{"id":1287,"date":"2012-01-19T16:37:32","date_gmt":"2012-01-19T16:37:32","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=1287"},"modified":"2012-03-20T16:42:28","modified_gmt":"2012-03-20T16:42:28","slug":"de-vorba-cu-dimitrie-grama-despre-prietenia-cu-mihai-radulescu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2012\/01\/19\/de-vorba-cu-dimitrie-grama-despre-prietenia-cu-mihai-radulescu\/","title":{"rendered":"De vorb\u0103 cu Dimitrie Grama, despre prietenia cu Mihai R\u0103dulescu"},"content":{"rendered":"

<\/strong>\"\"<\/a><\/strong><\/p>\n

Monica Levinger : <\/strong><\/em>Mi-am \u00eenceput “interviul prin coresponden\u0163\u0103” cu Dimitrie Grama a\u015fa cum se \u00eencepe orice scrisoare, cu “Draga Dimitrie\u2026” \u015fi am continuat cu formularea rug\u0103min\u0163ii de a-mi r\u0103spunde la c\u00e2teva \u00eentreb\u0103ri legate de prietenia sa cu scriitorul \u015fi profesorul Mihai R\u0103dulescu, de la a c\u0103rui trecere la cele ve\u015fnice se \u00eemplinesc pe 19 ianuarie trei ani.<\/p>\n

M\u0103rturisesc c\u0103 atunci c\u00e2nd mi-a venit ideea de a-l aborda pe prietenul fostului meu dasc\u0103l de englez\u0103 din liceu, acesta a fost titlul sub care micul proiect mi-a ap\u0103rut – Un interviu\u2026 Dar pe m\u0103sur\u0103 ce scriam \u00eentreb\u0103rile \u00eendelung g\u00e2ndite am realizat c\u00e2t de nepotrivit mi se p\u0103rea termenul luat din jurnalistic\u0103, domeniu cu care nu am nici o tangen\u0163\u0103. Am \u00een\u0163eles c\u0103 defapt, tot ce-mi doream era s\u0103 stau de vorb\u0103 cu Dimitrie despre prietenul Mihai, \u00eentr-o atmosfer\u0103 cald\u0103 \u015fi destins\u0103.<\/p>\n

Am pus cuv\u00e2ntul “profesionalism” \u00een cui \u2013 oricum fiind prea t\u00e2rziu s\u0103 \u00eencerc a deveni chiar \u015fi “\u00eencep\u0103toare” \u00een arta interviev\u0103rii, am renun\u0163at la acel “a face lucrurile a\u015fa cum scrie la carte”, adic\u0103 dup\u0103 legi consacrate ale domeniului amintit mai sus \u015fi m-am a\u015fternut pe scris, condus\u0103 de alte reguli, mai la \u00eendem\u00e2na mea. Chiar dac\u0103 \u00eentreb\u0103rile \u00een sine nu au fost la \u00een\u0103l\u0163imea dorit\u0103, \u015ftiu c\u0103 emo\u0163ia din cuvinte, g\u00e2ndurile puse printre r\u00e2nduri, au ajuns cu bine la prietenul Dimitrie. C\u0103 este \u00eentr-adev\u0103r a\u015fa st\u0103 m\u0103rturie tulbur\u0103torul s\u0103u r\u0103spuns – o frumoas\u0103 caracterizare a rela\u0163iei dintre doi oameni c\u0103rora scrisul le-a p\u0103strat sufletul cald, scriitorul Mihai R\u0103dulescu \u015fi poetul Dimitrie Grama.<\/p>\n

Dimitrie Grama<\/strong> : Drag\u0103 Monica, <\/em>
\n\u00cencerc s\u0103-\u0163i r\u0103spund la \u00eentreb\u0103rile pe care mi le-ai pus cu privire la Mihai. <\/em><\/em><\/p>\n

M.L<\/strong>. :Cum \u015fi c\u00e2nd l-ai cunoscut pe Mihai R\u0103dulescu, \u00een ce \u00eemprejur\u0103ri? L-ai \u00eent\u00e2lnit personal sau doar a\u0163i corespondat?<\/p>\n

D.G.<\/strong><\/em> : Nu l-am cunoscut personal pe Mihai, dar ne propusesem s\u0103 ne \u00eent\u00e2lnim ori \u00een Danemarca, unde eu tr\u0103iam \u00een acea vreme, ori la “Conacul” lui de l\u00eeng\u0103 Bucure\u015fti. Din p\u0103cate, nu am apucat s\u0103 ne \u00eent\u00e2lnim. Am corespondat un timp \u015fi am vorbit la telefon, el contact\u00e2ndu-m\u0103 dup\u0103 ce eu publicasem \u00een “Agero” un mic articol despre “condi\u0163ia in-uman\u0103 de c\u0103l\u0103u”. Acest articol a fost inspirat de ceea ce Mihai a publicat \u00een presa electronic\u0103 cu privire la experien\u0163ele lui proprii din lag\u0103rele de concentrare din Rom\u00e2nia comunist\u0103.<\/em><\/p>\n

M.L<\/strong>.: Care a fost liantul prieteniei cu Mihai? Ce afinit\u0103\u0163i v-au apropiat?<\/p>\n

D.G<\/strong>.: \u00cemp\u0103rt\u0103\u015feam acelea\u015fi principii \u015fi idealuri \u015fi bine-n\u0163eles c\u0103 acest lucru ne-a apropiat. Mi-am dat seama foarte repede c\u0103 Mihai nu era omul care f\u0103cea compromisuri de substan\u0163\u0103, p\u0103str\u00e2nd \u00een el demnitatea de om integru, demnitatea omului care a \u00eenv\u0103\u0163at prin suferin\u0163a proprie \u015fi care, de aceea, se ridic\u0103 deasupra subiectivismului de cafenea.<\/em><\/p>\n

M.L<\/strong>.: Trecerea \u00een nefiin\u0163\u0103 a unui prieten, a cuiva drag, aduce o desc\u0103tu\u015fare din timp \u015fi spa\u0163iu. Cum prive\u015fti ast\u0103zi, din perspectiva timpului scurs, prietenia de atunci? Prietenia \u00een general\u2026 ?<\/p>\n

D.G<\/strong>.: Am aflat c\u0103 Mihai suferea de o insuficien\u0163\u0103 respiratorie cronic\u0103 \u015fi l-am ajutat s\u0103- \u015fi procure un aparat portabil de oxigenare a aerului. \u00cemi pare r\u0103u c\u0103 nu i-a prelungit mai mult viata. Poate c\u0103 dac\u0103 Timpul ar fi pus si el putin um\u0103rul, apucam s\u0103 ne \u00eent\u00e2lnim, apucam s\u0103 st\u0103m mai mult de vorb\u0103 si poate c\u0103 apucam s\u0103-i cunosc \u015fi prietenii, deoarece sunt convins c\u0103 sufletul ne este reflectat \u015fi de prietenii adev\u0103ra\u0163i cu care ne \u00eenconjur\u0103m.<\/em>
\nCe ferice este Mihai, care are prieteni ca Tine sau Boris, prieteni \u00een m\u0103rturia Vie\u0163ii \u015fi \u00een m\u0103rturia Mor\u0163ii, str\u0103jeri ai fiin\u0163ei \u015fi nefiin\u0163ei \u00een Eternitate. Ce ferice este Mihai s\u0103-\u015fi continue existen\u0163a spiritual\u0103 printre oameni, a\u015fa cum m\u0103rturise\u015fte \u00een creion pe l\u00e2nga poezia mea “Eroare”: “c\u0103r\u0103rile din mine duc la nesf\u00e2r\u015fit, spre oameni”, spune Mihai \u015fi eu \u00eel cred. <\/em><\/em><\/p>\n

M.L<\/strong>.: Stiu c\u0103 te consideri un ateist cre\u015ftin \u015fi c\u0103 accep\u0163i credin\u0163a doar ca idee filozofic\u0103. “Poteca din mine nu duce nicaieri”, pentru c\u0103 la cap\u0103tul vie\u0163ii se afl\u0103 o garantat\u0103 Moarte etern\u0103. Mihai R\u0103dulescu, ca ortodox practicant se afl\u0103 la polul opus: “Daca a\u015f recunoa\u015fte un final, m-a\u015f \u00eenveli \u00een odihn\u0103. Dar nu voi avea niciodat\u0103 parte de odihn\u0103. C\u0103r\u0103rile din mine duc, la nesf\u00e2r\u015fit, spre oameni. Mort voi c\u0103uta oamenii. De-apururi. \u015fi prin ei pe Dumnezeu.” Aceste comentarii inspirate de poezia “Eroare”, notate de Mihai R\u0103dulescu pe marginea unei file de carte din volumul t\u0103u de poezii “Voi lua cu mine noaptea” (aflat acum \u00een posesia prietenului nostru comun Boris) sunt m\u0103rturia unui tulbur\u0103tor dialog interior \u00eentre Autor \u015fi Cititor. A\u0163i discutat pe tema amintitelor comentarii, a fost reluat acest dialog filozofic \u00een coresponden\u0163a care a\u0163i purtat-o?<\/p>\n

D.G<\/strong>.: Lumea lui Mihai este \u00een parte \u015fi lumea mea, \u015fi de aceea \u00eentre noi nu a fost nevoie de un dialog religios. Pe mine nu m-a interesat niciodat\u0103 dac\u0103 Mihai este religios sau nu, la fel cum nici pe el nu l-a interesat credin\u0163a sau necredin\u0163a mea. <\/em>
\nSunt convins c\u0103 oamenii care simt \u015fi g\u00e2ndesc \u00een mod asem\u0103n\u0103tor, nu au nevoie de nici un fel de reasigur\u0103ri, nu au nevoie de intermediari, ca se se cunoasc\u0103, ca s\u0103 dezvolte o cauz\u0103 sau un \u0163el comun. A\u015fa a fost \u015fi rela\u0163ia noastr\u0103, liber\u0103 de orice compromis intelectual sau ecumenic. Nu \u015ftiu ce religie practica, la fel cum nu \u015ftiu prea bine la ce religie a\u015f apar\u0163ine eu, arom\u00e2n cu r\u0103d\u0103cini grece\u015fti \u015fi evreie\u015fti.<\/em><\/em><\/p>\n

M.L<\/strong>.: Din totdeauna am invidiat poe\u0163ii – \u00een sensul bun al cuv\u00e2ntului – pentru capacitatea lor de a surprinde \u015fi exprima esen\u0163ialul printr-un minim de cuvinte. Care este dup\u0103 p\u0103rerea ta contribu\u0163ia lui Mihai R\u0103dulescu – omul \u015fi scriitorul \u015fi cum l-ai \u00eencadra \u00een lumea literar\u0103?<\/p>\n

D.G<\/strong>.: Omul cu sufletul curat apar\u0163ine umanit\u0103\u0163ii, apar\u0163ine lumii biologice con\u015ftiente, apar\u0163ine acelei falangi de lupt\u0103 care \u00eencearc\u0103 cu disperare s\u0103 duc\u0103 omenirea \u00eenainte. A\u015fa l-am cunoscut \u015fi mai ales, a\u015fa mi-l imaginez pe Mihai! <\/em>
\nSper c\u0103 ceea ce el a \u00eenceput \u00een site-ul: “Literatur\u0103 \u015fi deten\u0163ie” s\u0103 fie preluat \u015fi continuat de al\u0163i rom\u00e2ni, deoarece doar cunosc\u00e2ndu-ne trecutul, istoria, ne putem cunoa\u015fte ca oameni \u015fi doar a\u015fa, t\u00e2lharii, temni\u0163arii \u015fi c\u0103l\u0103ii vor fi demasca\u0163i, cunoscu\u0163i \u015fi da\u0163i ca exemplu excremental genera\u0163iilor viitoare. <\/em><\/em><\/p>\n

M.L<\/strong>.: \u00cen \u00eencheiere, dac\u0103 te-a\u015f ruga s\u0103 alegi c\u00e2teva versuri din propria ta crea\u0163ie prin care s\u0103 “semn\u0103m” aceast\u0103 scurt\u0103 dar emo\u0163ionant\u0103 \u00eent\u00e2lnire, la ce te-ai opri?<\/p>\n

D.G.<\/strong>: Nu pot alege eu vreo poezie, dar te las pe tine s\u0103 o faci dac\u0103 crezi de cuvin\u0163\u0103.<\/em>
\nDimitrie <\/em><\/em><\/p>\n

M.L<\/strong>.: Nu-mi r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t s\u0103-i mul\u0163umesc lui Dimitrie, dar \u015fi domnului profesor pentru c\u0103 mi-a f\u0103cut cuno\u015ftin\u0163\u0103 cu prietenul s\u0103u. Versurile alese sunt semnul c\u0103 au ajuns la un bun “sf\u00e2r\u015fit” dou\u0103 scrisori \u015fi o \u00eent\u00e2lnire \u00een amintirea lui Mihai R\u0103dulescu.<\/p>\n

M-am dus s\u0103-mi cump\u0103r tot felul de culori<\/p>\n

M-am dus s\u0103-mi cump\u0103r<\/em>
\ntot felul de culori.<\/em>
\n– Nu mai avem nici o culoare –<\/em>
\nmi-a spus v\u00e2nz\u0103torul.<\/em>
\nAm plecat – \u015fi<\/em>
\nam l\u0103sat natura<\/em>
\ns\u0103 se picteze singur\u0103.<\/em><\/em><\/p>\n


\nMonica Levinger \u00eempreun\u0103 cu Dimitrie Grama<\/strong><\/em><\/em><\/p>\n

19.01.2012<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Monica Levinger : Mi-am \u00eenceput “interviul prin coresponden\u0163\u0103” cu Dimitrie Grama a\u015fa cum se \u00eencepe orice scrisoare, cu “Draga Dimitrie\u2026” [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-1287","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1287","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1287"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1287\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1287"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1287"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1287"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}