului. M-au transportat la un spital, care am aflat pe urm\u0103 c\u0103 era evreiesc. \u0162in minte c\u0103 m-au introdus \u00een camera de primire, vorbeau ruse\u015fte, dar cuvintele mi s-au \u00eentip\u0103rit \u00een minte (priiomn\u00e2i pokoi). Credeam c\u0103 aceste cuvinte \u00eenseamn\u0103 \u201epokoinic\u201d (mort). A venit un doctor, c\u0103ruia i s-a spus c\u0103 sunt spion rom\u00e2n \u015fi r\u0103nit serios. Eram plin de s\u00e2nge. Doctorul a dat ordin s\u0103 fiu transportat \u00een sala de opera\u0163ii la etajul doi. \u00cen sal\u0103, culcat pe patul de opera\u0163ii, am observat plafonul spart, se vedea cerul. Doctorul mi-a zis:<\/p>\n

– Asta a\u0163i f\u0103cut-o voi, fasci\u015ftii! Eu sunt jidan, familia mea est Ca\u0163, dar eu \u00ee\u0163i voi salva via\u0163a. \u00ce\u0163i voi face acum opera\u0163ia, dar nu avem medicamente-narcoz\u0103, trebuie s\u0103 rabzi durerile. I-am spus:<\/p>\n

– Nu vreau s\u0103-mi salvezi dta via\u0163a, vreau s\u0103 mor!<\/p>\n

M-au legat burduf de picioare \u015fi de m\u00e2ini pe masa de opera\u0163ii. Au adus instrumentele, ni\u015fte foarfece lungi, str\u00e2mbe, cu care au t\u0103iat \u015fi au pus \u00eentr-o farfurie buc\u0103\u0163ele din coastele mele. Glon\u0163ul, mi-a spus doctorul, a trecut printre coasta a patra \u015fi a cincia, strivind o parte din ele. M-au pansat str\u00e2ns \u015fi m-au dus \u00eentr-unul din coridoarele spitalului, c\u0103ci erau foarte mul\u0163i bolnavi f\u0103r\u0103 locuri \u00een saloane. Patul meu se afla l\u00e2ng\u0103 un geam, pe care s-a a\u015fezat paza, soldatul care m\u0103 r\u0103nise. De mine s-a apropiat un tinerel de vre-o 14-15 ani \u015fi m-a \u00eentrebat:<\/p>\n

– Sunte\u0163i spion? Eu am confirmat d\u00e2nd din cap \u015fi i-am ar\u0103tat c\u0103 vreau s\u0103 beau. B\u0103iatul a venit repede cu un borcan de vre-o doi litri plin cu lapte acru. \u00cempreun\u0103 cu soldatul\u00a0 m-au ridicat d\u00e2ndu-mi de b\u0103ut. Dar n-am terminat s\u0103 beau \u015fi am \u00eenceput s\u0103 vomitez peste o evreic\u0103, care se afla pe un pat al\u0103turi. Evreica a\u00a0 \u0163ipat c\u0103 s-au speriat to\u0163i. A ap\u0103rut sora medical\u0103, dar eu eram culcat \u015fi aproape f\u0103r\u0103 suflare. Sora nu \u015ftia ce s\u0103 fac\u0103 cu mine. C\u0103ci din cauz\u0103 c-am vomitat s-au rupt a\u0163ele cu care fusesem cusut dup\u0103 opera\u0163ie \u015fi a curs mult s\u00e2nge. Ea a fugit dup\u0103 doctor, care a venit mult mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd eu deliram. Am re\u0163inut numai cuvintele \u00een rus\u0103:<\/p>\n

– \u201eL\u0103sa\u0163i-l, p\u00e2n\u0103 diminea\u0163\u0103 va fi mort\u201d \u015fi a plecat. Auzind aceasta, mi-am zis c\u0103 nu trebuie s\u0103 mor, ci din contra, s\u0103 tr\u0103iesc, s\u0103 ajung s\u0103-mi v\u0103d\u00a0 copiii \u015fi so\u0163ia. Nu \u015ftiam \u015fi nici nu-ni \u00eenchipuiam prin ce chinuri voi trece \u00een viitorul apropiat.<\/p>\n

A doua zi, diminea\u0163\u0103, pe la orele 9-10, a venit enkavedistul, \u201eoperul\u201d \u00eenchisorii, s\u0103 m\u0103 i-a \u015fi s\u0103 m\u0103 duc\u0103 la \u00eenchisoarea din ora\u015f. Doctorul Ca\u0163 i-a spus c\u0103 nu pot fi transportat \u00een starea \u00een care m\u0103 aflu. Enkavedistul i-a spus c\u0103 dac\u0103 doctorul se va \u00eempotrivi, va fi luat \u015fi el cu bolnavul la \u00eenchisoare. M-au luat \u00een \u201eduba\u201d \u00eenchisorii, m-au aruncat ca pe un c\u00e2ine pe podea \u015fi au \u00eenceput chinurile. Ma\u015fina gonea cu o vitez\u0103 mare \u015fi apoi se oprea brusc, schimb\u00e2nd mereu direc\u0163ia, ba la st\u00e2nga, ba la dreapta, rostogolindu-m\u0103 pe podea, \u00eenc\u00e2t am ajuns o mas\u0103 plin\u0103 de s\u00e2nge. Cu mare greutate mi-am \u00eentins picioarele \u00eenainte, ca s\u0103-mi feresc capul de lovituri \u00een caz de oprire brusc\u0103. La un moment dat, c\u00e2nd credeam c\u0103 \u00eemi pierd cuno\u015ftin\u0163a, ma\u015fina s-a oprit, au deschis u\u015fa din urm\u0103 \u015fi, cum eram culcat pe spate, m-au tras cu capul \u00een jos la marginea ma\u015finii, \u00eentreb\u00e2ndu-m\u0103:<\/p>\n

– Recuno\u015fti acest loc? Era locul cu s\u00e2ngele meu \u00eenchegat la soare, unde c\u0103zusem dup\u0103 r\u0103nire. Apoi ma\u015fina a intrat \u00een curtea \u00eenchisorii \u015fi m-au tras jos pe pietrele cur\u0163ii. Mai mult t\u00e2r\u00e2ndu-m\u0103, am mers spre u\u015fa de fier a \u00eenchisorii. De dup\u0103 geamurile z\u0103brelite de la toate etajele au ap\u0103rut\u00a0 capetele de\u0163inu\u0163ilor, care v\u0103z\u00e2ndu-m\u0103, au \u00eenceput s\u0103 strige:<\/p>\n

– Bravo, rum\u00e2n! (Bravo, rom\u00e2nule\u201d) Molode\u0163! (Bravo!) \u015ei un \u015fir de \u00eenjur\u0103turi grosolane, epitete murdare r\u0103sunau \u00eempotriva enkavedi\u015ftilor. \u00cemi aruncau m\u00e2ncare prin geamuri, buc\u0103\u0163i de p\u00e2ine, pateuri de acas\u0103, iar o de\u0163inut\u0103 care ne \u00eemp\u0103r\u0163ea hrana \u015fi umbla prin curte, le str\u00e2ngea. Mi-a adus un s\u0103cule\u0163 cu toate cele str\u00e2nse \u00een celula \u00een care am fost \u00eencarcerat. O celul\u0103 cu 7-8 bolnavi de diaree, cu o putoare \u00eengrozitoare de nu puteam respira, iar mie \u00eemi trebuia aer curat la r\u0103nile mele de la pl\u0103m\u00e2n. Ei m\u0103 b\u0103gaser\u0103 special \u00een aceast\u0103 celul\u0103 ca s\u0103 m\u0103 infectez \u015fi s\u0103 cap\u0103t diaree.<\/p>\n

A doua zi am fost scos din acea celul\u0103 de medicul \u015fef, un c\u0103pitan militar, care s-a certat cu enkavedistul din cauza mea.<\/p>\n

–\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Eu r\u0103spund pentru el, tovar\u0103\u015fe \u201eoper!\u201d, striga el.<\/p>\n

M-au transportat la spitalul \u00eenchisorii, care era \u00een afar\u0103. Acolo mi s-a acordat o bun\u0103 \u00eengrijire medical\u0103. Mi se scotea din ran\u0103 de la sub\u0163ioar\u0103 un tampon lung de 1,5-2 metri, care-l schimbau cu unul curat, muiat \u00eentr-o solu\u0163ie galben\u0103. A\u015fa f\u0103ceau la fiecare 2-3 zile. Aceast\u0103 procedur\u0103 o f\u0103cea o evreic\u0103 sub\u0163iric\u0103 \u00een cabinetul de proceduri. Ea, Ana Grigorievna Vainer, se vede c\u0103 pentru prima oar\u0103 \u00een via\u0163\u0103 a \u00eent\u00e2lnit un spion adev\u0103rat, pe care trebuia s\u0103-l vindece. Interes\u00e2nd-o persoana mea, m\u0103 \u00eentreba \u00een timpul pansamentului despre felul de via\u0163\u0103 capitalist, despre femeile de la noi, despre mod\u0103, despre cosmetic\u0103 \u015fi despre alte chestiuni femeie\u015fti. Fiind bun\u0103 la suflet, \u00eemi d\u0103dea por\u0163ia de zah\u0103r \u015fi cea de unt mai mare, pentru a m\u0103 \u00eentrema mai repede. Era so\u0163ia unui enkavedist, care lucra la sec\u0163ia din Odesa. Cineva a observat c\u0103 d\u00e2nsa m\u0103 hr\u0103ne\u015fte mai bine dec\u00e2t se cuvine \u015fi \u00eentr-o diminea\u0163\u0103, dup\u0103 ce mi-a pus \u00een noptier\u0103 zah\u0103r \u015fi unt mai mult ca altora, s-a deschis u\u015fa salonului \u015fi a intrat \u201eoperul\u201d. S-a dus direct la noptier\u0103\u00a0 \u015fi a chemat-o pe Ana Grigorievna \u00eentreb\u00e2nd-o cu ce scop hr\u0103ne\u015fte acest spion. Pe mine m-a chemat la cercetare \u015fi m-a \u00eentrebat ce scrisori am transmis prin ea. Dup\u0103 r\u0103spunsul meu negativ, i-a t\u0103iat geanta ei de piele, i-a c\u0103utat \u00een pantofi, cer\u00e2ndu-i scrisorile date de mine. Cum s-a terminat aceast\u0103 poveste, ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu ea nu \u015ftiu, dar peste dou\u0103 zile am fost dus la gar\u0103 cu ma\u015fina neagr\u0103. Aici ma\u015fina s-a \u00eentors cu spatele spre vagon \u015fi a dat \u00eend\u0103r\u0103t exact la u\u015fa de intrare \u00een vagonul \u201eStol\u00e2pin\u201d, pred\u00e2ndu-m\u0103 convoiului.<\/p>\n

C\u00e2nd am fost scos din \u00eenchisoarea de la Odesa, l-am v\u0103zut pe colonelul Slobodianic \u00een curte. I-am f\u0103cut din m\u00e2n\u0103, c\u0103ci nu mai eram de c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00een aceea\u015fi camer\u0103. Colonelul, \u00een cizme bune, \u00eembr\u0103cat bine, mi-a r\u0103spuns. S-a \u00eentors spre mine, a apucat de sf\u00e2rcul must\u0103\u0163ii, \u015fi tr\u0103g\u00e2nd-o puternic, a rupt-o. Eu am \u00een\u0163eles c\u0103 scrisorile lui c\u0103tre Voro\u015filov \u015fi al\u0163i conduc\u0103tori sovietici au r\u0103mas f\u0103r\u0103 r\u0103spuns. Am \u00een\u0163eles c\u0103 am c\u00e2\u015ftigat pariul \u015fi am f\u0103cut o gur\u0103 p\u00e2n\u0103 la urechi. Totu\u015fi, colonelul Slobodianic era un om de fier, am dedus eu. Eu stimam oamenii curajo\u015fi, care \u00ee\u015fi \u0163in cuv\u00e2ntul \u015fi care pentru ideile lor se duc \u015fi la moarte. Colonelul era un erou rus, care \u00een timpul r\u0103zboiului \u015fi-a ap\u0103rat patria \u015fi a \u00eenvins. A r\u0103mas viu dup\u0103 acel m\u0103cel, dar datorit\u0103 conduc\u0103torilor criminali a mai suferit o nedreptate, care i-a distrus sufletul de patriot.<\/p>\n

\u015ei parc\u0103 numai el a suferit \u00een aceast\u0103 \u0163ar\u0103 fiind nevinovat? \u015ei nu numai el, ci \u015fi familia lui. Dac\u0103 erai arestat ca de\u0163inut politic, suferea \u015fi familia ta. Erau deporta\u0163i nevasta \u015fi copiii, da\u0163i afar\u0103 din locuin\u0163e, de la lucru, r\u0103ma\u015fi f\u0103r\u0103 o bucat\u0103 de p\u00e2ine. Dar cel mai stra\u015fnic era faptul c\u0103\u00a0 ceilal\u0163i cet\u0103\u0163eni te considerau ,,du\u015fman al poporului\u201d \u015fi tu \u015fi familia erai dispre\u0163uit \u015fi nimeni nu dorea s\u0103 te \u015ftie, nici cei mai buni prieteni cu care st\u0103teai ieri la un pahar de vodc\u0103. \u00cen Uniunea Sovietic\u0103 din cinci oameni, trei erau turn\u0103tori. Majoritatea din ace\u015fti turn\u0103tori erau pl\u0103ti\u0163i, li se d\u0103deau locuri bune de munc\u0103, aveau priorit\u0103\u0163i la \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 \u015fi la numirea \u00een posturi de r\u0103spundere. Jum\u0103tate din popula\u0163ia acestei \u0163\u0103ri a trecut prin \u00eenchisori \u015fi lag\u0103re. S-a distrus tot ce a fost bun \u00een sufletul acestui popor.<\/p>\n

Am fost trimis sub paz\u0103 la Moscova. Am fost \u00eencarcerat \u00een primul compartiment, de l\u00e2ng\u0103 u\u015fa vagonului, eliber\u00e2nd cabina de al\u0103turi de aresta\u0163i. M-au prevenit s\u0103 nu \u00eencerc s\u0103 vorbesc cu aresta\u0163ii p\u00e2n\u0103 nu voi ajunge la Moscova. Am mers cu acest vagon\u00a0 4-5 zile. Peste fiecare zi venea o sor\u0103 medical\u0103 care \u00eemi schimba pansamentul de la sub\u0163ioar\u0103.<\/p>\n

Ajuns la Moscova mi-au pus c\u0103tu\u015fe la m\u00e2ini, m-au dat jos din vagon, m-au urcat \u00een ma\u015fina lor \u015fi am fost dus la \u00eenchisoarea Krasnaia Presnea. Acolo, spre marea mea mirare, m-au primit foarte amabil, m-au \u00eentrebat dac\u0103 nu am fost maltratat pe drum, dac\u0103 am fost bine hr\u0103nit, m-au perchezi\u0163ionat dup\u0103 regulile lor, m-au dus la medic, care mi-a schimbat pansamentul, lipindu-mi bine rana, apoi m-au dus la baie. Aici m-am \u00eent\u00e2lnit cu un grup de ofi\u0163eri germani, adev\u0103rate cadavre vii, a\u015fa erau de slabi, nenoroci\u0163i. De c\u0103ldura mare \u015fi de aburii din baie nem\u0163ii c\u0103deau f\u0103r\u0103 sim\u0163ire. \u00centreb\u00e2ndu-i cine sunt, mi-au r\u0103spuns c\u0103 sunt ofi\u0163eri germani aresta\u0163i, adic\u0103 prizonieri, adu\u015fi aici dintr-un lag\u0103r din apropierea Moscovei. \u00cen aceia\u015fi noapte am fost dus \u00eentr-o camer\u0103 mare cu 15-20 lituanieni, care \u00een fiecare diminea\u0163\u0103, \u00eenainte de \u201eceai\u201d, \u00ee\u015fi f\u0103ceau rug\u0103ciunile pe narele p\u0103turile de la etajul doi, eu eram pe narele de jos \u2013 singur. Lituanienii, aproape to\u0163i, nu \u015ftiau s\u0103 vorbeasc\u0103 ruse\u015fte. Vorbeau pu\u0163in \u00een limba german\u0103. \u00cen noaptea ceea am auzit-o c\u00e2nt\u00e2nd pe vestita artist\u0103 Ruslanova, arestat\u0103 \u015fi ea, \u00eenvinuit\u0103 tot cu articol politic, m\u0103car c\u0103 era so\u0163ie de general sovietic. Era acuzat\u0103 c\u0103 furase cu so\u0163ul s\u0103u picturi vestite \u00een Germania…<\/p>\n

Peste c\u00e2\u0163iva ani dup\u0103 eliberarea mea din lag\u0103r, prin anii 1958 sau \ufb3959 am ascultat-o la un concert\u00a0 al ei \u00een Casa de Cultur\u0103 de la Tiraspol. Am vorbit cu ea, amintindu-i c\u0103 am auzit-o c\u00e2nt\u00e2nd \u00een \u00eenchisoarea de la Krasnaia Presnea, \u00een anul 1948, \u00een luna decembrie. Ea a r\u00e2s spun\u00e2ndu-mi:<\/p>\n

– Da, a fost a\u015fa ceva, am m\u00e2ncat \u015fi eu \u201ebaland\u0103 sovietic\u0103\u201d. Dar acum era din nou recunoscut\u0103 ca artist\u0103 vestit\u0103 \u015fi stimat\u0103 de to\u0163i, nu mai erau vremurile lui Stalin \u015fi Beria.<\/p>\n

Peste vre-o dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, de la Moscova, din Krasnaia Presnea am fost etapat spre Norilsk, cu opriri \u00een diferite \u00eenchisori, ca \u201eHolodnaia Gora\u201d din or. Harkovon.<\/p>\n

O \u00eenchisoare teribil\u0103, punctul de triere a de\u0163inu\u0163ilor \u00een toate p\u0103r\u0163ile. Am nimerit aici \u00een timpul etapei de la Moscova \u00eentre cei de drept comun. Ne-au scos din \u00eenchisoare, m-au pus \u00een fa\u0163a coloanei citindu-mi numele, termenul de judecat\u0103 – 25 de ani \u015fi articolul 58-1. M-au \u00eencadrat \u2013 \u00eenainte un ofi\u0163er cu nagan (revolver) \u015fi cu doi solda\u0163i, \u015fi \u00een spate tot doi solda\u0163i cu\u00a0 un ofi\u0163er cu nagan.<\/p>\n

– Mergi numai cu capul \u00een jos, nici o mi\u015fcare, \u00een st\u00e2nga sau \u00een dreapta, vei fi \u00eempu\u015fcat f\u0103r\u0103 prevenire! – mi s-a ordonat, deoarece pe plicul meu era scris \u201efost evadat\u201d.<\/p>\n

\u00cen \u00eenchisoarea din Harkov am fost b\u0103gat \u00eentre \u201eborfa\u015fi\u201d, \u00eentr-o camer\u0103 pentru 10-15, dar erau vre-o 100 de ho\u0163i, care mi se pare c\u0103 \u015ftiau deja c\u0103 sunt spion rom\u00e2n \u015fi s\u0103 m\u0103 primeasc\u0103 \u201ebine\u201d. Narele erau tixite \u015fi to\u0163i jucau c\u0103r\u0163i. Pe nar\u0103 nu mi-au dat voie, m-au b\u0103gat sub nar\u0103, la perete sub un geam spart unde era curent \u015fi pe perete era ghea\u0163\u0103, iar podeaua de ciment. La Moscova mi-au dat o manta sold\u0103\u0163easc\u0103 \u015fi ni\u015fte papuci. M-am b\u0103gat aproape de un butoi (para\u015f\u0103) mare, cum nu am mai \u00eent\u00e2lnit nici \u00eentr-o alt\u0103 \u00eenchisoare, de vre-o 300 de litri, plin cu urin\u0103 \u015fi fecale, care curgeau pe podea spre mine. Fiind foarte \u00eenghe\u0163at \u015fi fl\u0103m\u00e2nd m-am ghemuit \u015fi am adormit. Diminea\u0163a m-am trezit cu temperatur\u0103 de 38 \u015fi m-au dus la paznicul de la subsol, care mi-a spus s\u0103 m\u0103 culc l\u00e2ng\u0103 d\u00e2nsul pe podeaua de ciment, al\u0103turi de ni\u015fte mor\u0163i \u015fi c\u00e2\u0163iva vii, aproape de veceu. Pe aceste trupuri \u015fi pe acei vii umblau ni\u015fte guzgani enormi cu cozi lungi, care mu\u015fcau nasurile, obrajii celor mor\u0163i \u015fi se plimbau printre cei vii, au s\u0103rit \u015fi pe mine. M-am ridicat \u015fi am strigat s\u0103 m\u0103 mute \u00een vre-o celul\u0103. \u015ei m-au mutat la ni\u015fte ho\u0163i bolnavi, care m-au aranjat tot pe podeaua de ciment.<\/p>\n

Peste dou\u0103 zile, a\u015fa bolnav, cu pansamentul neschimbat, am fost expediat \u00een lag\u0103rul de triere din Kuib\u00e2\u015fev. Numai acolo am fost internat \u00een camera medical\u0103, unde mi-au schimbat pansamentul plin de s\u00e2nge. Rupeau pansamentele \u015fi trebuia s\u0103 rabzi, \u00ee\u0163i venea s\u0103 urli de durere. Mirosea totul ur\u00e2t, putred, m-au \u0163inut vre-o dou\u0103 zile sp\u0103l\u00e2ndu-mi rana pieptului. De la Kuib\u00e2\u015fev am ajuns la Ufa cu trenul marfar, iarna, frig…<\/p>\n

\u00cen februarie 1949, ajun\u015fi \u00een gar\u0103 \u015fi cobor\u00e2\u0163i din vagonul mare cu z\u0103brele pentru aresta\u0163i, am observat c\u0103 locomotivele, care stopau al\u0103turi \u00een gar\u0103, \u00eempr\u0103\u015ftiau aburi gro\u015fi, \u00eenc\u00e2t nu se vedea mai nimic la distan\u0163\u0103 de 1-2 metri. Locomotivele le \u0163ineau aprinse, c\u0103 era un ger de 35 de grade. Dac\u0103 le-ar fi st\u00e2ns ar fi \u00eenghe\u0163at cazanele. Profit\u00e2nd de aburi, m-am strecurat sub o locomotiv\u0103, crez\u00e2nd c\u0103 trenul meu va pleca, iar eu m\u0103 voi duce la cineva s\u0103 scap, sub pretext c\u0103 m-am r\u0103t\u0103cit. Nu am a\u015fteptat prea mult, c\u00e2nd \u00een jurul meu au venit c\u00e2inii lupi \u015fi au \u00eenceput s\u0103 latre \u015fi s\u0103 m\u0103 trag\u0103 de haine. Solda\u0163ii m-au scos de acolo, m-au b\u0103tut \u015fi m-au dus la \u00eenchisoarea din Ufa, unde am fost b\u0103gat la carcer\u0103. Cercet\u00e2ndu-m\u0103 le-am spus c\u0103 m-am \u00eempiedicat \u015fi am c\u0103zut sub locomotiv\u0103 din cauz\u0103 c\u0103 \u00een gar\u0103 din pricina aburilor nu se vedea nimic. Aici m-au \u0163inut mai multe zile, r\u0103cisem tare \u015fi trebuiau s\u0103-mi schimbe pansamentul zilnic din cauza unei hemoragii puternice.<\/p>\n

De la Ufa am fost expediat la Celiabinsk, unde am trecut \u00een faimoasa Siberie, despre care \u015ftiam pu\u0163in din ni\u015fte c\u0103r\u0163ulii de aventuri \u201ePrin groz\u0103viile Siberiei\u201d, scrise \u00eenc\u0103 \u00een timpul \u0163arului \u015fi care se tip\u0103reau de ru\u015fii emigran\u0163i din Basarabia. \u015etiam c\u0103-s dus la Norilsk, dar asta nu-mi spunea nimic, totul era nou pentru mine, \u00een aceast\u0103 \u0163ar\u0103. M\u00e2ncarea era o dat\u0103 pe zi, o bucat\u0103 de 500 grame de p\u00e2ine \u015fi un pe\u015fte s\u0103rat. \u00cen vagon era instalat\u0103 la mijloc o \u201eleic\u0103\u201d pentru nevoile trupe\u015fti, care mirosea ur\u00e2t de tot. Era deja luna martie \u015fi \u00een vagoane era frig, c\u00e2nd dormeam ne lipeam unul de altul, eram mul\u0163i \u015fi c\u00e2nd se \u00eentorcea unul, trezea tot r\u00e2ndul de pe podea.<\/p>\n

Prin geamul z\u0103brelit\u00a0 vedeam satele, ora\u015fele \u015fi m\u0103 miram de s\u0103r\u0103cia lor. Casele erau \u00eennegrite, vechi, f\u0103r\u0103 garduri, se sim\u0163ea s\u0103r\u0103cia \u015fi mizeria \u00een care tr\u0103ia poporul sovietic. Peste tot se vedea \u015fi se sim\u0163ea un fel de apatie, triste\u0163e, poporul era ursuz, nec\u0103jit, ce se vedea bine. \u00cen vagonul meu erau \u015fi ru\u015fi, care acum erau mai vorb\u0103re\u0163i, li se dezlegase limbile, \u00eenjurau partidul comunist \u015fi pe conduc\u0103torii, care-i adusese la o via\u0163\u0103 grea, mizerabil\u0103, f\u0103r\u0103 vre-o speran\u0163\u0103 \u00een viitor. Erau aresta\u0163i din diferite motive: unul spusese vre-un banc \u00eempotriva conduc\u0103torului cu must\u0103\u0163i, altul \u00ee\u015fi f\u0103cuse o \u0163igar\u0103 dintr-o gazet\u0103 cu portretul lui Stalin, unul \u00ee\u015fi \u015ftersese fundul cu o h\u00e2rtie de 30 de ruble cu portretul lui Lenin, al\u0163ii furaser\u0103 c\u00e2te ceva din colhoz, ca s\u0103 tr\u0103iasc\u0103. Erau \u015fi militari, fo\u015fti prizonieri \u00een lag\u0103rele nem\u0163e\u015fti, care se \u00eentorsese acas\u0103 \u015fi erau \u00eenvinui\u0163i de spionaj, de tr\u0103dare acum st\u00e2nd culca\u0163i al\u0103turi de mine, spion rom\u00e2n.<\/p>\n

Eu nu \u015ftiam ruse\u015fte, dar fiind at\u00e2ta timp prin \u00eenchisori \u015fi anchet\u0103ri, mai \u00eenv\u0103\u0163asem c\u00e2te ceva, chiar \u015fi \u00eenjur\u0103turi, ca s\u0103 pot cere m\u0103car o bucat\u0103 de p\u00e2ine sau o can\u0103 de ap\u0103. \u00cencepusem s\u0103-i \u00een\u0163eleg pe ru\u015fii care \u00eenjurau de mama focului \u015fi pe cei de drept comun, care se sf\u0103deau \u015fi chiar se b\u0103teau \u00eentre ei. Ho\u0163ii ordinari se uitau cu dispre\u0163 la cei politici, de parc\u0103 ei ar fi fost mari patrio\u0163i. Mul\u0163i din cei de drept comun nu aveau ani mul\u0163i de pu\u015fc\u0103rie, se \u0163ineau \u00een grupul lor, nu prea st\u0103teau de vorb\u0103 cu\u00a0 cei politici. Politicii \u00eei numeau\u00a0 borfa\u015fi (urki). Ei se aranjase l\u00e2ng\u0103 u\u015fa vagonului, primeau diminea\u0163a p\u00e2inea \u015fi pe\u015ftele s\u0103rat \u015fi le \u201e\u00eemp\u0103r\u0163eau\u201d celorlal\u0163i. Bine\u00een\u0163eles, c\u0103 la \u00eenceput \u00ee\u015fi luau partea lor, ce r\u0103m\u00e2nea le \u00eemp\u0103r\u0163eau politicilor. \u015ei santinelele, care aduceau p\u00e2inea \u015fi pe\u015ftele, iar uneori c\u0103rau \u015fi apa cu g\u0103leata, se \u00eemp\u0103cau de minune cu ace\u015fti ho\u0163i, care nu erau pentru prima oar\u0103 \u00een lag\u0103re \u015fi \u015ftiau toat\u0103 geografia \u0163\u0103rii, unde \u015fi cine e \u015feful lag\u0103rului, unde e bine, unde e r\u0103u, cum e drumul \u00eencolo, ce este de lucru, t\u0103iatul p\u0103durii,\u00a0 mina de c\u0103rbuni sau lucrul \u00een ni\u015fte gospod\u0103rii agricole… Unii povesteau despre via\u0163a lor la libertate, totul p\u0103rea incredibil \u2013 foametea din unele regiuni, atunci c\u00e2nd era road\u0103 bun\u0103, despre r\u0103zboiul civil, unde murise milioane de oameni din armata alb\u0103 \u015fi cea ro\u015fie, despre canalul Marea Alb\u0103 – Volga, construit de pu\u015fc\u0103ria\u015fi, despre via\u0163a lor la libertate, despre copiii r\u0103ma\u015fi acas\u0103 \u015fi multe altele.<\/p>\n

Eu sufeream foarte mult, \u00eemi aduceam aminte de copiii mei, de Reta cu care tr\u0103isem nou\u0103 ani \u015fi pe care o iubeam. Aceste amintiri \u00eemi \u00eentristau profund sufletul, \u015ftiam c\u0103 25 de ani de pu\u015fc\u0103rie \u00eenseamn\u0103 o via\u0163\u0103 pierdut\u0103. M\u0103 c\u0103iam deseori c\u0103 intrasem \u00een acest joc cu moartea \u00een organele de spionaj \u015fi contraspionaj, \u015fi c\u0103 erau ni\u015fte riscuri iminente \u015fi nu f\u0103cea acel salariu primejdiile la care m\u0103 expuneam. C\u0103utam s\u0103 m\u0103 lini\u015ftesc, \u00eemi spuneam c\u0103 era datoria mea de patriot rom\u00e2n, c\u0103 luptasem \u015fi eu pentru \u0163ar\u0103, ca \u015fi acei care mureau pe front pentru eliberarea p\u0103m\u00e2ntului str\u0103mo\u015fesc, c\u0103 dac\u0103 nu se\u00a0 duceau ei, nu m\u0103 duceam eu – cine ar fi ap\u0103rat aceast\u0103 \u0163ar\u0103, acest p\u0103m\u00e2nt nenorocit pe care vroiau s\u0103 pun\u0103 m\u00e2na at\u00e2\u0163ea du\u015fmani. De ce ne-au luat ru\u015fii Bucovina \u015fi Basarabia? Ba s-au b\u0103gat \u015fi mai \u00een\u0103untrul \u0163\u0103rii, fur\u00eendu-ne \u2013 \u0162inutul Her\u0163a. De ce \u00eei trebuia rusului p\u0103m\u00e2nt str\u0103in? Lui, care avea at\u00e2ta p\u0103m\u00e2nt, pe care nu-l lucra nimeni? Trenul mergea pe magistrala siberian\u0103 \u015fi prin geamul z\u0103brelit vedeam zeci \u015fi sute de kilometri f\u0103r\u0103 o f\u0103ptur\u0103 de om pe p\u0103m\u00e2ntul negru, p\u0103m\u00e2nt bun de lucru \u015fi de str\u00e2ns o road\u0103 bogat\u0103. G\u00e2nduri \u015fi iar g\u00e2nduri…<\/p>\n

\u015ei aici acelea\u015fi case jerpelite, ne\u00eengrijite, f\u0103r\u0103 garduri, \u00eennegrite de v\u00e2nturi, de ploi, de geruri… \u015ei de jur – \u00eemprejur – p\u0103duri colosale cu copaci \u00eenal\u0163i \u015fi gro\u015fi. \u00cen unele locuri se vedeau ceva construc\u0163ii, dar aici nu trecuse r\u0103zboiul \u015fi nu erau acele distrugeri ca dup\u0103 bombardamente. A\u015fa am trecut multe ora\u015fe \u015fi sta\u0163ii de c\u0103i ferate. Multe zile a mers acel tren cu nenoroci\u0163i, du\u015fi departe de casele lor, de so\u0163iile disperate \u015fi de copii a\u015ftept\u00e2ndu-\u015fi mama \u015fi tat\u0103l. Am trecut Kurganul, Petropavlovsk, Omskul, Novosibirskul, Kemerovo, ora\u015ful minerilor, \u015fi am ajuns la Krasnoiarsk. Aici ne-au dat jos \u015fi ne-au dus la baie. Casele, majoritatea din b\u00e2rne, cel mai ieftin material de construc\u0163ie din Siberia, p\u0103reau triste, \u00eennegrite de ploi, de ger \u015fi de vremuri. Geamurile mici, de dup\u0103 care nu se vedeau copii veseli, oameni buni la chip, mi-au l\u0103sat o impresie grea.<\/p>\n

C\u00e2te pe \u015fase \u00een r\u00e2nd, ne-au dus la baie la vre-o doi kilometri de gar\u0103. Aici, dup\u0103 at\u00e2tea zile de drum, ne-am sp\u0103lat cu ap\u0103 fierbinte, am dat murd\u0103ria jos de pe noi, murd\u0103ria acumulat\u0103 \u00een timpul c\u0103l\u0103toriei. Aici nu erau du\u015furi, ci fiecare \u00ee\u015fi lua un ciub\u0103r cu ap\u0103 fierbinte \u015fi-l turna peste el. Ne-au dat \u015fi c\u00e2te o buc\u0103\u0163ic\u0103 de s\u0103pun, care mirosea ur\u00e2t, dar f\u0103cea un pic de spum\u0103. Ne sp\u0103lam cu pl\u0103cere, de parc\u0103 aveam c\u00e2teva piei pe noi \u015fi le d\u0103deam jos pe r\u00e2nd. Baia era o camer\u0103 f\u0103cut\u0103 din b\u00e2rne, unde \u00eenc\u0103peau vre-o 40 de oameni. Podeaua era din lemn, lunecoas\u0103 de murd\u0103rie \u015fi de zoi. \u00cen camera al\u0103turat\u0103 \u00ee\u015fi a\u015fteptau r\u00e2ndul al\u0163i de\u0163inu\u0163i, care b\u0103teau \u00een u\u015f\u0103 s\u0103 ie\u015fim mai repede. Din aceast\u0103 camer\u0103 am trecut \u00een alta, unde ni s-au dat hainele, care fuseser\u0103 dezinfectate \u00een acest timp \u00eentr-un cuptor special. Afar\u0103 era un ger de vre-o 30 de grade \u015fi c\u00e2nd ne-am sp\u0103lat cu to\u0163ii, ne-au scos \u00een strad\u0103, num\u0103r\u00e2ndu-ne, ca nu Doamne-fere\u015fte s\u0103 fug\u0103 cineva. Dar unde s\u0103 fugi? \u00centre oameni str\u0103ini, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftii limba lor, iarna, dezbr\u0103cat, f\u0103r\u0103 o bucat\u0103 de p\u00e2ine \u00een buzunar, la mii de kilometri de p\u0103m\u00e2ntul t\u0103u? Ne-au dus apoi la \u00eenchisoarea din ora\u015f. Aici era o colonie special\u0103 de triere a tuturor de\u0163inu\u0163ilor. De aici erau \u00eendrepta\u0163i: care cu vaporul la Norilsk, care cu trenul mai departe spre Irkutsk, Iakutsk sau Magadan, la cap\u0103tul p\u0103m\u00e2ntului, unde marea desp\u0103r\u0163ea aceast\u0103 \u0163ar\u0103 de Alaska american\u0103.<\/p>\n

Peste vre-o lun\u0103, din \u00eenchisoarea din\u00a0 Krasnoiarsk, ne-au adus la punctul de triere pe malul st\u00e2ng al fluviului Enisei pentru a ne preg\u0103ti de plecare la Norilsk, locul nostru de isp\u0103\u015fire a pedepsei. Aceast\u0103 zon\u0103 cu b\u0103r\u0103ci de lemn era folosit\u0103 numai \u00een timpul prim\u0103verii pentru \u00eembarcarea de\u0163inu\u0163ilor pe vapoarele spre Dudinka. \u00centr-o zi ne-au adus \u00eentr-o \u00eenc\u0103pere pe vre-o 100 \u2013 150 de oameni, femei \u015fi b\u0103rba\u0163i \u00eempreun\u0103, pentru a face baie. Ne-au silit s\u0103 ne dezbr\u0103c\u0103m cu to\u0163ii, \u015fi femeile \u015fi b\u0103rba\u0163ii, \u015fi hainele s\u0103 le d\u0103m la etuv\u0103, s\u0103 fie pr\u0103jite ca s\u0103 distrug\u0103 p\u0103duchii. La \u00eenceput nu vroiam s\u0103 fim \u00eempreun\u0103, s\u0103 ne dezbr\u0103c\u0103m goi cu totul, dar paznicii enkavedi\u015fti au \u00eenceput s\u0103 urle: \u201eCurve fasciste, dezbr\u0103ca\u0163i-v\u0103 repede, c\u0103 altfel v\u0103 ar\u0103t\u0103m noi vou\u0103!\u201d. \u015ei to\u0163i – \u015fi femei, \u015fi b\u0103rba\u0163i, ne-am dezbr\u0103cat goi – golu\u0163i…<\/p>\n

La \u00eenceput, \u015fi b\u0103rba\u0163ii, \u015fi femeile c\u0103utau s\u0103-\u015fi ascund\u0103 organele cu m\u00e2inile, dar apoi totul a devenit ceva obi\u015fnuit. Ru\u015finea, jignireau a disp\u0103rut \u00een urletele paznicilor \u015fi frizerilor, care s-au apucat s\u0103 ne tund\u0103; frizau \u00een toate locurile\u00a0 f\u0103r\u0103 s\u0103 se sinchiseasc\u0103. Ba mai mult. R\u00e2deau de noi, ce-i umili\u0163i, goi, care ne ru\u015finam \u00een fa\u0163a lor. B\u0103rba\u0163ii frizeri tundeau \u015fi femeile, pe b\u0103rba\u0163i cu ma\u015fina,\u00a0 pe femei cu briciul, introduc\u00e2ndu-le \u00een organele sexuale o lop\u0103\u0163ic\u0103 de lemn. La b\u0103rba\u0163i \u00eencepeau tunsul de la cap, apoi la subsuori, termin\u00e2nd cu \u201em\u00e2ndria\u201d b\u0103rb\u0103teasc\u0103. Era\u00a0 totul ca \u00eentr-un infern, nu-\u0163i venea s\u0103 crezi c\u0103 toate astea au loc \u00eentr-o \u0163ar\u0103, care a dat lumii pe Pu\u015fkin \u015fi Lomonosov, Dostoevski, Ceaikovski \u015fi Tolstoi… De unde at\u00e2ta barbarie, lips\u0103 de sim\u0163 omenesc, de drepturi omene\u015fti?… Dup\u0103 ce ne tundeau, ne ungeau v\u00e2rtos pe to\u0163i, \u015fi pe noi, \u015fi pe femei, pe locurile tunse cu un \u015fumuiag din c\u00e2l\u0163i muia\u0163i \u00eentr-o unsoare lichid\u0103 de culoare galben\u0103 cu miros greu \u015fi ur\u00e2t, apoi ne trimiteau \u00een camerele de baie s\u0103 ne sp\u0103l\u0103m. Aici eram aparte de femei. Apa era a\u015fa de fierbinte, c\u0103 era un chin s\u0103 te speli, nu \u015ftiai ce s\u0103 faci. Eu am luat cu mine \u00een baie o g\u0103leat\u0103 goal\u0103 de acel lichid cu care fusesem un\u015fi, am pus-o pe podea sub rezervor \u015fi a\u015fa m-am chinuit s\u0103 m\u0103 sp\u0103l. Paznicii strigau tot timpul: \u201eCurvelor, davai, davai, mai repede, ie\u015fi\u0163i afar\u0103!\u201d… Era ceva infernal \u00een toate ce se petreceau, parc\u0103 tr\u0103iam cu mii de ani \u00een urm\u0103, f\u0103r\u0103 civiliza\u0163ie, \u00eentre oameni s\u0103lbatici… Afar\u0103 ne d\u0103deau hainele trecute prin etuv\u0103, fierbin\u0163i \u00eenc\u0103, \u015fi ne \u00eembr\u0103cam la repezeal\u0103 sub \u00eenjur\u0103turile lor. Apoi, c\u00e2te cinci \u00een r\u00e2nd, \u015fi tot mai repede, am fost goni\u0163i pe ni\u015fte pode\u0163e, care ne duceau spre \u015flepul, ce ne a\u015ftepta\u00a0 la vre-o 600 de metri dep\u0103rtare, pentru a ne duce \u00een alt iad. \u015ei tot cu \u00eenjur\u0103turi, cu strig\u0103tele lor \u201edavai, davai!\u201d…<\/p>\n

Pe \u015flep, ne-au b\u0103gat sub punte, \u00een cal\u0103, unde eram mii de\u00a0 de\u0163inu\u0163i, \u00eenghesui\u0163i ca sardel \u00een cutia de conserve. Pentru hran\u0103 ne-au dat pe\u015fte s\u0103rat \u015fi p\u00e2ine cleioas\u0103, neagr\u0103, pe jum\u0103tate necoapt\u0103. La vederea p\u00e2inii din pu\u015fc\u0103rie \u00eemi aduceam aminte de p\u00e2inea rom\u00e2neasc\u0103, alb\u0103 \u015fi neagr\u0103, de 2 kg, frumoas\u0103 \u015fi \u00eentotdeauna proasp\u0103t\u0103.<\/p>\n

\u00cembarcarea se \u00eencepea diminea\u0163a \u015fi se termina seara, c\u00e2nd eram to\u0163i str\u00e2n\u015fi acolo, \u00eenghesui\u0163i, asuda\u0163i, f\u0103r\u0103 aer, c\u0103ci numai sus era o gaur\u0103 p\u0103trat\u0103, mic\u0103, \u015fi aceea cu z\u0103brele, prin care se f\u0103cea un mic curent, \u015flepul trebuia s\u0103 mearg\u0103 aproape 3000 de km \u00een sus, spre nord, ca s\u0103-i duc\u0103 pe ,,du\u015fmanii poporului\u201d la destina\u0163ie. \u00cenainte de plecare eram preveni\u0163i: \u201eS\u0103 nu bate\u0163i \u00een cal\u0103, \u00een pere\u0163ii vaporului \u015fi f\u0103r\u0103 g\u0103l\u0103gii\u201d… Dar p\u00e2n\u0103 la plecare trebuia s\u0103 a\u015ftept\u0103m ca \u015flepul s\u0103 se \u00eencarce \u015fi m\u0103rfurile pentru viitorul ora\u015f minune, Norilsk \u2013 f\u0103in\u0103, macaroane, zah\u0103r, b\u0103utur\u0103, mecanisme, piese, multe altele…<\/p>\n

\u00cen sf\u00e2r\u015fit \u015flepul a pornit. \u00cen cal\u0103 se auzeau p\u00e2r\u00e2iturile ghe\u0163ii, sparte pe parcurs. Buc\u0103\u0163ile de ghea\u0163\u0103 treceau al\u0103turi de \u015flep, lovind puternic pere\u0163ii vasului, speriindu-ne c\u0103 ne vom cufunda… Zgomotul ghe\u0163ii distruse era asurzitor \u015fi nu ne l\u0103sa s\u0103 dormim, totul p\u0103rea diabolic, din alt\u0103 lume. Pe punte erau m\u0103rfuri pentru acele locuri \u00eendep\u0103rtate, s\u0103lbatice. L\u0103zi cu produse, saci cu f\u0103in\u0103, conserve, b\u0103uturi, rachiu sau spirt, c\u0103ci acolo \u015fi rachiul \u00eenghe\u0163a de gerul n\u0103prasnic. Temperatura se cobora p\u00e2n\u0103 la 50 de grade. Eniseiul, fluviu mare, lat, \u00ee\u015fi duce apele \u00een Oceanul \u00cenghe\u0163at de Nord. Apele lui sunt repezi \u015fi uneori se \u00eent\u00e2mpl\u0103 furtuni mari, care distrug p\u0103durile \u015fi r\u0103stoarn\u0103 \u015flepurile \u015fi b\u0103rcile cu pescari, care se \u00eencumet\u0103 s\u0103 ias\u0103 pe a\u015fa timp din cas\u0103.<\/p>\n

St\u0103team culcat pe podeaua calei vaporului, care trosnea din \u00eencheieturi, duc\u00e2ndu-i pe to\u0163i ace\u015fti nenoroci\u0163i \u00een locuri necunoscute, departe de civiliza\u0163ie, de Europa, de ba\u015ftin\u0103…<\/p>\n

Ce m\u0103 a\u015fteapt\u0103 acolo? Voi reu\u015fi s\u0103 r\u0103m\u00e2n viu, s\u0103 m\u0103 \u00eentorc acas\u0103, s\u0103-mi \u00eembr\u0103\u0163i\u015fez copiii, pe Reta, s\u0103 mai v\u0103d locurile copil\u0103riei, pe mama \u015fi pe tat\u0103l adoptiv, care ast\u0103zi nu \u015ftiu unde sunt. \u00cen jurul meu oameni de toate neamurile \u00eenjur\u0103, se ceart\u0103, se \u00eemping, c\u00e2nt\u0103 c\u00e2ntece triste, ni\u015fte ho\u0163i joac\u0103 c\u0103r\u0163i pe bani. Cine sunt ei to\u0163i, de ce sunt \u015fi eu aici cu ei? Pe Enisei plutesc buc\u0103\u0163i mari de ghea\u0163\u0103, \u00eenc\u0103 e iarn\u0103, e frig \u015fi totul e trist. Am \u00eenv\u0103\u0163at \u015fi un pic ruse\u015fte, pot s\u0103 citesc, s\u0103 vorbesc, principalul e s\u0103 \u015ftii s\u0103 \u00eenjuri. \u00cemi plac balticii \u015fi nem\u0163ii, sunt serio\u015fi, demni, politico\u015fi, sunt uni\u0163i \u00eentre ei, nu se ceart\u0103, nu sunt destr\u0103b\u0103la\u0163i ca slavii…<\/p>\n

Ho\u0163ii sunt ca acas\u0103, ei spun c\u0103 pu\u015fc\u0103ria e casa lor, unii nimeresc \u00een lag\u0103r de mai multe ori. Condamn\u0103rile lor nu sunt mari, pentru furt se d\u0103 1-2 ani, pentru un banc politic \u2013 10 ani. Aproape to\u0163i au tatuaje pe corp, unele mai stra\u015fnice dec\u00e2t altele. Vezi pe ei femei goale, \u015ferpi, palo\u015fe, chiar \u015fi cruci. \u00cen ce religie cred ei? Speciali\u015ftii care fac tatuaje tr\u0103iesc bine, sunt respecta\u0163i \u015fi bine hr\u0103ni\u0163i. \u00cempotriva lor nu po\u0163i lupta singur, te vor ucide u\u015for \u015fi nimeni nu te va ap\u0103ra, se tem to\u0163i de ei. Se \u00eempac\u0103 cu paznicii. \u00ce\u0163i fur\u0103 lucrurile \u015fi le v\u00e2nd la paznici, care le cump\u0103r\u0103, fiindc\u0103 la libertate magazinele sunt cu rafturile goale. \u015ei asta e \u0163ara fericirii, a socialismului dezvoltat, a celor care vor s\u0103 cucereasc\u0103 lumea \u00eentreag\u0103, s\u0103 fac\u0103 ordine \u00een lume. Dar sunt \u015fi oameni curajo\u015fi, mai ales, din acei care au luptat la r\u0103zboi, care au v\u0103zut moartea nu odat\u0103 cu ochii lor. La ei ho\u0163ii nu se bag\u0103, se tem de ei… Cecenii, ucrainenii\u2013banderovi\u015fti umbl\u0103 cu cu\u0163ite, trebuie s\u0103 te fere\u015fti de ei, s\u0103 nu \u0163i-i faci du\u015fmani. Ho\u0163ii au metoda lor, c\u00e2nd vor s\u0103 te intimideze. \u00cencep s\u0103 strige: \u201eFasci\u015ftilor! Du\u015fmanii poporului!\u201d \u015fi se uit\u0103 to\u0163i la tine de parc\u0103 e\u015fti cu adev\u0103rat vinovat.<\/p>\n

S\u0103lbatic\u0103 e via\u0163a \u00een \u0163ara asta! Ru\u015fii \u00eel acuz\u0103 pe Napoleon c\u0103 el cucerea p\u0103m\u00e2nturi str\u0103ine, dar \u00eel laud\u0103 pe Petru I, care a cucerit p\u0103m\u00e2nturi str\u0103ine \u00eenrobind popoare \u00eentregi. A\u015fa sunt ei, ru\u015fii, gata de lupt\u0103, gata s\u0103 te jefuiasc\u0103, s\u0103 te \u00eenrobeasc\u0103. Regimul \u0163arist le-a educat gena r\u0103zboiului \u015fi a cuceririlor. Numai dac\u0103 le dai ripost\u0103, ,,la bot\u201d cum se zice, atunci ei se trezesc, se opresc, \u00een\u0163eleg ceva… Se m\u00e2ndresc c\u0103 i-au biruit pe nem\u0163i, dar habar n-au \u015fi nici nu vor s\u0103 \u015ftie c\u0103 Stalin a planificat acest r\u0103zboi \u015fi l-a adus la putere pe Hitler pentru a cuceri toat\u0103 Europa. Au cea mai mare \u0163ar\u0103 \u015fi cea mai bogat\u0103, dar toat\u0103 e p\u00e2rloag\u0103\u00a0 \u015fi tr\u0103iesc prost, sunt s\u0103raci.<\/p>\n

Vaporul mergea spre portul Dudinka. \u00cen unele localit\u0103\u0163i \u015flepul se oprea, se desc\u0103rcau m\u0103rfuri \u015fi santinelele l\u0103sau de\u0163inu\u0163ii trimi\u015fi \u00een coloniile situate pe malul Eniseiului p\u00e2n\u0103 la Polul Nord. Pe \u015flep erau mii de de\u0163inu\u0163i. Erau \u015fi ru\u015fi, \u015fi ucraineni, \u015fi baltici, \u015fi moldoveni, rom\u00e2ni din Rom\u00e2nia, nem\u0163i din prizonierat, oameni din Caucaz, din Asia Mijlocie, din Japonia, China, Coreea, oameni de diferite rase, pe care nu le mai v\u0103zusem \u00eenainte. Trimiterea \u00een exil era bine organizat\u0103, pus\u0103 la punct de encavedi\u015fti. Se vedea c\u0103 o via\u0163\u0103 \u00eentreag\u0103 f\u0103ceau unul \u015fi acela\u015fi lucru, b\u0103gaser\u0103 frica \u00een oameni \u015fi rar cine scotea un cuv\u00e2nt \u00eempotriva lor. De jur \u00eemprejur b\u0103t\u0103i, umiliri…<\/p>\n

\u00cen sf\u00e2r\u015fit, dup\u0103 dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni de c\u0103l\u0103torie \u015fi de chin, \u015flepul a ajuns la Dudinka, cel mai mare port pe Enisei, portul lacrimilor. Mii de oameni trebuiau sco\u015fi din cal\u0103, m\u0103rfurile desc\u0103rcate. Santinelele au deschis capacul calei, strig\u00e2nd:<\/p>\n

– Ie\u015fi\u0163i c\u00e2te unul, f\u0103r\u0103 \u00eembulzeal\u0103!<\/p>\n

Eu m-am strecurat printre primii pe puntea vasului. Am f\u0103cut c\u00e2\u0163iva pa\u015fi \u015fi am fost \u00eencadrat de o santinel\u0103 \u00eenarmat\u0103 \u00eenainte \u015fi alta din spate. Am fost dus pe un pode\u0163 de sc\u00e2nduri, \u00eengust, lung de vre-o 30 de metri, p\u00e2n\u0103 la malul fluviului Enisei, care acum \u00eencepuse s\u0103 se dezghe\u0163e, s\u0103 ias\u0103 din iarna lung\u0103 a Nordului \u00cenghe\u0163at.<\/p>\n

– A\u015feaz\u0103-te! – au strigat santinelele. Picioarele \u00eenainte, m\u00e2inile pe picioare, prive\u015fte numai cu capul \u00een jos. Orice mi\u015fcare vei face, vei fi b\u0103tut sau chiar \u00eempu\u015fcat! F\u0103r\u0103 prevenire!<\/p>\n

\u015eez\u00e2nd a\u015fa pe p\u0103m\u00e2ntul dezghe\u0163at pu\u0163in, am a\u015fteptat mai toat\u0103 ziua, p\u00e2n\u0103 i-au debarcat pe to\u0163i. \u00cemi blestemam soarta c\u0103 m-am gr\u0103bit s\u0103 ies printre primii. Nu v\u0103zusem, c\u0103 ho\u0163ii nu se gr\u0103beau, ei \u015ftiau ce-i a\u015fteapt\u0103. Spre sear\u0103 am fost \u00eembarca\u0163i \u00een vagoane minuscule, pe o cale ferat\u0103 foarte \u00eengust\u0103 \u015fi du\u015fi cu trenul de la Dudinka la Norilsk \u2013 100 de km. Toat\u0103 noaptea a mers trenul \u0103sta cu vagoane mititele. A\u015fa eram \u00eenghesui\u0163i, c\u0103 diminea\u0163a am z\u0103rit cu greu c\u00e2teva cadavre pe care le scoteau din tren. La gara Norilsk am a\u015fteptat fl\u0103m\u00e2nzi p\u00e2n\u0103 seara, c\u00e2nd ne-au dus \u00een lag\u0103rul nr. 4 cu regim aspru.<\/p>\n

C\u00e2nd am sosit la gar\u0103, enkavedi\u015ftii ne-au desc\u0103rcat din tren, ne-au aranjat \u00een r\u00e2nduri, c\u0103ci venise \u201ecump\u0103r\u0103torii\u201d. Cump\u0103r\u0103torii erau \u015fefii de lag\u0103re, care veneau s\u0103-\u015fi aleag\u0103 marfa, de\u0163inu\u0163ii politici trebuincio\u015fi \u00een gospod\u0103riile lor. Aveau nevoie de oameni cu carte: contabili, constructori, ingineri, mecanici, pictori \u015fi de fo\u015ftii ofi\u0163eri care fuseser\u0103 prizonieri la nem\u0163i. A\u015fa a fost ales \u015fi unul Komarov, care c\u0103zuse prizonier la nem\u0163i \u00een Belarusia, aproape de Brest-Litovsk, \u015fi judecat la 10 ani pentru c\u0103 s-a predat \u015fi nu s-a \u00eempu\u015fcat.<\/p>\n

Eu le-am spus c\u0103 sunt contabil \u015fi c\u0103 scriu frumos. Ei aveau nevoie de pictori, care s\u0103 le scrie pancardele de agita\u0163ie. La \u00eenceput am fost ajutorul pictorului ucrainean Omelicenko, care picta pe panouri mari solda\u0163i paznici cu arma \u00een m\u00e2n\u0103. Eu trebuia s\u0103 scriu textele cu litere mari de tipar. Textul lozincilor le d\u0103dea \u015feful sec\u0163iei de cultur\u0103 \u015fi educa\u0163ie (KVC). El era \u015fi \u015feful clubului, unde se f\u0103ceau adun\u0103rile de\u0163inu\u0163ilor. Aici, \u00een club, erau citite rezultatele ob\u0163inute \u00een munc\u0103 de unii de\u0163inu\u0163i, erau critica\u0163i cei lene\u015fi; erau pictate plancarde despre cea mai mare uzin\u0103 metalurgic\u0103 de aram\u0103 din lume, despre construc\u0163ia noului ora\u015f al comunismului, despre lucrul la muntele \u015emith, numit \u201e\u015emituha\u201d. La \u00eenceput f\u0103ceam gafe \u00een text. F\u0103ceam gre\u015feli \u015fi \u015feful lag\u0103rului, Haikin, m\u0103 oc\u0103ra, c\u0103 nu \u015ftiam bine ruse\u015fte. El controla pancardele s\u0103 fie scrise corect.<\/p>\n

Dup\u0103 c\u00e2teva luni de scriere a lozincilor m-au transferat s\u0103 lucrez contabil, m-a luat polonezul Slava Dobjanski s\u0103-i ajut la lucru. El era din Var\u015fovia. Tot cu noi \u00een barac\u0103 tr\u0103ia Cervinski, bibliotecarul \u015fefului Haikin, fiul unui prim comandant al Kremlinului, c\u0103zut \u00een dizgra\u0163ie. Prin Cervinski am cunoscut scriitori \u015fi medici evrei din Leningrad, judeca\u0163i pentru sabotaj \u00eempotriva conduc\u0103torilor sovietici, care vorbeau o ruseasc\u0103 curat\u0103, diferit\u0103 de jargonul \u015fefilor, care rosteau numai \u00eenjur\u0103turi \u015fi insulte. Erau oameni lipsi\u0163i de cultur\u0103, care tr\u0103iau numai pentru burt\u0103 \u015fi privilegii. P\u00e2n\u0103 \u015fi copiii lor, c\u00e2nd se duceau la \u015fcoal\u0103, trec\u00e2nd pe ni\u015fte pode\u0163e din metal\u00a0 pe deasupra drumului cu de\u0163inu\u0163ii politici, care mergeau la lucru, aruncau cu pietre \u00een noi, cu sticle de bere, strig\u00e2nd: \u201eFasci\u015ftilor! Du\u015fmanilor!\u201d<\/p>\n

\u00cen lag\u0103rul nr.4 erau 4 coloane. \u00cen fiecare coloan\u0103 erau 2000 de de\u0163inu\u0163i, a\u015fa c\u0103 \u00een lag\u0103r erau vre-o 8000 de oameni. Tarasenkov era \u015feful coloanei a doua, unde eram \u015fi eu. Avea \u00een timpul r\u0103zboiului gradul de colonel, fusese unul din secretarii de partid dintr-o regiune, nu era ofi\u0163er din cadrele armatei. \u015eeful de coloan\u0103 locuia separat, patru persoane \u00eentr-o camer\u0103. Subalternul lui de la coloana a doua, \u00een 1949, p\u00e2n\u0103 la r\u0103scoala de\u0163inu\u0163ilor, era un fost comsomolist \u2013 Vasecikin. \u00cen primele luni ale anului eu, ca r\u0103nit, nu f\u0103ceam lucru greu \u00een afara zonei, ci pictam lozinci \u015fi-i preg\u0103team lui Vasecikin lista de\u0163inu\u0163ilor, care trebuiau s\u0103 ias\u0103 a doua zi al lucru. Diminea\u0163a de\u0163inu\u0163ii ie\u015feau la lucru c\u00e2te cinci \u00een r\u00e2nd, num\u0103ra\u0163i de paz\u0103. Eu r\u0103m\u00e2neam, la pictat lozincile, la m\u0103turatul clubului, la f\u0103cut cur\u0103\u0163enie, pentru viitoarea adunare a de\u0163inu\u0163ilor sau vizionarea filmelor. \u00cen lag\u0103rul nr.4 aduceau cele mai bune filme sovietice. Acolo am vizionat filmele \u201eMusorgski\u201d \u015fi \u201eGlinka\u201d, \u201eBoris Godunov\u201d, \u201eVolga, Volga\u201d, \u201eCircul\u201d, \u201eB\u0103ie\u0163ii veseli\u201d, un film francez cu Jean Gabin \u201eMizerabilii\u201d, \u201eAlexandr Nevski\u201d \u015fi altele, pe care le v\u0103zusem \u00eenc\u0103 la Bucure\u015fti, \u00eenainte de r\u0103zboi sau dup\u0103, p\u00e2n\u0103 la arest. Odat\u0103 am v\u0103zut filmul sovietic \u201eComsomoli\u015ftii\u201d, care ar\u0103ta cum ei au construit Norilskul \u015fi uzina de aram\u0103. \u00cen sal\u0103 s-a ridicat un zgomot infernal, doar era o minciun\u0103, c\u0103ci totul era construit de de\u0163inu\u0163i. To\u0163i trop\u0103iau din picioare, strig\u00e2nd: \u201eRu\u015fine! Ru\u015fine! Unde suntem noi, adev\u0103ra\u0163ii constructori ai Norilskului?\u201d \u015eeful Haikin a oprit derularea filmului \u015fi cu asta s-a terminat vizionarea. \u00cen coloana a doua mai era un subaltern Jibakov, care fusese \u00een armata lui Vlasov, cu toate c\u0103 fusese comsomolist \u00eenainte. Era condamnat la 10 ani. El se l\u0103uda:<\/p>\n

– Eu recrutam prizonieri de r\u0103zboi \u00een armata lui Vlasov, unul din cei mai buni generali sovietici p\u00e2n\u0103 la tr\u0103dare. \u00cei puneam pe prizonierii sovietici \u00een r\u00e2nd, m\u0103 apropiam cu pistolul Parabelum de fiecare \u015fi-l \u00eentrebam: \u201eE\u015fti comsomolist?\u201d Dac\u0103 spunea da! –\u00a0 \u00eel \u00eentrebam: \u201eVei lupta \u00eempotriva URSS?\u201d Dac\u0103 spunea da, f\u0103cea un pas \u00eenainte, dac\u0103 \u2013 nu, \u00eei tr\u0103geam un glon\u0163 \u00een cap, r\u00e2dea el. Eu \u00eei spuneam:<\/p>\n

– Tu e\u015fti un tr\u0103d\u0103tor al patriei tale, a partidului \u015fi comsomolului, \u0163i-au dat numai 10 ani, c\u00e2nd trebuia s\u0103 fii \u00eempu\u015fcat. Iar mie, un rom\u00e2n, care mi-am f\u0103cut datoria fa\u0163\u0103 de patria mea, \u00eenvinuit de spionaj, am primit 25 de ani. Nu este dreptate.<\/p>\n

Jibakov spunea:<\/p>\n

– Tu nu \u015ftii acest partid, care a ucis mii de comuni\u015fti cinsti\u0163i, generali \u015fi ofi\u0163eri ai armatei \u0163ariste \u015fi ro\u015fii, pe acei care \u015fi-au iubit \u0163ara. Milioane de oameni au fost represa\u0163i de Lenin, Stalin \u015fi banda lor. Ce \u015ftii tu? Acolo, \u00een Rom\u00e2nia ta, nimic nu \u015ftii despre aceste f\u0103r\u0103delegi. Noi aici am suferit pe nedrept. Au \u00eempu\u015fcat ofi\u0163eri din armata sovietic\u0103, care au c\u0103zut \u00een \u00eencercuire. Ce vin\u0103 au avut ei? Doar Stalin\u00a0 a planificat acest r\u0103zboi, l-a adus la putere pe Hitler, ca apoi s\u0103-i sar\u0103 \u00een spate \u015fi s\u0103 cucereasc\u0103 Europa. Acum \u00eel ridic\u0103 \u00een sl\u0103vi pro\u015ftii, care l-au crezut \u015fi nu \u015ftiau nimic ce se face \u00een \u0163ar\u0103. A fost mai mare c\u0103l\u0103u dec\u00eet Hitler. \u015ei-a ucis to\u0163i prietenii \u015fi camarazii…<\/p>\n

Dup\u0103 Norilsk \u015fi revolta de la Kenghir, am \u00een\u0163eles \u015fi eu totul, cine sunt c\u0103l\u0103ii. C\u00e2nd m-au scos la lucru \u00een prima noapte din 1950 pe teritoriul construc\u0163iei Uzinei de Aram\u0103, unde \u00een groapa mare lucrau femeile cu t\u00e2rn\u0103copul, c\u00e2nd duceam cu targa p\u0103m\u00e2ntul, fl\u0103m\u00e2nzi, \u00eenghe\u0163a\u0163i sau \u00eel c\u0103ram cu roaba pe sc\u00e2nduri, \u015fi ne goneau ca pe vite, curg\u00e2ndu-mi sudoarea de sub c\u0103ciula cu urechi, eu nu am crezut tot ce vedeam \u015fi … am pl\u00e2ns. Acolo am cunoscut oameni \u015fi oameni, care st\u0103teau f\u0103r\u0103 vin\u0103 cu anii. Femei aviatoare, care au nimerit \u00een lag\u0103re nem\u0163e\u015fti, dar au fugit de acolo \u015fi, ajung\u00e2nd \u00een \u0163ar\u0103, au fost judecate \u015fi condamnate, fiindc\u0103 nu s-au \u00eempu\u015fcat singure. Barbarie… Puterea sovietic\u0103 se temea de oamenii vii, o aranjau numai cei mor\u0163i, cadavrele…<\/p>\n

*<\/p>\n

*\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 *<\/p>\n

– Dle \u015eerban, l-am \u00eentrebat, am auzit de la unii oameni, trecu\u0163i \u015fi ei prin aceste tragedii, despre o grev\u0103 a de\u0163inu\u0163ilor politici de la Norilsk, unde a\u0163i fost dus de NKVD-ul sovietic. A\u0163i participat \u015fi D-str\u0103 la acea revolt\u0103?<\/p>\n

B\u0103tr\u00e2nul a t\u0103cut c\u00e2teva minute, apoi mi-a spus:<\/p>\n

– Nu \u015ftiu prea multe de r\u0103scoala de la Norilsk, cum a fost organizat\u0103. \u00cen timpul r\u0103scoalei eram \u00eenchis \u00eentr-o barac\u0103 cu regim sever (BUR), pedepsit pentru c\u0103 p\u0103trunsesem \u00eentr-o noapte \u00een zona femeilor. Aveam \u00eent\u00e2lnire cu o fost\u0103 aviatoare sovietic\u0103 \u2013 Lidia Ivanova, cu care f\u0103cusem cuno\u015ftin\u0163\u0103 prin bile\u0163ele, pe care le aruncam peste gardul de s\u00e2rm\u0103 ghimpat\u0103, care desp\u0103r\u0163ea zona femeilor de cea a b\u0103rba\u0163ilor. Lidia era o fat\u0103 vesel\u0103, cu o istorie trist\u0103. Cu toat\u0103 asupririle \u015fi interzicerile, ne strecuram uneori pe sub s\u00e2rm\u0103 noaptea \u00een zona femeilor cu riscul de a fi \u00eempu\u015fca\u0163i de santinelele de pe turele. Dragostea e nemiloas\u0103 \u015fi oamenii riscau. Au fost cazuri c\u00e2nd unii aresta\u0163i au fost \u00eempu\u015fca\u0163i, dar pe unii, ca \u015fi pe mine, tot ce era periculos, m\u0103 atr\u0103gea, \u015fi, uneori, \u00eemi f\u0103ceam de cap, doar eram b\u0103rbat, nu o c\u00e2rp\u0103. Femeile c\u0103utau \u015fi ele leg\u0103turi cu noi, erau \u015fi ele fiin\u0163e vii, arse de patimi \u00een via\u0163a ceea mizerabil\u0103 \u015fi mai sperau s\u0103 devin\u0103 gravide, unica n\u0103dejde\u00a0 de a fi eliberate \u00eenainte de termen din lag\u0103r. De at\u00e2ta aceste \u00eent\u00e2lniri erau interzise de conduc\u0103torii lag\u0103relor.<\/p>\n

Aflasem c\u0103 o doamn\u0103 polonez\u0103, un grup de unguri \u015fi ucraineni din vest, numi\u0163i banderovi\u015fti, care luptase pentru independen\u0163a Ucrainei \u00eempotriva sovieticilor \u015fi \u00eempotriva nem\u0163ilor, fusese condamna\u0163i la ani grei de lag\u0103r – 25 de ani. Acum pl\u0103nuiau ceva, dar totul era foarte secret…<\/p>\n

Asta o \u015ftiam de la contabilul lag\u0103rului nr. 4, Slavka Dobjanski, care m\u0103 folosea \u00een primul an de lag\u0103r ca bun cunosc\u0103tor de calculator, adic\u0103 un lucru u\u015for, pentru c\u0103 aveam \u00eenc\u0103 rana din piept nevindecat\u0103, pe care mi-o cur\u0103\u0163au mereu de puroi, schimb\u00e2ndu-mi des pansamentul. Slavka era din Var\u015fovia, polonez, \u015fi-mi povestea multe despre r\u0103scoala din Var\u015fovia din timpul r\u0103zboiului, c\u00e2nd Stalin nu a dorit s\u0103-i ajute pe polonezi,\u00a0 care au fost m\u0103cel\u0103ri\u0163i de nem\u0163i. Medicul lag\u0103rului era o femeie liber\u0103 \u015fi \u00eempreun\u0103 cu chirurgul ucrainean din vestul Ucrainei, arestat \u015fi el, m\u0103 scutiser\u0103 de munci grele, dup\u0103 zona de locuit \u00een anul 1949. Am\u0103nuntele r\u0103scoalei le-am aflat mai t\u00e2rziu.<\/p>\n

R\u0103scoala s-a desf\u0103\u015furat iarna, prin ianuarie 1953. M\u0103 aflam \u00een baraca cu regim sever (BUR). \u00centr-o camer\u0103 ne aflam vre-o 20 de de\u0163inu\u0163i, delicven\u0163i pentru diferite abateri de la regimul lag\u0103rului. Eu am stat la Norilsk \u00een baraca cu regim sever de c\u00e2teva ori \u015fi \u00een acest timp am aflat c\u0103 ho\u0163ii recidivi\u015fti \u00ee\u015fi fac de cap, fac g\u0103l\u0103gie, bat \u00een u\u015fi \u015fi pere\u0163i cu sc\u00e2nduri rupte din nare pentru c\u0103 m\u00e2ncarea era proast\u0103 \u015fi por\u0163iile foarte mici. Pentru a-i lini\u015fti conducerea lag\u0103rului \u00eei speria. Paza tr\u0103gea cu cartu\u015fe oarbe prin gemule\u0163ele, prin care ni se d\u0103dea m\u00e2ncarea. C\u00e2nd paza trecea pe coridor, ho\u0163ii se aruncau sub gemule\u0163e jos, l\u00e2ng\u0103 u\u015f\u0103, crez\u00e2nd c\u0103 enkavedi\u015ftii vor s\u0103-i \u00eempu\u015fte. A\u015fa am f\u0103cut \u015fi eu de dou\u0103 ori.<\/p>\n

\u00cen noaptea r\u0103scoalei eu m\u0103 aflam \u00een Bur, care era \u00eengr\u0103dit cu un zid \u015fi cu s\u00e2rm\u0103 ghimpat\u0103, mai departe de zona\u00a0 de trai, unde dormeau to\u0163i. Totu\u015fi am auzit \u00eempu\u015fc\u0103turi din curtea zonei de trai. Cam dup\u0103 miezul nop\u0163ii s-au auzit cum se deschid u\u015file de fier ale b\u0103r\u0103cii noastre, de la intrare. S-au deschis de odat\u0103 toate gemule\u0163ele \u015fi a r\u0103sunat comanda ofi\u0163erilor:<\/p>\n

– Foc! Trage\u0163i \u00een du\u015fmanii poporului! Eu nu dormeam \u015fi primul le-am strigat tuturor:<\/p>\n

– La u\u015f\u0103, sub gemule\u0163e! \u015fi am \u0163\u00e2\u015fnit-o de pe nara de sus spre u\u015f\u0103. Cei care n-au reu\u015fit \u00een \u00eenv\u0103lm\u0103\u015fal\u0103 s\u0103 ajung\u0103 l\u00e2ng\u0103 u\u015f\u0103 au fost \u00eempu\u015fca\u0163i cu cartu\u015fe de lupt\u0103. Dup\u0103 prima rafal\u0103 solda\u0163ii au disp\u0103rut p\u00e2n\u0103 diminea\u0163a, c\u00e2nd au venit s\u0103-\u015fi culeag\u0103 \u201eroadele\u201d.<\/p>\n

Cei c\u00e2\u0163iva vii am fost sco\u015fi primii \u015fi prin gardul spart \u00een partea de din afar\u0103 a zonei, pe c\u00e2te unul, am fost \u00eenc\u0103rca\u0163i \u00eentr-o ma\u015fin\u0103 \u00eenchis\u0103 \u015fi ne-au transportat la Kaierkan, unde se g\u0103seau minele de c\u0103rbuni, \u015fi ne-au \u0163inut \u00eenchi\u015fi \u00eentr-o barac\u0103 c\u00e2teva zile, dup\u0103 ce am fost repartiza\u0163i c\u00e2te unul\u00a0 \u00een diferite brig\u0103zi. Eu am nimerit \u00een brigada lui Boiko, un ucrainean din vest. \u00cen brigada lui eram vre-o 24 de mineri. Ne coboram foarte ad\u00e2nc, \u00eembr\u0103ca\u0163i \u00een costume speciale pentru mineri, cu casc\u0103 metalic\u0103 pe cap, cu un bec \u00een fa\u0163\u0103, cu o baterie ag\u0103\u0163at\u0103 pe o curea peste um\u0103r. Ni se d\u0103dea c\u00e2te o lopat\u0103 lat\u0103, cu care lucram \u00een lungul unei bande rulante, pe care venea c\u0103rbunele de foarte departe, dob\u00e2ndit cu ciocane pneumatice. Noi trebuia s\u0103 arunc\u0103m c\u0103rbunele care c\u0103dea de pe aceast\u0103 band\u0103 din nou pe ea. Fiecare deservea o por\u0163iune lung\u0103 de vre-o 10 metri unul de altul. Am avut ocazia de vre-o trei ori s\u0103 scap teaf\u0103r c\u00e2nd se pr\u0103bu\u015fea roca. Se rupeau st\u00e2lpii de lemn ce \u0163ineau tavanul minei. Eram instrui\u0163i, c\u0103 atunci c\u00e2nd observ\u0103m oprirea brusc\u0103 a lentei \u015fi auzim un zgomot asurzitor, s\u0103 ne culc\u0103m jos, cu capul \u00eenainte, ca s\u0103 nu ne \u00eentre praful de c\u0103rbune \u00een noi, c\u0103 puteam s\u0103 ne \u00eenn\u0103du\u015fim. Cum auzeam numai sc\u00e2r\u0163\u00e2itul \u015fi plesnitul st\u00e2lpilor din zona mea de 10-15 metri, m\u0103 culcam imediat cu capul \u00eenainte \u015fi cu fa\u0163a \u00een jos, \u00een a\u015fteptarea pr\u0103bu\u015firii. \u00cen acest fel eu \u015fi al\u0163ii r\u0103m\u00e2neam vii. Cei afla\u0163i \u00een fa\u0163\u0103 r\u0103m\u00e2neau sub d\u0103r\u00e2m\u0103turile minei.<\/p>\n

\u00cenainte de lucru se sfredeleau pere\u0163ii minei cu sfredele speciale, se f\u0103ceau g\u0103uri \u00een care se plasa explozibil. Aceste sfredele electrice erau \u00eencredin\u0163ate de\u0163inu\u0163ilor, dar era o femeie liber\u0103 care punea explozibil \u00een g\u0103uri. Ea fusese c\u00e2ndva de\u0163inut\u0103, dar dup\u0103 eliberare nu plecase acas\u0103 \u015fi lucra \u00een min\u0103, cred c\u0103 era bine pl\u0103tit\u0103, c\u0103ci numai noi tr\u0103iam \u00een mizerie, cu hran\u0103 proast\u0103 \u015fi nepl\u0103ti\u0163i sau mai t\u00e2rziu pl\u0103ti\u0163i prost dup\u0103 moartea lui Stalin. Ea punea explozibilul, apoi ie\u015fea din min\u0103 cu ascensorul \u015fi afar\u0103 ap\u0103sa pe un buton ca s\u0103 se produc\u0103 explozia.<\/p>\n

Peste c\u00e2teva luni, f\u0103r\u0103 a ne re\u00eentoarce \u00een Norilsk, am fost \u00eembarca\u0163i din nou pe un \u015flep \u00een portul Dudinka \u015fi adu\u015fi \u00eentr-o \u00eenchisoare din Krasnoiarsk. De aici, \u00een vagoane speciale pentru a\u015fa pasageri, am plecat la Novosibirsk, unde am stat \u00een vagoane c\u00e2teva zile. Mai departe am fost du\u015fi la \u00eenchisoarea din Petropavlovsk din Kazahstanul de nord.\u00a0 Dup\u0103 aceea am fost adu\u015fi \u00een Steplag, raionul Djezkazgan, \u00een Kenghir. Aici am aflat tot ce s-a \u00eent\u00e2mplat la Norilsk \u00een timpul r\u0103scoalei am aflat, de la un ucrainean, fost \u00een armata lui Stepan Bandera, care lupta s\u0103 elibereze Ucraina de muscali.<\/p>\n

Acolo, cu noi, la Norilsk, era \u015fi fostul ambasador al Uniunii Sovietice la Bucure\u015fti, Mihail Ostrovski, care, auzind de mine, un rom\u00e2n, a dorit s\u0103 m\u0103 cunoasc\u0103 , mai ales c\u0103 \u00een lag\u0103r m\u0103 \u015ftiau de spion rom\u00e2n. \u00cenainte de arestare \u00eel v\u0103zusem \u00een sala cinematografului \u201eTrianon\u201d din Bucure\u015fti, de pe bulevardul Regina Elisabeta, unde \u201ese demonstrau\u201d, prin anii 1935-1940, filme sovietice: \u201eIvan cel groaznic\u201d, \u201eDrumul vie\u0163ii\u201d, cu eroul Mustafa \u2013 sublocotenentul Cije. La \u00eentrebarea mea de ce a\u00a0 fost arestat, doar era membru al guvernului sovietic, mi-a r\u0103spuns c\u0103 a fost o gre\u015feal\u0103, c\u0103 se vor l\u0103muri \u015fi-l vor elibera. Dar nimeni nu l-a eliberat. Apoi l-am mai v\u0103zut de 2-3 ori, era tare bolnav \u015fi grozav de sl\u0103bit. La Bucure\u015fti fusese un om corpolent, bine \u00eembr\u0103cat. Apoi am auzit c\u0103 a \u00eennebunit, tot a\u015ftept\u00e2nd eliberarea.<\/p>\n

Neteosin era un fost artist de teatru. Acum lucra aici, la clubul din lag\u0103r, monta spectacole pentru cei liberi \u015fi de\u0163inu\u0163i, pentru care era o pl\u0103cere, un pic de via\u0163\u0103 cultural\u0103. El m\u0103 includea \u00een program cu gimnastica la inele, cu unul Stepanov, un artist de circ cu care lucram foarte bine pe scen\u0103. \u00cemi d\u0103deau ni\u015fte pantaloni albi de la buc\u0103t\u0103rie, pe care \u00eei \u00eengustam ca la gimna\u015fti \u015fi un maiou de marinar \u00een dungi luat de la un marinar sovietic. Pantofii erau din p\u00e2nz\u0103 alb\u0103 cu talp\u0103 de cauciuc, procura\u0163i de Neteosin prin \u015feful Haikin, numai pentru mine. Eu \u015fi al\u0163i\u00a0 gimna\u015fti ne bucuram de mare succes la cei liberi, care veneau la club din Norilsk, c\u0103ci \u00een acei ani acolo nu erau nici teatre, nici cluburi pentru cei liberi, \u015fi asta era o distrac\u0163ie pentru ei. Mul\u0163i \u00een\u0163elegeau c\u0103 majoritatea dintre noi sunt nevinova\u0163i, dar legile erau foarte aspre \u015fi to\u0163i t\u0103ceau din gur\u0103. Cel mai bun club era \u00een lag\u0103rul nr. 4. Neteosin monta spectacole bune, clasice. \u00cen clubul nostru c\u00e2nta minunatul tenor Deineka. Dirijorul \u015fi compozitorul orchestrei era estonianul Ilmear, care m\u0103 ruga s\u0103-i c\u00e2nt \u201eMoldoveneasca\u201d, ca s-o pun\u0103 \u00een scen\u0103, \u00eens\u0103 eu nu puteam pentru c\u0103 \u201emie mi-a c\u0103lcat ursul pe ureche\u201d \u015fi nu am avut nici auz, nici voce.<\/p>\n

Tot la Norilsk, \u00eentr-o noapte, am fost servit de ho\u0163i cu carne de berbec, spuneau ei. \u00cenaintea r\u0103scoalei noi primeam salariu pentru lucrul \u00een min\u0103 \u015fi la construc\u0163ia ora\u015fului. \u00centr-o sear\u0103 ho\u0163ii \u00eempreun\u0103 cu ,,politicii\u201d care lucrau la construc\u0163ia blocurilor locative, se \u00eenc\u0103lzeau, f\u0103c\u00e2nd foc cu ramele geamurilor \u015fi u\u015filor, afar\u0103 era un ger de la 35 p\u00e2n\u0103 la 45 de grade. Conducerea lag\u0103rului nu le f\u0103cea nimic, deoarece erau oamenii lor, nu erau ,,du\u015fmanii poporului\u201d. \u00cen acea sear\u0103 ei str\u00e2ngeau bani pentru spirt \u015fi \u201ezacusca\u201d de carne de berbec. M-am asociat \u015fi eu numai pentru carnea de berbec. O femeie liber\u0103 a adus spirtul, iar un ho\u0163 \u201ebuc\u0103tar\u201d a venit cu o tav\u0103 mare pe care era carnea de berbec fript\u0103. Eu am cerut o bucat\u0103 de picior cu \u201ear\u015fic\u201d, ca la oaie, cum ne jucam noi copiii la Leova \u00een bunghi \u015fi \u00een ar\u015fici. Carnea a fost foarte gustoas\u0103. Mi s-a p\u0103rut de oaie t\u0103n\u00e2r\u0103…\u00a0 Dup\u0103 osp\u0103\u0163 ho\u0163ii m-au \u00eentrebat: \u201e\u015etii ce ai m\u00e2ncat?\u201d \u015ei r\u00e2deau. \u201eAi m\u00e2ncat c\u00e2inele de paz\u0103 de la mili\u0163ie. Uit\u0103-te\u201d, \u015fi mi-au ar\u0103tat capul unui c\u00e2ine lup, prins de ho\u0163i \u00een zon\u0103 \u015fi ucis. Nu-mi venea a crede c\u0103 a fost carnea de c\u00e2ine, m\u0103car c\u0103-i v\u0103zusem capul. Nu-mi era nici grea\u0163\u0103, parc\u0103 m\u00e2ncasem carne gustoas\u0103 de oaie, dup\u0103 ce ani la r\u00e2nd am m\u00e2ncat numai \u201ebalanda\u201d sovietic\u0103 \u015fi ca\u015f\u0103 de arpaca\u015f, pe\u015fte \u00eempu\u0163it, cartofi usca\u0163i, t\u0103ia\u0163i felii sub\u0163iri, \u00een saci mari pe care ajutam s\u0103-i desc\u0103rc\u0103m pentru 100-200 grame de ca\u015f\u0103 peste norm\u0103. Spun\u00e2ndu-le ho\u0163ilor c\u0103 ei m\u0103 mint, c\u0103 eu \u015ftiu bine c\u0103 \u00een piciorul oilor sunt osi\u015foare ar\u015fici \u00een genunchi, ei au r\u00e2s \u015fi mi-au ar\u0103tat \u015fi pielea …oii. Capul \u015fi blana mare a c\u00e2inelui lup ho\u0163ii le-au ars pe foc, ca paznicii lag\u0103rului s\u0103 nu dea de urme.<\/p>\n

Tot \u00een acea noapte le-am pl\u0103tit ho\u0163ilor s\u0103 m\u0103 expedieze cu ma\u015fina, pe care ei o \u00eenc\u0103rcau cu cozi de lemn pentru lope\u0163i, \u00een zona femeilor unde, dup\u0103 spusele lor, era o fat\u0103 Zina, fost\u0103 amant\u0103 a unui renumit ho\u0163oman, pe care d\u00e2nsa\u00a0 l-a ucis. Era pe atunci c\u00e2nd ho\u0163ul tr\u0103ia departe pe continent, \u00een Rusia european\u0103, \u015fi umbla cu un iatagan la br\u00e2u \u015fi cu un topor \u00een cizm\u0103 sau \u00een p\u00e2sl\u0103 ca s\u0103 se apere de\u00a0 du\u015fmanii lui, din r\u00e2ndul ho\u0163ilor. Numai Zina se apropia de el, fiindc\u0103 dormea cu el. Conving\u00e2ndu-se c\u0103 ho\u0163ul o \u00een\u015feal\u0103 cu alt\u0103 femeie, l-a ucis cu un topor ascu\u0163it ca briciul dintr-o singur\u0103 lovitur\u0103. Apoi pl\u00e2ngea s\u0103rut\u00e2ndu-i capul retezat \u015fi \u00eembr\u0103\u0163i\u015f\u00e2ndu-i corpul. A \u00eenh\u0103\u0163at la judecat\u0103 10 ani (un ,,cervone\u0163\u201d) de\u00a0 munc\u0103 silnic\u0103 \u015fi a nimerit la Norilsk.<\/p>\n

Ho\u0163ii mi-au spus c\u0103 pot s\u0103 m\u0103 duc \u00een baraca femeilor, unde doarme Zinica, ca s\u0103 fac cuno\u015ftin\u0163\u0103 cu ea.<\/p>\n

– E frumoas\u0103, c\u0103\u0163eaua, a zis ho\u0163omanul. Po\u0163i s\u0103 te duci la ea dac\u0103 vrei, noi o s\u0103 te \u201eexpediem\u201d. M-am culcat pe podeaua unui camion, de asupra au \u00eenc\u0103rcat cozi de lemn pentru lope\u0163i, o gr\u0103mad\u0103 mare, c\u0103 aproape nu aveam cu ce respira. Totul era f\u0103cut a\u015fa ca s\u0103 nu m\u0103 g\u0103seasc\u0103 paza, care cu ni\u015fte suli\u0163e lungi controlau con\u0163inutul ma\u015finii p\u00e2n\u0103 la fund. A\u015fa am ajuns \u00een zona femeilor \u015fi m-am \u00eent\u00e2lnit cu Zinica. Peste vre-o trei – patru ore,\u00a0 cu o alt\u0103 ma\u015fin\u0103, care ie\u015fea din acea zon\u0103, am ajuns la punctul de control. Am s\u0103rit fulger din ma\u015fin\u0103 \u015fi m-am strecurat pe sub poart\u0103 \u00een zona noastr\u0103. Paznicul care numai ce ie\u015fise din \u00eenc\u0103pere m-a observat \u015fi a dat de \u015ftire \u015fefului coloanei care ne conducea din zon\u0103 la lucru \u00een mine. Am sc\u0103pat de b\u0103taia celor de la poart\u0103, dar am primit totu\u015fi 10 zile de carcer\u0103. Cu Zinica nu m-am mai \u00eent\u00e2lnit, a fost trimis\u0103 \u00een alt lag\u0103r.<\/p>\n

\u00cemi mai aduc aminte de un caz, care m-a revoltat atunci la culme, dar nu puteam s\u0103 fac nimic. Era o barbarie comis\u0103 de un oper encavedist. \u00centr-o brigad\u0103 se afla un b\u0103iat de vre-o 18 ani din or. Kiev, fiul unei artiste de oper\u0103. Aceast\u0103 mam\u0103, artist\u0103 emerit\u0103, ob\u0163inuse dup\u0103 o cerere c\u0103tre Stalin, permisiunea s\u0103-\u015fi vad\u0103 fiul s\u0103u, Plaxin, \u00een lag\u0103r. \u00cei cump\u0103rase \u015fi un acordeon \u201eWeltmeister\u201d german, deoarece b\u0103iatul \u00eenv\u0103\u0163ase la Kiev la o \u015fcoal\u0103 de muzic\u0103 \u015fi c\u00e2nta \u00een orchestra lag\u0103rului la o armonic\u0103 ruseasc\u0103. Aduc\u00e2nd acordeonul la gheret\u0103, i s-a controlat totul, s\u0103 nu aib\u0103 cu\u0163ite sau alte lucruri interzise \u00een zon\u0103. De acolo Plaxin a ie\u015fit pl\u00e2ng\u00e2nd \u015fi strig\u00e2nd:<\/p>\n

– Cea-\u0163i f\u0103cut, fiarelor? De ce? Acordeonul era de la mama mea! \u015ei str\u00e2ngea la piept instrumentul t\u0103iat \u00een buc\u0103\u0163i de c\u0103tre oper, care \u201echipurile\u201d c\u0103uta scrisoarea acestei banderoviste. Mama nu v\u0103zuse aceast\u0103 barbarie, acordeonul nu mai era bun de nimic.<\/p>\n

Cu noi \u00eempreun\u0103 era \u015fi un fost erou al URSS, maiorul Komarov. La el a venit so\u0163ia la o \u00eentrevedere permis\u0103 de \u015fefii de la Moscova. Zona de trai a lag\u0103rului nr. 4 era desp\u0103r\u0163it\u0103 de cl\u0103direa unde tr\u0103ia conduc\u0103torul lag\u0103rului, cu un gard de s\u00e2rm\u0103 ghimpat\u0103, \u00eenalt de vre-o 2,5-3 metri. Al\u0103turi mai era un gard mai pu\u0163in \u00eenalt, de vre-o 1,5 metri, \u00een curtea lag\u0103rului. \u00centre ele p\u0103m\u00e2ntul era arat \u015fi greblat ca s\u0103 se vad\u0103 urmele celui care ar fi \u00eencercat s\u0103 treac\u0103, s\u0103 fug\u0103 din zon\u0103. Dar cine se g\u00e2ndea s\u0103 fug\u0103 din Norilsk, mai ales iarna, cu geruri p\u00e2n\u0103 la 50 de grade, c\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la portul Dudinka erau peste 100 de kilometri? \u015ei apoi la fiecare pas puteai fi controlat \u015fi prins chiar de oamenii liberi, care pentru asta ar fi primit praf de pu\u015fc\u0103, mahorc\u0103, spirt, produse alimentare \u015fi multe altele… Era o sinucidere sigur\u0103. \u015ei chiar de ajungeai la Dudinka, trebuia s\u0103 ajungi la Krasnoiarsk, dar p\u00e2n\u0103 acolo mai erau vre-o 3000 km.<\/p>\n

So\u0163ia lui Komarov se apropia de cl\u0103direa \u015fefului lag\u0103rului c\u00e2nd so\u0163ul, afl\u00e2ndu-se \u00eenc\u0103 \u00een zon\u0103, a z\u0103rit-o cum se apropia de poart\u0103. De bucurie el a uitat de rostul gardului de s\u00e2rm\u0103 \u015fi s-a apropiat de el. A pus m\u00e2inile pe s\u00e2rma ghimpat\u0103 \u015fi a strigat ceva so\u0163iei. Fa\u0163a lui radia de bucuria \u00eent\u00e2lnirii dup\u0103 ani grei de desp\u0103r\u0163ire, de suferin\u0163e amare. Pe gardul de s\u00e2rm\u0103 erau t\u0103bli\u0163e cu preveniri: Nu te apropia de gard, trag f\u0103r\u0103 anun\u0163! Pe turnurile de lemn, la fiecare 100-200 de metri \u00een lungul gardului de s\u00e2rm\u0103, st\u0103teau santinele de straj\u0103, \u00eembr\u0103cate \u00een cojoace \u015fi cu p\u00e2sle calde \u00een picioare. Zgomotul \u00eempu\u015fc\u0103turii i-a scos pe de\u0163inu\u0163i din b\u0103r\u0103ci. Fostul maior Komarov, Erou al Uniunii Sovietice, a c\u0103zut r\u0103nit mortal sub ochii so\u0163iei sale, care dup\u0103 at\u00e2\u0163ia ani de suferin\u0163e era la c\u00e2\u0163iva pa\u015fi de mort. Komarov a mai dovedit s\u0103 strige:<\/p>\n

– De ce \u00eempu\u015fti? Eu sunt Erou al Uniunii!…<\/p>\n

V\u0103z\u00e2nd totul, am fugit dup\u0103 medicul chirurg, un ucrainean din vest. Am\u00e2ndoi veneam \u00een fug\u0103 \u015fi, v\u0103z\u00e2ndu-i rana, doctorul mi-a spus:<\/p>\n

– Nimeni nu-l mai poate salva, e r\u0103nit \u00een be\u015fica urinar\u0103, care nu se coase… S\u0103rmana so\u0163ie! A c\u0103zut \u00een genunchi \u015fi pl\u00e2ngea de partea cealalt\u0103 a gardului de s\u00e2rm\u0103 ghimpat\u0103, unde via\u0163a era liber\u0103…<\/p>\n

C\u00e2t am stat acolo, am mai v\u0103zut o \u00eent\u00e2mplare. \u00centr-o zi o santinel\u0103 de pe un turn de paz\u0103 se uita cum \u00een lag\u0103rul nr.4 a sosit o ,,etap\u0103\u201d cu de\u0163inu\u0163i banderovi\u015fti din Ucraina. Ei \u00eentrau c\u00e2te \u015fase \u00een r\u00e2nd \u00een zon\u0103, fiind num\u0103ra\u0163i de ofi\u0163erul de serviciu de la poart\u0103. \u00cen r\u00e2ndul doi, primul din st\u00e2nga, mergea un de\u0163inut de statur\u0103 mic\u0103, cu un sac \u00een spate. \u015ei de odat\u0103 \u00een t\u0103cerea zonei a r\u0103sunat glasul santinelei, care a strigat:<\/p>\n

– Tat\u0103! \u015ei-a recunoscut tat\u0103l, acuzat c-a ajutat cu alimente banderovi\u015ftii din Carpa\u0163i. Nu l-am mai v\u0103zut pe soldatul cela, cred c\u0103 a fost eliberat din r\u00e2ndurile enkavedi\u015ftilor.<\/p>\n

Pe coridor, al\u0103turi cu mine, unde erau b\u0103rba\u0163ii, se aflau \u015fi celule cu femei, de\u0163inute politice, \u00eentre care am cunoscut-o pe contesa Poto\u0163kaia, furat\u0103 de NKVD-ul din Var\u015fovia; pe Liuba Ber\u015fadskaia, profesoar\u0103 de limba rus\u0103 din Moscova; iar a treia cunoscut\u0103 era o ucrainean\u0103 din Vest-Olesea<\/em>, nu-i \u0163in minte numele. Cu mine \u00een \u00eenchisoare au fost trimi\u015fi \u015fi doi ru\u015fi: un ho\u0163 inteligent, cu 10 clase, f\u0103r\u0103 tatuaje, cu numele Tatarinov. Cu el mai era un fiu sau un nepot al unui general sovietic, ajuns \u015fi el \u00een dizgra\u0163ie. Ace\u015fti doi au fost \u00een aceia\u015fi barac\u0103 cu mine c\u00e2t timp am stat \u00een zon\u0103. Ei m\u0103 descoseau mereu despre r\u0103scoala\u00a0 din Norilsk, de ce eram judecat ca spion, despre via\u0163a ho\u0163ilor \u00een \u0163\u0103rile capitaliste \u015fi multe alte probleme… Mi s-a p\u0103rut c\u0103 aveau misiunea s\u0103 m\u0103 descoase, pentru c\u0103 \u00eentr-o zi, chemat la cercet\u0103ri de c\u0103tre operul \u00eenchisorii, \u00eentr-un cabinet al\u0103turi de camera contesei Poto\u0163kaia \u015fi a Liubei Ber\u015fadskaia, mi s-au pus acelea\u015fi \u00eentreb\u0103ri, ca \u015fi ale acelor doi tipi. \u00cenfuriat, i-am spus anchetatorului:<\/p>\n

– Du-te \u00een !…<\/p>\n

Aceste \u00eentreb\u0103ri mi le-au pus \u015fi spionii din camera mea, cei doi… Las\u0103-m\u0103 \u00een pace! Aceste \u00eenjur\u0103turi le-au auzit femeile, c\u0103ci strigam tare \u015fi Liuba Ber\u015fadskaia mi-a transmis s\u0103 nu mai vorbesc a\u015fa, c\u0103 pot s-o p\u0103\u0163esc r\u0103u… \u00cen camer\u0103 cu noi mai era \u015fi un student evreu, care \u00eenv\u0103\u0163ase la institutul teatral de regisur\u0103. \u00cel chema Mi\u015fa, numele nu i-l mai \u0163in minte. Am observat c\u0103 sora medical\u0103, care ne d\u0103dea medicamente, \u00eentotdeauna \u00eei d\u0103dea lui Tatarinov ni\u015fte pastile mari, narcotizate, care \u00eel ame\u0163eau \u015fi el se sim\u0163ea foarte bine. Mai \u015fedea cu noi un ho\u0163, foarte tatuat, care aproape zilnic \u00ee\u015fi t\u0103ia vinele cu buc\u0103\u0163i de sticl\u0103 de geam spart, sau cu buc\u0103\u0163ele de lame pentru b\u0103rbierit sau cu alte obiecte ascu\u0163ite. Se t\u0103ia \u00een a\u015fa fel c\u0103 s\u00e2ngele \u0163\u00e2\u015fnea puternic din vinele de la m\u00e2ini \u015fi el scria cu s\u00e2nge pe pere\u0163i multe \u00eenjur\u0103turi\u00a0 \u00eempotriva regimului comunist. Totdeauna era dus la infirmerie \u015fi pansat, apoi adus \u00een camer\u0103. De r\u0103fuiala operului cu mine m-a salvat r\u0103scoala de\u0163inu\u0163ilor din Kenghir, c\u00e2nd am fost chiar martor \u015fi am v\u0103zut cu ochii mei cum tancurile striveau femeile, cum striveau capetele lor de pere\u0163ii b\u0103r\u0103cilor \u015fi zidurilor unde ele fugeau s\u0103 scape. Eram \u00een curtea \u00eenchisorii, dup\u0103 gardul de s\u00e2rm\u0103 ghimpat\u0103.<\/p>\n

Tot aici, la Norilsk, am aflat despre grevele, care au avut loc la Vorkuta, \u00een 1953, de la unii de\u0163inu\u0163i transfera\u0163i\u00a0 \u00een lag\u0103rele de aici. \u015ei greva de la Norilsk a avut ca efect transferarea mea \u015fi ale altor de\u0163inu\u0163i la Djezkazgan, \u00een Kazahstan.<\/p>\n

Oric\u00e2t s-ar fi \u00eengrijit NKVD-ul s\u0103 ascund\u0103 unele evenimente petrecute \u00een\u00a0 diferite lag\u0103re, po\u015fta de\u0163inu\u0163ilor lucra f\u0103r\u0103 \u00eentrerupere \u015fi de\u0163inu\u0163ii aflau totul ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een alte regiuni ale acestei \u0163\u0103ri f\u0103r\u0103 margini, c\u0103ptu\u015fit\u0103 cu mii de locuri de deten\u0163ie a oamenilor sovietici.<\/p>\n

La 9 iulie 1953 a fost prima zi de grev\u0103 la Vorkuta. Comitetul de grev\u0103 era format din oameni de diferite na\u0163ionalit\u0103\u0163i. Pre\u015fedinte era ucraineanul Levando, membri: lituanianul Heinrich Iascunas, caucazianul cecen Anatolie Musaev,\u00a0 polonezul Felix Kinzerski, rom\u00e2nul Iohann Urwich din Moreni \u015f.a. Aveau lozinca: \u201eMai bine mor\u0163i, dec\u00e2t robi la sovietici\u201d. To\u0163i conduc\u0103torii sovietici aveau m\u00e2inile pline de s\u00e2nge, dar ei au dat vina pe Beria…<\/p>\n

Grevele \u00een URSS se pl\u0103teau deseori cu via\u0163a. Nu era a\u015fa ca \u00een alte \u0163\u0103ri, ca Fran\u0163a, Anglia, Italia, SUA, \u00een ora\u015fele Londra, Wa\u015fington, Roma, Paris, unde drepturile de protest erau legiferate sau aprobate \u00een mod tacit.<\/p>\n

Sindicatele sovietice erau \u015furuba\u015fe \u015fi curele de transmisie \u00een slujba partidului comunist \u015fi lucrau \u00eempotriva intereselor poporului.<\/p>\n

Generalul Schidt, de\u0163inut la Vorkuta, povestea din cele v\u0103zute de el, c\u0103 un grup de ofi\u0163eri rom\u00e2ni, vre-o 800 la num\u0103r, hot\u0103r\u00e2se s\u0103 se sinucid\u0103 \u00een mas\u0103 la Vorkuta \u015fi unii chiar au reu\u015fit. Unul, Mihai R\u0103ducanu, a organizat greva foamei \u00een lag\u0103rul din Arzamas, \u00een 1947, oamenii au dovedit c\u0103 prin rezisten\u0163a lor\u00a0 NKVD-ul poate fi \u00eenfr\u00e2nt \u015fi problemele se pot rezolva dac\u0103 ei sunt uni\u0163i. Ele se pot rezolva, la masa tratativelor cu enkavedi\u015ftii.<\/p>\n

URSS a semnat noua conven\u0163ie de la Geneva \u00een 1949, care avea s\u0103 aduc\u0103 schimb\u0103ri \u00een statutul NKVD-ului. Statul se angajase s\u0103 elibereze pe to\u0163i prizonierii de r\u0103zboi. Dar au g\u0103sit o ie\u015fire, pe mul\u0163i i-au declarat \u201ecriminali de r\u0103zboi\u201d. Dup\u0103 1945, o parte din cei \u00eenvinui\u0163i de crime de r\u0103zboi, au fost executa\u0163i. Dar sovietici aveau nevoie de m\u00e2ini de lucru ieftine \u015fi de aceea ceilal\u0163i \u201ecriminali de r\u0103zboi\u201d au fost condamna\u0163i la 25 de ani de deten\u0163ie cu regim aspru. Mul\u0163i dintre ei au fost aresta\u0163i \u015fi condamna\u0163i fiindc\u0103 au fost martori ai crimelor s\u0103v\u00e2r\u015fite \u00een \u0163\u0103rile \u00eenrobite de armata sovietic\u0103. Chiar groparii, sanitarii, medicii, care vedeau crimele sovietice, erau apoi aresta\u0163i \u015fi du\u015fi \u00een lag\u0103rele din URSS \u015fi condamna\u0163i la 25 de ani. Sovieticii trebuiau s\u0103 \u015ftearg\u0103 din memorie aceste fapte, s\u0103 le ascund\u0103 de alte popoare care nu ar fi\u00a0 t\u0103cut. Mul\u0163i din acei martiri au murit \u00een lag\u0103re, dar unii au supravie\u0163uit \u015fi au dus adev\u0103rul \u00een lume. Ei au r\u0103mas vii \u00een lag\u0103rele Iavas, Suhobezvodn\u00eei, Sverdlovsk, Tai\u015fet…<\/p>\n

Au fost repatria\u0163i prizonierii\u00a0 nem\u0163i de r\u0103zboi \u00een 1955 datorit\u0103 cancelarului Adenauer. Sovieticii \u00eei condamnau chiar \u015fi pe acei care colaboraser\u0103 cu ei. Dup\u0103 b\u0103t\u0103lia de la Stalingrad, generalul von Seydlitz Kurzbach, adjunctul lui Paulus, a fost condamnat la 25 de ani cu toate c\u0103 colaborase cu sovieticii \u015fi \u00eenfiin\u0163ase \u00een lag\u0103rul de prizonieri un comitet antifascist. Hitler \u00eel condamnase la moarte. Colabora \u00een lag\u0103rul de la Vladimirsk, primea \u00een lag\u0103r comisii interna\u0163ionale de la Crucea Ro\u015fie \u015fi demonstra via\u0163a bun\u0103 a prizonierilor de r\u0103zboi germani din lag\u0103rele sovietice, special amenajate.<\/p>\n

La 5 mai 1950 agen\u0163ia TASS dezmin\u0163ea c\u0103 \u00een lag\u0103rele sovietice mai erau prizonieri germani. Cei care erau \u00eenc\u0103, fuseser\u0103 condamna\u0163i drept criminali de r\u0103zboi \u015fi nu aveau dreptul la eliberare. \u00cen toate lag\u0103rele condi\u0163iile prizonierilor erau mizerabile, foamete, munca grea, boli, lips\u0103 de medicamente, regim aspru,\u00a0 pedeapsa cu carcere… Unii de\u0163inu\u0163i beau s\u0103pun ca s\u0103 capete diaree, al\u0163ii \u00ee\u015fi ardeau m\u00e2inile cu c\u0103rbuni fierbin\u0163i, ca s\u0103 scape de lucrul, care era peste puterile lor. Lucrau c\u00e2te 12 ore pe zi, uneori f\u0103r\u0103 zile de odihn\u0103. \u00cenainte de moartea lui Stalin, \u00een coloanele de de\u0163inu\u0163i, au \u00eenceput s\u0103 soseasc\u0103 evrei (dup\u0103 a\u015fa zisul atentat al doctorilor evrei \u00eempotriva lui Stalin). \u00cen \u0163ar\u0103 mul\u0163i au fost sco\u015fi din posturi, erau marginaliza\u0163i \u015fi dispre\u0163ui\u0163i. Dup\u0103 r\u0103zboi URSS a adus din \u0163\u0103rile ocupate de armata sovietic\u0103 tot ce se putea, fabrici \u015fi uzine \u00eentregi, ma\u015fini, tehnologii, ca s\u0103 refac\u0103 \u0163ara, nedorind s\u0103 fac\u0103 \u00eemprumuturi financiare de la capitali\u015fti. Au jefuit \u0163\u0103rile ocupate f\u0103r\u0103 ru\u015fine, uit\u00e2nd s\u0103 precizeze, c\u0103 la retragerea Armatei Ro\u015fii din fa\u0163a neam\u0163ului, \u00een 1941, au distrus singuri fabricile, c\u0103ile ferate, podurile, cl\u0103dirile, l\u0103s\u00e2nd \u00een urma lor ruine, d\u00e2nd \u00eens\u0103 vina pe nem\u0163i. Rom\u00e2nia, \u00een loc de 300 milioane de dolari aur desp\u0103gubire, a pl\u0103tit pentru \u201ep\u0103m\u00e2ntul ars\u201d, cum ordonase Stalin, de c\u00e2teva ori acest pre\u0163, dar ru\u015fii timp de vre-o 10 ani, c\u00e2t a stat armata sovietic\u0103 acolo, au mai jefuit-o \u00eenc\u0103 de bunurile ei, lu\u00e2nd petrol, cereale, distrug\u00e2nd p\u0103durile, c\u0103r\u00e2nd tot ce avea pre\u0163 (Sovromurile au jucat rolul principal \u00een acest jaf). \u00cen \u0163ar\u0103 era un banc: \u201eGr\u00e2ul \u00eel d\u0103m noi, iar petrolul \u00eel iau ei.\u201d Fabricile, ma\u015finile, materialele, materia prim\u0103 aduse st\u0103teau desc\u0103rcate \u00een sta\u0163ii de cale ferat\u0103 sub cer liber \u015fi rugineau. Nu se pricepeau s\u0103 le monteze, erau folosi\u0163i inginerii nem\u0163i \u015fi al\u0163ii.<\/p>\n

Dup\u0103 r\u0103zboi mul\u0163i militari sovietici, care puseser\u0103 piciorul \u00een alte \u0163\u0103ri, fusese condamna\u0163i la ani grei de lag\u0103r sub diferite pricini. Ei v\u0103zuse acolo alt\u0103 via\u0163\u0103, \u00ee\u015fi d\u0103deau seama c\u0103 \u00een lumea capitalist\u0103 oamenii tr\u0103iau mai bine \u015fi c\u0103 acolo era mai mult\u0103 democra\u0163ie dec\u00e2t \u00een \u0163ara lor. Dup\u0103 terminarea r\u0103zboiului, ei se \u00eentorsese \u00een \u0163ar\u0103 contamina\u0163i de ideologie burghez\u0103. Erau periculo\u015fi. \u00cen lag\u0103rul de la Vorkuta erau \u015fi japonezi, prizonieri de r\u0103zboi. Se povestea c\u0103 ei nu se \u00eenchinau pazei enkavediste, se \u0163ineau demni. Mie \u00eemi povesteau unii de\u0163inu\u0163i, veni\u0163i la Norilsk. Prin 1948, \u00een Karaganda se mai afla un lag\u0103r format numai din japonezi. Conform unui acord guvernul japonez trimitea, sub form\u0103 de produse alimentare, o anumit\u0103 cantitate de orez, ca supliment la hrana prizonierilor \u015fi ca desp\u0103gubire a cheltuielilor sovieticilor de \u00eentre\u0163inerea acestora. Dar, \u00eencep\u00e2nd cu 1947, japonezii nu primeau acest supliment despre care \u015ftiau. La protestul lor, sovieticii r\u0103spundeau, c\u0103 Japonia nu le mai d\u0103 acest orez. Comandan\u0163ii japonezi au aflat c\u0103 totul e o minciun\u0103 \u015fi c\u0103 sovieticii foloseau orezul lor \u00een alte scopuri, c\u0103ci \u00een URSS nu erau alimente. Ei vindeau marfa pe pia\u0163a clandestin\u0103. \u015etirea a produs o mare indignare \u00een r\u00e2ndurile prizonierilor japonezi. Totu\u015fi, ca oameni cul\u0163i, ei t\u0103ceau. \u00cen lag\u0103rele lor ei \u00eenfrumuse\u0163au via\u0163a grea cu flori, sem\u0103nau iarb\u0103 decorativ\u0103, pomi. \u00cen care lag\u0103r soseau prima lor grij\u0103 erau straturile de flori \u015fi pomi, a c\u0103ror semin\u0163e le str\u00e2ngeau \u015fi apoi le duceau cu ei. Disciplina\u0163i, au t\u0103cut \u015fi au a\u015fteptat hot\u0103r\u00e2rea colonelului, cel mai mare \u00een grad.<\/p>\n

\u00centr-o zi colonelul\u00a0 a dat ordin ca japonezii s\u0103 blocheze intr\u0103rile \u00een min\u0103 \u015fi s\u0103 se a\u015feze jos, p\u00e2n\u0103 vor primi ordine noi. El a comunicat \u015fefului lag\u0103rului sovietic c\u0103 nici un japonez nu va ie\u015fi la lucru \u00een min\u0103 p\u00e2n\u0103 nu va veni o comisie de la Moscova cu care s\u0103 discute. El le-a spus de toate transporturile de orez sosite pentru ei din partea guvernului japonez \u015fi a familiilor lor.<\/p>\n

– Unde este orezul nostru \u015fi de ce ne min\u0163i\u0163i? \u2013 a \u00eentrebat el. \u015eefii enkavedi\u015fti au trecut la brutalit\u0103\u0163i, torturi \u015fi carcere. Japonezii s-au opus, unii \u015fi-au f\u0103cut harachiri, fiindc\u0103 mai aveau stilete. Protestul a luat propor\u0163ii \u015fi au sosit comisii de la Moscova. Prima \u00eencercare a fost s\u0103-i dezarmeze, le-au luat stiletele, f\u0103g\u0103duindu-le c\u0103 totul se va rezolva, le vor \u00eentoarce \u015fi stiletele. Un general din comisie le-a strigat:<\/p>\n

– Sunte\u0163i \u00eenvin\u015fi! Trebuie s\u0103 v\u0103 supune\u0163i!<\/p>\n

Colonelul japonez i-a r\u0103spuns.<\/p>\n

– Noi, cei din armata din Manciuria, n-am fost \u00eenvin\u015fi. Nu min\u0163i\u0163i! Am primit ordin de la \u00eemp\u0103ratul Hiro-Hita s\u0103 depunem armele. Oamenii pe care \u00eei vede\u0163i aici sunt eroi \u015fi ei o pot dovedi chiar dac\u0103 nu au arme \u00een m\u00e2ini! Enkavedistul i-a r\u0103spuns, c\u0103 eroi au fost numai bol\u015fevicii, care au \u00eenvins. Matrosov a acoperit cu corpul lui ambrazura.<\/p>\n

Atunci, la ordinul colonelului, to\u0163i japonezii au format un front comun \u00een fa\u0163a\u00a0\u00a0 lui.\u00a0 El\u00a0\u00a0 le-a ordonat ca 20 de solda\u0163i s\u0103-\u015fi fac\u0103 harachiri. \u201eCine vrea s\u0103 fac\u0103-2 pa\u015fi \u00eenainte!\u201d.\u00a0 Au f\u0103cut, s-au g\u0103sit. Cei 20 de solda\u0163i s-au urcat pe turelele minei.<\/p>\n

– Dle general, vreau s\u0103 v\u0103 ar\u0103t cum moare soldatul japonez pentru onoare, pentru Japonia \u015fi pentru \u00eemp\u0103ratul lor! \u00cemi pute\u0163i demonstra c\u0103 a\u0163i face acela\u015fi lucru pentru Stalin sau pentru patrie?<\/p>\n

Apoi a f\u0103cut un semn cu m\u00e2na \u015fi de pe turel\u0103 s-a aruncat primul soldat. Sovieticii au z\u00e2mbit. Dar, c\u00e2nd au v\u0103zut c\u0103 se arunc\u0103 unul dup\u0103 altul, s-au \u00eengrozit.<\/p>\n

– Opri\u0163i! A strigat generalul sovietic. E o nebunie!<\/p>\n

– Voi opri, c\u00e2nd voi vrea eu! A r\u0103spuns colonelul japonez, \u015ei l-a oprit pe cel de-al 19, care vroia s\u0103 sar\u0103.<\/p>\n

– Eu nu mai am nimic de discutat cu dta! A spus colonelul japonez. S\u0103 vin\u0103 comisia din Moscova, cu membri de la guvern \u015fi reprezentan\u0163i interna\u0163ionali, \u00een timp de o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103!\u201d – Ne-a\u0163i luat cu\u0163itele, dar noi v-am dovedit c\u0103 japonezii pot face harachiri f\u0103r\u0103 ele. E vorba de onoarea Dstr\u0103 s\u0103 ni le \u00eentoarce\u0163i\u00a0 \u015fi de cuv\u00e2ntul nostru s\u0103 nu le folosim. Dac\u0103 comisia nu va veni \u00eentr-o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, eu voi face acela\u015fi lucru \u00een fa\u0163a Dstr\u0103! \u2013 a zis colonelul japonez.<\/p>\n

A venit o comisie de la Moscova, a pedepsit pe \u015fefii locali, degrad\u00e2ndu-i \u015fi judec\u00e2ndu-i, iar pe japonezi i-au trimis \u00een diferite lag\u0103re, unde \u015fi al\u0163ii au aflat despre acest caz.<\/p>\n

\u00cen unele lag\u0103re sovietice ajunsese cu\u0163itul la os, cum se zice. Oamenii nu mai puteau suporta cruzimea, tirania, moartea lent\u0103 prin munca grea \u015fi \u00eenfometare. Dup\u0103 moartea lui Stalin s-a sperat la o via\u0163\u0103 mai bun\u0103 \u00een lag\u0103re, dar ea s-a \u00een\u0103sprit. Cum am mai spus,\u00a0 prizonierii din Vorkuta s-au hot\u0103r\u00e2t s\u0103 fac\u0103 grev\u0103, prima grev\u0103 politic\u0103 din istoria URSS. La 9 iulie 1953 a \u00eenceput greva general\u0103 \u00een lag\u0103rele de la Vorkuta. Grev\u0103 f\u0103r\u0103 violen\u0163\u0103, pe cale pa\u015fnic\u0103. A \u00eenceput la lag\u0103rul nr. 2, apoi li s-au al\u0103turat \u015fi alte lag\u0103re.<\/p>\n

Ea s-a terminat cu moartea a sute de de\u0163inu\u0163i. A fost o demonstra\u0163ie ne\u00eenarmat\u0103 a de\u0163inu\u0163ilor, care au refuzat s\u0103 ias\u0103 la lucru, p\u00e2n\u0103 ce nu va veni o comisie de la Moscova cu membri ai Comitetului Central. Oamenii nu ie\u015feau la lucru. Cei care ie\u015feau, nu lucrau. A fost paralizat\u0103 toat\u0103 activitatea minelor. Trenurile venite dup\u0103 c\u0103rbuni st\u0103teau zile \u00eentregi \u00een sta\u0163ii a\u015ftept\u00e2nd sf\u00e2r\u015fitul grevei. Dar grevi\u015ftii nu au cedat p\u00e2n\u0103 la\u00a0 26 iulie, p\u00e2n\u0103 nu a venit de la Moscova o comisie cu generalul Maslenikov \u015fi procurorul general Rudenko, fostul acuzator la\u00a0 procesul de la N\u00fcrnberg. Dou\u0103 memorii au fost prezentate comisiei: primul – cererile de\u0163inu\u0163ilor politici \u015fi al doilea descria 10 cazuri de violen\u0163\u0103, tiranie \u015fi bestialitate din miile de cazuri din lag\u0103re. Dialogul nu a avut loc. Dou\u0103 divizii de NKVD au \u00eenconjurat lag\u0103rul nr.2. Comitetul de grev\u0103 a fost arestat. Procurorul Rudenko a \u00eempu\u015fcat \u00een curtea lag\u0103rului un polonez, Ignatovici, \u015fi a fugit din zon\u0103.<\/p>\n

La 1 august, ora 9,50, trupele NKVD-ului au deschis focul asupra celor 2000 de de\u0163inu\u0163i neap\u0103ra\u0163i, ucig\u00e2nd 300 din ei. Oamenii credeau c\u0103 nu vor fi \u00eempu\u015fca\u0163i dup\u0103 moartea lui Stalin \u015fi Beria dar, v\u0103z\u00e2nd cum \u00eei omoar\u0103 enkavedi\u015ftii, \u015fi-au rupt c\u0103m\u0103\u015file \u015fi le ar\u0103tau c\u0103 nu au arme, dar \u00een zadar. Au murit ta\u0163i, mame, fra\u0163i, surori, so\u0163i; ucraineni, ru\u015fi, germani, unguri, rom\u00e2ni, evrei, estonieni, polonezi, turcmeni… Pe cei mor\u0163i enkavedi\u015ftii i-au \u00eenc\u0103rcat \u00een ma\u015fini \u015fi i-au dus, p\u00e2n\u0103 azi nu se \u015ftie, unde. Apoi pompierii au sp\u0103lat s\u00e2ngele de pe p\u0103m\u00e2nt. Apa \u00eens\u00e2ngerat\u0103 curgea \u00een r\u00e2ul Vorkuta. Dup\u0103 \u00eempu\u015fcarea de\u0163inu\u0163ilor greva s-a terminat \u015fi oamenii au ie\u015fit din nou la lucru.<\/p>\n

\u015etirea despre aceast\u0103 tragedie s-a r\u0103sp\u00e2ndit ca fulgerul\u00a0 \u00een toat\u0103 \u0163ara \u015fi chiar \u00een Europa. A fost un mare scandal \u00een URSS. Grevi\u015ftii au \u00eenaintat autorit\u0103\u0163ilor un memorandum cu condi\u0163ii, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 unele din ele au fost acceptate \u015fi executate. A fost prima grev\u0103 din lag\u0103rele de de\u0163inu\u0163i politici din URSS. Greva a avut succes, cu toate c\u0103 membrii comitetului de grev\u0103 au fost condamna\u0163i la 25 de ani. Datorit\u0103 cancelarului Germaniei Federale, Adenauer, au fost elibera\u0163i to\u0163i prizonierii de r\u0103zboi germani, \u0163inu\u0163i nelegitim \u00een lag\u0103rele sovietice. De\u0163inu\u0163ii politici din alte \u0163\u0103ri au fost elibera\u0163i mult mai t\u00e2rziu, dup\u0103 alte greve \u015fi interven\u0163ii diplomatice interna\u0163ionale de ap\u0103rare a drepturilor omului.<\/p>\n

Dup\u0103 aceast\u0103 grev\u0103, care a durat dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, mul\u0163i dintre de\u0163inu\u0163ii de la Vorkuta au fost trimi\u015fi imediat \u00een alte lag\u0103re.<\/p>\n

Cum spuneam, un ucrainean venit din Vorkuta la Kenghir, mi-a povestit despre aceast\u0103 tragedie. \u015ei, ironia sor\u0163ii, peste c\u00e2\u0163iva ani, unii din prizonierii de r\u0103zboi, elibera\u0163i din lag\u0103rele sovietice, \u00eentor\u015fi \u00een \u0163\u0103rile lor socialiste, au fost din nou aresta\u0163i \u015fi au mai stat c\u00e2\u0163iva\u00a0 ani \u00een \u00eenchisorile comuniste, din cauz\u0103 c\u0103 au luptat \u00eempotriva Uniunii Sovietice.<\/p>\n

Unul dintre conduc\u0103torii grevei de la Vorkuta, Iohann Urwich, rom\u00e2n de origine german\u0103, n\u0103scut la Moreni, a fost \u015fi el eliberat. Re\u00eentors \u00een Rom\u00e2nia, v\u0103z\u00e2nd teroarea comunist\u0103 din \u0163ar\u0103, a plecat \u00een Germania de Vest. Sosind acolo, a scris \u015fi editat c\u00e2teva c\u0103r\u0163i despre tragedia prizonierilor de r\u0103zboi din lag\u0103rele sovietice: \u201eF\u0103r\u0103 pa\u015faport prin URSS\u201d \u2013 3 volume. C\u00e2nd Leonid Brejnev a vizitat Germania de Vest, el i-a scris public o scrisoare, cer\u00e2nd un r\u0103spuns despre cei uci\u015fi la Vorkuta. Dar conduc\u0103torul sovietic nu i-a r\u0103spuns. Ce putea s\u0103-i r\u0103spund\u0103 \u00een afar\u0103 de minciuni?<\/p>\n

Iohann Urwich a fost un neam\u0163 cu suflet mare rom\u00e2nesc, el a iubit aceast\u0103 \u0163ar\u0103 \u015fi a luptat pentru independen\u0163a ei. Iat\u0103 scrisoarea lui c\u0103tre Brejnev:<\/p>\n

 <\/p>\n

SCRISOARE DESCHIS\u0102 DOMNULUI LEONID BREJNEV, <\/strong><\/p>\n

PRIM SECRETAR AL COMITETULUI CENTRAL AL<\/p>\n

PARTIDULUI COMUNIST AL UNIUNII SOVIETICE<\/strong><\/p>\n

Cu ocazia vizitei Dumneavoastr\u0103 oficiale \u00een Republica Federal\u0103 Germania, \u00eemi permit s\u0103 V\u0103 transmit un salut de bun venit din partea fo\u015ftilor de\u0163inu\u0163i politici, deporta\u0163i \u015fi prizonieri de r\u0103zboi, pe care i-am reprezentat\u00a0 \u00een prima grev\u0103 politic\u0103 din URSS, care a avut loc \u00een iulie-august 1953 \u00een lag\u0103rele cu regim special din Vorkuta.<\/p>\n

Eu, Iohann Urwich, \u00een lag\u0103rele sovietice numit Ferry, de origin\u0103 german\u0103, n\u0103scut \u00een Rom\u00e2nia, cet\u0103\u0163ean al RFG ului, membru \u00een comitetul de cinci \u00een conducerea grevei politice de mai sus, am fost condamnat la 18 septembrie 1953 de Tribunalul din Vorkuta \u00een baza paragrafului 58, alineatul 11 \u015fi 14, codul sovietic, pentru r\u0103scoala \u00een grup contra statului la \u00eenc\u0103\u00a0 25 de ani.<\/p>\n

M\u0103 consider \u015fi ast\u0103zi responsabil fa\u0163\u0103 de de\u0163inu\u0163ii ce au fost uci\u015fi \u00een lag\u0103rele din Vorkuta de trupele NKVD-ului, numai pentru motivul c\u0103 am cerut respectarea drepturilor omului. Cu\u0163itul ajunsese la os. Oamenii nu mai puteau suporta cruzimea, tirania \u015fi moartea lent\u0103. Dup\u0103 moartea lui Stalin s-a sperat la o comportare mai omeneasc\u0103, aceast\u0103 speran\u0163\u0103 a fost \u00een\u015felat\u0103 amar. Guvernul sovietic arunca pe de o parte vina pe Beria, pe de alt\u0103 parte \u00eens\u0103 \u00een\u0103sprea condi\u0163iile de via\u0163\u0103 \u00een lag\u0103re. Admi\u0163\u00e2nd c\u0103 responsabilii Uniunii Sovietice nu cuno\u015fteau st\u0103rile din lag\u0103rele de concentrare, prizonierii din Vorkuta s-au hot\u0103r\u00e2t s\u0103 le aduc\u0103 la cuno\u015ftin\u0163\u0103, declar\u00e2nd prima grev\u0103 politic\u0103 din istoria Uniunii Sovietice. Ea avea \u015fi scopul de a\u00a0 ar\u0103ta \u015fi popoarelor din afara cortinei de fier, care este adev\u0103rul. Pe cale pa\u015fnic\u0103, lag\u0103rul nr.2 din mina nr.7 a bazinului carbonifer Vorkuta \u00eencepe greva general\u0103, c\u0103reia i se al\u0103tur\u0103 din or\u0103 \u00een or\u0103 toate celelalte lag\u0103re din regiunea polar\u0103 de nord a ora\u015fului Vorkuta. Autorit\u0103\u0163ile sovietice \u00ee\u015fi arat\u0103 \u00eens\u0103 adev\u0103rata fa\u0163\u0103 \u00eenc\u0103 \u00eenainte de a ajunge comisia guvernamental\u0103 de cercet\u0103ri. \u00cen ziua de 23 iulie 1953 \u00een lag\u0103rul nr.12-14-16 un soldat sovietic \u00eempu\u015fc\u0103 doi de\u0163inu\u0163i, care treceau dintr-o zon\u0103 \u00een alta \u00een incinta lag\u0103rului.<\/p>\n

\u00cen ziua de 26 iulie 1953 sose\u015fte comisia de anchet\u0103 a Comitetului Central al Partidului \u015fi al Guvernului cu \u00eemputernicire semnat\u0103 de pre\u015fedintele Sovietului Suprem al Uniunii K.E.Voro\u015filov \u015fi secretarul Pegov. Conducerea comisiei o avea generalul de armat\u0103 Maslenikov, loc\u0163iitor al ministrului de Interne \u015fi membru supleant \u00een CC pe Uniune, av\u00e2nd ca ajutor pe R.A.Rudenko, procurorul general al Uniunii Sovietice, \u00een calitate de reprezentant al Guvernului (fost acuzator sovietic de la N\u00fcrnberg), \u00eempreun\u0103 cu circa 20 de exper\u0163i din NKVD.<\/p>\n

Dou\u0103 memorii sunt prezentate comisiei, contra semn\u0103tur\u0103. Primul con\u0163inea cererile de\u0163inu\u0163ilor politici, deporta\u0163ilor \u015fi prizonierilor de r\u0103zboi, al doilea descria numai zece cazuri de violen\u0163\u0103, tiranie \u015fi bestialitate din miile de cazuri din acele lag\u0103re. Memoriile au fost \u00eentocmite de un grup de 16 juri\u015fti de diferite na\u0163ionalit\u0103\u0163i, cunosc\u0103tori de Drept Interna\u0163ional, \u00eentre d\u00e2n\u015fii chiar \u015fi fo\u015ftii ofi\u0163eri superiori sovietici. Aceste memorii au fost \u00eenaintate comisiei de c\u0103tre toate lag\u0103rele de pe traseu.<\/p>\n

Dup\u0103 tratativele duse cu procurorul general Rudenko, conducerea grevei politice din lag\u0103rul nr. 2, mina nr.7, hot\u0103r\u0103\u015fte sub presiune pe data de 31 iulie ie\u015firea din lag\u0103r la lucru. S\u0103 nu se uite c\u0103 \u00eentre timp, lag\u0103rul a fost \u00eencercuit de dou\u0103 divizii speciale, aduse din Uniune. Majoritatea prizonierilor ne-au repro\u015fat \u201ecapitularea\u201d, sus\u0163in\u00e2nd c\u0103 solda\u0163ii sovietici nu ar fi tras \u00een oameni f\u0103r\u0103 ap\u0103rare. Dar numai dup\u0103 24 de ore s-a dovedit, c\u0103 noi, cei ce nu au crezut NKVD-ului, am avut dreptate. \u00cent\u00e2i, conducerea grevei politice este arestat\u0103, apoi pe data de 1 august, ora 9.50, trupele NKVD, de sub comanda \u015fi sub privirile procurorului general Rudenko, trag direct \u00een lag\u0103r, \u00een oamenii ce a\u015fteptau s\u0103 li se fac\u0103 dreptate. Oamenii din primele r\u00e2nduri \u015fi-au rupt c\u0103m\u0103\u015file, ar\u0103t\u00e2ndu-\u015fi pieptul gol. Dar nici Rudenko \u015fi nici ajutoarele sale nu s-au \u00eenduplecat, ci au \u00eenecat totul \u00een s\u00e2nge. Au murit ta\u0163i, so\u0163i, fra\u0163i \u015fi copii, ucraineni, germani, ru\u015fi, rom\u00e2ni, lituanieni, unguri, evrei, estonieni, polonezi, turcmeni etc.<\/p>\n

Cu procesul \u00eenscenat conducerii grevei politice din lag\u0103rul nr. 2, mina nr.7, sunt oprite toate procesele \u00een curs \u015fi \u00eenglobate \u00een unul singur, r\u0103spunderea \u00eentreag\u0103 c\u0103z\u00e2nd pe noi, cei din lag\u0103rul nr. 2, mina 7.<\/p>\n

La sosirea mea \u00een RFG mi s-a pus \u00eentrebarea dac\u0103 \u015ftiu cum, c\u00e2\u0163i \u015fi \u00een ce fel au fost asasina\u0163i oamenii la mina nr. 2. Mai mult, dac\u0103 se \u015ftie (c\u0103ci trebuia s\u0103 \u015ftiu!) cine a fost tras la r\u0103spundere pentru asasinatul din lag\u0103rul 12-14-16 \u015fi lag\u0103rul 29. Ce pot s\u0103 spun? Dac\u0103 spun adev\u0103rul, se va zice c\u0103 mint sau c\u0103 fac propagand\u0103 anticomunist\u0103.<\/p>\n

Dumneavoastr\u0103, Domnule Brejnev, pute\u0163i \u00eens\u0103 da o declara\u0163ie oficial\u0103, ar\u0103t\u00e2nd cine sunt criminalii, \u015fi dac\u0103 au fost tra\u015fi la r\u0103spundere \u015fi anume c\u00e2nd \u015fi cum! Sper c\u0103 nu v\u0103 ve\u0163i sp\u0103la m\u00e2inile ca Pilat din Pont. De 28 de ani, aici \u00een Germania, se mai judec\u0103 \u00eenc\u0103 procese, \u00een care sunt acuza\u0163i oameni de crime petrecute \u00een timpul r\u0103zboiului. \u015ei \u00een Uniunea Sovietic\u0103 s-au dezb\u0103tut astfel de cazuri. Oare crimele din Vorkuta care nu au \u00eenc\u0103\u00a0 20 de ani de vechime, nu se pot judeca pentru a afla adev\u0103rul? Poporul german c\u00e2t \u015fi toate celelalte popoare, rudele \u015fi prietenii celor omor\u00e2\u0163i \u015fi tiraniza\u0163i, vor s\u0103 \u015ftie adev\u0103rul! La N\u00fcrnberg germanii au fost acuza\u0163i de crime contra umanit\u0103\u0163ii chiar de acuzatorul sovietic Rudenko. Iar\u00a0 la 1 august 1953, sub privirile aceluia\u015fi Rudenko, au fost asasina\u0163i oameni nevinova\u0163i \u00een lag\u0103rele sovietice din Vorkuta.\u00a0 Domnule Brejnev, da\u0163i un r\u0103spuns prin radio sau prin pres\u0103. Numai Dumneavoastr\u0103 o pute\u0163i face. Un r\u0103spuns personal pute\u0163i dispune s\u0103-mi parvin\u0103 pe adresa: Rum\u00e2nisch-land \u2013 D \u2013 8011 Vaterstetten, Zugspitzstrasse 27.<\/p>\n

1 Mai\u00a0 1973\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 V\u0103 mul\u0163umesc anticipat,<\/p>\n

Johann Urwich<\/p>\n

Dup\u0103 r\u0103scoala din Norilsk, mul\u0163i de\u0163inu\u0163i au fost trimi\u015fi \u00een alte lag\u0103re. A\u015fa am nimerit \u00een Kazahstan, \u00een regiunea Djezkazgan, \u00een or\u0103\u015felul Kenghir, unde erau mine de aram\u0103. Am fost repartizat \u00een lag\u0103rul de b\u0103rba\u0163i pentru lucru \u00een minele de aram\u0103 \u015fi de magneziu, \u00een care majoritatea de\u0163inu\u0163ilor erau ucraineni din vestul Ucrainei, c\u00e2\u0163iva polonezi, restul sovietici ru\u015fi, fo\u015fti prizonieri la nem\u0163i. \u00centre ei era \u015fi un fost general sovietic, Terentiev, de care \u00ee\u015fi b\u0103tea joc conducerea lag\u0103rului, numindu-l asanizator, cur\u0103\u0163itor de veceuri. Pe acest fost general \u00eel ajuta un t\u00e2n\u00e2r pictor, care lucra \u00een lag\u0103r \u201efochist\u201d, \u00eenc\u0103lzea cazanul cu ap\u0103 pentru baie, c\u0103ci cei ce ie\u015feau din min\u0103 trebuiau s\u0103 se spele. Acest general, Terentiev, f\u0103r\u0103 un dinte \u00een gur\u0103, era de statur\u0103 mic\u0103, un distrofic, ca \u015fi mul\u0163i al\u0163ii. Odat\u0103 el ne-a povestit un banc, auzit de la prizonierii nem\u0163i:<\/p>\n

– \u00cen Elve\u0163ia a avut loc o conferin\u0163\u0103 cu tema reducerii popula\u0163iei pe glob. To\u0163i afirmau c\u0103 pentru asta trebuie r\u0103zboaie. Numai Stalin a zis c\u0103 asta e o metod\u0103 ne\u015ftiin\u0163ific\u0103. El a propus:<\/p>\n

– Lucru cu norm\u0103, m\u00e2ncare de form\u0103 \u015fi la fiecare al doilea cincinal va dispare o genera\u0163ie.<\/p>\n

M\u0103 apropiasem \u015fi eu de el, \u00eel ascultam \u015fi nu \u00een\u0163elegeam cum de un general sovietic, educat \u00een spiritul ideologiei comuniste \u015fi care nu putea fi tr\u0103d\u0103tor, a putut s\u0103 ajung\u0103 \u00een acest lag\u0103r. Din\u0163ii erau dezb\u0103tu\u0163i la anchete, la care a participat personal \u015fi Beria, prietenul lui Stalin. Beria \u00eei dezb\u0103tuse din\u0163ii cu un pumnal de metal \u015fi cu pistolul. El era \u00eentr-o stare deplorabil\u0103, bolnav, slab, abia se mi\u015fca \u015fi \u00eenc\u0103 mai trebuia s\u0103 cure\u0163e tualetele. Eu i-am sp\u0103lat de c\u00e2teva ori c\u0103ma\u015fa \u015fi indispensabilii. De la el am aflat c\u0103 \u015fi so\u0163ia \u015fi fiul lui erau deporta\u0163i \u00een regiunea Vladivostokului.<\/p>\n

Peste vre-o lun\u0103, \u015fefii observ\u00e2ndu-m\u0103 \u00een anturajul generalului \u015fi locuind \u00een barac\u0103 cu ucrainenii din vest, care se interesau despre evenimentele din Norilsk, am fost mutat \u00een \u00eenchisoarea lag\u0103rului, care se afla dup\u0103 gardul de s\u00e2rm\u0103 ghimpat\u0103 \u015fi un zid care desp\u0103r\u0163ea lag\u0103rul femeilor, majoritatea ucrainene din vest, din regiunile Lvovului, Stanislavului \u015fi Carpa\u0163ilor. \u015eeful \u00eenchisorii era un \u201estar\u015fina\u201d foarte crud, cu numele Gubin. \u0162inea un regim foarte sever \u00een \u00eenchisoare.<\/p>\n

Generalul Terentiev, pe care-l ajutam \u00een lag\u0103r, de care \u00ee\u015fi b\u0103teau joc enkavedi\u015ftii, a fost reabilitat. I s-a trimis uniforma din Moscova cu avionul. A fost sp\u0103lat, \u00eembr\u0103cat \u00een uniform\u0103 \u015fi enkavedi\u015ftii acum \u00eel salutau. A plecat la Moscova \u015fi la plecare, lu\u00eendu-\u015fi r\u0103mas bun de la noi, ne-a spus:<\/p>\n

– O s\u0103 fi\u0163i \u015fi voi \u00een cur\u00e2nd liberi, o s\u0103 lupt pentru asta, \u00eei \u015ftiu pe to\u0163i c\u00e2inii de la Moscova. \u015ei a plecat din zon\u0103, urm\u0103rit de privirile invidioase ale de\u0163inu\u0163ilor politici, care acum tr\u0103iau \u015fi ei cu speran\u0163e mari de eliberare, de \u00eentoarcere la familiile lor.<\/p>\n

Pe cei afla\u0163i \u00een \u00eenchisoare, eu, Tatarinov-t\u00e2n\u0103rul, Ber\u015fadskaia, Poto\u0163kaia, \u015feful \u00eenchisorii ne-a evacuat peste gard, \u00eempreun\u0103 cu paznicii de pe turelele de paz\u0103. Ne-au urcat \u00eentr-o ma\u015fin\u0103 \u015fi ne-au dus la vre-o 15 km de lag\u0103r \u00een c\u00e2mp, \u00eentr-un sarai din sc\u00e2nduri, acoperit tot cu sc\u00e2nduri, cu ni\u015fte paturi tot din sc\u00e2nduri, se vede era un loc de odihn\u0103 a ciobanilor sau p\u0103storilor de c\u0103mile \u00een timpul furtunilor de nisip, care te orbesc dac\u0103 nu ai unde s\u0103 te ad\u0103poste\u015fti. Pe regizorul evreu Mi\u015fa nu l-au adus, nici pe Olesea – i-au l\u0103sat \u00een \u00eenchisoare. Ce-a fost cu ei mai departe nu am aflat.<\/p>\n

Eu am luam cu mine un geamantan din placaj, cu fund dublu, f\u0103cut pe \u201emahorc\u0103\u201d, \u00een curtea gospod\u0103riei, care avea \u00een capac ascunse listele multor persoane marcante, \u00eent\u00e2lnite la Norilsk, iar \u00een fundul dublu era bine ascuns\u0103 o lam\u0103 de cu\u0163it o\u0163elit, pe care am avut impruden\u0163a s-o scot din lag\u0103r \u00eenainte de r\u0103scoal\u0103. \u00cei f\u0103cusem un m\u00e2ner \u00een cazangerie, dar m\u0103 v\u0103zuse Tatarinov. Am scos \u015fi am preg\u0103tit cu\u0163itul pentru orice eventualitate, \u00een caz de r\u0103scoal\u0103 s\u0103 am cu ce m\u0103 ap\u0103ra, sau s\u0103 m\u0103 ap\u0103r \u00een caz de provocare din partea ho\u0163ilor ru\u015fi, c\u0103ci \u015fefii organizau a\u015fa b\u0103t\u0103lii ca s\u0103 se ucid\u0103 \u00eentre ei ho\u0163ii cu ,,politicii\u201d.<\/p>\n

Pe Tatarinov, ho\u0163ii din lag\u0103rul Kenghir, \u00eel numeau Pahan, era un fel de \u015fef de al lor. El vorbea cu ei \u00eentr-o limb\u0103 special\u0103, jargonul lor, \u015fi se considera unul din cei mai mari \u015fi vesti\u0163i ho\u0163i din Rusia. Afl\u00e2ndu-ne \u00een barac\u0103 \u00eempreun\u0103, Tatarinov \u015fi t\u00e2n\u0103rul\u00a0 s-au a\u015fezat s\u0103 doarm\u0103 mai departe de mine, aproape de ie\u015firea din sarai. Aveau cu ei un ziar sovietic, nu \u015ftiu de unde l-au luat sau poate i l-au dat, \u015fi el scria ceva pe el. Era foarte atent, aplecat pe patul s\u0103u. Peste c\u00e2teva minute m-a chemat paznicul s\u0103 vin la d\u00e2nsul cu geamantanul. Am \u00een\u0163eles c\u0103 voi fi perchezi\u0163ionat. I-am spus c\u0103 m\u0103 duc \u00eent\u00e2i la veceu. Am ie\u015fit afar\u0103 cu geamantanul, am scos lama cu\u0163itului, care era f\u0103r\u0103 m\u00e2ner, \u015fi am \u00eengropat-o ad\u00e2nc \u00een nisip. Venind la paznic, i-am \u00eentins geamantanul \u015fi el a deschis numai capacul dublu, dar nu a g\u0103sit nimic. Nu s-a priceput s\u0103 deschid\u0103 fundul. Atunci am \u00een\u0163eles c\u0103 am fost turnat de Tatarinov.<\/p>\n

C\u00e2nd m\u0103 aflam \u00een ad\u0103postul de l\u00e2ng\u0103 Kenghir, am stat de vorb\u0103 cu un cioban, care p\u0103\u015ftea oile prin apropiere \u015fi venise, ca de obicei, s\u0103 se odihneasc\u0103 pu\u0163in \u00een acel sarai. Venise vorba despre scorpionii \u015fi falangele, care mi\u015fun\u0103 \u00een stepele Kazahstanului, mu\u015fc\u0103tura c\u0103rora este foarte veninoas\u0103, produc\u00e2nd nu numai dureri grozave, dar deseori chiar \u015fi moartea. Scorpionii sar mai sus de genunchii omului ca s\u0103-l mu\u015fte. De aceea ciobanii, ca \u015fi v\u00e2n\u0103torii de \u015ferpi, poart\u0103 cizme \u00eenalte \u015fi pantaloni gro\u015fi.<\/p>\n

Dar pe scorpioni \u00eei m\u0103n\u00e2nc\u0103 oile, ei p\u00e2r\u00e2ie \u00een din\u0163ii lor \u015fi de aceea ei \u015fi falangele ocolesc oile, nu suport\u0103 mirosul l\u00e2nii. C\u00e2nd ciobanii se odihnesc \u00een pustiurile Kazahstanului, a\u015ftern un cojoc de oaie sau se \u00eenconjoar\u0103 cu obiecte sau \u00eembr\u0103c\u0103minte din l\u00e2n\u0103 sau chiar cu l\u00e2n\u0103 curat\u0103 \u015fi scorpionii fug. Localnicii, kazahii, pentru a-\u015fi asigura imunitatea \u00eempotriva mu\u015fc\u0103turilor scorpionilor, m\u0103n\u00e2nc\u0103 c\u00e2te unul cel pu\u0163in \u00een via\u0163a lor. Unii chiar c\u00e2\u0163iva… Auzind aceasta \u015fi v\u0103z\u00e2nd cum \u00een saraiul cela umblau scorpionii \u015fi trebuind s\u0103 ne g\u0103sim acolo c\u00e2teva zile, m-am g\u00e2ndit c\u0103 ar fi bine s\u0103 m\u0103n\u00e2nc \u015fi eu unul. Zis \u015fi f\u0103cut. Am strivit un scorpion, l-am \u00eenvelit \u00eentr-o buc\u0103\u0163ic\u0103 de p\u00e2ine \u015fi l-am \u201eh\u0103lit\u201d. Ciobanul s-a mirat c\u0103 un str\u0103in s-a \u00eencumetat s\u0103 \u00eenghit\u0103 a\u015fa ceva \u015fi mi-a spus:<\/p>\n

– E\u015fti b\u0103iat curajos! La noi vin mul\u0163i studen\u0163i, ne ajut\u0103 la lucru, dar nici unul nu s-a \u00eencumetat s\u0103 m\u0103n\u00e2nce un scorpion. Se temeau c\u0103 o s\u0103 moar\u0103.<\/p>\n

Eu n-am avut ocazia s\u0103 fiu mu\u015fcat de scorpioni, ca s\u0103 m\u0103 conving de acest fapt, dar n-am murit \u015fi am r\u0103mas cu veninul \u00een s\u00e2ngele meu. Se vede c\u0103 de aceea sunt a\u015fa, dat dracului. Nu m\u0103 tem de nimic \u015fi de nimeni. Am crezut c\u0103 ar fi bine s\u0103 \u015ftie \u015fi al\u0163i oameni aceasta. De altfel, cum am spus, am m\u00e2ncat \u015fi carne de c\u00e2ine la Norilsk.<\/p>\n

Dup\u0103 \u00eempu\u015fcarea lui Beria to\u0163i din conducerea \u0163\u0103rii \u015fi societatea civil\u0103 se uitau la organele NKVD-ului cu r\u0103ceal\u0103 \u015fi chiar dispre\u0163. Cuv\u00e2ntarea lui Hru\u015fciov la congresul XX al partidului comunist a spulberat miturile despre eroismul organului de securitate \u015fi visul de-a ajunge la victoria comunismului \u00een Uniunea Sovietic\u0103. Enkavedi\u015ftilor li s-a redus a doua leaf\u0103, pe care o primeau pentru stelu\u0163ele de pe epole\u0163i, ce a afectat foarte mult lucr\u0103torii organiza\u0163iei, deoarece era o lovitur\u0103 puternic\u0103 la buzunarul lor. Atunci enkavedi\u015ftii au dorit s\u0103 se reabiliteze \u015fi s-au g\u00e2ndit s\u0103-\u015fi re\u00eentoarc\u0103 faima \u015fi cinstea pierdut\u0103. Totul s-a \u00eenceput cu provoc\u0103ri \u015fi incidente ca s\u0103 arate c\u00e2t de bine lucreaz\u0103 \u015fi c\u0103 f\u0103r\u0103 ei s-ar pr\u0103bu\u015fi aceast\u0103 \u0163ar\u0103 uria\u015f\u0103.<\/p>\n

Au \u00eenceput s\u0103 apar\u0103 cazuri de revolte \u00een lag\u0103re, unde unii de\u0163inu\u0163i au fost \u00eempu\u015fca\u0163i. Li se punea \u00een v\u00een\u0103 c\u0103 ar fi dorit s\u0103 treac\u0103 peste s\u00e2rma ghimpat\u0103 \u015fi s\u0103 ajung\u0103 la libertate. Mizeria \u00een care tr\u0103iau, torturile, carcerele, dezm\u0103\u0163ul \u00een lag\u0103re \u00eei revoltau pe de\u0163inu\u0163ii care au \u00eenceput s\u0103 riposteze, s\u0103 fac\u0103 g\u0103l\u0103gie. Ei nu mai doreau s\u0103 tac\u0103, c\u0103ci dup\u0103 moartea celor doi c\u0103l\u0103i, Stalin \u015fi Beria, a\u015fteptau schimb\u0103ri \u015fi reabilit\u0103ri, cer\u00e2nd s\u0103 li se cerceteze din nou dosarele, iar cadrele din NKVD nu doreau asta.<\/p>\n

A\u015fa, \u00een lag\u0103rul nr. 3 din Kenghir, dup\u0103 \u00eempu\u015fcarea unui chinez, care se apropiase de s\u00e2rma ghimpat\u0103, de\u0163inu\u0163ii nu au ie\u015fit la lucru trei zile la r\u00e2nd, cer\u00e2nd ca vinovatul s\u0103 fie pedepsit. A sosit o comisie care le-a spus c\u0103 santinela nu are nici o vin\u0103 \u015fi c\u0103 cei ce vor \u00eenc\u0103lca regimul din lag\u0103r vor fi\u00a0 \u015fi mai departe pedepsi\u0163i. De\u0163inu\u0163ii au fost nevoi\u0163i s\u0103 ias\u0103 la lucru, iar agitatorii-trimi\u015fi la carcer\u0103.<\/p>\n

\u00cen 1954 convoiul a ucis un de\u0163inut, Sa\u015fa\u00a0 (a\u015fa \u00eel numeau to\u0163i), care ie\u015find de la locul de munc\u0103 se urina l\u00e2ng\u0103 s\u00e2rma ghimpat\u0103, la distan\u0163\u0103 permis\u0103. Acestui de\u0163inut, condamnat la 10 ani, i se termina sorocul, \u00eemplinise 9 ani \u015fi 9 luni, \u00eei mai r\u0103m\u00e2neau c\u00e2teva luni p\u00e2n\u0103 la eliberare. Se vedea clar c\u0103 fusese o provocare din partea pazei. Imediat au venit doi enkavedi\u015fti \u015fi l-au tras mai aproape de s\u00e2rma ghimpat\u0103, ca s\u0103 dovedeasc\u0103 c\u0103 el e vinovatul. S\u0103 vad\u0103 to\u0163i de\u0163inu\u0163ii c\u0103 Sa\u015fa a \u00eenc\u0103lcat legea lag\u0103rului. De\u0163inu\u0163ii s-au revoltat \u015fi din alte bar\u0103ci \u015fi, n-au ie\u015fit la lucru.<\/p>\n

Diminea\u0163a \u015fi din lag\u0103rul nr. 2 n-au ie\u015fit la lucru, fiind solidari cu cei din lag\u0103rul trei. \u00cen lag\u0103rul nr. 2 aproape to\u0163i de\u0163inu\u0163ii erau condamna\u0163i la c\u00e2te 10 ani. Conduc\u0103torul lag\u0103rului, ofi\u0163erii \u015fi supraveghetorii, au intrat \u00een bar\u0103ci \u015fi cu for\u0163a \u00eei d\u0103deau afar\u0103 s\u0103 mearg\u0103 la lucru \u00een minele de aram\u0103. S\u0103 foloseasc\u0103 armele \u015fi s\u0103 trag\u0103 \u00een de\u0163inu\u0163i ofi\u0163erii se temeau, c\u0103ci dup\u0103 moartea lui Beria lucrurile se mai schimbase. Mul\u0163i ofi\u0163eri superiori fuseser\u0103 \u00eempu\u015fca\u0163i, ca alia\u0163i ai lui Beria, al\u0163ii fuseser\u0103 da\u0163i afar\u0103, trimi\u015fi la pensie. S-au g\u00e2ndit ofi\u0163erii \u015fi din lag\u0103rul nr. 2 au transferat \u00een lag\u0103rul nr. 3 vre-o 700 de de\u0163inu\u0163i de drept comun, ca s\u0103-i provoace pe de\u0163inu\u0163ii politici la o ceart\u0103, \u015fi ca ei s\u0103 intervin\u0103 \u015fi s\u0103 foloseasc\u0103 armele. Ho\u0163ii veni\u0163i au \u00eenceput s\u0103-i fure pe ,,politici\u201d, provoc\u00e2nd certuri \u015fi indignare. Dar s-a \u00eent\u00e2mplat ceea ce nu se a\u015fteptau enkavedi\u015ftii. La o \u00eent\u00e2lnire cu ho\u0163ii recidivi\u015fti, au venit c\u00e2\u0163iva de\u0163inu\u0163i politici \u015fi le-au spus:<\/p>\n

– Asculta\u0163i, b\u0103ie\u0163i, noi suntem vre-o 3000 de ,,politici\u201d \u00een lag\u0103r, voi vre-o 700. Noi putem, ca \u015fi voi, s\u0103 lu\u0103m cu\u0163itele, \u015fi fiind mai mul\u0163i, s\u0103 v\u0103 ucidem pe to\u0163i. G\u00e2ndi\u0163i-v\u0103!<\/p>\n

Recidivi\u015ftii \u015fi-au spus cuv\u00e2ntul lor:<\/p>\n

– O s\u0103 fim cu to\u0163ii \u00eempreun\u0103 \u015fi nu o s\u0103 v\u0103 facem nepl\u0103ceri.<\/p>\n

Planurile ofi\u0163erilor nu s-au \u00eemplinit ca s\u0103-i provoace pe unii \u00eempotriva altora. Tot lag\u0103rul a \u00eencetat lucrul. Nu ie\u015fea nimeni la lucru, dar se duceau dup\u0103 m\u00e2ncare la cantin\u0103. Ho\u0163ii recidivi\u015fti au \u00eencercat s\u0103 prade depozitele cu alimente, dar paza a tras \u015fi mul\u0163i ho\u0163i au fost uci\u015fi. \u00cen jurul lag\u0103rului se postaser\u0103 enkavedi\u015ftii cu mitraliere \u015fi pistoale automate. Acum ho\u0163ii \u015fi de\u0163inu\u0163ii politici luptau \u00eempreun\u0103 \u00eempotriva enkavedi\u015ftilor. Ei au n\u0103v\u0103lit \u00een alte zone, au spart geamurile, au distrus acoperi\u015furile depozitelor alimentare, zidurile \u00eentre zone. Au g\u0103sit cu\u0163ite, \u015fi-au f\u0103cut paveze. Au ap\u0103rut \u015fi pancarde \u00een lag\u0103r:<\/p>\n

– Fra\u0163ilor, bate\u0163i-i pe ceki\u015fti!<\/p>\n

Ei cereau s\u0103 fie judeca\u0163i comandantul lag\u0103rului \u015fi acei care tr\u0103seser\u0103, ucig\u00e2nd ho\u0163ii. Revolta \u015fi greva se r\u0103sp\u00e2ndea tot mai mult.<\/p>\n

\u00cen lag\u0103r aveau loc mitinguri g\u0103l\u0103gioase, cu \u00eenjur\u0103turi \u00eempotriva enkavedi\u015ftilor. Au sosit \u015fi comisii regionale de la Moscova. De\u0163inu\u0163ii se jeluiau c\u0103 solda\u0163ii au b\u0103tut \u015fi femeile din lag\u0103r. Mai ales striga Liuba Ber\u015fadskaia, una dintre femei. Comisia, ca s\u0103 aplaneze conflictul \u015fi s\u0103 scoat\u0103 de\u0163inu\u0163ii la lucru, le-a f\u0103g\u0103duit totul: s\u0103 nu se \u00eenchid\u0103 bar\u0103cile noaptea cu lac\u0103te, s\u0103 nu fie garduri \u00eentre bar\u0103cile din lag\u0103r, de\u0163inu\u0163ii s\u0103 umble liber prin curtea lag\u0103rului ziua \u015fi noaptea. Comisia a aprobat totul, dar a spus c\u0103 vinova\u0163ii instig\u0103rii vor fi pedepsi\u0163i. Unii de\u0163inu\u0163i se bucurau de libert\u0103\u0163ile promise, al\u0163ii nu aveau \u00eencrederea \u00een spusele lor. Dar ce le mai r\u0103m\u00e2ne acestor nenoroci\u0163i dec\u00e2t s\u0103 cread\u0103\u00a0 \u015fi s\u0103 spere la ni\u015fte \u00eembun\u0103t\u0103\u0163iri \u00een via\u0163a lor mizerabil\u0103 din lag\u0103r? \u015ei au ie\u015fit cu to\u0163ii la lucru \u00een minele de aram\u0103.<\/p>\n

Dar generalii veni\u0163i \u015fi ofi\u0163erii lag\u0103rului nu puteau suporta aceast\u0103 \u00eenfr\u00e2ngere \u015fi conducerea a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 restabileasc\u0103 din nou zonele lag\u0103rului, s\u0103 izoleze baraca femeilor. Au fost nevoi\u0163i s\u0103 mobilizeze to\u0163i enkavedi\u015ftii, ofi\u0163erii, supraveghetorii, invalizii r\u0103ma\u015fi \u00een lag\u0103r, pe to\u0163i care puteau face ceva\u00a0 la restabilirea zidurilor. Acum vroiau s\u0103 pun\u0103 \u00eentre zonele lag\u0103rului santinele cu mitraliere, care ar fi tras la cea mai mic\u0103 \u00eencercare de revolt\u0103 din partea de\u0163inu\u0163ilor, dac\u0103 ace\u015ftea vor \u00eencerca din nou s\u0103 distrug\u0103 pere\u0163ii zonelor \u015fi cl\u0103dirilor.<\/p>\n

Seara, c\u00e2nd de\u0163inu\u0163ii s-au \u00eentors de la lucru au v\u0103zut totul. Au \u00een\u0163eles c\u0103 au fost am\u0103gi\u0163i \u015fi s-au revoltat din nou, atac\u00e2ndu-i pe enkavedi\u015fti cu cu\u0163ite, suli\u0163e, pietre, cu tot ce le c\u0103dea \u00een m\u00e2ini. Supraveghetorii au fugit, dar santinelele au deschis focul, ucig\u00e2nd c\u00e2\u0163iva oameni. Atunci de\u0163inu\u0163ii au spart felinarele \u015fi pe \u00eentuneric au distrus pere\u0163ii nou construi\u0163i de enkavedi\u015fti.<\/p>\n

De\u0163inu\u0163ii s-au revoltat \u015fi \u00een alte lag\u0103re, distrug\u00e2nd birourile securi\u015ftilor, eliber\u00e2nd \u00eenchisorile care erau \u00een zon\u0103. Enkavedi\u015ftii au fugit cu to\u0163ii. Din pu\u015fc\u0103rie a ie\u015fit colonelul Kuzne\u0163ov, fost comandant de regiment \u00een armata sovietic\u0103 de ocupa\u0163ie din Germania socialist\u0103, condamnat la ani grei de lag\u0103r, fiindc\u0103 un ofi\u0163er din regimentul lui a fugit \u00een Germania\u00a0 capitalist\u0103. A\u015fa s-a \u00eent\u00e2mplat c\u0103 acum 8000 de oameni de\u0163inu\u0163i erau liberi \u00een curtea lag\u0103rului.<\/p>\n

Ei sim\u0163eau gustul libert\u0103\u0163ii, se \u00eent\u00e2lneau cu prietenii, cu femeile din lag\u0103rul vecin \u015fi nu mai erau piedici \u00een calea lor. Unii dintre ei \u015fi-au rupt numerele de de\u0163inu\u0163i cusute pe spate, pe m\u00e2nec\u0103, pe genunchi, al\u0163ii \u015fi-au luat hainele lor civile din magaziile ocupate de ei. Cei religio\u015fi se rugau lui Dumnezeu liber, nimeni nu-i \u00eempiedica. A\u015fa cum depozitele erau \u00een m\u00e2inile lor, aveau ce m\u00e2nca. Dac\u0103 asta s-ar fi \u00eent\u00e2mplat \u00een timpurile lui Stalin sau Beria, encavedi\u015ftii ar fi \u00eempu\u015fcat de\u0163inu\u0163ii f\u0103r\u0103 nici o remu\u015fcare, pe to\u0163i cei 8000. Dar acum nu mai era Beria \u015fi \u015fefii se temeau de pielea lor.<\/p>\n

Fostul colonel Kuzne\u0163ov a luat conducerea \u00een m\u00e2inile sale. El a \u00een\u0163eles c\u0103 trebuie aplicat\u0103 o alt\u0103 tactic\u0103, nu acea antisovietic\u0103, pe care o practicau de\u0163inu\u0163ii politici, mai ales ucrainenii din vest, care luptaser\u0103 pentru independen\u0163a Ucrainei \u015fi c\u0103p\u0103taser\u0103 c\u00e2te 25 de ani de \u00eenchisoare. Pancardele : ,,Jos NKVD-ul!\u201d,\u00a0 ,,Jos conducerea sovietic\u0103!\u201d trebuiau \u00eenlocuite. A luat cuv\u00e2ntul \u00een fa\u0163a oamenilor \u015fi le-a explicat c\u0103 nu trebuie\u00a0\u00a0 lozinci\u00a0\u00a0 politice, antisovietice, ci dimpotriv\u0103. Oamenii l-au \u00een\u0163eles \u015fi l-au ascultat. S-au ivit pancarde noi: ,,Tr\u0103iasc\u0103 Constitu\u0163ia\u00a0 sovietic\u0103!\u201d, ,,Tr\u0103iasc\u0103 prezidiul partidului comunist!\u201d, ,,Jos cu criminalii lui Beria!\u201d, ,,Cerem comisie din comitetul central!\u201d Afost format\u0103 conducerea revolta\u0163ilor, \u00een ea erau \u015fi feme: \u00eenv\u0103\u0163\u0103toarea Suprun, din Ucraina de peste Carpa\u0163i, care apar\u0163inuse p\u00e2n\u0103 la r\u0103zboi Cehoslovaciei, Liuba Ber\u015fadskaia \u015f.a… Conduc\u0103tor a fost ales fostul colonel Kuzne\u0163ov.<\/p>\n

De\u0163inu\u0163ii s-au apucat s\u0103 astupe toate g\u0103urile \u00een pere\u0163i, de unde puteau ataca enkavedi\u015ftii. Se f\u0103cea cu saman, se puneau sc\u00e2nduri, paturi, pietre, tot ce c\u0103dea sub m\u00e2n\u0103. Baricadele erau \u00eenconjurate cu s\u00e2rm\u0103 ghimpat\u0103, g\u0103sit\u0103 \u00een depozitele sparte de de\u0163inu\u0163i. Unii de\u0163inu\u0163i au \u015fi scris \u00een unele locuri mai primejdioase: ,,Fi\u0163i aten\u0163i, mine!\u201d To\u0163i de\u0163inu\u0163ii au fost \u00eemp\u0103r\u0163i\u0163i \u00een companii, grupuri, fiecare \u00ee\u015fi \u015ftia locul s\u0103u \u00een\u00a0 caz de un atac al enkavedi\u015ftilor. \u015ei-au f\u0103cut cu\u0163ite, suli\u0163e, au adus l\u0103zi cu sticl\u0103 f\u0103r\u0103mi\u0163at\u0103 s\u0103 dea \u00een ochi enkavedi\u015ftilor. Multe dintre femei erau gata s\u0103 lupte al\u0103turi de b\u0103rba\u0163i. For\u0163a acestei revolte era \u00een unitatea tuturor de\u0163inu\u0163ilor. Peste tot era o ordine de ne\u00eenchipuit, nu aveau loc nici furturi, nici violuri, ho\u0163ii recidivi\u015fti deveniser\u0103 oameni ca to\u0163i ceilal\u0163i. Ei respectau de\u0163inu\u0163ii politici, ceea ce nu se a\u015fteptase enkavedi\u015ftii. Chiar \u015fi \u00een magazinele din zon\u0103 se vindeau produse \u015fi nimeni nu le pr\u0103da, iar casierul, o femeie din slujba encavedeului, venea \u00een fiecare sear\u0103 \u015fi str\u00e2ngea banii \u00een casa lag\u0103rului. Encavedi\u015ftii au t\u0103iat firele electrice, medicamente nu d\u0103deau \u00een timpul grevei. Numai apa nu au \u00eenchis-o.<\/p>\n

\u015eeful lag\u0103rului era Bocikov. Cu avionul au sosit de la Moscova al\u0163i generali cu ministrul adjunct de Interne Egorov. \u00cen via\u0163a lag\u0103rului era lini\u015fte, f\u0103r\u0103 certuri, pogromuri, crime, violuri, totul era normal. Comisia lucra, venea \u00een zon\u0103, vorbea cu de\u0163inu\u0163ii \u015fi \u00eencerca s\u0103 fac\u0103 tot posibilul ca greva s\u0103 \u00eenceteze \u015fi de\u0163inu\u0163ii s\u0103 ias\u0103 la lucru. De\u0163inu\u0163ii cereau obligatoriu:<\/p>\n

Pedepsirea acelor enkavedi\u015fti, care au \u00eempu\u015fcat oamenii, pedepsirea acelora care au b\u0103tut femeile, scoaterea numerelor de pe \u00eembr\u0103c\u0103mintea de\u0163inu\u0163ilor, 8 ore de munc\u0103 \u015fi nu 12, permis\u00a0 de a scrie la rude, dosarele s\u0103 fie cercetate din nou, fiindc\u0103 ei sunt nevinova\u0163i… Aceast\u0103 grev\u0103 general\u0103 care dura at\u00e2tea zile, aducea mari prejudicii financiare \u015fi generalii f\u0103g\u0103duiau totul de\u0163inu\u0163ilor, numai s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103 lucreze, c\u0103ci \u015fi oamenii liberi de dup\u0103 zon\u0103 nu puteau lucra \u00een mine f\u0103r\u0103 de\u0163inu\u0163i. Dar de\u0163inu\u0163ii nu-i credeau, se temeau s\u0103 nu fie \u00een\u015fela\u0163i din nou.<\/p>\n

–\u00a0 S\u0103 vin\u0103 aici un membru al Prezidiului Comitetului Central! cereau ei.<\/p>\n

Generalii le spuneau:<\/p>\n

– O s\u0103 fie mai r\u0103u, lua\u0163i seama!<\/p>\n

Dar Kuzne\u0163ov le r\u0103spundea:<\/p>\n

– Dac\u0103 ve\u0163i intra cu for\u0163a \u00een lag\u0103r, nu uita\u0163i c\u0103 aici sunt oameni, care au luat Berlinul, ei \u015ftiu s\u0103 lupte! \u00cen comitet era \u015fi un fost locotenent Slucenkov, care se purta obraznic cu generalii. Enkavedi\u015ftii vroiau s\u0103 organizeze ni\u015fte v\u0103rs\u0103ri de s\u00e2nge \u00eentre diferite na\u0163ionalit\u0103\u0163i, \u00eencerc\u00e2nd pentru asta s\u0103-l cumpere pe Slucenkov, cu condi\u0163ia c\u0103 el va r\u0103m\u00e2ne viu, nu va fi \u00eempu\u015fcat. Dar el a refuzat. \u00centre de\u0163inu\u0163i erau foarte mul\u0163i ucraineni banderovi\u015fti, condamna\u0163i la 25 de ani, care nu se temeau de nimic. Moartea ar fi fost o fericire pentru ei, o sc\u0103pare de via\u0163a mizerabil\u0103 de lag\u0103r.<\/p>\n

Minele nu lucrau, trenurile sta\u0163ionau pe c\u0103ile ferate, a\u015fteptau minereu care nu mai ap\u0103rea. Enkavedi\u015ftii le spuneau celor liberi de dup\u0103 zon\u0103 c\u0103 bandi\u0163ii din lag\u0103re nu vor s\u0103 lucreze, mul\u0163i dintre ei \u00eei credeau \u015fi-i \u00eenjurau pe grevi\u015fti. Cu toate c\u0103 radioul lucra\u00a0 \u015fi de\u0163inu\u0163ii\u00a0 \u015ftiau tot ce se petrece \u00een jur, cei liberi nu-i auzeau \u015fi nu erau informa\u0163i de ce a \u00eenceput aceast\u0103 grev\u0103. Printre de\u0163inu\u0163i s-au g\u0103sit \u015fi tr\u0103d\u0103tori, care \u00eei ascultau pe enkavedi\u015fti \u015fi treceau la ei. Dar din 8000 de oameni numai vre-o 20 au trecut.<\/p>\n

La ce se g\u00e2ndeau cei r\u0103ma\u015fi? La victoria lor de scurt\u0103 durat\u0103, sau c\u0103 vor fi \u00eenfr\u00e2n\u0163i \u015fi vor fi \u00eempu\u015fca\u0163i? Le era jale de copiii lor, de nevestele care \u00eei a\u015fteptau, fiind mereu persecutate de organele NKVD-ului acas\u0103. Oamenii ar fi trebuit s\u0103 se predea sau s\u0103 fug\u0103 cu to\u0163ii, dar ei st\u0103teau pe loc, parc\u0103 erau be\u0163i de aceast\u0103 libertate, de speran\u0163e de\u015farte.<\/p>\n

Era deja a cincia s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 de grev\u0103 \u015fi nimic\u00a0 nu se \u00eent\u00e2mpla. Mul\u0163i dintre de\u0163inu\u0163i credeau c\u0103 oamenii liberi din sate, ora\u015fe se vor ridica \u015fi ei la lupt\u0103 \u00eempotriva regimului…<\/p>\n

Dar nimeni nu s-a ridicat… S\u0103 fugi \u00een pustiu nu avea rost, peste tot erau solda\u0163i cu arme, dormeau \u00een corturi a\u015ftept\u00e2nd prada. Era o speran\u0163\u0103 c\u0103 va veni Malenkov \u015fi totul se va termina cu bine. Va veni, se va uita, \u015fi va spune: \u201eCum a\u0163i putut face a\u015fa ceva, a\u015fa tr\u0103i \u00een lag\u0103re, a\u015fa mizerie, doar sunte\u0163i oameni \u015fi \u00eenc\u0103 sovietici! S\u0103-i \u00eempu\u015fc\u0103m pe ace\u015fti c\u0103l\u0103i, ei merit\u0103!\u201d Dar n-a venit.<\/p>\n

Credincio\u015fii se rugau mereu lui Dumnezeu, poate vor sc\u0103pa de pedeaps\u0103. Tinerii \u00ee\u015fi alesese fete \u015fi se bucurau de minutele de iubire, ging\u0103\u015fie, de fiecare zi de libertate sub acest cer f\u0103cut pentru to\u0163i de pe aceast\u0103 lume.<\/p>\n

Conduc\u0103torii grevei \u015ftiau ce-i a\u015fteapt\u0103, le mai r\u0103m\u0103sese c\u00e2teva zile p\u00e2n\u0103 armata va intra \u015fi-i va for\u0163a, va \u00eempu\u015fca. \u00cen ziua de 22, luni, a ap\u0103rut un zvon c\u0103 a sosit reprezentantul Comitetului Central. To\u0163i sperau \u015fi a\u015fteptau… Dar la 25 iunie a \u00eenceput atacul solda\u0163ilor. Tr\u0103geau din avioane, ucig\u00e2nd de\u0163inu\u0163i. Tancurile se \u00eendreptau spre sp\u0103rturi \u015fi d\u0103r\u00e2mau zidurile. Era \u00eenc\u0103 \u00eentuneric, dar rachetele luminau cerul ca ziua. Peste tot urlete, strig\u0103te, g\u0103l\u0103gie \u015fi gloan\u0163e ce \u015fuierau. Avioanele zburau jos de tot, tr\u0103g\u00e2nd cu mitralierele. Luptau acei din lag\u0103rul nr.3, ei aveau c\u00e2te 25 de ani, \u015ftiau ce-i a\u015fteapt\u0103. Aruncau cu pietre, cu cu\u0163ite \u00een solda\u0163i, dar ce puteau ei face \u00eempotriva armelor. Tancurile striveau oamenii, care fugeau \u00een toate p\u0103r\u0163ile. \u00cei urm\u0103reau \u015fi \u00eei striveau… Peste tot r\u0103cnete, urlete, a\u015fa ceva nu se mai v\u0103zuse pe lume… Tancurile tr\u0103geau f\u0103r\u0103 ghiulele, dar exploziile ridicau acoperi\u015furile, care se pr\u0103v\u0103leau peste oameni, calicindu-i. Din pistoale tr\u0103geau cu gloan\u0163e adev\u0103rate, mortale. Ofi\u0163erul Belekov cu m\u00e2inile sale a ucis vre-o 20 de oameni. Dup\u0103 victoria solda\u0163ilor, oamenii vedeau cum el punea \u00een m\u00e2inile celor uci\u015fi cu\u0163ite \u015fi suli\u0163e, apoi un fotograf f\u0103cea imagini cu aparatul, ca s\u0103 spun\u0103 c\u0103 de\u0163inu\u0163ii au \u00eenceput lupta \u015fi enkavedi\u015ftii s-au ap\u0103rat. Mul\u0163i se ascundeau \u00een veceuri, dar solda\u0163ii \u00eei \u00eempu\u015fcau \u015fi acolo. Colonelul Kuzne\u0163ov a fost arestat \u00een baie, unde era sediul comandamentului comitetului de grev\u0103, iar pe locotenentul Slucenkov, cu m\u00e2inile legate, solda\u0163ii \u00eel ridicau \u00een sus \u015fi-l tr\u00e2nteau de p\u0103m\u00e2nt.<\/p>\n

\u00cen sf\u00e2r\u015fit \u00eempu\u015fc\u0103turile au \u00eencetat. Enkavedi\u015ftii strigau: \u201eIe\u015fi\u0163i din barac\u0103, nu o s\u0103 mai \u00eempu\u015fc\u0103m!\u201d \u00cei b\u0103teau pe to\u0163i cu patul armei. I-au scos \u00een step\u0103, i-au culcat pe nisipul fierbinte \u015fi se str\u0103duiau s\u0103-i recunoasc\u0103 pe conduc\u0103tori \u015fi agitatori. Peste 600 de oameni \u00eempu\u015fca\u0163i au fost \u00eengropa\u0163i de militari. R\u0103ni\u0163ii erau du\u015fi cu paz\u0103 la spitale. Celor liberi li se spunea c\u0103 solda\u0163ii au \u00eempu\u015fcat cu patroane oarbe. Toat\u0103 ziua de 25 iunie de\u0163inu\u0163ii au sat culca\u0163i \u00een step\u0103 sub soarele dogoritor, f\u0103r\u0103 ap\u0103. Membrii comitetului au fost du\u015fi la \u00eenchisoare, al\u0163ii cu etapa spre Kol\u00e2ma. \u00cen ziua urm\u0103toare s-a f\u0103cut cur\u0103\u0163enie \u00een zonele lag\u0103rului, s-au ridicat din nou pere\u0163ii \u00eentre zone.<\/p>\n

\u00cen ziua de 27 iunie to\u0163i au ie\u015fit la lucru. Judecata a fost toamna, o judecat\u0103 cu u\u015file \u00eenchise, cu verdicte de \u00eempu\u015fcare \u015fi condamnare la 25 de ani. Nimeni nu a ascultat durerile lor, nu i-a \u00eentrebat de ce s-au ridicat la grev\u0103.<\/p>\n

Dup\u0103 aceast\u0103 r\u0103scoal\u0103, pe care am v\u0103zut-o din curtea \u00eenchisorii, am fost dus \u00een Dubrovlag, \u00een Mordovia. Venise un ordin ca to\u0163i prizonierii de r\u0103zboi s\u0103 fie trimi\u015fi \u00een Dubrovlag pentru o eventual\u0103 eliberare. Guvernul sovietic nu mai putea ascunde revoltele \u015fi adev\u0103rul despre crimele ce se s\u0103v\u00e2r\u015feau. Am fost dus cu o ma\u015fin\u0103 la Petropavlovsk \u015fi de aici cu trenul am ajuns la Dubrovlag. Lucram la t\u0103iatul p\u0103durilor. Tr\u0103iam \u00een zon\u0103 \u00een or\u0103\u015felul Iavas.<\/p>\n

\u00cen 1955 mama Eugenia \u015fi tat\u0103l Gheorghe au sc\u0103pat din deportare. Li s-a dat voie s\u0103 plece acas\u0103. A\u015fa cum mama \u015ftia unde sunt eu, au venit la Iavas. Primise \u00eenvoire de la Voro\u015filov, Pre\u015fedintele Prezidiului Sovietului Suprem al URSS. Eu lucram deja \u00een ora\u015ful Iavas, la construc\u0163ii f\u0103r\u0103 paz\u0103, aveau \u00eencredere \u00een mine. Seara m\u0103 \u00eentorceam \u00een zona lag\u0103rului. Chiar s\u0103 fi \u00eencercat s\u0103 fugi, nu aveai nici o \u015fans\u0103, c\u0103ci te-ar fi predat orice cet\u0103\u0163ean sovietic \u015fi mai erai \u00eenc\u0103 odat\u0103 judecat \u015fi-\u0163i mai ad\u0103ugau c\u00e2\u0163iva ani de deten\u0163ie.<\/p>\n

Tat\u0103l \u015fi mama au venit la biroul \u015fefului, care a dat ordin s\u0103 fie adus \u015eerban, de\u0163inutul. \u00cen acea zi eu eram chiar \u00een zon\u0103. A venit paza dup\u0103 mine \u00een barac\u0103, spun\u00e2ndu-mi c\u0103 m\u0103 cheam\u0103 \u015feful. Al\u0103turi de mine dormea episcopul Nestor. C\u00e2nd m-a chemat paza, eu l-am rugat pe episcop s\u0103 m\u0103 binecuv\u00e2nteze. M\u0103 temeam, poate c\u0103 m\u0103 cheam\u0103 s\u0103 m\u0103 \u00eempu\u015fte. Se \u00eent\u00e2mplau \u015fi lucruri de astea. Episcopul m-a binecuv\u00e2ntat \u015fi m-am dus cu paza. \u00centr\u00e2nd \u00een comenduire am v\u0103zut p\u0103rin\u0163ii, mama Eugenia \u015fi tat\u0103l Gheorghe. Era \u015fi \u015feful lag\u0103rului acolo. Mama c\u00e2nd m-a v\u0103zut, a c\u0103zut \u00een genunchi, pl\u00e2ng\u00e2nd.<\/p>\n

– Fiule, iart\u0103-m\u0103, c\u0103 te-am n\u0103scut pentru a\u015fa chinuri \u015fi suferin\u0163e! De ce Domnul m-a pedepsit a\u015fa de tare! striga ea pl\u00e2ng\u00e2nd. \u015ei eu pl\u00e2ngeam. \u015eeful lag\u0103rului a ridicat-o de jos, i-a dat un pahar de ap\u0103, rug\u00e2nd-o s\u0103 se lini\u015fteasc\u0103. P\u0103rin\u0163ii au stat cu mine vre-o dou\u0103 ore. \u015eeful ne-a hr\u0103nit pe to\u0163i \u015fi, c\u00e2nd a\u00a0 auzit c\u0103 mama vrea s\u0103 se duc\u0103 din nou la Voro\u015filov, i-a spus:<\/p>\n

– Dac\u0103 nimeri\u0163i la tov. Voro\u015filov, s\u0103-i spune\u0163i c\u0103 noi, conducerea lag\u0103rului, nu avem preten\u0163ii fa\u0163\u0103 de \u015eerban, el se poart\u0103 bine, lucreaz\u0103 con\u015ftiincios, e om lini\u015ftit, de treab\u0103.<\/p>\n

P\u0103rin\u0163ii au plecat spre cas\u0103, iar eu am r\u0103mas \u00eenc\u0103 dup\u0103 s\u00e2rma ghimpat\u0103.<\/p>\n

Episcopul Nestor a cerut paznicului o scar\u0103 \u015fi s-a urcat pe acoperi\u015f. C\u00e2nd p\u0103rin\u0163ii plecau, el i-a v\u0103zut \u015fi i-a binecuv\u00e2ntat din dep\u0103rtare, mama l-a observat \u015fi s-a \u00eenchinat \u00een genunchi.<\/p>\n

Mama a fost la Voro\u015filov, a stat de vorb\u0103 cu el. El i-a dat o h\u00e2rtie s\u0103 i se \u00eentoarc\u0103 averea, dar venind acas\u0103, la Nem\u0163eni, nu i s-a \u00eentors nimic.<\/p>\n

Din alte lag\u0103re veneau prizonieri de r\u0103zboi, \u00eei aduceau aici. Erau nem\u0163i, polonezi, unguri, rom\u00e2ni, ucraineni \u015fi alte neamuri. Era deja o lege ca dosarele s\u0103 fie din nou cercetate.<\/p>\n

\u00centr-o zi a venit o comisie de la Moscova \u00een frunte cu Malenkov. Ne-au str\u00e2ns pe to\u0163i \u00een curte, ne-am a\u015fezat pe iarb\u0103. Malenkov a vorbit:<\/p>\n

– Lucrurile s-au schimbat, noul guvern a cercetat dosarele Dstr\u0103, nu sunte\u0163i vinova\u0163i, a-\u0163i isp\u0103\u015fit o pedeaps\u0103, ve\u0163i fi elibera\u0163i, trimi\u015fi acas\u0103 to\u0163i.<\/p>\n

Era 1955, Beria \u015fi complicii s\u0103i fuseser\u0103 \u00eempu\u015fca\u0163i de mult \u015fi acum noul guvern sovietic se str\u0103duia s\u0103 fac\u0103 dreptate, fiind \u015fi for\u0163at de opinia public\u0103 interna\u0163ional\u0103. Conduc\u0103torii Kremlinului \u00eenl\u0103turaser\u0103 pe oamenii lui Beria de la conducere \u015fi acum securitatea trecuse \u00een m\u00e2inile partidului, nu mai avea acea putere ca \u00eenainte.<\/p>\n

Aici, \u00een Dubrovlag, la Iavas, am g\u0103sit \u015fi mul\u0163i rom\u00e2ni. Am f\u0103cut cuno\u015ftin\u0163\u0103 cu oameni de vaz\u0103: episcopul Nestor, capitanul Ion Tob\u0103, zis \u201eHatmanul\u201d. Regimul devenise mai loial, umblam la lucru \u00een ora\u015f f\u0103r\u0103 paz\u0103, a\u015ftept\u00e2nd s\u0103-mi vin\u0103 r\u00e2ndul s\u0103 fiu eliberat.<\/p>\n

Dup\u0103 at\u00e2\u0163ia ani de lag\u0103r, am auzit at\u00e2tea istorii despre soarta oamenilor, c\u0103 acum \u00eemi era clar ce \u0163ar\u0103 este asta, care \u00ee\u015fi ucide propriul popor. A\u015fa femei ca Tatiana Novak, Lidia Ivanova \u015fi alte pe \u00ee\u015fi iubeau patria cu adev\u0103rat, dar au scormonit cu ranga p\u0103m\u00e2ntul \u00eenghe\u0163at al Norilskului, blestem\u00e2ndu-\u015fi soarta \u015fi cer\u00e2nd de la Dumnezeu sf\u00e2r\u015fitul. Ian Jiugs, fost colonel leton, ata\u015fat militar \u00een Suedia \u015fi Norvegia, om inteligent, cult, manierat, pe care \u00eel respectau chiar \u015fi \u015fefii lag\u0103rului, lucra al\u0103turi de mine \u015fi \u00ee\u015fi pierdea aici cei mai buni ani din via\u0163\u0103. Deseori vorbeam cu el, afl\u00e2nd multe lucruri despre via\u0163a letonilor \u00eenainte de ocupa\u0163ia sovietic\u0103. M\u0103 servea cu delicatese primite de la familia lui din\u00a0 Letonia. \u00cenalt, frumos, nu fuma, ofi\u0163er din garda veche, care \u00ee\u015fi onora cuv\u00e2ntul dat. Dup\u0103 lucru r\u0103t\u0103cea prin sala bibliotecii din lag\u0103r, citind literatura clasic\u0103 rus\u0103.<\/p>\n

Tot aici l-am cunoscut pe un comunist german, vestit la el acas\u0103, \u00een ora\u015ful Essen, unul Buschman, cu un grup de germani, ce a\u015fteptau eliberarea, \u015fi cu care am corespondat mai t\u00e2rziu, pe c\u00e2nd eram la Tiraspol. \u015ei mul\u0163i, mul\u0163i al\u0163ii… Fiecare avea soarta lui, una mai grea \u015fi mai stra\u015fnic\u0103 dec\u00e2t a altuia. C\u00e2\u0163i au r\u0103mas \u00een p\u0103m\u00e2nturile ve\u015fnic \u00eenghe\u0163ate ale Norilskului, dar oare numai aici? Milioane de familii distruse, copii r\u0103ma\u015fi pe drumuri, f\u0103r\u0103 mam\u0103, f\u0103r\u0103 tat\u0103 – \u00een numele cui? O \u0163ar\u0103 bogat\u0103, cu oameni s\u0103raci, agresiv\u0103, belicoas\u0103 cu to\u0163i vecinii, hr\u0103p\u0103rea\u0163\u0103 de p\u0103m\u00e2nt str\u0103in.<\/p>\n

\u00cen Dubrovlag, \u00een or\u0103\u015felul Iavas, lucram, cum am zis, f\u0103r\u0103 paz\u0103. \u015etiam c\u0103 vom fi elibera\u0163i \u015fi aveam permis de a merge \u00een ora\u015f \u015fi a lucra la construc\u0163ii. Unii de\u0163inu\u0163i str\u0103ini, fiind elibera\u0163i, de par\u0103, tr\u0103iau la gazd\u0103, al\u0163ii \u00ee\u015fi g\u0103seau prietene de via\u0163\u0103 temporar, din femeile libere. Multe dintre ele a\u015fteptau s\u0103 li se dea drumul acas\u0103, dar erau libere \u015fi lucrau \u00een or\u0103\u015fel.<\/p>\n

Lucram la construc\u0163ii, eram \u00een brigada c\u0103pitanului Ion Tob\u0103, numit \u201eHatmanul\u201d, \u00eempreun\u0103 cu al\u0163i rom\u00e2ni. C\u0103pitanul Ion Tob\u0103 era un om vestit, el fusese \u00een grupul lui Scor\u0163eni, care-l eliberase pe Musolini din \u00eenchisoare. Primeam o leaf\u0103 care \u00eemi ajungea pentru o via\u0163\u0103 modest\u0103, c\u0103ci nu fumam \u015fi nici de b\u0103ut nu m\u0103 \u0163ineam. \u00cemi cump\u0103rasem de la ni\u015fte germani represa\u0163i dou\u0103 costume franceze moderne. \u00centr-o zi am intrat la Iavas \u00eentr-o croitorie s\u0103-mi prefac o pijam\u0103 de m\u0103tase cump\u0103rat\u0103 \u00eentr-un magazin. Comanda mi-a primit-o \u015fefa atelierului, o croitoreas\u0103, tot o de\u0163inut\u0103 f\u0103r\u0103 paz\u0103, care a\u015ftepta \u015fi ea eliberarea, Amilde Kiuemalis, estonian\u0103 din Tallin, modelier\u0103 de haine. Era judecat\u0103 pentru spionaj \u00een timpul ocupa\u0163iei sovietice din Estonia. Cu ea am avut un roman. Am \u00eenceput s\u0103 ne \u00eent\u00e2lnim la un club mare \u015fi bun, unde vizionam filme \u015fi concerte, pe care le d\u0103deau fostele de\u0163inute politice. O invitam pe Amilde la club, luam masa cu d\u00e2nsa duminic\u0103 la restaurantul din ora\u015f. Mi-a pl\u0103cut c\u0103 era o femeie fin\u0103, cu maniere alese, cur\u0103\u0163ic\u0103, care-mi povesti c\u0103 dup\u0103 arestare i-a r\u0103mas so\u0163ul, care renun\u0163ase la ea. Avea un fiu de la d\u00e2nsul, cu care coresponda \u015fi care o a\u015ftepta s\u0103\u00a0 se elibereze. La unul din concerte am recunoscut-o pe scen\u0103, pe cine crede\u0163i? Pe Liuba Ber\u015fadskaia, care recita cu mult suflet o bucat\u0103 literar\u0103 \u201eMama\u201d, care te mi\u015fca ad\u00e2nc. La pauz\u0103 m-am dus \u00een vestiar \u015fi am felicitat-o\u00a0 \u015fi am stat cu ea de vorb\u0103.<\/p>\n

Rela\u0163iile mele cu Amilde au durat p\u00e2n\u0103 la eliberarea definitiv\u0103 din a.1956, c\u00e2nd, la desp\u0103r\u0163ire, m-a invitat s\u0103 vin la ea dup\u0103 \u00eent\u00e2lnirea cu p\u0103rin\u0163ii mei, dorind s\u0103-i devin so\u0163 \u015fi s\u0103 tr\u0103im la Tallin. \u00centru c\u00eet eram decis s\u0103 m\u0103 \u00eentorc la familia mea din Bucure\u015fti, i-am spus c\u0103 lucrul acesta se poate \u00eent\u00e2mpla numai \u00een cazul c\u0103 nu voi putea s\u0103 m\u0103 \u00eentorc \u00een Rom\u00e2nia. Atunci Amilde mi-a dat timp de \u201ecugetare\u201d un an de zile. Acas\u0103, la Bucure\u015fti, n-am putut s\u0103 m\u0103 \u00eentorc, dar \u015fi termenul dat de Amilde a expirat. Mama mea Eugenia \u015ftia de rela\u0163iile mele cu Amilde. Am continuat s\u0103 corespondez cu ea, scrisorile ei veneau pe adresa mamei, la Nem\u0163eni. Nu puteam coresponda direct cu ea, acuzat\u0103 de spionaj, fiindc\u0103 \u015fi eu eram sub control sever din partea KGB-ului, condus de fiul generalului Mordove\u0163, pe c\u00e2nd lucram la Tiraspol.<\/p>\n

Stingher \u015fi trist, \u00eenvins de prim\u0103var\u0103,<\/p>\n

\u00eemi str\u00e2ng la piept trecutul ca pe-o carte<\/p>\n

\u015fi pe poteca faptului de sear\u0103<\/p>\n

m\u0103-\u00eentorc \u00een \u0163ara cu hotare sparte…<\/p>\n

\u00centoarcere \u2013 Andrei Ciurunga<\/p>\n

*<\/p>\n

*\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 *<\/p>\n

\u015ei cum spuneam, \u00een luna iulie 1955 \u00een Dubrovlagul din Iavas, la Potima, raionul Zubovopoliansk, Republica autonom\u0103 Mordovia, au fost adu\u015fi din toate lag\u0103rele sovietice to\u0163i cet\u0103\u0163enii str\u0103ini din \u0163\u0103rile Europei de Est \u201eeliberate\u201d de Armata Sovietic\u0103. Erau din Rom\u00e2nia, Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria, Cehoslovacia, Germania, Polonia, inclusiv \u015fi cet\u0103\u0163eni ai fostelor provincii ale Rom\u00e2niei Mari \u2013 Basarabia, Bucovina de Nord, \u0162inutul Her\u0163a \u015fi din \u0162\u0103rile Baltice, toate acum \u201efericite\u201d de prezen\u0163a sovieticilor. Dup\u0103 moartea t\u0103tucului Stalin, cu o \u00eent\u00e2rziere de c\u00e2\u0163iva ani, la cererea \u015fi insisten\u0163a \u0163\u0103rilor din Vest, Uniunea Sovietic\u0103 a hot\u0103r\u00e2t amnistia general\u0103 a \u201edu\u015fmanilor poporului\u201d, care m\u00e2ncau p\u00e2inea sovietic\u0103 timp de peste zece ani, construindu-i \u0163ara.<\/p>\n

Fo\u015ftii de\u0163inu\u0163i au \u00eenceput s\u0103 elibereze lag\u0103rele \u015fi s\u0103 plece acas\u0103. Acolo pe mul\u0163i nu-i a\u015ftepta nimeni, ba mai mult, unii au nimerit din nou \u00een \u00eenchisoare, pentru c\u0103 au luptat \u00een r\u0103zboi \u00eempotriva \u0163\u0103rii socialismului, care dorea s\u0103-i fac\u0103 pe to\u0163i oamenii din lume \u201eferici\u0163i\u201d.<\/p>\n

\u00cen una din zile au plecat \u015fi rom\u00e2nii. Eram \u015fi eu printre ei. Dup\u0103 ce i-au strigat pe to\u0163i, am r\u0103mas singur.<\/p>\n

– Dar eu? – am strigat.<\/p>\n

– Tu e\u015fti cet\u0103\u0163ean sovietic, e\u015fti din Basarabia, p\u0103m\u00e2nt sovietic, a r\u0103spuns\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u015feful care citea\u00a0 listele.<\/p>\n

– Eu sunt rom\u00e2n! Sunt din Rom\u00e2nia! Am familie acolo!<\/p>\n

– Nu este scris nimic \u00een actele dtale despre aceasta. E\u015fti de-al nostru!<\/p>\n

–\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Eu am so\u0163ie \u015fi trei copii la Bucure\u015fti. Cum s\u0103 r\u0103m\u00e2n aici?<\/p>\n

\u015ei lacrimi de obid\u0103 mi s-au prelungit pe obraji. St\u0103team \u00een fa\u0163a camarazilor cu care \u00eendurasem at\u00e2tea \u00eempreun\u0103 \u015fi pl\u00e2ngeam ca un copil. \u00cen ochii lor vedeam comp\u0103timire, o jale de nedescris. Ei t\u0103ceau cu to\u0163ii.<\/p>\n

– Nu pot s\u0103 fac nimic, a zis operul. Ai s\u0103 pleci \u00een Basarabia \u015fi acolo ai s\u0103 te l\u0103mure\u015fti. Acolo \u00ee\u0163i vor hot\u0103r\u00ee soarta.<\/p>\n

Trenul a dat un \u015fuier lung, parc\u0103 \u015fi el se bucura s\u0103-i duc\u0103 pe ace\u015fti nenoroci\u0163i acas\u0103 \u015fi ro\u0163ile s-au \u00eenv\u00e2rtit vesel.<\/p>\n

Am r\u0103mas cu lacrimi \u00een ochi \u00een gara f\u0103r\u0103 cl\u0103dire, f\u0103c\u00e2nd din m\u00e2n\u0103 acelor r\u0103ma\u015fi vii, care p\u0103r\u0103seau\u00a0 acest infern, aceast\u0103 \u0163ar\u0103 a r\u0103ului, ne\u015ftiind ce-i a\u015fteapt\u0103 \u00een viitor, dar fiecare purt\u00e2nd \u00een suflet o speran\u0163\u0103 c\u0103 va avea o alt\u0103 via\u0163\u0103, mai bun\u0103, mai fericit\u0103, de care au fost lipsi\u0163i at\u00e2\u0163ia ani.<\/p>\n

Eu, Valentin \u015eerban, cet\u0103\u0163ean rom\u00e2n, m-am \u00eentors \u015fi cu pa\u015fi grei, am\u0103r\u00e2t, am luat-o spre zon\u0103, spre baraca unde dormeau de\u0163inu\u0163ii elibera\u0163i, \u00een a\u015fteptarea altui tren s\u0103-i duc\u0103 acas\u0103 \u00een bra\u0163ele familiei. Ce puteam s\u0103 fac, un om pierdut \u00een aceast\u0103 \u0163ar\u0103 f\u0103r\u0103 margini, \u0163ara \u201edrept\u0103\u0163ii \u015fi fericirii\u201d, cum tr\u00e2mbi\u0163a propaganda sovietic\u0103.<\/p>\n

Peste c\u00e2teva zile, cu alt tren, am plecat \u015fi eu, nu la Bucure\u015fti, nu la familia mea, ci \u00een Basarabia ocupat\u0103 de ru\u015fi, s\u0103-mi caut p\u0103rin\u0163ii \u00eentor\u015fi din deportare.<\/p>\n

Era 1955, trecuser\u0103 8 ani de c\u00e2nd p\u0103r\u0103sisem Bucure\u015ftiul. \u00cen sf\u00e2r\u015fit ajunsesem \u015fi eu la libertate. Aveam 37 de ani, o familie la Bucure\u015fti, cu so\u0163ie \u015fi trei copii, care m\u0103 a\u015fteptau \u015fi pentru care am \u00eendurat to\u0163i ace\u015fti ani chinuri amare, suferin\u0163e greu de descris, fiind zile \u015fi nop\u0163i \u00eentregi cu g\u00e2ndurile la ei. Am tr\u0103it to\u0163i ace\u015fti ani \u00eentr-o \u0163ar\u0103 str\u0103in\u0103, barbar\u0103, care datorit\u0103 victoriei \u00een cel de-al doilea r\u0103zboi mondial, avea la \u00eenceput un prestigiu enorm \u00een lume. Privirile celor obijdui\u0163i de via\u0163\u0103 se \u00eendreptau spre ea, sper\u00e2nd la o via\u0163\u0103 mai bun\u0103, fericit\u0103. Propaganda sovietic\u0103 continua s\u0103 mint\u0103 o lume \u00eentreag\u0103, s\u0103 spele creierii acelora care nu \u015ftiau adev\u0103rul, crez\u00e2nd \u00een lozincile de pace, dezarmare, dreptate, de crearea unei vie\u0163i normale, bun\u0103 pentru to\u0163i. \u00cen acela\u015fi timp milioane de oameni sufereau \u00een lag\u0103rele de munc\u0103 for\u0163at\u0103 \u00een \u0163ara \u201efericirii\u201d, mureau de foame \u00een cea mai bogat\u0103 \u0163ar\u0103 din lume, fiind umili\u0163i \u00ee\u015fi batjocori\u0163i.<\/p>\n

Unii tr\u0103iau \u00een aceast\u0103 \u0163ar\u0103, \u015ftiind prea bine ce via\u0163\u0103 e dup\u0103 cortina de fier, care o desp\u0103r\u0163ea de lumea liber\u0103, dar t\u0103ceau. Al\u0163ii au tr\u0103it o via\u0163\u0103 \u00eentreag\u0103 ne\u015ftiind nimic despre aceste tragedii umane, crez\u00e2nd c\u0103 totul se face pentru fericirea lor. Dar mai erau \u015fi al\u0163ii, care erau indiferen\u0163i fa\u0163\u0103 de totul ce se face \u00een jurul lor, tr\u0103indu-\u015fi via\u0163a cu un singur scop, pentru burt\u0103, pentru acapararea a c\u00e2t mai multor bunuri \u00een via\u0163a asta at\u00e2t de scurt\u0103.<\/p>\n

Trenul m\u0103 ducea tot mai de parte de locurile de surghiun. G\u00e2ndurile nu-mi d\u0103deau pace. Trebuia s\u0103 \u00eencep o via\u0163\u0103 nou\u0103, s\u0103 m\u0103 feresc de toate primejdiile, ca s\u0103 nu cad din nou \u00een mrejele securit\u0103\u0163ii, care-\u015fi c\u0103uta mereu jertfe noi, dar nici pe cele vechi nu le uita. \u015etiam deja din lag\u0103r c\u0103 mul\u0163i din cei elibera\u0163i fuseser\u0103 din nou aresta\u0163i \u015fi adu\u015fi \u00een acel iad. Nimeni nu trebuia s\u0103 \u015ftie ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu mine, nimeni. Trebuia s\u0103 mint la fiecare pas, \u00een fiecare clip\u0103, s\u0103 am aceea\u015fi poveste pentru to\u0163i, care m\u0103 vor \u00eenconjura, doar \u015ftiam c\u0103 doi din trei oameni erau informatorii KGB-ului. St\u0103team \u00een vagonul care m\u0103 ducea spre Moscova \u00eentre oameni liberi, care vorbeau, \u00ee\u015fi povesteau necazurile \u015fi bucuriile, l\u0103udau partidul \u015fi conduc\u0103torii, \u00ee\u015fi dezlegau limba la un pahar de vodc\u0103… Trebuia s\u0103 fiu atent la toate, s\u0103 te g\u00e2nde\u015fti ce s\u0103 r\u0103spunzi, ce s\u0103 \u00eentrebi, cum s\u0103 te por\u0163i, s\u0103 fii precaut \u00een toate. Uneori nici nu-mi venea s\u0103 cred c\u0103 sunt liber, c\u0103 merg spre cas\u0103, c\u0103 o s\u0103-mi v\u0103d so\u0163ia, copiii. Cum arat\u0103 ei acum? Doar au trecut at\u00e2\u0163ia ani de atunci, de c\u00e2nd i-am v\u0103zut ultima oar\u0103… Atunci, \u00een 1948, Pompiliu avea 6 ani, Eugenia 4, iar Carmen, numai doi… \u00cemi va fi greu s\u0103-i recunosc. Ce vor spune ei, cum m\u0103 vor primi? Poate c\u0103 Reta le-a spus c\u0103 nu mai sunt \u00een via\u0163\u0103, am murit pentru patrie, poate c\u0103 al\u0103turi de ea este un alt b\u0103rbat, mai bun dec\u00e2t mine, care nu se ocup\u0103 cu \u201eaventuri\u201d, cum spunea Reta, cum am f\u0103cut eu, care i-a adus o via\u0163\u0103 lini\u015ftit\u0103, fericit\u0103, \u00eembel\u015fugat\u0103… Cine \u015ftie? Au trecut at\u00e2\u0163ia ani f\u0103r\u0103 a putea da o veste, a-i scrie o scrisoare. Nu aveam dreptul, dar nici nu \u015ftiam adresa. Nici p\u0103rin\u0163ii mei nu \u015ftiau nimic despre nepo\u0163eii lor, doar fuseser\u0103 \u015fi ei \u00een deportare. Apoi \u015fi grani\u0163a de la Prut era \u00eenchis\u0103 cu l\u0103cate grele,\u00a0 pentru rom\u00e2nii din Basarabia…<\/p>\n

\u00cen dosarul pe care-l completai, c\u00e2nd te aranjai la lucru, trebuia s\u0103 scrii dac\u0103 ai rude peste grani\u0163\u0103 \u015fi dac\u0103 aveai, era ceva suspect… Chiar dac\u0103 tr\u0103iau \u00een \u0163\u0103rile socialiste… Ochiul vigilent al KGB-ului vedea totul. Mi se p\u0103rea c\u0103 trenul mergea prea \u00eencet, c\u0103 opririle sunt foarte dese \u015fi lungi C\u00e2nd m\u0103 g\u00e2ndeam la \u00eent\u00e2lnirea cu familia mea de la Bucure\u015fti, m\u0103 apuca o fric\u0103, o dezn\u0103dejde. Aceast\u0103 ran\u0103 s\u00e2ngera tot timpul. \u00cen ace\u015fti 8 ani de calvar nu trecuse nici o zi s\u0103 nu m\u0103 g\u00e2ndesc la Reta, la copila\u015fii mei.<\/p>\n

\u00cen sf\u00e2r\u015fit, dup\u0103 c\u00eeteva zile de mers, trenul s-a oprit la Moscova.<\/p>\n

Ie\u015find din gar\u0103, m-am \u00eendreptat spre Ambasada Rom\u00e2niei. Am g\u0103sit-o pe o strad\u0103 frumoas\u0103 \u015fi m-am apropiat de poart\u0103. Aici la post era un soldat sovietic. Cl\u0103direa avea dou\u0103 etaje.<\/p>\n

– Ce dori\u0163i? – m-a \u00eentrebat.<\/p>\n

– Sunt cet\u0103\u0163ean rom\u00e2n \u015fi vreau s\u0103 vorbesc cu ambasadorul Rom\u00e2niei. S-a uitat \u00een documentul meu, pa\u015faportul primit din Dubrovlag.<\/p>\n

– Nu merge, mi-a spus, dta e\u015fti cet\u0103\u0163ean sovietic, trebuie un permis de la KGB, de la Liubeanka.<\/p>\n

Am plecat la Liubeanka. O cl\u0103dire impozant\u0103. Doamne, c\u00e2\u0163i oameni au\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 fost nenoroci\u0163i \u00een aceast\u0103 cl\u0103dire? La u\u015fa de la intrare m-a \u00eent\u00e2mpinat un c\u0103pitan.<\/p>\n

– Ce dori\u0163i?<\/p>\n

– Eu sunt cet\u0103\u0163ean rom\u00e2n, vreau s\u0103 vorbesc cu \u015feful KGB-ului.<\/p>\n

– Ce \u00eentrebare?<\/p>\n

– Mie nu-mi dau drumul acas\u0103, \u00een Rom\u00e2nia, vreau s\u0103 rezolv aceast\u0103 problem\u0103, am r\u0103spuns:<\/p>\n

– \u015eeful nu prime\u015fte, pot s\u0103 v\u0103 \u00eenscriu la adjunctul lui, la generalul Rudenko. Acest nume mi-a adus aminte de revolta din Vorkuta, unde acest c\u0103l\u0103u a \u00eempu\u015fcat sute de oameni.<\/p>\n

– Bine, dar c\u00e2nd s\u0103 vin?<\/p>\n

– M\u00e2ine o s\u0103 afla\u0163i aici \u00een ce zi o s\u0103 v\u0103 primeasc\u0103.<\/p>\n

Am venit a doua zi. Mi s-a fixat data audien\u0163ei peste cinci zile. Ce s\u0103 fac? Unde s\u0103 dorm, ce s\u0103 m\u0103n\u00e2nc? Mi-am adus aminte de episcopul Nestor, care se eliberase \u015fi acum era la Peredelkino.<\/p>\n

Am urcat \u00een autobus \u015fi am plecat la el, poate m\u0103 va ajuta cu ceva.<\/p>\n

\u00cel cuno\u015fteam din Dubrovlag, dormeam al\u0103turi pe narele de lemn. El fusese c\u00e2ndva, \u00eenainte de arestare, \u015feful misiunii ortodoxe ruse al Indiei, Chinei, Alask\u0103i \u015fi Australiei cu sediul \u00een Ceylon (azi Sri Lanka). A fost furat din Ceylon de ni\u015fte diploma\u0163i ru\u015fi, bine\u00een\u0163eles kaghebi\u015fti, care l-au adus \u00een Uniunea Sovietic\u0103. Motivul a fost c\u0103 Nestor refuzase s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u00een Rusia dup\u0103 revolu\u0163ie \u015fi f\u0103cea propagand\u0103 antisovietic\u0103 \u00een str\u0103in\u0103tate. Era bine cunoscut \u00een Moscova, vizita casa \u0163arului Nicolai, de c\u00e2teva ori se \u00eent\u00e2lnise cu Rasputin.<\/p>\n

Povestea multe lucruri interesante, c\u00e2nd eram acolo \u00een lag\u0103r. \u00cei pl\u0103cea c\u0103 sunt un om religios \u015fi \u00eemi f\u0103ceam rug\u0103ciunea \u00een fiecare zi.<\/p>\n

Am ajuns la mitropolie \u015fi i-am spus preotului de la intrare c\u0103 vreau s\u0103-l v\u0103d pe episcop.<\/p>\n

– El nu prime\u015fte ast\u0103zi mi-a r\u0103spuns. El e mitropolit acum.<\/p>\n

– Spune\u0163i-i c\u0103 a venit \u015eerban la el. El a\u00a0 plecat \u00een palat \u015fi s-a \u00eentors repede. – Mitropolitul Nestor v\u0103 a\u015fteapt\u0103, mi-a spus el.<\/p>\n

Vedeam c\u0103 era foarte mirat. C\u00e2nd l-am v\u0103zut pe mitropolitul Nestor am r\u0103mas foarte impresionant, aduc\u00e2ndu-mi aminte de pu\u015fc\u0103ria\u015ful din Iavas, \u00eembr\u0103cat \u00een bu\u015flatul de lag\u0103r, azi \u00een od\u0103jdii scumpe, cu podoaba de pe cap, cu crucea masiv\u0103 de aur, cu c\u00e2teva od\u0103jdii presurate cu pietre scumpe, \u00eenconjurat de un mare sobor de preo\u0163i. M-a primit cu bucurie, \u00eembr\u0103\u0163i\u015f\u00e2ndu-m\u0103. Dup\u0103 un schimb de vorbe ne-am a\u015fezat la o mas\u0103 bogat\u0103, plin\u0103 de bun\u0103t\u0103\u0163i, pe care nu le v\u0103zusem de mul\u0163i ani: icre ro\u015fii, icre negre, ananas, struguri, banane… Mi s-a p\u0103rut c\u0103 totul e un vis…<\/p>\n

To\u0163i preo\u0163ii st\u0103teau \u00een picioare \u00een jurul mesei noastre, la desp\u0103r\u0163ire mi s-a f\u0103cut un pachet de alimente, mi-a dat \u015fi ni\u015fte ruble zic\u00e2ndu-mi:<\/p>\n

– Drag\u0103 Valentine, eu trebuie s\u0103 fiu patriarhul Rusiei, dar n-am bilet de\u00a0 partid. \u0102\u015ftia din jurul meu sunt majoritatea kaghebi\u015fti… S\u0103 vii la mine, la Odesa, unde am s\u0103 plec \u00een cur\u00e2nd. Acolo, \u00een cartierul Moldovanca, am o c\u0103su\u0163\u0103… Voi fi bucuros s\u0103 ne \u00eent\u00e2lnim. (Cu mitropolitul Nestor m-am \u00eent\u00e2lnit \u015fi la Odesa, unde fusese transferat de patriarhul Rusiei. Am fost la el, m-a primit la fel de bine, ca \u015fi la Moscova, era un om cu suflet mare. Am stat la mas\u0103, eu nu am b\u0103ut alcool. Pe mas\u0103 erau de toate. \u015ei iar\u0103\u015fi to\u0163i preo\u0163ii st\u0103teau \u00een picioare \u00een jurul mesei \u00een semn de respect). M-am \u00eentors dup\u0103 vre-o dou\u0103 zile la Moscova, ca s\u0103 r\u0103zbat la \u015fefii cei mari. Am mai dormit prin g\u0103ri la Moscova p\u00e2n\u0103 a venit ziua audien\u0163ei. Am venit la Liubeanka, unde un colonel m-a introdus la c\u0103l\u0103ul Rudenko.<\/p>\n

\u00centr-o sal\u0103 mare, cu covoare grele, \u00een fund, la un birou, st\u0103tea Rudenko \u00een uniform\u0103 de general. M-a \u00eent\u00e2mpinat cu o privire crud\u0103, nici nu s-a uitat la mine, parc\u0103 nu eram \u00een fa\u0163a lui.<\/p>\n

– Ce vrei? M-a \u00eentrebat cu un ton dur.<\/p>\n

– Sunt cet\u0103\u0163ean rom\u00e2n, vreau s\u0103 m\u0103 \u00eentorc acas\u0103, la familia mea, la copiii mei.<\/p>\n

– Dta e\u015fti cet\u0103\u0163ean sovietic, n\u0103scut pe p\u0103m\u00e2ntul Basarabiei, care este p\u0103m\u00e2nt sovietic, a spus el cu un ton brutal \u015fi hot\u0103r\u00e2t.<\/p>\n

– Bine, dar eu eram cet\u0103\u0163ean rom\u00e2n, am fost luat la Bucure\u015fti, am dreptul s\u0103 m\u0103 \u00eentorc la familia mea, care tr\u0103ie\u015fte acolo, am so\u0163ie, trei copii, nu i-am v\u0103zut de 8 ani de zile, nici n-am putut scrie, nu \u015ftiu nimic despre ei…<\/p>\n

– Tovar\u0103\u015fe \u015eerban, dup\u0103 lege dta e\u015fti cet\u0103\u0163ean\u00a0 moldovean, din Basarabia sovietic\u0103, noi v-am eliberat de boierii rom\u00e2ni, \u00eentoarce-te acas\u0103 \u015fi tr\u0103ie\u015fte lini\u015ftit.<\/p>\n

– Nu dori\u0163i s\u0103 m\u0103 \u00een\u0163elege\u0163i, so\u0163ia \u015fi copiii mei sunt acolo…<\/p>\n

– Nu pot s\u0103 fac nimic, a\u015fa-i legea \u015fi Constitu\u0163ia Uniunii Sovietice.<\/p>\n

– Bine, dar ce constitu\u0163ie, ce lege poate s\u0103-mi interzic\u0103 s\u0103 m\u0103 \u00eentorc la familia mea, la so\u0163ia \u015fi copiii mei. Apoi cu ce drept m-a\u0163i arestat din Rom\u00e2nia, era alt\u0103 \u0163ar\u0103 \u015fi, dup\u0103 legile interna\u0163ionale, nu avea\u0163i dreptul! Am spus eu furios.<\/p>\n

– Dta ui\u0163i c\u0103 \u00een Rom\u00e2nia acum la putere sunt comuni\u015ftii \u015fi poporul tr\u0103ie\u015fte bine, nu mai sunt capitali\u015fti, boieri, jandarmi, e o alt\u0103 via\u0163\u0103, cum poporul rom\u00e2n nici n-a visat! – a\u00a0 r\u0103spuns\u00a0 generalul KGBist z\u00e2mbind. El \u00ee\u015fi b\u0103tea joc de mine, l-am \u00een\u0163eles, dar \u00een m\u00e2na lui era puterea, acea putere care a distrus f\u0103r\u0103 mil\u0103 milioane de vie\u0163i omene\u015fti. Ce contam eu, un om r\u0103t\u0103cit prin stepele Rusiei s\u0103lbatice\u00a0 \u015fi barbare. Dar am \u00eendr\u0103znit:<\/p>\n

– Da\u0163i-mi permisiunea de a vorbi cu ambasadorul Rom\u00e2niei, v\u0103 rog!<\/p>\n

El s-a uitat la mine cu acela\u015fi z\u00e2mbet perfid, m\u0103sur\u00e2ndu-m\u0103 cu ochi reci. Poate \u00eenainte de moartea lui Stalin, t\u0103tucul \u015fi c\u0103l\u0103ul popoarelor, nici nu m-ar fi primit, dar anii aceea trecuse \u015fi erau unele momente\u00a0 dificile pentru c\u0103l\u0103ii din fosta armat\u0103 a lui Beria, c\u0103ci pe to\u0163i nu-i puteau schimba, \u015fi ace\u015ftea aveau o mare experien\u0163\u0103 cum s\u0103 \u0163ie poporul \u00een m\u00e2ini, iar pe al\u0163ii noi, trebuiau s\u0103-i \u00eenve\u0163e s\u0103 fie cruzi \u015fi r\u0103i…<\/p>\n

Mi-a scris permisul\u00a0 \u015fi eu am zburat spre Ambasada Rom\u00e2n\u0103. Soldatul, era acela\u015fi, s-a uitata la permis, spun\u00e2ndu-mi:<\/p>\n

–\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Vezi, acum e altceva! \u015ei a sur\u00e2s, ar\u0103t\u00e2ndu-\u015fi din\u0163ii galbeni de mahorc\u0103.<\/p>\n

M-a primit un consilier \u015fi, afl\u00e2nd de problema mea, mi-a spus s\u0103 a\u015ftept. Peste c\u00e2teva minute a ie\u015fit un b\u0103rbat de vre-o 40 de ani, \u00eembr\u0103cat \u00een costum negru, cu cravat\u0103 alb\u0103 de m\u0103tas\u0103. C\u00e2nd l-am z\u0103rit mi-am amintit de Bucure\u015fti, de via\u0163a cea veche, de \u201eCarul de bere\u201d, de cinematograful \u201eTrianon\u201d, de toate cele ce au fost c\u00e2ndva. \u201e\u0102sta o s\u0103-mi fac\u0103 dreptate\u201d, mi-am zis. I-am povestit pe scurt totul despre via\u0163a mea at\u00e2t de amar\u0103, despre copii \u015fi so\u0163ia mea Reta… Nu m-a \u00eentrerupt niciodat\u0103, dar mi s-a p\u0103rut c\u0103 g\u00e2ndurile lui erau departe de problema \u015fi durerile mele. Am t\u0103cut a\u015ftept\u00e2nd un r\u0103spuns.<\/p>\n

– Tovar\u0103\u015fe \u015eerban, acum sunt alte vremuri, noi avem leg\u0103turi de prietenie cu Uniunea Sovietic\u0103 \u015fi nu putem \u00eenc\u0103lca legea, dta e\u015fti basarabean \u015fi trebuie s\u0103 mergi \u00een Basarabia. Acolo poate o s\u0103 po\u0163i rezolva ceva. Eu nu pot s\u0103-\u0163i ajut cu nimic, \u015fi glasul lui a\u00a0 devenit rece, rece. Am sim\u0163it bine aceast\u0103 r\u0103ceal\u0103.<\/p>\n

– Bine, dar eu am suferit pentru \u0163ar\u0103, am fost soldatul ei.<\/p>\n

– Dta ai fost soldatul regimului burghez, nu al celui de ast\u00e2zi! Mi-a r\u0103spuns sec omul \u00een costum negru cu cravata alb\u0103 de m\u0103tas\u0103. Eu m-am \u00eenfierb\u00e2ntat:<\/p>\n

– Ce s\u0103 fac eu acum, familia, copiii, s\u0103-i las \u00een voia soartei?\u00a0 Cum s\u0103 tr\u0103iesc mai departe?<\/p>\n

– Copiii dtale te-au uitat, cred eu, chiar \u015fi so\u0163ia. Ce rost are s\u0103 te mai vezi cu ei? \u015ei a z\u00eembit sarcastic. \u00cemi tremurau m\u00e2inile, dac\u0103 a\u015f fi putut, i-a\u015f fi dat la bot. Dle, tovar\u0103\u015fe ambasador, sunt doar cet\u0103\u0163ean rom\u00e2n, nimeni nu mi-a luat cet\u0103\u0163enia, de ce nu vre\u0163i s\u0103 m\u0103 ajuta\u0163i?<\/p>\n

– \u015eerbane, tu ai fost \u00een serviciul secret, ai nenorocit comuni\u015ftii no\u015ftri \u015fi acum ce vrei? Se f\u0103cuse r\u0103u, ro\u015fu la fa\u0163\u0103 \u015fi se ridicase de pe scaun, semn c\u0103 trebuia s\u0103 plec.<\/p>\n

\u00cemi tremura tot corpul, nu m\u0103 puteam st\u0103p\u00e2ni.<\/p>\n

– Rom\u00e2nia nu are nevoie de terori\u015fti! A strigat el enervat. Pleac\u0103.\u00a0 \u015ei a ie\u015fit din sala pompoas\u0103 cu candelabre mari, aurite, a\u015fa mi s-a p\u0103rut mie, dar poate erau din alam\u0103, bine lustruite. A intrat consilierul, care m-a condus la u\u015fa din fa\u0163\u0103.<\/p>\n

– Cum st\u0103 treaba, m-a \u00eentrebat santinela. Am tras o \u00eenjur\u0103tur\u0103 de lag\u0103r din alea mustoase. El a r\u00e2s, \u00een\u0163eleg\u00e2nd totul.<\/p>\n

Nimeni n-are nevoie de mine. \u0162ara mea refuz\u0103 s\u0103 m\u0103 primeasc\u0103. Cum se poate? Eu nu \u015ftiam ce lichele sunt la conducerea \u0163\u0103rii, c\u0103 oamenii cu suflet mare, patrio\u0163i, stau prin pu\u015fc\u0103rii, iar pro\u015ftii, neispr\u0103vi\u0163ii, stau \u00een fotolii, distrug\u00e2nd tot ce a fost bun c\u00e2ndva \u00een Rom\u00e2nia.<\/p>\n

Trebuia s\u0103 m\u0103 \u00eentorc \u00een Basarabia, azi republic\u0103 socialist\u0103, cu capitala la Chi\u015fin\u0103u.<\/p>\n

*<\/p>\n

*\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 *<\/p>\n

Soarele se urcase bine pe cer, p\u0103s\u0103rile nu mai c\u00e2ntau ca diminea\u0163a, se odihneau, iar mo\u015ful cu mici opriri, continua s\u0103-\u015fi depene firul tristei \u015fi grelei lui vie\u0163i.<\/p>\n

– Trebuie s\u0103-\u0163i spun, zise b\u0103tr\u00e2nul \u015eerban, c\u0103 la Moscova am stat aproape o lun\u0103. Banii se terminase, dormeam prin g\u0103ri, de acolo m\u0103 alunga mili\u0163ia, dar vroiam s\u0103-mi clarific situa\u0163ia, de care depindea viitorul meu. Dup\u0103 ce primisem r\u0103spunsul negativ de la Ambasada Rom\u00e2n\u0103, \u00eencercam din nou s\u0103 ajung \u00een audien\u0163\u0103 la \u015feful KGB-ului. N-am reu\u015fit. Dar \u00eentr-o zi m-au chemat ei, li se f\u0103cuse mil\u0103 de mine \u015fi mi-au spus:<\/p>\n

– Pleac\u0103 acas\u0103, cet\u0103\u0163ene, \u00ee\u0163i d\u0103m un \u00eenso\u0163itor p\u00e2n\u0103 la Chi\u015fin\u0103u, acolo \u00ee\u0163i vor rezolva problema.<\/p>\n

Mi-au dat un maior, care m-a adus la Chi\u015fin\u0103u. Am venit \u00eempreun\u0103 la Ministerul\u00a0 de interne de pe strada Lenin.<\/p>\n

Maiorul KGBist a intrat la ministru, i-a \u00eenm\u00e2nat dosarul meu \u015fi ministrul s-a isc\u0103lit de primirea mea. Mi s-a fixat ziua \u015fi ceasul, c\u00e2nd trebuia s\u0103 m\u0103 prezint la audien\u0163\u0103. Ministrul era unul Mordove\u0163, un cadru vechi al securit\u0103\u0163ii, care \u00een 1949 deportase zeci de mii de familii basarabene \u00een Siberia. Tot atunci, la 6 iulie 1949, fusese deportat\u0103 \u015fi mama mea cu tat\u0103l adoptiv Gheorghe Baldovici. Am fost condus de un locotenent cu must\u0103cioar\u0103, care m-a luat de la camera de a\u015fteptare de la parter, conduc\u00e2ndu-m\u0103 p\u00e2n\u0103 la u\u015fa biroului ministrului Mordove\u0163.<\/p>\n

– A\u015fteapt\u0103 aici, mi-a spus \u015fi a intrat \u00een birou. Peste c\u00e2teva minute a ie\u015fit \u015fi a zis:<\/p>\n

– Intr\u0103!<\/p>\n

Am intrat \u00eentr-o sal\u0103 mare, cu o mas\u0103 lung\u0103 \u00een centru, \u00eenconjurat\u0103 de multe scaune. Prin trei geamuri mari soarele p\u0103trundea \u00een camer\u0103. \u00cen fundul s\u0103lii, dup\u0103 o mas\u0103 enorm\u0103, \u015fedea un b\u0103rbat cam de vre-o 50 de ani, cu umeri la\u0163i, cu un obraz rotund \u015fi un nas c\u0103rnos. Era rus sau nu, nu \u015ftiu, dar ochii lui, un pic piezi\u015fi, m\u0103 scrutau cu o privire grav\u0103, crud\u0103, mi s-a p\u0103rut. Parc\u0103 era nemul\u0163umit c\u0103 l-am deranjat.<\/p>\n

– Cine e\u015fti, ce vrei? A r\u0103sunat glasul lui r\u0103gu\u015fit.<\/p>\n

– Sunt Valentin \u015eerban, eliberat din lag\u0103r, am venit la Chi\u015fin\u0103u, vreau s\u0103-mi face\u0163i dreptate, s\u0103 plec acas\u0103 la familia mea \u00een Rom\u00e2nia. Am acolo so\u0163ie \u015fi trei copii, pe care nu i-am v\u0103zut de opt ani de zile.<\/p>\n

– Dta ai fost de\u0163inut politic, e\u015fti n\u0103scut \u00een Basarabia, e\u015fti cet\u0103\u0163ean sovietic. Nu ai voie s\u0103 pleci \u00een Rom\u00e2nia. Putem s\u0103 te ajut\u0103m, ad\u0103-\u0163i familia aici \u015fi tr\u0103ie\u015fte s\u0103n\u0103tos.<\/p>\n

– Bine, dar eu am fost cet\u0103\u0163ean rom\u00e2n, nu am primit cet\u0103\u0163enie sovietic\u0103. Apoi eu m-am n\u0103scut \u00een Rom\u00e2nia, nu \u00een Uniunea Sovietic\u0103.<\/p>\n

– To\u0163i acei care s-au n\u0103scut \u00een Basarabia sunt cet\u0103\u0163enii no\u015ftri. A\u015fa a fost acordul cu Rom\u00e2nia \u00een 1944, ca to\u0163i basarabenii s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 acas\u0103.<\/p>\n

– Bine, dar fiecare om are dreptul s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 unde dore\u015fte, doar familia mea e rom\u00e2neasc\u0103, \u015fi so\u0163ia \u015fi copiii.<\/p>\n

– \u0162i-am spus, \u0163i s-a dat drumul din lag\u0103r, ai fost amnistiat, este legea pe care noi o respect\u0103m. \u0162i s-a dat voie s\u0103 te \u00eentorci acas\u0103, s\u0103 tr\u0103ie\u015fti liber, dar numai la 100 de km dep\u0103rtare de grani\u0163\u0103 \u015fi de capital\u0103. Ad\u0103-\u0163i familia, aranjeaz\u0103-te la lucru \u015fi totul va fi bine, a spus Mordove\u0163 cu o voce mai bl\u00e2nd\u0103. Nu pot s\u0103 fac nimic. Unde vrei s\u0103 tr\u0103ie\u015fti? Nici la Nem\u0163eni, nici la Leova nu ai dreptul, e zon\u0103 de grani\u0163\u0103. Po\u0163i s\u0103 tr\u0103ie\u015fti la B\u0103l\u0163i, Bender, Tiraspol… \u00cen primul r\u00e2nd s\u0103 \u015ftii \u2013 nimeni nu trebuie s\u0103 \u015ftie c\u0103 ai fost \u00een lag\u0103rul sovietic, judecat la 25 de ani. O s\u0103 spui tuturor c\u0103 ai tr\u0103it \u00een Rom\u00e2nia din 1935 p\u00e2n\u0103 \u00een 1955 \u015fi ai venit de bun\u0103 voie acas\u0103 la p\u0103rin\u0163i, ai \u00een\u0163eles c\u0103 aici e o via\u0163\u0103 bun\u0103 \u015fi ai dorit s\u0103 tr\u0103ie\u015fti \u00een \u0163ara noastr\u0103. Dac\u0103 o s\u0103 faci nazuri, vei nimeri din nou acolo, unde ai fost. Eu nu mai am timp pentru dta. Unde vrei s\u0103 tr\u0103ie\u015fti?<\/p>\n

St\u0103team \u00een fa\u0163a lui \u015fi m\u0103 g\u00e2ndeam ce s\u0103 fac. Ultima n\u0103dejde c\u0103 el \u00eemi va face dreptate, m\u0103 v-a ajuta, s-a spulberat. A\u015fa a fost cum mi-au spus acei prieteni din lag\u0103r, c\u0103 \u0163ara asta este aceea\u015fi \u00eenchisoare, m\u0103car c\u0103 vei fi liber. Eu nu-i credeam. Am ales Tiraspolul.<\/p>\n

– Dosarul t\u0103u va fi la \u015feful KGB-ului din Tiraspol. \u00cenc\u0103 odat\u0103, nimeni nu trebuie s\u0103 \u015ftie nimic despre tine, e\u015fti venit din Rom\u00e2nia \u00een \u0163ara mam\u0103.<\/p>\n

Am ie\u015fit \u00eenjur\u00e2ndu-l \u015fi blestem\u00e2ndu-i pe to\u0163i \u015fefii din aceast\u0103 \u0163ar\u0103, unde \u00een Constitu\u0163ie scrie una, dar \u00een realitate se face alta. Am ales Tiraspolul pentru c\u0103 nu am dorit s\u0103 plec la B\u0103l\u0163i sau \u00een alte ora\u015fe, fiindc\u0103 nu mai aveam \u00eencredere \u00een moldovenii no\u015ftri. Doar ei m-au tr\u0103dat atunci, \u00een 1948, la Constan\u0163a, c\u00e2nd am venit la NKVD, acei moldoveni cu care lucrasem \u00een Serviciile Secrete. Mai bine s\u0103 merg acolo unde nu m\u0103 \u015ftie nimeni.<\/p>\n

Nici contabil nu vroiam s\u0103 lucrez, \u015ftiam din lag\u0103r c\u0103 \u00een via\u0163a de la libertate trebuie s\u0103 furi, ca s\u0103 tr\u0103ie\u015fti, nu mai doream s\u0103 risc. Vroiam s\u0103 am o bucat\u0103 de p\u00e2ine, s\u0103 tr\u0103iesc lini\u015ftit \u015fi cinstit. A\u015fa am nimerit la Tiraspol, unde m-am aranjat ca antrenor la o \u015fcoal\u0103 sportiv\u0103. Am tr\u0103it c\u00e2tva timp la un c\u0103min, apoi am primit o garsonier\u0103, o c\u0103m\u0103ru\u0163\u0103 \u015fi o buc\u0103t\u0103rie. Ce-mi mai trebuia mie? Omului ie\u015fit la libertate, dup\u0103 at\u00e2tea chinuri, foamete, frig \u015fi mizerie? Eram fericit c\u0103 am col\u0163ul meu, tr\u0103iam retras, nu aveam prieteni, m\u0103 temeam de ei. \u00cen biografie am scris c\u0103 sunt refugiat din Rom\u00e2nia \u00een 1955 \u015fi am venit de bun\u0103 voie \u00een \u0163ara \u201efericirii\u201d.<\/p>\n

M-am \u00eentors la ba\u015ftin\u0103, lucram acum la Tiraspol, trebuia s\u0103-mi v\u0103d p\u0103rin\u0163ii. Dar nu aveam voie s\u0103 merg la Nem\u0163eni, unde tr\u0103iau ei acum, nici \u00een alte locuri de grani\u0163\u0103. Dac\u0103 m\u0103 prindeau acolo puteam s\u0103 nimeresc din nou \u00een locurile \u00eendep\u0103rtate. Dar am g\u0103sit la Tiraspol o rud\u0103 \u00eendep\u0103rtat\u0103, care lucra ca agent la o firm\u0103 comercial\u0103.<\/p>\n

– Costic\u0103, du-m\u0103 acas\u0103, vreau s\u0103-mi v\u0103d p\u0103rin\u0163ii.<\/p>\n

– Nu \u015ftiu, drag\u0103 Valentine, e periculos, r\u0103spundea Costel.<\/p>\n

Dar \u00eentr-o zi s-a hot\u0103r\u00e2t.<\/p>\n

– Te duc numai cu o condi\u0163ie, s\u0103 ne \u00eentoarcem \u00een aceea\u015fi noapte.<\/p>\n

– Sunt de acord, i-am r\u0103spuns. Am ajuns noaptea la Nem\u0163eni \u015fi am chemat-o pe mama la o rud\u0103. Ne temeam s\u0103 mergem \u00een casa noastr\u0103. Mama a venit singur\u0103, tat\u0103l a\u015ftepta acas\u0103.<\/p>\n

– Mam\u0103, nu pot veni acas\u0103. Nu scrie nimic Retei c\u0103 sunt liber, to\u0163i trebuie s\u0103 \u015ftie c\u0103 am venit acas\u0103 \u00een Moldova sovietic\u0103 benevol din Rom\u00e2nia, c\u0103 nu am fost \u00een lag\u0103re sovietice, iat\u0103 a\u015fa mi-au ordonat, \u015ftii tu cine…<\/p>\n

(Mama a reu\u015fit s\u0103-l vad\u0103 pe Voro\u015filov, a fost la el \u00een audien\u0163\u0103. Voro\u015filov i-a dat o h\u00e2rtie s\u0103 i se \u00eentoarc\u0103 ceva din avere. Dar degeaba, nu le-au \u00eentors nimic \u00een afar\u0103 de casa de la F\u0103t\u0103ciune. Acolo au tr\u0103it p\u00e2n\u0103 le-a venit ceasul. Tat\u0103l Gheorghe a murit primul, iar mama a tr\u0103it \u00eenc\u0103 mul\u0163i ani, p\u00e2n\u0103 la o v\u00e2rst\u0103 venerabil\u0103).<\/p>\n

Dup\u0103 vre-o dou\u0103 ore am plecat la Chi\u015fin\u0103u cu Costic\u0103. Eu am r\u0103mas la Sculeanca, la cap\u0103tul Chi\u015fin\u0103ului, iar Costic\u0103 a plecat cu treburile lui. M\u0103 temeam s\u0103 m\u0103 urc \u00een tren, c\u0103ci nu aveam voie s\u0103 fiu \u00een capital\u0103, peste tot erau patrulele sovietice. M-am dus pe jos p\u00e2n\u0103 la Revaca \u015fi l-am rugat pe un conductor de vagon s\u0103 m\u0103 i-a p\u00e2n\u0103 la Tiraspol. M\u0103 temeam s\u0103 i-au bilet \u015fi la Revaca. M-am urcat \u00een tren, d\u00e2ndu-i c\u00e2teva ruble conductorului. A\u015fa am ajuns acas\u0103.<\/p>\n

Cu toate c\u0103 eram mereu supravegheat \u00een acei ani, am reu\u015fit, totu\u015fi, s\u0103-mi v\u0103d unii prieteni din lag\u0103r.<\/p>\n

A\u015fa l-am v\u0103zut pe Vladov, fostul c\u0103pitan din armata sovietic\u0103 de la Odesa. Dar nu puteam veni la Odesa, trebuiau bilete speciale de deplasare… \u00cen acel timp la Odesa se desf\u0103\u015fura un campionat de atletism interna\u0163ional.<\/p>\n

Eram arbitru de sport, dar nu aveam posibilitatea s\u0103 i-au parte la acest campionat. Aveam un prieten la Moscova, pre\u015fedintele federa\u0163iei de atletism al Uniunii, i-am dat un telefon.<\/p>\n

– Tovar\u0103\u015fe Boris Garder, cum s\u0103 particip \u015fi eu la acest campionat?<\/p>\n

Boris Garder mi-a r\u0103spuns:<\/p>\n

– Te vom chema, n-ai grij\u0103. A\u015fa am nimerit la Odesa.<\/p>\n

Aici era \u015fi o echip\u0103 rom\u00e2n\u0103 de atletism. Eu arbitram s\u0103riturile \u00een lungime. Acolo a ap\u0103rut \u015fi un atlet din Bucure\u015fti, pe care-l \u015ftiam \u00eenc\u0103 din a.1936, c\u00e2nd ne antrenam am\u00e2ndoi pe un stadion.<\/p>\n

– Tu? De unde te-ai luat? – a r\u0103mas tr\u0103snit Nicu Tacrian, atletul rom\u00e2n.<\/p>\n

– Ne \u00eent\u00e2lnim la mas\u0103, i-am r\u0103spuns. Fii atent, nu vorbi cu mine. La mas\u0103 m-am dus la echipa Rom\u00e2niei, unde am \u00eent\u00e2lnit pe ni\u015fte atle\u0163i mai b\u0103tr\u00e2ni de la Bucure\u015fti, care i-au povestit lui Nicu istoria mea. Eu doream s\u0103-l v\u0103d pe Vladov. Am mers pe strada de l\u00e2ng\u0103 gar\u0103, unde am vrut s\u0103 evadez c\u00e2ndva \u015fi am recunoscut casa lui Vladov. M-am uitat \u00eemprejur, s\u0103 nu fiu urm\u0103rit, \u015fi am intrat \u00een casa lui. Din fericire Vladov era acas\u0103. Ne-am \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat bucur\u00e2ndu-ne de \u00eent\u00e2lnire dup\u0103 at\u00e2\u0163ia ani. Vladov fusese \u00een deten\u0163ie la sud, \u00eentr-un lag\u0103r din Krasnodar.<\/p>\n

– \u0102sta e \u015eerban Valentin, m-a prezentat familiei sale, so\u0163iei \u015fi fiicei. El m-a ajutat \u00een pu\u015fc\u0103rie, c\u00e2nd eu eram r\u0103u de tot, sl\u0103bit \u015fi bolnav. Un om curajos, care a \u00eencercat s\u0103 evadeze, dar a fost r\u0103nit. Am stat la mas\u0103, Vladov a fost reabilitat \u015fi nu tr\u0103ia r\u0103u. Fiica sa a\u00a0 vorbit, admir\u00e2ndu-m\u0103 pentru omenia mea, pentru curajul de\u00a0 a evada \u00een acele vremuri, c\u00e2nd aveam mitul de spion rom\u00e2n. Ne-am mai \u00eent\u00e2lnit \u015fi alt\u0103 dat\u0103. Am vorbit la telefon.<\/p>\n

– S\u0103 vii la Privoz, acolo se vinde pe\u015fte.<\/p>\n

Ne-am \u00eent\u00e2lnit \u015fi la Privoz, povestea b\u0103tr\u00e2nul \u015eerban, \u015fi ne-am dus s\u0103 bem bere. Am intrat pe o teras\u0103, m-a mirat c\u0103 chelnerii erau \u00eembr\u0103ca\u0163i ca la noi, la Bucure\u015fti, \u00een costume albe, cu papion la g\u00e2t, parc\u0103 eram \u00een str\u0103in\u0103tate.<\/p>\n

Au adus m\u0103sline, bere \u015fi raci fierbin\u0163i. M\u0103slinele erau cu scobitori \u00een ele. Prima oar\u0103 am b\u0103ut bere \u00een via\u0163\u0103. Era o b\u0103utur\u0103 minunat\u0103.<\/p>\n

– Am m\u00e2ncat raci fierbin\u0163i \u015fi Vladov a observat c\u0103 \u00eemi plac racii.<\/p>\n

– \u00cei prindeam \u00een copil\u0103rie \u00een Prut \u015fi-i m\u00e2ncam cruzi, i-am spus.<\/p>\n

– Hai s\u0103 ciocnim \u00een amintirea celor care au r\u0103mas pe acele p\u0103m\u00e2nturi, unde am fost trimi\u015fi de ni\u015fte criminali, care distrug \u0163ara asta… Am stat vre-o 3-4 ore de vorb\u0103, amintindu-ne de tragedia noastr\u0103, de prieteni, care nu s-au mai \u00eentors acas\u0103 \u015fi au r\u0103mas \u00een ghe\u0163urile Siberiei.<\/p>\n

– L-am c\u0103utat la Odesa \u015fi pe Ivan Barkov, cu care fusesem la Norilsk. Aveam adresa lui. Dar el nu mai tr\u0103ia acolo, vecinii nu \u015ftiau de el. Le-am spus c\u0103 am fost \u00een lag\u0103r \u00eempreun\u0103. M-au trimis la un birou de adrese. Am aflat c\u0103 tr\u0103ie\u015fte \u00een cas\u0103 proprie. L-am g\u0103sit, mi-a spus dup\u0103 \u00eent\u00e2lnire:<\/p>\n

– Mi-ai f\u0103cut reclam\u0103 c\u0103 am stat la pu\u015fc\u0103rie, aici nu \u015ftia nimeni. La noi nimeni nu se laud\u0103 cu a\u015fa ceva.<\/p>\n

Am g\u0103sit-o \u015fi pe sora medical\u0103, dna Ana Viner, so\u0163ul kaghebist o l\u0103sase, lucra ca sor\u0103 medical\u0103. S-a bucurat mult c\u00e2nd m-a v\u0103zut. Pe urm\u0103, nu mai \u0163in minte c\u00e2nd, am primit de la cineva o telegram\u0103 din Odesa c\u0103 a murit. Bun\u0103 femeie a fost.<\/p>\n

Din primele zile de trai la Tiraspol am \u00eenceput s\u0103 scriu la Moscova la conduc\u0103torii sovietici \u015fi s\u0103-i rog s\u0103-mi dea drumul la familia mea, la so\u0163ie \u015fi cei trei copii. Patru ani am tot scris, dar r\u0103spunsurile erau mereu negative. Atunci am scris s\u0103-mi dea voie s\u0103-mi v\u0103d m\u0103car copiii. Scriam lui Hru\u015fciov, Voro\u015filov… \u00cen 1960 am primit o cita\u0163ie de la Chi\u015fin\u0103u s\u0103 vin la KGB. Nu \u015ftiam pentru ce sunt chemat. Am venit la Chi\u015fin\u0103u \u015fi aici un colonel mi-a spus:<\/p>\n

– Tovar\u0103\u015fe \u015eerban, conducerea sovietic\u0103 are grij\u0103 de dta, \u0163i-a dat voie s\u0103 pleci \u00een Rom\u00e2nia pentru cinci zile. Dar vei fi \u00eenso\u0163it p\u00e2n\u0103 la Ia\u015fi de un func\u0163ionar de-al nostru.<\/p>\n

A\u015fa am plecat \u00een \u0163ara mea, pe care am p\u0103r\u0103sit-o \u00een 1948, c\u00e2nd am fost arestat de NKVD-ul sovietic, dus \u00een Siberia \u015fi condamnat la\u00a0 25 ani de lag\u0103r. \u00cempreun\u0103 cu un ofi\u0163er de la KGB, \u00eembr\u0103cat \u00een civil, am sosit la Ia\u015fi. Aici am fost predat unui ofi\u0163er de la securitatea comunist\u0103 rom\u00e2n\u0103. Cu acesta am plecat al Bucure\u015fti.<\/p>\n

St\u0103team \u00een tren \u00een compartiment \u015fi m\u0103 uitam pe geam. Peste tot se vedeau construc\u0163ii de blocuri. Dup\u0103 colectivizarea din Rom\u00e2nia oamenii se str\u0103duiau s\u0103 plece din sat, nu doreau s\u0103 lucreze \u00een colhozuri. Se aranjau la lucru la fabrici, uzine, construc\u0163ie, fiecare unde putea. Cu traiul era mai greu, nu aveau locuin\u0163e. Atunci statul comunist a \u00eenceput s\u0103 construiasc\u0103 blocuri pentru muncitori. St\u0103team am\u00e2ndoi \u00een compartiment \u015fi t\u0103ceam. M\u0103 g\u00e2ndeam la Reta, la copila\u015fii mei, trecuser\u0103 doar at\u00e2\u0163ia ani…<\/p>\n

C\u00e2nd am fost arestat, copiii erau mici, Pompiliu avea 6 ani, \u00eei spuneau Liviu. Feti\u0163ele \u2013 una de doi ani, alta de patru, m\u0103 iubeau. Eugenia (Gina, cum o numeam noi) era o feti\u0163\u0103 vioaie, ve\u015fnic f\u0103c\u00e2nd ceva pozne. Carmen era mai serioas\u0103, \u00ee\u015fi ajuta mama la buc\u0103t\u0103rie sau c\u00e2nd f\u0103cea cur\u0103\u0163enie \u00een cas\u0103. Acum trebuie s\u0103 fie mari. Liviu trebuie s\u0103 aib\u0103 18 ani, e b\u0103rbat deja. Cum o s\u0103 m\u0103 primeasc\u0103 copiii dup\u0103 at\u00e2\u0163ia ani de desp\u0103r\u0163ire? Cum se vor purta cu mine? Trenul de la Ia\u015fi la Bucure\u015fti mergea prea \u00eencet, a\u015fa mi se p\u0103rea.<\/p>\n

Poate Reta e c\u0103s\u0103torit\u0103 cu un alt b\u0103rbat? Cine \u015ftie? Eu nu am putut afla nimic, grani\u0163a era sever p\u0103zit\u0103, iar zvonurile ce p\u0103trundeau\u00a0 din \u0163ar\u0103 erau triste. \u015ei acolo comuni\u015ftii \u00ee\u015fi f\u0103ceau de cap, arestau oameni nevinova\u0163i, arunc\u00e2ndu-i \u00een \u00eenchisori. C\u00e2nd am fost eliberat din Dubrov-lag\u0103r, \u00een 1956, l-am rugat pe jurnalistul Mengoni, care se ducea la Bucure\u015fti, s\u0103-i g\u0103seasc\u0103 pe ai mei, s\u0103 le povesteasc\u0103 totul \u015fi s\u0103 le spun\u0103, c\u0103 eu voi veni acas\u0103, c\u0103 sunt viu \u015fi t\u00e2njesc dup\u0103 ei. Nu \u015ftiam nimic nici de soarta lui Mengoni, ajunsese la Bucure\u015fti sau nu. Fusese el la Reta sau, poate de bucuria re\u00eentoarcerii, uitase rug\u0103mintea mea \u015fi nu-i spusese nimic, poate nici nu o c\u0103utase? Cine \u015ftie?<\/p>\n

\u00cemi treceau\u00a0 prin fa\u0163\u0103 multe tablouri din via\u0163a noastr\u0103. \u00cemi aduceam aminte, ca \u015fi \u00een lag\u0103r, de multe ori, de Reta. Era frumoas\u0103, cu p\u0103rul ei \u015faten, sub\u0163iric\u0103… Avea un corp frumos, mai ales picioarele, parc\u0103 erau sculptate… Doamne, am tr\u0103it cu ei \u00een suflet at\u00e2\u0163ia ani. Ce va fi mai departe?<\/p>\n

\u00cen sf\u00e2r\u015fit a ap\u0103rut Gara de Nord. Aici parc\u0103 nimic nu se schimbase. Am cobor\u00e2t din vagon.<\/p>\n

-Tovar\u0103\u015fe, mi-a spus ofi\u0163erul securist. Ai cinci zile de concediu. Nu lua leg\u0103tura cu nimeni din rude, din prieteni. \u00cen afar\u0103 de familie nu ai voie s\u0103 vezi pe nimeni. Orice abatere va fi comunicat\u0103 la KGB-ul de la Chi\u015fin\u0103u. Nu umbla nici la conduc\u0103torul statului, nu ai voie.<\/p>\n

\u015ei s-a dus cu treburile lui.<\/p>\n

Am ie\u015fit din Gara de Nord. Iat\u0103, eu sunt acas\u0103, dar nu am nici un drept s\u0103 r\u0103m\u00e2n aici, s\u0103 m\u0103 bucur de \u0163ara mea, s\u0103 hoin\u0103resc prin Bucure\u015fti, s\u0103 v\u0103d locurile pe unde am petrecut \u00een tinere\u0163e, nu am voie s\u0103 v\u0103d pe nimeni… \u00cemi era greu pe suflet. P\u00e2n\u0103 la strada mea, unde am tr\u0103it momente fericite \u00eempreun\u0103 cu ai mei, erau vre-o c\u00e2teva zeci de minute. \u00cen cur\u00e2nd \u00eei voi vedea! Cum arat\u0103 ei acum? Cum m\u0103 vor primi? \u00cemi era greu, parc\u0103 ceva \u00eemi ap\u0103sa inima. Apropiindu-m\u0103 de cas\u0103, mergeam tot mai \u00eencet, intrase un fel de fric\u0103 \u00een mine. Am ajuns \u00een fa\u0163a casei. \u00cen curte se jucau dou\u0103 feti\u0163e…<\/p>\n

Erau m\u0103ri\u015foare, s\u0103 fi avut vre-o 12-14 ani. M-am apropiat de ele.<\/p>\n

– Dna Reta aici locuie\u015fte? Am \u00eentrebat cu glas tremur\u0103tor. Feti\u0163a mai mic\u0103 s-a uitat la mine.<\/p>\n

– Da, aici tr\u0103ie\u015fte, mi-a r\u0103spuns cea mai mare.<\/p>\n

– Vreau s-o v\u0103d, dac\u0103 se poate, am spus.<\/p>\n

Feti\u0163a mai mic\u0103 s-a \u00eendreptat spre u\u015fa casei, eu am urmat-o.<\/p>\n

– Mam\u0103, a venit un domn, vrea s\u0103 te vad\u0103, a zis Gina.<\/p>\n

Am intrat \u00een cas\u0103 dup\u0103 feti\u0163\u0103. Acela\u015fi antreu, parc\u0103 nu s-a schimbat nimic aici. Era a\u015fa cum a fost, parc\u0103 ieri s-a \u00eent\u00e2mplat tragedia arest\u0103rii mele, c\u00e2nd am fost dus la \u00eenchisoare.<\/p>\n

Disp\u0103rusem atunci, numai Costic\u0103 i-a spus Retei c\u0103 am fost arestat.<\/p>\n

Am intrat \u00een dormitor. Pe patul nostru de alt\u0103 dat\u0103 era culcat\u0103 Reta. Era bolnav\u0103, r\u0103cise. C\u00e2nd m-a v\u0103zut, a le\u015finat. Am luat un pahar de ap\u0103, am stropit-o pe obraji. \u015ei-a revenit parc\u0103 dintr-un somn greu.<\/p>\n

– Tu! A spus ea \u015fi un \u015fuvoi de lacrimi a \u00eenceput s\u0103 curg\u0103 din ochii ei frumo\u015fi.<\/p>\n

– Lini\u015fte\u015fte-te, drag\u0103, sunt eu, Valentin, am venit acas\u0103…<\/p>\n

Fetele se uitau mirate la mine, om necunoscut, \u015fi la mama lor, care nu putea s\u0103-\u015fi opreasc\u0103 pl\u00e2nsul. Eu pl\u00e2ngeam, \u0163in\u00e2nd-o \u00een bra\u0163e. Dup\u0103 at\u00e2\u0163ia ani pierdu\u0163i acum ne reg\u0103sisem… doar pentru cinci zile. Ea nu \u015ftia asta. \u00cen sufletul ei se ivise speran\u0163a c\u0103 va fi totul bine, c\u0103 vom fi al\u0103turi pentru restul vie\u0163ii.<\/p>\n

– De ce n-ai scris nimic at\u00e2\u0163ia ani, eu te-am a\u015fteptat mereu… \u00eeng\u0103ima Reta. Apoi le-a spus fetelor, care ne priveau ne\u00een\u0163eleg\u00e2nd nimic din cele ce se petreceau:<\/p>\n

–\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Gina, Carmen, e t\u0103ticul vostru, \u015fi iar\u0103\u015fi au \u00eenceput s\u0103-i curg\u0103 lacrimile.<\/p>\n

\u015ei era at\u00e2t de frumoas\u0103 \u00een acel moment, c\u0103 eu sim\u0163eam \u015fi mai acut durerea inimii mele. At\u00e2\u0163ia ani pierdu\u0163i \u015fi nici o speran\u0163\u0103 de a fi cu ei, de-a tr\u0103i cu ei, m\u0103car acum dup\u0103 at\u00e2tea suferin\u0163e. Doamne, de ce m-ai pedepsit a\u015fa de crunt? Cu ce am gre\u015fit \u00een fa\u0163a ta? Feti\u0163ele se uitau la mine, b\u0103rbat \u00eenc\u0103 frumos la v\u00e2rsta mea, \u00eembr\u0103cat cu gust, care cum le spunea mama, sunt tat\u0103l lor.<\/p>\n

Ele, care au fost lipsite de dragostea mea, de m\u00e2ng\u00e2ierile mele, se uitau la mine uimite, la omul care am ap\u0103rut a\u015fa pe nea\u015fteptate, tulbur\u00e2nd casa lor, lini\u015ftea lor, felul lor de via\u0163\u0103, deprinderea lor c\u0103 tat\u0103l a disp\u0103rut c\u00e2ndva, poate a murit pe front, poate a p\u0103r\u0103sit-o pe mama… poate…<\/p>\n

– De ce n-ai dat nici un semn de via\u0163\u0103? a \u00eentrebat Reta.<\/p>\n

– Draga mea, am fost \u00een infern, de acolo nu aveam voie s\u0103 scriu nim\u0103nui…<\/p>\n

At\u00e2ta am suferit c\u0103 nu mi-ajung cuvinte s\u0103-\u0163i spun…<\/p>\n

\u015ei i-am povestit istoria mea, toate prin c\u00e2te am trecut \u00een ace\u015fti ani de groaznice suferin\u0163e, cu g\u00e2ndurile, cu sufletul mereu la ea, la copiii mei.<\/p>\n

Cu c\u00e2t povesteam mai mult cu at\u00e2t sufletul meu se lini\u015ftea, parc\u0103 m\u0103 purificam. Copiii \u015fi Reta m\u0103 ascultau, uit\u00e2ndu-se la mine, aduc\u00e2ndu-\u015fi aminte \u015fi ei de cele \u00eendurate \u00een lipsa mea.<\/p>\n

Reta a povestit \u015fi ea suferin\u0163ele ei dup\u0103 ce am disp\u0103rut din Bucure\u015fti. Ea lucra contabil la CAM, \u00een industria tutunului, a \u0163ig\u0103rilor. Terminase o \u015fcoal\u0103 comercial\u0103 la Bucure\u015fti. Dar dup\u0103 arestarea mea a fost alungat\u0103 de la serviciu, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd pe drumuri cu trei copii, care cereau o bucat\u0103 de p\u00e2ine. Era chemat\u0103 al poli\u0163ia comunist\u0103 de dou\u0103 ori pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 \u015fi mereu \u00eentrebat\u0103:<\/p>\n

– Unde e so\u0163ul t\u0103u?<\/p>\n

– Nu \u015ftiu, r\u0103spundea ea, a disp\u0103rut \u00een 1948. Nici securitatea rom\u00e2n\u0103 nu \u015ftia, doar eu fusesem arestat de sovietici cu ajutorul unor tr\u0103d\u0103tori din poli\u0163ie.<\/p>\n

– Am suferit foarte mult! Povestea Reta. Copiii cereau de m\u00e2ncare, eu nu aveam nici bani, nici alimente. Nimeni din rude nu m\u0103 putea ajuta, fiindc\u0103 to\u0163i tr\u0103iau greu din cauza lipsei alimentelor. Apoi s-a g\u0103sit un b\u0103rbat, care m-a ajutat, m-a aranjat la lucru \u015fi atunci mi-a fost mai u\u015for. Ne mai aducea el pachete cu alimente. Sunt vinovat\u0103 fa\u0163\u0103 de tine, drag\u0103 Valentine, am tr\u0103it cu el, trebuia s\u0103 salvez copii. Iart\u0103-m\u0103 c\u0103 te-am \u00een\u015felat, dar copii erau mereu fl\u0103m\u00e2nzi, tr\u0103iam \u00een frig, cu lipsuri mari, nu pot s\u0103-\u0163i descriu toate suferin\u0163ele noastre, a fost ceva groaznic. H\u0103ituit\u0103, umilit\u0103, f\u0103r\u0103 ve\u015fti de la tine, ce puteam eu face? Nu m-am c\u0103s\u0103torit, nu mi-am luat alt b\u0103rbat, te a\u015fteptam pe tine, tr\u0103iam cu aceast\u0103 speran\u0163\u0103, c\u0103 tu e\u015fti viu \u015fi vei reveni la familia ta. Uite c\u0103 te-ai \u00eentors totu\u015fi acas\u0103, acum va fi bine.<\/p>\n

– Drag\u0103 Reta, nu am dreptul s\u0103-\u0163i fac nici un repro\u015f, eu sunt vinovat de aceast\u0103 nenorocire, nu trebuia s\u0103 intru \u00een serviciul secret<\/em>, dar atunci eram altul, m\u0103 consideram patriot, nu aveam dreptul s\u0103 refuz, s\u0103 fug de la datorie. Al\u0163ii s-au ascuns, au fugit de la armat\u0103, au r\u0103mas vii, acas\u0103, ba mai mult, c\u00e2nd au venit comuni\u015ftii la putere, au intrat \u00een partidul lor \u015fi \u015fi-au b\u0103tut joc de popor. Eu nu am putut, am fost crescut altfel, \u015ftii prea bine caracterul meu. Pentru asta am pl\u0103tit scump, am suferit amarnic. Dar cea mai mare suferin\u0163\u0103 a fost g\u00e2ndul meu la tine, la copii no\u015ftri. M-a pedepsit Domnul pentru p\u0103catul meu… Nu pot s\u0103 te \u00eenvinuiesc, c\u0103 ai tr\u0103it cu cineva, \u015ftiu c\u0103 m-ai iubit, dar a\u015fa a fost via\u0163a, trebuia s\u0103 salvezi copiii, te iert de toate, sunt fericit c\u0103 e\u015fti, c\u0103 te-am v\u0103zut, c\u0103 ai reu\u015fit s\u0103 cre\u015fti copiii… Ce drept am eu s\u0103 te \u00eenvinuiesc? Poate dac\u0103 nu sufeream at\u00e2ta, nu a\u015f fi cunoscut amarul vie\u0163ii p\u00e2n\u0103 la fund, a\u015f fi judecat altfel. Dar acum sunt alt om, am \u00een\u0163eles multe… dar nenorocirea cea mai mare este c\u0103 s\u00e2nt \u015fi acum un nenorocit, nu pot s\u0103-\u0163i \u00eendrept via\u0163a ta, s\u0103-\u0163i alin durerile, nu am voie s\u0103 m\u0103 \u00eentorc \u00een Rom\u00e2nia, la familia mea, sunt tot timpul sub ochii securit\u0103\u0163ii sovietice… Am scris ani de zile la to\u0163i conduc\u0103torii acestei \u0163\u0103ri s\u0103lbatice, dar ei nu vor s\u0103 m\u0103 ajute s\u0103 m\u0103 \u00eentorc la familie. S\u0103 fie blestema\u0163i cu to\u0163ii acei c\u0103l\u0103i pentru crimele lor, pentru tot r\u0103ul f\u0103cut oamenilor…<\/p>\n

Reta lucra acum la o firm\u0103 alimentar\u0103, era mai u\u015for traiul… Cele cinci zile au trecut ca \u00eentr-un vis, un vis greu, jalnic, cu g\u00e2ndul la desp\u0103r\u0163ire \u015fi pierderea speran\u0163ei de a fi \u00eempreun\u0103. Dac\u0103 pe Reta o reg\u0103sisem, pentru copiii crescu\u0163i f\u0103r\u0103 tat\u0103 devenisem un str\u0103in. Crescuser\u0103 singuri, m\u00e2ng\u00e2ia\u0163i poate de al\u0163i b\u0103rba\u0163i, eu le eram str\u0103in cu totul. \u00cen ultimele zile Liviu a bruscat-o pe mam\u0103-sa, pe Reta. Eu nu m-am putut st\u0103p\u00e2ni \u015fi l-am p\u0103lmuit. Carmen, fata mai mare, mi-a spus:<\/p>\n

– Tu n-ai voie s\u0103-l ba\u0163i, e\u015fti str\u0103in, nu e\u015fti tat\u0103l nostru… Ne-ai p\u0103r\u0103sit, acum tr\u0103ie\u015fti acolo cu rusoaicele tale, tu nu \u015ftii nimic cum am suferit noi de foame, de frig, cum eram \u00eencol\u0163i\u0163i la \u015fcoal\u0103, ne scoteau \u00een fa\u0163a clasei \u015fi spuneau c\u0103 suntem copii de \u201edu\u015fmani ai poporului\u201d. Noi nu putem uita…<\/p>\n

*\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 *<\/p>\n

*<\/p>\n

M-am \u00eentors acas\u0103 zdrobit suflete\u015fte. Dar ce puteam s\u0103 fac? Via\u0163a a mers pe alt f\u0103ga\u015f, totul s-a \u00eentors pe dos, nu se mai poate \u00eendrepta nimic. M-am \u00eentors la Tiraspol la lucrul meu. Am mai scris scrisori la cei de sus, dar degeaba. Trebuia s\u0103-mi refac via\u0163a. Nu puteam tr\u0103i singur. Trebuia s\u0103 fie cineva l\u00e2ng\u0103 mine.<\/p>\n

M-am c\u0103s\u0103torit cu Valentina Sonova, o fat\u0103 care practica atletismul, s\u0103rituri \u00een \u00een\u0103l\u0163ime. Peste un an s-a n\u0103scut fiica noastr\u0103 \u2013 Liliana. A \u00eenceput o via\u0163\u0103 nou\u0103, bun\u0103, fericit\u0103, dar \u015fi cu dureroasele amintiri vechi, pe care nu le puteam uita \u015fi nici spune cuiva, afar\u0103 de mamei mele. Ca antrenor eram bine apreciat, sportivii antrena\u0163i de mine lucrau bine, ob\u0163in\u00e2nd locuri bune la competi\u0163ii. Devenisem respectat \u00een acest ora\u015f, unde nimeni nu \u015ftia istoria vie\u0163ii mele. Nici Valentina nu \u015ftia nimic de toate prin c\u00e2te am trecut.<\/p>\n

\u00cen 1964, c\u00e2nd eram \u015fef de studii la \u015fcoala sportiv\u0103 a tineretului din Tiraspol, aveam cea mai puternic\u0103 echip\u0103 de canotaj academic din toat\u0103 republica, cu v\u00e2sla\u015fi ru\u015fi, militari al armatei sovietice din Budapesta cu sediul la Odesa. Am fost cu echipa la un campionat al URSS la Tallin. Atunci am vizitat-o pe Amilda, pe care o felicitam la s\u0103rb\u0103tori. Avea o cas\u0103 minunat\u0103 pe \u015foseaua Paldiski, \u00eentr-un cartier nou al ora\u015fului. I-am cunoscut pe tat\u0103l \u015fi mama ei, \u015fi pe fiul ei, care avea acum 20 de ani. Spuneam c\u0103 b\u0103rbatul a p\u0103r\u0103sit-o\u00a0 c\u00e2nd ea a\u00a0 nimerit \u00een pu\u015fc\u0103ria sovietic\u0103. Am fost cu ea la un restaurant unde am petrecut o sear\u0103 minunat\u0103, amintindu-ne de prietenia noastr\u0103 la Iavas. Am dansat cu ea un tangou vechi. C\u00e2nd dansam, am v\u0103zut conduc\u0103torul orchestrei \u015fi am \u00eenlemnit, era prietenul meu Ilmar, din Norilsk. Am avut o mare bucurie, ne-am \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat, am stat la mas\u0103 \u00eempreun\u0103, aduc\u00e2ndu-ne aminte de robia comunist\u0103 din Norilsk. Am f\u0103cut o cinste pentru toat\u0103 orchestra \u015fi ei ne c\u00e2ntau tot ce doream, mai ales tangouri \u015fi c\u00e2ntece vechi. Se uitau cum st\u0103team \u00eembr\u0103\u0163i\u015fa\u0163i cu Ilmar \u015fi, c\u00e2nd au aflat c\u0103 sunt \u201espion rom\u00e2n\u201d, care a stat \u00een lag\u0103r cu estonianul Ilmar, s-au ridicat de c\u00e2teva ori \u00een picioare, aplaud\u00e2ndu-ne. Ne-am desp\u0103r\u0163it, eu plec\u00e2nd \u00een Moldova, ei r\u0103m\u00e2n\u00e2nd \u00een Estonia, \u0163ar\u0103 cu oameni vrednici, care-\u015fi iubesc cu adev\u0103rat p\u0103m\u00e2ntul str\u0103mo\u015fesc \u015fi neamul lor.<\/p>\n

Tot pe atunci, c\u00e2nd tr\u0103iam la Tiraspol \u015fi lucram ca antrenor, m-a c\u0103utat Crucea Ro\u015fie din Germania, din ora\u015ful Essen. Germanul Buschman se interesa dac\u0103 fostul de\u0163inut Valentin \u015eerban din Dubrovlag se afl\u0103 la Tiraspol. \u00centr-o zi am fost invitat\u00a0 la \u015feful KGBului din Tiraspol, fiul generalului Mordove\u0163, care mi-a propus s\u0103 r\u0103spund afirmativ Crucei Ro\u015fii din Essen, c\u0103 locuiesc \u00een Tiraspol, c\u0103 lucrez antrenor, c\u0103 sunt bine aranjat, c\u0103 nu m\u0103 sup\u0103r\u0103 nimeni din organele securit\u0103\u0163ii sovietice. Dup\u0103 ce-am r\u0103spuns, am primit c\u00e2teva colete de la Crucea Ro\u015fie din Essen cu cear\u015fafuri, cuverturi, uniforme de arbitru, bocanci nem\u0163e\u015fti de foarte bun\u0103 calitate. Toate coletele le primea fiul lui Mordove\u0163, care le controla, apoi mi le d\u0103dea. Bocancii i-am primit numai dup\u0103 ce fusese t\u0103iate t\u0103lpile, tocurile \u015fi c\u0103ptu\u015feala \u015fi vroiau s\u0103-mi pl\u0103teasc\u0103 recompens\u0103, pentru c\u0103 nu mai puteau fi folosi\u0163i. Am refuzat banii. A\u015fa am primit \u015fi mi-au fost t\u0103iate trei perechi de bocanci minuna\u0163i, de culoare maro, cu t\u0103lpi duble, groase. Regretam c\u0103 nu-i pot purta, c\u0103ci prin anii 1958-60 \u00eenc\u0103l\u0163\u0103mintea sovietic\u0103 era proast\u0103, mai mult din piele de porc \u015fi to\u0163i c\u0103utau \u00eenc\u0103l\u0163\u0103minte din Iugoslavia, Italia, Finlanda, Cehoslovacia, Rom\u00e2nia, care era mai frumoas\u0103 \u015fi de bun\u0103 calitate. Se putea g\u0103si la Moscova sau Leningrad, unde m\u0103 aflam uneori, ca arbitru la competi\u0163ii europene sau mondiale.<\/p>\n

\u00cen 1967, la cererea mea, am fost transferat cu lucrul \u00een ora\u015ful H\u00e2nce\u015fti. Vroiam s\u0103 fiu mai aproape de p\u0103rin\u0163ii mei, care tr\u0103iau la Nem\u0163eni. La H\u00e2nce\u015fti am fost ales pre\u015fedinte al comitetului raional al Asocia\u0163iei sportive \u201eColhoznicul\u201d. Aici am lucrat \u015fi \u00een postul de antrenor \u015fi director al \u015fcolii sportive, deschis\u0103 de mine cu sec\u0163ii de lupte \u2013 \u201eTr\u00e2nta\u201d, \u201eSambo\u201d, \u201eDziudo\u201d, canotaj de caiac \u015fi canoie, atletism \u015fi ciclism, p\u00e2n\u0103 \u00een 1977. \u00cen acest an am fost mutat la Ialoveni, tot \u00een postul de pre\u015fedinte al Consiliului raional al Asocia\u0163iei sportive \u201eColhoznicul\u201d, unde am luat parte la organizarea multor sec\u0163ii sportive.<\/p>\n

\u00cen 1981 m-am pensionat, dar am lucrat doi ani ca \u015fef al taberei de pioneri \u201ePoieni\u0163a vesel\u0103\u201d, a sectorului raional de \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2nt Botanica din Chi\u015fin\u0103u. A\u015fa s-a terminat cariera mea de antrenor.<\/p>\n

Au venit alte vremuri, poporul nostru s-a trezit rec\u0103p\u0103t\u00e2ndu-\u015fi independen\u0163a. Veneam la Chi\u015fin\u0103u \u015fi luam parte la toate marile adun\u0103ri na\u0163ionale. Aveam emo\u0163ii \u015fi bucurii. \u00cen timpul lui Snegur, am reu\u015fit s\u0103-mi recap\u0103t cet\u0103\u0163enie rom\u00e2n\u0103, adres\u00e2ndu-m\u0103 cu aceast\u0103 chestiune chiar lui personal. .I-am ob\u0163inut \u015fi fiicei Liliana cet\u0103\u0163enie rom\u00e2n\u0103. Datorit\u0103 st\u0103ruin\u0163elor mele Liliana vorbe\u015fte multe limbi: ruse\u015fte, engleze\u015fte, turce\u015fte, dar pentru mine principalul este c\u0103 vorbe\u015fte bine rom\u00e2ne\u015fte. La fel \u015fi nepotul meu Maxim. Datorit\u0103 pa\u015faportului rom\u00e2nesc Liliana a plecat \u00een Turcia, unde lucreaz\u0103 \u015fi azi profesoar\u0103 de muzic\u0103, pred\u00e2nd pianul.<\/p>\n

Dac\u0103 atunci, \u00een anii 1990-1992, ni s-ar fi dat voie s\u0103 ne rec\u0103p\u0103t\u0103m na\u0163ionalitatea noastr\u0103 rom\u00e2n\u0103, ast\u0103zi nu ar fi persistat minciunile unor degenera\u0163i, care au \u00eemp\u0103r\u0163it poporul nostru \u00een moldoveni \u015fi rom\u00e2ni. Dar n-a fost s\u0103 fie, am avut la conducere oameni redu\u015fi la minte, retrograzi \u015fi la\u015fi, care au luptat pentru interese str\u0103ine, pentru fotolii \u015fi \u00eembog\u0103\u0163ire peste noapte. Au v\u00e2ndut neamul \u015fi onoarea noastr\u0103.<\/p>\n

\u00cen 1990, \u00een una din zile, privind televiziunea de la Moscova, am aflat c\u0103 Asocia\u0163ia \u201eMemorial\u201d invit\u0103 pe fo\u015ftii de\u0163inu\u0163i politici din lag\u0103rele din Norilsk s\u0103 vin\u0103 la comemorare. Era pe timpul lui Gorbaciov \u00eenc\u0103… Am fost invitat prin Ministerul de Interne al Moldovei, invita\u0163ie confirmat\u0103 telegrafic de c\u0103tre Comitetul executiv \u015fi de mili\u0163ia raionului (fost) Kutuzov, azi Ialoveni. Atunci i-am povestit so\u0163iei Valentina toat\u0103 istoria mea, ar\u0103t\u00e2ndu-i garan\u0163ia \u201eMemorialului\u201d de restituire a\u00a0 tuturor cheltuielilor de transport cu avionul de la Chi\u015fin\u0103u la Norilsk, ora\u015f \u00eenchis pentru to\u0163i, unde puteai nimeri numai cu permisuri speciale. Valentina s-a obijduit c\u0103 am \u0163inut \u00een secret via\u0163a mea \u015fi nu i-am povestit nimic tr\u0103ind cu ea at\u00e2\u0163ia ani.<\/p>\n

Am sosit la Norilsk, fiind \u00eent\u00e2mpina\u0163i de organizatorii \u00eent\u00e2lnirii, am fost caza\u0163i \u015fi hr\u0103ni\u0163i tot timpul. Am avut \u00eent\u00e2lniri cu lucr\u0103torii uria\u015fei uzinei metalurgice, construit\u0103 cu m\u00e2inile de\u0163inu\u0163ilor politici, cu profesorii \u015fi elevii \u015fcolilor secundare, cu fo\u015ftii de\u0163inu\u0163i politici, azi reabilita\u0163i, care am construit ora\u015ful lor. C\u00e2nd eram acolo ca de\u0163inu\u0163i \u015fi mergeam la lucru sub paz\u0103, treceam pe sub un pod, de pe care copii ne strigau: \u201eFasci\u015ftilor!\u201d \u015ei aruncau \u00een noi cu pietre \u015fi sticle goale…<\/p>\n

Acum am v\u0103zut cum ni\u015fte femei tinere se a\u015fezau \u00een genunchi \u00een fa\u0163a noastr\u0103, cer\u00e2ndu-\u015fi iertare pentru acele insulte, pe care ni le-au f\u0103cut fiind copii atunci. Ne mul\u0163umeau pentru casele construite de noi, \u00een care ei locuiau acum, despre care p\u0103rin\u0163ii le spuneau c\u0103 au fost construite de \u201edu\u015fmanii poporului\u201d. Am luat apoi parte la serviciul divin, la rug\u0103ciunile \u015fi pomenirea tuturor acelora, care \u015fi-au dat via\u0163a, construind Norilskul \u00een anii de prigoan\u0103 stalinist\u0103. S-a instalat \u015fi o cruce pe locul din apropierea muntelui \u201e\u015emit\u201d (\u015emitiha-a\u015fa \u00eel numeam noi), unde va fi construit un templu cre\u015ftin ortodox, \u00een partea de nord a Smituhei, unde de\u0163inu\u0163ii deceda\u0163i nu erau \u00eengropa\u0163i ci cufunda\u0163i \u00een z\u0103pad\u0103 cu o t\u0103bli\u0163\u0103 mic\u0103 din coletele care soseau la Norilsk, legat\u0103 de degetul mare al unui picior cu numele de\u0163inutului \u015fi anul na\u015fterii pe ea. Acum lucrau zeci de tractoare, care scoteau cadavrele pentru identificarea r\u0103posa\u0163ilor pentru familiile lor.<\/p>\n

Am v\u0103zut cu ochii mei un adev\u0103rat munte de cranii \u015fi oase, pe care le cercetau speciali\u015ftii \u00een materie de identificare a celor mor\u0163i dup\u0103 t\u0103bli\u0163ele de la picioare. Fostele republici baltice sovietice, azi \u0163\u0103ri independente, \u015fi-au construit acolo un templu mare, catolic l\u00e2ng\u0103 o \u015fosea, care leag\u0103 Norilskul cu or\u0103\u015felul Colargon, pe marginea c\u0103ruia au fost \u00eempu\u015fca\u0163i un mare grup de ofi\u0163eri din serviciile militare ale acestor \u0163\u0103ri, dup\u0103 ocupa\u0163ia sovietic\u0103 din 1939, \u015fi ale acelora din timpul ocupa\u0163iei germane \u00een vremea r\u0103zboiului.<\/p>\n

Am fost du\u015fi \u00een excursie la \u201dColargon\u201d, un bloc cu pere\u0163i din beton armat cu o grosime de 2-3 metri, situat \u00een apropierea Norilskului, \u00eentre Norilsk \u015fi Kaierkan, unde se executau \u201e\u00een secret\u201d de\u0163inu\u0163ii politici din lag\u0103rele de aici. Pe aceste jertfe enkavedi\u015ftii \u00eei ridicau noaptea, dup\u0103 orele 2-3, trezindu-i pe cei sorti\u0163i la \u00eempu\u015fcare f\u0103r\u0103 zgomot, cu \u015foptirea primei litere a numelui, \u00eentreb\u00e2ndu-i \u201enumele la prima liter\u0103\u201d, de exemplu I – Ivanov, sau \u015e \u2013 \u015eerbacov…<\/p>\n

A\u015fa am fost chemat \u015fi eu din lag\u0103rul nr.4 din Norilsk la maiorul Cerneak, \u00een 1953, care mi-a ar\u0103tat scrisoarea mamei mele adresat\u0103 lui Stalin \u015fi am aflat c\u0103-i deportat\u0103 \u00een regiunea Tiumeni, raionul Iurghinsk, satul Iurga Lesnaia. C\u00e2nd am fost trezit de enkavedist noaptea, la ora 3, vecinul meu, Nicolai Degtiariov, mi-a str\u00e2ns m\u00e2na, crez\u00e2nd c\u0103 \u015fi pe mine m\u0103 vor duce la Kolargon. Mi-a spus atunci: \u201e\u0162ine-te bine, Valentine!\u201d A fost foarte mirat, c\u00e2nd m-am \u00eentors peste vre-o dou\u0103 ore viu. Degtiariov \u015ftia multe cazuri cu acei \u201ene\u00eentor\u015fi\u201d de la Kolargon. \u015eeful lag\u0103rului mi-a spus atunci:<\/p>\n

– Du-te \u00een barac\u0103 \u015fi nimeni nu trebuie s\u0103 \u015ftie c\u0103 ai vorbit cu mine, altfel \u015fi eu voi fi \u00een barac\u0103 al\u0103turi de tine. Se temeau \u015fi enkavedi\u015ftii de Stalin. A\u015fa am aflat c\u0103 p\u0103rin\u0163ii mei sunt vii, deporta\u0163i \u00een Tiumeni.<\/p>\n

*\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 *<\/p>\n

*<\/p>\n

Dup\u0103 toate cele suferite, Valentin \u015eerbacov\u00a0 (fost \u015eerban c\u00eendva) \u015fi-a ref\u0103cut via\u0163a. Datorit\u0103 muncii cu abnega\u0163ie, a reu\u015fit s\u0103 educe sportivi de clas\u0103 superioar\u0103, a devenit Maestru emerit \u00een sport al RSSM. Fiind cunoscut cu inimosul corespondent sportiv Efim Josanu, acesta l-a adus la Bucure\u015fti, la emisiunea Surprize, surprize condus\u0103 de Andreea Marin. Aici el a dezv\u0103luit via\u0163a sa zbuciumat\u0103, calvarul prin care a trecut, fiind v\u0103zut \u015fi ascultat de milioane de rom\u00e2ni. Dup\u0103 aceast\u0103 emisiune a fost decorat de pre\u015fedintele Rom\u00e2niei cu Ordinul Na\u0163ional \u201eServiciul Credincios\u201d \u00een gradul de Comandor, pentru t\u0103ria moral\u0103 de care a dat dovad\u0103 \u00een anii prigoanei staliniste, pentru p\u0103strarea identit\u0103\u0163ii na\u0163ionale rom\u00e2ne\u015fti. Tot la Bucure\u015fti a fost la fostul rege Mihai, care fusese c\u00e2ndva membru onorific al Uniunii federa\u0163iilor sportive din Rom\u00e2nia. Valentin \u015eerbacov l-a cunoscut pe rege \u00een tinere\u0163e \u00een 1939, c\u00e2nd \u015fi prin\u0163ul Mihai practica sportul. Acum regele dorea s\u0103 fondeze un muzeu al Cur\u0163ii regale, pentru care \u015eerbacov d\u0103ruit un anuar, datat cu 1939, exemplar rar \u015fi pre\u0163ios p\u0103strat de mama Eugenia.<\/p>\n

\u00cen 1978 Reta a venit la Nem\u0163eni cu copii, care doreau s\u0103-\u015fi vad\u0103 bunica. Mama Eugenia le f\u0103cuse o chemare, scriind la Moscova de unde a venit \u015fi aprobarea. Eu eram c\u0103s\u0103torit cu Valentina \u015fi aveam un copil, pe Liliana.<\/p>\n

Reta Popescu a murit \u00een anul 2004, nerecunosc\u00e2nd c\u0103 nu a fost dreapt\u0103 cu mine \u015fi a plecat pe lumea cealalt\u0103 cu un mare p\u0103cat, l\u0103s\u00e2nd copii cu credin\u0163a c\u0103 eu i-am p\u0103r\u0103sit de mici \u015fi ei au fl\u0103m\u00e2nzit \u00een Bucure\u015fti, din cauza tr\u0103d\u0103rii mele, c\u0103 au fost crescu\u0163i numai de mama lor, nerecunosc\u00e2nd nici azi c\u0103 eu le sunt tat\u0103.<\/p>\n

– Cum crezi dta, omule necunoscut, ce trebuie s\u0103 simt eu, Valentin \u015eerban, dup\u0103 o a\u015fa dram\u0103 familial\u0103, ve\u015fnic s\u00e2nger\u00e2nd\u0103, care nu se va vindeca niciodat\u0103, nici dup\u0103 moartea mea?… Cum nu ar fi, am \u015fi eu durerile mele suflete\u015fti, nim\u0103nui dest\u0103inuite, dec\u00e2t dtale, domnule necunoscut, care ai binevoit s\u0103-mi ascul\u0163i povestea \u00eentr-un moment de sl\u0103biciune, pentru c\u0103 numai un om, care a trecut prin acelea\u015fi momente tragice, poate s\u0103 m\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103. Nu \u015ftiu dac\u0103 ne vom mai \u00eent\u00e2lni vreo dat\u0103, eu sunt prea b\u0103tr\u00e2n \u015fi cineva trebuie s\u0103 duc\u0103 aceast\u0103 poveste, despre f\u0103r\u0103delegile sistemului \u015fi conducerii acestei mari \u015fi s\u00e2ngeroase \u0163\u0103ri, mai departe ca s\u0103 fie o \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 pentru al\u0163ii, pentru cei cinsti\u0163i \u015fi naivi, chiar \u015fi pentru ling\u0103ii, care sunt gata s\u0103-i pupe \u015fi fundul st\u0103p\u00e2nului pentru un loc mai c\u0103ldu\u0163 \u00een via\u0163a asta at\u00e2t de amar\u0103.<\/p>\n

\u015ei a t\u0103cut acest venerabil b\u0103tr\u00e2n iar lacrimile \u00eei curgeau pe obrazul br\u0103zdat de cute ad\u00e2nci, s\u0103pate de chinurile \u015fi suferin\u0163ele \u00eendurate. De jur \u00eemprejur era o lini\u015fte total\u0103, numai uneori fluiera o mierl\u0103 \u00een p\u0103durice. Eu st\u0103team pe buturug\u0103 al\u0103turi de el cu sufletul r\u0103v\u0103\u015fit de amintirile mele \u015fi m\u0103 g\u00e2ndeam: oare a fost cu adev\u0103rat acest calvar, sau poate a fost un vis r\u0103u, ur\u00e2t de lung\u0103 durat\u0103. T\u0103ceam am\u00e2ndoi… O triste\u0163e profund\u0103 ne acoper\u0103 sufletele… Azi unele popoare, ca cel evreesc, de pild\u0103, s\u0103rb\u0103toresc, cinstesc, \u00ee\u015fi aduc aminte de cei trecu\u0163i prin genocidul neamului lor, fac comemor\u0103ri, ridic\u0103 monumente, iar noi, basarabenii, rom\u00e2ni moldoveni, cer\u015fim de peste zece ani\u00a0 ni\u015fte semne \u201e\u00een memoria\u201d de la ni\u015fte guvernan\u0163i la\u015fi, hulpavi \u015fi tr\u0103d\u0103tori, oameni f\u0103r\u0103 suflet, f\u0103r\u0103 demnitate, f\u0103r\u0103 con\u015ftiin\u0163\u0103 na\u0163ional\u0103; \u015fi totul e \u00een van.<\/p>\n

Cine suntem noi, cei care strig\u0103m \u00een gura mare \u201e\u015etefane, nu ne l\u0103sa!\u201d, dar, din p\u0103cate, mul\u0163i ca ni\u015fte berbeci ne ducem la urnele de votare \u015fi ne d\u0103m glasul pentru acei care ne-au \u00eempilat, exploatat \u015fi decimat multe zeci de ani, \u015fi nu vor s\u0103 ridice m\u0103car c\u00eete o simpl\u0103 cruce la gara din Chi\u015fin\u0103u \u015fi \u00een g\u0103rile altor, localit\u0103\u0163i de unde au fost m\u00e2na\u0163i ca pe vite, la ocn\u0103, mii de oameni nevinova\u0163i, \u015fi doar pentru c\u0103 g\u00e2ndeau altfel, erau cre\u015ftini, \u015fi buni rom\u00e2ni…<\/p>\n

Fo\u015ftii pre\u015fedin\u0163i \u00ee\u015fi d\u0103ruiesc unul altuia medalii pentru mari fapte de eroism, \u00een realitate – pentru mari crime, f\u0103r\u0103 a se g\u00e2ndi c\u0103 vor intra \u00een istorie ca ni\u015fte idoli, mon\u015ftri, figuri sinistre, groaznice.<\/p>\n

Ce puteam eu s\u0103-i spun acestui om, cu ce puteam s\u0103-i alin durerea sufletului, chinuit de acea tain\u0103 a vie\u0163ii lui, ascuns\u0103 de to\u0163i cei dragi? Pe acest p\u0103m\u00e2nt cu at\u00e2ta popor r\u0103t\u0103cit, unde fiul lupt\u0103 \u00eempotriva tat\u0103lui, unde mama \u00ee\u015fi sugrum\u0103 copilul, unde preotul Moscovei din amvon, laud\u0103 pe acei care au distrus l\u0103ca\u015fele lui Hristos, unde cei de pe scena politic\u0103 v\u00e2nd totul, taie neamul \u00een dou\u0103, ca s\u0103 mai domneasc\u0103 o dat\u0103; ce-\u0163i r\u0103m\u00e2ne s\u0103 vorbe\u015fti? El, Valentin \u015eerban, a tr\u0103it o via\u0163\u0103 de naufragiat pe valurile unei m\u0103ri furioase \u015fi zbuciumate, un adev\u0103rat calvar, dar nu s-a fr\u00e2nt. \u00cen fa\u0163a lui trebuie s\u0103 te \u00eenchini. O merit\u0103!<\/p>\n

\u015ei chiar la cap\u0103tul disper\u0103rii fiind, mai am speran\u0163a \u00een ziua de m\u00e2ine, \u00een viitor, \u00een cei ce vin dup\u0103 noi, \u00een ra\u0163iunea omeneasc\u0103, \u00een s\u00e2ngele care nu se face ap\u0103, c\u0103 ne vom uni cu \u0162ara, vom \u00eentregi \u015fi p\u0103m\u00e2ntul \u015fi poporul, vom ajunge \u00een r\u00e2ndul na\u0163iunilor libere \u015fi prospere ale Europei.<\/p>\n

Am spus asta \u015fi el a z\u00e2mbit, ca un copil, printre lacrimi, \u015fi s-a \u00eenseninat.<\/p>\n

A sosit o ma\u015fin\u0103 cu anvelope de la B\u0103l\u0163i \u015fi \u015foferul autobuzului nostru, dup\u0103 ce le-a montat, a strigat:<\/p>\n

– \u00cembarcarea, plec\u0103m mai departe, la destina\u0163ie! \u015ei noi am s\u0103rit to\u0163i \u00een picioare, \u015fi mic \u015fi mare, \u015fi t\u00e2n\u0103r \u015fi b\u0103tr\u00e2n, \u015fi am luat loc \u00een autobuzul care ne-a adus la Chi\u015fin\u0103u.<\/p>\n

Pe acel mo\u015f venerabil l-am mai v\u0103zut de c\u00e2teva ori, venea la statuia lui \u015etefan cel Mare, c\u00e2nd se adunau acolo cei cu suflet mare, cu dragoste de p\u0103m\u00e2ntul str\u0103mo\u015fesc, care mai lupt\u0103 \u00eempotriva asupririi neamului, pentru adev\u0103r \u015fi dreptate. La 31 martie 2005 venerabilul b\u0103tr\u00e2n a decedat. S-a dus la Domnul s\u0103-\u015fi odihneasc\u0103 trupul \u015fi sufletul chinuit, \u00eempu\u015fcat fiind numai de dou\u0103 ori. Dumnezeu s\u0103-l aib\u0103 \u00een paza lui.<\/p>\n

Ve\u015fnica lui pomenire!<\/p>\n

 <\/p>\n

Necunoscu\u0163i prieteni de departe,<\/em><\/p>\n

Curatei file da\u0163i-I crez\u0103m\u00eent<\/em><\/p>\n

\u015ei tine\u0163i minte c\u0103 aceast\u0103 carte<\/em><\/p>\n

A fost odat\u0103 s\u00eenge \u015fi p\u0103m\u00eent.<\/em><\/p>\n

,,A\u015fa le-am scris\u201d<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Andrei Ciurunga<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

R\u00ceNDURI DE CUVINTE S\u00ceNGER\u00ceNDE<\/strong><\/p>\n

Cartea aceasta este\u00a0 despre un erou-martir \u2013 basarabeanul Valentin \u015eerban; ea descrie prin c\u00eete poate s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 un om f\u0103r\u0103 a-\u015fi clinti, pentru nici un moment, verticalitatea cauzei na\u0163ionale.<\/p>\n

Ce \u015ftim despre acest om?<\/p>\n

Tr\u0103dat ru\u015filor sovietici de c\u0103tre doi colegi cu care activase \u00een cadrul serviciilor patriotice secrete ale Rom\u00e2niei \u00een timpul celui de al\u00a0 doilea r\u0103zboi mondial, basarabeanul Valentin \u015eerban e arestat de sovietici, mult dup\u0103 r\u0103zboi, tocmai \u00een 1948; \u015fi nu pe teritoriu sovietic, nu \u00een Basarabia rom\u00e2n\u0103\u00a0 reocupat\u0103 barbar de Uniunea Sovietic\u0103, ci la locul s\u0103u de lucru civil, \u00een Bucure\u015fti, unde\u00a0 avea familie, so\u0163ie \u015fi trei copii. Este amenin\u0163at cu omor\u00eerea prin \u00eempu\u015fcare, este maltratat cu at\u00eeta bestialitate, \u00eenc\u00eet ajunge a se g\u00eendi ,,la moarte ca la o salvare\u201d.<\/p>\n

\u2013\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Trage\u0163i, c\u0103l\u0103ilor! \u2013 le-a strigat \u015eerban schingiuitorilor cu armele \u00eendreptate spre el.<\/p>\n

Nu au tras \u00eentr-\u00eensul, au tras pe de-asupra lui \u015fi l-au condamnat\u00a0 la 25 de ani \u00eenchisoare cu regim sever, duc\u00eendu-l spre nordicul Norilsk al Siberiei, pe traseul: Bucure\u015fti \u2013 Constan\u0163a \u2013 Odesa \u2013 Moscova \u2013 Harkov \u2013 Kuib\u00ee\u015fev \u2013 Ufa \u2013 Celeabinsl \u2013 Kurgan \u2013 Petropavlovsk \u2013 Omsk \u2013 Novosoborsk \u2013 Kemerovo \u2013 Krasnoiarsk \u2013 Dudinka \u015fi, \u00een sf\u00eer\u015fit, Norilskul, unde avea s\u0103 robeasc\u0103 ani \u00een \u015fir, ca de\u0163inut politic, apoi, al\u0163i ani \u2013 \u00een \u00eenchisorile din Kenghir (Kazahstan) \u015fi Iavas (Mordovia).<\/p>\n

Du\u015fi \u00een Siberia au fost \u015fi p\u0103rin\u0163ii lui, din Basarabia. Familia sa, la Bucure\u015fti, de\u015fi persecutat\u0103 de comuni\u015fti, nu \u015ftia nimic de dispari\u0163ia so\u0163ului \u015fi tat\u0103lui (nu avea voie s\u0103 \u015ftie).<\/p>\n

Un alt basarabean \u2013 Vadim Pirogan (\u015fi acesta fost de\u0163inut politic \u00een \u00eenchisorile siberiene din regiunea Irkutsk) afl\u0103 de istoria dramatic\u0103 a cona\u0163ionalului s\u0103u, a\u015fterne aceast\u0103 istorie pe h\u00eertie, spre neuitare<\/em>, dar pentru c\u0103, mediteaz\u0103 Domnia sa, ,,din p\u0103cate, mul\u0163i, ca ni\u015fte berbeci ne ducem la urnele de votare \u015fi ne d\u0103m glasul pentru acei care ne-au \u00eempilat, exploatat \u015fi decimat multe zeci de ani, \u015fi nu vor s\u0103 ridice m\u0103car c\u00eete o simpl\u0103 cruce la gara din Chi\u015fin\u0103u \u015fi \u00een g\u0103rile\u00a0 altor localit\u0103\u0163i, de unde au fost m\u00eena\u0163i ca pe vite, la ocn\u0103, mii de oameni nevinova\u0163i; \u015fi doar pentru c\u0103 g\u00eendeau altfel, erau cre\u015ftini \u015fi buni rom\u00e2ni\u2026\u201d.<\/p>\n

A\u015fa e\u2026 Poate c\u0103 r\u00eendurile de cuvinte s\u00eenger\u00eende ale acestei c\u0103r\u0163i ne vor pune pe g\u00eenduri, poate c\u0103 vor influen\u0163a \u015fi op\u0163iunea ,,berbecilor\u201d.<\/p>\n

Victor CIRIMPEI<\/p>\n

Doctor \u00een \u015ftiin\u0163e, etnolog.<\/p>\n

Prietenul nostru mai v\u00e2rstnic \u2013 Valentin \u015eerbacov (\u015eerban)<\/strong><\/p>\n

L-am cunoscut pe vestitul sportiv rom\u00e2n basarabean \u00eenc\u0103 de prin anii 70 ai veacului trecut, pe c\u00e2nd eu eram la \u00eenceput de carier\u0103 sportiv\u0103.<\/p>\n

\u00cel \u0163in minte ca antrenor la Tiraspol, apoi ca \u015fef al \u015fcolii sportive din acest ora\u015f\u00a0 nistrean, unde locuia \u00een acele vremuri.<\/p>\n

B\u0103rbat nu prea \u00eenalt, cu corp sportiv, frumos. Era destul de sever cu elevii \u00eencep\u0103tori, cer\u00e2ndu-le multe sfor\u0163\u0103ri dar \u015fi ajut\u00e2ndu-i cu sfaturi folositoare. Nu \u015ftia nimeni pe atunci despre tragedia lui, despre familia lui pierdut\u0103, \u00een h\u0103ul r\u0103zboiului. Povestea c\u0103 a venit de bun\u0103 voie din Rom\u00e2nia, acas\u0103, \u00een Basarabia, c\u0103ci aici tr\u0103iau p\u0103rin\u0163ii lui, rudele\u2026.<\/p>\n

Nu-i pl\u0103cea\u00a0 s\u0103 povesteasc\u0103 despre cele \u00eent\u00e2mplate. A educat zeci de sportivi tineri, care au reu\u015fit s\u0103 aib\u0103 rezultate foarte bune, unii devenind campioni. \u00cen tinere\u0163e luase parte la Olimpiada din Berlin, \u00een 1936, unde, reu\u015find s\u0103 \u00eenving\u0103, a fost\u00a0 printre cei felicita\u0163i de \u00eensu\u015fi conduc\u0103torul Germaniei din acea vreme, vestitul Adolf Hitler.<\/p>\n

Valentin \u015eerbacov se bucura \u00een lumea sportiv\u0103 de respectul tuturor tinerilor sportivi \u015fi a conduc\u0103torilor acestora. La prima vedere p\u0103rea un om retras, t\u0103cut, \u00eenchis \u00een sine, dar nu era a\u015fa. Ajuns arbitru de talie republican\u0103, apoi unional\u0103 \u015fi chiar interna\u0163ional\u0103, era considerat de to\u0163i drept om cinstit \u015fi drept. La judecarea competi\u0163iilor avea o pozi\u0163ie ferm\u0103, respecta adev\u0103rul \u015fi nu recurgea diferite compromisuri. Cu timpul s-a\u00a0 mutat cu traiul \u00een H\u00eence\u015fti, unde a reu\u015fit s\u0103 organizeze tineretul de la sate, s\u0103 le ridice la nivel \u00eenalt cultura sportiv\u0103, g\u0103sea mereu sportivi talenta\u0163i. Datorit\u0103 insisten\u0163ei sale s-a reu\u015fit construirea la H\u00eence\u015fti a unui stadion modern, unde aveau loc \u015fi competi\u0163ii republicane. Lucra mult cu tinerii sportivi talenta\u0163i, unii dintre ace\u015ftia ajung\u00e2nd campioni unionali (de exemplu S\u00eetnic Valentin).<\/p>\n

Era rec\u0103s\u0103torit la sovietici cu Valentina, o sportiv\u0103 din Tiraspol. Venea la competi\u0163iile sportive cu so\u0163ia \u015fi fiica lor, Liliana, era un bun familist. Era bucuros de familie, de lucrul profesat \u015fi de prietenii pe care \u00eei avea. Fiind deja pensionar\u00a0\u00a0 nu-\u015fi\u00a0\u00a0 uita prietenii \u015fi colegii, venea deseori de la H\u00eence\u015fti, vizit\u00e2ndu-ne pe mine, pe Popovici Grigorie etc.<\/p>\n

Era prietenul nostru mai v\u00e2rstnic, \u00eentotdeauna ne d\u0103dea sfaturi bune din bogata-I experien\u0163\u0103 din via\u0163\u0103. El a reu\u015fit s\u0103 scape de iadul sovietic de acea mocirl\u0103 ideologic\u0103 \u015fi datorit\u0103 caracterului s\u0103u\u00a0 ferm a reu\u015fit s\u0103 se integreze \u00een societate, cu tot ce avea mai bun din anii tinere\u0163ii cutez\u0103toare, f\u0103r\u0103 a fi bolnav de ur\u0103 \u015fi dispre\u0163 fa\u0163\u0103 de oamenii care \u00eei luaser\u0103 at\u00e2\u0163ia ani de via\u0163\u0103, lipsindu-l de frumos \u015fi omenesc.<\/p>\n

Iubea mult poezia, proza. Deseori ne recitea din poeziile lui Co\u015fbuc, Eminescu \u00een pronun\u0163are rom\u00e2neasc\u0103, frumoas\u0103, curat\u0103. \u015etia limbile francez\u0103, german\u0103, ucrainean\u0103, era un om de o cultur\u0103 aleas\u0103. \u00cencep\u00e2nd cu anul 1988, Valentin \u015eerbacov venea la Chi\u015fin\u0103u pentru a fi prezent la adun\u0103rile mi\u015fc\u0103rii de eliberare de sub cizma sovietic\u0103 \u015fi c\u0103p\u0103tare a independen\u0163ii pentru Moldova. La v\u00e2rsta sa \u00eenaintat\u0103 nu \u00eenceta s\u0103 viziteze federa\u0163ia de atletism, s\u0103 mai stea\u00a0 de vorb\u0103 cu noi, prietenii lui.<\/p>\n

\u00cei pl\u0103cea mult s\u0103 citeasc\u0103 literatura\u00a0 rus\u0103 a scriitorilor mari: Lev Tolstoi, Fiodor Dostoevschi, Nicolai Gogol, Ivan Bunin etc.<\/p>\n

La s\u0103rb\u0103torirea zilelor aniversare de 70, 75 de ani, ne-a adunat pe to\u0163i, bucur\u00e2ndu-se de prezen\u0163a noastr\u0103. Cu toate cele suferite \u00een lag\u0103rele sovietice, nu \u0163inea, cum am zis, ur\u0103 \u00een suflet-toat\u0103 politica lui era sportul atle\u0163ii pe care-i promova, c\u0103ut\u00e2nd s\u0103-i ajute s\u0103 ob\u0163in\u0103 c\u00eet mai multe victorii \u00een competi\u0163ii. Fiind deja grav bolnav, se str\u0103duia s\u0103 ne vad\u0103 \u015fi se bucura mult de aceste \u00eent\u00e2lniri. Ne duceam la el spital s\u0103-I lumin\u0103m ultimele clipe\u2026<\/p>\n

Azi Valentin \u015eerbacov (\u015eerban) nu mai este, dar amintirea lui a r\u0103mas \u015fi va\u00a0 r\u0103m\u00e2ne ve\u015fnic vie \u00een sufletele noastre, a tuturor acelora care l-au cunoscut, care au tr\u0103it al\u0103turi de el.<\/p>\n

Anatol P.<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

C\u00eend l-am \u00eent\u00e2lnit pe acest om rom\u00e2n basarabean Valentin \u015fi am auzit povestea lui, am pl\u00e2ns \u015fi eu, pl\u00e2ngea \u015fi el. Numele lui trebuire s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 pe coperta acestei c\u0103r\u0163i, el are dreptul la istorie\u2026..<\/p>\n

Suferin\u0163ele morale sunt mai grele \u015fi mai mari dec\u00eet cele fizice\u2026<\/p>\n

Vadim Pirogan<\/strong><\/p>\n

\u00a0Nota: Material primit de la scriitorul Mihai R\u0103dulescu<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00a0 Vadim Pirogan Valentin \u015eerbacov \u00a0 CALVARUL (Pe valurile vie\u0163ii) 2005 ,,Crima se \u00eencepe nu cu trupele cu fum ale [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3,6],"tags":[],"class_list":["post-12293","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-linkuri-externe"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12293","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12293"}],"version-history":[{"count":9,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12293\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12296,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12293\/revisions\/12296"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12293"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12293"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12293"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}