{"id":1254,"date":"2012-01-18T11:55:32","date_gmt":"2012-01-18T11:55:32","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=1254"},"modified":"2012-03-20T16:42:28","modified_gmt":"2012-03-20T16:42:28","slug":"1254","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2012\/01\/18\/1254\/","title":{"rendered":"In memoriam Mihai R\u0103dulescu – E\u015fti fericit prietene? Monica Levinger"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Esti fericit prietene?
\n<\/strong>O m\u0103rturie \u015fi un \u00eendemn pentru zilele obi\u015fnuite, dintre s\u0103rb\u0103tori<\/p>\n

<\/strong> <\/strong>
\nDe\u015fi suntem \u00een prag de var\u0103, g\u00e2ndurile m\u0103 poart\u0103 spre Pa\u015ftele trecut. \u00cemi amintesc de bucuria s\u0103rb\u0103torii, de momentele de \u00een\u0103l\u0163are \u015fi \u00eenluminare sufleteasc\u0103,\u00a0 dar mai ales de faptul c\u0103 am \u00eemp\u0103r\u0163it cu d\u0103rnicie ur\u0103ri de bine \u015fi de s\u0103n\u0103tate, dorind, ca \u00een fiecare an, “Pa\u015fte fericit” tuturor celor dragi \u015fi apropia\u0163i. Ca \u00een fiecare an… \u015ei totu\u015fi anul acesta nu este unul obi\u015fnuit de vreme ce am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 scriu despre fericire, adres\u00e2nd r\u00e2ndurile de mai jos Cititorilor acestei distinse publica\u0163ii.<\/strong><\/p>\n

M\u0103 g\u00e2ndesc c\u00e2t de diferit abord\u0103m subiectul fericirii \u00een timpul \u015fi dup\u0103 s\u0103rb\u0103tori, c\u00e2t de diferi\u0163i suntem de noi \u00een\u015fine c\u00e2nd de Pa\u015fti, cu sufletul plin de prim\u0103var\u0103\u00a0 vorbim deschis despre fericire, ne amintim c\u0103 exist\u0103, ne-o revendic\u0103m cu curaj, ne-o dorim \u015fi o d\u0103ruim cu sinceritate prin cele dou\u0103 cuvinte simple: “Pa\u015fte fericit!”. F\u0103r\u0103 doar \u015fi poate s\u0103rb\u0103torile se desf\u0103\u015foar\u0103 sub semnul fericirii. Dar cum r\u0103m\u00e2ne cu zilele obi\u015fnuite, zilele lucr\u0103toare dintre s\u0103rb\u0103tori?\u00a0 R\u0103spunsul \u00eel \u015ftie fiecare dintre noi. Dup\u0103 ce revenim la “normal” realiz\u0103m c\u00e2t de grele sunt vremurile \u015fi c\u00e2t de mult ne apas\u0103\u00a0 frica, cu nenum\u0103ratele ei chipuri \u015fi \u00eenf\u0103\u0163i\u015f\u0103ri. Ritmul nebunesc de via\u0163\u0103 ne debusoleaz\u0103, ne abate \u015fi ne poart\u0103 departe de calea aleas\u0103 \u00een zilele s\u0103rb\u0103torii. \u00cen confruntarea cu cotidianul fericirea devine pur \u015fi simplu un cuv\u00e2nt prea mare.<\/strong><\/p>\n

\u00cen ciuda tabloului schi\u0163at mai sus \u00een nuan\u0163e descurajant de sumbre sau poate tocmai datorit\u0103 lui, anul acesta am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 nu trec cu obi\u015fnuita u\u015furin\u0163\u0103 peste faptul c\u0103 am urat fericire celor apropia\u0163i.\u00a0 Lu\u00e2nd pentru prima oar\u0103 \u00een serios ur\u0103rile f\u0103cute de Pa\u015fti, m\u0103 \u00eencumet s\u0103 scriu aceste r\u00e2nduri dedicate fericirii noastre de zi cu zi, at\u00e2t de fragil\u0103 \u015fi de neglijat\u0103. Vorbesc de pe pozi\u0163ia oamenilor\u00a0 obi\u015fnui\u0163i, printre care m\u0103 num\u0103r \u015fi eu. Fericirea pentru care am de g\u00e2nd s\u0103 pledez nu este una a realiz\u0103rilor m\u0103re\u0163e, pe care\u00a0 m\u0103rturisesc c\u0103 nu o cunosc ci una accesibil\u0103, la \u00eendem\u00e2na tuturor – fericirea lucrurilor mici \u015fi a faptelor m\u0103runte, aparent banale, aparent lipsite de importan\u0163\u0103.<\/strong><\/p>\n

At\u00e2t de multe s-au spus \u015fi s-au scris despre fericire \u00eenc\u00e2t numai g\u00e2ndul abord\u0103rii acestui subiect vast \u015fi intimidant te poart\u0103 imediat spre \u00eentrebarea: ce a\u015f mai putea ad\u0103uga nou?\u00a0 Adev\u0103rul este c\u0103 prin aceast\u0103 \u00eencercare nu vizez originalitatea ideilor sau ineditul exprim\u0103rii \u015fi poate de aceea glasul \u00eendoielii, care m\u0103rturisesc c\u0103 nu m-a ocolit, n-a reu\u015fit s\u0103 m\u0103 abat\u0103 de la \u0163elul propus. Dorin\u0163a mea este ca aceste r\u00e2nduri s\u0103 constituie un \u00eendemn la trezire \u015fi o chemare la revizuirea propriei existen\u0163e, pentru punerea unui alt \u00eenceput \u00een via\u0163\u0103, unul bun. S\u0103 lu\u0103m atitudine fa\u0163\u0103 de propria noastr\u0103 fericire, acesta este mesajul pe care l-am primit \u015fi eu la r\u00e2ndul meu \u015fi pe care vreau s\u0103-l transmit mai departe prin intermediul cuv\u00e2ntului scris.<\/strong><\/p>\n

Pentru a trece pragul t\u0103r\u00e2mului luminos numit Fericire este nevoie s\u0103 pl\u0103te\u015fti o vam\u0103… \u015fi de aceea v\u0103 \u00eentreb pe fiecare \u00een parte: “E\u015fti fericit, prietene?”. Nu este vorba de o \u00eentrebare retoric\u0103 ci de una care se vrea luat\u0103 cu adev\u0103rat \u00een serios. Nu are importan\u0163\u0103 dac\u0103 r\u0103spunsul va fi “nu” sau “da”, un ezitant “uneori” sau un \u00eentrist\u0103tor “nu \u015ftiu” c\u0103ci\u00a0 “nu r\u0103spunsul este acela care lumineaz\u0103 ci \u00eens\u0103\u015fi \u00ceNTREBAREA”!<\/strong><\/p>\n

Ni se \u00eent\u00e2mpl\u0103 uneori \u00een via\u0163\u0103 s\u0103 a\u015ftept\u0103m dispera\u0163i la por\u0163ile z\u0103vor\u00e2te ale fericirii, frustra\u0163i de inaccesibilitatea ei \u015fi pierdem din vedere tocmai faptul c\u0103 nu am b\u0103tut \u015fi nu am cerut… S\u0103 fi uitat \u00eendemnul biblic “Caut\u0103 \u015fi vei g\u0103si, bate \u015fi \u0163i se va deschide”? \u00a0 <\/strong>
\n \u00a0Toate au un \u00eenceput, iar \u00een cazul \u00eenceputului despre care vorbim, kilometrul zero coincide cu\u00a0 iscoditoarea \u00eentrebare “sunt eu oare fericit?” \u015fi mai ales cu hot\u0103r\u00e2rea de a-i da un r\u0103spuns cinstit, pas deloc u\u015for av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 el presupune, \u00eenainte de toate, o confruntare cu noi \u00een\u015fine. Orice drum \u015fi orice c\u0103l\u0103torie din prezent spre viitorul dorit nu se poate na\u015fte dac\u0103 nu \u0163i-e clar unde te afli \u015fi unde vrei s\u0103 ajungi.<\/strong><\/p>\n

\u00cei datorez Cititorului o dezv\u0103luire \u015fi anume c\u0103 \u00eentrebarea cheie adresat\u0103 mai sus nu \u00eemi apar\u0163ine. Cel care a abordat cu curaj\u00a0 subiectul fericirii, animat de inten\u0163ia nobil\u0103 de a servi drept c\u0103l\u0103uz\u0103 fiec\u0103ruia dintre noi, a fost scriitorul Mihai R\u0103dulescu. \u00cen anul 1997, \u00een cadrul unei serii de emisiuni radiofonice pe postul Radio Rom\u00e2nia – Tineret, autorul \u015fi-a purtat ascult\u0103torii \u00eentr-o expedi\u0163ie a cunoa\u015fterii\u00a0 de sine, a c\u0103ut\u0103rii, a \u00een\u0163elegerii \u015fi \u00eenv\u0103\u0163\u0103rii fericirii. Cu un an mai t\u00e2rziu, inspirat\u0103 de aceste emisiuni a luat na\u015ftere o carte – Moral\u0103 practic\u0103 a cre\u015ftinului \u00eencep\u0103tor \u015fi o generoas\u0103 invita\u0163ie: “S\u0103 c\u0103ut\u0103m \u00eempreun\u0103\u00a0 a afla ce este fericirea!” Acolo, \u00een acel \u00eendreptar de credin\u0163\u0103 \u00een care Cititorul este \u00eendrumat pas cu pas cum s\u0103-\u015fi fac\u0103 o via\u0163\u0103 frumoas\u0103, \u00eentrebarea “E\u015fti fericit, prietene?” m-a a\u015fteptat timp de 10 ani, s\u0103 o descop\u0103r \u015fi s\u0103 o urmez.<\/strong><\/p>\n

Poate la o prim\u0103 vedere, a fi \u00eentrebat cum stai la capitolul fericire pare un gest obi\u015fnuit, \u00eent\u00e2lnit la tot pasul. M\u0103rturisesc c\u0103 am avut curiozitatea s\u0103 aflu c\u00e2t sunt de numero\u015fi m\u00e2nuitorii cuv\u00e2ntului scris preocupa\u0163i de subiectul fericirii \u00een beneficiul semenilor lor. \u00cen urma c\u0103ut\u0103rilor \u00eentreprinse pe Internet, am fost \u00eendreptat\u0103 c\u0103tre mii de pagini con\u0163in\u00e2nd \u00eentrebarea “e\u015fti fericit?”. C\u00e2nd am ad\u0103ugat\u00a0 \u00eens\u0103 virgula de rigoare \u015fi dup\u0103 ea cuv\u00e2ntul “prietene”, am fost surprins\u0103 s\u0103 descop\u0103r unicitatea formul\u0103rii, ca \u015fi cum Mihai R\u0103dulescu ar fi fost singurul care a avut pornirea s\u0103 ne abordeze cu bl\u00e2nde\u0163e duhovniceasc\u0103, \u00eenlesnindu-ne apropierea de noi \u00een\u015fine prin \u00eentrebarea: “sunt eu oare fericit?”. \u00cen acest maraton al vie\u0163ii de zi cu zi, s\u0103 vin\u0103 un seam\u0103n al t\u0103u, \u015fi, pun\u00e2ndu-\u0163i prietene\u015fte m\u00e2na pe um\u0103r s\u0103 te \u00eembie s-o porni\u0163i \u00een doi pe drumul deprinderii fericirii, mi se pare un act de \u00eenalt\u0103 noble\u0163e sufleteasc\u0103, de iubire a aproapelui \u00een adev\u0103ratul sens al cuv\u00e2ntului.<\/strong><\/p>\n

Adev\u0103rul este c\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een urm\u0103 cu doi ani nu am \u015ftiut nimic despre \u00eenclina\u0163iile\u00a0 scriitorice\u015fti \u015fi nici despre impresionanta crea\u0163ie literar\u0103 a celui care mi-a fost profesor de englez\u0103 \u00een primul an de liceu. Pentru mine, Mihai R\u0103dulescu a fost \u015fi a r\u0103mas cel mai remarcabil dasc\u0103l cunoscut, de care m\u0103 leag\u0103 nu numai respectul \u015fi considera\u0163ia, dar \u015fi o amintire pre\u0163ioas\u0103 din anii \u00eendep\u0103rta\u0163i ai adolescen\u0163ei\u00a0 \u2013 povestea “Bibliotecii de \u00eemprumut”.<\/strong><\/p>\n

Neuitandu-mi promisiunea de a vorbi despre fericirea faptelor m\u0103runte, m\u0103 adresez prietenului Cititor cu o nou\u0103 \u00eentrebare: poate oare u\u015foara b\u0103taie din aripi a unui fluture s\u0103 produc\u0103 o tornad\u0103 la cel\u0103lalt cap\u0103t al p\u0103m\u00e2ntului, la distan\u0163\u0103 de mii \u015fi mii de kilometri de locul banalului “eveniment”? \u00centrebarea ca \u015fi r\u0103spunsul afirmativ, bine cunoscute celor familiariza\u0163i cu “teoria haosului”,\u00a0 par s\u0103 nu aib\u0103 nici o leg\u0103tur\u0103 cu subiectul acestei scrieri. \u015ei totu\u015fi, la o privire mai atent\u0103, realiz\u0103m\u00a0 ca \u00een via\u0163a fiec\u0103ruia dintre noi exist\u0103 momente cruciale, \u00een care o ac\u0163iune minor\u0103 declan\u015feaz\u0103 un \u00eentreg lan\u0163 de evenimente ce conduc \u00een cele din urm\u0103 spre rezultate dramatice, legate de fericirea sau nefericirea noastr\u0103 personal\u0103.<\/strong><\/p>\n

Credin\u0163a mea este c\u0103 exist\u0103 un fluture al fericirii \u015fi sunt convins\u0103 c\u0103 el a b\u0103tut din aripi \u00een acea zi a anului 1971 c\u00e2nd \u00een timpul lec\u0163iei de englez\u0103 domnul R\u0103dulescu a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 ne explice nou\u0103, elevilor dumnealui, ce \u00eenseamn\u0103 Cartea \u015fi \u00een c\u00e2te feluri ne poate ea sluji.\u00a0 Exemplul din via\u0163a personal\u0103 de care\u00a0 s-a slujit profesorul nostru pentru a-\u015fi sus\u0163ine afirma\u0163iile, acea poveste adev\u0103rat\u0103 despre o bibliotec\u0103 de \u00eemprumut m-a impresionat at\u00e2t de puternic \u00eenc\u00e2t \u015fi ast\u0103zi, dup\u0103 at\u00e2\u0163ia ani, o p\u0103strez cutremur\u0103tor de vie \u00een memoria min\u0163ii \u015fi a sufletului, gata s\u0103 o povestesc oricui ar fi interesat s\u0103 o asculte: “Plec\u00e2nd pe front \u015fi tem\u00e2ndu-se c\u0103 nu se mai \u00eentoarce – cum l\u0103sa \u00een urm\u0103 o so\u0163ie t\u00e2n\u0103r\u0103, f\u0103r\u0103 serviciu, \u015fi un copil neajutorat, care nici m\u0103car \u015fcoala primar\u0103 n-o \u00eencepuse -, \u00ee\u015fi mut\u0103, tat\u0103l meu, c\u0103r\u0163ile, adunate de la v\u00e2rsta de paisprezece ani, \u00eentr-o pr\u0103v\u0103lie \u00eenchiriat\u0103 \u00een spatele bisericii Sf\u00e2ntul Gheorghe, pe strada Cavafii Vechi. \u015ei-\u015fi denumi biblioteca ce-l slujise cu credincio\u015fie p\u00e2n\u0103 atunci: bibliotec\u0103 de \u00eemprumut<\/em>. Pl\u0103teai un abonament modic \u015fi luai c\u0103r\u0163i acas\u0103 pentru o perioad\u0103 necesar\u0103 delect\u0103rii, inform\u0103rii, instruirii sau sufoc\u0103rii timpului suferin\u0163ei, ce murseca existen\u0163ele familiilor de osta\u015fi. Din ace\u015fti bani ne-am \u00eentre\u0163inut noi, mama \u015fi cu mine, p\u00e2n\u0103 la \u00eentoarcerea tatei de pe front.”\u00a0\u00a0 <\/strong><\/p>\n

F\u0103r\u0103 doar \u015fi poate inten\u0163ia domnului R\u0103dulescu de a ne introduce pe noi, proaspe\u0163ii elevi de liceu, \u00een spa\u0163iul sacru al C\u0103r\u0163ii, ca \u015fi hot\u0103r\u00e2rea de a ne da o lec\u0163ie de via\u0163\u0103 care s\u0103 ne slujeasc\u0103 \u00een viitor, nu a avut nimic m\u0103re\u0163 \u00een ea. \u015ei cu toate acestea, m\u0103rturia adus\u0103 \u00een continuare ne va ar\u0103ta c\u00e2t de miraculoase sunt puterile ascune \u00eentr-o ac\u0163iune minor\u0103 izvor\u00e2t\u0103 din dragoste \u015fi credin\u0163\u0103 \u015fi cum ne pot ele purta spre clipe de plin\u0103tate, de\u00a0 neb\u0103nuit\u0103 fericire, atunci c\u00e2nd timpul potrivit sose\u015fte…\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00cen octombrie 2008, la mii de kilometri dep\u0103rtare de liceul bucure\u015ftean \u00een care am \u00eenv\u0103\u0163at, inspirat\u0103 de povestirea domnului R\u0103dulescu, am deschis eu \u00eens\u0103mi o mic\u0103 bibliotec\u0103 de \u00eemprumut \u00een scopul autofinan\u0163\u0103rii unui modest proiect personal. Entuziasmul meu nu a avut margini c\u00e2nd, dup\u0103 ce promisiuni de ajutor au fost date uit\u0103rii, am reu\u015fit s\u0103 str\u00e2ng pe aceast\u0103 cale banii necesari cump\u0103r\u0103rii manualelor de studiu pentru o grup\u0103 de eleve de ale mele. “Cum de nu dai fuga s\u0103-i poveste\u015fti domnului R\u0103dulescu despre noua bibliotec\u0103 de \u00eemprumut?” La \u00eendemnul so\u0163ului meu am hot\u0103r\u00e2t s\u0103-l caut pe domnul profesor. Ce \u015fanse aveam s\u0103 g\u0103sesc un nume a c\u0103rui urm\u0103 o pierdusem \u00eenc\u0103 din al doilea an de liceu, un nume at\u00e2t de r\u0103sp\u00e2ndit \u00eenc\u00e2t \u00een cartea de telefon a Bucure\u015ftiului din acel an figura de 123 de ori? \u015ei cu toate acestea dorin\u0163a de a \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fi bucuria proaspetei realiz\u0103rii cu cel care era cel mai \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 o aprecieze la adev\u0103rata ei valoare a ie\u015fit biruitoare asupra ne\u00eencrederii \u015fi a comodit\u0103\u0163ii. Am\u00a0 scris numele dasc\u0103lului meu pe Google \u015fi, cu inima b\u0103t\u00e2nd de emo\u0163ie, m-am preg\u0103tit fizic \u015fi suflete\u015fte s\u0103 caut acul \u00een carul cu f\u00e2n… <\/strong><\/p>\n

De ast\u0103 dat\u0103 m\u0103runtei fapte, aceea a ap\u0103s\u0103rii cu \u00eencredere \u015fi speran\u0163\u0103 pe o tast\u0103 de calculator, nu i-au mai trabuit decenii spre a st\u00e2rni \u00eentreaga avalan\u015f\u0103 de evenimente ce au urmat. Totul s-a petrecut mult mai repede, \u00eentr-o sincronicitate perfect\u0103 a lucrurilor ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 exact \u00een locul \u015fi la momentul potrivit, \u00eentr-un singur \u015fi unic scop.\u00a0 Minunea nesperat\u0103 s-a produs atunci c\u00e2nd, printre miile de pagini primite ca rezultat, am ajuns de la prima \u00eencercare, printr-un fabulos “noroc al \u00eencep\u0103torului”, la site-ul “literatur\u0103 \u015fi deten\u0163ie” apar\u0163in\u00e2nd scriitorului Mihai R\u0103dulescu. Nu mi-a luat mult timp s\u0103 \u00een\u0163eleg, citind biografia autorului, c\u0103 prolificul scriitor de beletristic\u0103, cu o arie de manifestare impresionant de larg\u0103, este de fapt fostul meu profesor de englez\u0103 din\u00a0 primul an de liceu. La asemenea descoperire nici c\u0103 m-am a\u015fteptat \u015fi nici la propunerea de a scrie o schi\u0163\u0103 despre cele dou\u0103 biblioteci de \u00eemprumut, pe care domnul profesor mi-a adresat-o odat\u0103 cu r\u0103spunsul la lunga \u015fi elaborata scrisoare pe care i-am trimis-o la scurt timp dup\u0103 ce l-am descoperit. <\/strong><\/p>\n

S\u0103 scrii scrisori frumoase este una, dar s-o porne\u015fti \u00eentr-o aventur\u0103 a crea\u0163iei f\u0103r\u0103 nici o experien\u0163\u0103 literar\u0103, dup\u0103 v\u00e2rsta de 50 de ani, este cu totul \u015fi cu totul altceva. Nu \u015ftiu de unde mi-am tras curajul s\u0103 dau curs provoc\u0103rii de a scrie, eu, cea mai \u00eencep\u0103toare dintre \u00eencep\u0103tori, \u00een fa\u0163a scriitorului experimentat, a c\u0103rui \u00a0crea\u0163ie literar\u0103 o descopeream fascinat\u0103, citind cu nesa\u0163 scriere dup\u0103 scriere, diminea\u0163a \u015fi seara, zi de zi. De fapt cred c\u0103 \u015ftiu ce m-a ajutat cel mai mult \u00een acele clipe de \u00eencercare, inerente \u00eenceputului oric\u0103rei ucenicii. Sfaturile domnului R\u0103dulescu, r\u0103spunsurile la \u00eentreb\u0103ri care m\u0103 fr\u0103m\u00e2ntau – nu cele din scrisorile scurte scrise \u00een lupt\u0103 cu boala ci cele din crea\u0163ia sa literar\u0103 -, m-au sus\u0163inut \u015fi m-au \u00eent\u0103rit \u00een lupta cu \u00eendoiala fa\u0163\u0103 de propriile-mi puteri: “Dup\u0103 ce ve\u0163i fi \u00eenving\u0103tor \u00een cele mici, v\u0103 ve\u0163i alege m\u0103suri mai mari, \u015fi tot mai mari, \u015fi tot mai mari… Cum s\u0103 aspira\u0163i la lupte cov\u00e2r\u015fitoare, dac\u0103 nu v\u0103 cunoa\u015fte\u0163i \u00eenc\u0103 puterile ce vi se par meschine, dar, din care triumf\u0103tor urc\u00e2nd, ie\u015fi\u0163i mai bun cunosc\u0103tor al for\u0163elor,\u00a0 al limitelor ce v\u0103 sunt impuse pentru moment \u015fi care trebuie neap\u0103rat dep\u0103\u015fite de tinde\u0163i la \u015fi mai mari performan\u0163e?” <\/strong><\/p>\n

Reg\u0103sirea dintre fosta elev\u0103 de liceu \u015fi dasc\u0103lul ei de englez\u0103 a fost de scurt\u0103 durat\u0103. Dup\u0103 trei luni de la acel \u00eendemn: “scrie, scrie f\u0103r\u0103 de-ncetare \u015fi ia atitudine fa\u0163\u0103 de via\u0163\u0103”, \u00eenfr\u00e2nt de boala necru\u0163\u0103toare, domnul profesor a trecut \u00een nefiin\u0163\u0103. Din \u00eent\u00e2lnirea care acum \u00een\u0163eleg c\u0103 a fost predestinat\u0103, s-a n\u0103scut o schi\u0163\u0103 pe care am intitulat-o chiar “Biblioteca de \u00eemprumut”, eveniment de genul celor care \u00ee\u0163i \u00eempart via\u0163a \u00een dou\u0103 – “\u00eenainte de…”\u00a0 \u015fi “dup\u0103…”. Aceast\u0103 perioad\u0103 de numai trei luni a fost marcat\u0103 de momente de intens\u0103 tr\u0103ire sufleteasc\u0103, c\u00e2nd am cunoscut fericirea, entuziasmul \u015fi elanul, dar \u015fi fr\u0103m\u00e2nt\u0103rile, \u00eendoiala, triste\u0163ea sau durerea.\u00a0 <\/strong><\/p>\n

Evenimentele legate de descoperirea unui drum propriu, nou \u015fi neb\u0103nuit, al \u00eenfloririi personale,\u00a0 pentru care numele de “tornad\u0103 a fericirii” nu este deloc exagerat, au constituit doar un \u00eenceput. Ecoul acelor \u00eent\u00e2mpl\u0103ri de la care au trecut aproape doi ani continu\u0103 s\u0103 se resimt\u0103 \u015fi ast\u0103zi, \u00een prezentul scrierii acestor r\u00e2nduri, cuprinz\u00e2nd prin cercuri din ce \u00een ce mai largi tot mai mul\u0163i oameni \u015fi evenimente. Poteca croit\u0103 atunci s-a transformat \u00eentr-un drum de care fericirea nu este str\u0103in\u0103, iar eu, pot spune c\u0103 mi-am c\u00e2\u015ftigat dreptul s\u0103 pledez \u00een favoarea ei…\u00a0 <\/strong><\/p>\n

F\u0103r\u0103 a mai face distinc\u0163ie \u00eentre fericirea faptelor m\u0103re\u0163e \u015fi cea a micilor m\u0103suri, c\u0103ci aceast\u0103 diferen\u0163\u0103 nu exist\u0103 \u00een realitate ci doar \u00een \u00eenchipuirea noastr\u0103, \u00eei dau cuv\u00e2ntul domnului R\u0103dulescu s\u0103 ne aminteasc\u0103 tuturor c\u0103 ne-am n\u0103scut cu dreptul de a fi ferici\u0163i: “Seam\u0103n\u0103 fericirea oamenilor de seam\u0103 cu fericirea noastr\u0103, at\u00e2t de umili \u00een aspira\u0163iile ce nutrim? La prima vedere, deloc. G\u00e2ndim c\u0103 este fericirea unor oameni de excep\u0163ie \u015fi c\u0103 noi nu vom fi niciodat\u0103 a\u015fa ceva. G\u00e2ndim astfel, pentru c\u0103 orbi\u0163i de v\u00e2rtejul vie\u0163ii, n-avem niciodat\u0103 timp s\u0103 ne privim \u015fi pe noi \u00een oglind\u0103. Or, dac\u0103 am face-o, am descoperi c\u0103 suntem o persoan\u0103, adic\u0103 o entitate unic\u0103. Fiecare persoan\u0103 are dreptul, \u00eenscris de la na\u015ftere \u00een cartea vie\u0163ii ei, de a \u00eenflori la maximum \u015fi de a deveni o personalitate de excep\u0163ie. Fericirea noastr\u0103, aceea ce ne a\u015fteapt\u0103 doar pe noi, este echivalent\u0103 cu a oric\u0103rui om de seam\u0103 \u015fi const\u0103 \u00een eforturile solicitate de \u00eenflorirea pomenit\u0103 a personalit\u0103\u0163ii noastre.” <\/strong><\/p>\n

Nu a\u015f fi\u00a0 \u00eendr\u0103znit s\u0103 scriu aceste r\u00e2nduri despre un capitol special al vie\u0163ii mele dac\u0103 nu a\u015f fi ajuns la \u00een\u0163elegerea, care trebuie transmis\u0103 mai departe, c\u0103 m\u0103rturiile oamenilor obi\u015fnui\u0163i sunt tot la fel de importante pentru \u00eenv\u0103\u0163area fericirii ca \u015fi biografiile oamenilor de seam\u0103 din trecutul mai mult sau mai pu\u0163in \u00eendep\u0103rtat. Oric\u00e2t ar p\u0103rea de paradoxal exist\u0103 legi, pe care le-am putea denumi legi ale fericirii \u015fi propriei \u00eempliniri sau legi ale moralei cre\u015ftine sau legi ale iubirii \u015fi smereniei \u015fi tot una ar fi, a\u015fadar exist\u0103 legi \u00eentip\u0103rite \u00een inimile oamenilor. Aceste legi nescrise a\u015fteapt\u0103 s\u0103 fie trezite \u015fi activate, nu prin predici moralizatoare ci prin exemple vii \u015fi gr\u0103itoare din via\u0163a celor ce au cunoscut fericirea. <\/strong><\/p>\n

Dup\u0103 amintita trezire n-ar mai fi dec\u00e2t un pas, s\u0103 ne alegem fapta sau m\u0103sura\u00a0 potrivit\u0103 nou\u0103 \u015fi s-o pornim la drum. Acest drum, care \u00een cazul meu este legat de numele scriitorului \u015fi profesorului Mihai R\u0103dulescu precum \u015fi al fo\u015ftilor s\u0103i prieteni \u015fi colaboratori, ar putea fi drumul c\u0103tre fericire al fiec\u0103ruia dintre noi, cu o singur\u0103 condi\u0163ie. \u015ei de aceea revin la \u00eentrebarea care ne-a \u00eenso\u0163it de-a lungul acestei scrieri: “E\u015fti fericit, prietene?”<\/strong><\/p>\n

\"\"<\/a>
\n Aici se \u00eencheie pledoaria mea \u00eenchinat\u0103 fericirii, o scriere a \u00eentreb\u0103rilor destinate oamenilor simpli \u015fi obi\u015fnui\u0163i. \u00cen vremuri de cump\u0103n\u0103 pentru o tr\u0103ire at\u00e2t de \u00eenalt\u0103 \u015fi de plin\u0103, \u00eendr\u0103znesc s\u0103 sper c\u0103 p\u00e2n\u0103 la Pa\u015ftele viitor, tot mai numero\u015fi vor fi aceia pentru care b\u0103taia aripilor de fluturi va vesti fericirea. C\u0103ci la urma urmei “de ce s\u0103 fim neferici\u0163i, dac\u0103 putem s\u0103 fim ferici\u0163i?”<\/strong>
\n 3 mai 2010 \u2013 Israel<\/strong><\/p>\n

Not\u0103: Toate citatele ap\u0103rute \u00een scriere apar\u0163in scriitorului Mihai R\u0103dulescu, extrase din volumul Moral\u0103 practic\u0103 a cre\u015ftinului \u00eencep\u0103tor, capitolul teologie, site\u00a0 www.literaturasidetentie.ro<\/a><\/strong><\/p>\n

\n

Monica Levinger<\/strong><\/p>\n<\/div>\n

iunie 2010<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Esti fericit prietene? O m\u0103rturie \u015fi un \u00eendemn pentru zilele obi\u015fnuite, dintre s\u0103rb\u0103tori De\u015fi suntem \u00een prag de var\u0103, [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-1254","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1254","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1254"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1254\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1254"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1254"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1254"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}