{"id":13166,"date":"2013-06-04T16:49:07","date_gmt":"2013-06-04T16:49:07","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=13166"},"modified":"2013-06-04T16:49:07","modified_gmt":"2013-06-04T16:49:07","slug":"mihai-radulescu-chemarea-lui-dumnezeu-in-temnitele-comuniste-vol-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2013\/06\/04\/mihai-radulescu-chemarea-lui-dumnezeu-in-temnitele-comuniste-vol-ii\/","title":{"rendered":"Mihai R\u0103dulescu: “Chemarea lui Dumnezeu \u00een temni\u0163ele comuniste”, vol. II"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n

CERUL V\u0102ZUT PRINTRE LACRIMI<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

\u201cSl\u0103vit fii, Doamne, care d\u00e2nd lumii suferin\u0163a,<\/p>\n

Ne-aduci o isb\u0103vire at\u00e2tor dezm\u0103\u0163\u0103ri,<\/p>\n

\u015ei cu prinosu-i pururi curat Tu dai putin\u0163a<\/p>\n

Doar celor tari s\u0103 suie spre sfinte desf\u0103t\u0103ri.\u201d<\/p>\n

 <\/p>\n

(Charles Baudelaire \u2013 \u201cBinecuv\u00e2ntare\u201d)<\/p>\n

 <\/p>\n

Iscusit condeier \u015fi aprig combatant al erorilor din \u00eenchisorile comuniste, \u201com al durerilor \u015fi cunosc\u0103tor al suferin\u0163ei\u201d (Isaia 53, 3) \u2013 ca fost de\u0163inut politic \u2013 d-l profesor univ. Mihai R\u0103dulescu \u2013 ne ofer\u0103 un prilej de \u201csfinte desf\u0103t\u0103ri\u201d.<\/p>\n

De data aceasta alc\u0103tuie\u015fte ni\u015fte \u201cCOVOARE\u201d (STROMATA), viu colorate ideatic, dup\u0103 modelul lui Clement Alexandrinul, av\u00e2nd ca idee de baz\u0103 \u201cdezv\u0103luirea contactului produs de Chemarea de Sus acelor cu sufletele deseori golite de orice aspira\u0163ie la a se mai \u00een\u0103l\u0163a, contact readuc\u0103tor de via\u0163\u0103, brusc sfin\u0163itor, odihnitor, a toate t\u0103m\u0103duitor, uneori m\u00e2ntuitor c\u00e2nd omul o prime\u015fte\u201d (p.13), bine\u00een\u0163eles cu referire la \u201cvictimile de ieri ale tiraniei ro\u015fii\u201d (ibidem).<\/p>\n

Excursul naratorului, f\u0103r\u0103-ndoial\u0103, se desf\u0103\u015foar\u0103 emo\u0163ionant, sub lumina urm\u0103toarelor versuri ale lui Radu Gyr:<\/p>\n

\n

\u201c\u00cen chinul temni\u0163ei m\u0103 fr\u00e2ng<\/p>\n

Sub grele lespezi mute<\/p>\n

\u015ei \u00eenfiorat de doruri pl\u00e2ng<\/p>\n

\u00cen amintiri pierdute.<\/p>\n

 <\/p>\n

Om\u0103tul spulberat de v\u00e2nt<\/p>\n

Se cerne prin z\u0103brele<\/p>\n

\u015ei-mi pare temni\u0163a morm\u00e2nt<\/p>\n

Al tinere\u0163ii mele.\u201d<\/p>\n

 <\/p>\n

Foarte mul\u0163i eroi ai istorisirilor autorului au avut \u00eentr-adev\u0103r \u201ctemni\u0163a morm\u00e2nt\u201d, dup\u0103 ce au v\u0103zut \u201ccerul prin lacrimi\u201d (Gustave Flaubert) \u015fi s-au convins c\u0103 \u201cdragostea \u00eentre oameni \u015fi \u00eentr-ajutorarea cre\u015ftin\u0103 au fost mai prezente ca nic\u0103ieri \u00een alt\u0103 parte (…). Aici m-am convins c\u0103 sfin\u0163enia nu este utopie (…), c\u0103 este realizabil\u0103 de cei ce doresc cu t\u0103rie s-o ating\u0103\u201d (p.57).<\/p>\n

Coment\u00e2nd pasaje din cartea: \u201cVia\u0163a a\u015fa cum a fost. \u00censemn\u0103ri\u201d de Corneliu Cornea (Arad, Ed. Gutemberg, edi\u0163ia II, rev\u0103zut\u0103 \u015fi ad\u0103ugit\u0103, 2003), domnul profesor ne \u00eenva\u0163\u0103 c\u0103: \u201csuferin\u0163a este calea p\u0103cii dintre oameni, a dragostei, a m\u00e2ntuirii\u201d (p.61).<\/p>\n

Am putea spune c\u0103 \u00een toate capitolele c\u0103r\u0163ii de fa\u0163\u0103 autorul, a\u015fa cum m\u0103rturise\u015fte, \u00ee\u015fi reduce \u201crolul personal la acela al unei smerite c\u0103l\u0103uze, nepotrivindu-se modestiei s\u0103 impun\u0103 t\u0103cerea unui condei at\u00e2t de viu colorat (…), pentru a-\u015fi promova propria poft\u0103 orgolioas\u0103 de cuv\u00e2ntare\u201d (p.78).<\/p>\n

\u201cNumai suferin\u0163a cov\u00e2r\u015fitoare este un dar dumnezeiesc care \u00eennoie\u015fte f\u0103ptura. Numai str\u0103b\u0103t\u00e2nd prin dogoarea ei, te apropii din nou de taina vie\u0163ii \u015fi a lui Dumnezeu\u201d, citeaz\u0103 autorul nostru pe Nichifor Crainic (p.87), spre a demonstra c\u0103 \u201cpe aceia care nu mai puteau suferi, Dumnezeu \u00eei chema la st\u0103p\u00e2nirea de sine. Iar dac\u0103 aceasta nu mai avea cum ap\u0103rea, \u00eei chema la ascultarea st\u0103p\u00e2nirii de sine prin c\u0103l\u0103i, pentru ca porunca Lui s\u0103 nu fie z\u0103d\u0103rnicit\u0103\u201d (p.95).<\/p>\n

Literatura rom\u00e2n\u0103 de deten\u0163ie se \u00eembog\u0103\u0163e\u015fte cu siguran\u0163\u0103 prin publicarea rodului noilor osteneli ale autorului, mai ales c\u0103 aceasta se vrea un argument conving\u0103tor \u00een sus\u0163inerea tezei c\u0103: \u201cDumnezeu ne\u00a0 trimite cu perseveren\u0163\u0103 Chem\u0103ri pentru a ne aminti c\u0103 suntem ai S\u0103i, \u015fi nu p\u0103r\u0103si\u0163i \u00eentr-o lume str\u0103in\u0103 \u015fi rece\u201d (p.134).<\/p>\n

Iat\u0103 cum d-l profesor celebreaz\u0103 \u015fi prin acest volum \u201cpreo\u0163ia sa ob\u015fteasc\u0103\u201d (I, Petru 11, 9) a\u015fa cum este \u00een\u0163eleas\u0103 ea \u00een Ortodoxie, deoarece din fiecare capitol r\u0103sun\u0103 chemarea la credin\u0163\u0103.<\/p>\n

De fapt, demersul autorului poate fi redat cu propriile sale cuvinte: \u201cSocotesc c\u0103 este dovada spiritului cre\u015ftin ce r\u0103zbate prin cenu\u015fa tuturor suferin\u0163elor \u00eendurate, precum ghioceii prin z\u0103pad\u0103, s\u0103 depun\u0103 m\u0103rturie asupra vitalit\u0103\u0163ii semin\u0163elor credin\u0163ei curate, adev\u0103rate, incoruptibile, sem\u0103nate \u00een sufletele noastre de Biserica Ortodox\u0103 Rom\u00e2n\u0103 \u00een ani\u201d (p.141).<\/p>\n

\u00cen final, consider\u0103m c\u0103 d-nul profesor \u00ee\u015fi face o dat\u0103 \u00een plus sf\u00e2nta datorie pentru memoria fo\u015ftilor colegi de suferin\u0163\u0103, m\u0103rturisind \u00een scris din prea plinul amintirilor, av\u00e2nd ad\u00e2nc s\u0103pate \u00een suflet cuvintele autorului \u201cConfesiunilor\u201d celebre: \u201c\u015ei-am dat drumul lacrimilor, pe care le re\u0163inusem, ca ele s\u0103 curg\u0103 at\u00e2t c\u00e2t vor, supun\u00e2ndu-le inimii mele, \u015fi \u00een ele mi-am aflat lini\u015ftea\u201d (Fericitul Augustin \u201cConfessiones\u201d, liber X, cap.XII).<\/p>\n

Consider\u0103m c\u0103 lucrarea de fa\u0163\u0103 este aduc\u0103toare de lini\u015fte sufleteasc\u0103 pentru autor, \u015fi ziditoare de suflet pentru cititor, deoarece \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fim convingerea c\u0103 autorul nu a l\u0103sat prin acest volum \u201cneb\u0103gate \u00een seam\u0103 aceste apari\u0163ii fulgurante \u00eend\u0103r\u0103tul gratiilor, ale dumnezeirii, apari\u0163ii ce ne-au \u00eent\u0103rit, ne-au \u00eendrumat, ne-au salvat vie\u0163ile \u015fi sufletele din iadurile p\u0103m\u00e2nte\u015fti\u201d (p.100). Ea este \u00een acela\u015fi timp \u015fi r\u0103m\u00e2ne model de \u201csf\u00e2nt\u0103 desf\u0103tare\u201d pentru orice cititor.<\/p>\n

Cu arhiere\u015fti binecuv\u00e2nt\u0103ri,<\/p>\n

\u2020 GALACTION<\/p>\n

Episcopul Alexandriei \u015fi Teleormanului<\/p>\n

\n

10 decembrie 2004 la praznicul sfin\u0163ilor mucenici Mina, Ermoghen \u015fi Eugraf.<\/p>\n

***<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

DESPRE SINGUR\u0102TATEA OMULUI \u015eI CHEMAREA LUI DUMNEZEU<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Nu cred c\u0103 exist\u0103 sim\u0163\u0103m\u00e2nt mai tulbur\u0103tor dec\u00e2t acela al izol\u0103rii omului pe p\u0103m\u00e2nt, izolare aparent f\u0103r\u0103 t\u0103mad\u0103. Ai sentimentul c\u0103 nu exist\u0103 nici o \u015fans\u0103 pentru tine de a comunica. C\u0103 nu exist\u0103 nici un um\u0103r de frate s\u0103-\u0163i sus\u0163in\u0103 capul m\u00e2hnit de moarte. C\u0103 e\u015fti iremediabil lipsit de ap\u0103rare \u00een fa\u0163a vr\u0103jma\u015filor naturali, cum sunt bolile, \u00eemb\u0103tr\u00e2nirea (du\u015fmani personali), dar \u015fi a cataclismelor (du\u015fmani at\u00e2t personali, c\u00e2t \u015fi ai speciei, ori ai tuturor vie\u0163uitoarelor). C\u0103 e\u015fti absolut singur \u015fi n-ai de unde primi un sfat bun atunci c\u00e2nd ai de ales calea pe care s-o apuci c\u0103tre un viitor \u015fi a\u015fa nesigur. C\u0103 fericirea \u015fi succesul te \u00eendep\u0103rteaz\u0103 la fel de mult de prieteni ca \u015fi insuccesul \u015fi nenorocirea. Temerea te dezarmeaz\u0103, ca \u015fi curajul. Te confrun\u0163i cu propria-\u0163i lips\u0103 de chibzuin\u0163\u0103, c\u00e2nd este s\u0103 f\u0103ptuie\u015fti. Toate acestea \u015fi multe altele te fac s\u0103 resim\u0163i necontenit \u015fi cu asprime exilul pe p\u0103m\u00e2nt, locul de pedeaps\u0103 unde te-a aruncat neascultarea ini\u0163ial\u0103 a str\u0103mo\u015filor. \u015ei mai presus de orice te biruie groaza de moartea ce-\u0163i p\u00e2nde\u015fte pa\u015fii la col\u0163ul fiec\u0103rei zile, fiec\u0103rui ceas.<\/p>\n

O lume a t\u0103cerii. O lume a insului respins de pretutindeni, de to\u0163i \u015fi de toate. O lume f\u0103r\u0103 iertare, nici cru\u0163are. O lume f\u0103r\u0103 n\u0103dejde. O lume \u00eenchis\u0103 ermetic, f\u0103r\u0103 sc\u0103pare posibil\u0103. Zidit de viu. Lipsit de aer. Lipsit de orizont. Lipsit de spa\u0163iu. Nemi\u015fcat. Carcer\u0103 des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103. Sicriu.<\/p>\n

Unora li se poate p\u0103rea exagerare. Al\u0163ii n-au resim\u0163it acestea dec\u00e2t o dat\u0103-n via\u0163\u0103. Sau prea ne\u00eensemnat \u015fi nu destul de ap\u0103s\u0103tor. Optimi\u015ftilor nu le pic\u0103 bine s\u0103 le reamintim c\u0103 adev\u0103rata fa\u0163\u0103 a condi\u0163iei umane arat\u0103 astfel. Pesimi\u015ftii ne cer s\u0103-i \u00eencuraj\u0103m, chiar dac\u0103 lucrul este mai r\u0103u dec\u00e2t se \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 la prima arunc\u0103tur\u0103 de privire.<\/p>\n

C\u00e2t se \u00eengreuiaz\u0103 povara unei atari recept\u0103ri a realit\u0103\u0163ii dac\u0103 te mai afli \u015fi \u00een temni\u0163\u0103? Dac\u0103 gre\u015felile tale te-au lipsit de libertate? Dac\u0103 \u0163i-au \u00eenc\u0103rcat con\u015ftiin\u0163a cu obezi ce te \u0163in ag\u0103\u0163at de trecut \u00eentr-un mod f\u0103r\u0103 sc\u0103pare? Dac\u0103 e\u015fti \u00eenc\u0103tu\u015fat de faptele tale anterioare? Dac\u0103 e\u015fti \u00eenl\u0103n\u0163uit de ispitele tale, de viciile tale (hai s\u0103 le spunem pe nume!) Dac\u0103 e\u015fti dobor\u00e2t de bolile tale suflete\u015fti? Sau \u2013 disperarea disper\u0103rilor… \u2013 dac\u0103 te g\u0103se\u015fti \u00een deten\u0163ie datorit\u0103 gre\u015felii altora? S\u0103 se afle sc\u0103pare oare?<\/p>\n

Unii dintre noi cunoa\u015ftem calea rug\u0103ciunii. \u00cens\u0103 dac\u0103 nu suntem obi\u015fnui\u0163i cu ea sau dac\u0103 o s\u0103v\u00e2r\u015fim f\u0103r\u0103 tragere de inim\u0103, ori f\u0103r\u0103 \u00eencrederea c\u0103 vom fi asculta\u0163i, la nimic nu ne folose\u015fte. Cei mai mul\u0163i nici m\u0103car nu am auzit c\u0103 ne-am putea \u00eendrepta c\u0103tre Dumnezeu cu sufletul \u015fi cu cuvintele. Nimeni nu ne-a deschis ochii asupra universului de dragoste pe l\u00e2ng\u0103 care trecem \u00eembezna\u0163i, cu g\u00e2ndul aiurea. Ignor\u0103m c\u0103 din acel ocean al Iubirii divine ne-am n\u0103scut \u015fi c\u0103 locul nostru acolo este, la picioarele Creatorului, \u00een plin\u0103 lumin\u0103. Nu \u015ftim c\u0103 numai atunci c\u00e2nd suntem \u00eenconjura\u0163i de c\u0103ldura privirii Sale ne sim\u0163im ap\u0103ra\u0163i. R\u0103m\u00e2nem singuri, din necunoa\u015ftere.<\/p>\n

Dar singur\u0103tatea noastr\u0103 nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 Dumnezeu ne-a p\u0103r\u0103sit. Aceasta nu s-a \u00eent\u00e2mplat, nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u015fi nu se va \u00eent\u00e2mpla niciodat\u0103. Dimpotriv\u0103, noi suntem aceia care L-am p\u0103r\u0103sit. Pe c\u00e2nd Dumnezeu caut\u0103 iubirea noastr\u0103. Drept care ne cheam\u0103 \u00eentruna.<\/p>\n

\n

Dumnezeu ne cheam\u0103 f\u0103r\u0103 \u00eencetare. Nu ne r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t s\u0103 st\u0103m de veghe pentru a-i auzi Chemarea. Chemarea lui Dumnezeu vine c\u0103tre noi \u00een orice \u00eemprejurare. De fapt, ea este necontenit\u0103. Numai noi, prea ad\u00e2nci\u0163i \u00een ceea ce consider\u0103m \u2018problemele\u2019 noastre, prea ad\u00e2nci\u0163i \u00een egoismul nostru, nu auzim Chem\u0103rile Domnului. De aici, sim\u0163\u0103m\u00e2ntul singur\u0103t\u0103\u0163ii iremediabile \u00een care ne sufoc\u0103m.<\/p>\n

Cartea de fa\u0163\u0103 \u00eencearc\u0103 s\u0103 reveleze c\u00e2te chipuri distincte are Chemarea pomenit\u0103. O face \u00eentru slujirea fra\u0163ilor no\u015ftri r\u0103ma\u015fi surzi \u015fi orbi la Chemare. O face ca ace\u015ftia s\u0103 lepede \u00een urm\u0103-le singur\u0103tatea, aceast\u0103 cumplit\u0103 boal\u0103 a p\u0103m\u00e2ntenilor.<\/p>\n

De\u015fi Chemarea survine \u00een toate straturile sociale, \u00een toate \u00eemprejur\u0103rile, \u00een toate nevoile omene\u015fti, autorul a cules \u00een acest volum, cu preponderen\u0163\u0103, m\u0103rturii despre Chemarea lui Dumnezeu din temni\u0163ele comuniste pentru de\u0163inu\u0163ii politici, deoarece victimile acestor penitenciare au scris un num\u0103r impresionant de memorii. Or, ele constituie mine de aur pentru descoperirea Chem\u0103rilor lui Dumnezeu, c\u0103 au fost sau nu surprinse de aceia c\u0103rora le-au fost adresate. Rolul autorului este s\u0103 le scoat\u0103 la iveal\u0103, s\u0103 le sublinieze, s\u0103 le constate rostul, for\u0163a, deschiderea c\u0103tre dialogul dintre om \u015fi F\u0103c\u0103torul s\u0103u. \u015ei mai ales s\u0103 le \u00eenf\u0103\u0163i\u015feze cititorilor, pentru ca ace\u015ftia s\u0103 le recunoasc\u0103, la r\u00e2ndul lor, atunci c\u00e2nd le sunt adresate, s\u0103 se conving\u0103 c\u0103 nu suntem niciodat\u0103 p\u0103r\u0103si\u0163i, ci mereu c\u0103uta\u0163i de Creatorul \u015fi P\u0103rintele nostru iar, dup\u0103 ce d\u0103m curs Chem\u0103rii, s\u0103rb\u0103tori\u0163i ca fiul risipitor, c\u00e2nd revenim la Tat\u0103l.<\/p>\n

Omul suferitor \u00een gherl\u0103 se simte alungat din societate, p\u0103r\u0103sit, izolat mai cu temei dec\u00e2t \u00een orice alt\u0103 \u00eemprejurare. El este cel mai deschis c\u0103tre Chemare (de\u015fi se prea poate s\u0103 nu fie con\u015ftient de aceasta). Am \u00eent\u00e2lnit numeroase cazuri de in\u015fi ce \u015fi-au pierdut credin\u0163a. Ori n-au avut-o niciodat\u0103. \u00cens\u0103, atunci c\u00e2nd s-a f\u0103cut auzit\u0103 Chemarea, au tremurat de fericire, recunosc\u00e2nd-o. Am \u00eent\u00e2lnit oameni care \u015fi-au pierdut credin\u0163a, n\u0103dejdea \u015fi dragostea. C\u00e2nd Le-a fost trimis\u0103 Chemarea, au primit-o cu bra\u0163ele deschise \u015fi, prin mijlocirea ei, au urcat \u00een carul de foc al re\u00eentoarcerii c\u0103tre \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura lui Hristos \u015fi \u015fi-au t\u0103m\u0103duit toate r\u0103nile spirituale. Omul nu trebuie s\u0103 fi fost condamnat politic, cum se petreceau lucrurile sub vechiul regim, pentru a fi Chemat de Dumnezeu. Dimpotriv\u0103, a\u015f crede c\u0103 acela care a p\u0103c\u0103tuit \u00eempotriva Poruncilor divine (\u00een termenii no\u015ftri moderni: \u00eenc\u0103lc\u0103torii de r\u00e2nd ai Codului Penal, prin minciun\u0103, prostitu\u0163ie, jaf, t\u00e2lh\u0103rie, omucidere \u015fi celelalte nedrept\u0103\u0163i \u015fi p\u00e2ng\u0103riri) este mai c\u0103utat de Chem\u0103rile lui Dumnezeu dec\u00e2t cel drept. Pentru c\u0103 celui drept o Chemare unic\u0103 \u00eei este deajuns pentru \u00eendreptarea c\u0103tre Domnul, pe c\u00e2nd celui str\u00e2mb, orbirea \u00eei st\u0103 piedic\u0103 s\u0103 perceap\u0103 Chemarea ne\u00eentrerupt\u0103 pornit\u0103 \u00een c\u0103utarea sa.<\/p>\n

Odat\u0103 auzit\u0103 Chemarea \u015fi d\u00e2ndu-i-se credit, pornim c\u0103tre M\u00e2ntuire. Doar urm\u00e2nd drumul Chem\u0103rii. Re\u0163in\u00e2nd aceasta, ne \u00eembog\u0103\u0163im cu darul cel mai de seam\u0103 de pe p\u0103m\u00e2nt: \u00eel putem urma pe P\u0103rintele nostru. Nu mai suntem singuri. Nu mai suntem p\u0103r\u0103si\u0163i. Nu mai suntem sorti\u0163i mor\u0163ii, ci<\/p>\n

\u00cenviem.<\/p>\n

\n

Mihai R\u0103dulescu<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

***<\/p>\n

 <\/p>\n

CHEMAREA LUI DUMNEZEU \u015eI ASCULTAREA OMULUI <\/strong>de P\u0103rintele Cleopa<\/p>\n

\n

Fra\u0163i cre\u015ftini, vreau s\u0103 v\u0103 vorbesc despre chemarea lui Dumnezeu \u015fi de ascultarea omului de Dumnezeu \u015fi de ascultarea tuturor zidirilor Sale.<\/p>\n

Dar vreau mai ales s\u0103 vorbesc despre chemarea neamului celui cuv\u00e2nt\u0103tor al oamenilor \u015fi s\u0103 v\u0103 spun \u00een c\u00e2te chipuri ne cheam\u0103 Dumnezeu pe noi.<\/p>\n

Dumnezeu cheam\u0103 popoarele p\u0103m\u00e2ntului la poc\u0103in\u0163\u0103 prin foamete, cu secet\u0103, cu boli, de parc\u0103 le-ar spune: Iat\u0103, Eu sunt Acela despre Care spune Ieremia proorocul c\u0103 voi da ploaie peste zece cet\u0103\u0163i \u015fi peste dou\u0103 nu voi ploua. \u015ei iar\u0103\u015fi, voi da ploaie peste dou\u0103 cet\u0103\u0163i \u015fi peste zece n-am s\u0103 dau ploaie, ca s\u0103 v\u0103 ar\u0103t c\u0103 Eu sunt Dumnezeul norilor \u015fi Tat\u0103l ploilor, cum a zis \u015fi Iov.<\/p>\n

Am auzit c\u0103 la televizor, c\u00e2nd se d\u0103 buletinul meteorologic, se arat\u0103 harta \u0163\u0103rii spun\u00e2ndu-se: aici plou\u0103, \u015fi se arat\u0103 vreo 10-15 puncte unde plou\u0103 \u00een \u0163ar\u0103, iar \u00een cea mai mare parte a \u0163\u0103rii nu plou\u0103. Auzind aceasta, foarte m-am folosit. \u015ei mi-am adus aminte de cuvintele proorocului Ieremia \u015fi mi-am zis: Iat\u0103 cum se \u00eemplinesc sub ochii no\u015ftri, c\u0103 plou\u0103 \u00een c\u00e2teva sate \u015fi \u00een 20-30 nu plou\u0103. Deci \u00een m\u00e2na lui Dumnezeu sunt ploile \u015fi norii \u015fi furtunile \u015fi v\u00e2nturile. C\u0103ci spune Hristos: Anii \u015fi vremile le-a pus Tat\u0103l \u00eentru a Sa st\u0103p\u00e2nire. Nimeni nu-I poate cere socoteal\u0103 Lui de ce a l\u0103sat seceta sau furtuna; nimeni nu poate opri v\u00e2nturile \u015fi ploile, nimeni nu le poate aduce, dec\u00e2t m\u00e2na cea atotputernic\u0103 a lui Dumnezeu. Deci, iat\u0103, uneori ne cheam\u0103 Dumnezeu cu seceta, alteori cu grindina, alteori cu fulgere, c\u00e2nd tr\u0103zne\u015fte pe mul\u0163i, alteori ne cheam\u0103 cu foamete, alteori cu boli.<\/p>\n

Alteori d\u0103 Dumnezeu boal\u0103 \u015fi molim\u0103 \u015fi nu este cas\u0103 unde s\u0103 nu fie un bolnav. Alteori ne cheam\u0103 cu r\u0103zboaie, alteori cu robie, alteori cu glasul Scripturilor c\u00e2nd zice: Veni\u0163i la Mine to\u0163i cei osteni\u0163i \u015fi \u00eempov\u0103ra\u0163i \u015fi Eu v\u0103 voi odihni pe voi. \u015ei alt\u0103 dat\u0103 zice: Cel ce vrea s\u0103 vin\u0103 dup\u0103 Mine, s\u0103 se lepede de sine, s\u0103-\u015fi ia crucea sa \u015fi s\u0103-Mi urmeze Mie.<\/p>\n

Deci iat\u0103 c\u0103 ne cheam\u0103 Dumnezeu \u015fi prin stihii, \u015fi prin cutremure \u015fi prin secet\u0103; ne cheam\u0103 prin boli \u015fi prin necazuri, prin sc\u00e2rbe, prin toate cheam\u0103 popoarele la El s\u0103 cunoasc\u0103 c\u0103 este un Tat\u0103 \u00een cer \u015fi c\u0103 poate face cu popoarele c\u00e2te voie\u015fte.<\/p>\n

Ce spune Isaia? Doamne, Tu ai zidit p\u0103m\u00e2ntul ca pe o nimica \u015fi toate popoarele p\u0103m\u00e2ntului \u00eenaintea Ta sunt ca o picatur\u0103 \u00eentr-o cad\u0103 (Isaia 40, 15). Ce putere are o pic\u0103tur\u0103 \u00eentr-o cad\u0103? Sau ce este de vei lua o lingura de ap\u0103 din oceanul cel f\u0103r\u0103 de margini al m\u0103rilor? A\u015fa suntem noi de mici \u015fi de slabi \u00eenaintea lui Dumnezeu. Ne cheam\u0103 Dumnezeu prin glasul Scripturii, ne cheam\u0103 prin glasul zidirilor ce pornesc asupra noastr\u0103 cu secet\u0103 sau cu ploaie prea mult\u0103 sau cu cutremur; ne cheam\u0103 Dumnezeu prin ar\u015fi\u0163\u0103, dar ne cheam\u0103 \u015fi \u00een alt fel.<\/p>\n

Cum? Prin glasul con\u015ftiin\u0163ei. Nu vezi, c\u00e2nd p\u0103c\u0103tuim sau gre\u015fim, ne mustr\u0103 cugetul \u00eendat\u0103. Te \u00eentreab\u0103: “Omule, de ce ai f\u0103cut aceasta? De ce ai furat de la vecinul? De ce ai luat femeia altuia? De ce ai omor\u00e2t pruncul nevinovat \u00een p\u00e2ntece? De ce ai r\u00e2s de cele sfinte? De ce fumezi? De ce nu mergi la biseric\u0103 Duminica \u015fi s\u0103rb\u0103toarea? De ce nu cre\u015fti copiii \u00een frica lui Dumnezeu? De ce nu poste\u015fti cele patru posturi de peste an \u015fi vinerea \u015fi miercurea \u015fi te faci asemenea cu iudeii? De ce ur\u0103\u015fti pe fratele t\u0103u? De ce hule\u015fti pe Dumnezeu c\u00e2nd e\u015fti \u00een sc\u00e2rb\u0103?”<\/p>\n

Prin toate ne mustr\u0103 con\u015ftiin\u0163a c\u00e2nd gre\u015fim. Ea este glasul lui Dumnezeu care ne cheam\u0103 la El: “Omule, ai gre\u015fit. Eu te iert, dar s\u0103 nu mai faci. Vino la Mine, c\u0103ci la Mine este izvorul iert\u0103rii, al iubirii \u015fi al milostivirii. Pune \u00eenceput bun de azi \u00eenainte, s\u0103 nu mai p\u0103c\u0103tuie\u015fti”.<\/p>\n

Deci con\u015ftiin\u0163a este glasul lui Dumnezeu \u00een inima noastr\u0103. Aceast\u0103 lege s-a pus \u00eenainte de toate legile omene\u015fti.<\/p>\n

Zic o seam\u0103 de oameni pu\u0163in credincio\u015fi: “Pe noi, cre\u015ftinii, Dumnezeu o s\u0103 ne judece \u015fi o s\u0103 ne pedepseasc\u0103 dup\u0103 Evanghelie, dar popoarele care nu cunosc pe Dumnezeu, cum este China, cum este Japonia, India, care se \u00eenchin\u0103 la zei \u015fi la vr\u0103jitori, cum are s\u0103 le pedepseasc\u0103 Dumnezeu? C\u0103ci n-au avut Evanghelia \u015fi n-au \u015ftiut ce este p\u0103cat. De aceea nu se pot \u00eendrepta”.<\/p>\n

Auzi ce spune dumnezeiescul Apostol Pavel \u00een Epistola sa c\u0103tre Romani: Cele nev\u0103zute ale lui Dumnezeu, de la \u00eenceputul zidirii lumii prin f\u0103pturi \u00een\u0163eleg\u00e2ndu-se se v\u0103d, adic\u0103 ve\u015fnica Lui putere si dumnezeire (Romani 1, 20). Deci toate popoarele lumii, \u00een ziua judec\u0103\u0163ii, se vor judeca dup\u0103 patru legi. A\u015fa dogmatisesc Sfin\u0163ii P\u0103rin\u0163i. Cei ce n-au avut legea scris\u0103, se vor judeca dup\u0103 dou\u0103 legi: dup\u0103 legea con\u015ftiin\u0163ei, pe care a pus-o \u00een om la zidirea lui, \u015fi dup\u0103 legea zidirilor. Cum, dup\u0103 legea zidirilor? Iat\u0103 cum:<\/p>\n

Toate care sunt \u00een jurul nostru vorbesc cu noi. C\u0103ci spune Sf\u00e2ntul Grigorie de Nyssa \u00een Via\u0163a lui Moise: “Ca o tr\u00e2mbi\u0163\u0103 din \u00eenaltul cerului vorbesc zidirile cu noi \u015fi strig\u0103 c\u0103 este un Ziditor”. \u015ei ce spune proorocul David: Cerurile spun slava lui Dumnezeu \u015fi facerea m\u00e2inilor Lui o veste\u015fte t\u0103ria. Cum vorbesc cerurile cu noi? Cum vorbe\u015fte t\u0103ria cu noi \u015fi veste\u015fte puterea lui Dumnezeu? Iat\u0103 cum: C\u00e2nd te ui\u0163i seara la cerul \u00eenstelat \u015fi-l vezi plin de stele \u015fi \u00eempodobit ca un candelabru plin de lumin\u0103 \u015fi vezi luna plin\u0103 str\u0103lucind pe cer \u015fi r\u00e2nduiala cea prea frumoas\u0103 cu care se conduc stelele \u015fi galaxiile \u015fi constela\u0163iile cerului cu at\u00e2ta precizie, \u00eenc\u00e2t nici cei mai mari savan\u0163i ai lumii nu ajung s\u0103 fac\u0103 calendarul\u00a0 dup\u0103 ele, atunci zici cu proorocul: Doamne, ce este omul, c\u0103-l pomene\u015fti pe el sau fiul omului, s\u0103-l cercetezi pe el? \u015ei atunci \u00ee\u0163i dai seama c\u0103 aceste stele, aceste mi\u015fc\u0103ri ale lor sunt f\u0103cute \u015fi purtate de m\u00e2na lui Dumnezeu. El a fost Creatorul, El este C\u00e2rmuitorul lor. \u00ce\u0163i dai seama c\u0103 lumea aceasta are o minte care le [o] \u00eendrum\u0103, c\u0103 este un Dumnezeu Care le-a f\u0103cut [a f\u0103cut-o] \u015fi o m\u00e2n\u0103 nev\u0103zut\u0103 care le [\u00eei] poart\u0103 de grij\u0103, ca \u015fi nou\u0103.<\/p>\n

A\u015fa vorbesc cerurile cu noi, \u00eenc\u00e2t v\u0103z\u00e2ndu-le, cunoa\u015ftem prin ele pe Ziditorul cerului. C\u00e2nd ne uit\u0103m la soare \u015fi-l vedem cum lumineaz\u0103, c\u0103 nu putem s\u0103-l privim dec\u00e2t c\u00e2teva minute \u015fi orbim, ne aducem aminte de Cel ce a f\u0103cut soarele at\u00e2t de frumos, at\u00e2t de luminos. \u015ei ne d\u0103m seama c\u0103 Cel ce l-a f\u0103cut pe el, Soarele drept\u0103\u0163ii, str\u0103luce\u015fte de miliarde de ori mai mult ca el. \u015ei a\u015fa soarele laud\u0103 pe Dumnezeu. C\u0103ci se zice: Lauda\u0163i-L pe El soarele \u015fi luna, lauda\u0163i-L pe El toate stelele \u015fi lumina. Cum laud\u0103 soarele pe Dumnezeu? Cum \u00cel laud\u0103 luna, stelele, cerurile, tot firmamentul, toat\u0103 zidirea? Prin existen\u0163a \u015fi prin mi\u015fcarea lor. C\u0103ci “altele sunt contempla\u0163iile zidirilor \u015fi altele sunt legile lor”, zice Sf\u00e2ntul Maxim M\u0103rturisitorul \u00een Filocalie. Contempla\u0163ia are loc c\u00e2nd ne g\u00e2ndim la cine le-a f\u0103cut. Iar legile lor sunt r\u00e2nduielile dup\u0103 care se mi\u015fca \u00een univers. \u015ei am\u00e2ndou\u0103 sunt f\u0103cute de Dumnezeu: existen\u0163a lor \u015fi legile dup\u0103 care se mi\u015fc\u0103 ele. A\u015fa vorbesc cu noi soarele, luna, stelele \u015fi cerurile, florile \u015fi p\u0103s\u0103rile, animalele \u015fi fiarele, v\u0103ile \u015fi apele, noianurile \u015fi aerul, v\u00e2nturile \u015fi toate stihiile. Toate vorbesc cu noi \u015fi ne spun c\u0103 este un Ziditor, un Dumnezeu \u00een cer Care le-a f\u0103cut, le \u0163ine \u015fi le mi\u015fc\u0103.<\/p>\n

Deci dup\u0103 legea con\u015ftiin\u0163ei \u015fi dup\u0103 legea zidirilor se vor judeca cei ce n-au avut legea cea scris\u0103. \u00cencep\u00e2nd de la Moise, c\u0103ruia Dumnezeu i-a dat tablele Legii pe Muntele Sinai, poporul iudeu se va judeca dup\u0103 Legea scris\u0103, iar toate popoarele care au cunoscut Evanghelia, se vor judeca dup\u0103 Legea darului, legea dragostei \u015fi a des\u0103v\u00e2r\u015firii. De la \u00eenceputul lumii, ast\u0103zi \u015fi ve\u015fnic, zidirea vorbe\u015fte despre Ziditorul ei.<\/p>\n

Un necredincios oarecare mergea pe Oceanul Atlantic, pe un vapor mare, un transatlantic. \u015ei un s\u0103rman misionar predica pe vapor noaptea despre Dumnezeu, despre minunile Lui care se v\u0103d pe cer, sus, pe p\u0103m\u00e2nt \u015fi \u00een ape. Iar necredinciosul, ca s\u0103 ia \u00een batjocura pe misionar, a luat binoclul \u015fi se tot uita lung la stele. Iar misionarul lui Hristos predica cu foc, pentru c\u0103 Dumnezeu d\u0103 putere mult\u0103 \u00een cuv\u00e2nt celor ce-L binevestesc pe El \u015fi-L predic\u0103 pe Dumnezeul Cel adev\u0103rat, pe st\u0103p\u00e2nul Zidirii. La urm\u0103 vine cel necredincios \u015fi zice c\u0103tre preot: “P\u0103rinte, tot predici pe Dumnezeu, dar eu m-am uitat prin binoclu la stele \u015fi nu L-am v\u0103zut. Nu \u015ftiu unde-i”. Iar misionarul lui Hristos i-a spus: “Bine zici frate, c\u0103 nu-L vezi, \u015fi \u00een acest fel nici n-ai s\u0103-L vezi \u00een veacul veacului. Dar \u015ftii de ce? Ca s\u0103-L vezi pe Dumnezeu trebuie s\u0103 cure\u0163i inima de necredin\u0163\u0103 \u015fi de p\u0103g\u00e2n\u0103tate, c\u0103ci a\u015fa ne \u00eenva\u0163\u0103 pe noi Evanghelia, spun\u00e2ndu-ne \u00een fericirea a \u015fasea: Ferici\u0163i cei cura\u0163i cu inima, c\u0103 aceia vor vedea pe Dumnezeu. Deci drept ai zis, pentru c\u0103 nu L-ai v\u0103zut \u015fi nici n-ai s\u0103-L vezi \u00een veacul veacului, p\u00e2n\u0103 ce nu-\u0163i vei cur\u0103\u0163i inima ta de necredin\u0163\u0103, de r\u0103utate \u015fi de p\u0103cate. Atunci ai s\u0103-L vezi pe Dumnezeu prin lumina credin\u0163ei”.<\/p>\n

A\u015fa \u015fi azi. Sunt mul\u0163i oameni care nu aud chemarea lui Dumnezeu. \u015ei dac\u0103 nu o auzim, o s\u0103 pun\u0103 biciul pe noi, o s\u0103 ne cheme mai aspru.<\/p>\n

Dac\u0103 ne vom \u00eentoarce, El o s\u0103 dea ploaie timpurie \u015fi bel\u015fug \u015fi s\u0103n\u0103tate \u015fi fericire, c\u0103 \u00een m\u00e2na Lui este via\u0163a \u015fi moartea. Iar dac\u0103 nu, \u015ftie El cum s\u0103 trag\u0103 fr\u00e2ul calului. C\u0103ci zice Ilie Miniat c\u0103 lumea aceasta este ca un cal sirep, care alearg\u0103 pururea spre pierzare, alearg\u0103 la p\u0103cate, spre fundul iadului. Dar Dumnezeu va pune fr\u00e2u acestui cal neast\u00e2mp\u0103rat. \u015ei care e fr\u00e2ul calului? Care e fr\u00e2na lui Dumnezeu cu care trage lumea la D\u00e2nsul? Sunt bolile, seceta, robiile, r\u0103zboaiele, moartea, suferin\u0163ele \u015fi toate necazurile. C\u00e2nd este r\u0103zboi, ce cerem? “D\u0103, Doamne, pace!” C\u00e2nd suntem bolnavi cerem: “D\u0103-ne, Doamne, s\u0103n\u0103tate”. C\u00e2nd nu plou\u0103: “D\u0103-ne, Doamne, ap\u0103, c\u0103 murim de sete!” C\u00e2nd suntem robi: “Scap\u0103-ne, Doamne, de robie!” Deci bine ne face Dumnezeu. \u015etie El s\u0103 \u0163in\u0103 \u00een fr\u00e2u aceast\u0103 lume, care alearg\u0103 ca un cal sirep la pr\u0103p\u0103d, la pierzare. Auzi ce spune proorocul: \u00cens\u0103 cu z\u0103bala \u015fi cu fr\u00e2ul, Doamne, f\u0103lcile lor vei str\u00e2nge, ale celor ce nu se apropie de Tine. Nu ne apropiem de bun\u0103 voie, ne pune z\u0103bal\u0103 \u015fi fr\u00e2u \u015fi ne \u00eentoarce \u00eenapoi, pentru c\u0103 are putere, c\u0103ci este Dumnezeu, Care poate s\u0103 coboare \u00een iad, s\u0103 ridice, s\u0103 omoare \u015fi s\u0103 fac\u0103 viu.<\/p>\n

Deci, fra\u0163ii mei, c\u00e2nd vom \u00een\u0163elege c\u0103 Dumnezeu ne cheam\u0103 prin boli, prin suferin\u0163e, prin pagube, prin necazuri, prin robie, prin secet\u0103, s\u0103 nu st\u0103m \u00eempietri\u0163i, ci s\u0103 ne \u00eentoarcem acas\u0103 la Tata \u015fi s\u0103 zicem: “Iart\u0103-ne nou\u0103, Doamne, p\u0103catele \u015fi ne miluie\u015fte pe noi”. Atunci Bunul Dumnezeu ne iart\u0103, pentru c\u0103 El nu ne ceart\u0103 din ur\u0103. Adev\u0103ratul p\u0103rinte nu bate copiii s\u0103i din ur\u0103. Doamne fere\u015fte! Care mam\u0103 sau tat\u0103 ar vrea s\u0103-\u015fi bat\u0103 copiii degeaba, s\u0103-\u015fi bat\u0103 joc de d\u00e2n\u015fii? Nu! Ci dac\u0103 vede c\u0103 vreunul azi nu ascult\u0103 \u015fi m\u00e2ine nu ascult\u0103 \u015fi poim\u00e2ine nu ascult\u0103, \u015fi-i \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2nat \u015fi-i r\u0103spunde \u00eempotriv\u0103 \u015fi face dup\u0103 voia lui cea rea, pune m\u00e2na f\u0103r\u0103 s\u0103 vrea pe varg\u0103 sau pe curea sau pe b\u0103\u0163. Pentru ce? Pentru c\u0103 vede c\u0103 acest copil a pornit pe c\u0103i rele \u015fi merge din r\u0103u \u00een mai r\u0103u, se duce \u00een pr\u0103pastie \u015fi dac\u0103 \u00eel va bate mai pe urm\u0103, va fi prea t\u00e2rziu.<\/p>\n

A\u015fa face \u015fi Dumnezeu cu noi. Noi suntem to\u0163i fiii lui Dumnezeu dup\u0103 dar. Auzi ce zice Scriptura: Eu am zis: dumnezei sunte\u0163i \u015fi fii ai Celui Prea \u00cenalt to\u0163i. Iar voi ca ni\u015fte oameni muri\u0163i \u015fi ca unul din boieri c\u0103de\u0163i, adic\u0103 ca\u00a0 unul din diavoli. Dac\u0103 suntem fiii lui Dumnezeu dup\u0103 dar \u015fi avem darul punerii de fii prin Sf\u00e2ntul Botez, avem Biserica mam\u0103 \u015fi pe Dumnezeu Tat\u0103, dupa cum zicem pururea: Tat\u0103l nostru Care e\u015fti \u00een ceruri. Dac\u0103-i a\u015fa, s\u0103 st\u0103m pururea cu ochii min\u0163ii la Tat\u0103l nostru \u015fi s\u0103 \u015ftim c\u0103 dac\u0103 nu vom voi de buna voie s\u0103-L iubim \u015fi s\u0103-L cunoa\u015ftem c\u0103 exist\u0103, El va pune m\u00e2na pe varg\u0103. Dar mai bine s\u0103 ascult\u0103m din dragoste \u015fi s\u0103-L iubim pe Dumnezeu \u015fi s\u0103 facem poruncile Lui din cumin\u0163enie, ca El pururea s\u0103 aib\u0103 mil\u0103 de noi \u015fi s\u0103 ne poarte de grij\u0103.<\/p>\n

Apostolii au ascultat de Hristos, proorocii au ascultat, cerul ascult\u0103, p\u0103m\u00e2ntul ascult\u0103, roua ascult\u0103, grindina ascult\u0103, stelele ascult\u0103, noianurile \u015fi toat\u0103 natura ascult\u0103! Numai omul, fiin\u0163a cea ra\u0163ional\u0103, nu vrea s\u0103 asculte de P\u0103rintele s\u0103u Cel ceresc. Dar b\u0103ga\u0163i de seam\u0103 c\u0103 m\u00e2na lui Dumnezeu are \u015fi varga cu care ne poate bate. Deci s\u0103 st\u0103m bine, s\u0103 lu\u0103m aminte! S\u0103 nu uita\u0163i, de ast\u0103zi \u00eenainte, c\u0103 orice necaz care vine peste noi, este o chemare a lui Dumnezeu. C\u0103ci zice: Dumnezeu bate pe tot fiul pe care-l prime\u015fte.<\/p>\n

\u015ei s\u0103 nu c\u00e2rtim dac\u0103 suntem chema\u0163i \u00eentr-un fel sau altul, c\u0103ci spune Apostolul Pavel: Fiecare, \u00eentru ceea ce este chemat, \u00eentru aceea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103! Te-a chemat Dumnezeu s\u0103rac, nu dori s\u0103 te \u00eembog\u0103\u0163e\u015fti; te-a chemat s\u0103 fii c\u0103lug\u0103r, c\u0103lug\u0103r s\u0103 r\u0103m\u00e2i p\u00e2n\u0103 la moarte; te-a chemat s\u0103 fii preot, preot vrednic s\u0103 fii; te-a chemat s\u0103 fii meseria\u015f, meseria\u015f bun \u015fi cinstit s\u0103 fii; te-a chemat s\u0103 fii filosof sau mecanic sau \u00een alt serviciu, a\u015fa s\u0103 r\u0103m\u00e2i. Dar s\u0103 sluje\u015fti cu cinste, s\u0103 cuno\u015fti c\u0103 Dumnezeu este Cel ce te-a chemat \u00eentr-un fel sau altul \u015fi fiecare din noi \u00eentru ceea ce este chemat, \u00eentru aceea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103! Amin.<\/p>\n

\n

O LEGEND\u0102 POPULAR\u0102 PRIVITOARE LA ELIBERAREA \u00ceNAINTE DE TERMEN DIN \u00ceNCHISORILE COMUNISTE PENTRU POLITICI<\/strong><\/p>\n

\n

Mai \u00eenainte de a \u00eenf\u00e3\u0163i\u015fa cititorului legenda de mai jos, \u00eemprejur\u00e3rile \u00een cari a fost culeas\u00e3 \u015fi de a-i comenta con\u0163inutul \u015fi na\u015fterea, se cuvine s\u00e3-l informez cu privire la personalitatea monahal\u00e3 \u00een jurul c\u00e3reia s-a constituit ea. Erou \u00een primul r\u00e3zboi mondial, cu pieptul acoperit de decora\u0163ii, arge\u015feanul Nicolae M\u0103ndi\u0163\u0103 nu \u015fi-a putut p\u0103r\u0103si camarazii c\u0103zu\u0163i \u00een lupta de ap\u0103rare a Patriei \u015fi, c\u00e2nd s-a hot\u0103r\u00e2t ridicarea unui monument \u00eentru sl\u0103virea amintirii lor, pun\u00e2ndu-se \u015fi temeliile unei mici a\u015fez\u0103ri monahale \u00een preajma acestuia, pe o culme a T\u00e2rgului Ocna, la M\u0103gura, Nicolae M\u0103ndi\u0163\u0103, spuneam, s-a retras acolo, sub numele c\u0103lug\u0103resc Nicodim.<\/p>\n

\u00cen conformitate cu o decizie bine chibzuit\u0103, el a trecut la o mig\u0103loas\u0103 \u015fi d\u0103ruit\u0103 catehizare a poporului, \u00een vederea c\u0103reia, cu jertfirea somnului \u015fi a tuturor banilor c\u00e2\u015ftiga\u0163i la altar, a scris \u015fi a publicat nenum\u0103rate c\u0103r\u0163i de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 cre\u015ftin ortodox\u0103, devenind, \u00een timp, cel mai prolific autor din acest domeniu.<\/p>\n

\u015ei mai st\u00e2rnitoare pentru curiozitatea noastr\u0103 este calea aleas\u0103 \u00een vederea difuz\u0103rii scrierilor sale, dup\u0103 ce a r\u0103mas c\u00e2tva timp \u00een dependen\u0163a expunerii prin vitrinele libr\u0103riilor din \u0163ar\u0103. Anume a format o echip\u0103 de ipodiaconi care c\u0103rau volumele cu rani\u0163a prin cele mai ascunse c\u0103tune din mun\u0163i. Treptat, difuzorii s-au \u00eenzestrat cu o c\u0103ru\u0163\u0103. Nu peste mult timp au schimbat-o pe o autodub\u0103. \u00cen cele din urm\u0103, ea se metamorfoz\u0103 \u00een caravan\u0103 cinematografic\u0103 ce proiecta filme religioase \u00eenso\u0163ite de comentariile lor ad-hoc. Biletul condi\u0163ion\u00e2nd asistarea la proiec\u0163ii era gratuit; \u00een schimb, erai dator s\u0103 cumperi o carte, pentru a-\u0163i fi \u00eeng\u0103duit s\u0103 vizionezi filmele.<\/p>\n

Pe de alt\u0103 parte, credincio\u015fii ce solicitau s\u0103 fie spovedi\u0163i de c\u0103tre P\u0103rintele Nicodim primeau canon s\u0103 citeasc\u0103 mai multe c\u0103r\u0163i: de la patru \u2013 Sfintele Evanghelii \u2013 la \u015faptezeci \u015fi cinci, preferate fiind cele ce num\u0103rau fiecare c\u00e2te trei sute de pagini. Un supliment de canon, pentru in\u015fii cu o caligrafie lizibil\u0103, era s\u0103 copieze de m\u00e2n\u0103 anumite c\u0103r\u0163i mai importante \u015fi s\u0103 le d\u0103ruiasc\u0103 sau \u00eemprumute spre lectura celor interesa\u0163i. Astfel, al\u0103turi de c\u0103r\u0163ile tip\u0103rite, circulau \u015fi c\u0103r\u0163i \u00een manuscris. Nealfabetiza\u0163ii erau sf\u0103tui\u0163i s\u0103 recurg\u0103 la vreun cititor cu glas tare, prin mijlocirea c\u0103ruia s\u0103-\u015fi dob\u00e2ndeasc\u0103 \u015fi ei cuno\u015ftin\u0163ele ortodoxe socotite obligatorii de c\u0103tre duhovnicul r\u0103sp\u00e2nditor de cultur\u0103 cre\u015ftin\u0103. P\u00e2n\u0103 ce nu se izbutea s\u0103v\u00e2r\u015firea canonului \u00eentreg, P\u0103rintele Nicodim nu accepta s\u0103 cuminece credincio\u015fii solicitan\u0163i. Toate acestea le-am expus pe larg \u00een: \u201cCalea c\u0103r\u0163ii\u201d (dou\u0103 edi\u0163ii).<\/p>\n

El a creat nenum\u0103ra\u0163i cititori ferven\u0163i, ba chiar \u015fi doi scriitori: Gheorghe (Jorj) Ionescu, autor al unei biografii a P\u0103rintelui (\u00een trei edi\u0163ii) \u015fi Anica \u0162upu, autoarea unei autobiografii \u00een versuri ce cuprinde deten\u0163ia politic\u0103 suferit\u0103, publicat\u0103 de subsemnatul (\u00een volumul: \u201cSingur\u0103tatea Anic\u0103i \u0162upu de vorb\u0103 cu sine \u00eens\u0103\u015fi\u201d).<\/p>\n

Este firesc ca o atare activitate neprecupe\u0163it\u0103 \u00eenchinat\u0103 izb\u00e2nzii spiritualit\u0103\u0163ii, sub domnia crunt\u0103 a ateismului, s\u0103-i fi sup\u0103rat pe promotorii ideologiei luptei de clas\u0103. Drept pentru care, dup\u0103 eliberarea tuturor de\u0163inu\u0163ilor politici din Rom\u00e2nia, fu \u00een grab\u0103 creat un lot av\u00e2ndu-l \u00een frunte pe b\u0103tr\u00e2nul protosinghel, prilej c\u00e2nd dou\u0103zeci \u015fi trei de tone de tip\u0103rituri au fost date la topit (vezi: \u201cC\u0103mara cu suflete sau Cartea interzis\u0103\u201d, vol. I, \u015fi: \u201c\u00centemni\u0163area P\u0103rintelui Nicodim\u201d, vol. II).<\/p>\n

O ampl\u0103 cercetare a vie\u0163ii sale \u015fi a ucenicilor lui efectuez de mai mul\u0163i ani, stimulat de Editura Agapis, \u00eentemeiat\u0103 de ucenicii P\u0103rintelui, \u00een aspira\u0163ia recuper\u0103rii operei sale \u015fi r\u0103sp\u00e2ndirii ei \u00een r\u00e2ndurile doritorilor de cultur\u0103 ortodox\u0103. Datorit\u0103 uneia dintre dubele ei cu c\u0103r\u0163i ce circul\u0103 prin \u00eentreaga \u0163ar\u0103, am fost \u015fi eu purtat pretutindeni pe unde s\u0103l\u0103\u015fluiesc admiratori ai verbului nicodimian, pentru a fi pus \u00een leg\u0103tur\u0103 cu acei b\u0103rba\u0163i \u015fi acele femei care-i cultiv\u0103 amintirea, eu dedic\u00e2ndu-m\u0103, dup\u0103 cum spuneam, recuper\u0103rii imaginii sale imprimate \u00een inimile urma\u015filor.<\/p>\n

Cu unul dintre aceste prilejuri, \u00een satul Schitu Frumoasa, din jude\u0163ul Bac\u0103u, am cules de la Ion Marcu urm\u0103toarele, ce ne preschimb\u0103 \u00een martori ai unui fenomen extrem de rar: na\u015fterea unei legende folclorice; ea trebuie \u00eenscris\u0103 \u00eentre cele hagiografice. Nimic p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi nu m-a preg\u0103tit pentru acest aspect al dragostei purtate de popor amintirii lui Nicodim M\u0103ndi\u0163\u0103. Va s\u0103 zic\u0103, se dovede\u015fte c\u0103 folclorul r\u0103m\u00e2ne viu \u015fi activ \u00een cazul acestui monah. Aceasta ne \u00eencuno\u015ftin\u0163eaz\u0103 asupra \u00eensemn\u0103t\u0103\u0163ii pozi\u0163iei dob\u00e2ndite de el \u00een inimile ucenicilor s\u0103i.<\/p>\n

Subiectul legendei este urm\u0103torul (ulterior cit\u0103m legenda \u00een propriile cuvinte ale aceluia care ne-a transmis-o). Un frate dintre credincio\u015fii care se spovedeau la protosinghelul Nicodim, din mare dragoste, respect \u015fi dorin\u0163\u0103 jertfelnic\u0103, se adres\u0103 Puterii, cu rug\u0103mintea de a fi l\u0103sat s\u0103 ia locul aceluia, \u00een beciul unde \u00ee\u015fi s\u0103v\u00e2r\u015fea pedeapsa, el fiind t\u00e2n\u0103r \u015fi put\u00e2nd prelua pe umerii s\u0103i sarcina anilor r\u0103ma\u015fi a-i fi efectuat monahul condamnat. U\u015fura astfel b\u0103tr\u00e2ne\u0163ile P\u0103rintelui Nicodim, \u00eengenunchiate de lege.\u00a0 \u00abNu\u00bb, a r\u0103spuns reprezentantul Puterii, \u00abDoar dac\u0103 sunte\u0163i doi s\u0103 face\u0163i restul condamn\u0103rii \u00eempreun\u0103. Cu unul nu fac nici un t\u00e2rg!\u00bb. S-a mai rugat omul c\u00e2t s-a rugat. \u00cen cele din urm\u0103 a plecat \u015fi s-a \u00eentors \u00eenso\u0163it de al doilea individ determinat a-\u015fi d\u0103rui din dragoste de semen libertatea. \u00abTu vrei s\u0103 faci pu\u015fc\u0103rie \u00een locul lui Nicodim?\u00bb \u00abVreau!\u00bb \u00abBine. A\u015fteapt\u0103. Da\u2019 tu vrei?\u00bb \u00abVreau \u015fi eu.\u00bb \u00abAtunci, batem palma. Voi doi o s\u0103 face\u0163i pu\u015fc\u0103rie \u00een locul lui \u015fi pe el \u00eel \u2018liberez!\u00bb \u015ei i-a dat drumul protosinghelului \u00eenainte de termen.<\/p>\n

\u00cen cuvintele lui Ion Marcu, \u00een cadrul convorbirii mele cu el, cele de mai sus sun\u0103 astfel:<\/p>\n

\u201c\u00cemi amintesc c\u0103, atunci c\u00e2nd a fost arestat el, doi fra\u0163i \u015fi-au luat angajamentul s\u0103 fac\u0103 ei s\u0103-i reduc\u0103 din pedeaps\u0103.\u201d [Prin \u201cfra\u0163i\u201d se \u00een\u0163elege \u201cucenici\u201d.] \u201cO vrut unu\u2019. Unu\u2019 o zis c\u0103 nu. O zis \u0103ia: \u00abDac\u0103 doi vor s\u0103 fac\u0103… s\u0103-i fac\u0103 pedeapsa doi…\u00bb: \u00eel libereaz\u0103! \u015ei iat\u0103 cum: P\u0103rintele c\u00e2nd a fost arestat, ca s\u0103-l scoat\u0103 pe el de acolo unde era, p\u00e2n\u0103 amu f\u0103cuse, f\u0103cuse vreo c\u00e2\u0163iva ani, nu \u015ftiu, \u015fi-o luat angajamentul, s-a dus la…: \u00abDac\u0103 unu\u2019 din noi vrea s\u0103-i fac\u0103, P\u0103rintele-i bolnav, \u00eei b\u0103tr\u00e2n, s\u0103 nu moar\u0103 acolo.\u00bb \u00abNu. Dac\u0103 doi v\u0103 angaja\u0163i s\u0103 face\u0163i \u00een locul lui…\u00bb Adic\u0103 era b\u0103tr\u00e2n, P\u0103rintele, \u015fi s\u0103 nu moar\u0103 acolo. \u015ei au f\u0103cut pedeapsa P\u0103rintelui.\u201d \u201cFra\u0163ii \u0103\u015ftia erau \u00een libertate?\u201d, am voit s\u0103 aflu. \u201cP\u0103i, \u00een libertate, da! S-au dus \u015fi au f\u0103cut \u00een locul lui, acolo. De bun\u0103 voie, de bun\u0103 voie.\u201d \u201c\u00cei cunoa\u015fte\u0163i?\u201d \u201cNu-i cunosc eu. Fratele Jorj \u00eei cunoa\u015fte. Nu-i cunosc.\u201d \u201c\u015ei c\u00e2t\u0103 pu\u015fc\u0103rie au f\u0103cut?\u201d \u201cC\u00e2t \u00eei r\u0103m\u0103sese lu\u2019 P\u0103rintele.\u201d \u201cNu v-a interesat s\u0103-i cunoa\u015fte\u0163i \u015fi dumneavoastr\u0103…\u201d \u201cM-a interesat, dar eram mereu plecat.\u201d<\/p>\n

Textul ne ofer\u0103 \u015fi numele aceluia care a pus \u00een circula\u0163ie legenda: Jorj Ionescu. Care este s\u0103m\u00e2n\u0163a de adev\u0103r din care izvor\u0103\u015fte aceast\u0103 legend\u0103 cvasicontemporan\u0103? P\u0103rintele Nicodim s-a bucurat \u00eentr-adev\u0103r de o reducere a pedepsei, revenind \u00een libertate \u00eenainte de termenul condamn\u0103rii. \u00cens\u0103 \u00een nici un caz acea reducere nu se \u00eentemeia pe \u00eenlocuirea lui cu altcineva, ci avea o motivare juridic\u0103. Revenind la legend\u0103, \u00een pofida insistentei propagande pe plan na\u0163ional cu privire la \u2018caracterul umanist al socialismului\u2019, pentru care omul era, pas\u0103mite, \u2018cel mai pre\u0163ios capital\u2019, poporul a \u00een\u0163eles c\u0103 din ghearele securit\u0103\u0163ii nu erai slobozit dec\u00e2t la \u00eencheierea socotelilor, dup\u0103 cum fusese \u00eenscris\u0103 condamnarea de c\u0103tre judec\u0103tor, \u00een cel mai bun caz; ori prin re\u0163inere \u201cadministrativ\u0103\u201d; sau prin deces. Adev\u0103rul este c\u0103, dup\u0103 gra\u0163ierea din 1964 a tuturor de\u0163inu\u0163ilor politici din Rom\u00e2nia, pentru cei azv\u00e2rli\u0163i \u00een \u00eenchisori imediat \u00een continuare, regimul penitenciar s-a \u00eembl\u00e2nzit oarecum. Acesta este \u015fi cazul celor cerceta\u0163i de noi acum.<\/p>\n

Printre u\u015fur\u0103rile introduse \u00een via\u0163a noilor de\u0163inu\u0163i politici se num\u0103r\u0103 \u015fi aplicarea \u2018condi\u0163ionalului\u2019. Acesta presupunea eliberarea \u00eenainte de termen a de\u0163inu\u0163ilor care-\u015fi \u00eendeplineau norma la locul de munc\u0103: la at\u00e2tea zile de munc\u0103 reduc\u00e2ndu-se un num\u0103r mult mai mic de zile din condamnare. \u00cen perioadele anterioare, de \u2019condi\u0163ional\u2019 beneficiaser\u0103 numai de\u0163inu\u0163ii de drept comun, astfel reintegr\u00e2ndu-se borfa\u015fii, t\u00e2lharii, criminalii, mult mai degrab\u0103 dec\u00e2t specificase hot\u0103r\u00e2rea tribunalului, \u00een societatea ce se presupunea c\u0103 avea mare nevoie de ei. Ca urmare a extinderii aplic\u0103rii \u2018condi\u0163ionalului\u2019 \u015fi la \u2018politici\u2019, P\u0103rintele Gavril Stoica, din acela\u015fi lot cu ucenicii P\u0103rintelui Nicodim, se eliber\u0103 \u015fi Sfin\u0163ia Sa \u00eenainte de termen. Norodul nu era pus \u00een tem\u0103 cu aceste schimb\u0103ri de atitudine oficial\u0103 fa\u0163\u0103 de condamna\u0163ii politici, p\u00e2n\u0103 \u015fi existen\u0163a celor din urm\u0103 fiind sever t\u0103inuit\u0103. Rearestarea du\u015fmanilor de clas\u0103 r\u0103m\u0103sese \u00een umbr\u0103, ascuns\u0103 de orbitoarea eliberare \u00een mas\u0103 a acelora\u015fi. De fapt, prea pu\u0163ini rom\u00e2ni sunt chiar \u015fi ast\u0103zi con\u015ftien\u0163i c\u0103 imediat dup\u0103 marea eliberare produs\u0103 de comuni\u015fti au \u015fi re\u00eenceput arest\u0103rile inumane \u015fi c\u0103 lotul P\u0103rintelui Nicodim M\u0103ndi\u0163\u0103 a fost cel dint\u00e2i aruncat \u00een temni\u0163e, \u00eendat\u0103 dup\u0103 gra\u0163ierea din 1963-1964. Cu ace\u015fti ortodoc\u015fi practican\u0163i s-a reluat sacrificarea semenilor no\u015ftri de c\u0103tre criminalii care de\u0163ineau puterea. \u00cempotriva acestei jertfiri intervenise \u00een for\u0163\u0103 Occidentul, ob\u0163in\u00e2nd de la comuni\u015ftii rom\u00e2ni gra\u0163ierea general\u0103 ce \u00eencerca s\u0103 dovedeasc\u0103 absen\u0163a terorii din \u0163ara noastr\u0103.<\/p>\n

A\u015fadar, \u00eenc\u0103 nu p\u0103trunsese \u00een con\u015ftiin\u0163a popular\u0103 \u2018aplicarea condi\u0163ionalului\u2019, nici orice alt soi de reducere de pedeaps\u0103, ci ea socotea, dup\u0103 cum o educase realitatea de p\u00e2n\u0103 atunci, c\u0103 din \u00eenchisoare nu ie\u015feai \u00eenainte de termen.<\/p>\n

Interven\u0163ia miraculosului folcloric aduce un corectiv acestei st\u0103ri de fapt. Dup\u0103 modelul baladei Me\u015fterului Manole, instituind o variant\u0103 a legendei str\u0103vechi, apare credin\u0163a c\u0103 dintre zidurile temni\u0163ei po\u0163i sc\u0103pa\u00a0 prin jertfirea altcuiva pentru tine. Avem de-a face cu o echivalen\u0163\u0103 a sacrific\u0103rii so\u0163iei Me\u015fterului Manole. Cu alte cuvinte, zidirea de viu \u00een gherl\u0103, conform povestirii imaginate, a doi ucenici ai P\u0103rintelui Nicodim constituie o condi\u0163ie de \u00eenflorire a catedralei libert\u0103\u0163ii aceluia care era me\u015fter \u00eentre me\u015fteri ai lucr\u0103rii sufletului omenesc, anume cel numit.<\/p>\n

Din con\u0163inutul legendei culese de noi \u00een satul Schitu Frumoasa \u2013 Bac\u0103u, de la Ion Marcu, \u00een vara anului 2000, se mai desprinde o credin\u0163\u0103 popular\u0103 local\u0103. Anume, c\u0103 P\u0103rintele Nicodim era at\u00e2t de iubit de c\u0103tre ucenicii s\u0103i \u00cenc\u00e2t ace\u015ftia s-ar fi sacrificat cu drag\u0103 inim\u0103, l\u0103s\u00e2ndu-se \u00eenchi\u015fi \u00een locul s\u0103u, dac\u0103 astfel l-ar fi putut elibera. Revelarea celor de fa\u0163\u0103 constituie o adev\u0103rat\u0103 s\u0103rb\u0103toare a re\u00eenvierii folclorului rom\u00e2nilor dup\u0103 jum\u0103tatea de veac de str\u0103danii administrative antirom\u00e2ne\u015fti urm\u0103rind falsificarea \u015fi chiar eradicarea lui din sufletul na\u0163iei. Aceasta nu reprezint\u0103 doar o legend\u0103 hagiografic\u0103, ci dup\u0103 \u015ftirea noastr\u0103, ea constituie prima legend\u0103 culeas\u0103 \u015fi semnalat\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een prezent din domeniul temni\u0163elor politice din Rom\u00e2nia (cel pu\u0163in cea dint\u00e2i cu caracter complex, cu o motivare a unei situa\u0163ii neobi\u015fnuite, cu \u00eenceput \u015fi \u00eencheiere, cu mai multe personaje). De unde importan\u0163a ei.<\/p>\n

Ni se cuvine s\u0103 ne re\u00eentoarcem la o afirma\u0163ie a lui Ion Marcu, anume c\u0103 el nu i-a cunoscut pe cei doi autosacrifica\u0163i, ci Jorj Ionescu. De aici, se poate deduce c\u0103 cel din urm\u0103 nu numai c\u0103 a transmis legenda, ci poate a \u015fi lansat-o, el fiind cunoscut ca un foarte apropiat ucenic al P\u0103rintelui Nicodim, autorul monografiei poporane pomenite, decis s\u0103 impun\u0103 chipul protosinghelului \u00een r\u00e2ndurile celor mai respectabile figuri ale monahismului rom\u00e2nesc, ceea ce, dealtfel, \u015fi era, o atare cosmetizare a realit\u0103\u0163ii nefiindu-i de trebuin\u0163\u0103 marelui scriitor, duhovnic \u015fi pedagog.<\/p>\n

Probabil c\u0103 acesta este adev\u0103rul. El \u00eens\u0103 nu mic\u015foreaz\u0103 valoarea tentativei de a explica pe calea legendei eliberarea \u00eenainte de termen a de\u0163inu\u0163ilor politici, sub comunism, prin jertfa dragostei.<\/p>\n

\n

Din cele \u00eenf\u0103\u0163i\u015fate se mai deduce. Suferin\u0163a b\u0103tr\u00e2nului binevestitor \u015fi slujitor al Domnului, P\u0103rintele Nicodim, prin bun\u0103voin\u0163a lui Dumnezeu chem\u0103 la jertf\u0103 pe cei doi ucenici legendari. Ei au fost preg\u0103ti\u0163i s\u0103-\u015fi jertfeasc\u0103 libertatea de dragul eliber\u0103rii duhovnicului lor mult iubit. Nu au pregetat nici o clip\u0103 s-o fac\u0103.<\/p>\n

Cum putem \u00een\u0163elege aceasta? Suferin\u0163a pentru credin\u0163\u0103 devine Chemare la o suferin\u0163\u0103 similar\u0103 a martorilor ei. Devine Chemare la Iubirea cre\u015ftineasc\u0103 st\u00e2rnitoare a jertfei de sine. Devine Chemare la uitarea egoismului, la lep\u0103darea de acesta. Devine Chemare la ascultarea de F\u0103c\u0103torul nostru, prin \u015ftergerea oric\u0103rui g\u00e2nd la sine \u015fi \u00eenlocuirea acestuia cu g\u00e2ndul sacrificiului cerut de bun\u0103starea aproapelui nostru n\u0103p\u0103stuit.<\/p>\n

Chemarea lui Dumnezeu \u00een temni\u0163ele comuniste p\u0103trunde, pe aceast\u0103 cale regal\u0103, \u00een folclorul rom\u00e2nesc, \u00een legend\u0103.<\/p>\n

\n

NODUL DIN OBLON \u015eI CR\u0102CIUNUL<\/strong><\/p>\n

Cititorii de carte pioas\u0103 care-l \u00eenso\u0163esc cu inima pe P\u0103rintele Nicodim M\u0103ndi\u0163\u0103 anual, cu prilejul parastasului slujit \u00een cimitirul Sf\u00e2ntei M\u0103n\u0103stiri Agapia, cunosc, poate, volumul meu ap\u0103rut la Editura Agapis, \u00eentr-a doua edi\u0163ie, \u00een anul 2002, intitulat: \u201cChemarea lui Dumnezeu \u00een temni\u0163ele comuniste\u201d. Cu istorisirea de fa\u0163\u0103 reiau mai vechea mea investigare f\u0103cut\u0103 \u00een aceast\u0103 direc\u0163ie, pentru a o completa cu \u015ftiri noi adunate de prin amintirile \u00eendelung suferitoarelor victime de ieri ale tiraniei ro\u015fii. Ideea de baz\u0103 a volumului citat, ca \u015fi a tabletelor ce urmeaz\u0103 s\u0103 le public aici, este dezv\u0103luirea contactului produs de Chemarea de Sus cu sufletele deseori golite de orice aspira\u0163ie la a se mai \u00een\u0103l\u0163a, contact readuc\u0103tor de via\u0163\u0103, brusc sfin\u0163itor, odihnitor, a toate t\u0103m\u0103duitor, uneori m\u00e2ntuitor, c\u00e2nd omul o prime\u015fte. Respectiva Chemare se produce \u00een variate chipuri, prin mijlocirea multor c\u0103i osebite, nu totdeauna a\u015fteptate, nu rareori p\u0103r\u00e2nd a fi neutre \u2013 f\u0103r\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu dumnezeirea \u2013, dar totdeauna auzit\u0103 de cel c\u0103ruia \u00eei este adresat\u0103, c\u0103 este vorba despre omul \u00een zeghe v\u0103rgat\u0103 sau caraliul pus s\u0103-l c\u0103zneasc\u0103.<\/p>\n

Pentru a limpezi conceptul, s\u0103 lu\u0103m un exemplu. \u00cel culeg din scrierea memorialistic\u0103 a lui Dumitru Oniga: \u201cO, brad frumos…\u201d (\u00een \u201cMemento\u201d, anul XI, nr.15 (72), decembrie 2001). Autorul ne ajut\u0103 s\u0103 cobor\u00e2m \u00een infernul unei celule din Aiudul iernii 1953-1954. \u00cent\u00e2mplarea face s\u0103 fie prezen\u0163i doi reprezentan\u0163i ai Sfintei Moldove: profesorul Traian Dr\u0103goi, din Burdujeni, ca \u015fi semnatarul notei, odinioar\u0103 elev la Suceava. Fereastra sufocat\u0103 de un oblon, dup\u0103 obiceiul temni\u0163elor g\u0103tite pentru condamna\u0163ii politici \u00een acel timp, nu \u00eeng\u0103duia nici aerului s\u0103 primeneasc\u0103 atmosfera \u00eenc\u0103perii, nici cerului s\u0103 se a\u015ftearn\u0103 peste n\u0103zuin\u0163e mai mult dec\u00e2t cu o f\u00e2\u015fie bolnav\u0103 \u015fi zdren\u0163uit\u0103, vizibil\u0103 \u00eentre sc\u00e2ndurile \u015folocatrei \u015fi zidul umed exterior. Numai c\u0103 una dintre sc\u00e2ndurile din care era alc\u0103tuit paravanul de dimensiunea ferestrei avea un nod. De\u0163inu\u0163ii b\u0103gaser\u0103 de seam\u0103 c\u0103 acesta putea fi extras \u015fi pus la loc ca un dop, taman atunci c\u00e2nd ap\u0103reau controalele administra\u0163iei.<\/p>\n

Astfel, vicioasa lor singur\u0103tate se am\u0103gea cu un minim contact cu exteriorul, ce le \u00eeng\u0103duia s\u0103 fie preveni\u0163i din celulele al\u0103turate c\u00e2nd soseau perchezi\u0163iile de pomin\u0103 organizate de conducerea gherlei, ei afl\u00e2nd din timp ce anume li se preg\u0103tea. La fel, mai erau informa\u0163i ce de\u0163inu\u0163i noi sosiser\u0103 \u015fi cine p\u0103r\u0103sea penitenciarul, cu destina\u0163ie necunoscut\u0103. Era o ne\u00eensemnat\u0103 aruncare de privire c\u0103tre libertate, un ochean prin care se strecurau uit\u0103turi lingave \u015fi mult n\u0103d\u0103jduitoare.<\/p>\n

S\u0103 nu cread\u0103 careva c\u0103 de\u0163inu\u0163ii \u015fedeau ag\u0103\u0163a\u0163i c\u00e2t era ziulica de lung\u0103 de acea minuscul\u0103 bort\u0103 providen\u0163ial\u0103. Dimpotriv\u0103, a te sui s\u0103 pip\u0103i cu vederea curtea constituia o \u00eenc\u0103lcare a disciplinei interioare, ce te putea costa s\u0103n\u0103tatea, mai ales iernile, c\u0103ci era pl\u0103tit\u0103 cu ciom\u0103geli, ori cu lungi izol\u0103ri la \u2018neagra\u2019, o \u00eenc\u0103pere de pedeaps\u0103 f\u0103r\u0103 de geamuri la fereastr\u0103 sau lipsit\u0103 cu des\u0103v\u00e2r\u015fire de ferestre, cu hrana primit\u0103 tot la a treia zi, cu dormitul \u00eentins pe murd\u0103rie \u00eenghe\u0163at\u0103. Va s\u0103 zic\u0103, dac\u0103 se \u00eencumeta cineva s\u0103 priveasc\u0103 afar\u0103, altul trebuia s\u0103-l ocroteasc\u0103, verific\u00e2nd \u2018orizontul\u2019 ca o mangust\u0103, s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 pitit l\u00e2ng\u0103 u\u015f\u0103, cu urechile ciulite la mi\u015fc\u0103rile de pe coridor, s\u0103 dea de veste apropierea ori\u015ficui.<\/p>\n

Am insistat at\u00e2ta asupra acelui nod al lemnului deoarece prin el se vor urm\u0103ri cele petrecute \u00een noaptea de Ajun \u00een curtea penitenciarului. Un glas cutremur\u0103tor de senin, al tenorului Zaharia Marineasa, se \u00een\u0103l\u0163\u0103 dintr-o alt\u0103 camer\u0103, umplu zarea de plumb, se rev\u0103rs\u0103 iar\u0103\u015fi peste zidurile \u015fi betoanele penitenciarului, aduc\u00e2nd cu el un melancolic omagiu Cerului pentru binecuv\u00e2ntata Na\u015ftere, colindul conceput de Radu Gyr:<\/p>\n

\n

\u201cO, brad frumos ce sf\u00e2nt p\u0103reai<\/p>\n

\u00cen alt\u0103 s\u0103rb\u0103toare,<\/p>\n

M\u0103 v\u0103d copil cu p\u0103r b\u0103lai<\/p>\n

\u015ei ochi ca de cicoare.<\/p>\n

\n

Rev\u0103d un alb \u015fi scump c\u0103min<\/p>\n

\u015ei chipul mamei sfinte,<\/p>\n

Imagini de Cr\u0103ciun senin<\/p>\n

Mi-apar \u015fi azi\u2019nainte.<\/p>\n

\n

Un pom cu daruri \u015fi lumini<\/p>\n

\u00cen amintiri s-arat\u0103,<\/p>\n

\u00cen vis z\u00e2mbe\u015fte ca un crin<\/p>\n

Copilul de-alt\u0103dat\u0103.<\/p>\n

\n

Copil b\u0103lai, Cr\u0103ciun \u015fi brad<\/p>\n

S-au dus cu alte zile,<\/p>\n

Acum doar numai lacrimi cad<\/p>\n

Pe-ng\u0103lbenite file.<\/p>\n

\n

Azi nu mai vine Mo\u015f Cr\u0103ciun<\/p>\n

\u00cen seara de cenu\u015f\u0103<\/p>\n

Ci doar triste\u0163ile s-adun<\/p>\n

S\u0103-mi pl\u00e2ng\u0103 l\u00e2ng\u0103 u\u015f\u0103.<\/p>\n

\n

\u00cen chinul temni\u0163ei m\u0103 fr\u00e2ng<\/p>\n

Sub grele lespezi mute<\/p>\n

\u015ei-nfiorat de doruri pl\u00e2ng<\/p>\n

\u00cen amintiri pierdute.<\/p>\n

\n

Om\u0103tul spulberat de v\u00e2nt<\/p>\n

Se cerne prin z\u0103brele<\/p>\n

\u015ei-mi pare temni\u0163a morm\u00e2nt<\/p>\n

Al tinere\u0163ii mele.\u201d<\/p>\n

\u00cen continuare, citez de-a dreptul din amintirile lui Dumitru Oniga, fragmentul fiind prea \u00eensemnat \u00eentru sus\u0163inerea teoriei mele, pentru a-mi \u00eeng\u0103dui s\u0103-l repovestesc: \u201cNe-am uitat \u00een curte \u015fi gardianul care f\u0103cea rondul \u00een jurul \u00eenchisorii \u00eempietrise \u00eentr-un loc \u015fi asculta \u0163in\u00e2nd capul aplecat\u201d. C\u00e2nd vocea care amintise de noaptea sf\u00e2nt\u0103 \u00ee\u015fi \u00eencheie solia, aceea a paznicului, \u00een mod nea\u015fteptat dojenitoare \u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 ura obi\u015fnuit\u0103, ceru s\u0103 \u00eenceteze g\u0103l\u0103gia \u015fi s\u0103 se \u00eenchid\u0103 ferestrele de la etaj. (A le deschide \u00een asemenea \u00eemprejur\u0103ri era strict interzis…) \u201cApoi a plecat s\u0103 fac\u0103 \u00eenconjurul cl\u0103dirilor.\u201d Autorul simte fiorul fr\u0103\u0163iet\u0103\u0163ii cre\u015ftine ab\u0103t\u00e2ndu-se asupra temni\u0163ei ca o arip\u0103 de \u00eenger: \u201cProbabil a fost un om cu fric\u0103 de Dumnezeu. \/ Noi am \u00eenchis geamul, am c\u0103zut cu to\u0163ii \u00een genunchi \u015fi am stat a\u015fa, f\u0103r\u0103 s\u0103 scoatem un cuv\u00e2nt, numai cu zbuciumul lumii noastre interioare. Dup\u0103 un timp, l-am auzit pe profesor: \/ \u201cNa\u015fterea Ta, Hristoase Dumnezeule…\u201d \u015fi cuvintele curgeau cu un tremur \u00een glas \u015fi cu lacrimi \u00een ochii tuturora\u201d.<\/p>\n

Chemarea lui Dumnezeu se s\u0103v\u00e2r\u015fise prin stihurile colindei\u00a0 os\u00e2ndite. Ea \u015ftersese vr\u0103jm\u0103\u015fia din sufletul ghintuit al caraliului \u015fi adusese pe obraji pl\u00e2nsul bucuriei at\u00e2t de ab\u0103tute ce cutreiera inimile celor asemenea fiarelor \u00eenl\u0103n\u0163ui\u0163i.<\/p>\n

\n

\n

\u00ceMPIETRIREA<\/strong><\/p>\n

M\u0103rturiile pe care le adun aici, sub acest titlu generic, nu au un rost statistic ci unul de \u00eencurajare, de c\u0103utare a unui model, scopul de a-l dumiri pe biet cre\u015ftinul care \u015fi-a pierdut busola c\u0103 nu este niciodat\u0103 p\u0103r\u0103sit, ci c\u0103 grija lui Dumnezeu, Tat\u0103l nostru al tuturora, \u00eel urm\u0103re\u015fte cu dragoste \u015fi-l cheam\u0103 l\u00e2ng\u0103 sine, dup\u0103 cum procedeaz\u0103 clo\u015fca atunci c\u00e2nd \u015fi-adun\u0103 puii sub c\u0103ldura aripilor.<\/p>\n

Astfel, de pild\u0103, stau lucrurile cu Aurel Suciu, cel de odinioar\u0103. Un grup de 22 elevi au fost introdu\u015fi \u00eentr-o camer\u0103 a \u00eenchisorii Pite\u015fti \u00een anul 1951. Au g\u0103sit \u00een ea 22 fo\u015fti studen\u0163i. Dup\u0103 cum m\u0103rturise\u015fte Mihai Buracu, atunci \u201cam tr\u0103it poate cea mai frumoas\u0103 perioad\u0103 din deten\u0163ia mea\u201d (\u201cEt in averno ego!\u201d, \u00een \u201cMemento\u201d, anul XIII, nr.2 (74), aprilie 2002). Aceast\u0103 afirma\u0163ie am g\u0103sit-o \u015fi la al\u0163i supravie\u0163uitori ai acelor zile f\u0103r\u0103 precedent. La ce se refer\u0103 ea? \u201cStuden\u0163ii afla\u0163i acolo tr\u0103iau o via\u0163\u0103 de o frumuse\u0163e extraordinar\u0103; \u00ee\u015fi f\u0103ceau rug\u0103ciunile \u00een comun, c\u00e2ntau, sculptau \u00een os medalioane \u015fi cruciuli\u0163e de o frumuse\u0163e deosebit\u0103 \u015fi aveam astfel senza\u0163ia c\u0103 tr\u0103iesc \u00eentr-o alt\u0103 lume, la care nu visasem p\u00e2n\u0103 atunci c\u0103 se poate tr\u0103i.\u201d \u015ei nu numai at\u00e2t. I-au adoptat pe cei mici, i-au format, i-au educat \u00een spiritul G\u0103rzii de Fier, le-au dat un \u0163el \u00een via\u0163\u0103, i-au \u00eendoctrinat asupra scopului ultim al existen\u0163ei: m\u00e2ntuirea prin prietenie, prin dragostea al c\u0103rei prototip era Hristos \u00eensu\u015fi. Au devenit centrul aspira\u0163iilor celor care nu-\u015fi luaser\u0103 \u00eenc\u0103 bacalaureatul, li s-au instituit model \u00eendr\u0103git \u015fi stimat mai presus de oricine, vrednic de urmat. \u015ei a\u015fa mai departe. \u00cen tain\u0103 \u00eei tr\u0103geau de limb\u0103 asupra \u00eenclina\u0163iilor, activit\u0103\u0163ii \u015fi planurilor lor politice. Victimile nev\u00e2rstnice nu-\u015fi d\u0103deau seama ce se petrecea \u00eentre ele \u015fi cei mai mari. Ace\u015ftia din urm\u0103 aflau de la cei dint\u00e2i toate faptele lor din libertate \u015fi g\u00e2ndurile de alt\u0103 dat\u0103, dar \u015fi din temni\u0163\u0103, preferin\u0163ele lor, aspira\u0163iile ce aveau, \u00eencuraj\u0103rile ce primeau de la p\u0103rin\u0163i la vorbitor, \u00eensu\u015fi crezul \u015fi n\u0103dejdile politice ale acestor persoane adulte at\u00e2t de \u00eendr\u0103gite…<\/p>\n

Prin februarie, la \u00eenapoierea de la o plimbare de sear\u0103, au g\u0103sit \u00een camer\u0103 al\u0163i 22 de tineri, to\u0163i \u00eenarma\u0163i cu b\u00e2te, bice, curele, buc\u0103\u0163i de fier \u015f.a.m.d. Cu stupoare i-au v\u0103zut \u015fi pe cei dragi, care \u00eei \u00eent\u00e2mpinaser\u0103 la sosirea lor, reintra\u0163i odat\u0103 cu ei de \u2018la aer\u2019, cum se numea scurta preumblare unul \u00eend\u0103r\u0103tul celuilalt , sco\u0163\u00e2nd de sub saltele alte arme albe asem\u0103n\u0103toare. Fur\u0103 supu\u015fi la bestiale brutaliz\u0103ri de c\u0103tre unii \u015fi ceilal\u0163i, acuza\u0163i c\u0103 deveniser\u0103 legionari, c\u0103 aveau s\u0103 sufere noi condamn\u0103ri, chiar \u015fi la moarte, pentru c\u0103 se organizaser\u0103 \u00een \u00eenchisoare \u00een mod ilegal.<\/p>\n

A\u015fa au \u00eenceput pentru ei ceea ce a r\u0103mas, \u00een istoria deten\u0163iei politice din Rom\u00e2nia comunist\u0103, cunoscut sub numele: \u201creeduc\u0103rile de la Pite\u015fti\u201d, sistem de distrugere a noii genera\u0163ii de rom\u00e2ni, prin mijlocirea cozilor de topor din r\u00e2ndurile lor chiar. Ele constau \u00een c\u0103znirea omului p\u00e2n\u0103 devenea la r\u00e2ndul s\u0103u (\u00eennebunit de spaim\u0103) c\u0103znitorul aproapelui, p\u00e2n\u0103 devenea turn\u0103tor, p\u00e2n\u0103 era complet robotizat \u00een m\u00e2inile securit\u0103\u0163ii, organizatoarea acestor odioase experimente pavloviste ce urm\u0103reau muta\u0163ii ale speciei noastre, crearea unor complexe psihice ireversibile, de tip provocare-r\u0103spuns, \u00eentocmai cum se constatase c\u0103 func\u0163iona sistemul \u00een cazul c\u00e2inilor asupra c\u0103rora se \u00eencercaser\u0103, \u00een Rusia, cele dint\u00e2i reac\u0163ii stabile de acest tip, sub denumirea: reflexul condi\u0163ionat.<\/p>\n

Revenind la \u015fcolarul de la care am plecat, acela\u015fi Mihai Buracu, care, \u00eentr-o lun\u0103-dou\u0103, a albit la 21 ani, din a c\u0103rui relatare ne-am informat pentru cele de mai sus, scrie: \u201cAm v\u0103zut cum Suciu Aurel de la Arad a fost luat de g\u00e2t \u015fi izbit de perete cu at\u00e2ta brutalitate, \u00eenc\u00e2t \u00een momentul \u00een care i s-a dat drumul, s-a prelins ca o c\u00e2rp\u0103, l\u0103s\u00e2nd imprimat\u0103 pe zid o d\u00e2r\u0103 mare de s\u00e2nge. Am fost convins c\u0103 (…) a fost ucis\u201d.<\/p>\n

Dac\u0103 torturile s-ar fi oprit aici \u015fi tot ar fi fost bine. \u00cens\u0103, cum este de b\u0103nuit, ele au crescut \u00een intensitate, \u00een inventivitate, \u00een cerin\u0163e, \u00een dezumanizare, p\u00e2n\u0103 ce Aurel Suciu \u015fi-a pierdut credin\u0163a \u015fi n\u0103dejdea. \u015ei nu numai el. \u201c\u00cen primul r\u00e2nd s-a c\u0103utat uciderea valorilor morale, a dragostei \u015fi, prin aceasta, dep\u0103rtarea de Dumnezeu; \u015ftiut fiind c\u0103 Dumnezeu este dragoste\u201d, scrie, la r\u00e2ndul s\u0103u Aurel Suciu \u00een aceea\u015fi revist\u0103, sub titlul: \u201cSatanizarea\u201d. \u201cCelor care au conceput, ini\u0163iat \u015fi aprobat aceast\u0103 satanizare, le era team\u0103 c\u0103 \u00een sufletul vreunuia ar mai fi loc pentru valori morale, pentru dragoste. Nu a fost nici m\u0103car o \u00eencercare a ceea ce se nume\u015fte educare sau reeducare, ci, sub aceast\u0103 marc\u0103 a fost cultul nonvalorii, al urii, a fost satanizarea. Dac\u0103 ar fi fost dorin\u0163\u0103 de educare, de \u00eennobilare sufleteasc\u0103, trebuia s\u0103 fie prezent\u0103 omenia, dragostea. Era primul pas spre satanizarea general\u0103.\u201d<\/p>\n

Nu a urm\u0103ri suferin\u0163ele fizice \u015fi morale \u00een continuarea a\u015fa-ziselor \u2018reeduc\u0103ri\u2019 ale lui Aurel Suciu este important aci. Socotesc c\u0103 descifrarea evolu\u0163iei pierderii credin\u0163ei sale este mult mai \u00eensemnat\u0103 pentru noi.<\/p>\n

\u201cDup\u0103 ce am p\u0103r\u0103sit Pite\u015fti \u015fi Gherla [un alt loc al acelora\u015fi suplicii unde cei nereeduca\u0163i \u00een primul penitenciar au fost condu\u015fi pentru a-\u015fi \u2018des\u0103v\u00e2r\u015fi\u2019 deformarea!], am trecut printr-o stare de golire, de \u00eempietrire sufleteasc\u0103. Spaimele m\u0103 urm\u0103reau. Nu m\u0103 puteam ruga, nu puteam intra \u00een biseric\u0103\u201d, adaug\u0103 privitor la perioada de libertate ce a urmat.<\/p>\n

Veni \u015fi timpul c\u0103s\u0103toriei. De data aceasta \u00eenf\u0103\u0163i\u015farera \u00eenaintea altarului deveni obligatorie. Reac\u0163ia mirelui fu paradoxal\u0103: \u201cC\u00e2t a \u0163inut slujba religioas\u0103, curgeau lacrimile pe fa\u0163a mea.\u201d Aceasta credem c\u0103 a fost cea dint\u00e2i form\u0103 a Chem\u0103rii, deoarece chipul lui, a\u015fa cum ni-l prezint\u0103, seam\u0103n\u0103 cu \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea \u00eenl\u0103crimat\u0103 a at\u00e2tor b\u0103tr\u00e2ni cita\u0163i \u00een \u201cPateric\u201d, care, ar\u0103t\u00e2ndu-se Domnului, \u00een \u00eenstr\u0103inarea lor total\u0103, l-au \u00eent\u00e2mpinat pe hotarul inimii cu lacrimile curate ale p\u0103rerilor de r\u0103u pentru via\u0163a dus\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci.<\/p>\n

\u015ei cuvintele Chem\u0103rii s-au f\u0103cut, la r\u00e2ndul lor, \u015fi ele auzite. Mama sa i-a l\u0103sat mo\u015ftenire, ca t\u0103mad\u0103 a tuturor st\u0103rilor de spirit ale nesiguran\u0163ei, ne\u00eencrederii, vecine cu alte posibile c\u0103deri, i-a l\u0103sat mo\u015ftenire o rug\u0103ciune, spuneam, cu un anume ritm de rostire. Aurel Suciu puse \u00een practic\u0103 cele \u00eenv\u0103\u0163ate de la maica sa ocrotitoare (ca totdeauna mamele constituie primul nostru \u00eendrum\u0103tor pe calea rug\u0103ciunii) \u015fi rezultatul \u00eel poate oricine citi \u00een convorbirile cu el, c\u0103ci Aurel Suciu a devenit unul dintre cei mai smeri\u0163i propov\u0103duitori ai iert\u0103rii \u015fi ai dragostei de vr\u0103jma\u015fi din c\u00e2\u0163i am \u00eent\u00e2lnit, \u00een urma acelei Chem\u0103ri ce i-a fost f\u0103cut\u0103 prin aceea care i-a dat na\u015ftere.<\/p>\n

P\u0102RINTELE BURUIAN\u0102<\/strong><\/p>\n

\n

Cu cei iubi\u0163i de St\u0103p\u00e2nul \u015fi care-i r\u0103spund lui Dumnezeu cu dragoste, P\u0103rintele poart\u0103 un altfel de dialog. De fapt, pentru \u00eent\u00e2ia oar\u0103 pomenim ideea de dialog: p\u00e2n\u0103 \u00een prezent n-am descifrat \u00een \u00eent\u00e2mpl\u0103rile expuse dec\u00e2t Chemarea Sa. Despre r\u0103spunsul omului uneori avem \u015ftire din memoriile studiate; alteori, nu. Or, dialogul exist\u0103 numai \u00een m\u0103sura \u00een care omul \u00eei r\u0103spunde Domnului.<\/p>\n

\u00cen cele ce urmeaz\u0103, nu numai c\u0103 Dumnezeu \u00eentr-altfel vorbe\u015fte dec\u00e2t chem\u00e2nd la Sine pre f\u0103ptura sa omul, dar chiar \u00eel binecuv\u00e2nteaz\u0103 cu z\u00e2mbetul S\u0103u \u015fi rezolv\u0103 \u00eencurc\u0103tura \u00een care s-a trezit implicat eroul \u00eent\u00e2mpl\u0103rii, cum numai Creatorul o poate face, r\u0103spl\u0103tind smerenia, voin\u0163a de bine, os\u00e2rdia, cur\u0103\u0163ia, ce toate caracterizeaz\u0103 personajul, cu un dar nea\u015fteptat. De\u015fi materialnic darul, at\u00e2ta suferin\u0163\u0103 se va fi adunat \u00een sufletul convorbitorului S\u0103u \u00eenc\u00e2t hrana trupeasc\u0103 ce se \u00eentrevede \u00een finalul povestirii se preschimb\u0103 pe dat\u0103 \u00een replic\u0103 duhovniceasc\u0103.<\/p>\n

Florin Constantin Pavlovici ne ofer\u0103, \u00een scrierea sa: \u201cTortura pe \u00een\u0163elesul tuturor\u201d, prilejul cunoa\u015fterii acestei chem\u0103ri s\u0103v\u00e2r\u015fite l\u00e2ng\u0103 el, c\u00e2nd \u00ee\u015fi poveste\u015fte amintirile din lag\u0103rul Salcia. El istorise\u015fte p\u0103\u0163ania p\u0103rintelui Buruian\u0103. Creindu-se o brigad\u0103 de cosa\u015fi, s-au \u00eenscris \u00een ea, \u00een chip voluntar, vreo dou\u0103zeci de plugari din R\u0103stoaca (Putna) \u015fi al\u0103turi de d\u00e2n\u015fii preotul Dumitru Buruian\u0103, care num\u0103ra de pe atunci vreo doisprezece ani de pu\u015fc\u0103rie l\u0103sa\u0163i \u00een urm\u0103 dar \u00eenscri\u015fi tot mai anevoie \u00een corpul s\u0103u emaciat.<\/p>\n

Din prima zi c\u00e2nd au ie\u015fit la munc\u0103, \u0163\u0103ranii s-au pus pe treab\u0103 ca ni\u015fte sc\u0103pa\u0163i din gurile gheenei. Cum spune naratorul: \u201cCoasele v\u00e2j\u00e2iau \u00een brazda mustoas\u0103, r\u0103stocanii \u00eenaintau vijelios, distan\u0163a dintre d\u00e2n\u015fii \u015fi p\u0103rintele Buruian\u0103 cre\u015ftea v\u0103z\u00e2nd cu ochii.\u201d Aceasta f\u0103cea s\u0103 creasc\u0103 m\u00e2nia \u00eenso\u0163itorilor militari, c\u0103ci,\u00a0 pentru a-l p\u0103zi \u015fi pe mo\u015ful din coad\u0103 cu aceea\u015fi vigilen\u0163\u0103 depus\u0103 pentru supravegherea frunta\u015filor, ei trebuiau s\u0103-\u015fi r\u0103reasc\u0103 r\u00e2ndurile. Numai c\u0103 ordinul era s\u0103 ocupe marginile \u00eentr-o forma\u0163ie c\u00e2t mai str\u00e2ns\u0103, pentru a nu-i trece prin mintea slab\u0103 vreunuia dintre condamna\u0163i s\u0103 evadeze, dac\u0103 ar fi constatat c\u0103 avea loc pe unde s-o fac\u0103. Judecat\u0103 de securi\u015fti!…<\/p>\n

De aceea, osta\u015fii \u00eel gr\u0103beau ne\u00eencetat pe slujitorul Domnului cu \u00eendemnurile lor deloc cru\u0163\u0103toare, de aceea preotul se tot ruga s\u0103-l a\u015ftepte \u015fi pe el, tot striga \u00eenceti\u015for in\u015filor din ce \u00een ce mai dep\u0103rta\u0163i s\u0103-\u015fi fac\u0103 poman\u0103, cru\u0163\u00e2ndu-i b\u0103tr\u00e2ne\u0163ile \u015fi s\u0103 z\u0103boveasc\u0103 p\u00e2n\u0103 avea s\u0103-i ajung\u0103 din urm\u0103. De aceea unii dintre dumnealor se \u00eentorceau c\u0103tre d\u00e2nsul cu un r\u00e2njet par\u015fiv pe buze, b\u0103t\u00e2ndu-\u015fi joc de neputin\u0163a lui.<\/p>\n

\u00cen cele din urm\u0103, unul dintre solda\u0163i fu proscris s\u0103-l p\u0103zeasc\u0103 personal pe la jum\u0103tatea ogorului, pe c\u00e2nd ceilal\u0163i muncitori \u00een zeghe, \u00eentr-o goan\u0103, luar\u0103 \u015firurile de la cap\u0103t, cu o veselie \u015fi o h\u0103rnicie de neimitat.<\/p>\n

Atunci se ivi \u00een zare, ca din basme, calul ofi\u0163erului politic. Dup\u0103 un obicei adoptat de c\u00e2tva timp, individul ap\u0103rea pe nevestitelea la locurile de munc\u0103, s\u0103 consemneze numele de\u0163inu\u0163ilor sp\u0103rg\u0103tori de norm\u0103. Cum remarc\u0103 distan\u0163a existent\u0103 \u00eentre p\u0103rintele Buruian\u0103 \u015fi ceilal\u0163i \u2013 p\u0103relnic r\u0103ma\u015fi \u00een urm\u0103 f\u0103r\u0103 doar \u015fi poate \u2013 \u00eel \u00eentreb\u0103 pe preot de nume, \u00eel scrise din goana arm\u0103sarului \u015fi pieri la fel de grabnic cum r\u0103s\u0103rise.<\/p>\n

\u00cen colonie, cu prilejul or\u00e2nduirii \u00een coloane pentru a fi num\u0103ra\u0163i \u00eenainte de distribuirea mesei de sear\u0103, se \u00eenfiin\u0163\u0103 \u00een fa\u0163a pu\u015fc\u0103ria\u015filor politrucul \u015fi: \u2013 \u201cDe\u0163inutul Buruian\u0103 Dumitru, un pas \u00eenainte, comand\u0103 el. Pentru merite deosebite \u00een produc\u0163ie, \u0163i se acord\u0103 dreptul la scrisoare \u015fi pachet. Dup\u0103 num\u0103r s\u0103 te prezin\u0163i la gref\u0103.\u201d<\/p>\n

Mira\u0163ilor cosa\u015fi, ce-l chinuiser\u0103, ne\u0163in\u00e2nd seama de at\u00e2t de \u00eendelungata lui temni\u0163\u0103, pricin\u0103 de istovire p\u00e2n\u0103 la limit\u0103, \u015fi r\u00e2seser\u0103 de el, preotul le \u015fopti: \u201cA\u0163i v\u0103zut, fra\u0163i cre\u015ftini, c\u0103 Dumnezeu nu bate cu b\u0103\u0163ul? Bate cu pachetul.\u201d<\/p>\n

Eu a\u015f interpreta altfel: n-a fost b\u0103taie deloc, ci Dumnezeu i-a z\u00e2mbit clericului cu drag \u015fi cu bl\u00e2nde\u0163e, nemair\u0103bd\u00e2nd s\u0103-l vad\u0103 at\u00e2t de \u00eentristat c\u0103 nu g\u0103sea \u00een\u0163elegere la semenii s\u0103i.<\/p>\n

A fost o Chemare dulce, bl\u00e2nd\u0103 ca o r\u0103splat\u0103.<\/p>\n

\n

GEAMANTANELE CU BANI<\/strong><\/p>\n

\n

\u201cC\u00e2nd eram secretarul general al Prim\u0103riei urbane Cozmeni (aveam foarte mul\u0163i secretari sub conducerea mea)\u201d, \u00eemi povestea un vechi de\u0163inut politic, aruncat \u00een temni\u0163e \u00een dou\u0103 r\u00e2nduri, \u201cs-a alc\u0103tuit o comisie compus\u0103 din Primul Pre\u015fedinte al Tribunalului, din Prefect, din Primarul ora\u015fului, din medicul primar, din reprezentantul suprem al fiscului, din directorul B\u0103ncii \u015fi toate notabilit\u0103\u0163ile din ora\u015f, o comisie pentru evaluarea v\u00e2nz\u0103rilor efectuate de c\u0103tre stat de imobile \u015fi multe alte lucruri. S-au adunat sume foarte mari \u015fi eu am fost numit secretarul acestei comisii. Fiind secretar \u015fi \u00een acela\u015fi timp \u015fi casier, dup\u0103 ce s-au adunat toate sumele, le-au depozitat \u00een ni\u015fte co\u015fcogeamite geamantane \u015fi m-au trimis s\u0103 depun totul la Banc\u0103. Le-am c\u0103rat la Banc\u0103 \u015fi casierul mi-a spus: \u2013 \u201cImposibil s\u0103 num\u0103r tot de-acuma p\u00e2n\u0103-n sear\u0103, pentru a-\u0163i da chitan\u0163e. Vino m\u00e2ine diminea\u0163\u0103.\u201d Atuncia mi-am luat toate geamantanele \u015fi am tras la hotel p\u00e2n\u0103 a doua zi diminea\u0163a. La hotel nu mai aveau camer\u0103 liber\u0103 dec\u00e2t la mansard\u0103. Am urcat la mansard\u0103, am pus geamantanele acolo \u015fi, spre deosebire de alte zile c\u00e2nd \u00eemi mai \u00eeng\u0103duiam s\u0103 ies \u00een ora\u015f, nu puteam l\u0103sa nep\u0103zit\u0103 suma aceea extraordinar de mare.<\/p>\n

\u201cM-am \u00eenchinat \u015fi m-am culcat devreme.<\/p>\n

\u201cDup\u0103 ce am adormit, am sim\u0163it c\u0103 cineva m\u0103 tr\u0103gea de m\u00e2n\u0103.\u00a0 M-am trezit. V\u0103d c\u0103 nu era nimeni \u00een camer\u0103! De fapt, nu m\u0103 tr\u0103sese nimeni. A\u015fa sim\u0163isem eu. Zic: \u2013 \u201cCine m-a… c\u0103 nu-i vis?! Cineva m\u0103 trage de m\u00e2n\u0103.\u201d M\u0103 duc la u\u015f\u0103, s\u0103 verific dac\u0103 nu-i descuiat\u0103, c\u0103 eu o \u00eencuiasem. C\u00e2nd m\u0103 culcasem era-ncuiat\u0103.<\/p>\n

\u201cC\u00e2nd o descui, m-a r\u0103bufnit un fum foarte dens. Nu mai puteam respira. Mi-am dat seama c\u0103 hotelul luase foc. Dup\u0103 dou\u0103-trei minute, am \u00eenceput s\u0103 aud \u0163ipete de dezn\u0103dejde, stridente. Oamenii s\u0103reau pe fereastr\u0103. Nu mai aveau loc s\u0103 se-nghesuie pe trepte. Strig\u0103te, mai ales ale unor femei disperate. Incendiul era mare. G\u0103l\u0103gia \u015fi mai mare. Atunci am luat un cear\u015faf de pe pat \u015fi am r\u0103sturnat toate geamantanele \u00een cear\u015faf, l-am \u00eenh\u0103\u0163at la spinare (eram destul de voinic) \u015fi am cobor\u00e2t treptele.<\/p>\n

\u201cNorocul meu a fost c\u0103 la ie\u015firea din hotel am dat peste un func\u0163ionar al Prim\u0103riei, aflat pe-aproape. C\u00e2nd auzise rumoarea asta mare \u015fi c\u0103 s-a dat alarma de incendiu, a venit \u015fi el s\u0103 vad\u0103 ce era cu focul. I-am dat bagajul acela adunat \u00een cear\u015faf \u015fi eu am vrut s\u0103 m\u0103 \u00eentorc s\u0103 m\u0103-mbrac, s\u0103-mi iau \u015fi eu c\u00e2te ceva, c\u0103 aveam o sum\u0103 de lucruri la care \u0163ineam foarte mult: amintiri de la tata. Chiar le pusesem pe fereastr\u0103 \u00een hotel. \u015ei n-am putut s\u0103 mai urc. A\u015fa m\u0103 \u00eeneca fumul c\u0103 nu am mai putut urca s\u0103 iau nici hainele, nici… Nimic, nimic, nimic!<\/p>\n

\u201cAtunci am ie\u015fit din hotel \u015fi m-am dus la Prim\u0103rie, a\u015fa cum eram \u00eembr\u0103cat, \u00een n\u00e9glig\u00e9. La Prim\u0103rie, m-am a\u015fezat \u00een camera de gard\u0103. Mai t\u00e2rziu, am primit un telefon de la poli\u0163ie: \u2013 \u201cDomnu\u2019 Icsulescu?\u201d \u2013 \u201cDa.\u201d \u2013 \u201cDomnu\u2019 Icsulescu, suntem informa\u0163i c\u0103 trebuia s\u0103 depune\u0163i o sum\u0103 la Banc\u0103, o sum\u0103 foarte important\u0103.\u201d \u2013 \u201cDa.\u201d \u2013 \u201cSuntem informa\u0163i c\u0103 dumneavoastr\u0103 n-a\u0163i depus suma respectiv\u0103 la Banc\u0103.\u201d \u2013 \u201cDa.\u201d \u2013 \u201cSuntem informa\u0163i c\u0103 aceast\u0103 sum\u0103 a\u0163i dus-o \u00een alt\u0103 parte \u015fi c\u0103 incendiul ar avea str\u00e2ns\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu dispari\u0163ia sumei \u015fi c\u0103 a fost foarte bine venit, \u00een sensul acesta. V\u0103 rog s\u0103 v\u0103 gr\u0103bi\u0163i la poli\u0163ie s\u0103 ne da\u0163i detalii \u00een leg\u0103tur\u0103 cu aceste informa\u0163ii.\u201d Eu am spus: \u2013 \u201cNu pot s\u0103 plec de aici. N-am haine. Nu sunt \u00eembr\u0103cat. Dar pofti\u0163i dumneavoastr\u0103 la Prim\u0103rie.\u201d Au sosit la Prim\u0103rie \u015fi i-am l\u0103sat s\u0103 debiteze tot ce au vrut, eu poz\u00e2nd c\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, supozi\u0163ia lor ar fi fost adev\u0103rat\u0103 \u015fi c\u0103 n-aveam \u00eencotro \u015fi trebuia s\u0103 recunosc. C\u00e2nd le-am ar\u0103tat cear\u015faful, au r\u0103mas pu\u0163in a\u015fa, eu pref\u0103c\u00e2ndu-m\u0103 ini\u0163ial c\u0103 recuno\u015fteam vina.\u201d<\/p>\n

Faptul c\u0103 aceast\u0103 \u00eent\u00e2mplare mi-a fost comunicat\u0103 de c\u0103tre un fost de\u0163inut v\u0103de\u015fte preocup\u0103rile acestora legate de \u201cChemarea lui Dumnezeu\u201d, chiar dac\u0103 ei nu le teoretizeaz\u0103 a\u015fa cum o fac eu. Lucrul nu este de mirare, condamn\u0103rile din perioada comunist\u0103, \u00een majoritate f\u0103r\u0103 temei juridic, oblig\u00e2nd victimile s\u0103 \u00eencerce a pricepe care era sensul metafizic al arunc\u0103rii lor \u00een gherl\u0103. Un sens motivabil de c\u0103tre oameni neexist\u00e2nd, \u00een mod obligatoriu ei deduceau implicarea divinit\u0103\u0163ii \u00een existen\u0163ele lor, implicare interpretat\u0103 ca o \u201cChemare\u201d, ceea ce \u00eei apropia de adev\u0103r. Iar \u00eentru fundamentarea teoriei c\u0103 erau \u201cchema\u0163i\u201d, ei reinterpretau momente ale trecutului ce puteau, la r\u00e2ndul lor, sugera o \u201cchemare\u201d personal\u0103, cum este cazul \u00een\u00a0 relatarea de fa\u0163\u0103, una \u00eentru salvarea personajului de moartea prin foc, pe o cale inexplicabil\u0103 prin ra\u0163iune, ci doar pe una mistic\u0103.<\/p>\n

CHEMAREA CA MESAJ<\/strong><\/p>\n

\n

Fostul conferen\u0163iar universitar la Facultatea de Ziaristic\u0103,\u00a0 disident \u015fi militant pentru drepturile omului \u00een Rom\u00e2nia, Victor Frunz\u0103, \u00een fa\u0163a amenin\u0163\u0103rii ro\u015fii locale \u015fi-a g\u0103sit ocrotire politic\u0103 \u00een Danemarca \u015fi a revenit \u00een Patrie \u00eendat\u0103 dup\u0103 Revolu\u0163ia din \u201889, aici \u00eenfiin\u0163\u00e2nd o editur\u0103 prin mijlocirea c\u0103reia \u00ee\u015fi continu\u0103 lupta \u00eempotriva marxismului remanent sub farduri de ultim\u0103 or\u0103.<\/p>\n

\u00cen volumul \u201cLehamitea\u201d (Bucure\u015fti: evf, 1998, Sf\u00e2ntu\u2019 Stiliean, p.8), el \u00ee\u015fi avertizeaz\u0103 cititorii: \u201cDeclar f\u0103r\u0103 rezerve misticismul meu\u201d. \u00cen ce m\u0103sur\u0103 acest misticism ne intereseaz\u0103 dincolo de curajul intelectualului, la origine un materialist ateu, de a \u015fi-l da pe fa\u0163\u0103, vom afla \u00eendat\u0103. Scriitorul se explic\u0103 imediat mai departe, declar\u00e2nd c\u0103 recep\u0163ioneaz\u0103, independent de voin\u0163a sa, anumite mesaje provenind de aiurea (\u201cun Emi\u0163\u0103tor \u00eentr-o coresponden\u0163\u0103 tainic\u0103 cu via\u0163a mea\u201d). Insist\u0103 \u00een a ni-l face accesibil ca idee. \u201dNu eu L-am inventat. El mi-a atras aten\u0163ia asupr\u0103-\u015ei, c\u00e2nd nici nu g\u00e2ndeam c\u0103 mai poate fi \u015fi altceva dec\u00e2t realitatea imediat\u0103. A trebuit doar s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163 a-L cunoa\u015fte […] prin semnalele repetate pe care mi le-a trimis\u201d (idem).<\/p>\n

Cititorul descifreaz\u0103 cu u\u015furin\u0163\u0103 \u00een spatele acestei discre\u0163ii\u00a0 terminologice prezen\u0163a lui Dumnezeu.<\/p>\n

Explica\u0163iile lui Victor Frunz\u0103 continu\u0103 cu bun\u0103-cuviin\u0163\u0103 cre\u015ftin\u0103, descriind profund emo\u0163ionant, cu dragoste de estet dar \u015fi \u0163\u0103r\u0103neasc\u0103, dou\u0103 icoane ortodoxe apar\u0163in\u00e2nd prozatorului, dintre care una confiscat\u0103 de securitate la timpul cuvenit. Cealalt\u0103, reprezent\u00e2ndu-l pe Sf. Stelian, o d\u0103ruise cuiva care i-a \u00eenapoiat-o \u00een perioada exilului pomenit.<\/p>\n

Re\u00eent\u00e2lnirea cu imaginea pioas\u0103 i-a adus \u00een minte \u015fi rolul jucat\u00a0 \u00een copil\u0103ria sa de sf\u00e2ntul reprezentat pe lemnul ei: pe punctul de a se \u00eeneca \u00eempreun\u0103 cu un b\u0103ie\u0163a\u015f, tat\u0103l acestuia, un Stelian, i-a salvat pe ambii. \u201c\u00cent\u00e2mpl\u0103tor, sf\u00e2ntul care ocrote\u015fte copiii o fi fost \u00een acel moment prin preajm\u0103? Pe tat\u0103l b\u0103iatului \u00eel chema \u00eent\u00e2mpl\u0103tor Stelian? Numele nu-i pecetluia \u015fi menirea? (…) Sf\u00e2ntul \u0103sta apare din nou \u00een via\u0163a mea! Cum Dumnezeu n-am v\u0103zut p\u00e2n\u0103 acum c\u0103 vine la mine \u00een momentele de r\u0103scruce? Ce vrea el s\u0103-mi spun\u0103 acum?\u201d (p.10).<\/p>\n

Figura pictat\u0103, \u015fi mai ales dublul ei duhovnicesc, par purt\u0103toare ale unei Chem\u0103ri, a\u015fa cum o \u00een\u0163elegem \u015fi noi \u00een acest serial. Victor Frunz\u0103 o dezv\u0103luie la r\u00e2ndul lui, ceea ce \u00eemi confirm\u0103 intui\u0163ia, anume c\u0103 noi, cei care am trecut m\u0103car prin umbra temni\u0163elor, tr\u0103im \u00eentr-o lume a Chem\u0103rilor lui Dumnezeu \u015fi c\u0103 suntem datori nu numai s\u0103 le ascult\u0103m, s\u0103 le \u00een\u0163elegem, dar c\u0103 ni se cade s\u0103 le \u015fi d\u0103m crezare \u015fi urmare.<\/p>\n

Dealtfel, a\u0163i remarcat titlul volumului ce debuteaz\u0103 cu acest text programatic; este: \u201cLEHAMITEA\u201d. Aceasta e starea de spirit a autorului c\u00e2nd constat\u0103, \u00een mai bine de zece ani, c\u0103 apuc\u0103turile dictaturii boite-n ro\u015fu ieri sunt departe de a fi fost primenite. De aceea mi se pare disperat\u0103 pozi\u0163ia aleas\u0103 \u00een cuprinsul opului pentru schi\u0163a privitoare la Chemarea t\u0103inuit\u0103 de Sf\u00e2ntul Stelian: ea deschide cartea, ca \u015fi c\u00e2nd lui Victor Frunz\u0103 nu i-a mai r\u0103mas alt\u0103 n\u0103dejde dec\u00e2t una mistic\u0103, a ajutorului venit din Lumea Cealalt\u0103.<\/p>\n

\u015ei c\u00e2t\u0103 dreptate \u00eei d\u0103m, dup\u0103 lectura desf\u0103\u015fur\u0103rii necazurilor sale postrevolu\u0163ionare, cu nimic mai prejos dec\u00e2t cele anterioare lui 1989…<\/p>\n

\n

\u00a0MURIBUNDUL \u015eI CONDAMNATUL\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\n

Deschiz\u00e2nd \u00eempreun\u0103 romanul \u201cR\u0103zboi \u015fi pace\u201d, \u00eent\u00e2lnim ni\u015fte \u00eemprejur\u0103ri speciale (\u015fi nespus de generalizate) de revelare a Chem\u0103rii lui Dumnezeu. \u00cen analiza f\u0103cut\u0103 de Lev Tolstoi trecerii din via\u0163\u0103 a prin\u0163ului Andrei Bolkonski (acestea sunt \u00eemprejur\u0103rile men\u0163ionate), exist\u0103 ceva ce apar\u0163ine at\u00e2t mor\u0163ii c\u00e2t \u015fi temni\u0163ei, de aceea suntem cu at\u00e2t mai interesa\u0163i de observa\u0163iile autorului.<\/p>\n

Aceia dintre cititorii mei care au cunoscut personal experien\u0163a penitenciar\u0103 vor recunoa\u015fte, la personajul \u00een cauz\u0103, starea de spirit despre care vorbesc \u015fi, pe urmele ei, apari\u0163ia a ceva superior unei st\u0103ri de spirit, \u00eentronarea \u00een psihicul nostru a unei absen\u0163e a st\u0103rilor de spirit, \u00eenlocuite de st\u0103ri f\u0103r\u0103 nume, dar care nu ne caracterizeaz\u0103 mai pu\u0163in atunci c\u00e2nd ne este impus \u2013 abia elibera\u0163i din temni\u0163e \u2013 contactul cu \u201ccei vii\u201d (pentru a nu ne dep\u0103rta de limbajul funebru de la care plec\u0103m), voiesc a spune: contactul cu cei liberi.<\/p>\n

\u201c\u00cen cuvintele lui, \u00een tonul vocii lui \u015fi mai cu seam\u0103 \u00een privirea lui \u2013 rece, aproape du\u015fm\u0103noas\u0103 \u2013 se sim\u0163ea \u00eenstr\u0103inarea aceea fa\u0163\u0103 de tot ce este lumesc, care e at\u00e2t de \u00eenfrico\u015f\u0103toare pentru un om viu. El, se vedea bine, greu mai putea pricepe tot ce \u0163inea de via\u0163\u0103; dar, o dat\u0103 cu aceasta, se sim\u0163ea c\u0103, dac\u0103 nu mai \u00een\u0163elegea ceea ce \u0163ine de via\u0163\u0103, nu era din pricin\u0103 c\u0103-l p\u0103r\u0103sise for\u0163a de \u00een\u0163elegere, ci din pricin\u0103 c\u0103 \u00een\u0163elegea altceva, ceva ce nu pricepeau \u015fi nu puteau pricepe oamenii vii, \u015fi asta \u00eel absorbea pe de-a-ntregul.\u201d<\/p>\n

Necunosc\u00e2nd dec\u00e2t ravagiile produse \u00een sufletul nostru de regimul deten\u0163iei politicilor sub comuni\u015fti, va s\u0103 zic\u0103 neput\u00e2ndu-le compara cu urmele imprimate de c\u0103tre un regim penitenciar dintr-o \u0163ar\u0103 necomunist\u0103 sau menit pedepselor de drept comun, cele ce scriu acum sunt restr\u00e2nse la aria punitiv\u0103 men\u0163ionat\u0103. De aici, se deduce o \u00eenlesnire a accept\u0103rii compara\u0163iei pe care o fac, deoarece gherlele \u00een oroarea c\u0103rora au fost zidi\u0163i cei acuza\u0163i ca du\u015fmani ai statului creau condi\u0163iile cel mai potrivite unei mor\u0163i deloc lente, cum se crede, ci precipitat \u2018naturale\u2019, atras\u0103 prin epuizarea for\u0163elor vitale tot mai istovite \u015fi mai sufocate zilnic. A\u015fadar, de\u0163inutul temni\u0163elor comuniste era un \u201ccadavru viu\u201d, pentru a r\u0103m\u00e2ne \u00een sfera ideatic\u0103 a aceluia\u015fi titanic prozator al literelor ruse.<\/p>\n

Iat\u0103 pricina \u00eenstr\u0103in\u0103rii de\u0163inutului, aproape du\u015fm\u0103noas\u0103, de cei liberi: nu-i mai poate pricepe, ei r\u0103m\u00e2n\u00e2nd \u00eentr-o lume cu o problematic\u0103 minor\u0103 \u00een raport cu t\u0103r\u00e2mul mor\u0163ii \u00eentrev\u0103zut tot mai concret \u015fi tot mai din apropiere de c\u0103tre condamnat. C\u00e2t despre \u00een\u0163elegerea lui de c\u0103tre ceilal\u0163i, ea este o imposibilitate: deosebirea dintre experien\u0163ele noastre (personale, de grup, na\u0163ionale etc.) ne disting, distingere exacerbat\u0103, \u00een condi\u0163iile arest\u0103rii, conduc\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la o posibil\u0103 nerecunoa\u015ftere c\u0103 am face parte din aceea\u015fi specie, sentiment extrem de puternic \u00een cazul anchetelor \u015fi ale condi\u0163iilor de paz\u0103, de pedepsire \u015f.a.m.d., din \u00eenchisori.<\/p>\n

Romancierul completeaz\u0103 tr\u0103rile prin\u0163ului Andrei, de la care plec\u0103m, ar\u0103t\u00e2nd c\u0103, simultan, \u201ctotul \u00eei devenise indiferent, \u015fi-i devenise indiferent din pricin\u0103 c\u0103 altceva, mult mai \u00eensemnat, \u00eei fusese dezv\u0103luit\u201d. Cu at\u00e2t mai mult, strecur\u00e2ndu-se anevoie din man\u015fonul refugiului s\u0103u din fa\u0163a existen\u0163ei celorlal\u0163i, \u201cnu mai era \u00een stare (…) s\u0103 priceap\u0103 (…) complicatul t\u00e2lc pe care-l aveau cuvintele lui pentru oamenii vii\u201d. Cunoa\u015ftem prea bine privirile schimbate \u00eentre ele de rudele noastre sau de prieteni, atunci c\u00e2nd le-am f\u0103cut \u00eent\u00e2ile m\u0103rturisiri voalate privitoare la cele experimentate \u00een anii c\u00e2t am lipsit din mijlocul lor. Le-am v\u0103zut dezam\u0103girea c\u00e2nd au pomenit \u00een fa\u0163a noastr\u0103 cu sete r\u0103zbunarea ce ni se impunea ca urmare a chinurilor \u00eendurate \u015fi au primit \u00een schimb cuvintele noastre de iertare a c\u0103l\u0103ilor ca pe o dovad\u0103 cert\u0103 a reducerii b\u0103rb\u0103\u0163iei \u015fi a capacit\u0103\u0163ii noastre de lupt\u0103, pe c\u00e2nd pentru noi replica dat\u0103 lor constituia o reac\u0163ie fireasc\u0103 a in\u015filor venind dintr-o alt\u0103 lume, unde preocup\u0103rile celorlal\u0163i nu mai aveau consisten\u0163\u0103, unde r\u0103zbunarea devenea indiferent\u0103. \u201cC\u00e2t de departe e el (…) de tot ce e viu\u201d, constat\u0103 suprins\u0103 sora lui Andrei c\u00e2nd \u00eel revede. Acest g\u00e2nd l-am reg\u0103sit \u015fi noi \u00een c\u0103ut\u0103turile ferici\u0163ilor care nu au trecut prin universul dind\u0103r\u0103tul gratiilor. Ca \u015fi muribundului, proasp\u0103t slobozitului starea sa i se pare cel mai firesc lucru din lume. El se reg\u0103se\u015fte \u00een \u00een\u0163elepciunea vorbelor lui Bolkonski: \u201cNu e nimic de pl\u00e2ns aici\u201d.<\/p>\n

Anevoie, se na\u015fte un \u00eenceput de dialog nem\u0103rturisit, ci t\u0103inuit \u00een pieptul de\u0163inutului, purtat cu cei care-l \u00eenconjoar\u0103, precum \u00een pieptul aceluia de pe patul letal: \u201cLor trebuie s\u0103 li se par\u0103 dureros lucrul acesta. Dar c\u00e2t e de simplu! (…) Ei vor \u00een\u0163elege asta \u00een felul lor; ei nu vor \u00een\u0163elege! Ei nu sunt \u00een stare s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 c\u0103 toate sentimentele acestea pe care pun ei at\u00e2ta pre\u0163, toate g\u00e2ndurile acestea care ni se par at\u00e2t de importante, toate sunt inutile. Nu ne mai putem \u00een\u0163elege unul pe altul!\u201d \u015fi t\u0103cu.\u201d<\/p>\n

\u015ei, pe nea\u015fteptate, pentru Marie, sora prin\u0163ului aflat \u00een suspensie pe hotarul dintre via\u0163\u0103 \u015fi moarte, se f\u0103cu lumin\u0103. Femeia era o veche \u015fi profund\u0103 credincioas\u0103, iat\u0103 ra\u0163iunea pentru care izbutea s\u0103 aib\u0103 o alt\u0103 dezlegare a momentului dec\u00e2t ceilal\u0163i de fa\u0163\u0103, una a Adev\u0103rului: \u201cNu mai pl\u00e2ngea, dar se ruga necontenit, \u00eentorc\u00e2ndu-\u015fi sufletul spre Cel nep\u0103truns \u015fi ve\u015fnic, a c\u0103rui prezen\u0163\u0103 se sim\u0163ea acum at\u00e2t de puternic \u00een preajma muribundului.\u201d Marie auzea Chemarea lui Dumnezeu str\u0103b\u0103t\u00e2nd spre ea din prilejul Mor\u0163ii.<\/p>\n

Pentru a duce la bun sf\u00e2r\u015fit \u015fi evolu\u0163ia compara\u0163iei pe care ne-am \u00eentemeiat mai sus, vom conchide sco\u0163\u00e2nd \u00een eviden\u0163\u0103 faptul c\u0103, a\u015fa cum \u201cprezen\u0163a\u201d lui Dumnezeu \u201cse sim\u0163ea (…) at\u00e2t de puternic \u00een preajma muribundului\u201d, la fel ea respira din fiece col\u0163 de beton sau fir de colb din preajma celor silui\u0163i pentru convingerile lor anticomuniste ieri.<\/p>\n

\n

MURIBUNDUL \u015eI CONDAMNATUL\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\n

Deschiz\u00e2nd \u00eempreun\u0103 romanul \u201cR\u0103zboi \u015fi pace\u201d, \u00eent\u00e2lnim ni\u015fte \u00eemprejur\u0103ri speciale (\u015fi nespus de generalizate) de revelare a Chem\u0103rii lui Dumnezeu. \u00cen analiza f\u0103cut\u0103 de Lev Tolstoi trecerii din via\u0163\u0103 a prin\u0163ului Andrei Bolkonski (acestea sunt \u00eemprejur\u0103rile men\u0163ionate), exist\u0103 ceva ce apar\u0163ine at\u00e2t mor\u0163ii c\u00e2t \u015fi temni\u0163ei, de aceea suntem cu at\u00e2t mai interesa\u0163i de observa\u0163iile autorului.<\/p>\n

Aceia dintre cititorii mei care au cunoscut personal experien\u0163a penitenciar\u0103 vor recunoa\u015fte, la personajul \u00een cauz\u0103, starea de spirit despre care vorbesc \u015fi, pe urmele ei, apari\u0163ia a ceva superior unei st\u0103ri de spirit, \u00eentronarea \u00een psihicul nostru a unei absen\u0163e a st\u0103rilor de spirit, \u00eenlocuite de st\u0103ri f\u0103r\u0103 nume, dar care nu ne caracterizeaz\u0103 mai pu\u0163in atunci c\u00e2nd ne este impus \u2013 abia elibera\u0163i din temni\u0163e \u2013 contactul cu \u201ccei vii\u201d (pentru a nu ne dep\u0103rta de limbajul funebru de la care plec\u0103m), voiesc a spune: contactul cu cei liberi.<\/p>\n

\u201c\u00cen cuvintele lui, \u00een tonul vocii lui \u015fi mai cu seam\u0103 \u00een privirea lui \u2013 rece, aproape du\u015fm\u0103noas\u0103 \u2013 se sim\u0163ea \u00eenstr\u0103inarea aceea fa\u0163\u0103 de tot ce este lumesc, care e at\u00e2t de \u00eenfrico\u015f\u0103toare pentru un om viu. El, se vedea bine, greu mai putea pricepe tot ce \u0163inea de via\u0163\u0103; dar, o dat\u0103 cu aceasta, se sim\u0163ea c\u0103, dac\u0103 nu mai \u00een\u0163elegea ceea ce \u0163ine de via\u0163\u0103, nu era din pricin\u0103 c\u0103-l p\u0103r\u0103sise for\u0163a de \u00een\u0163elegere, ci din pricin\u0103 c\u0103 \u00een\u0163elegea altceva, ceva ce nu pricepeau \u015fi nu puteau pricepe oamenii vii, \u015fi asta \u00eel absorbea pe de-a-ntregul.\u201d<\/p>\n

Necunosc\u00e2nd dec\u00e2t ravagiile produse \u00een sufletul nostru de regimul deten\u0163iei politicilor sub comuni\u015fti, va s\u0103 zic\u0103 neput\u00e2ndu-le compara cu urmele imprimate de c\u0103tre un regim penitenciar dintr-o \u0163ar\u0103 necomunist\u0103 sau menit pedepselor de drept comun, cele ce scriu acum sunt restr\u00e2nse la aria punitiv\u0103 men\u0163ionat\u0103. De aici, se deduce o \u00eenlesnire a accept\u0103rii compara\u0163iei pe care o fac, deoarece gherlele \u00een oroarea c\u0103rora au fost zidi\u0163i cei acuza\u0163i ca du\u015fmani ai statului creau condi\u0163iile cel mai potrivite unei mor\u0163i deloc lente, cum se crede, ci precipitat \u2018naturale\u2019, atras\u0103 prin epuizarea for\u0163elor vitale tot mai istovite \u015fi mai sufocate zilnic. A\u015fadar, de\u0163inutul temni\u0163elor comuniste era un \u201ccadavru viu\u201d, pentru a r\u0103m\u00e2ne \u00een sfera ideatic\u0103 a aceluia\u015fi titanic prozator al literelor ruse.<\/p>\n

Iat\u0103 pricina \u00eenstr\u0103in\u0103rii de\u0163inutului, aproape du\u015fm\u0103noas\u0103, de cei liberi: nu-i mai poate pricepe, ei r\u0103m\u00e2n\u00e2nd \u00eentr-o lume cu o problematic\u0103 minor\u0103 \u00een raport cu t\u0103r\u00e2mul mor\u0163ii \u00eentrev\u0103zut tot mai concret \u015fi tot mai din apropiere de c\u0103tre condamnat. C\u00e2t despre \u00een\u0163elegerea lui de c\u0103tre ceilal\u0163i, ea este o imposibilitate: deosebirea dintre experien\u0163ele noastre (personale, de grup, na\u0163ionale etc.) ne disting, distingere exacerbat\u0103, \u00een condi\u0163iile arest\u0103rii, conduc\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la o posibil\u0103 nerecunoa\u015ftere c\u0103 am face parte din aceea\u015fi specie, sentiment extrem de puternic \u00een cazul anchetelor \u015fi ale condi\u0163iilor de paz\u0103, de pedepsire \u015f.a.m.d., din \u00eenchisori.<\/p>\n

Romancierul completeaz\u0103 tr\u0103rile prin\u0163ului Andrei, de la care plec\u0103m, ar\u0103t\u00e2nd c\u0103, simultan, \u201ctotul \u00eei devenise indiferent, \u015fi-i devenise indiferent din pricin\u0103 c\u0103 altceva, mult mai \u00eensemnat, \u00eei fusese dezv\u0103luit\u201d. Cu at\u00e2t mai mult, strecur\u00e2ndu-se anevoie din man\u015fonul refugiului s\u0103u din fa\u0163a existen\u0163ei celorlal\u0163i, \u201cnu mai era \u00een stare (…) s\u0103 priceap\u0103 (…) complicatul t\u00e2lc pe care-l aveau cuvintele lui pentru oamenii vii\u201d. Cunoa\u015ftem prea bine privirile schimbate \u00eentre ele de rudele noastre sau de prieteni, atunci c\u00e2nd le-am f\u0103cut \u00eent\u00e2ile m\u0103rturisiri voalate privitoare la cele experimentate \u00een anii c\u00e2t am lipsit din mijlocul lor. Le-am v\u0103zut dezam\u0103girea c\u00e2nd au pomenit \u00een fa\u0163a noastr\u0103 cu sete r\u0103zbunarea ce ni se impunea ca urmare a chinurilor \u00eendurate \u015fi au primit \u00een schimb cuvintele noastre de iertare a c\u0103l\u0103ilor ca pe o dovad\u0103 cert\u0103 a reducerii b\u0103rb\u0103\u0163iei \u015fi a capacit\u0103\u0163ii noastre de lupt\u0103, pe c\u00e2nd pentru noi replica dat\u0103 lor constituia o reac\u0163ie fireasc\u0103 a in\u015filor venind dintr-o alt\u0103 lume, unde preocup\u0103rile celorlal\u0163i nu mai aveau consisten\u0163\u0103, unde r\u0103zbunarea devenea indiferent\u0103. \u201cC\u00e2t de departe e el (…) de tot ce e viu\u201d, constat\u0103 suprins\u0103 sora lui Andrei c\u00e2nd \u00eel revede. Acest g\u00e2nd l-am reg\u0103sit \u015fi noi \u00een c\u0103ut\u0103turile ferici\u0163ilor care nu au trecut prin universul dind\u0103r\u0103tul gratiilor. Ca \u015fi muribundului, proasp\u0103t slobozitului starea sa i se pare cel mai firesc lucru din lume. El se reg\u0103se\u015fte \u00een \u00een\u0163elepciunea vorbelor lui Bolkonski: \u201cNu e nimic de pl\u00e2ns aici\u201d.<\/p>\n

Anevoie, se na\u015fte un \u00eenceput de dialog nem\u0103rturisit, ci t\u0103inuit \u00een pieptul de\u0163inutului, purtat cu cei care-l \u00eenconjoar\u0103, precum \u00een pieptul aceluia de pe patul letal: \u201cLor trebuie s\u0103 li se par\u0103 dureros lucrul acesta. Dar c\u00e2t e de simplu! (…) Ei vor \u00een\u0163elege asta \u00een felul lor; ei nu vor \u00een\u0163elege! Ei nu sunt \u00een stare s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 c\u0103 toate sentimentele acestea pe care pun ei at\u00e2ta pre\u0163, toate g\u00e2ndurile acestea care ni se par at\u00e2t de importante, toate sunt inutile. Nu ne mai putem \u00een\u0163elege unul pe altul!\u201d \u015fi t\u0103cu.\u201d<\/p>\n

\u015ei, pe nea\u015fteptate, pentru Marie, sora prin\u0163ului aflat \u00een suspensie pe hotarul dintre via\u0163\u0103 \u015fi moarte, se f\u0103cu lumin\u0103. Femeia era o veche \u015fi profund\u0103 credincioas\u0103, iat\u0103 ra\u0163iunea pentru care izbutea s\u0103 aib\u0103 o alt\u0103 dezlegare a momentului dec\u00e2t ceilal\u0163i de fa\u0163\u0103, una a Adev\u0103rului: \u201cNu mai pl\u00e2ngea, dar se ruga necontenit, \u00eentorc\u00e2ndu-\u015fi sufletul spre Cel nep\u0103truns \u015fi ve\u015fnic, a c\u0103rui prezen\u0163\u0103 se sim\u0163ea acum at\u00e2t de puternic \u00een preajma muribundului.\u201d Marie auzea Chemarea lui Dumnezeu str\u0103b\u0103t\u00e2nd spre ea din prilejul Mor\u0163ii.<\/p>\n

Pentru a duce la bun sf\u00e2r\u015fit \u015fi evolu\u0163ia compara\u0163iei pe care ne-am \u00eentemeiat mai sus, vom conchide sco\u0163\u00e2nd \u00een eviden\u0163\u0103 faptul c\u0103, a\u015fa cum \u201cprezen\u0163a\u201d lui Dumnezeu \u201cse sim\u0163ea (…) at\u00e2t de puternic \u00een preajma muribundului\u201d, la fel ea respira din fiece col\u0163 de beton sau fir de colb din preajma celor silui\u0163i pentru convingerile lor anticomuniste ieri.<\/p>\n

8<\/p>\n

\n

FERICI\u0162I CEI S\u0102RACI CU DUHUL<\/p>\n

\n

Cele de mai jos vor fi amendate, de c\u0103tre cititorii gr\u0103bi\u0163i sau neaten\u0163i, ca d\u0103un\u0103toare genera\u0163iei celor tineri, \u00eentr-o epoc\u0103 a triumfului \u015ftiin\u0163ei, c\u00e2nd viitorul lor depinde tocmai de \u015fcoala absolvit\u0103.<\/p>\n

Dar s\u0103 nu ne gr\u0103bim a da cu piatra. Pentru c\u0103 \u00een spatele povestirii de fa\u0163\u0103 se ascunde o tain\u0103 a \u015ftiin\u0163ei de alt ordin, ce se cade a fi descifrat\u0103 \u00eenainte de ridicarea \u015fi azv\u00e2rlirea pietrei. Aruncarea pietrei, acolo unde cade ea, \u00eenal\u0163\u0103 hotar de netrecut \u00eentre doi oameni, \u00eentre dou\u0103 grupuri sociale. Or, oamenii exist\u0103 pentru a se apropia unul de cel\u0103lalt, nu pentru a se desp\u0103r\u0163i \u015fi dispre\u0163ui p\u00e2n\u0103 la ur\u0103.<\/p>\n

Istoria noastr\u0103 debuteaz\u0103 cu apari\u0163ia \u00eentr-un sat numit Rom\u00e2ni, de pe l\u00e2ng\u0103 Buhu\u015fi, a c\u00e2torva b\u0103rba\u0163i ce l\u0103sau s\u0103 le creasc\u0103 barba, care nu lipseau niciodat\u0103 de la biserica parohial\u0103, duminicile ori de s\u0103rb\u0103tori, care se spovedeau \u015fi \u00eemp\u0103rt\u0103\u015feau la preotul local, dar aveau \u015fi \u00eencuviin\u0163area acestuia de a cerceta un anume monah pre\u0163uit de ei, pe nume Nicodim, \u015fi, cu prilejul celor patru mari posturi, s\u0103 se \u015fi spovedeasc\u0103, mai temeinic, c\u0103lug\u0103re\u015fte, la el.<\/p>\n

B\u0103rbatul care mi-a istorisit cele ce urmeaz\u0103 era copil \u00een timpurile acelea. Tot observ\u00e2nd purtarea lor deosebit de cuviincioas\u0103, de pioas\u0103, \u00een ob\u015ftea credincio\u015filor, fu, la \u00eenceput, intrigat de ea; pe urm\u0103, atras; mai apoi, fascinat. C\u00e2nd unul dintre dumnealor \u00eel \u00eembie s\u0103 poarte \u00eempreun\u0103 discu\u0163ii despre credin\u0163\u0103, se socoti pornit pe un drum de cunoa\u015ftere a lui Dumnezeu, ceea ce era\u00a0 adev\u0103rul adev\u0103rat, pentru c\u0103, f\u0103r\u0103 s-o \u015ftie teoretiza, asculta de Chemarea Lui, f\u0103cut\u0103 prin gura cons\u0103teanului c\u00e2nt\u0103re\u0163 la biseric\u0103, de\u015fi nu fusese \u015fcolit pentru aceast\u0103 slujire.<\/p>\n

Dac\u0103 \u00eei cunoscu puterea cu care se ag\u0103\u0163a de noile cuno\u015ftin\u0163e religioase dob\u00e2ndite, adultul \u00eei pomeni despre ucenicii ieromonahului Nicodim M\u0103ndi\u0163\u0103, ipodiaconi \u0163in\u00e2nd de m\u0103n\u0103stirea Neam\u0163ului. Ei slujeau lui Dumnezeu b\u0103t\u00e2nd potecile, din c\u0103tun \u00een c\u0103tun, cu rani\u0163a la spinare, \u00eenc\u0103rcat\u0103 cu c\u0103r\u0163ile scrise de c\u0103lug\u0103r, sau cu c\u0103ru\u0163a merg\u00e2nd din loc \u00een loc, oprindu-se la b\u00e2lciuri, unde strigau \u0163\u0103ranilor c\u0103 marf\u0103 mai bun\u0103 ca a lor nu aveau de unde dob\u00e2ndi, c\u0103ci din tip\u0103riturile lor puteau \u00eenv\u0103\u0163a oamenii cum s\u0103 se m\u00e2ntuiasc\u0103…<\/p>\n

\u00cen cele din urm\u0103, b\u0103ietul fu \u00eentrebat de poftea a fi condus la m\u0103n\u0103stirea cu pricina. Era o a doua Chemare, resim\u0163it\u0103 de el ca atare.<\/p>\n

Iat\u0103 propriile sale cuvinte c\u00e2t se poate de explicite:<\/p>\n

\u201cP\u00e2n\u0103 \u00een acel moment f\u0103cusem \u015fapte clase elementare \u015fi aveam liceul \u00eenceput. \u00cen acest prim an de liceu s-a produs ceva neobi\u015fnuit: am sim\u0163it o Chemare a lui Dumnezeu, ceva deosebit. M-a atras munca aceasta dedicat\u0103 cultiv\u0103rii religioase a poporului: c\u0103r\u0163i scrise, editate \u015fi transmise oamenilor.\u201d<\/p>\n

Este foarte interesant de aflat \u00een sufletul cui r\u0103suna aceast\u0103 Chemare. S\u0103-i d\u0103m iar\u0103\u015fi cuv\u00e2ntul celui care prefer\u0103 s\u0103-\u015fi p\u0103streze anonimatul \u015fi ale c\u0103rui leg\u0103turi cu temni\u0163a s-au soldat \u00eentr-o anchet\u0103 urm\u00e2nd unei ascunderi de securitate:<\/p>\n

\u201cParc\u0103 m\u0103 muncea g\u00e2ndul c\u0103 ar fi fost f\u0103r\u0103 seam\u0103n dac\u0103 \u015fi eu a\u015f fi putut participa la a\u015fa ceva…\u201d \u00ee\u015fi spune cuv\u00e2ntul romantismul v\u00e2rstei \u015fi \u00eendemnul l\u0103untric pe care, odat\u0103 ie\u015fi\u0163i din tinere\u0163e, \u00eel sim\u0163im tot mai anevoie poruncind \u00een pieptul nostru. La ce \u00eendemn g\u00e2ndim? La \u00eendemnul de a proceda astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 foloseasc\u0103 via\u0163a noastr\u0103 cuiva; ba la c\u00e2t mai mul\u0163i; \u00eendemnul de a ne jertfi pentru o idee, o cauz\u0103, pentru semenii no\u015ftri, ori, mai presus de orice, pentru Dumnezeu.<\/p>\n

\u015ei nu i-a fost destul fl\u0103c\u0103ului.<\/p>\n

\u201cAm pornit la \u015fcoal\u0103 cu alte aspira\u0163ii. Nu aveam \u00een vedere o profesie anume, ci m\u0103 \u00eendemna o sete mare de cunoa\u015ftere, cu \u00eenclina\u0163ia spre literatur\u0103: tot ce \u00eenseamn\u0103 literatur\u0103, fie istoric\u0103, fie beletristic\u0103, cu alte cuvinte literatura propriu-zis\u0103, pur\u0103. Citeam mult la vremea respectiv\u0103 \u015fi doream s\u0103 m\u0103 consacru, \u00een cele din urm\u0103, literaturii.\u201d<\/p>\n

\u00cens\u0103 o voce necunoscut\u0103 din sine \u00eei \u015fopti despre alte c\u0103i posibile…<\/p>\n

\u201cSe deschisese \u00een sufletul meu ceva deosebit pentru Dumnezeu \u015fi cele sfinte, o sete, un dor care m\u0103 determinau s\u0103 cer de la Dumnezeu un sprijin, un ajutor din partea cuiva care s\u0103-mi orienteze pa\u015fii \u00een via\u0163\u0103.\u00a0 Aspiram s\u0103-l cunosc pe Dumnezeu, s\u0103 cunosc voia Lui.\u201c<\/p>\n

Tr\u0103irile sale secrete se concretizeaz\u0103, se l\u0103muresc treptat, p\u00e2n\u0103 ajunge s\u0103 numeasc\u0103 singur cele resim\u0163ite, conform canonului urm\u0103rit de noi:<\/p>\n

\u201cLa v\u00e2rsta pe care o aveam \u2013 f\u0103r\u0103 ca s\u0103 fie o alegere superficial\u0103, datorit\u0103 tinere\u0163ii mele, \u2013 eram fr\u0103m\u00e2ntat. Am trecut ca printr-un fel de prob\u0103, f\u0103r\u0103 s-o vreau, f\u0103r\u0103 s-o \u015ftiu… Insist: era o alegere \u00een urma unei Chem\u0103ri.\u201d<\/p>\n

Iar Chemarea nu se mul\u0163ume\u015fte a se face auzit\u0103, ci devine lucr\u0103toare \u00een clipa c\u00e2nd a fost condus s\u0103-l cunoasc\u0103 pe P\u0103rintele Nicodim, autorul c\u0103r\u0163ilor ce-l \u00eenc\u0103lziser\u0103. \u201cC\u00e2nd am ajuns la poart\u0103 \u015fi d\u00e2nsul ne-a \u00eent\u00e2mpinat, a f\u0103cut-o ca \u00eentotdeauna cu un z\u00e2mbet pe fa\u0163a lui care era at\u00e2t de minunat\u0103: o figur\u0103 de om duhovnicesc, de om al lui Dumnezeu… M-a impresionat. M-au cucerit bl\u00e2nde\u0163ea \u015fi dragostea \u015fi bun\u0103tatea lui.<\/p>\n

\u201cM-am spovedit. Printre altele am avut o \u00eentrebare: dac\u0103 era de acord ca eu s\u0103 mai fi continuat \u015fcoala sau socotea c\u0103 \u00eemi era de folos s\u0103 renun\u0163 la cursuri. Asta deoarece sim\u0163eam o Chemare care-mi cerea o dedicare de alte dimensiuni. Exista o bucurie, o apropiere, o prezen\u0163\u0103 a lui Dumnezeu, c\u0103ruia sim\u0163eam c\u0103 trebuia s\u0103-I r\u0103spund \u015fi eu \u00eentr-un mod cu totul deosebit.\u201d Resim\u0163im aici, de\u015fi nu o nume\u015fte, ap\u0103r\u00e2nd la copil nevoia de a p\u0103r\u0103si tot ce a fost el p\u00e2n\u0103 la acel prag, pentru a deveni un om nou, nevoia de a rupe cu trecutul, chiar dac\u0103, din punctul de vedere al omului de lume, acel trecut era foarte onorabil \u015fi \u00een spiritul celei mai pioase construiri de sine cu putin\u0163\u0103 unui t\u00e2n\u0103r care-\u015fi formeaz\u0103 viitorul.<\/p>\n

B\u0103iatul se \u00eendrepta c\u0103tre poarta cea \u00eengust\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftie bine ce f\u0103cea. \u015ei cum calea nou\u0103 i se p\u0103rea c\u0103 ar fi contrazis tot ce intuia el c\u0103 n\u0103d\u0103jduiau p\u0103rin\u0163ii \u015fi doreau profesorii pentru el, avea \u015fi o oarecare team\u0103 de a nu gre\u015fi. Dar chemarea c\u0103tre s\u0103r\u0103cirea duhului era prea puternic\u0103 pentru a nu-l fi adoptat urgent aliat \u015fi sfetnic pe duhovnic, o s\u0103r\u0103cire a duhului predicat\u0103 \u00een \u201cFericiri\u201d, deci reflect\u00e2nd cugetarea cre\u015ftin\u0103, chiar dac\u0103 b\u0103ietanul nu era prea con\u015ftient, la ceasul acela, de perfecta sa strecurare \u00een pielea cre\u015ftinului \u00eencep\u0103tor.<\/p>\n

Voi mai z\u0103bovi o clip\u0103 \u00eenc\u0103 al\u0103turi de textul precedent, pentru c\u0103 pomenirea Chem\u0103rii, pentru mine, are o deosebit\u0103 \u00eensemn\u0103tate \u015fi doresc s\u0103 atrag \u015fi aten\u0163ia cititorului asupra acestei idei at\u00e2t de importante \u00een contextul abia p\u0103r\u0103sit. \u00cen definitiv, un copil, \u00een temeiul Chem\u0103rii, renun\u0163\u0103 la \u015fcoal\u0103, la o \u015fcoal\u0103 de care ar fi depins realizarea sa ca literat (dup\u0103 cum \u00eei era n\u0103dejdea). Bine a f\u0103cut s\u0103 socoteasc\u0103 aceasta o Chemare divin\u0103? Acum c\u0103 am perspectiva \u00eentregului vie\u0163ii sale, pot afirma c\u0103 a f\u0103cut bine. C\u0103ci timpul ce l-ar fi \u00eenchinat studiilor laice dintr-o \u015fcoal\u0103 comunist\u0103 el l-a dedicat deprinderii abeceului cre\u015ftin. Or, aceasta avea s\u0103-i foloseasc\u0103 peste zeci de ani, dup\u0103 ce P\u0103rintele \u015fi ucenicii s\u0103i au trecut prin fl\u0103c\u0103rile martirajului, dup\u0103 ce el \u00eensu\u015fi a fost anchetat cu duritate, atunci c\u00e2nd \u015fi-a \u00eenchinat integral maturitatea edit\u0103rii operelor P\u0103rintelui Nicodim, dup\u0103 Revolu\u0163ia din \u201889, c\u00e2nd a \u00eenfiin\u0163at o editur\u0103 anume cu \u0163elul acesta… Exist\u0103 Chem\u0103ri ce ne vin de la Dumnezeu iar cea despre care a fost vorba este una dintre ele.<\/p>\n

\n

9<\/p>\n

\n

GLASUL CON\u015eTIIN\u0162EI<\/p>\n

Cele ce urmeaz\u0103 ne las\u0103 s\u0103 discernem o altfel de Chemare a lui Dumnezeu dec\u00e2t ne-am obi\u015fnuit a cerceta p\u00e2n\u0103 acum. De data aceasta ea vine pe calea t\u0103cut\u0103 a con\u015ftiin\u0163ei personale, mijlocind un glas l\u0103untric ce nu este audibil, care nu folose\u015fte cuvinte, nici interjec\u0163ii, dar care gr\u0103ie\u015fte la fel de pe \u00een\u0163eles ca \u015fi vocea folosit\u0103 de noi pentru comunicarea zilnic\u0103.<\/p>\n

Naratorul, din a c\u0103rui istorisire \u00eemprumut\u0103m cele folosite mai jos pentru \u00een\u0163elegerea fenomenului cercetat, prefer\u0103 anonimatul. Pe timpul anchetei men\u0163ionate, era un copil de optsprezece ani. Ucenic al p\u0103rintelui Nicodim M\u0103ndi\u0163\u0103, el fusese trimis la Bucure\u015fti, s\u0103 ajute la difuzarea c\u0103r\u0163ilor scrise \u015fi publicate de protosinghel odinioar\u0103 \u015fi ajunse, odat\u0103 cu impunerea comunismului, a fi socotite interzise. Dup\u0103 eliberarea tuturor de\u0163inu\u0163ilor politici din temni\u0163ele ro\u015fii, \u00een 1964, ajutoarele c\u0103lug\u0103rului scriitor, ca \u015fi el \u00eensu\u015fi, \u00een dev\u0103lm\u0103\u015fie, fur\u0103 arestate, devenind astfel cei dint\u00e2i pu\u015fc\u0103ria\u015fi politici ai erei noi, aceea presupus\u0103 a libert\u0103\u0163ii impuse de Occident barbariei locale.<\/p>\n

Obiectivele anchetei au fost, printre altele: 1. depistarea tuturor exemplarelor din c\u0103r\u0163ile editate c\u00e2ndva \u015fi 2. a manuscriselor r\u0103mase nepublicate.<\/p>\n

De\u015fi \u00eenc\u0103 nematur, ca num\u0103r al anilor, \u015fi cu toate c\u0103 nu mai fusese niciodat\u0103 pus \u00een situa\u0163ia de a fi amenin\u0163at \u015fi acuzat, \u00eentrebat insistent asupra ascunz\u0103torilor unde erau ad\u0103postite manuscrisele p\u0103rintelui Nicodim, glasul con\u015ftiin\u0163ei \u00eei \u015fopti s\u0103 p\u0103streze t\u0103cerea asupra celor cunoscute de el, s\u0103 nu se dea de gol. Supun\u00e2ndu-se acestui glas, \u015fi-a \u00eendeplinit datoria cre\u015ftineasc\u0103 de ap\u0103rare a celor persecuta\u0163i pentru Dreptate \u015fi Adev\u0103r. La asta \u00eel chemase glasul con\u015ftiin\u0163ei. S\u0103-i ascult\u0103m amintirile:<\/p>\n

\u201cEu cunosc\u00e2nd soarta celor mai importante manuscrise, \u201cPriveli\u015fti apocaliptice\u201d \u015fi \u201cV\u0103mile v\u0103zduhului\u201d, \u015ftiind eu c\u00e2te ceva, chiar \u015fi \u00een c\u00e2te exemplare existau (afl\u00e2ndu-m\u0103 cu P\u0103rin\u0163ii, auzisem unde se g\u0103seau str\u00e2nse), inten\u0163ia le-a fost s\u0103 afle prin mine acestea. \u00cens\u0103 am avut t\u0103ria s\u0103 nu cedez, neg\u00e2nd c\u0103 a\u015f fi \u015ftiut ceva.\u201d<\/p>\n

Urm\u0103 o ispit\u0103 dintre cele mai grave: ap\u0103sarea altora \u00een locul t\u0103u; pentru salvarea ta s\u0103 \u00eengreunezi situa\u0163ia unora care nu \u0163i-au f\u0103cut dec\u00e2t binele! Chemarea lui Dumnezeu \u00eel \u00eendemna pe t\u00e2n\u0103r s\u0103 nu accepte tenta\u0163ia diavolului. Era prea crud\u0103 v\u00e2rsta sa pentru a se revolta cu privirile s\u0103lb\u0103ticite, cu replica tun\u0103toare, cu gestul cutez\u0103tor \u00eempotriva propunerii abjecte. Dar era suficient de matur pentru ca nu cumva s\u0103 rosteasc\u0103 vorbele incriminatorii ce se a\u015fteptau de la el. Con\u015ftiin\u0163a nu-l l\u0103s\u0103 s\u0103 asculte de fric\u0103, de\u015fi tremura tot, f\u0103r\u0103 a se putea st\u0103p\u00e2ni.<\/p>\n

\u201cAu \u00eencercat s\u0103 m\u0103 implice, s\u0103 m\u0103 fac\u0103 s\u0103 consimt a-i acuza pe fra\u0163i c\u0103 m\u0103 corupseser\u0103 \u015fi-mi distruseser\u0103 tinere\u0163ea, viitorul \u015f.a.m.d. Chiar dac\u0103 nu eram preg\u0103tit s\u0103 le r\u0103spund cu siguran\u0163\u0103 de sine, am f\u0103cut-o prin t\u0103cere.\u201d<\/p>\n

P\u0103lmuit, \u0163inut sub umbra rece a unui revolver depus \u00eenainte-i pe mas\u0103, trec\u00e2nd de la o via\u0163\u0103 spiritualizat\u0103 la una h\u00e2d\u0103, a murd\u0103riei \u015fi urei omului fa\u0163\u0103 de oameni, roadele comunismului, personajul cunoscut nou\u0103 a izbutit s\u0103-\u015fi p\u0103streze vigoarea l\u0103untric\u0103 \u015fi s\u0103-\u015fi men\u0163in\u0103 aten\u0163ia treaz\u0103 la cele ce-i gl\u0103suia con\u015ftiin\u0163a.<\/p>\n

\u201cAtunci c\u00e2nd am negat c\u0103 a\u015f fi avut c\u0103r\u0163i, mi-au tras o palm\u0103 stra\u015fnic\u0103, singura primit\u0103 de la ei. Scoseser\u0103 pistolul pe mas\u0103, f\u0103r\u0103 a-l \u00eendrepta spre mine, dar cerc\u00e2nd s\u0103 m\u0103 impresioneze cu prezen\u0163a lui acolo. Sigur c\u0103 am trecut prin acestea cu mult\u0103 sl\u0103biciune. Aveam o emo\u0163ie at\u00e2t de mare \u00eenc\u00e2t m\u0103 apuca un tremur \u2013 era \u015fi un timp friguros de toamn\u0103, aveam doar un pulov\u0103r \u2013, dar nu at\u00e2t din pricina r\u0103celii, c\u00e2t de emo\u0163ia contactului acesta, trec\u00e2nd de la cald la un rece de minus… minus mult sub zero grade…! Adic\u0103 de la via\u0163a duhovniceasc\u0103 lini\u015ftit\u0103, spiritualizat\u0103, a bucuriei, dintr-o dat\u0103 s\u0103 am contact cu ni\u015fte oameni pe care nici m\u0103car nu mi i-am putut \u00eenchipui c\u00e2t de duri (nu vreau s\u0103 folosesc cuvinte jignitoare) erau, cu comportamentul \u015fi atitudinea lor fa\u0163\u0103 de victim\u0103.\u201d<\/p>\n

Relu\u00e2nd spusele sale: \u201cAm avut parte, \u00een \u015fir, de c\u00e2teva r\u00e2nduri de interog\u0103ri, la prim\u0103ria comunal\u0103, vecin\u0103 cu noi. A fost primul meu contact cu asemenea organe de represiune.\u00a0 Erau foarte interesa\u0163i s\u0103 dibuie unde se aflau \u201cPriveli\u015fti apocaliptice\u201d, \u201cV\u0103mile v\u0103zduhului\u201d \u015fi celelalte manuscrise.\u201d<\/p>\n

Temerea aceasta \u2013 anume c\u0103 prin el s-ar fi efectuat tr\u0103darea \u015fi, \u00een consecin\u0163\u0103, s-ar fi pierdut manuscrisele unor lucr\u0103ri de mare \u00eensemn\u0103tate r\u0103mase \u00eenc\u0103 netip\u0103rite \u2013 l-a salvat de temni\u0163\u0103, ceea ce t\u00e2n\u0103rul era departe de a fi fost con\u015ftient atunci c\u00e2nd ascundea adev\u0103rul asupra locurilor unde se aflau manuscrisele. Ce vreau s\u0103 spun? Oricum, acele locuri\u00a0 se descopereau \u2013 dup\u0103 cum s-au \u015fi descoperit \u2013 prin at\u00e2\u0163ia al\u0163ii mai direct implica\u0163i \u00een ascunderea lor. Dar pe l\u00e2ng\u0103 aceasta, dac\u0103 se dovedea c\u0103 el avusese \u015ftiin\u0163\u0103 cu privire la ascunz\u0103torile operelor religioase respective, ar fi fost socotit a fi de\u0163inut o pozi\u0163ie de v\u00e2rf \u00eentre fra\u0163ii ucenici ai P\u0103rintelui Nicodim, a fi fost unul dintre cei de mare \u00eencredere, unul dintre conduc\u0103tori chiar, unul r\u0103spunz\u0103tor de r\u0103sp\u00e2ndirea \u00eenv\u0103\u0163\u0103turilor cre\u015ftine pe calea c\u0103r\u0163ii. [Cititorul \u00ee\u015fi aminte\u015fte c\u0103 am folosit aceast\u0103 sintagm\u0103, \u201cCalea C\u0103r\u0163ii\u201d, pentru a denumi calea specific\u0103 folosit\u0103 de P\u0103rintelui Nicodim pentru a ajunge la sufletele credincio\u015filor, astfel intitul\u00e2nd eu o via\u0163\u0103 pe scurt a protosinghelului, publicat\u0103 at\u00e2t de P\u0103rintele Nicolae T\u0103nase, c\u00e2t \u015fi de Editura Agapis, mai t\u00e2rziu, \u00eentr-o a doua edi\u0163ie]. Anchetatul, pentru a reveni la el, nu era con\u015ftient c\u00e2t de departe b\u0103teau \u00eentreb\u0103rile securistului. R\u0103m\u00e2n\u00e2nd un om de caracter \u2013 deci nedivulg\u00e2nd secretele ce-i parveniser\u0103 datorit\u0103 totalei \u00eencrederi cu care era tratat de c\u0103tre fra\u0163ii s\u0103i \u00eentru Hristos, aceasta s-a r\u0103sfr\u00e2nt asupra libert\u0103\u0163ii sale: f\u0103c\u00e2nd binele \u015fi-a f\u0103cut cel mai mare bine, ca s\u0103 \u00eel parafraz\u0103m pe P\u0103rintele Nicodim.<\/p>\n

Ni se pare foarte semnificativ\u0103, pentru \u00eentreaga desf\u0103\u015furare a Chem\u0103rii despre care vorbim aici, urm\u0103toarea fraz\u0103 a respectivului anchetat: \u201cN-am avut ce s\u0103 recunosc dec\u00e2t faptul c\u0103 am citit, c\u0103 am avut c\u0103r\u0163i, c\u0103 le-am citit.\u201d<\/p>\n

Aceasta este Chemarea esen\u0163ial\u0103: s\u0103 citim, s\u0103 iubim cartea, s\u0103 citim.<\/p>\n

\n

10<\/p>\n

\n

Fratele \u00eenfometat<\/p>\n

\n

Chiar dac\u0103 unii dintre cititorii mei de ast\u0103zi cunosc, dintr-un interviu televizat luat lui Nicolae Balot\u0103, \u00eent\u00e2mplarea pe care o voi povesti, \u00eei invit s\u0103 ne-o reamintim \u00eempreun\u0103. Din fiece p\u0103\u0163anie exist\u0103 mai multe \u00eenv\u0103\u0163\u0103turi de deprins dec\u00e2t ni se pare la prima vedere.<\/p>\n

Colegul meu de celul\u0103 de odinioar\u0103 mi-a fost fiin\u0163a cea mai \u00eendr\u0103git\u0103 din c\u00e2te am \u00eent\u00e2lnit prin gherle \u015fi lag\u0103re. Deaceea m\u0103 tulbur\u0103 ad\u00e2nc orice revela\u0163ie a sa tardiv\u0103 legat\u0103 de experien\u0163a penitenciar\u0103 posterioar\u0103 perioadei c\u00e2t am suferit \u00eempreun\u0103.<\/p>\n

Desp\u0103r\u0163irea noastr\u0103 a fost la fel de neprev\u0103zut\u0103 ca \u015fi \u00eent\u00e2lnirea conduc\u00e2nd la prietenia ce ne-a legat. Aidoma oric\u0103rei desp\u0103r\u0163iri \u00een temni\u0163e, a \u00eensemnat mult mai mult dec\u00e2t clipa f\u0103r\u0103 deosebit\u0103 pondere sentimental\u0103 c\u00e2nd ne-am cunoscut. O astfel de desp\u0103r\u0163ire constituie ceva mai dur dec\u00e2t desp\u0103r\u0163irea dintre doi fra\u0163i, survenit\u0103 \u00een libertate. \u00cen afara cazurilor de excep\u0163ie (aduse de un cataclism, de un r\u0103zboi, de o infirmitate rezult\u00e2nd \u00een pierderea memoriei sau a min\u0163ilor), desp\u0103r\u0163irea dintre doi fra\u0163i nu reprezint\u0103 ceva definitiv, ci implic\u0103 revederi ori convorbiri telefonice ritmice sau coresponden\u0163a prin care \u015ftirile nu ostenesc alerg\u00e2nd de la unul la cel\u0103lalt. Desp\u0103\u0163irea dincolo de gratii, \u00een lumea \u00eembeznat\u0103 a condamna\u0163ilor politici, \u00eensemna, sub puterea comunist\u0103, ruperea oric\u0103ror leg\u0103turi, p\u00e2n\u0103 la ignorarea total\u0103 a faptului c\u0103 cel\u0103lalt mai tr\u0103ia, \u00eentreruperea ve\u015ftilor, a semnelor, a g\u00e2ndirii \u00eempreun\u0103.<\/p>\n

Iat\u0103 pentru ce asi\u015fti, dup\u0103 zecile de ani, cu o sete arz\u0103toare, la orice revelare a unui moment din trecutul ce \u0163i-a fost interzis a-l \u00eemp\u0103r\u0163i cu fratele de suferin\u0163\u0103. Este vorba de o recuperare incon\u015ftient\u0103 a unei p\u0103r\u0163i din tine, prin \u201ca desp\u0103r\u0163i\u201d \u00een\u0163eleg\u00e2ndu-se mutarea unei p\u0103r\u0163i dintr-un \u00eentreg, de l\u00e2ng\u0103 cealalt\u0103.<\/p>\n

\u015ei iat\u0103-l pe Nicu istorisind c\u0103 se afla \u00eentr-o celul\u0103 cu al\u0163i \u015faizeci-\u015faptezeci de in\u015fi, \u00een Jilava. Tavanul \u2013 nu am \u00een\u0163eles prea bine cum \u2013 avea o comunicare cu exteriorul, cu alte cuvinte cu suprafa\u0163a p\u0103m\u00e2ntului, fortul devenit \u00eenchisoare afl\u00e2ndu-se sub nivelul solului. Comunicarea se f\u0103cea printr-o deschiz\u0103tur\u0103, printr-un fel de gaur\u0103 (\u00eencerc s\u0103-mi imaginez, pe urmele relat\u0103rii economicoase. Oare prin ea \u015fi ploua, \u015fi ningea? Ce importan\u0163\u0103 s\u0103 aib\u0103?). La lumina soarelui, o echip\u0103 de de\u0163inu\u0163i de drept comun \u2013 singurii av\u00e2nd dreptul de a fi sco\u015fi la munc\u0103 \u00een aer liber \u2013 treb\u0103luia pe deasupra celulei cu pricina.<\/p>\n

Pe nea\u015fteptate, un zgomot de rostogolire \u015fi c\u0103dere se f\u0103cu auzit. Prin deschiderea din tavanul celulei se ivi… un calup de m\u0103m\u0103lig\u0103.<\/p>\n

Acesta constituia o prism\u0103 de m\u0103lai fiert \u015fi \u00eent\u0103rit. C\u00e2nt\u0103rea, se zicea, patru sute de grame \u015fi constituia ra\u0163ia cotidian\u0103 a fiec\u0103rui om (minus \u00een dou\u0103 zile ale s\u0103pt\u0103m\u00e2nii, c\u00e2nd \u00eel \u00eenlocuia o feliu\u0163\u0103 de p\u00e2ine neagr\u0103 de o sut\u0103 dou\u0103zeci de grame, circula zvonul). Unii \u00ee\u015fi devorau por\u0163ia de cum o primeau, diminea\u0163a. Al\u0163ii o \u00eemp\u0103r\u0163eau \u00een trei, s\u0103 aib\u0103 la fiecare mas\u0103 a zilei o bucat\u0103. Al\u0163ii o t\u0103iau felii sau p\u0103tr\u0103\u0163ele (cu mijloace improvizate, cu\u0163itele fiind interzise) \u015fi le p\u0103strau pentru mai t\u00e2rziu. Erau unii ingenio\u015fi care, \u00een vederea s\u0103rb\u0103toririi unei onomastici sau zile de na\u015ftere a vreunui coleg \u00ee\u015fi adunau lingur\u0103 de marmelad\u0103 depus\u0103 \u00een terci cu lingur\u0103 de marmelad\u0103, pentru a conserva o cantitate suficient\u0103 ungerii feliilor de m\u0103m\u0103lig\u0103 rece suprapuse, astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 formeze ceea ce botezaser\u0103: tort.<\/p>\n

Cum \u201ccafeaua\u201d, altern\u00e2nd cu terciul, diminea\u0163a, era o fiertur\u0103 de orz pr\u0103jit, lipsit\u0103 de orice calitate nutritiv\u0103, \u015fi cum celelalte dou\u0103 mese ale zilei, \u00eendeob\u015fte erau compuse din alte dou\u0103 \u2018zemuri chioare\u2019 (nu m\u0103 voi feri de expresia vulgar\u0103 dar dreapt\u0103…), turtoiul de m\u0103lai constituia singurul fel de m\u00e2ncare consistent ce-l primeam.<\/p>\n

Va s\u0103 zic\u0103 era foarte pre\u0163ios.<\/p>\n

\u015ei acel mic tezaur le reveni, ca supliment, condamna\u0163ilor din respectiva celul\u0103, f\u0103r\u0103 a fi fost meritat, f\u0103r\u0103 a fi fost cerut, f\u0103r\u0103 a fi fost n\u0103d\u0103jduit. L-au \u00eemp\u0103r\u0163it fr\u0103\u0163e\u015fte \u00een \u015faizeci-\u015faptezeci de feliu\u0163e, c\u00e2te guri h\u0103mesite num\u0103ra ob\u015ftea. A primit \u015fi Nicu una (ne-a ar\u0103tat de pe micul ecran, cu degetele, c\u00e2t de nesemnificativ\u0103 era, \u00eenso\u0163indu-\u015fi demonstra\u0163ia de un sur\u00e2s amar \u015fi cu dest\u0103inuirea \u00eenduio\u015fat\u0103 c\u0103 era \u015fi el \u00eenfometat…).<\/p>\n

De unde a picat turtoiul? Nicu ne-a \u00eencredin\u0163at c\u0103 unui ho\u0163 i s-a f\u0103cut mil\u0103 de condamna\u0163ii politici \u015fi li l-a aruncat. \u00cen paranteze fie spus, nu mi-ar place ca vreun om cinstit, c\u0103zut, datorit\u0103 aceleia\u015fi politici (de data aceasta economic\u0103), \u00een ghearele partidului \u015fi aruncat \u00een beci, s\u0103 fie jignit la lectura paginilor de fa\u0163\u0103, el nesim\u0163indu-se deloc \u201cho\u0163\u201d…<\/p>\n

A\u015fa \u00eenc\u00e2t voi \u00eentreba din nou: De unde a picat turtoiul? \u015ei voi r\u0103spunde c\u0103, neglij\u00e2nd iluzia optic\u0103, a picat DIN CER!<\/p>\n

A binevoit Dumnezeu ca, printr-un act de credin\u0163\u0103, turtoiul s\u0103 se \u00eenmul\u0163easc\u0103 precum p\u00e2inile noutestamentare? Sau ca p\u0103rticica revenind fiec\u0103rui de\u0163inut s\u0103 fi fost purt\u0103toarea unor energii valabile pentru restul condamn\u0103rii? Nu putem p\u0103trunde \u00een chibzuin\u0163a Sa. Ca ni\u015fte in\u015fi cu picioarele pe p\u0103m\u00e2nt, constat\u0103m, pur \u015fi simplu, c\u0103 d\u0103ruitorul I-a auzit Chemarea la mil\u0103. \u015ei n\u0103d\u0103jduiesc c\u0103 se va fi g\u0103sit \u015fi printre cei milui\u0163i careva care s\u0103 fi priceput c\u0103 era chemat la un gest similar repetabil tot restul vie\u0163ii.<\/p>\n

\n

11<\/p>\n

\n

RECOLTA UNEI VIE\u0162I<\/p>\n

\n

Aurel Co\u0163a este unul dintre pu\u0163inii rom\u00e2ni care au v\u0103zut un vehicol extraterestru. \u201cEram \u00een vacan\u0163\u0103 c\u00e2nd tata lui Victor zis Ciotu Moraru ne-a trimis \u00een S\u0103li\u015fte s\u0103 cump\u0103r\u0103m un pachet de tutun cu foi\u0163e pentru a face \u0163ig\u0103ri. (…) C\u00e2nd am ajuns aproape de drumul din deal, de unde se vede S\u0103li\u015ftea, mestecenii au \u00eenceput s\u0103 se mi\u015fte \u015fi s\u0103 se \u00eendoaie, se mi\u015fcau de parc\u0103 ar fi vrut s\u0103 ias\u0103 din r\u0103d\u0103cini. Se p\u0103rea c\u0103 vine o furtun\u0103 mare, un v\u00e2nt foarte mare, c\u00e2nd am v\u0103zut pe cer un obiect rotund ca o roat\u0103 de car, luminat ca o roat\u0103 de foc, care se deplasa foarte repede \u015fi era la o \u00een\u0103l\u0163ime de cam 500 de metri\u201d (\u00een \u201cSub teroarea vremii\u201d, p.27-28). Aceea\u015fi v\u00e2rst\u0103 timpurie a mai gravat \u00een memoria sa feciorelnic\u0103 o imagine de neuitat, al\u0103turi de turburarea Firii din precedenta, c\u00e2nd toate p\u0103reau s\u0103-\u015fi ias\u0103 din balamale, sub imperiul Focului. Este imaginea \u00cencremenirii vecinice. \u201cM\u0103 \u00eentorc la anul 1938, c\u00e2nd era v\u00e2n\u0103toare de legionari. L-am v\u0103zut pe TONCEAN GHEORGHE \u00eempu\u015fcat \u00een t\u00e2rgul de f\u00e2n din Turda; acum locul se afl\u0103 \u00een fa\u0163a vechii policlinici. Era cu ochelarii c\u0103zu\u0163i de pe nas, cu p\u0103l\u0103ria l\u00e2ng\u0103 cap \u015fi avea o tabl\u0103 pus\u0103 la cap pe care era scris: A\u015fa vor p\u0103\u0163i to\u0163i tr\u0103d\u0103torii de neam\u201d (p.22).<\/p>\n

\u00centre ace\u015fti doi poli, fantasticul \u015fi realul rece al mor\u0163ii, se na\u015fte un iezer rareori atins fie \u015fi de cugetele cele mai \u00eenalte ale umanit\u0103\u0163ii. E darul \u00eentemni\u0163\u0103rii. \u201cS\u0103 l\u0103s\u0103m s\u0103 vorbeasc\u0103 lacrima mut\u0103 \u00een ad\u00e2ncimea t\u0103cerii, s\u0103 mul\u0163umim lui Dumnezeu c\u0103 a binecuv\u00e2ntat cu suferin\u0163\u0103 vie\u0163ile noastre\u201d (p.107).<\/p>\n

Numai beciul gherlelor este \u00een stare s\u0103 creeze mediul necesar comunic\u0103rii cu Dumnezeu, pe care a\u0163i sim\u0163it-o preg\u0103tindu-se. Pentru c\u0103 \u00een el \u201cdreptul de-a g\u00e2ndi, de a vorbi, a devenit incompatibil cu existen\u0163a\u201d (p.116). \u00cen acest h\u0103u personal, \u00een aceast\u0103 absen\u0163\u0103, \u00een acest pustiu, \u201cde\u0163inutul izolat, \u00een m\u00e2inile \u015fi la discre\u0163ia tic\u0103lo\u015filor, nu are cui s\u0103-i cear\u0103 \u015fi nu poate chema \u00een ajutor dec\u00e2t pe Dumnezeu\u201d (p.114).<\/p>\n

Odat\u0103 cu r\u0103spunsul neauzit dar z\u0103mislitor de \u00eennoire, al lui Dumnezeu, omul devine altul, o apuc\u0103 pe calea sfin\u0163irii. \u201cEi au fost delatori \u015fi eu i-am iertat, dar fiindc\u0103 nu i-am uitat, m\u0103 rog la Dumnezeu pentru ei\u201d (p.118).<\/p>\n

\u00cen s\u00e2nul acestei prefaceri, ce are loc de c\u00e2te ori f\u0103ptura aude \u015fi ascult\u0103 glasul Creatorului ei, r\u0103sun\u0103 cuget\u0103rile unei recre\u0103ri a lumii. \u201cSoarta Rom\u00e2niei nu poate fi schimbat\u0103 dec\u00e2t de rom\u00e2ni!<\/p>\n

Noi credeam c\u0103 pentru a schimba soarta \u0163\u0103rii, mai \u00eent\u00e2i trebuie s\u0103 se schimbe ROM\u00c2NII \u00ceN\u015eI\u015eI.<\/p>\n

Dar cum trebuie s\u0103 fie tipul de rom\u00e2n care poate face schimbarea?<\/p>\n

Tipul de rom\u00e2n trebuie s\u0103 fie:<\/p>\n

\u2013 un om de caracter;<\/p>\n

\u2013 un om onest;<\/p>\n

\u2013 un om bun;<\/p>\n

\u2013 cu dragoste de munc\u0103;<\/p>\n

\u2013 cu credin\u0163a \u00een Dumnezeu.<\/p>\n

Credem c\u0103 Rom\u00e2nia nu poate ie\u015fi din starea de degradare \u00een care se afl\u0103, numai […dac\u0103]\u00a0 fiecare rom\u00e2n va fi dispus s\u0103 fac\u0103 un sacrificiu c\u00e2t de mic PENTRU NEAMUL S\u0102U\u201d (p.170-171).<\/p>\n

\n

12<\/p>\n

\n

O M\u00c2N\u0102 DE AJUTOR<\/p>\n

\n

Scrierea memorialistic\u0103 a lui Ion Constantin se nume\u015fte \u201cIstorie tr\u0103it\u0103\u201d. Acest titlu mi se pare c\u0103 sugereaz\u0103 sobrietatea expunerii, inten\u0163ionat\u0103 deoarece ea se voie\u015fte, dup\u0103 cum specific\u0103 prefa\u0163atorul, Sebastian Mocanu, \u201co c\u0103r\u0103mid\u0103 la temelia spiritual\u0103 a Rom\u00e2niei de \u201cm\u00e2ine\u201d \u201d. O atare aspira\u0163ie impune o re\u0163inere stilistic\u0103, dictat\u0103, poate, \u015fi de \u00eenclina\u0163ia personal\u0103 a autorului pentru o discre\u0163ie b\u0103rb\u0103teasc\u0103 \u015fi concentrarea asupra scopului final al lucr\u0103rii. Dealtfel, aproape \u00eentreaga prim\u0103 jum\u0103tate a c\u0103r\u0163ii alterneaz\u0103 amintiri seci cu citate din diverse alte expuneri, semnate de feluri\u0163i esei\u015fti \u015fi memoriali\u015fti, care dezvolt\u0103 momente ale epocii atinse de evolu\u0163ia calendaristic\u0103 a nara\u0163iunii. Ceea ce numai a literatur\u0103 dogorind de afectivitate nu seam\u0103n\u0103. Pentru a limpezi ce urm\u0103rim, nu \u201cIstorie tr\u0103it\u0103\u201d va fi cartea ce s\u0103 ne dirijeze \u00een c\u0103utarea noastr\u0103 mistic\u0103 a Chem\u0103rii lui Dumnezeu \u00een temni\u0163\u0103 (aici: lag\u0103r, \u015fi nu comunist, ci german). \u015ei totu\u015fi…<\/p>\n

\u00cen \u00eentregul istorisirii exist\u0103 un pasaj ce evit\u0103 r\u0103m\u00e2nerea \u00een acelea\u015fi structur\u0103ri de fraze geometrice cu seva bine ascuns\u0103 sub suprafa\u0163a textului, astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu transpar\u0103 cu ispitele ei imagistice risc\u00e2nd s\u0103 strice ambian\u0163a sever\u0103 a amintirilor. Apropierea razant\u0103 de moarte \u015fi \u00eengeri nu mai sufer\u0103 sugrumarea sentimentelor. Descrierea bombardamentelor succesive ale americanilor deasupra lag\u0103rului de la Buchenwald impune o investire stilistic\u0103 de un tip nou \u00een volum: intensa participare la retr\u0103irea de groaz\u0103 a scenei. Din cele citite p\u00e2n\u0103 acum despre acele clipe cumplite, \u00een diverse memorii, paginile 170-173 (edi\u0163ia Ploie\u015fti, Editura \u201cPrinteuro\u201d, 1999) se impun ca cea mai fidel\u0103 (sufletului) introducere \u00een frolarea suflului \u00eenghe\u0163at emanat de vecin\u0103tatea morm\u00e2ntului.<\/p>\n

\u201cUn bombardament-covor s-a rev\u0103rsat deasupra fabricii din lag\u0103rul mare. Priveam cum \u00een lumina soarelui, luceau argintiu bombele care c\u0103deau ca ploaia. P\u0103m\u00e2ntul se zguduia ca de cutremur. C\u00e2\u0163iva (…), care se g\u0103seau afar\u0103, \u00een spa\u0163iul dintre barac\u0103 \u015fi s\u00e2rma ghimpat\u0103, s-au aruncat prin fereastr\u0103 \u00een barac\u0103\u201d (p.171). Dar nu to\u0163i s-au salvat. C. Zaharia, fusese r\u0103nit la cap pe c\u00e2nd se afla \u00een interior. Fruntea \u00eei \u015firoia de s\u00e2nge. Naratorul, dup\u0103 ce l-a legat cu o c\u0103ma\u015f\u0103, \u015fi-a asumat purtarea lui la infirmerie.<\/p>\n

Drumul era blocat, ca rezultat al bombelor c\u0103zute. \u201cSpa\u0163iul dintre barac\u0103 \u015fi gardul de s\u00e2rm\u0103 fusese acoperit de sc\u00e2nduri \u015fi diverse obiecte aruncate din barac\u0103. Prepeleacul de paz\u0103 din imediata apropiere fusese bombardat \u015fi el \u015fi aruncat. \u00cenv\u0103\u0163\u0103torul Gorunescu se v\u0103ita groaznic; o schij\u0103 \u00eei retezase un picior\u201d (idem). Hot\u0103r\u00ee s\u0103 ocoleasc\u0103 baraca prin spate, dar fur\u0103 opri\u0163i de un al treilea val de avioane sosind ca lipite unul de cel\u0103lalt, nor de l\u0103custe \u00eentunec\u00e2nd cerul. Aproape c\u0103zur\u0103 \u00een \u015fezut pe postamentul bar\u0103cii, \u00een dreptul unor saltele ajunse acolo cine \u015ftie cum. Ion Constantin propuse s\u0103 se ascund\u0103 ambii sub ele. Cel\u0103lalt refuz\u0103, socotind c\u0103 pozi\u0163ia vertical\u0103 era mai recomandabil\u0103 situa\u0163iei sale de r\u0103nit s\u00e2nger\u00e2nd din \u0163east\u0103.<\/p>\n

\u201cC\u00e2nd \u00eens\u0103 avioanele au ajuns deasupra noastr\u0103 \u015fi bombele explodau infernal \u00een jurul nostru, am sim\u0163it ceva, ca o m\u00e2n\u0103 ce m\u0103 \u00eempingea s\u0103 m\u0103 bag sub saltea. M-am v\u00e2r\u00e2t repede sub salteaua situat\u0103 la picioarele mele, spun\u00e2ndu-i lui Zaharia s\u0103 fac\u0103 acela\u015fi lucru. Deodat\u0103 am sim\u0163it salteaua tras\u0103 \u00eenainte de pe mine.\u201d Aproape se m\u00e2nie c\u0103 Zaharia, atunci c\u00e2nd fusese \u00eendemnat s\u0103 se ascund\u0103, refuzase s\u0103 o fac\u0103, iar acum luat de groaz\u0103, \u00eendep\u0103rtase firava pav\u0103z\u0103 de pe povestitor, pentru a se folosi el de ea, dup\u0103 cumi se p\u0103ruse naratorului. \u201cAm f\u0103cut un salt de-a bu\u015filea \u015fi m-am v\u00e2r\u00e2t iar sub saltea. Acolo, sub saltea, nu era nimeni; suflul unei bombe o \u00eempinsese.<\/p>\n

Am sim\u0163it o lovitur\u0103 puternic\u0103 deasupra capului \u015fi mi-am pierdut cuno\u015ftin\u0163a. C\u00e2nd mi-am revenit, am ridicat marginea saltelei s\u0103 v\u0103d afar\u0103. \u00centuneric; atmosfera \u00eenc\u0103rcat\u0103 de fum \u015fi praf. Parc\u0103 ar fi fost aruncate mul\u0163ime de petarde. Ici \u015fi colo, \u00een \u00eentuneric se vedeau limbi de foc. \u00cen huruitul avioanelor se auzea \u015fi p\u00e2r\u00e2it de mitralier\u0103. Mi-am f\u0103cut o rug\u0103ciune\u201d (idem). C\u00e2t despre acela pe care voise a-l salva, era mort, ciuruit de schije.<\/p>\n

Ceea ce urm\u0103ream a trecut pe l\u00e2ng\u0103 noi pe nesim\u0163ite: Chemarea! Ca o m\u00e2n\u0103 ce l-a \u00eempins s\u0103-\u015fi caute m\u00e2ntuirea vie\u0163ii \u015fi l-a \u00eendemnat s\u0103 se ascund\u0103 de pr\u0103p\u0103d.<\/p>\n

Mi se va repro\u015fa c\u0103 utilizarea evident\u0103 a compara\u0163iei (\u201cca o m\u00e2n\u0103\u201d) indic\u0103 irealul m\u00e2inii \u015fi c\u0103 pomenirea ei constituie doar o modalitate de a face secunda mai pregnant\u0103 pentru cititor. A\u015f fi de acord cu aceast\u0103 interpretare, dac\u0103 s-ar g\u0103si multiple figuri de stil \u00een scriere. Mi-e team\u0103 c\u0103 vigoarea ce o \u00eenso\u0163e\u015fte \u00een cazul de fa\u0163\u0103 este un unicat. Iar dac\u0103 sem\u0103narea compara\u0163iilor este mai frecvent\u0103, niciodat\u0103 ea nu e \u00eenc\u0103rcat\u0103 cu aceast\u0103 intensitate carnal\u0103 a realului. C\u0103 nu pot gre\u015fi complet o dovede\u015fte, ceea ce urm\u0103 ie\u015firii de sub acoper\u0103m\u00e2ntul saltelei: nevoia irepresibil\u0103 de a se ruga. E r\u0103spunsul omului fragil la auzul acelei Chem\u0103ri ce a luat chipul unei m\u00e2ini ajut\u0103toare…<\/p>\n

13<\/p>\n

\n

UMILIREA FRATELUI ESTE CHEMARE<\/p>\n

\n

Ac\u0163iunea scenelor urm\u0103toare este plasat\u0103 \u00een spitalul penitenciarului Aiud. Ion Constantin, \u00een \u201cIstorie tr\u0103it\u0103\u201d (Ploie\u015fti, Editura \u201cPrinteuro\u201d, 1999), enumer\u0103 c\u00e2\u0163iva de\u0163inu\u0163i care ajunseser\u0103 \u00een camera respectiv\u0103, adu\u015fi de boli \u015fi neputin\u0163e deosebit de severe. Printre ei \u015fi Iuliu Stetin. \u201cSt\u0103tea \u00een pat cu fa\u0163a \u00een sus \u015fi cu picioarele str\u00e2nse, \u00eenchircite\u201d, anchilozat complet (p.258). Cur\u00e2nd vom afla c\u00e2t de departe ajunsese chinul bietului om.<\/p>\n

Pentru moment, asist\u0103m la vizita unei comisii de doctori, al c\u0103rei \u015fef s-a apropiat de pacient, s\u0103-i verifice reflexele cu ciocanul de cauciuc. C\u00e2nd s\u0103-i ating\u0103 capul \u015fi m\u00e2inile, b\u0103rbatul \u00een halat alb str\u00e2mb\u0103 din nas pe bun\u0103 dreptate \u015fi i se adres\u0103: \u201cDa\u2019 nu te-ai mai sp\u0103lat \u015fi d-ta? miro\u015fi ca un hoit\u201d. \u201cCine era s\u0103-l spele acolo?\u201d se \u00eentreb\u0103 sora medical\u0103 de fa\u0163\u0103, f\u0103c\u00e2nd aluzie la celula de unde fusese adus cel cu m\u00e2inile, degetele \u015fi picioarele legate de reumatism (p.259). Naratorul l\u0103mure\u015fte c\u0103, pe pielea ce-i acoperea pacientului oasele, jegul se adunase solzos.<\/p>\n

De\u015fi to\u0163i v-a\u0163i obi\u015fnuit s\u0103 c\u0103uta\u0163i, \u00een fiecare dintre aceste povestiri patericane, unde se ascunde Chemarea lui Dumnezeu \u2013 nici unul dintre dumneavoastr\u0103 nu a auzit Chemarea \u00een cele de mai sus. Cu toate acestea, ea a fost rostit\u0103 r\u0103spicat. Povestitorul, \u00eens\u0103, a auzit-o:\u00a0 \u201cMi-am propus s\u0103-l sp\u0103l pe Stetin acolo \u00een infirmerie, c\u0103ci de dus la baie nu putea fi vorba\u201d (idem). Astfel p\u0103trundem \u00een lumea unei povestiri din \u201c1001 de nop\u0163i\u201d, dintre acelea sordide, b\u00e2ntuite de duhuri rele, de amenin\u0163\u0103ri, de umilin\u0163e de o intensitate pe care numai \u00eenchipuirea oriental\u0103 le poate n\u0103scoci. Cititorul m\u0103 va \u00eenso\u0163i \u00een ascultarea acestei saga nemaiauzit\u0103, pagin\u0103 unic\u0103 \u00een literatura rom\u00e2n\u0103, dar \u015fi \u00een aceea cre\u015ftin\u0103.<\/p>\n

\u201cMai \u00eent\u00e2i l-am tuns. Dup\u0103 fiecare \u00eenaintare de 5-6 cm. ma\u015fina de tuns se \u00eemb\u00e2csea de exfolia\u0163ii, de jeg \u015fi, pentru a o folosi mai departe, trebuia s\u0103 fie cur\u0103\u0163at\u0103.\u201d<\/p>\n

La rug\u0103mintea dedicatului coleg de temni\u0163\u0103, sora aduse o mu\u015fama, s-o a\u015ftearn\u0103 pe patul omului.<\/p>\n

\u201cCu ajutorul a dou\u0103 c\u0103ni metalice, folosite alternativ, un coleg \u00eenc\u0103lzea apa \u00een sob\u0103 \u015fi eu \u00eel sp\u0103lam. Suporta foarte greu orice atingere de corpul s\u0103u, \u0163ipa. Am reu\u015fit \u00een prima zi s\u0103-l sp\u0103l p\u00e2n\u0103 la br\u00e2u. Mai mult n-a mai putut suporta. A doua zi am sp\u0103lat restul corpului. De\u015fi \u00eel duruse mult sp\u0103larea, acum se bucura.\u201d<\/p>\n

Remarc\u0103m calitatea observa\u0163iei la care supune povestitorul clipa aceea. Camera scriitoriceasc\u0103 de luat vederi se mut\u0103 ritmic de la b\u0103ie\u015f la \u00eemb\u0103iat. Dac\u0103 \u00eent\u00e2iul este urm\u0103rit \u00een mecanica mi\u015fc\u0103rilor, cel de al doilea este surprins cu reac\u0163iile sale cu tot, chiar dac\u0103 acestea sunt din alt\u0103 zon\u0103 dec\u00e2t a vizualului, de pild\u0103 dintr-aceea a auditivului sau din cea afectiv\u0103.<\/p>\n

\u201c\u00cen ziua urm\u0103toare (…), am \u00eenceput s\u0103-i ap\u0103s din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd genunchii. \u00cel durea, dar eu \u00eei spuneam: \u201cCu fiecare astfel de durere se face un pas \u00eenainte spre posibilitatea \u00eentinderii piciorului.\u201d \u00cel l\u0103sam un timp, pentru a-i \u00eenceta durerea \u015fi, apoi, iar \u00eei ap\u0103sam genunchii. \u015ei, zilnic, din ce \u00een ce mai des, timp de o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, am procedat astfel, timp \u00een care articula\u0163iile, treptat, treptat \u015fi-au dat drumul \u015fi picioarele \u00eei puteau fi \u00eentinse \u015fi str\u00e2nse cu oarecare u\u015furin\u0163\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 durere\u201d (p.259-260).<\/p>\n

\n

Asta c\u00e2t prive\u015fte gimnastica trupului, urm\u00e2nd masajului. Omul mai are, \u00eens\u0103, \u015fi alte nevoi. \u201cDe m\u00e2ncat, m\u00e2nca bine, seara \u00eens\u0103 se ab\u0163inea. Motivul: nu voia s\u0103 deranjeze pe nimeni din somn pentru a-l ajuta s\u0103-\u015fi fac\u0103 necesit\u0103\u0163ile. I-am spus s\u0103 m\u0103 scoale pe mine\u201d (p.260). Cititorul a b\u0103gat de seam\u0103 o nou\u0103 ascultare de Chemare. Dup\u0103 ce a hot\u0103r\u00e2t, \u00eempotriva propriei comodit\u0103\u0163i, s\u0103-l ajute pe neputincios, de data aceasta \u00eei arat\u0103 dragostea cre\u015ftineasc\u0103 fratern\u0103 cer\u00e2ndu-i s\u0103 se \u00eencredin\u0163eze c\u0103 \u015fi de\u015fteptat din somn, tot \u00eei sta sprijin. S\u0103n\u0103tatea semenului devenea mai important\u0103 dec\u00e2t s\u0103n\u0103tatea personal\u0103. Poate c\u0103 e o exagerare \u00een ambele sensuri. Nici nem\u00e2nc\u00e2ndu-\u015fi masa de sear\u0103, Stetin nu risca s\u0103-\u015fi piard\u0103 s\u0103n\u0103tatea, nici fiind de\u015fteptat Ion Constantin nu ajungea el s\u0103 \u015fi-o piard\u0103 pe a sa. Dac\u0103 am exagerat, am f\u0103cut-o fiindc\u0103 am \u0163inut seama de condi\u0163iile speciale de subnutri\u0163ie \u015fi lips\u0103 de odihn\u0103 ale regimului penitenciar menit s\u0103 ucid\u0103 condamna\u0163ii politic. \u00cen acest caz, \u00eemi poate fi \u00een\u0163eleas\u0103 exagerarea.<\/p>\n

\u201c\u00centruc\u00e2t m\u00e2inile \u00eei erau anchilozate, singur nu putea m\u00e2nca. Stabilisem cu colegii de camer\u0103 s\u0103 m\u0103 ocup eu de hr\u0103nirea lui\u201d (idem).<\/p>\n

Va s\u0103 zic\u0103, de la orarul nutri\u0163iei se trece la modalitea ei.<\/p>\n

\u201c\u015eedea cu fa\u0163a \u00een sus, luam cu lingura m\u00e2ncare din gamel\u0103 \u015fi \u00eei b\u0103gam \u00een gur\u0103. C\u00e2nd se termina ra\u0163ia, urma alta \u015fi alta aduse de colegi f\u0103r\u0103 ca el s\u0103 vad\u0103. \u201cNu se mai termin\u0103?\u201d \u00eentreba el, iar eu \u00eei r\u0103spundeam: \u201cNu \u00eenc\u0103.\u201d \u015ei p\u00e2n\u0103 nu constatam, pip\u0103indu-l, c\u0103 stomacul lui era plin, tare, nu-l l\u0103sam\u201d (idem). \u00cen sf\u00e2r\u015fit, afl\u0103m c\u0103 \u015fi ceilal\u0163i de\u0163inu\u0163i din spital auziser\u0103 Chemarea: ei renun\u0163au par\u0163ial la por\u0163ia lor de m\u00e2ncare. Extinderea r\u0103spunsului uman la Chemare este impresionant\u0103, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t nu se face nici o subliniere a particip\u0103rii unui num\u0103r mai mare dec\u00e2t ne a\u015fteptam la jertfa pentru aproape. Brusc ne d\u0103m seama c\u0103 ceea ce p\u0103rea o c\u00e2ntare singular\u0103 se proiecta, de fapt, pe fundal unei armonii simfonice oarecum generalizate, p\u00e2n\u0103 acum pus\u0103 sub surdin\u0103.<\/p>\n

Revenim la gimnastic\u0103. \u201cC\u00e2nd picioarele i se puteau str\u00e2nge \u015fi \u00eentinde cu u\u015furin\u0163\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 dureri, am \u00eenceput s\u0103-i mi\u015fc m\u00e2inile din umeri, de la coate, din \u00eencheieturi, \u015fi falangele degetelor, ca \u015fi acestea s\u0103-\u015fi dea drumul. \u015ei aici, dup\u0103 o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, scopul a fost atins\u201d (idem).<\/p>\n

Este o tehnic\u0103 scriitoriceasc\u0103 de calitate aceea de a extinde, pe de o parte, ideea moral\u0103 a ajutor\u0103rii, cum s-a v\u0103zut, iar pe de alt\u0103 parte, c\u00e2nd se trece la planul fizic individual, extinderea masajelor la \u00eentregul trup. Paralelismul este benefic unei evolu\u0163ii fire\u015fti a nara\u0163iunii.<\/p>\n

\u201cO alt\u0103 opera\u0163ie a urmat: am prins un prosop de somiera patului de deasupra \u015fi l-am sf\u0103tuit pe Stetin s\u0103 prind\u0103 cu ambele m\u00e2ini prosopul \u015fi s\u0103 \u00eencerce s\u0103 se ridice pu\u0163in \u015fi s\u0103 repete mi\u015fcarea din ce \u00een ce mai mult. Dup\u0103 5-6 zile, a reu\u015fit s\u0103 stea liber, nerezemat, pe \u015fezut. A f\u0103cut astfel de exerci\u0163ii timp de o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103.\u201d<\/p>\n

Nara\u0163iunea se apropie de \u00eencheierea victorioas\u0103 a unei lupte cu vr\u0103jm\u0103\u015fia bolii, izb\u00e2nd\u0103 \u00een care am n\u0103d\u0103jduit cu to\u0163ii. Semnal\u00e2nd aceasta, s\u0103 nu cread\u0103 cititorul c\u0103 educa\u0163ia (o autentic\u0103 \u201creeducare\u201d uman\u0103 \u015fi spre binele adev\u0103rat al obiectului ei, nu una cu \u00een\u0163elesul estropiat de c\u0103tre securitate, ca o mostr\u0103 a interven\u0163iilor ei demonologice \u00een \u00eens\u0103\u015fi semantica limbii na\u0163ionale, ceea ce s-a petrecut cu acela\u015fi termen c\u00e2nd a desemnat crimele \u00eempotriva umanit\u0103\u0163ii, de la Pite\u015fti, Gherla \u015f.a.m.d….) va s\u0103 zic\u0103, s\u0103 nu se cread\u0103 c\u0103 educa\u0163ia la care \u00eel supunea povestitorul pe colegul s\u0103u de suferin\u0163\u0103, a luat sf\u00e2r\u015fit.<\/p>\n

\u201cApoi, l-am \u00eendemnat ca, st\u00e2nd pe \u015fezut \u00een pat, s\u0103 \u00eencerce s\u0103 mi\u015fte capul, la dreapta, la st\u00e2nga, \u00een fa\u0163\u0103 \u015fi c\u0103tre spate, tot a\u015fa, pu\u0163in c\u00e2te pu\u0163in \u015fi progresiv. Erau \u015fi aceste mi\u015fc\u0103ri \u00eenso\u0163ite de durere, dar zi de zi, era tot mai mul\u0163umit de rezultat, bucuros c\u0103 putea privi nu numai \u00eenainte drept, ci \u015fi \u00een l\u0103turi, la dreapta \u015fi la st\u00e2nga. De-acum avea, cum spunea el, \u201csenza\u0163ia spa\u0163iului\u201d.\u201d<\/p>\n

Din nou scriitorul p\u0103r\u0103se\u015fte planul fizic al reinstal\u0103rii \u00een pacientului s\u0103u a puterii de a se mi\u015fca, \u00een favoarea unei sub\u0163iri remarci psihologice:<\/p>\n

\u201c\u00centr-o zi l-am v\u0103zut cum privea atent pe p\u0103rintele X (de la Jilava), care tocmai se d\u0103dea jos din pat. L-am \u00eentrebat de ce se uit\u0103 at\u00e2t de atent la p\u0103rinte. Mi-a r\u0103spuns: \u201cVreau s\u0103 v\u0103d cum procedeaz\u0103, ce mi\u015fc\u0103ri face c\u00e2nd se d\u0103 jos din pat.\u201d\u201d<\/p>\n

Dac\u0103 aceasta a fost \u015fi \u015fcoala la m-am supus eu \u00eensumi singur, la v\u00e2rsta de paisprezece ani, pentru a \u00eenv\u0103\u0163a s\u0103 \u00eenot, adic\u0103 am pierdut o jum\u0103tate de zi s\u0103 observ cum procedau broa\u015ftele, eu doream s\u0103 asimilez ceva necunoscut anterior. Cazul lui Stetin este dramatic prin aceea c\u0103 el se str\u0103duia s\u0103 re\u00eenve\u0163e ceva ce uitase odat\u0103 cu dispari\u0163ia obiceiului de aplicare, adic\u0103 cel mai natural proces deprins din cea mai fraged\u0103 copil\u0103rie: mersul.<\/p>\n

\u201cCum \u015fedea pe \u015fezut \u00een pat, i-am\u00a0 f\u0103cut cu tot corpul o mi\u015fcare de 90 de grade \u015fi anume l-am a\u015fezat pe marginea patului cu picioarele \u00een jos pe podea. Apoi, ajut\u00e2ndu-l, i-am ar\u0103tat cum, sprijinindu-se cu m\u00e2na pe pat \u015fi ridic\u00e2nd picioarele se poate a\u015feza pe pat. A f\u0103cut c\u00e2teva asemenea exerci\u0163ii \u00een ziua aceea. Le f\u0103cea u\u015for\u201d (p.261).<\/p>\n

Nu pot s\u0103 nu remarc dotarea naratorului cu un real talent de educator al handicapa\u0163ilor neuromotorii, dublat cu o r\u0103bdare \u015fi o bl\u00e2nde\u0163e nelimitate, ca \u015fi cu o putere de autoobservare \u015fi de observare a celor din jur, at\u00e2t de necesare pentru f\u0103r\u00e2mi\u0163area mi\u015fc\u0103rilor \u00een elementele componente urm\u0103rite a fi predate ucenicului s\u0103u.<\/p>\n

\u201cA doua zi, i-am spus s\u0103 se a\u015feze pe marginea patului cu picioarele pe podea; i-am legat un prosop de patul vecin de sus \u015fi i-am spus s\u0103 se ridice pe picioare \u015fi s\u0103 \u00eencerce, \u0163in\u00e2ndu-se cu am\u00e2ndou\u0103 de patul de sus, s\u0103 fac\u0103 c\u00e2\u0163iva pa\u015fi, merg\u00e2nd lateral, la dreapta \u015fi la st\u00e2nga. A executat aceste mi\u015fc\u0103ri, dar \u00eel durea talpa picioarelor foarte tare. \u201cParc\u0103 calc pe ace\u201d, spunea el\u201d (idem).<\/p>\n

Pentru noi, care \u2013 oric\u00e2t de v\u00e2rstnici am fi \u2013 am fost supu\u015fi la o dopare, din partea firmelor produc\u0103toare ale lumii occidentale, cu reclame televizate, intoxicante p\u00e2n\u0103 \u00een pragul nebuniei, textul de fa\u0163\u0103 sun\u0103 cunoscut. Cine este contemporanul nostru s\u0103 nu cunoasc\u0103 pe de rost toate sculele moderne de \u201cfitness\u201d cum pare c\u0103-i zice metodei, adic\u0103 de gimnastic\u0103 de studio sau de cas\u0103? Nu exist\u0103 un atare om. De aceea lectura despre str\u0103daniile lui Ion Constantin de a improviza aparate pentru uzul de\u0163inutului Stetin \u00een vederea readapt\u0103rii acestuia la via\u0163a locomotorie ne sunt familiare. \u00cen acela\u015fi timp, recunoa\u015ftem cantitatea de energie imaginativ\u0103 necesar\u0103 \u00eenlocuirii fiarelor, arcurilor, roti\u0163elor, rulmen\u0163ilor \u015fi celorlalte componente cu c\u00e2te un prosop, cu marginile de fier ale paturilor \u00eenvecinate \u015fi, mai ales, cu mult\u0103, mult\u0103 \u00eencredere \u00een prieten \u015fi bun\u0103voin\u0163a lui.<\/p>\n

\u201cC\u00e2teva zile a f\u0103cut aceste exerci\u0163ii \u00eentre paturi. C\u00e2nd, f\u0103c\u00e2nd ace\u015fti pa\u015fi, nu mai avu senza\u0163ia de \u00een\u0163ep\u0103turi \u00een t\u0103lpile picioarelor, l-am scos \u00een afara paturilor, \u00een spa\u0163iul dintre paturi \u015fi peretele cu u\u015fa \u2013 un spa\u0163iu liber de 1,5\/3 m \u015fi i-am propus s\u0103 mearg\u0103, sprijinindu-se cu o m\u00e2n\u0103 de paturi, respectiv de pere\u0163i.<\/p>\n

\u201cDou\u0103 zile a f\u0103cut singur aceast\u0103 \u201cplimbare\u201d, apoi l-am plimbat \u00een acest spa\u0163iu fie sprijinindu-se el de mine, fie \u0163in\u00e2ndu-l eu pe el de bra\u0163. Mergea bini\u015for \u015fi din ce \u00een ce mai mult\u201d (idem).<\/p>\n

Ultimul efort fu aidoma \u00eembierii cu care o mam\u0103 \u00ee\u015fi deprinde copilul s\u0103 p\u0103\u015feasc\u0103.<\/p>\n

\u201cA urmat un pas mai departe: el, st\u00e2nd pe picioare drept, iar eu \u00een fa\u0163a lui, la un pas dep\u0103rtare, cu m\u00e2inile \u00eentinse spre el, i-am spus s\u0103 se deplaseze f\u0103r\u0103 fric\u0103 spre mine. Nu prea avea \u00eencredere \u00een sine \u015fi \u00een loc s\u0103 lase m\u00e2inile libere, ca acestea s\u0103 se mi\u015fte pentru echilibrarea corpului \u00een mi\u015fcare, el p\u0103\u015fea \u0163in\u00e2ndu-se cu m\u00e2inile de pantaloni. \u015ei am f\u0103cut acest exerci\u0163iu a\u015fa, el merg\u00e2nd cu fa\u0163a spre mine, iar eu cu spatele merg\u00e2nd \u00een acela\u015fi sens \u015fi \u0163in\u00e2nd mereu bra\u0163ele \u00eentinse spre el. O zi de asemenea exerci\u0163ii a fost de ajuns ca el s\u0103 \u00eendr\u0103zneasc\u0103 s\u0103 mearg\u0103 singur\u201d (idem).<\/p>\n

Trec\u00e2nd pe acolo doctori\u0163a, \u00eel \u00eentreb\u0103 ce mai f\u0103cea. Umorul \u00een\u0163epenitului revenise complet: \u201cCircul, doamn\u0103 doctor, circul\u201d, i-a r\u0103spuns plin de voie bun\u0103.<\/p>\n

I se poate spune \u015fi a\u015fa ascult\u0103rii de Chemare, c\u0103 nu tr\u0103im noi \u00eentr-o aren\u0103, aici pe p\u0103m\u00e2nt, o aren\u0103 prin care circul\u0103m? (recunosc\u00e2nd astfel un dublu \u00een\u0163eles \u00een termenul ales de bolnav.)<\/p>\n

14<\/p>\n

\n

R\u00c3SPUNSUL OB\u015eTEI<\/p>\n

\n

Cu \u015ftiin\u00fe\u0103 a compunerii, Aristide Lefa, \u00een \u201cFerici\u0163i cei ce pl\u00e2ng\u201d, \u00eel pomene\u015fte pe Traian Merca, elevul care a f\u0103cut un pneumotorax spontan la pu\u0163in timp dup\u0103 sosirea la sanatoriul penitenciar T\u00e2rgu-Ocna. Dotarea medical\u0103 local\u0103 nu \u00eeng\u0103duia echipei de medici de\u0163inu\u0163i s\u0103-l salveze. Natura \u015fi tinere\u0163ea au f\u0103cut ceea ce str\u0103dania omului \u00eenv\u0103\u0163at nu a fost \u00een stare \u015fi copilul a fost salvat. Dar nu pentru mult timp: cur\u00e2nd a repauzat. Aceasta constituie, \u00een desf\u0103\u015furarea nara\u0163iunii, momentul Chem\u0103rii lui Dumnezeu.<\/p>\n

R\u0103spunsul omului nu a venit direct \u015fi nici individual. Ci lucrurile s-au petrecut de ca \u015fi cum gravitatea celor \u00eent\u00e2mplate ar fi atras aten\u0163ia tuturora asupra pericolului plan\u00e2nd peste cei mai bolnavi dintre deplasa\u0163ii acolo. Nu numai asupra pericolului, dar \u015fi asupra rolului pe care l-ar fi putut juca fra\u0163ii de suferin\u0163\u0103 \u00een salvarea lor. Sub influen\u0163a \u015foaptei divine, colectivitatea uman\u0103 prezent\u0103 atunci izbuti ceva extrem de rar \u00een experien\u0163a umanit\u0103\u0163ii: consensul jertfei cre\u015ftine.<\/p>\n

S\u0103 d\u0103m cuv\u00e2ntul memorialistului, preschimbat \u00een istoric al unui loc al suferin\u0163ei unic prin spiritualitatea \u00eenalt\u0103 ce l-a caracterizat.<\/p>\n

\u201cCei grav bolnavi nu reu\u015feau s\u0103 se refac\u0103 mai repede, deoarece inapeten\u0163a specific\u0103 bolii \u00eei \u00eempiedica s\u0103 poat\u0103 m\u00e2nca. Atunci s-a hot\u0103r\u00e2t ca cei care erau mai pu\u0163in bolnavi sau chiar s\u0103n\u0103to\u015fi, cum era cazul meu, s\u0103 renun\u0163\u0103m la alimentele mai consistente, ca untul, marmelada, zah\u0103rul, carnea \u015fi altele, \u00een favoarea lor\u201d (p.67). Spre uzul cititorilor care nu au trecut prin universul de dincolo de gratii, trebuie \u015ftiut c\u0103 un atare regim alimentar nu era de conceput \u00een nici un alt spa\u0163iu punitiv. El era creat anume pentru tuberculo\u015fii care aveau norocul s\u0103 fie adu\u015fi la T\u00e2rgu-Ocna \u00een perioada la care ne referim. C\u0103ci binefacerea aceasta nu a durat mult timp \u015fi de ea nu au beneficiat to\u0163i ftizicii de pe teritoriul condamn\u0103rilor politice, nici pe parcursul \u00eentregii dictaturi comuniste.<\/p>\n

\u201cAcest procedeu s-a men\u0163inut pe toat\u0103 durata c\u00e2t au existat de\u0163inu\u0163i politici \u00een acest sanatoriu. Au fost destui cei care, \u00een acest timp, au gustat cu totul \u00eent\u00e2mpl\u0103tor din aceste alimente. Procedeul a fost salutar \u015fi a ajutat mult la refacerea fizic\u0103 a celor mai grav bolnavi\u201d (idem).<\/p>\n

S\u0103 nu se cread\u0103 cumva c\u0103 acest r\u0103spuns dat Chem\u0103rii provenea numai de la ob\u015ftea celor credincio\u015fi, a practican\u0163ilor cre\u015ftini. Nu.<\/p>\n

\u201cCur\u00e2nd, sanatoriul s-a umplut \u015fi num\u0103rul bolnavilor a trecut de 150; se aflau de\u0163inu\u0163i de toate culorile politice, fo\u015fti poli\u0163i\u015fti, criminali contra umanit\u0103\u0163ii, din toate categoriile sociale: \u0163\u0103rani, muncitori \u015fi intelectuali. Tuturor, f\u0103r\u0103 excep\u0163ie, li s-a aplicat regimul amintit \u015fi aproape to\u0163i \u015fi-au dat obolul cum au putut\u201d (idem).<\/p>\n

Simplitatea expunerii, determinarea puls\u00e2nd \u00een ad\u00e2ncul frazelor expozitive, conving de la bun \u00eenceput. A\u015fa au stat lucrurile \u015fi altfel nu puteau sta!<\/p>\n

\u201c\u00cen sanatoriu, se instaurase o atmosfer\u0103 deosebit\u0103 poate \u015fi pentru faptul c\u0103, \u00een permanen\u0163\u0103, ne luptam cu moartea. La un moment dat a trebuit s\u0103 facem \u201cpoli\u0163ie\u201d \u015fi s\u0103-i supraveghem pe cei care, fiind destul de bolnavi, renun\u0163au la hrana consistent\u0103. Era necesar s\u0103-i \u00eempiedic\u0103m pentru a nu-\u015fi periclita propria lor s\u0103n\u0103tate. Aceast\u0103 minunat\u0103 atitudine, \u00eempreun\u0103 cu o atmosfer\u0103 de dragoste cre\u015ftin\u0103 fa\u0163\u0103 de semeni, a domnit permanent \u00eentre bolnavi\u201d (p.67-68).<\/p>\n

S\u0103 nu se cread\u0103 c\u0103 \u201cr\u0103spunsul\u201d dat Chem\u0103rii, \u00een varianta expus\u0103, se m\u0103rginea la a r\u0103m\u00e2ne o simpl\u0103 ab\u0163inere mecanic\u0103 de la m\u00e2ncarea \u2018mai bun\u0103\u2019. El era \u2018lucr\u0103tor\u2019, forma sufletele. Aparent anodin \u2013 constituia o \u015fcoal\u0103 tainic\u0103 a duhovniciei. \u201cAici la T\u00e2rgu-Ocna au \u00eenchis ochii peste 100 bolnavi, care au primit moartea f\u0103r\u0103 s\u0103 c\u00e2rteasc\u0103 sau s\u0103 regrete via\u0163a pe care o p\u0103r\u0103seau, cei mai mul\u0163i, \u00een plin\u0103 tinere\u0163e. (…) Aici am avut ocazia s\u0103 tr\u0103iesc clipe de neuitat \u015fi satisfac\u0163ii suflete\u015fti, pe care nu le-am tr\u0103it nici \u00eenainte, nici dup\u0103 aceast\u0103 perioad\u0103, oric\u00e2t de paradoxal ar p\u0103rea. Am sim\u0163it \u015fi m-am convins c\u0103 dragostea cre\u015ftin\u0103 este cea mai puternic\u0103 arm\u0103 \u00een lupt\u0103 cu r\u0103ul \u015fi acest lucru ne-a ajutat, at\u00e2t pe mine, c\u00e2t \u015fi pe ceilal\u0163i, s\u0103 dep\u0103\u015fim \u00eencerc\u0103rile la care aveam s\u0103 fim supu\u015fi\u201d (p.68).<\/p>\n

A\u015fa st\u00e2nd lucrurile, autorul simte nevoia, la \u00eencheierea c\u0103r\u0163ii, s\u0103 revin\u0103 cu r\u00e2vn\u0103 la retr\u0103irea bucuriilor spirituale oferite de coabitarea cu at\u00e2\u0163ia tr\u0103itori cre\u015ftini. \u201cDragostea \u00eentre oameni \u015fi \u00eentr-ajutorarea cre\u015ftin\u0103 a fost mai prezent\u0103 ca nic\u0103ieri \u00een alt\u0103 parte. (…) Aici m-am convins c\u0103 sfin\u0163enia nu este o utopie (…), c\u0103 este realizabil\u0103 de cei ce doresc, cu t\u0103rie, s-o ating\u0103\u201d (p.221).<\/p>\n

\n

15<\/p>\n

\n

UN SUFLET NOU<\/p>\n

\n

\u00cen cumplita iarn\u0103 a lui 1963, la Periprava, istorise\u015fte Aristide Lefa, i-a venit sorocul s\u0103 aduc\u0103 un suflet nou pe lume soa\u0163ei de dou\u0103zeci de ani a unui ofi\u0163er din garda de securitate. \u201cNu putea fi evacuat\u0103 nici pe ap\u0103, nici pe uscat \u015fi nici pe calea aerului, deoarece nici un helicopter n-ar fi reu\u015fit s\u0103 aterizeze \u00een aceste condi\u0163ii, viscolul fiind foarte puternic\u201d (\u201cFerici\u0163i cei ce pl\u00e2ng\u201d, Bucure\u015fti, Editura Eminescu, 1998, p.211). Medicul oficial, c\u0103ruia i se al\u0103turase \u015fi \u015feful infirmeriei unde lucrau colegii s\u0103i de\u0163inu\u0163i, nu izbutea cu nici un chip s\u0103 se descurce. Nici unul dintre d\u00e2n\u015fii nu avea suficient\u0103 practic\u0103 \u00een obstretic\u0103. Opt ceasuri trecuser\u0103 de c\u00e2nd se declan\u015fase travaliul, \u00eens\u0103 dilatarea colului nu era satisf\u0103c\u0103toare.<\/p>\n

Cei doi apelar\u0103 la narator, practicant, \u015fi d\u00e2nsul, al medicinei. \u201cSe punea o problem\u0103 de con\u015ftiin\u0163\u0103 foarte dificil\u0103. Era vorba de salvarea a dou\u0103 vie\u0163i. \u00cen cazul \u00een care tentativa de a interveni e\u015fua a\u015f fi fost pasibil s\u0103 fiu acuzat de inten\u0163ie criminal\u0103. (…) Pe de alt\u0103 parte, a nu interveni \u00eensemna s\u0103 condamn la moarte cele dou\u0103 fiin\u0163e. (…) \u00cen con\u015ftiin\u0163a mea s-a dat o lupt\u0103 \u015fi am ajuns la concluzia c\u0103, orice ar fi, aveam datoria s\u0103 intervin, \u00eencerc\u00e2nd chiar imposibilul\u201d (p.212). Este natural s\u0103 fiu \u00eentrebat \u00eentre cine \u015fi cine s-a dat acea lupt\u0103. R\u0103spunsul mi se pare firesc: \u00eentre Dumnezeu \u015fi spaim\u0103; dar spaima, la\u015fitatea, sunt alte chipuri ale diavolului. Dumnezeu \u00eel chema pe hipocratele condamnat s\u0103 lase de o parte orice temere \u015fi comoditate \u015fi s\u0103 treac\u0103 la salvarea vie\u0163ilor mamei \u015fi pruncului. Aceasta era Chemarea. Iar diavolul \u00eei \u00eenf\u0103\u0163i\u015fa nefericirile ce l-ar fi putut a\u015ftepta, \u00een cazul c\u00e2nd…<\/p>\n

Chemarea a biruit \u00een sufletul s\u0103u de cre\u015ftin.<\/p>\n

\u201cAm examinat gravida. Punga amiotic\u0103 se rupsese, f\u0103tul era angajat, \u00eens\u0103 dilatarea colului nu era suficient\u0103. Cordul foetal b\u0103tea neregulat, iar contrac\u0163iile uterine erau foarte reduse\u201d (idem). O scurt\u0103 introducere \u00een tem\u0103 a tinerei viitoare mame \u015fi administrarea unui medicament necesar declan\u015f\u0103 travaliul. Ispita de a nu se \u00eentemeia pe de-a-ntregul pe Chemare persist\u0103. Frica \u00eel sufoc\u0103 pe medic. \u201c\u00cen orice moment se putea rupe uterul \u015fi \u00eentreaga dram\u0103 s-ar fi consumat aproape instantaneu\u201d (p.213).<\/p>\n

Omul simte c\u0103 i-a fost \u00eencredin\u0163at\u0103 delega\u0163ia de a-l \u00eenlocui pe F\u0103c\u0103tor \u015fi \u00ee\u015fi ia curajul \u00een din\u0163i, pentru a nu face Crea\u0163ia de ru\u015fine.<\/p>\n

\u201cDirij\u00e2nd eforturile femeii, cu pauzele necesare c\u00e2\u015ftig\u0103rii for\u0163elor, expulsia s-a produs, \u00een aproximativ o jum\u0103tate de or\u0103\u201d (idem). Povestitorul \u00eenc\u0103 nu era total convins c\u0103 se afla pe calea Chem\u0103rii, deoarece este at\u00e2t de nesigur\u0103 \u015fansa noastr\u0103 de a \u00een\u0163elege corect aceast\u0103 interven\u0163ie a lui Dumnezeu \u00een realitatea cotidian\u0103…<\/p>\n

\u201cC\u00e2nd am v\u0103zut feti\u0163a c\u0103 tr\u0103ie\u015fte \u015fi respir\u0103, o piatr\u0103\u00a0 grea s-a luat de pe sufletul meu. Iancu a f\u0103cut oficiul de moa\u015f\u0103, iar eu m-am ocupat de expulzia placentei. O mic\u0103 ruptur\u0103 de perineu am rezolvat-o cu dou\u0103 fire de a\u0163\u0103. La sf\u00e2r\u015fit eram complet epuizat din cauza emo\u0163iei pe care o tr\u0103isem. N-am s\u0103 uit niciodat\u0103 privirile acestei femei de dou\u0103zeci de ani care trecuse at\u00e2t de aproape de moarte\u201d (idem).<\/p>\n

Oare ale femeii erau privirile pline de recuno\u015ftin\u0163\u0103 sau ale Aceluia \u00eensu\u015fi care lansase Chemarea?<\/p>\n

\n

16<\/p>\n

\n

TREZIREA REMU\u015eC\u0102RILOR<\/p>\n

\n

Coabitarea \u00een aceea\u015fi celul\u0103 cu Eugen Cristescu, \u00een perioada unor anchete extrem de dure, \u00eei este folositoare lui Gabriel B\u0103l\u0103nescu. \u201cCu amintirile \u015fi povestirile lui evadam din realitatea pe care o tr\u0103iam\u201d (\u201cDin \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia mor\u0163ii\u201d, Timi\u015foara, Editura Gordian, 1994, p.52). Dac\u0103 fostul \u015fef al serviciului secret al armatei s-ar fi m\u0103rginit la a goli sacul cu pove\u015fti (ceea ce, dealtfel, era gr\u0103bit s-o fac\u0103, fiiindc\u0103 era con\u015ftient c\u0103 \u00eei venea r\u00e2ndul cur\u00e2nd s\u0103 fie executat \u015fi sim\u0163ea nevoia s\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u015feasc\u0103 toate c\u00e2te se adunaser\u0103 \u00een sufletul \u015fi memoria lui), dac\u0103 nu i-ar fi m\u0103rturisit colegului c\u0103 avea o misiune, anume de a dubla ancheta de sus, tr\u0103g\u00e2ndu-l de limb\u0103, toate ar fi fost minunate. Din p\u0103cate, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u00eei cerea s\u0103 povesteasc\u0103 \u015fi el. Mai ales… despre gazdele ce avusese c\u00e2nd se ascundea de urm\u0103rire!<\/p>\n

\u201cLa toate aceste invita\u0163ii r\u0103m\u00e2neam mut, dar \u00eencercam s\u0103 \u0163es o amintire care s\u0103 nu aib\u0103 nici o leg\u0103tur\u0103 cu via\u0163a mea, ceva\u00a0 julesvernian \u015fi nu reu\u015feam. O total\u0103 deta\u015fare de via\u0163a mea, tocmai \u00een momentele acelea, era o imposibilitate. Pentru c\u0103 tocmai atunci reveneau \u00een minte, cu acuitate, momente din copil\u0103rie, momente din adolescen\u0163\u0103, \u015fi, cu at\u00e2ta prospe\u0163ime \u00eenc\u00e2t totul \u00eemi p\u0103rea petrecut \u00eentr-un trecut foarte apropiat \u015fi parc\u0103 totul, chiar momente din cele mai diferite, tr\u0103ite la distan\u0163e foarte mari, \u00eemi p\u0103reau c\u0103 se leag\u0103 unele de altele \u00eentr-at\u00e2ta \u00eenc\u00e2t o singur\u0103 verig\u0103 dac\u0103 desf\u0103ceam, s-ar fi de\u015firat totul\u201d (idem).<\/p>\n

O ispit\u0103 de \u00eenscriere \u00een arta lui Marcel Proust a modalit\u0103\u0163ii proprii de narare o reg\u0103sim \u00een acest pasaj discut\u00e2nd rememor\u0103rile, \u015fi \u00een altele la fel de elocvente prin sub\u0163irimea investig\u0103rii sinelui \u015fi a mi\u015fc\u0103rilor urm\u0103rite \u00een el. Comuniunea cu t\u0103r\u00e2mul amintirilor urc\u0103 p\u00e2n\u0103 la un punct pe linia cucerit\u0103 de romancierul francez ca, deodat\u0103, memorialistul rom\u00e2n s\u0103 fie dator a o p\u0103r\u0103si, pentru c\u0103 porunca lui nu este aceea de a-\u015fi aminti, ci dimpotriv\u0103 de a fi g\u0103sit cheia uit\u0103rii. S\u0103 nu trecem cu vederea c\u0103 se confrunta cu zdrobitorii c\u0103rnii \u015fi a con\u015ftiin\u0163elor.<\/p>\n

\u201cO singur\u0103 solu\u0163ie \u00eentrevedeam. Renun\u0163area total\u0103, \u00een con\u015ftiin\u0163a mea, la via\u0163\u0103. S\u0103 o consider nefolositoare de aci \u00eenainte, s\u0103 o consider chiar primejdioas\u0103. Acest g\u00e2nd \u00eemi p\u0103rea \u00een\u0163elept \u015fi m\u00e2ng\u00e2ietor\u201d (idem).<\/p>\n

Calit\u0103\u0163ile scriitorice\u015fti ale autorului se v\u0103d mai ales \u00eentr-aceea c\u0103 are modestia \u015fi r\u0103bdarea de a nu sublinia jocul \u00eentreprins \u00een vederea suger\u0103rii ideii pe care voie\u015fte s\u0103 o strecoare \u00een mintea cititorului. \u015ei nu este singurul s\u0103u merit de prozator st\u0103p\u00e2n pe uneltele sale. La ce m\u0103 refeream? Alegerea, \u00een vederea comunic\u0103rii, a dou\u0103 dintre amintirile ce-l b\u00e2ntuiau. C\u0103ci ele dezv\u0103luie mai mult dec\u00e2t s-ar p\u0103rea, fac leg\u0103tura trecutului cu prezentul, \u00een sensul explic\u0103rii celui de-al doilea prin cel dint\u00e2i. Ceea ce vreau s\u0103 spun se l\u0103mure\u015fte \u00eendat\u0103.<\/p>\n

\u201c\u00cemi revenea cu st\u0103ruin\u0163\u0103 \u00een minte o scen\u0103 din copil\u0103rie. Un frate al meu sp\u0103rsese un geam. M-am gr\u0103bit s\u0103-l denun\u0163 mamei. B\u0103taia am \u00eencasat-o eu, iar fratele care sp\u0103rsese geamul a fost admonestat p\u0103rinte\u015fte, cu recomanda\u0163ia care mi-a fost f\u0103cut\u0103 poate de zece ori \u00eentr-un minut: \u201cS\u0103 nu p\u00e2r\u0103\u015fti!\u201d\u201d (idem).<\/p>\n

Pe dat\u0103 motorul cugetului porne\u015fte s\u0103 suceasc\u0103 \u015fi s\u0103 r\u0103suceasc\u0103 firul tors, aplic\u00e2nd istorioara la epoca arest\u0103rii, pun\u00e2nd cerin\u0163a mamei fa\u0163\u0103-n fa\u0163\u0103 cu cerin\u0163ele anchetatorului, b\u0103taia ei de atunci cu b\u0103t\u0103ile \u00eencasate acum (revers al celei de odinioar\u0103). \u201cDar imediat \u00eencepeau judec\u0103\u0163ile: \u201cDac\u0103 nu se petreceau astfel de scene, \u00een copil\u0103ria mea \u015fi dac\u0103 nu mi le aminteam, ce a\u015f fi f\u0103cut ast\u0103zi? Este omul f\u0103cut s\u0103 fie bun sau s\u0103 fie r\u0103u?\u201d Deta\u015f\u0103rile pe care le \u00eencercam m\u0103 nelini\u015fteau, dar numai \u00een m\u0103sura \u00een care f\u0103ceam judec\u0103\u0163i cu privire la atitudinea mea \u00een clipa de fa\u0163\u0103. \u00cencercam s\u0103 pricep \u00een ce m\u0103sur\u0103 are \u00eenr\u00e2urire educa\u0163ia asupra structurii noastre. Trebuia s\u0103 dep\u0103\u015fesc toate aceste fr\u0103m\u00e2nt\u0103ri \u2013 \u00eemi spuneam \u2013 \u015fi reu\u015feam, dar numai pentru scurt timp. Pentru c\u0103 \u00een frac\u0163iuni de secund\u0103, se aglomerau at\u00e2tea probleme, at\u00e2tea regrete, at\u00e2tea remu\u015fc\u0103ri… Mai ales remu\u015fc\u0103ri\u201d (idem).<\/p>\n

Cititorul a sesizat imediat rela\u0163ia dintre amintirea p\u00e2rei sale, actul educativ \u00eenso\u0163ind-o pe cea din urm\u0103, \u015fi anchetele prezente, cu prilejul c\u0103rora tocmai \u2018s\u0103 p\u00e2rasc\u0103\u2019 i se cerea. De aici, iscodirea fiin\u0163ei umane fie ca bun\u0103 sau rea din facere, fie ca rezultat al form\u0103rii pedagogice. Pornind pe un astfel de drum al discu\u0163iilor asupra fiin\u0163ei sale spirituale \u015fi socializate nu se \u015ftia unde se putea opri, sub imperiul v\u00e2nei de bou \u015fi al c\u0103lc\u0103rii \u00een picioare. Pentru c\u0103 exista riscul ca mintea, \u00een c\u0103utarea unei sc\u0103p\u0103ri, s\u0103 se opreasc\u0103 la convingerea c\u0103 omul este determinat genetic c\u0103tre anumite comport\u0103ri blamabile. Era o idee ca oricare alta, adic\u0103 lipsit\u0103 de garan\u0163ia c\u0103 ar fi fost adev\u0103rat\u0103. Prin aceast\u0103 sl\u0103biciune, odat\u0103 acceptat\u0103, putea deschide por\u0163ile pe unde s\u0103 se strecoare dezastrul moral. Dar nu-i d\u0103dea memoria r\u0103gaz s\u0103 duc\u0103 filosofarea prea departe, deoarece \u00eei \u00eenghesuia \u00een con\u015ftiin\u0163\u0103 alte \u015fi mereu alte priveli\u015fti ale trecutului \u00eendep\u0103rtat, ce veneau cu grab\u0103 s\u0103-i deslege \u00eentreb\u0103rile prezentului sau s\u0103 i le \u00eencurce \u015fi mai tare, pun\u00e2ndu-l pe jar.<\/p>\n

\u201cCele mai insignifiante gre\u015feli din via\u0163a mea liber\u0103 \u00eemi p\u0103reau catastrofe. \u00cemi aminteam, de exemplu, c\u0103 aveam o c\u0103\u0163ea pe c\u00e2nd eram de 7-8 ani, pe care to\u0163i fra\u0163ii o \u00eendr\u0103gisem \u015fi, pentru c\u0103 era neagr\u0103, o botezasem Negru\u0163a. Negru\u0163a a f\u0103cut o ran\u0103 la ureche, ran\u0103 care supura. \u00cen mintea mea de copil s-a n\u0103scut o b\u0103nuial\u0103 v\u0103z\u00e2nd-o c\u0103 sufer\u0103. Dac\u0103 turbeaz\u0103? C\u00e2nd tata s-a \u00eentors de la serviciu acas\u0103, l-am \u00een\u015ftiin\u0163at c\u0103 Negru\u0163a a turbat. Tata, expeditiv, a \u00eenchis-o \u00eentr-un cote\u0163 de p\u0103s\u0103ri \u015fi a \u00eempu\u015fcat-o. \u00cen via\u0163a mea, dup\u0103 aceea, mi-a revenit de multe ori \u00een memorie zgomotul armei de foc \u015fi nedreptatea pe care am f\u0103cut-o Negru\u0163ei. Dar niciodat\u0103 nu a st\u0103ruit cu at\u00e2ta pregnan\u0163\u0103 ca \u00een clipele pe care le tr\u0103iam dup\u0103 arestare. Negru\u0163a m\u0103 \u00eenso\u0163ea \u00een b\u0103t\u0103i, \u00een foame, \u00een chinuri. \u015eaptesprezece ani c\u00e2t am parcurs \u00eenchisorile comuniste, Negru\u0163a mi-a fost unul din cei mai apropia\u0163i prieteni. N-au fost prea multe zile \u00een care Negru\u0163a s\u0103 nu fi fost prezent\u0103 \u00een amintirea mea, \u00een remu\u015fcarea mea, \u00een afec\u0163iunea mea…\u201d (p.52-53).<\/p>\n

Rememorarea, ascuns\u0103 \u00een c\u0103mara judec\u0103\u0163ii pe care ne-o facem to\u0163i, profit\u00e2nd de apropierea mor\u0163ii (fa\u0163a cea mai util\u0103 a arest\u0103rii \u00een temeiul unor legi ilegale, sub comunism), se rafineaz\u0103 p\u00e2n\u0103 la a l\u0103sa s\u0103 transpar\u0103 lucruri superioare ei. P\u00e2n\u0103 la a l\u0103sa s\u0103 transpar\u0103 \u00eens\u0103\u015fi Chemarea la poc\u0103in\u0163\u0103. Este ceea ce tr\u0103ia Gabriel B\u0103l\u0103nescu. Remu\u015fc\u0103rile pomenite de el, constituie punerea unui \u00eenceput bun pentru o nou\u0103 via\u0163\u0103, cur\u0103\u0163it\u0103 de \u00eenc\u0103rc\u0103tura noroit\u0103 a trecutului.<\/p>\n

17<\/p>\n

\n

DAC\u0102 N-A FOST CHEMAREA,<\/p>\n

CE A FOST?<\/p>\n

\n

O dispozi\u0163ie special\u0103 a camerei unde nimeriser\u0103 de\u0163inu\u0163ii cu prilejul unei noi pritociri organizatorice le impuse o stare de spirit sumbr\u0103. Nimeriser\u0103 al\u0103turi de morga penitenciarului. Zi de zi, sc\u00e2r\u0163\u00e2itul unui c\u0103rucior le sf\u00e2\u015fia aten\u0163ia, orice preocupare ar fi avut. \u00cen el, p\u0103r\u0103seau \u00eenc\u0103perea al\u0103turat\u0103 c\u00e2te dou\u0103 cosciuge. Asta timp de trei-patru luni. Nu este de mirare c\u0103 \u00eencepur\u0103 condamna\u0163ii s\u0103 se considere a se g\u0103si \u00eentr-o \u201canticamer\u0103 a mor\u0163ii\u201d.<\/p>\n

Gabriel B\u0103l\u0103nescu (\u201cDin \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia mor\u0163ii\u201d, Timi\u015foara, Editura Gordian, 1994) are darul de a surprinde cu fidelitate orice muta\u0163ie psihologic\u0103 a personajelor sale. Socotesc \u201cDin \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia mor\u0163ii\u201d \u2013 amintirile sale din deten\u0163ie \u2013 un model de scriere asupra penitenciarelor din Rom\u00e2nia comunist\u0103, care produs intelectual \u2013 al\u0103turi de at\u00e2tea altele \u2013 d\u0103 m\u0103sura calit\u0103\u0163ii umane ce a fost victimizat\u0103 \u00een penitenciarele bol\u015fevismului. \u00centr-o patrie decapitat\u0103 de securitate, cum este aceea \u00een care ne zv\u00e2rcolim dup\u0103 Revolu\u0163ia din 1989, este util p\u0103str\u0103rii dreptului nostru la demnitate s\u0103 ne cunoa\u015ftem antecesorii m\u0103car, dac\u0103 nu mai avem cine s\u0103 ne conduc\u0103, ori s\u0103 ne indice un drum de ie\u015fire la lumin\u0103 de sub poverile de bezn\u0103 aruncate asupr\u0103-ne de c\u0103tre o nou\u0103 genera\u0163ie de lipitori promovate de st\u0103p\u00e2nitorii de ieri ai \u0163\u0103rii. A-i cunoa\u015fte pe cei disp\u0103ru\u0163i ne ofer\u0103 modele umane, deci pilde de urmat, ori cu cari, cei hot\u0103r\u00e2\u0163i a nu-\u015fi p\u0103r\u0103si \u0163ara \u015fi neamul de izbeli\u015fte s\u0103 se str\u0103duiasc\u0103 a sem\u0103na, pentru a nu se pierde s\u0103m\u00e2n\u0163a cea bun\u0103 a rom\u00e2nimii.<\/p>\n

Memorialistul constat\u0103 restr\u00e2ngerea procup\u0103rilor celor \u00eenchi\u015fi \u00een acele condi\u0163ii improprii unei vie\u0163i senine. Priveli\u015ftea perechii de sicrie cotidiene impuse o alt\u0103 orientare a convorbirilor zilnice. \u201cProblemele politice au ie\u015fit din interesul \u015fi aten\u0163ia noastr\u0103. Rug\u0103ciunile preo\u0163ilor erau repetate de dou\u0103-trei ori pe zi, iar problemele abordate erau exclusiv de ordin religios sau medical\u201d (p.124). Dup\u0103 cum se va vedea imediat mai departe, este de b\u0103nuit c\u0103, aidoma concentr\u0103rii aten\u0163iei asupra s\u0103n\u0103t\u0103\u0163ii personale, \u015fi tematica religioas\u0103 ce-i atr\u0103gea pe convorbitori se limita la aspectele funerare ale leg\u0103turii cu Dumnezeu. \u201cSuferin\u0163a noastr\u0103 moral\u0103 \u00eencepea s\u0103 ia propor\u0163ii, \u015fi, odat\u0103 cu aceast\u0103 suferin\u0163\u0103 moral\u0103, \u015fi cea fizic\u0103. Ficatul, din\u0163ii, stomacul sau urechile, r\u00e2nd pe r\u00e2nd ne-au \u00eencercat pe to\u0163i\u201d (idem). Caracterul asociativ al g\u00e2ndirii asculta de legea dominantei, cea din urm\u0103 impun\u00e2nd \u2018culoarea\u2019 tuturor opera\u0163iilor cerebrale aflate sub imperiul umbrei sale. De pe acum \u00eentrez\u0103rim o vag\u0103 prezen\u0163\u0103 a Chem\u0103rii.<\/p>\n

\u201cUn ploie\u015ftean (…) avea, \u00een timpul crizelor de ficat, spasme at\u00e2t de violente \u00eenc\u00e2t trebuia s\u0103-l \u0163inem de m\u00e2ini \u015fi de picioare s\u0103 nu se loveasc\u0103. Am cerut s\u0103 fie dus la vizita medical\u0103, de nenum\u0103rate ori, f\u0103r\u0103 nici un rezultat. Am protestat la apari\u0163ia ofi\u0163erului. Am cerut s\u0103 ni se permit\u0103 s\u0103 scriem acas\u0103 pentru medicamente… \u201cca s\u0103 nu cheltui\u0163i dumneavoastr\u0103 cu noi\u201d. A doua zi m\u00e2ncarea noastr\u0103 a fost redus\u0103 la jum\u0103tate, sub raportul caloriilor, din cauza acestor cereri. Adic\u0103 ni s-au dat ni\u015fte l\u0103turi, care proveneau cu siguran\u0163\u0103 de la sp\u0103larea vaselor \u015fi a ciuberelor\u201d (idem).<\/p>\n

Chemarea aceasta neprecizat\u0103 este aceea care sus\u0163ine t\u0103ria b\u0103rba\u0163ilor martori ai suferin\u0163ei umane. Ei se simt r\u0103spunz\u0103tori pentru via\u0163a d\u0103ruit\u0103 de Dumnezeu, \u00een calitate de confra\u0163i, dar \u015fi de fii. Ne surprinde atitudinea lor omenoas\u0103 cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t se scufundau v\u0103z\u00e2nd cu ochii \u00een marasmul mor\u0163ii induse de vecin\u0103tatea men\u0163ionat\u0103. Pe nea\u015fteptate, ei parcurg toate etapele ajutor\u0103rii semenului, c\u00e2te se aflau \u00eenaintea lor. Deodat\u0103, Chemarea devine asurzitoare. \u00cens\u0103\u015fi ap\u0103rarea propriei fiin\u0163e este p\u0103r\u0103sit\u0103 \u00eentr-un col\u0163, \u00een favoarea jertfei pentru aproapele, care-i face s\u0103-\u015fi uite de spaimele bolilor personale. Cine le-a dat for\u0163a unirii \u00eentru dep\u0103\u015fiea \u00eentr-ajutor\u0103rii fire\u015fti? Cine i-a f\u0103cut s\u0103 sar\u0103 \u00een bra\u0163ele mor\u0163ii ce-i p\u00e2ndea pe fereastr\u0103, din c\u0103ruciorul pomenit? Cine i-a determinat s\u0103-\u015fi uite fragilitatea din na\u015ftere \u00een favoarea salv\u0103rii semenului? Cine i-a \u00eendemnat s\u0103 aleag\u0103, \u00eentre op\u0163iunea prezerv\u0103rii unui echilibru precar al persoanei \u015fi sprijinirea celui de al\u0103turi, s\u0103 aleag\u0103, ziceam, pe cea din urm\u0103?<\/p>\n

\u201cAm mers mai departe \u015fi i-am prevenit c\u0103 \u00een cazul \u00een care bolnavul va continua s\u0103 fie lipsit de \u00eengrijire medical\u0103, vom declara greva foamei, \u00een semn de protest.<\/p>\n

\u2013 Declara\u0163i!, ne spune plutonierul.<\/p>\n

\u015ei am declarat.<\/p>\n

Trei zile am refuzat m\u00e2ncarea, pentru ca a patra zi s\u0103-\u015fi fac\u0103 apari\u0163ia \u00een pragul celulei un ofi\u0163er \u00eembr\u0103cat \u00een alb, care era un plutonier din paza penitenciarului, \u015fi nu de la infirmerie. Acesta era \u00eenso\u0163it de al\u0163i plutonieri, dintre cei mai voinici. Plutonierul care simula a fi agent sanitar, avea un clistir, aproape plin cu o solu\u0163ie care se l\u0103sa ghicit\u0103 a fi lapte cu ou. Ne-a luat unul c\u00e2te unul \u00eentr-o celul\u0103 al\u0103turat\u0103 \u015fi, \u00eempotriva voin\u0163ei noastre, \u00eentr-o lupt\u0103 dramatic\u0103, a noastr\u0103 a celor nehr\u0103ni\u0163i (\u015fi dup\u0103 trei zile de grev\u0103 a foamei!), cu c\u00e2\u0163iva geala\u0163i, am fost a\u015feza\u0163i unul c\u00e2te unul pe ciment, ni s-a deschis for\u0163at gura \u015fi, cu o canul\u0103 care mirosea puternic a fecale, ne-a fost turnat\u0103 pe g\u00e2t solu\u0163ia din clistir. A fost scutit bolnavul de ficat, care era at\u00e2t de epuizat de boal\u0103, \u00eenc\u00e2t nu se mai putea scula din pat.<\/p>\n

(…) Dup\u0103 jum\u0103tate de or\u0103, a fost luat pe targ\u0103 bolnavul \u015fi dus \u00eentr-o celul\u0103 vecin\u0103, singur.<\/p>\n

Dup\u0103 c\u00e2teva zile, am auzit prin planton c\u0103 a murit\u201d (124-125).<\/p>\n

Ce a conferit vlag\u0103 acestor mor\u0163i-vii s\u0103 lupte p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t \u00eentru ap\u0103rarea vie\u0163ii, c\u00e2nd ei vegetau de pe atunci \u00een umbra mor\u0163ii? Dac\u0103 nu a fost Chemarea lui Dumnezeu, atunci ce a fost?<\/p>\n

18<\/p>\n

\n

CHEMAREA PRIN POEZIE<\/p>\n

\n

Gabriel B\u0103l\u0103nescu se pomeni iar\u0103\u015fi mutat dintr-o celul\u0103 \u00eentr-alta. Aici, \u201cpe cele dou\u0103 rogojini, \u00eentin\u015fi, nemi\u015fca\u0163i, dou\u0103 schelete: Radu Gyr \u015fi Radu Mironovici\u201d (Gabriel B\u0103l\u0103nescu, \u201cDin \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia mor\u0163ii\u201d, Timi\u015foara, Editura Gordian, 1994, p.186). Cel dint\u00e2i le istorise\u015fte noilor veni\u0163i cum a fost amenin\u0163at c\u0103, pentru o poezie necunoscut\u0103 lor, al c\u0103rei personaj principal este Iisus, avea s\u0103 i se intenteze un nou proces. R\u0103spunsul poetului con\u0163ine o provocare mai presus de posibilitatea securi\u015ftilor de \u00een\u0163elegere: \u201cLe-am spus c\u0103 pentru Isus vreau s\u0103-mi fac\u0103 proces\u201d (p.187). Adic\u0103 era doritor s\u0103 sufere pentru Fiul lui Dumnezeu, singura suferin\u0163\u0103 pe care merita s\u0103 o rabde, neexist\u00e2nd \u00een ea nici un gr\u0103unte de egoism. (M\u0103 m\u00e2ng\u00e2i, acum c\u00e2nd a trecut at\u00e2ta timp de la anii temni\u0163ei, c\u0103 am ajuns pe c\u0103i personale la o concluzie similar\u0103. \u015etiind c\u0103 rare erau cazurile elibera\u0163ilor care s\u0103 nu revin\u0103 dup\u0103 gratii cu un nou proces politic, mi-am zis: \u2039Nimic nu merit\u0103 mai grabnic\u0103 re\u00eentoarcere dec\u00e2t aceea pentru credin\u0163a ortodox\u0103… \u00cen cazul unui proces pentru Biseric\u0103, fiece secund\u0103 petrecut\u0103 \u00een gherl\u0103 are pre\u0163ul ei \u00een aur. Poate exista pricin\u0103 na\u0163ional\u0103 mai autentic\u0103 dec\u00e2t lupta pentru crezul neamului rom\u00e2nesc?!\u203a \u00cen preg\u0103tirea unei atari reveniri pe patul cu cuie al nesomnului viitor, m-am str\u0103duit s\u0103 lucrez pentru Biseric\u0103, \u00een \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2ntul teologic.)<\/p>\n

\u201cDup\u0103 un timp de t\u0103cere, glasul lui Radu Gyr, \u00een tonul celei mai autentice povestiri:<\/p>\n

Ast-noapte, Iisus mi-a intrat \u00een celul\u0103.<\/p>\n

O, ce trist, ce \u00eenalt era Crist!<\/p>\n

Luna-a intrat dup\u0103 El \u00een celul\u0103<\/p>\n

\u015ei-l f\u0103cea mai \u00eenalt \u015fi mai trist.<\/p>\n

\n

A stat l\u00e2ng\u0103 mine pe rogojin\u0103<\/p>\n

\u2013 \u201cPune-mi pe ran\u0103 m\u00e2na ta!\u201d<\/p>\n

Pe glezne-avea urme de r\u0103ni \u015fi rugin\u0103,<\/p>\n

Parc\u0103 purtase lan\u0163uri c\u00e2ndva…<\/p>\n

\n

M\u00e2inile Lui p\u0103reau crini pe morminte,<\/p>\n

Ochii ad\u00e2nci ca ni\u015fte p\u0103duri.<\/p>\n

Luna-l b\u0103tea cu argint pe ve\u015fminte,<\/p>\n

Argint\u00e2ndu-i pe m\u00e2ini vechi sp\u0103rturi.<\/p>\n

\n

M-am ridicat de sub p\u0103tura sur\u0103:<\/p>\n

\u2013 \u201cDoamne, de unde vii? Din ce veac?\u201d<\/p>\n

Iisus a dus lin un deget la gur\u0103<\/p>\n

\u015ei mi-a f\u0103cut semn s\u0103 tac…<\/p>\n

…………………………………….<\/p>\n

C\u00e2nd m-am trezit din grozava genun\u0103<\/p>\n

Miroseau paiele a trandafiri,<\/p>\n

Eram \u00een celul\u0103 \u015fi era lun\u0103,<\/p>\n

Numai Iisus nu era nic\u0103ieri…<\/p>\n

………………………………………..<\/p>\n

\u2013 \u201cUnde e\u015fti Doamne?-am urlat la z\u0103brele.<\/p>\n

…Din lun\u0103 venea fum de c\u0103\u0163ui.<\/p>\n

M-am pip\u0103it, \u015fi pe m\u00e2inile mele<\/p>\n

Am g\u0103sit urmele cuielor Lui…<\/p>\n

A urmat o lini\u015fte total\u0103 egal\u0103 cu aceea \u00een care ne spuneam \u00een fiecare sear\u0103 \u201cTat\u0103l nostru\u201d, sub p\u0103tur\u0103\u201d (187-188). (Este de re\u0163inut observa\u0163ia memorialistului cu privire la felul \u00een care recita Radu Gyr din crea\u0163ia sa. O astfel de remarc\u0103, util\u0103 peste a\u015ftept\u0103ri istoriei literare, ne face s\u0103 \u00een\u0163elegem evitarea oric\u0103rui retorism facil de c\u0103tre recitator \u015fi adoptarea tonului simplu \u015fi direct al aceluia care comunic\u0103 o experien\u0163\u0103 de via\u0163\u0103.)<\/p>\n

Sim\u0163im noi \u00een\u015fine o pioas\u0103 lini\u015fte cobor\u00e2nd asupr\u0103-ne, pe aripile versurilor abia citite \u015fi r\u0103m\u00e2n\u00e2nd s\u0103 pluteasc\u0103 un timp nedefinit \u00een odaie. Ea se \u00eemprumut\u0103 din tihna adus\u0103 \u00eendelung suferitorilor pu\u015fc\u0103ria\u015fi de Iisusul lui Radu Gyr, venit \u00eentr-o scurt\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fire din soarta rom\u00e2neasc\u0103 a poetului \u015fi lu\u00e2nd chiar locul acestuia pe estrada ghilotinei unde-\u015fi a\u015ftepta bun\u0103voin\u0163a g\u00e2zilor.<\/p>\n

Chemarea lui Dumnezeu, cuprins\u0103 \u00een stihuri de poetul-profet, este una la ad\u0103parea cu ap\u0103 vie \u00eentru r\u0103bdarea viitoarelor cazne \u015fi la uitarea celor trecute.<\/p>\n

\u201cAm adormit cu un puternic sentiment al libert\u0103\u0163ii. Al unei libert\u0103\u0163i dincolo de lan\u0163uri \u015fi de celul\u0103. Al unei libert\u0103\u0163i pe care p\u00e2n\u0103 atunci nu o mai gustasem \u00een \u00eenchisoare. Poate c\u0103 aceast\u0103 total\u0103 \u015fi adev\u0103rat\u0103 libertate, care era cea din\u0103untru, n-o avusesem niciodat\u0103, nici \u00eenainte de \u00eenchisoare\u201d (p.188). Cu certitudine n-o avuseser\u0103: \u00een celule, fiin\u0163ele le erau cur\u0103\u0163ite \u00een cuptoarele l\u0103untrice ale arderilor spirituale \u015fi astfel f\u0103cute vrednice de pip\u0103irea Nev\u0103zutului.<\/p>\n

19<\/p>\n

\n

\u00ceMP\u0102CAREA CU DUMNEZEU<\/p>\n

Ion Gavril\u0103 Ogoranu se afla de multi\u015for timp fugit \u00een mun\u0163i, dimpreun\u0103 cu al\u0163i tineri urm\u0103ri\u0163i sau s\u0103tui de a juca dup\u0103 cum le c\u00e2nta partidul comunist. Tat\u0103l s\u0103u \u00eei trimisese vorb\u0103 c\u0103 tare \u00eei era dor s\u0103-l vad\u0103 \u00eenainte de a muri. Aceea\u015fi sete \u00eei ardea \u015fi feciorului s\u0103u sufletul.<\/p>\n

Pentru a evita s\u0103 fie surprins de trupele securit\u0103\u0163ii, puse \u00eent\u00e2lnirea la cale cu unchiul s\u0103u Vasile. Se piti \u00een ni\u015fte glugi de coceni. Ace\u015ftia fur\u0103 \u00eenc\u0103rca\u0163i \u00eentr-o c\u0103ru\u0163\u0103 de gunoi adus\u0103 de nen-su, povestitorul izbutind, \u00een pofida informatorilor ce p\u00e2ndeau pretutindeni, s\u0103 se ca\u0163ere \u015fi s\u0103-\u015fi fac\u0103 loc printre ei \u00een car. Socotise c\u0103 va petrece cu tat\u00e2ne-su pre\u0163 de un ceas.<\/p>\n

Simplitatea \u00eent\u00e2lnirii lor te cutremur\u0103. Nici o efuziune; doar str\u0103pungerea c\u0103ut\u0103turilor arz\u0103toare.<\/p>\n

\u201cTata mi-a prins m\u00e2inile \u00een m\u00e2inile lui uscate \u015fi m\u0103 privea \u00een ochi. Totdeauna am avut o sfial\u0103 fa\u0163\u0103 de el. F\u0103cuse at\u00e2tea sacrificii pentru mine \u015fi eu, de c\u00e2nd m\u0103 ridicasem, nu i-am adus dec\u00e2t necazuri. \u015ei-mi p\u0103rea r\u0103u. Nu i-am respectat nici dorin\u0163a de a m\u0103 face preot (…). \u015ei el nu-mi repro\u015fa nimic. Am \u00eendr\u0103znit s\u0103-i spun:<\/p>\n

\u2013 Dac\u0103 a\u015f fi fost preot, tat\u0103, tot aici eram\u201d (\u201cBrazii se fr\u00e2ng, dar nu se \u00eendoiesc. Rezisten\u0163a \u00een Mun\u0163ii F\u0103g\u0103ra\u015fului\u201d, Timi\u015foara, Editura Marineasa, 2001, vol.1, p.116). Adic\u0103 tot fugar \u015fi f\u0103r\u0103 c\u0103p\u0103t\u00e2i, deoarece mul\u0163i preo\u0163i trebuiser\u0103 s\u0103-\u015fi ia lumea-n cap, de teama aceleia\u015fi securit\u0103\u0163i aflat\u0103 \u00een necontenit\u0103 lupt\u0103 \u015fi cu cre\u015ftinismul.<\/p>\n

Vorbise f\u0103r\u0103 mult\u0103 judecat\u0103. Pentru c\u0103 situa\u0163ia sa se deosebea de a preotului fugar ca p\u0103m\u00e2ntul de cer. Iar tat\u0103l lui o \u015ftia.<\/p>\n

\u201c\u2013 Da, dar atunci n-aveai pu\u015fc\u0103! N-ai avut nici tu nici un noroc \u00een lume. A r\u0103mas cu ochii pironi\u0163i la mine.\u201d<\/p>\n

Va s\u0103 zic\u0103 norocul i-l umbrea pu\u015fca de care nu se desp\u0103r\u0163ea, c\u0103 pe gura ei ar fi putut lua via\u0163\u0103 de om…<\/p>\n

\u201cC\u00e2nd am plecat mi-a \u015foptit:<\/p>\n

\u2013 Fii mereu \u00eemp\u0103cat cu Dumnezeu! [adic\u0103 nu folosi arma dac\u0103 po\u0163i, pentru c\u0103 ea te ceart\u0103 cu \u0102l de Sus…; n.n.]<\/p>\n

L-am s\u0103rutat \u015fi am ie\u015fit\u201d (idem).<\/p>\n

Numai cu c\u00e2teva pagini mai \u00eenainte, eroul preot este descris \u00een misiune, pentru ca s\u0103 nu r\u0103m\u00e2n\u0103 liter\u0103 moart\u0103 n\u0103dejdea tat\u0103lui.<\/p>\n

Pentru nevoile suflete\u015fti, lupt\u0103torii c\u0103utau mai ales slujitori ai altarului fugari. Soarta acestora se asem\u0103na cu a lor, deci erau preg\u0103ti\u0163i a-i \u00een\u0163elege mai cur\u00e2nd dec\u00e2t aceia care nu se desp\u0103r\u0163iser\u0103 de familii \u015fi tabieturile vie\u0163ii dus\u0103 \u00eentre ai s\u0103i. Cei dint\u00e2i \u201csufereau pentru Hristos \u015fi, suferind, ne-n\u0163elegeau \u015fi suferin\u0163ele noastre. \u00cemi aduc aminte de o m\u0103rturisire f\u0103cut\u0103 de p\u0103rintele Moldovan, la marginea satului, \u00een timp ce reflectoarele ma\u015finii securit\u0103\u0163ii m\u0103turau c\u00e2mpul. Tremura patrafirul preotului, dar nu a plecat p\u00e2n\u0103\u00a0 ce nu ne-a dat dezlegarea \u015fi nu ne-a \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit\u201d (p.108).<\/p>\n

P\u0103rintele David se alipi grupului lor pentru o bucat\u0103 de timp. Le aduse cu sine smerenia cu care se ruga de parc\u0103 s-ar fi aflat \u00een biseric\u0103, optimismul s\u0103u \u015fi \u00eemp\u0103carea cu Dumnezeu. \u201cEra \u00eendurerat de u\u015furin\u0163a cu care unii preo\u0163i \u015fi credincio\u015fi \u015fi-au l\u0103sat legea unit\u0103\u201d (p.118). Memorialistul \u00eencerc\u0103 s\u0103-i aminteasc\u0103 faptul c\u0103 ei trecuser\u0103 la o biseric\u0103 sor\u0103, ceea ce le \u00eenlesnise mutarea.<\/p>\n

Cu \u00een\u0163eleapt\u0103 judecat\u0103, preotul scoase \u00een eviden\u0163\u0103 c\u0103 nu biserica la care trecuser\u0103 avea \u00eensemn\u0103tate, ci motivele ce operaser\u0103 fapta. El constat\u0103 c\u0103 prea mic\u0103 \u00eensemn\u0103tate avea credin\u0163a pentru neamul nostru. \u201cM\u0103 tem c\u0103 avem s\u0103-l vindem pe Dumnezeu cu buc\u0103\u0163ica, fie uni\u0163i, fie neuni\u0163i. Dac\u0103 s-ar fi f\u0103cut presiuni s\u0103 treac\u0103 ei la noi [adic\u0103 ortodoc\u015fii la greco-catolici], lucrurile s-ar fi \u00eent\u00e2mplat la fel. Dac\u0103 Ana Pauker i-ar fi silit sau numai le-ar fi promis avantaje materiale, m\u0103 tem c\u0103 \u015fi \u00eemprejur s-ar t\u0103ia. (…) Nu ateismul \u00eei periculos. C\u0103 a fi ateu \u00eenseamn\u0103 totu\u015fi o problem\u0103 de con\u015ftiin\u0163\u0103, ci o credin\u0163\u0103 numai de form\u0103, redus\u0103 la c\u00e2teva obiceiuri exterioare, f\u0103r\u0103 con\u0163inut. (…) Ne l\u0103ud\u0103m c\u0103 poporul nostru s-a n\u0103scut cre\u015ftin; nu \u015ftiu dac\u0103 cu asta \u00eel vom impresiona pe Isus, dar a\u015fa cum practic\u0103m noi cre\u015ftinismul dovede\u015fte c\u0103 parc\u0103 nu ne-am \u00eencre\u015ftinat \u00eenc\u0103\u201d (p.118-119).<\/p>\n

\u015ei un atare neam cum s\u0103 izbuteasc\u0103 a g\u0103si \u00eemp\u0103carea cu Dumnezeu?<\/p>\n

20<\/p>\n

\n

CHIPUL \u015eI ASEM\u0102NAREA<\/strong><\/p>\n

\n

Cu adev\u0103rat ales este omul curat c\u0103ruia i se arat\u0103 Dumnezeu sau i se face auzit. \u015ei acela sf\u00e2nt este. Chiar dac\u0103 rareori se atinge starea de gra\u0163ie pomenit\u0103 mai sus \u015fi numai de c\u0103tre foarte pu\u0163ini, unora mai numero\u015fi li se acord\u0103 privilegiul Chem\u0103rii \u00eenso\u0163it de o tr\u0103ire preg\u0103titoare a \u00eent\u00e2lnirii men\u0163ionate. De\u015fi nu este obligatoriu ca ea s\u0103 urmeze. Departe de a fi vorba despre \u00een\u015felarea sim\u0163urilor, de care numai cel r\u0103u este \u00een stare, cunoscut\u0103 sub numele \u015ftiin\u0163ific al halucina\u0163iei, tr\u0103irea la care fac aluzie are o component\u0103 poetic\u0103 a c\u0103rei menire este deschiderea sufletului \u00een vederea unei comunic\u0103ri mai intime cu Dumnezeu. Numind-o \u00een termeni stilistici antropologici, este o tr\u0103ire metonimic\u0103: cel mic \u00eel \u00eenlocuie\u015fte (\u00een raporturile semantice, rela\u0163ionale fa\u0163\u0103 de acela c\u0103ruia \u00eei este adresat\u0103 Chemarea, \u015fi doar at\u00e2t), \u00eel \u00eenlocuie\u015fte, ziceam, pe cel mare, omul pe Dumnezeu, care-i preia chipul, dup\u0103 cum omul este creat dup\u0103 Chipul \u015fi Asem\u0103narea Lui. Va s\u0103 zic\u0103 acest Chip, at\u00e2t de important, devine vehicolul dintr-o stare \u00een cealalt\u0103. Numai c\u0103, spre deosebire de halucina\u0163ie, de viclean\u0103 ar\u0103tare, nimeni nu pretinde c\u0103 a cobor\u00e2t Dumnezeu pentru uzul insului c\u0103ruia \u00eei este adresat\u0103 Chemarea. Nimeni nu \u00een\u015feal\u0103. Nimeni nu se las\u0103 \u00een\u015felat. \u00cent\u00e2lnirea are un gust al setei de iertare \u015fi de \u00eenfruptare din Cel Viu, cum nu \u00eent\u00e2lne\u015fti \u00een fiece zi. Am numit mai adineaori Poezia. \u00cent\u00e2lnirea de mai jos muste\u015fte de Poezie p\u00e2n\u0103 la \u00eemb\u0103tarea, \u00eentru smerenie, cu Cele Sfinte.<\/p>\n

Textul apar\u0163ine aceluia\u015fi Ion Gavril\u0103-Ogoranu \u015fi este extras din \u201cBrazii de fr\u00e2ng, dar nu se \u00eendoiesc. Rezisten\u0163a anticomunist\u0103 \u00een Mun\u0163ii F\u0103g\u0103ra\u015fului\u201d (Timi\u015foara, Editura Marineasa, vol. 2).<\/p>\n

Lihnit de foame, p\u0103truns p\u00e2n\u0103 la oase de umezeal\u0103, dobor\u00e2t de-a-n picioarelea de osteneal\u0103, r\u0103t\u0103citor f\u0103r\u0103 \u0163el limpede prin teritorii insuficient cunoscute \u015fi du\u015fm\u0103noase, aflate p\u00e2n\u0103 le centimetru p\u0103trat sub supravegherea securit\u0103\u0163ii, naratorul se \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 mai ab\u0103tut \u015fi mai lipsit ca oric\u00e2nd de cheful de a continua lupta. C\u0103zuser\u0103 mul\u0163i prieteni de n\u0103dejde \u00een jurul s\u0103u \u015fi era con\u015ftient c\u0103 alt\u0103 soart\u0103 mai bun\u0103 nu avea pus\u0103 de-o parte nici pentru el. De mult timp, dac\u0103 nu de vreun an, fugarii, h\u0103itui\u0163i pretutindeni, cu bordeiele c\u0103lcate, cu c\u0103m\u0103rile din p\u0103m\u00e2nt devastate de ur\u015fi sau de trupe, ajunseser\u0103 a fura m\u00e2ncare. Dar nu g\u0103seau pretutindeni s\u0103teni s\u0103 aib\u0103 p\u00e2ine de pe o zi pe cealalt\u0103 sau m\u0103car vreodat\u0103. El, de pild\u0103, nu g\u0103sise nici una de dou\u0103 zile. Noroc c\u0103 fripsese ni\u015fte bure\u0163i l\u00e2ng\u0103 tufi\u015ful unde dormise. Puterile \u00eei sc\u0103zuser\u0103 \u015fi, de n-ar fi fost un fagure de miere supt cu zg\u00e2rcenie, s\u0103 dureze c\u00e2t mai mult, nu \u015ftia ce s-ar fi f\u0103cut.<\/p>\n

\u201cSe \u00eensera. Mergeam prin p\u0103dure c\u00e2nd am dat de o biseric\u0103 pustie. Era din b\u00e2rne, cu u\u015fa \u00eencuiat\u0103 \u015fi b\u0103tut\u0103 cu stinghii de lemn. Cop\u0103cei crescuser\u0103 p\u00e2n\u0103 la \u00een\u0103l\u0163imea ferestrelor, \u015fi ele astupate. \u00cen vale se vedea o cas\u0103 cu f\u00e2nt\u00e2n\u0103. P\u0103rea \u015fi ea pustie\u201d (vol.II, p.150). Cu mare art\u0103, \u00een atmosfera creat\u0103 se \u00eemplete\u015fte pacea patriarhal\u0103 cu straniul, vestind o jale cu pricini t\u0103inuite, put\u00e2nd fi datorat\u0103 unei holere, unei ciume, unei alte epidemii ce l\u0103saser\u0103 a\u015fez\u0103rile pustiite, la \u00eendem\u00e2na fiarelor \u015fi a vegeta\u0163iei preg\u0103tite s\u0103 \u00eenghit\u0103 orice urm\u0103 a civiliza\u0163iei.<\/p>\n

Fugarul ajunsese \u00een dreptul Blajului. Loca\u015ful apar\u0163inea m\u0103n\u0103stirii C\u0103rbunari, avea s-o afle peste ani \u015fi ani.<\/p>\n

\u201cAm \u00eengenunchiat \u00een fa\u0163a u\u015fii bisericii \u015fi m-am rugat. Voiam s\u0103-mi iau rani\u0163a \u00een spate, c\u00e2nd, \u00eentorc\u00e2ndu-m\u0103, am z\u0103rit un mo\u015fnegu\u0163 cu barb\u0103 alb\u0103, ce r\u0103s\u0103rise ca din p\u0103m\u00e2nt \u00een spatele meu, ca un duh al locului. M\u0103 \u00eentrebam \u00eenfrico\u015fat dac\u0103 nu era doar o \u00eenchipuire. \u201cLini\u015fte\u015fte-te, tinere, v\u0103d ce fel de om e\u015fti, te-am z\u0103rit rug\u00e2nde-te \u015fi am venit la tine. Anul trecut spre toamn\u0103, au trecut pe-aici al\u0163i doi tineri ca dumneata. Au fost omor\u00e2\u0163i aproape de-aici, la Obreja.\u201d \u201d \u00cen c\u0103utarea lor pornise singur Ion Gavril\u0103-Ogoranu. Se desp\u0103r\u0163ise de d\u00e2n\u015fii cu un an mai \u00eenainte, \u00een august, c\u00e2nd \u00eei chemase un \u00eendemn l\u0103untric ne\u00een\u0163eles c\u0103tre un cunoscut de pe T\u00e2rnave, pe care ar fi voit s\u0103-l revad\u0103. Povestitorul \u00eencheie: \u201cM-am desp\u0103r\u0163it de b\u0103tr\u00e2n, \u00eenc\u0103 \u00eentreb\u00e2ndu-m\u0103 dac\u0103 era vis sau realitate\u201d (p. 151).<\/p>\n

Ion Gavril\u0103-Ogoranu ne transmite \u015fi nou\u0103, cititorilor s\u0103i, \u00eenfiorarea resim\u0163it\u0103 at\u00e2t la vederea nepreg\u0103tit\u0103 a b\u0103tr\u00e2nului cu chip din poveste, c\u00e2t \u015fi \u00een urma comunic\u0103rii f\u0103cut\u0103 de acesta. Mai mult, cei din urm\u0103 fiori se \u00eendatoreaz\u0103 \u015fi preciziei diagnosticului psihologic cu care l-a descifrat mo\u015fnegu\u0163ul, la o singur\u0103 privire scurm\u0103toare. C\u0103ci el nu \u015fi-a aruncat \u015ftirea \u00een obrazul unui necunoscut, ci exact \u00eentr-al aceluia ce avea nevoie s\u0103 o afle, pentru a nu mai z\u0103bovi \u00eendelung prin paraginile acelea duhnind a moarte.<\/p>\n

Desigur c\u0103 a fost o Chemare a lui Dumnezeu acea putere ce l-a smuls r\u0103t\u0103cirii pe narator \u015fi l-a \u00eengenunchiat \u00een noaptea adev\u0103rului \u00een dreptul bisericu\u0163ei p\u0103r\u0103site. Acest gest \u00eel f\u0103cea at\u00e2t de asem\u0103n\u0103tor fra\u0163ilor s\u0103i de arme ajun\u015fi acolo cu un an \u00een urm\u0103… Iar asem\u0103narea a deslegat limba martorului mor\u0163ii lor de an\u0163\u0103r\u0163… Prin mijlocirea asem\u0103n\u0103rii l-a \u2018recunoscut\u2019 el \u015fi l-a pus \u00een gard\u0103. Or, aceast\u0103 punere \u00een gard\u0103 constituie ultima \u015fi cea mai de seam\u0103 Chemare din acea \u00eent\u00e2mplare: Dumnezeu \u00eel chema departe de moartea ce-l p\u00e2ndea…! \u015ei, astfel, i-a m\u00e2ntuit pentru a mia oar\u0103 via\u0163a.<\/p>\n

\n

CHEMAREA PRIN MOARTE<\/strong><\/p>\n

\n

Poate c\u00e3 nu este deloc necesar, pentru a \u00eendruma cititorul c\u0103tre Chemarea auzit\u0103 de narator la cap\u0103tul calvarului s\u0103u, s\u0103 preiau cuvintele lui Nichifor Crainic din lungul fragment asupra c\u0103ruia m-am oprit, al amintirilor intitulate: \u201cZile albe \u2013 zile negre. Memorii, I\u201d (Casa Editorial\u0103 \u201cG\u00e2ndirea\u201d, Septembrie 1991, Bucure\u015fti, Rom\u00e2nia), termeni cu care descrie am\u0103nun\u0163it suferin\u0163ele provocate de opera\u0163iile la care a fost supus \u00een anul 1941. Cum, \u00eens\u0103, atari cobor\u00e2ri ale sufletului creator \u00een iadul bolii sunt rare \u00een literatura rom\u00e2n\u0103, iar calitatea celor la care m\u0103 refer \u00eentrece orice a\u015ftept\u0103ri, voi lungi prezentarea de fa\u0163\u0103 pe m\u0103sura textului originar, reduc\u00e2ndu-mi rolul personal la acela al unei smerite c\u0103l\u0103uze, nepotrivindu-se modestiei s\u0103 impun\u0103 t\u0103cerea unui condei at\u00e2t de viu colorat cum este acela al scriitorului citat, pentru a-\u015fi promova propria poft\u0103 orgolioas\u0103 de cuv\u00e2ntare.<\/p>\n

Drept rezultat al unei alung\u0103ri din ministerul unde slujea, s\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 cu la\u015fitate de c\u0103tre Mihai Antonescu, dublat\u0103 de arestarea \u015fi condamnarea fiicei sale pe temeiul c\u0103 ar fi fost legionar\u0103, datorate\u00a0 vendettei aceluia\u015fi, cu care-\u015fi urm\u0103rea victima p\u00e2n\u0103-n p\u00e2nzele albe, poetul constat\u0103: \u201cOrganismul meu (…) n-a mai voit s\u0103 reziste\u201d (p.354). Medicii consulta\u0163i decretar\u0103 mai multe boli grave confrunt\u00e2ndu-se pe nepus\u0103 mas\u0103 \u00een trupul ostenit de h\u0103r\u0163uiri: otit\u0103 medie dubl\u0103, mastoidit\u0103 dubl\u0103, meningit\u0103 purulent\u0103 \u015fi pneumonie. Dup\u0103 internarea la sanatoriul Gerota, \u00een cele dint\u00e2i nou\u0103 zile pacientul de geniu fu supus la \u015fase opera\u0163ii chirurgicale, c\u00e2te dou\u0103 pentru fiecare dintre primele p\u0103timiri declan\u015fate \u015fi pomenite de mine mai sus, \u201ctoate f\u0103cute pe viu, f\u0103r\u0103 nici un fel de amor\u0163ire\u201d (idem). La o at\u00e2t de chinuitoare insisten\u0163\u0103 asupra lor, \u00een cele ce urmeaz\u0103, este regretabil c\u0103 lipse\u015fte motivarea l\u0103murind ce anume a provocat absen\u0163a anesteziilor obligatorii (\u00een opinia unui nepriceput ca mine; de fapt este vorba doar despre cele dou\u0103 interven\u0163ii dint\u00e2i).<\/p>\n

\u201cOpera\u0163ia de mastoidit\u0103 seam\u0103n\u0103 cu o execu\u0163ie capital\u0103, f\u0103cut\u0103 cu securea. A\u015fezat pe-o ureche, primeam loviturile de ciocan \u015fi de dalt\u0103, care trebuiau s\u0103 sf\u0103r\u00e2me osul de dup\u0103 pavilionul celeilalte urechi. Fiecare lovitur\u0103 producea un zgomot l\u0103untric infernal (…) \u00een \u0163easta capului, gata s\u0103 sar\u0103 \u00een \u0163\u0103nd\u0103ri la fiece izbitur\u0103. Cu orice c\u0103dere de ciocan durerea se intensifica \u015fi zgomotul l\u0103untric cre\u015ftea ca bubuiturile de tr\u0103znet. Mi se p\u0103rea c\u0103 toat\u0103 sala de opera\u0163ie trebuie s\u0103 fie \u00eempro\u015fcat\u0103 cu fr\u00e2nturi de oase. Ajutoarea doctorului \u00eemi v\u00e2r\u00e2se \u00een gur\u0103 un tub masiv de cauciuc ca s\u0103 am din ce mu\u015fca. M\u0103 enerva grozav \u015fi l-am aruncat. Temperatura maxim\u0103 \u00een v\u00e2lv\u0103taia c\u0103reia ardeam m\u0103 f\u0103cea s\u0103 z\u0103resc figurile \u00een alb, ce evoluau t\u0103cute \u015fi gr\u0103bite \u00een jurul meu ca \u00eentr-o uluire halucinatorie. P\u0103reau fantome de cea\u0163\u0103 gesticul\u00e2nd apocaliptic\u201d (idem). Operarea la cealalt\u0103 ureche urma s\u0103 aib\u0103 loc la un ceas dup\u0103 ispr\u0103virea acesteia. Orice conjurare f\u0103cut\u0103 de bolnav, de a fi am\u00e2nat\u0103 cu o zi, se dovedi inutil\u0103. \u201cBubuiturile de tr\u0103znet au \u00eenceput din nou, cu senza\u0163ii din ce \u00een ce mai ascu\u0163ite, ca un arici de s\u00e2rme \u00eenro\u015fite \u00een foc, zv\u00e2rlit \u00een interiorul \u0163estei \u015fi str\u0103pung\u00e2ndu-mi orice circumvolu\u0163ie a creierului. C\u00e2nd m-am de\u015fteptat \u00een pat cu capul \u00eentr-un enorm bandaj, credeam c\u0103 oasele dezg\u0103rdinate ale craniului se \u0163in numai fiindc\u0103 sunt \u00eenf\u0103\u015furate str\u00e2ns \u00een f\u00e2\u015fiile de tifon\u201d (idem).<\/p>\n

Deoarece febra nu ceda, dimpotriv\u0103, era tot mai mare, medicii deciser\u0103 o nou\u0103 interven\u0163ie (\u201cs\u0103-mi sparg\u0103 dup\u0103 am\u00e2ndou\u0103 urechile pere\u0163ii interiori ai mastoidului, care stau pe membrana cerebral\u0103\u201d, p. 355). \u015eansele de reu\u015fit\u0103 erau de 15%. Nichifor Crainic \u00ee\u015fi rug\u0103 so\u0163ia s\u0103-i invite colegul universitar, pe t\u0103lm\u0103citorul Bibliei, p\u0103rintele Gala Galaction, s\u0103-l \u00eemp\u0103rt\u0103\u015feasc\u0103.<\/p>\n

\u201cEra o zi de s\u00e2mb\u0103t\u0103 c\u00e2nd m-am spovedit pentru c\u0103l\u0103toria din urm\u0103. Vorbele rupte din str\u0103fundul zbuciumului meu sufletesc alunecau pe un fundal de groaz\u0103 sacr\u0103\u201d (p. 356). Ziua urm\u0103toare, \u201cGala Galaction a intrat pe u\u015f\u0103 \u00een od\u0103jdiile str\u0103lucitoare cu care slujise liturghia, \u00eenso\u0163it de un t\u00e2n\u0103r diacon blond \u00een stihar. \u00cen delirul meu, mi s-a p\u0103rut c\u0103 se coboar\u0103 din cer. Diaconul era ca un arhanghel. Iisus Hristos se apropia de mine \u00eenve\u015fm\u00e2ntat \u00een gloria Paradisului. Am primit Sfintele Taine \u015fi un pl\u00e2ns nesf\u00e2r\u015fit \u015fi lin a izvor\u00e2t din toat\u0103 fiin\u0163a mea. Nelini\u015ftile au \u00eencetat \u015fi o pace alb\u0103 \u015fi cald\u0103 s-a a\u015fezat \u00een sufletul meu. Era ca o ninsoare de m\u00e2ng\u00e2ieri, pe care graiul nu le poate spune. De-acuma pot s\u0103 mor. Ce dulce e s\u0103 mori cu Iisus Hristos \u00een tine, \u00een trupul \u015fi \u00een sufletul t\u0103u! Am sim\u0163it c\u0103 cuv\u00e2ntul acesta, dulcea\u0163\u0103, ca o alunecare u\u015foar\u0103 \u00een mister, se potrive\u015fte \u015fi pentru moarte\u201d (p. 356).<\/p>\n

\u00cenainte de convorbirea purtat\u0103 cu doamna lui, Nichifor Crainic a auzit o prim\u0103 deslu\u015fire a Chem\u0103rii. Prin gura preotului, i s-a l\u0103murit mai departe cele \u00eendreptate de Sus c\u0103tre el. Anume, c\u0103 iertarea lui Dumnezeu \u00eei era asigurat\u0103, \u00een continuarea spovadei, prin canonul suferit pe patul spitalului, aceasta deoarece nesatisfacerea unui canon \u00eel \u00eengrijora. Sensul Chem\u0103rii pare definitiv completat prin mijlocirea tr\u0103irilor d\u0103ruite odat\u0103 cu atingerea Sfintei \u00cemp\u0103rt\u0103\u015fanii.<\/p>\n

Urm\u0103toarele dou\u0103 opera\u0163ii s-au desf\u0103\u015furat sub imperiul narcozei. Trezirea \u00eei prilejuie\u015fte profesorului de mistic\u0103 un recurs la esen\u0163a g\u00e2ndirii patrologice cu privire la cele experimentate de el \u00eensu\u015fi. Cu siguran\u0163\u0103, urm\u0103rirea ideilor lui vine ca un balsam \u00een cugetarea fiec\u0103ruia dintre noi to\u0163i cei chinui\u0163i de ne\u015ftiin\u0163\u0103 \u00een descifrarea acestor taine. Uit\u00e2nd cu des\u0103v\u00e2r\u015fire \u00eent\u00e2mpl\u0103rile anterioare desf\u0103\u015furate \u00een jurul s\u0103u, \u201cmi-am adus aminte perfect de ceea ce s-a petrecut \u00een miezul spiritului meu\u201d (p. 357). \u00cen cele ce urmeaz\u0103, acestea sunt sus\u0163inute cu trimiterea pomenit\u0103 la cuget\u0103torii Bisericii.<\/p>\n

\u201cMisticii, aceste bufni\u0163e agere, care scruteaz\u0103 mai ad\u00e2nc ca oricine str\u0103fundul de tain\u0103 al sufletului, sus\u0163in c\u0103 sufletul const\u0103 din trei categorii de puteri: senza\u0163iile de la periferia lui, care sunt u\u015file \u015fi ferestrele prin care lumea din afar\u0103 n\u0103v\u0103le\u015fte \u00eenl\u0103untru, facult\u0103\u0163ile superioare, inteligen\u0163a, voin\u0163a \u015fi sentimentul, care transform\u0103 senza\u0163iile \u00een reprezent\u0103ri, idei \u015fi determin\u0103ri spre acte, iar \u00een ad\u00e2nc un s\u00e2mbure spiritual necunoscut ce r\u0103m\u00e2ne ascuns \u00eense\u015fi con\u015ftiin\u0163ei noastre de noi \u00een\u015fine. Acest s\u00e2mbure luminos, care zace inaccesibil sub orice fapt de con\u015ftiin\u0163\u0103, e \u00eens\u0103\u015fi esen\u0163a sufletului, str\u0103fundul ori sinea lui divin\u0103, altceva dec\u00e2t eul psihologic \u00een sens obi\u015fnuit, sau poate corespondentul transcendent al acestui eu de suprafa\u0163\u0103. Poate chipul ascuns fa\u0163\u0103 de care eul psihologic nu e dec\u00e2t o fotografie \u00een raport cu originalul. Sensibilitatea periferic\u0103 \u015fi facult\u0103\u0163ile superioare, care prefac \u015fi centralizeaz\u0103 impresiile, sunt puterile prin care sufletul ia contact cu lumea creat\u0103, pe c\u00e2t\u0103 vreme, sus\u0163in misticii, str\u0103fundul inefabil al sufletului, esen\u0163a lui luminoas\u0103, sinea lui necunoscut\u0103 nu vine \u00een contact cu lumea, ci e o putere \u00eentoars\u0103 cu fa\u0163a spre Dumnezeu. Func\u0163ia ei e s\u0103 pip\u0103ie prin bezna transcendent\u0103 \u015fi s\u0103 doreasc\u0103 leg\u0103turile intime dintre fiin\u0163a omeneasc\u0103 \u015fi Creatorul ei. Necunoscut nou\u0103 \u00een mod obi\u015fnuit, acest tentacul al sufletului, \u00eentins spre lumea de dincolo de noi, se reveleaz\u0103 \u00een culmina\u0163ia rug\u0103ciunii, \u00een contempla\u0163ia extatic\u0103 sau \u00een mistica unire cu Dumnezeu. El e ceea ce Biblia nume\u015fte chipul lui Dumnezeu \u00een om\u201d (p. 257).<\/p>\n

\u00cen cele ce urmeaz\u0103, simpla teorie dedus\u0103 din scrierile str\u0103vechi se actualizeaz\u0103 prin \u00eense\u015fi tr\u0103irile g\u00e2nditorului.<\/p>\n

\u201c\u00cen aceast\u0103 teorie mistic\u0103 a sufletului, care f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 e mult mai veridic\u0103 dec\u00e2t viziunile vagi ale psihologiei zise \u015ftiin\u0163ifice, mi s-a p\u0103rut c\u0103 z\u0103resc, c\u00e2t de c\u00e2t, o explica\u0163ie a experien\u0163ei mele spirituale din timpul opera\u0163iei. Pentru lumea din afar\u0103 murisem, adic\u0103 nu mai aveam senza\u0163ii, reprezent\u0103ri sau idei \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ea. Sensibilitatea \u015fi facult\u0103\u0163ile mele psihologice \u00eencetaser\u0103 s\u0103 mai func\u0163ioneze. Con\u015ftiin\u0163a de lume disp\u0103ruse. Ceea ce e foarte interesant de re\u0163inut este c\u0103 eu \u00eensumi aveam certitudinea neclintit\u0103 c\u0103 am murit, c\u0103 am plecat pentru totdeauna din lumea aceasta p\u0103m\u00e2nteasc\u0103. \u015ei totu\u015fi, r\u0103m\u0103sese ceva viu \u00een mine de vreme ce eram sigur c\u0103 am murit. Poate c\u0103 trupul meu era mort, dar spiritul meu era \u00eenc\u0103 viu. Aceast\u0103 con\u015ftiin\u0163\u0103 postum\u0103, supravie\u0163uitoare, acest element viu dezlegat de trup nu era oare ceea ce misticii numesc sinea sufletului, esen\u0163a lui \u00eentoars\u0103 c\u0103tre lumea cealalt\u0103? C\u0103ci av\u00e2nd certitudinea c\u0103 am murit, cum puteam s\u0103 \u015ftiu mai departe c\u0103 alunec printr-un \u00eentuneric orb, cald \u015fi umed? \u015etiam sigur c\u0103 \u00eentunericul acesta, prin care lunecam \u00eencet \u015fi u\u015for, e neantul mor\u0163ii. \u015ei \u00eemi ziceam: iat\u0103, moartea nu e o groz\u0103vie, cum se crede, ci ceva pe care l-a\u015f numi chiar pl\u0103cut. Nu mai e nici o durere, ci doar o alunecare lin\u0103 prin aceast\u0103 bezn\u0103 cald\u0103 \u015fi umed\u0103. \u00centunericul s-a f\u0103cut \u00eens\u0103 din ce \u00een ce mai fierbinte \u015fi mai dogoritor. O nelini\u015fte mare m-a cuprins atunci, o panic\u0103, pe care n-o pot spune \u00een cuvinte. De unde aceast\u0103 dogoare ce \u00eenfierb\u00e2nt\u0103 \u00eentunericul prin care lunec? Simt c\u0103 m\u0103 apropii mereu de ea. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, nu poate veni dec\u00e2t sau din flac\u0103ra iadului sau din lumina raiului. O nelini\u015fte mare c\u00e2t universul m-a cuprins: Doamne, Dumnezeule, unde merg? Spre flac\u0103ra iadului sau spre lumina raiului? Voi fi os\u00e2ndit pe veci sau voi fi m\u00e2ntuit? Cine poate s\u0103 m\u0103 smulg\u0103 din chinul acestei incertitudini? \u015etiu c\u0103 alunec mereu spre aceast\u0103 dogoare nev\u0103zut\u0103, pe care o simt dincolo de \u00eentunericul fierbinte \u015fi mai \u015ftiu c\u0103 dac\u0103 sunt ab\u0103tut la dreapta sau la st\u00e2nga, spre rai sau spre iad, sentin\u0163a va fi definitiv\u0103 \u015fi nu se va schimba \u00een veacul veacului. Doamne, Dumnezeule, spre care din aceste dou\u0103 absoluturi m\u0103 duce soarta mea? Soarta pe care singur mi-am f\u0103cut-o! Nelini\u015ftile propriei mele sor\u0163i, nesiguran\u0163a aceasta din bezna mor\u0163ii \u00eemi dau o groaz\u0103 cutremur\u0103toare, dincolo de orice putere a cuvintelor omenene\u015fti. Nu mi-a fost dat s\u0103 v\u0103d dogoarea de dincolo de \u00eentunericul \u00een care alunecam; am sim\u0163it-o numai. Experien\u0163a mea s-a sf\u00e2r\u015fit \u00een aceast\u0103 bezn\u0103 a incertitudinii. Pesemne, \u00een momentul acela am revenit la via\u0163a \u00een trup.<\/p>\n

Dar aceast\u0103 experien\u0163\u0103 a panicii transcendente, pe care eu am tr\u0103it-o \u00een moarte, seam\u0103n\u0103 cu un moment pe care misticii \u00eel descriu limpede. E momentul \u00een care sufletul extatic, purificat total \u015fi desprins din lumea aceasta, n-a ajuns \u00eenc\u0103 la unirea cu Dumnezeu, care va veni ulterior. Suspendat \u00eentre cer \u015fi p\u0103m\u00e2nt, sufletul trece prin noaptea de groaz\u0103 a neantului. I se pare c\u0103 Dumnezeu l-a p\u0103r\u0103sit \u015fi constat\u0103 c\u0103 e singur \u00een abisul incertitudinii. Aceast\u0103 panic\u0103 a incertitudinii am tr\u0103it-o, dup\u0103 ce \u015ftiam sigur c\u0103 am murit pentru lume.<\/p>\n

Nu voi face aici considera\u0163ii asupra sufletului care supravie\u0163uie\u015fte trupului, de\u015fi ar fi tocmai cazul. Am vrut s\u0103 descriu c\u00e2t se poate de exact o experien\u0163\u0103, o tr\u0103ire, care e cea mai puternic\u0103 din via\u0163a mea. Liber e oricine, dac\u0103 \u00eel intereseaz\u0103, s-o interpreteze cum va voi. Mie personal, aceast\u0103 experien\u0163\u0103 extraordinar\u0103 mi-a dat dovada mai mult dec\u00e2t toate teoriile din lume c\u0103 omul e \u00een esen\u0163\u0103 spirit \u015fi c\u0103 spiritul nu moare niciodat\u0103\u201d (p.357-359).<\/p>\n

Interpretarea acestei Chem\u0103ri s\u0103v\u00e2r\u015fite prin proximitatea mor\u0163ii, a\u015fa cum o face Nichifor Crainic, este cea mai larg\u0103 cu putin\u0163\u0103 \u015fi de aceea des\u0103v\u00e2r\u015fit congruent\u0103 cu \u00eens\u0103\u015fi existen\u0163a posterioar\u0103 a tr\u0103itorului. Afirma\u0163ia sa c\u0103 \u201ca murit pentru lume\u201d, r\u0103m\u00e2ne o tr\u0103ire a momentului specific. Chemarea ar fi putut fi interpretat\u0103 a-l \u00eendemna c\u0103tre aceast\u0103 decizie comun\u0103 monahilor, dar Nichifor Crainic nu dovede\u015fte lipsa de m\u0103sur\u0103 de a afirma c\u0103 a mers p\u00e2n\u0103 la atari desprinderi de materie. Chemarea, pentru el, r\u0103m\u00e2ne o luminare intelectual\u0103 \u015fi at\u00e2ta tot, ceea ce mi se pare suficient pentru fiecare dintre noi, dac\u0103 am ajunge p\u00e2n\u0103 la ultimul la convingeri similare.<\/p>\n

\n

Chemarea lui Nichifor Crainic la smerenie<\/strong><\/p>\n

\n

,,Drept urmare a ie\u015firii cu bine din opera\u0163iile suferite, rezerva din sanatoriu ce ad\u0103postea disper\u0103rile \u015fi n\u0103dejdile poetului \u00eencepu s\u0103 se umple cu nenum\u0103ra\u0163i vizitatori, mul\u0163i dintre ace\u015ftia deschiz\u00e2ndu-\u015fi, larg \u015fi pe nea\u015fteptate, baierele pungilor, pentru a suplini banii lips\u0103 familiei, necesari acoperirii cheltuielilor de spitalizare \u015fi tratament, care dep\u0103\u015feau cu mult salariul modest al unui profesor universitar. Iat\u0103 cum se oglinde\u015fte \u00een con\u015ftiin\u0163a memorialistului noua situa\u0163ie.<\/p>\n

\u201cC\u00e2nd r\u0103m\u00e2neam singur \u00een camer\u0103, cu cartea de rug\u0103ciuni pe piept, m\u0103 g\u00e2ndeam la toate aceste lucruri. Dumnezeu lucreaz\u0103 prin oameni, \u00eemi ziceam. El a \u00eendemnat pe to\u0163i medicii ace\u015ftia s\u0103-\u015fi pun\u0103 toat\u0103 \u015ftiin\u0163a la contribu\u0163ie. (…) El insufl\u0103 personalul acesta al sanatoriului, care caut\u0103 de mine nu ca de un client, ci ca de o rud\u0103 apropiat\u0103. El a \u015foptit acestor oameni s\u0103-\u015fi deschid\u0103 d\u0103rnicia. Cu ce m-am \u00eenvrednicit eu, p\u0103c\u0103torul, de toate aceste semne ale bun\u0103t\u0103\u0163ii cere\u015fti?\u201d (\u201cZile albe, zile negre\u201d, Casa Editorial\u0103 G\u00e2ndirea, Septembrie 1991, Bucure\u015fti, Rom\u00e2nia, p. 360-361).<\/p>\n

Toate preten\u0163iile la experien\u0163e ie\u015fite din comun \u2013 aparent fire\u015fti pentru un intelectual, pentru un teolog, pentru sensibilitatea unui poet de talia lui \u2013 se n\u0103ruie cu prilejul dep\u0103\u015firii momentului critic. Specialistul \u00een mistic\u0103 pricepe c\u0103 cele mai \u00eenalte \u015fi cele mai abisale tr\u0103iri ale sih\u0103striilor se pot reduce la via\u0163a noastr\u0103 de zi cu zi, pentru acela care \u015ftie s\u0103 o citesc\u0103 \u00een lumina iubirii de Dumnezeu.<\/p>\n

\u201cN-am v\u0103zut nici raiul \u015fi nici iadul \u00een c\u0103l\u0103toria mea prin bezna de dincolo, dar El mi-a f\u0103cut parte s\u0103 \u00eencerc iadul \u00een suferin\u0163ele \u00eendurate \u015fi s\u0103 gust raiul \u00een n\u0103vala de bun\u0103tate a sufletului omenesc. \u00cenainte de boal\u0103 am trecut prin \u00eencerc\u0103ri zguduitoare, care m\u0103 f\u0103cuser\u0103 s\u0103 v\u0103d c\u0103 meritul nu e considerat, c\u0103 renumele e o de\u015fert\u0103ciune goal\u0103, c\u0103 veninul aproapelui nimice\u015fte tot binele pe care vrei s\u0103-l faci. Cu inima r\u0103nit\u0103 \u015fi cu pu\u0163in\u0103tatea mea de om, m\u0103 dezgustasem de via\u0163\u0103, de lume \u015fi de tot\u201d (p. 361).<\/p>\n

Nichifor Crainic \u00ee\u015fi pune o \u00eentrebare simpl\u0103, dar de aur. O \u00eentrebare pe care to\u0163i suntem datori s\u0103 ne-o adres\u0103m, c\u00e2nd se ive\u015fte prilejul, \u015fi nu numai s\u0103 ne-o adres\u0103m, ci s\u0103-i \u015fi g\u0103sim r\u0103spunsul potrivit propriei noastre \u00een\u0103l\u0163\u0103ri.<\/p>\n

\u201cCe sens poate s\u0103 aib\u0103 boala prin care am trecut? Dumnezeu mi-a dat-o la timp, m-a trecut o clip\u0103 prin neantul mor\u0163ii, m-a purtat p\u00e2n\u0103 la marginea misterului de dincolo, ca s\u0103-l compar cu m\u00e2hnirile mele de mai \u00eenainte \u015fi s\u0103 v\u0103d c\u0103, fa\u0163\u0103 de nem\u0103rginirea lui, ele sunt nimicuri p\u0103m\u00e2nte\u015fti. Grozava suferin\u0163\u0103 prin care am trecut le-a ars \u015fi m-a purificat de ele\u201d (idem).<\/p>\n

R\u0103spunsul st\u0103 la \u00eendem\u00e2n\u0103, a\u015fa cum e preg\u0103tit de memorialist: sensul oric\u0103rei \u00eentreruperi a fluxului vie\u0163ii fire\u015fti, va s\u0103 zic\u0103, printre altele, a s\u0103n\u0103t\u0103\u0163ii, despre care este vorba aici, nu e dec\u00e2t aten\u0163ionarea noastr\u0103 c\u0103 ne-am r\u0103t\u0103cit, c\u0103 ne-am dep\u0103rtat de F\u0103c\u0103torul \u015fi de legile Sale. Boala este o Chemare. Iat\u0103 cuvintele lui Nichifor Crainic:<\/p>\n

\u201cM\u0103 re\u00eentorc din moarte din mila nesf\u00e2r\u015fit\u0103 a lui Dumnezeu\u201d \u015fi nu prin vreun merit deosebit al meu… \u201cZilele pe care le voi mai tr\u0103i de acum \u00eencolo sunt un dar de la El, peste soroc, ca zilele lui Laz\u0103t cel ridicat din morm\u00e2nt. Am r\u0103mas cu sentimentul profund \u015fi necl\u0103tinat c\u0103 at\u00e2t c\u00e2t voi mai tr\u0103i e un plus dumnezeiesc peste c\u00e2t a\u015f fi avut de tr\u0103it\u201d (idem).<\/p>\n

Noi to\u0163i cei care am fost d\u0103rui\u0163i de Domnul cu eliberarea din temni\u0163e, cu c\u00e2t mai mult suntem datori s\u0103 g\u00e2ndim dup\u0103 acest tipar? Nu exist\u0103 niciunul dintre noi (\u00een afar\u0103 de cei \u00eenr\u0103i\u0163i f\u0103r\u0103 t\u0103mad\u0103) care s\u0103 nu fi sim\u0163it moartea spiritual\u0103 adulmec\u00e2ndu-le st\u00e2rvul la care i-a redus gherla. \u00centreruperea fluxului vie\u0163ii fire\u015fti a fost, pentru noi, aruncarea dincolo de gratii \u015fi, cu acel prilej, am sim\u0163it, f\u0103r\u0103 \u00een\u015felare, gustul mor\u0163ii. Clipa mor\u0163ii ne-a p\u0103rut at\u00e2t de evident\u0103 \u00eenc\u00e2t de la ea \u00eenainte, indiferent de lungimea pedepsei ce ni s-a comunicat, ne-a revenit s\u0103 re\u00eenv\u0103\u0163\u0103m a tr\u0103i. Dac\u0103 f\u0103tul deprinde tehnica supravie\u0163uirii sub soare, dup\u0103 na\u015ftere, \u00een 9 luni de la concepere, noi am cucerit aceast\u0103 tehnic\u0103 \u00een ani grei (pentru unii num\u0103ra\u0163i chiar peste dou\u0103zeci!)<\/p>\n

\n

Nichifor Crainic surprinde (continu\u00e2nd a trimite cititorul la bolnavul care \u015fi-a \u00eenvins neputin\u0163ele) deosebit de limpede \u015fi re\u00eenv\u0103\u0163area lumii, la care am fost to\u0163i supu\u015fi. De asemenea, el constat\u0103 deosebirea dintre \u2018\u00eenvia\u0163i\u2019 \u015fi cei care nu-\u015fi cunosc bucuria de a tr\u0103i, pentru c\u0103 nu au fost jefui\u0163i de via\u0163\u0103 nici m\u0103car o zi (sau dac\u0103 au fost, nu au devenit con\u015ftien\u0163i a fi \u00eenotat prin apele mor\u0163ii \u015fi ei!)<\/p>\n

\u201cMugurii castanilor se umflau c\u00e2t nucile, ro\u015fca\u0163i-verzui, gata s\u0103 plesneasc\u0103. Nu puteam \u00eenc\u0103 s\u0103 m\u0103 \u0163in pe picioare: sora m\u0103 sprijinea \u00een drumul p\u00e2n\u0103 la geam. Pe bulevard vedeam trec\u0103tori mi\u015fc\u00e2ndu-se liberi \u00een lumina soarelui, dar s\u0103 \u015ftii c\u0103 mergi, s\u0103 gu\u015fti bucuria fiec\u0103rui pas pe care \u00eel faci! Via\u0163a const\u0103 din mii \u015fi mii de astfel de bucurii m\u0103runte, pe care le uit\u0103m din obi\u015fnuin\u0163\u0103. Numai cine le-a pierdut o dat\u0103 poate s\u0103 le descopere din nou \u00een toat\u0103 fr\u0103gezimea lor primordial\u0103. Boala, suferin\u0163a p\u00e2n\u0103 \u00een vecin\u0103tatea mor\u0163ii e o nou\u0103 revela\u0163ie a vie\u0163ii proaspete de parc\u0103 acum a ie\u015fit din m\u00e2na Creatorului\u201d (idem).<\/p>\n

Iar pentru nesmeri\u0163ii care \u00ee\u015fi \u00eenchipuie c\u0103 sunt \u015fi ei suferitori, deci au dreptul la \u00eenviere din aceast\u0103 via\u0163\u0103, ca cei mor\u0163i de vii pomeni\u0163i, memorialistul trage concluzii aspre, pentru c\u0103 luciditatea \u00eempiedic\u0103 acoperirea adev\u0103rului cumplit: \u201cS-a zis c\u0103 suferin\u0163a purific\u0103. Dar suferin\u0163a \u00een doze mici \u015fi repetate mai mult \u00eenvenineaz\u0103 dec\u00e2t purific\u0103. Numai suferin\u0163a cov\u00e2r\u015fitoare e un dar dumnezeiesc, care \u00eennoie\u015fte f\u0103ptura. Numai str\u0103b\u0103t\u00e2nd prin dogoarea ei te apropii din nou de taina vie\u0163ii \u015fi a lui Dumnezeu\u201d (p. 361-362).\u00a0\u00ab<\/p>\n

\n

MIHAI R\u0102DULESCU<\/p>\n

(Frag. din Chemarea lui Dumnezeu \u00een temni\u0163ele comuniste.<\/em> Vol.II, 2004)<\/p>\n

\n

ULTIMUL R\u0102SUFLET<\/strong><\/p>\n

\n

Domnul Ion Diaconescu mi-a istorisit, cutremurat \u00eenc\u0103 de amintire, c\u0103, \u00een aceea\u015fi perioad\u0103 c\u00e2nd Titel Petrescu fusese contactat de Ministerul de Interne, g\u0103sindu-se nepotul lui Ion Mihalache singur \u00een celul\u0103, a auzit, sf\u00e2\u015fiind t\u0103cerea morm\u00e2ntal\u0103 ce mucezea \u2013 lin\u0163oliu peste coridoare \u015fi ziduri \u2013 un glas ce strig\u0103:<\/p>\n

\u2013 \u201cSunt Ion Mihalache! Mi s-a propus s\u0103 abjur doctrina na\u0163io-nal-\u0163\u0103r\u0103nist\u0103 \u015fi s\u0103 m\u0103 despart de Domnul Iuliu Maniu, \u00een schimbul libert\u0103\u0163ii; \u015fi am refuzat!\u201d<\/p>\n

Era vocea unchiului s\u0103u. A fost pentru ultima dat\u0103 c\u00e2nd a auzit-o.<\/p>\n

Ispr\u0103vind cele de mai sus, gazda mea r\u0103mase pe g\u00e2nduri. O u\u015foar\u0103 paloare, cum coboar\u0103 asupr\u0103-ne uneori \u00een astfel de situa\u0163ii, \u00eei umbri privirile. Dup\u0103 un timp, se \u00eentreb\u0103, ca \u015fi c\u00e2nd nici n-a\u015f fi fost de fa\u0163\u0103: \u2013 \u201cStai \u015fi te tot g\u00e2nde\u015fti: a gre\u015fit, din punct de vedere politic, Titel Petrescu? A mizat c\u0103 dezicerii lui i se va r\u0103spunde cu eliberarea tovar\u0103\u015filor s\u0103i politici; \u015fi cea din urm\u0103 a avut loc. \u015ei-a deservit cauza, dar \u015fi-a servit prietenii…\u201d.<\/p>\n

M\u0103 \u00eentrebam \u015fi eu, \u00een secret, ascult\u00e2ndu-l: \u2018Oare b\u0103rbatul acesta care mi-e at\u00e2t de drag pentru modestia sa, bunul s\u0103u sim\u0163, buna lui dispozi\u0163ie, dup\u0103 at\u00e2t amar de ani pierdu\u0163i sub betoanele temni\u0163elor, regret\u0103 incoruptibilitatea frunta\u015filor \u0163\u0103r\u0103ni\u015fti din tinere\u0163ea sa, c\u00e2nd a fost condamnat \u015fi el? Dac\u0103 ei n-ar fi fost intransigen\u0163i, dac\u0103 el \u00eensu\u015fi, dup\u0103 pilda lor, nu era la fel de incoruptibil, s-ar fi bucurat de libertate dup\u0103 numai doar c\u00e2\u0163iva ani de mizerie-n c\u0103tu\u015fe…\u2019. Am r\u0103mas c\u00e2teva clipe s\u0103-mi rumeg neputin\u0163a alegerii unui r\u0103spuns. Apoi mi-am dat tot singur replica: \u2018A\u015fa e, dar curajul na\u0163ional-\u0163\u0103r\u0103ni\u015ftilor le-a permis s\u0103-\u015fi p\u0103streze imacularea, astfel ca, \u00een urma Revolu\u0163iei din 1989, s\u0103 re\u00eenvie acest partid care, de la \u00eenfiin\u0163are, a constituit n\u0103dejdea neamului nostru…\u2019. Iar\u0103\u015fi se instaur\u0103 \u00een mintea mea t\u0103cerea, o t\u0103cere nemul\u0163umit\u0103 de cele rostite l\u0103untric. Pe urm\u0103: \u2018\u015ei la ce bun c\u0103 a fost re\u00eenfiin\u0163at acest partid minunat odinioar\u0103, c\u00e2nd l-au invadat ca l\u0103custele comuni\u015ftii, securi\u015ftii, nechema\u0163ii, pe c\u00e2nd defula\u0163ii temni\u0163elor erau cov\u00e2r\u015fi\u0163i de num\u0103rul celorlal\u0163i din s\u00e2nul lor \u015fi de pe margini?\u2019<\/p>\n

\n

Se pare c\u0103 un t\u00e2n\u0103r \u2018reeducat\u2019, a c\u00e2\u015ftigat \u00eentr-at\u00e2ta \u00eencrederea lui Nicolski \u00eenc\u00e2t a primit o misiune ie\u015fit\u0103 din comun: s\u0103 memoreze toate c\u00e2te i le va \u00eencredin\u0163a Iuliu Maniu, dup\u0103 introducerea sa \u00een celula acestuia, pentru a le comunica securit\u0103\u0163ii.<\/p>\n

Frunta\u015ful na\u0163ional-\u0163\u0103r\u0103nist se afla \u00eentr-o stare jalnic\u0103, provocat\u0103, pe l\u00e2ng\u0103 condi\u0163iile cumplite de distrugere fizic\u0103 \u015fi moral\u0103 ale deten\u0163iei \u00een izolare total\u0103, \u015fi de v\u00e2rsta sa \u00eenaintat\u0103.<\/p>\n

Colegul de celul\u0103 ce i-a fost dat marelui na\u0163ionalist, i-a povestit de la \u00eenceput prin ce trecuse \u00een reeduc\u0103ri \u015fi l-a avertizat asupra a ce se a\u015ftepta de la el. A ad\u0103ugat:<\/p>\n

\u2013 \u201cSunt trimis de la Bucure\u015fti s\u0103 v\u0103 trag de limb\u0103 \u015fi s\u0103 \u00eenre-gistrez \u00een memorie tot ceea ce \u00eemi ve\u0163i spune Domnia-Voastr\u0103. De aceea v\u0103 rog s\u0103-mi \u00eencredin\u0163a\u0163i numai cele ce crede\u0163i D-voastr\u0103 c\u0103 trebuie \u015ftiut de c\u0103tre contemporani \u015fi viitorime; ca urmare a acestei op\u0163iuni s\u0103 nu ave\u0163i nimic de suferit.\u201d<\/p>\n

Se pare c\u0103 t\u00e2n\u0103rul \u2013 de pe timpul acela \u2013, al c\u0103rui anonimat este respectat, \u00een memoriile sale, de Dumitru Bordeianu, continu\u0103 \u015fi ast\u0103zi s\u0103 t\u0103inuiasc\u0103 \u201ctestamentul\u201d oral al omului politic, ceea ce reprezint\u0103 o gre\u015feal\u0103 \u00een condi\u0163iile actuale, c\u00e2nd eforturile de recuperare a istoriei rom\u00e2nilor nu trebuie precupe\u0163ite de nimeni. Un popor f\u0103r\u0103 istorie este sortit pieirii. A p\u0103stra pentru tine fragmente din aceast\u0103 istorie, din orice considerente s-ar ivi necesitatea, constituie un act de indiferen\u0163\u0103 fa\u0163\u0103 de neamul nostru, fa\u0163\u0103 de trecutul \u015fi de perspectivele sale. (Aceasta presupun\u00e2nd c\u0103 nu \u015fi-a \u00eent\u00e2lnit sf\u00e2r\u015fitul el \u00eensu\u015fi, prin temni\u0163e sau la ispr\u0103virea condamn\u0103rii.)<\/p>\n

Onestitatea \u2018reeducatului\u2019, cutremurat\u0103 de ceea ce vedea c\u0103 se s\u0103v\u00e2r\u015fea cu cel mai de seam\u0103 om politic \u00eenc\u0103 \u00een via\u0163\u0103 al na\u0163iei noastre, se preschimb\u0103 \u00een mil\u0103 \u015fi-l \u00eempinse la un act major de jertf\u0103 cre\u015ftineasc\u0103. Izbutise s\u0103-\u015fi p\u0103streze un loc curat \u00een suflet, unde nu l\u0103sase s\u0103 se strecoare otrava misiei lui, inculcat\u0103 de tor\u0163ionarii ce-l preschimbaser\u0103 \u00een turn\u0103tor, \u015fi \u00een \u00eentreaga perioad\u0103 a coabit\u0103rii \u015fi-a cedat por\u0163ia de p\u00e2ine colegului prea sl\u0103bit \u015fi a slujit neputin\u0163elor acestuia.<\/p>\n

NUMELE LUI DUMNEZEU<\/strong><\/p>\n

\n

\u00centr-una dintre cele mai frumos scrise c\u0103r\u00fei de memorialistic\u0103 din reeduc\u0103ri, \u201cT\u0103bli\u0163ele de s\u0103pun de la It\u015fet-Ip\u201d (Craiova, Editura MJM, 2003), autorul, poetul Mihai Buracu, face o afirma\u0163ie p\u0103relnic strig\u0103toare la cer: \u201cDumnezeul din \u00eenjur\u0103tur\u0103 e mai dulce ca zah\u0103rul de cartofi \u015fi ro\u015fcovele copil\u0103riei\u201d! (p.50-51).<\/p>\n

Cine nu cunoa\u015fte con\u0163inutul scrierii, s-ar putea am\u0103gi, din acest citat, c\u0103 are de-a face cu ni\u015fte amintiri din copil\u0103rie, ale unui zburdalnic care a descoperit c\u00e2t de agreabil este s\u0103 \u00eencalci regulile bunei cre\u015fteri \u2013 ce te \u00eempiedic\u0103, prin gura p\u0103rin\u0163ilor \u015fi a parohului, s\u0103 iei \u00een der\u00e2dere cele sfinte, precum to\u0163i derbedeii cartierului… Cel ce nu m\u0103 crede c\u0103 este \u015fi aceasta una dintre bucuriile anilor imaturi va s\u0103 afle c\u0103 \u2013 \u0163\u00e2nc crescut pe l\u00e2ng\u0103 fusta mamei \u015fi f\u0103r\u0103 repro\u015f \u2013 trec\u00e2nd pe l\u00e2ng\u0103 o sta\u0163ie bucure\u015ftean\u0103 de tramvai, \u00een care se \u00eenghesuiau poate o sut\u0103-dou\u0103 de persoane \u00een faimo\u015fii ani ai s\u0103r\u0103ciei preconizate pentru neamul s\u0103u de c\u0103tre Gh. Gheorghiu-Dej, m-a ispitit p\u00e2rdalnica \u00eenchipuire format\u0103 de comediile cu Stan \u015fi Bran, Pat \u015fi Pata\u015fon, ori Charlot \u015fi am f\u0103cut un bulg\u0103re de z\u0103pad\u0103, l-am tescuit bine \u00een pumnii mei cei mici dar pu\u015fi pe fapte mari \u015fi, c\u00e2nd fu gata, l-am aruncat la nimereal\u0103 \u00een mul\u0163ime, dornic nevoie mare s\u0103 iau seama la ce urma s\u0103 se petreac\u0103. Rezultatul \u00eemi dep\u0103\u015fi cu mult a\u015ftept\u0103rile. Bulg\u0103rele \u2013 de\u015fi nu-mi descoperisem \u00eenc\u0103 astfel de \u00eendem\u00e2n\u0103ri de tr\u0103g\u0103tor de elit\u0103 \u2013 lunecase din plin, pe la spate, pe gulerul unui t\u00e2n\u0103r de vreo dou\u0103zeci \u015fi ceva de ani. Acesta, nici una, nici dou\u0103, zdup\u0103i peste gardul scund de beton al gr\u0103dinii publice unde amplasasem bombarda pe dou\u0103 picioare ce-mi sem\u0103na ca dou\u0103 pic\u0103turi de ap\u0103 \u015fi o rupse la fug\u0103 dup\u0103 mine. Eu m\u00e2ncam p\u0103m\u00e2ntul \u015fi, simultan, eram surprins de c\u00e2te \u00eenjur\u0103turi puteau zbucni printre buzele mele nep\u00e2ng\u0103rite \u00eenc\u0103 de atari blestem\u0103\u0163ii. De unde le deprinsesem, nu \u015ftiu; \u00eens\u0103 sunt \u015fi ast\u0103zi con\u015ftient c\u0103-mi procura mare lini\u015ftire sufletului de v\u00e2nat \u00eensp\u0103im\u00e2ntat s\u0103 le slobod pentru \u00eent\u00e2ia\u015fi dat\u0103 \u00een via\u0163\u0103, printre g\u00e2f\u00e2ieli.<\/p>\n

La polul opus acestei evoc\u0103ri se situeaz\u0103 inten\u0163ia d-lui Mihai Buracu, ascuns\u0103 \u00een fraza de mai sus. Numai un ins care n-a trecut prin reeduc\u0103ri, cazul meu, este capabil s\u0103 fac\u0103 asocieri precum precedenta\u00a0 \u2013 adev\u0103rat\u0103 impietate fa\u0163\u0103 de suferin\u0163a uman\u0103 cea mai acut\u0103 tr\u0103it\u0103 vreodat\u0103 \u00een Rom\u00e2nia.<\/p>\n

\u00cen termenii naratorului, iat\u0103 pe ce culmi ale disper\u0103rii ajunseser\u0103 cei supu\u015fi de semenii lor desfiin\u0163\u0103rii ca fiin\u0163e umane. \u201cDuhnim a groaz\u0103 de to\u0163i \u015fi de toate, de sc\u00e2rb\u0103 pentru to\u0163i cei ce \u0163i-au fost dragi. Icoanele din ad\u00e2ncuri le ardem \u00een mijlocul camerei pe un rug de \u00eempuns\u0103turi, scr\u00e2\u015fnete \u015fi gemete \u00eenfior\u0103toare. A mai r\u0103mas ceva? Smulge-l \u015fi, s\u00e2nger\u00e2nd, arunc\u0103-l pe jarul minciunii. Cu c\u00e2t mai mare e pustiul r\u0103mas \u00een urm\u0103, cu at\u00e2t mai bine. Mamele, surorile, t\u00e2rfe \u015fi ele, sunt aplaudate la scen\u0103 deschis\u0103. Invocarea sodomiei st\u00e2rne\u015fte hohote. (…) Ne afl\u0103m \u00eentr-un bestiarum preg\u0103tit s\u0103 dea un spectacol de gal\u0103 la Judecata de Apoi spre ru\u015finarea diavolilor cei b\u0103tr\u00e2ni, dar \u015fi a sfin\u0163ilor \u00eenvechi\u0163i \u00een mila de aproapele \u015fi facerile de bine\u201d (idem). \u00cen termenii limbajului nostru vulgar \u015fi nemetaforizat, victimile erau supuse, sub amenin\u0163area uciderii \u00een b\u0103taie (mai niciodat\u0103 \u00eemplinit\u0103, c\u0103ci b\u00e2ta se oprea la timp pentru a nu atinge definitiva m\u00e2ntuire de zile), trebuia s\u0103 n\u0103scoce\u015fti cele mai par\u015five \u00eenchipuiri ce presupuneau descompunerea moral\u0103 a \u00eentregii tale familii, realizat\u0103 mai ales prin str\u0103dania ta de a-\u0163i satisface bestialitatea cu genitoarea \u015fi surorile proprii. Despre Maica Fecioar\u0103, despre R\u0103stignitul pentru noi, de la \u00eenceputul evului, despre F\u0103c\u0103torul a toate, se scorneau alte \u015fi alte metamorfoz\u0103ri ale iadului \u00een cuvinte. Durerea fizic\u0103 \u015fi a inimii ajungea la limit\u0103.<\/p>\n

\u015ei dac\u0103, ne avertizeaz\u0103 povestitorul, c\u0103l\u0103ii se opreau o clip\u0103 din caznele la care-\u015fi supuneau colegii de camer\u0103 \u015fi se odihneau \u00eenjur\u00e2ndu-i de cele sfinte, \u201cDumnezeul din \u00eenjur\u0103tur\u0103 [devenea] mai dulce ca zah\u0103rul de cartofi \u015fi ro\u015fcovele copil\u0103riei\u201d! Pentru c\u0103 toate fuseser\u0103 vomate printre putreziciunile imagina\u0163iei \u015fi t\u0103v\u0103lite printre sc\u00e2rne at\u00e2t de cumplit \u00eenc\u00e2t blasfemia unei simple \u00eenjur\u0103turi r\u0103m\u00e2nea floare la ureche \u015fi \u00een loc s\u0103 zg\u00e2rie auzul \u00eel m\u00e2ng\u00e2ia ca o Sf\u00e2nt\u0103 Pace cobor\u00e2t\u0103 pe aripi \u00eengere\u015fti \u00een pofida tor\u0163ionarilor Securit\u0103\u0163ii (de\u015fi o pace scr\u00e2\u015fnit\u0103 printre m\u0103selele lor), dar \u015fi colegii t\u0103i de deten\u0163ie, g\u00e2zi \u00een\u0103l\u0163a\u0163i \u00een rang dintre condamna\u0163ii \u00een\u015fi\u015fi.<\/p>\n

Cum de era cu putin\u0163\u0103 a\u015fa ceva? \u00cenjur\u0103tura de Dumnezei s\u0103 fie miere \u015fi lapte pentru sufletele pe cale de a se pierde \u00een vecia f\u0103r\u0103 lumin\u0103?<\/p>\n

Da. A\u015fa este. Fiindc\u0103 numele lui Dumnezeu, chiar \u015fi rostit cu inten\u0163ia criminal\u0103 din acele bolgii, r\u0103m\u00e2ne Numele lui Dumnezeu \u015fi constituie cea mai binef\u0103c\u0103toare Chemare ce unge r\u0103nile nevindecate \u015fi d\u0103 puteri noi celor mai dec\u0103zu\u0163i dintre suferitori.<\/p>\n

\n

SINUCIGA\u015eII<\/strong><\/p>\n

\n

Rareori putere de distingere \u015fi desemnare a for\u0163elor ce ac\u0163ioneaz\u0103 asupra bie\u0163ilor de noi, at\u00e2t de sigur\u0103 pe diagnostic ca a lui Mihai Buracu, \u00een \u201cT\u0103bli\u0163ele de s\u0103pun de la It\u015fet-Ip\u201d (Craiova, Editura MJM, 2003). Cele citate \u00een continuare se refer\u0103 la tr\u0103irile tinerilor trecu\u0163i prin reeduc\u0103ri.<\/p>\n

\u201c\u00cen ritualul satanic \u015fi sinuciga\u015f, nimeni din grupul nostru nu a avut parte de o moarte fizic\u0103, dar to\u0163i am fost uci\u015fi suflete\u015fte, ne-am dorit moartea, victime \u015fi c\u0103l\u0103i de-a valma, cei mai mul\u0163i \u015ftiind c\u0103 nu exist\u0103 m\u00e2ntuire, c\u0103 suntem deja dincolo de pragul r\u0103ului \u015fi al mai r\u0103ului aflat \u00een starea lui cea mai pur\u0103. Mi-a\u015f fi luat via\u0163a, dar \u00eemi dau seama acum c\u0103 nu tor\u0163ionarii, ci Dumnezeu m-a \u00eempiedicat s\u0103 comit p\u0103catul capital \u015fi aceasta pentru a depune \u015fi eu m\u0103rturie pentru chinurile \u00eendurate \u00een infernul concentra\u0163ionar comunist str\u0103b\u0103tut \u00een anii tinere\u0163ii. Mul\u0163i dintre cei tortura\u0163i, dup\u0103 ce s-au lep\u0103dat de Dumnezeu \u015fi apoi s-au lep\u0103dat \u015fi de satana, nu s-au mai lep\u0103dat dec\u00e2t de ei \u00een\u015fi\u015fi, murind cu destinul de martir \u00eemplinit, al\u0103turi de semnatarii pactului f\u0103cut cu necuratul la trecerea pun\u0163ii dintre t\u0103r\u00e2muri\u201d (p.8-9).<\/p>\n

Grupul din care f\u0103cea parte reprezint\u0103 un p\u00e2lc de elevi socoti\u0163i vrednici de reeducare \u00eenc\u0103 din temni\u0163a de la T\u00e2rg\u015for, unde au respins eforturile administra\u0163iei de a-i face s\u0103 colaboreze cu obedien\u0163\u0103. Au fost muta\u0163i la Pite\u015fti, s\u0103 \u00eencap\u0103 pe m\u00e2inile lui Eugen \u0162urcanu.<\/p>\n

Rezultatul tratamentului aplicat de acesta \u2018\u00eend\u0103r\u0103tniciei\u2019 lor \u00eentru credin\u0163a \u00een Dumnezeu \u015fi neam i-a condus la dorin\u0163a ardent\u0103 a mor\u0163ii, echivalent\u0103 sinuciderii faptice. Dar sinuciderea nu era cu putin\u0163\u0103. Conducerea temni\u0163ei, sub \u00eendrumarea \u2018specialistului\u2019 \u00een torturi numit, a luat toate m\u0103surile de rigoare pentru a se evita \u2018sc\u0103parea\u2019 din pumnii \u015fi str\u00e2nsoarea reeducatorilor \u015fi, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, colegii de camer\u0103, simultan c\u0103l\u0103i, te supravegheau zi \u015fi noapte \u00eempiedic\u00e2ndu-\u0163i luarea vie\u0163ii.<\/p>\n

Cel pu\u0163in a\u015fa \u00ee\u015fi \u00eenchipuiau ei c\u0103 puteau ac\u0163iona: s\u0103 nu te lase a-\u0163i face seama! Niciodat\u0103 ateii nu au sesizat c\u0103 Domnul lucra prin ei \u015fi nu vor surprinde nici pe viitor acest fapt. Nu-\u015fi dau socotin\u0163a de asta pentru c\u0103 sunt orbi \u00een treburile misticii. Orbi cu des\u0103v\u00e2r\u015fire. Ei n-au \u00een\u0163eles c\u0103 sub regimul lor comunist, al necredincio\u015filor, s-au ref\u0103cut cele mai multe biserici \u015fi cu osebire m\u0103n\u0103stiri ce duceau lipsa \u00eengrijirii cu un veac \u00eenainte chiar. C\u0103 bugetul necredin\u0163ei asigura salariul preo\u0163ilor \u015fi al monahilor p\u00e2n\u0103 \u00een cele mai dep\u0103rtate \u015fi \u00eembeznate sihle. C\u0103 altarele aveau dreptul la vin curat \u015fi c\u0103 l\u0103ca\u015furile cultice, v\u00e2nate de agitatorii de partid, erau mai c\u0103utate de b\u0103utorii de cer dec\u00e2t \u00een timpurile de odinioar\u0103, c\u00e2nd prea pu\u0163ini le luau \u00een seam\u0103.<\/p>\n

La fel, voia Creatorului, la Pite\u015fti, o p\u0103zeau reeducatorii: s\u0103 nu-\u0163i iei via\u0163a! Dup\u0103 cum spune Mihai Buracu, pentru c\u0103 mai era scris \u00een ceruri un mucenic, mai era a\u015fteptat un m\u0103rturisitor… Pe aceia care nu mai puteau suferi, Dumnezeu \u00eei chema la st\u0103p\u00e2nirea de sine. Iar dac\u0103 aceasta nu mai avea cum apare, \u00eei chema la ascultarea st\u0103p\u00e2nirii de sine prin c\u0103l\u0103i, pentru ca porunca Lui s\u0103 nu fie z\u0103d\u0103rnicit\u0103.<\/p>\n

\n

DUMINICA FLORIILOR<\/strong><\/p>\n

\n

\u201cSe fac preg\u0103tiri pentru s\u0103v\u00e2r\u015firea unor ritualuri satanice. Se \u00eempart rolurile \u015fi sunt fericit c\u0103 am fost ales pentru a fi asinul din Duminica Floriilor, purt\u0103tor al celui jertfit pe cruce. Nici nu se putea o pedeaps\u0103 mai u\u015foar\u0103. Sunt fericit, pentru prima oar\u0103 fericit dup\u0103 cele dou\u0103 luni de la Pite\u015fti \u015fi dup\u0103 cei doi ani de temni\u0163\u0103. Voi purta pe \u015fale trupul celui care va fi r\u0103stignit Vineri. Este fericirea suprem\u0103 de a nu fi dec\u00e2t o simpl\u0103 asin\u0103 purt\u0103toare de Rege al Iudeilor, h\u0103r\u0103zit crucii \u015fi supliciilor ei. Domnul este cu mine. Binecuv\u00e2ntat fie numele Lui.<\/p>\n

\u201cAm fost sortit s\u0103 fiu asinul pe care \u00een Duminica Floriilor din 1964, Iisus Pite\u015fteanul a intrat c\u0103lare \u00een Ierusalimul din Camera 4 Spital. Am luat astfel parte, \u00een patru labe, la un desm\u0103\u0163 \u015fi o orgie sc\u00e2rbavnic\u0103, la o litughisire neagr\u0103 \u00een care \u015fobolanii au chi\u0163\u0103it osanale \u00een cinstea mai marelui lor, prosl\u0103vindu-i pofta de s\u00e2nge \u015fi de suflete tinere, nevinovate. Nu mai \u015ftiu dac\u0103, \u00eengenunchiat fiind pentru a fi asinul Domnului, am s\u0103rutat falusul de s\u0103pun de la g\u00e2tul sacerdotului dement, dar \u015ftiu c\u0103 am \u015fters cu palmele \u015fi genunchii balele scuipate pe chipul \u015fi \u00eenaintea celui preg\u0103tit pentru jertf\u0103. N-au lipsit nici spinii adu\u015fi de gardieni, nici b\u00e2tele care au \u00eenlocuit ramurile \u00eenverzite de salcie \u015fi n-a lipsit nici judecata lui Pon\u0163iu Pillat din Pite\u015fti, care l-a os\u00e2ndit \u00een batjocur\u0103 pe h\u00e2rd\u0103ul cu excremente. \u015ei toate acestea pe fondul \u00eenjur\u0103turilor \u015fi c\u00e2ntecelor obscene. Cu sc\u00e2rb\u0103 mare s-a urlat \u201cS\u0103 se r\u0103stigneasc\u0103!\u201d Fiecare ne-am dorit \u00eens\u0103 propria r\u0103stignire, intrarea \u00een nefiin\u0163\u0103 cu orice pre\u0163, chiar acela, suprem, de pierdere a m\u00e2ntuirii sufletului\u201d (Mihai Buracu, \u201cT\u0103bli\u0163ele de s\u0103pun de la It\u015fet-Ip\u201d, Craiova, Editura MJM, 2003, p.51-52).<\/p>\n

P\u00e2n\u0103 \u015fi aceast\u0103 liturghie inversat\u0103, aceast\u0103 imitare pe dos a \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor sfinte, aceast\u0103 cercare de jignire a celor mai dragi \u015fi calde ag\u0103\u0163\u0103ri ale sufletului de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura despre Hristos \u015fi despre na\u015fterea unei civiliza\u0163ii, civiliza\u0163ia noastr\u0103, civiliza\u0163ia iubirii de semen \u015fi a iert\u0103rii vr\u0103jma\u015filor no\u015ftri, p\u00e2n\u0103 \u015fi ea, \u00een cele din urm\u0103, nu este altceva dec\u00e2t o readucere \u00een con\u015ftiin\u0163\u0103 a jertfei lui Hristos pentru omenire, deci nu este altceva dec\u00e2t o Chemare a lui Dumnezeu. Ateii, dup\u0103 cum am atras aten\u0163ia plec\u00e2nd de la un alt text semnat de Mihai Buracu, au fost totdeauna orbi la insinuarea celor sfinte, peste voia lor, \u00een cele mai m\u0103runte gesturi ale lor, n\u0103scocite tocmai \u00eentru distrugerea credin\u0163ei. \u015ei, pentru ca puterea lui Dumnezeu s\u0103 nu fie \u00een nici un fel umbrit\u0103, a\u015fa vor r\u0103m\u00e2ne lucrurile p\u00e2n\u0103 \u00een veac. Repet: ateii vor slug\u0103ri la cur\u0163ile Domnului, oricare le-ar fi biata credin\u0163\u0103.<\/p>\n

Cum am spus? Am vorbit oare despre \u2018credin\u0163a\u2019 ateilor? Sunt con\u015ftient de ce anume am rostit?!<\/p>\n

Sunt foarte con\u015ftient. Deoarece, al\u0103turi de sensul religios al leg\u0103turii cu Dumnezeu, credin\u0163a mai are un \u00een\u0163eles, printre altele. Anume: \u015ftiin\u0163\u0103 \u015fov\u0103itoare, ne\u00eentemeiat\u0103 pe argumente \u015fi logic\u0103, va s\u0103 zic\u0103: \u2018ne\u015ftiin\u0163\u0103\u2019 ce ia chip am\u0103gitor al unei cunoa\u015fteri. Aceasta este credin\u0163a ateilor! Dac\u0103 ei ar protesta c\u0103 se bizuie pe argumentele oamenilor lor de \u015ftiin\u0163\u0103, le voi replica: \u2018Voi nu a\u0163i verificat cu experimente proprii cele afirmate de c\u0103tre ace\u015fti oameni de \u015ftiin\u0163\u0103. De cele mai multe ori nici m\u0103car nu le-a\u0163i citit opera, pentru a \u015fti cu exactitate unde v\u0103 plasa\u0163i \u00een raport de ea. \u00cen cel mai bun caz, a\u0163i cercetat oglindiri ale g\u00e2ndirii lor, tip\u0103rite de c\u0103tre al\u0163i cititori, \u00een probitatea c\u0103rora crede\u0163i (aten\u0163ie: alt\u0103 p\u00e2lp\u00e2ire a credin\u0163ei!…). Nu sunte\u0163i preg\u0103ti\u0163i s\u0103 repeta\u0163i v\u0103diri chimice, fizice, astronomice, biologice, f\u0103cute de al\u0163ii. A\u0163i aflat despre ele din manualele \u015fcolare redactate de c\u0103tre diver\u015fi in\u015fi care nu au reluat experien\u0163ele trecutului, ci au citit ei \u00een\u015fi\u015fi \u00een cursurile profesorilor lor despre probarea inexisten\u0163ei lui Dumnezeu, ca pe urm\u0103 s\u0103 a\u015ftearn\u0103 pe h\u00e2rtie impresiile culese din acele lecturi \u015fi s\u0103 le dea drept bune.<\/p>\n

Nu aceasta este credin\u0163a? \u00cel crezi pe profesor, \u00eel crezi pe omul de \u015ftiin\u0163\u0103, \u00eel crezi pe propagandist (\u00een cazul regimului comunist) \u015fi niciodat\u0103 nu ajungi la adev\u0103r prin mijloace proprii; \u00een schimb, te \u00eenchini la ceea ce \u00ee\u0163i v\u00e2nd ei drept adev\u0103r imuabil….<\/p>\n

\u2013 \u2018Dar ce, tu po\u0163i ajunge la adev\u0103r prin mijloace proprii?\u2019, m-ar putea \u00eentreba unul dintre ateii cu care m\u0103 cert. \u2013 \u2018Desigur\u2019, i-a\u015f r\u0103spunde. \u2013 \u2018Cum asta?\u2019, ar hohoti dispre\u0163uitor. \u2013 \u2018Simplu: unul dintre mijloacele mele de cunoa\u015ftere este tocmai credin\u0163a infirmat\u0103 de stupiditatea ta. Cine leap\u0103d\u0103 credin\u0163a, \u00ee\u015fi \u015ftirbe\u015fte \u015fansa de a cunoa\u015fte. Pentru c\u0103 ea constituie summumul cunoa\u015fterii.\u2019 \u2013 \u2018Prostii! Cum s\u0103 constituie credin\u0163a un mijloc de cunoa\u015ftere?! Ea reprezint\u0103 opiumul cu care sunt \u00een\u015felate masele de c\u0103tre clasele asupritoare…\u2019 cum sun\u0103 lozinca marxist\u0103. \u2013 \u2018F\u0103r\u0103 credin\u0163\u0103\u2019, ar veni r\u0103spunsul meu simplu ca via\u0163a, \u2018n-am putea tr\u0103i dincolo de cea mai fraged\u0103 copil\u0103rie. Crez\u00e2nd c\u0103 mama ne vrea binele, o ascult\u0103m \u015fi nu punem m\u00e2na pe u\u015fa \u00eencins\u0103 a sobei; m\u00e2nc\u0103m tot ce ne d\u0103, crez\u00e2nd c\u0103 nu ne va d\u0103una, c\u0103 nu ne va otr\u0103vi; ne \u00eembr\u0103c\u0103m c\u0103lduros c\u00e2nd ne preg\u0103tim s\u0103 alerg\u0103m la s\u0103niu\u015f; ne ducem la \u015fcoal\u0103 s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103m carte; ne ferim de tov\u0103r\u0103\u015fiile rele; \u015fi a\u015fa mai departe. Iar dac\u0103 nu credem \u00een mama \u015fi nu facem toate acestea, ne \u00eenva\u0163\u0103 via\u0163a c\u0103 necredin\u0163a se pl\u0103te\u015fte. Ce p\u0103rere ai?!\u2019 \u2013 \u2018\u00cen\u0163eleg; c\u00e2t timp n-am ie\u015fit din copil\u0103rie, ai dreptate… \u00cens\u0103, c\u00e2nd mi se dezvolt\u0103 mintea, e o ru\u015fine s\u0103 mai admit a f\u0103ptui \u00een temeiul credin\u0163ei!\u2019 \u2013 \u2018Vrei s\u0103 spui c\u0103, ajuns la anii \u015fcolariz\u0103rii, nu mai ai nevoie de credin\u0163\u0103, da?\u2019 \u2013 \u2018\u00centocmai!\u2019 \u2013 \u2018P\u0103i, despre ce am vorbit adineaori? Nu despre credin\u0163a \u00een profesori \u015fi manuale neverificate de tine, necesar\u0103 progresului t\u0103u pe calea… ateismului? Quod erat demonstrandum!\u2019 \u2013 \u2018\u00cen timpul \u015fcolii tot copil e\u015fti, \u00eens\u0103 mai t\u00e2rziu, la maturitate…\u2019, se \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2neaz\u0103 replicantul meu necredincios. \u2013 \u2018La maturitate?! Dac\u0103 n-ai crede c\u0103 so\u0163ia te iube\u015fte, te respect\u0103, te urmeaz\u0103 \u00een toate, nu alearg\u0103 ca o u\u015fernic\u0103, prin casele prietenilor t\u0103i, nu \u0163i-arunc\u0103 banii \u00een buzunarele ibovnicilor, s\u0103 petreac\u0103 din truda ta, unde ai ajunge? Ai mai putea munci, te-ai mai putea bucura de via\u0163\u0103? Ai mai putea privi, de at\u00e2tea dezam\u0103giri, soarele-n fa\u0163\u0103? F\u0103r\u0103 credin\u0163\u0103, n-ai putea scurma neantul dup\u0103 bani. Ba nici m\u0103car n-ai putea respira (pentru c\u0103 \u015fi pentru aceasta trebuie s\u0103 crezi c\u0103 nu e\u015fti otr\u0103vit de emana\u0163iile civiliza\u0163iei antiumane \u00een care tr\u0103im, adic\u0103 s\u0103 ai \u00eencrederea c\u0103 Dumnezeu te va ap\u0103ra, chiar dac\u0103 nu crezi \u00een Dumnezeu… nici \u00een interven\u0163ia Lui \u00een traiul nostru…).\u2019 Am t\u0103cut. Apoi: \u2018Ce s\u0103 mai vorbim? Ateii tr\u0103iesc \u00eentr-o ignoran\u0163\u0103 prosteasc\u0103 f\u0103r\u0103 margini. Am pierdut destul timp. Dac\u0103 nici aceste argumente nu-\u0163i dau de g\u00e2ndit, m\u0103car fii consecvent ateismului: tr\u0103ie\u015fte \u00eempotriva tuturor regulilor civiliza\u0163iei noastre. La cap\u0103t de drum ce crezi c\u0103 te p\u00e2nde\u015fte?\u2019 Cum n-are r\u0103spuns, deoarece ateii n-au cum avea r\u0103spuns, adaug f\u0103r\u0103 a-i mai a\u015ftepta replica: \u2018Nu \u015ftii? S\u0103-\u0163i spun tot eu. Te p\u00e2nde\u015fte sinuciderea, deoarece exi\u015fti, nu din voia lui Dumnezeu, soco\u0163i, nici dintr-a ta, ci dintr-a nu \u015ftii cui, \u00eentr-o lume f\u0103r\u0103 sens, nici temelie, pe unde \u00ee\u0163i dai seama c\u0103 nu merit\u0103 s\u0103 continui a b\u00e2ntui!\u2019<\/p>\n

Mai are rost s\u0103 insist c\u0103 atunci c\u00e2nd \u0162urcanu \u015fi acoli\u0163ii s\u0103i \u00ee\u015fi b\u0103teau joc de Iisus, \u00een \u2018comediodrame\u2019 ca cele de la \u00eenceputul acestui text, ei nu f\u0103ceau dec\u00e2t s\u0103 confirme c\u0103 Dumnezeu se afla printre ei. \u015ei tot Dumnezeu \u00eei chema pe cei chinui\u0163i de ei s\u0103 \u00eei aduc\u0103 \u015fi pe calea aceea cumplit\u0103 prinosul dragostei lor.<\/p>\n

\n

GLASUL IUBIRII<\/strong><\/p>\n

\n

M\u0103 aflam \u00eentr-o sal\u0103 de conferin\u0163e aglomerat\u0103, din Pite\u015fti, ora\u015ful ororilor reeduc\u0103rii. Un simpozion ai c\u0103ror invita\u0163i eram evoca, \u00een lacrimi, acel trecut r\u0103mas c\u0103scat \u2013 pr\u0103pastie f\u0103r\u0103 fund.<\/p>\n

Un nou vorbitor aduse \u00een sal\u0103, pe calea magiei literare, aburul iubirii sale de o via\u0163\u0103. Se numea: Mihai Buracu. Ascult\u00e2ndu-l, mi-am spus: \u2018Iat\u0103 c\u0103 exist\u0103 la nesf\u00e2r\u015fit materie pentru analiza \u2018Chem\u0103rii lui Dumnezeu \u00een temni\u0163ele comuniste\u2019. Trebuie s\u0103 continui a scrie pe aceast\u0103 tem\u0103 [publicasem un prim volum cu titlul de mai sus], s\u0103 nu las neb\u0103gate \u00een seam\u0103 aceste apari\u0163ii fulgurante ale dumnezeirii \u00eend\u0103r\u0103tul gratiilor, apari\u0163ii ce ne-au \u00eent\u0103rit, ne-au \u00eendrumat, ne-au salvat vie\u0163ile \u015fi sufletele din iadurile p\u0103m\u00e2nte\u015fti…\u2019. Cele auzite la difuzor sunau precum urmeaz\u0103:<\/p>\n

\u201cPrin zidul de gemete \u015fi urletele tor\u0163ionarilor p\u0103trund de afar\u0103 pe fereastra larg deschis\u0103 strig\u0103tele vesele ale unor copii care se joac\u0103 pe un t\u0103p\u015fan din apropierea \u00eenchisorii. \u00cen raiul de afar\u0103 r\u0103sun\u0103 deodat\u0103 o voce de copil, glasul unei feti\u0163e: \u201cMihai!… Mihai!…\u201d Pe nea\u015fteptate se deschid por\u0163ile unei alte lumi \u015fi vin c\u0103tre mine rug\u0103ciunile copil\u0103riei \u015fi imnurile dragostei ne\u00eemplinite.<\/p>\n

\u201cTrece prin hoitul meu \u00eenc\u0103 viu, venind de nu \u015ftiu unde, o voce nemaiauzit\u0103, \u00eenfiorat\u0103, m\u00e2ng\u00e2ietoare, dict\u00e2ndu-mi versurile unei poezii, spus\u0103 de la \u00eenceput \u015fi p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit f\u0103r\u0103 nici o ezitare, o poezie pe care nu am g\u00e2ndit-o, dar care s-a rev\u0103rsat \u00een mine ca un balsam dumnezeiesc:<\/p>\n

\u201cCine m\u0103 strig\u0103: \u2013 \u201cMihai!…\u201d \u015fi \u00eemi bate<\/p>\n

La por\u0163ile inimii mari \u015fi-ntristate;<\/p>\n

De-mi farmec auzul cu strig\u0103tul ei?\u201d<\/p>\n

\u2013 \u201cSunt eu, prea iubite, \u0163i-aduc ghiocei,<\/p>\n

\u0162i-aduc prim\u0103vara \u015fi dorul s\u0103 vii.<\/p>\n

Sunt Pa\u015ftile azi, iar tu \u00eent\u00e2rzii<\/p>\n

Sunt trist\u0103, cu noaptea, te-a\u015ftept \u00een veghere.<\/p>\n

Gr\u0103be\u015fte e timpul s\u0103 mergi la-Nviere!\u201d<\/p>\n

\u2013 \u201cCe stranie jale chemarea-\u0163i mi-aduce.<\/p>\n

Nu-i timpul, iubito, sunt \u00eenc\u0103 pe cruce.<\/p>\n

Ia-\u0163i dorul de m\u00e2n\u0103 \u015fi pleac\u0103-nd\u0103r\u0103t,<\/p>\n

C\u0103ci scris este ceasul c\u00e2nd am s\u0103 m-ar\u0103t<\/p>\n

Cu r\u0103ni \u00eenc\u0103 vii la m\u00e2ini \u015fi picioare.<\/p>\n

S\u0103-\u0163i spun: \u2013 Pune m\u00e2na \u015fi vezi de mai doare,<\/p>\n

Dar r\u00e2zi fericit\u0103, de\u015fi-s s\u00e2ngerat,<\/p>\n

C\u0103ci scris e c\u0103 ast\u0103zi din mor\u0163i m-am sculat!\u201d<\/p>\n

Poezia a trecut prin mine, de parc\u0103 ar fi fost z\u0103mislit\u0103 de mult, \u00eenv\u0103\u0163at\u0103 pe de rost \u015fi imprimat\u0103 definitiv pe banda magnetic\u0103 a memoriei, de\u015fi nu m\u0103 g\u00e2ndisem niciodat\u0103 la ea \u015fi nici starea \u00een care m\u0103 aflam nu era favorabil\u0103 inspira\u0163iei poetice. Totu\u015fi ea a venit, m-a cutremurat \u015fi mi-a dat speran\u0163a revenirii, c\u00e2ndva, dup\u0103 \u00cenvierea din mor\u0163i, l\u00e2ng\u0103 fiin\u0163a iubit\u0103. Dictat\u0103 de un autor necunoscut, poezia a avut totu\u015fi un destinatar: Marga, fata pe care o iubeam \u015fi care m-a a\u015fteptat timp de cinci ani, devenindu-mi so\u0163ie dup\u0103 ie\u015firea din captivitate.\u201d<\/p>\n

Cheia enigmei din acele clipe providen\u0163iale ale victimei reeduc\u0103rilor nu am g\u0103sit-o nici ast\u0103zi, dup\u0103, cred, doi ani de la primul contact cu aceste versuri.<\/p>\n

Nu este \u00eent\u00e2ia\u015fi dat\u0103 c\u00e2nd mi se \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fe\u015fte faptul c\u0103 un necunoscut invizibil \u015fi nea\u015fteptat, mai cur\u00e2nd: un necunoscut imposibil, a comunicat o poezie prin mijlocirea unui ins supus torturii, \u00eenscriind-o \u00een memoria acestuia de parc\u0103 ar fi fost cunoscut\u0103 de demult. \u00cen cartea: \u201cS\u00e2nge pe r\u00e2ul Doamnei. P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd at\u00e2ta suferin\u0163\u0103?\u201d trat\u00e2nd despre rezisten\u0163a \u00een mun\u0163i a celor aduna\u0163i \u00een jurul fra\u0163ilor Arn\u0103u\u0163oiu, am pomenit despre vizualizarea unei m\u00e2ini ce a scris \u00een aerul celulei o poezie perceput\u0103 de c\u0103tre o t\u00e2n\u0103r\u0103 \u00eens\u0103rcinat\u0103, fiic\u0103 a preotului Constantinescu, care nu scrisese \u00een via\u0163a ei un vers cum, spre deosebire de dumneaei, este cazul lui Mihai Buracu, poet dinainte de arestare. Dac\u0103 \u00een dou\u0103 r\u00e2nduri fenomenul a avut loc, sunt singur c\u0103 el s-a mai ivit \u015fi \u00een alte situa\u0163ii care, din p\u0103cate, nu mi-au ajuns \u00eenc\u0103 la cuno\u015ftin\u0163\u0103.<\/p>\n

Am preluat ideea unui autor necunoscut din ultimul paragraf citat de mine anterior din \u201cT\u0103bli\u0163ele de s\u0103pun de la It\u015fet-Ip\u201d (Craiova, MJM, 2003, p.53-54), care idee ascunde o \u00eentrebare neprecizat\u0103: cine este acel autor? Un prim r\u0103spuns nu explic\u0103 nimic: autorul c\u0103utat se nume\u015fte: subcon\u015ftientul.<\/p>\n

Dac\u0103 am ajuns la aceast\u0103 no\u0163iune, cercet\u0103m ce e subcon\u015ftientul. Vom constata c\u0103 nu avem datele ce s\u0103 ne l\u0103mureasc\u0103 actul creerii subcon\u015ftiente a unei poezii cu ritm \u015fi rim\u0103, \u00eemp\u0103r\u0163it\u0103 \u00een strofe, cu unitate ideatic\u0103 \u015fi un mesaj nu numai percutant din punctul de vedere al sensibilit\u0103\u0163ii, ci \u015fi deosebit de clar. Iar \u00een acesta, personal, eu citesc, dup\u0103 interesul investiga\u0163iei mele, o Chemare a lui Dumnezeu.<\/p>\n

Un al doilea r\u0103spuns (pentru mine, \u00een mod special, el vine ca de la sine) este: autorul e Dumnezeu, r\u0103spuns ce se acord\u0103 cu concluzia mea. Dumnezeu ni se adreseaz\u0103 \u00een chip figurat, adopt\u00e2nd o persoan\u0103 sau alta ca masc\u0103, pentru c\u0103 ar fi foarte periculos pentru s\u0103n\u0103tatea noastr\u0103 psihic\u0103 \u015fi, \u00een consecin\u0163\u0103, pentru m\u00e2ntuirea noastr\u0103, s\u0103 ni se arate sau s\u0103 ne vorbeasc\u0103 de-a dreptul, noi nefiind preg\u0103ti\u0163i s\u0103-L vedem, s\u0103 st\u0103m de vorb\u0103 cu El, printr-o \u00eendelungat\u0103 \u015fi aspr\u0103 ascez\u0103 \u015fi cur\u0103\u0163ire prin rug\u0103ciune, cum nici Moise nu a fost preg\u0103tit pentru \u00eent\u00e2lnirea cu necunoscutul de pe munte. Totu\u015fi, aici se v\u0103de\u015fte o cr\u0103p\u0103tur\u0103 \u00een poarta ce ne desparte de Ceruri, \u00eeng\u0103duind o infirmare par\u0163ial\u0103 a afirma\u0163iei precedente. Condi\u0163iile speciale ale victimei reeduc\u0103rilor sau ale anchetelor, cum era aceea prin care trecuse conlocutoarea mea, fiic\u0103 a p\u0103rintelui Constantinescu, ori Mihai Buracu, autorul adoptiv al versurilor de Pa\u015fti, pot fi echivalate, \u00eentr-o sfer\u0103 din care lipse\u015fte op\u0163iunea pentru ascez\u0103, cu asceza impus\u0103 de anchetatorii c\u0103l\u0103i. Ne mul\u0163ume\u015fte asta? O ascez\u0103 impus\u0103 d\u0103 oare acelea\u015fi roade ca una aleas\u0103? Probabil c\u0103 da, dac\u0103 cel supus ei o accept\u0103 \u00een spirit cre\u015ftin, ca venind de la Dumnezeu \u015fi nu de la tic\u0103lo\u015fii ce te chinuie, \u015fi o \u00eenso\u0163e\u015fte de toate caracteristicile exterioare ale ascezei autentice, dintre care cea mai de seam\u0103 este rug\u0103ciunea ne\u00eencetat\u0103.<\/p>\n

A\u015fadar, socotesc c\u0103 am \u00eent\u00e2lnit \u00een memoriile din temni\u0163\u0103 ale lui Mihai Buracu o nou\u0103 Chemare a lui Dumnezeu, una foarte personal\u0103, o Chemare la \u00cenvierea din moartea fizic\u0103 \u015fi sufleteasc\u0103 \u00een care se l\u0103sa s\u0103 alunece victima de la Pite\u015fti, o Chemare la iubirea \u2013 cale c\u0103tre \u00cenviere, o Chemare la n\u0103dejdea \u00cenvierii din mor\u0163i, adic\u0103 a ie\u015firii \u00een libertate \u015fi, finalmente, o Chemare la Credin\u0163\u0103, iar\u0103 \u015fi iar\u0103.<\/p>\n

\n

S\u0102 NU DEMI\u0162I DE LA ROSTURILE TALE<\/strong><\/p>\n

\n

Este emo\u0163ionant\u0103 remarca lui Gheorghe Jijie, cu care debuteaz\u0103 capitolul \u201cEcouri \u015fi m\u0103rturii\u201d din bogata sa monografie \u201cGeorge Manu\u201d , publicat\u0103 de Funda\u0163ia purt\u00e2nd numele universitarului c\u0103zut victim\u0103 a \u2018tuberculozei de Aiud\u2019. Am folosit acest termen \u00een n\u0103dejdea c\u0103 un t\u00e2n\u0103r licen\u0163iat \u00een medicin\u0103 va pleca de la n\u0103scocirea mea obraznic\u0103 pentru a studia \u00eentr-o tez\u0103 de doctorat manifest\u0103rile \u015fi, eventual, vindec\u0103rile \u2018miraculoase\u2019 ale acestei boli necru\u0163\u0103toare \u00een bolgiile Aiudului \u015fi ale celorlalte temni\u0163e comuniste. Fraza la care m\u0103 refeream este: \u201clumina pe care Dumnezeu a pus-o \u00een mintea lui George Manu a radiat \u00een toate direc\u0163iile, c\u00e2t timp a vie\u0163uit, s-a propagat reflect\u00e2ndu-se din oglind\u0103 \u00een oglind\u0103 uman\u0103 \u015fi apoi a r\u0103mas \u00eempietrit\u0103 sub forma unei icoane sfinte \u00een ad\u00e2ncul fiec\u0103ruia din cei care l-au cunoscut\u201d (p.321).<\/p>\n

Pentru cititorii care nu au \u015ftire despre acest aspect al existen\u0163ei celui care a fost elevul d-nei Curie, sub \u00eendrumarea c\u0103reia \u015fi-a sus\u0163inut teza: \u201cRecherches sur l\u2019absorption des rayons \u00e1\u201d \u015fi, la polul opus al existen\u0163ei, a fost comandant interimar al Mi\u015fc\u0103rii Legionare (1943), conferen\u0163iarul universitar George Manu a condus o adev\u0103rat\u0103 \u015fcoal\u0103 \u00een penitenciarul Aiud. Pentru aceast\u0103 pricin\u0103, acela\u015fi Gheoghe Jijie a g\u0103sit o inspirat\u0103 desemnare a sa prin sintagma: \u201cRectorul Universit\u0103\u0163ii Aiud\u201d.<\/p>\n

\u00cen ce m\u0103sur\u0103 merita George Manu un titlu universitar de maxim\u0103 \u00eensemn\u0103tate, precum cel citat? \u015etiin\u0163a sa neegalat\u0103 de nimeni dintre condamna\u0163i l-a desemnat ca emi\u0163\u0103torul unic al tuturor t\u0103bli\u0163elor de s\u0103pun, t\u0103lpilor de bocanc (pentru cei din aceea\u015fi celul\u0103), sp\u0103rturilor de geam, ce circulau din om \u00een om, din celul\u0103 \u00een celul\u0103, de la un etaj la cel\u0103lalt, r\u0103sp\u00e2ndind lec\u0163ii de limbi moderne (francez\u0103, englez\u0103, german\u0103), \u00eenso\u0163ite de l\u0103muririle gramaticale, de vocabularele cuvenite, de exerci\u0163iile potrivite. Dic\u0163ionare complete dintr-o limb\u0103 \u00eentr-alta, tratate de istorie, geografie, fizic\u0103, istorie literar\u0103, desigur la un nivel astfel chibzuit din punct de vedere pedagogic \u00eenc\u00e2t s\u0103 poat\u0103 folosi \u015fi colegii de deten\u0163ie cu o preg\u0103tire mai pu\u0163in sigur\u0103 \u015fi complex\u0103 cuno\u015ftin\u0163ele puse de el \u00een circula\u0163ie. C\u00e2t timp a tr\u0103it George Manu, de toate acestea s-au bucurat to\u0163i contemporanii s\u0103i de la Aiud.<\/p>\n

Al\u0103turi de mijloacele expuse mai sus pentru r\u0103sp\u00e2ndirea \u00eenv\u0103\u0163\u0103turii, s-a folosit intens \u015fi b\u0103tutul \u00een perete sau \u00een \u0163evile caloriferelor, \u00een ritmul alfabetului Morse. Atunci c\u00e2nd urm\u0103rirea la care-i supuneau caraliii pe condamna\u0163i a \u00eentrecut m\u0103sura \u015fi se p\u0103rea c\u0103 nu le mai r\u0103m\u00e2nea acestora nici o \u015fans\u0103 de a mai folosi \u00eenaltele cuno\u015ftin\u0163e ale profesorului devenite man\u0103 cereasc\u0103 pentru ei, George Manu invent\u0103 un sistem de comunicare nou \u015fi imbatabil, pentru a nu se \u00eentrerupe \u2018cursurile Universit\u0103\u0163ii\u2019 sale. Este vorba despre transpunerea alfabetului Morse \u00een noduri f\u0103cute pe fire de a\u0163\u0103 smulse din obiele sau saltele: un nod = un punct, iar dou\u0103 noduri geminate = o linie. A\u0163a f\u0103cut\u0103 tibi\u015fir era l\u0103sat\u0103 s\u0103 cad\u0103 la u\u015fa colegilor, la baie, la closet \u015f.a.m.d. Ace\u015ftia, culeg\u00e2nd-o, o \u2018citeau\u2019 nu nesa\u0163 \u015fi studiau cele \u00eenscrise pe nodurile ei…!<\/p>\n

O atare via\u0163\u0103, \u00eenchinat\u0103 exclusiv celorlal\u0163i, fu \u00eencununat\u0103, prin voia de sus, de o exemplar\u0103 renun\u0163are la ultimul bine ce i se putea face: medicamentele, antibioticele recent intrate \u00een \u0163ar\u0103, singurele \u00een stare s\u0103 combat\u0103 tbc-ul ce-l m\u0103cina. Cr\u0103ciun, comandantul Aiudului, i-a propus s\u0103-i dea streptomicin\u0103 \u00een schimbul abjur\u0103rii crezului s\u0103u politic. George Manu socoti c\u0103 pre\u0163ul sufletului s\u0103u era mult mai mare dec\u00e2t s\u0103n\u0103tatea sa trupeasc\u0103. Astfel, c\u00e2nd se preg\u0103tea s\u0103-\u015fi dea \u00eengerilor acest suflet p\u0103zit cu ultima suflare, ceru colegului arhitect Goga: \u201cSpune tuturor c\u0103 nu am acceptat nici cel mai mic compromis\u201d (p.432).<\/p>\n

Gheorghe Jijie reia spusele unui martor al repauz\u0103rii profesorului. Ele sun\u0103 ca o pagin\u0103 de \u201cPateric\u201d:<\/p>\n

\u201cSe stingea \u00een fiecare clip\u0103. Numai ochii \u00eei mai ardeau ca dou\u0103 lumini\u0163e \u015fi pieptul i se zb\u0103tea dureros. Transpira\u0163ia mor\u0163ii \u00eei scosese broboane pe frunte \u015fi pe pieptul care \u00eei era dezvelit. Deodat\u0103, \u0163intindu-\u015fi privirea \u00een tavan, a zis cu o voce de nerecunoscut:<\/p>\n

\u2013 Ierta\u0163i-m\u0103, fra\u0163ilor. Da\u0163i-mi voie s\u0103 oftez o dat\u0103.<\/p>\n

Profesorul Manu a oftat ad\u00e2nc. Parc\u0103 acest oftat se asem\u0103na cu un alt geam\u0103t, pe care Fiul Omului l-a avut pe Cruce, c\u00e2nd suferin\u0163ele au atins paroxismul. Apoi s-a zv\u00e2rcolit \u00eentr-un spasm scurt, chinuitor, fa\u0163a i s-a crispat \u015fi din pragul mor\u0163ii a mai avut luciditatea de a mai spune c\u00e2teva cuvinte pe care nu le voi putea uita niciodat\u0103:<\/p>\n

\u2013 Fi\u0163i credincio\u015fi idealurilor voastre \u015fi r\u0103m\u00e2ne\u0163i demni.<\/p>\n

A mai spus c\u00e2teva cuvinte pe care noi, care eram l\u00e2ng\u0103 el, \u00een alte paturi de suferin\u0163\u0103, nu le-am \u00een\u0163eles. Dup\u0103 un timp, trupul lui a \u00eenceput s\u0103 se r\u0103ceasc\u0103 \u015fi pe fa\u0163a lui s-a \u00een\u0103l\u0163at, din str\u0103fundurile fiin\u0163ei lui, din nou, senin\u0103tatea, doar \u00een col\u0163ul buzelor \u015fi sub unghiul pleoapelor s-au ad\u00e2ncit c\u00e2teva cute sub\u0163iri \u015fi negre de durere\u201d (p.368-369).<\/p>\n

\n

CHEMAREA LA VIA\u0162\u0102<\/strong><\/p>\n

\n

Naratorul, Puiu N\u0103stase (\u201cTemerarii\u201d, Editura Metafora, 2004), evoc\u0103 perioada cumplit\u0103 a reeduc\u0103rilor suferite. Starea de spirit, \u00een acele condi\u0163ii, friza permanent g\u00e2ndul sinuciderii (vezi a treia propozi\u0163ie de mai jos, aceea neispr\u0103vit\u0103).<\/p>\n

\u201cA\u015fteptam zorile cu resemnare. \u015ei m\u0103 rugam fie s\u0103 fiu omor\u00e2t \u00een b\u0103taie, fie… Nu \u00eendr\u0103zneam s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc la a doua solu\u0163ie. (…) Eram resemnat dar zdrobit suflete\u015fte \u015fi a\u015fteptam re\u00eenceperea b\u0103t\u0103ii. Priveam la figurile celor din jur; nici o raz\u0103 de cer pe ele\u201d Cititorul a \u00eenregistrat aceast\u0103 sec\u0103tuire a izvoarelor sacrului \u00een acea camer\u0103 \u015fi \u00een acea diminea\u0163\u0103 ostenit\u0103 de existen\u0163\u0103. \u201cFiguri obosite, deprimate, \u00eentunecate \u015fi c\u00e2teva luminate parc\u0103 de o bucurie satanic\u0103; bucuria de a avea puterea de a chinui pe al\u0163ii, dup\u0103 ce ei \u00een\u015fi\u015fi fuseser\u0103 chinui\u0163i\u201d (p.236-237).<\/p>\n

De\u015fi \u00eenc\u0103 naratorul se ab\u0163inea de a g\u00e2ndi la provocarea propriei mor\u0163i, felul \u00een care evoluau lucrurile \u00eentr-acolo l-ar fi condus. Dar Dumnezeu nu voia s\u0103 se \u00eenf\u0103ptuiasc\u0103 un atare p\u0103cat.<\/p>\n

Drept pentru care, u\u015fa celulei fu deschis\u0103 \u015fi gardianul strig\u0103 o sum\u0103 de de\u0163inu\u0163i dup\u0103 o list\u0103 preg\u0103tit\u0103 dinainte. Ajunser\u0103 \u00een cabinetul medical, unde fur\u0103 datori s\u0103 se dezbrace pentru un control general. Starea memorialistului era foarte grav\u0103: nici m\u0103car nu putu s\u0103-\u015fi scoat\u0103 singur hainele. Dup\u0103 ce-i privi s\u00e2ngele \u00eenchegat pe corp \u015fi v\u00e2n\u0103t\u0103ile, medicul \u00eei spuse: \u201cNu po\u0163i merge la lucru \u00een halul acesta! E\u015fti respins!\u201d Disperat de faptul c\u0103 r\u0103m\u00e2nea \u00een continuare la dispozi\u0163ia b\u0103t\u0103u\u015filor a c\u0103ror victim\u0103 fusese \u015fi p\u00e2n\u0103 atunci, de\u0163inutul respins c\u0103zu \u00een genunchi \u015fi se adres\u0103 reprezentantului administra\u0163iei cu termenii: \u201cDomnule doctor, trimite\u0163i-m\u0103 la lucru. Dac\u0103 m\u0103 trimite\u0163i \u00eend\u0103r\u0103t voi fi ucis \u015fi m\u0103 ve\u0163i avea pe con\u015ftiin\u0163\u0103. V\u0103 implor, v\u0103 implor!\u201d Tonul, curajul de a dezv\u0103lui cele petrecute \u00een reeduc\u0103ri, implorarea, at\u00e2t de rar\u0103 \u00een discursul penitenciarelor \u015fi apelul la con\u015ftiin\u0163\u0103, schimbar\u0103 decizia medicului \u015fi \u00eel \u00eenscrise pentru a pleca \u015fi el. Acestea s\u0103-l fi influen\u0163at pe doctor \u00een scurta sa deliberare cu sine \u00eensu\u015fi sau Dumnezeu se folosise de buzele sale pentru a-l chema pe Grigore N\u0103stase iar\u0103\u015fi \u00een s\u00e2nul cre\u015ftin\u0103t\u0103\u0163ii, din care fusese ispitit s\u0103 se smulg\u0103?<\/p>\n

Dup\u0103 \u00eencheierea formalit\u0103\u0163ilor, povestitorul a fost condus, dimpreun\u0103 cu ceilal\u0163i desemna\u0163i s\u0103 plece la munc\u0103, \u00eentr-o alt\u0103 camer\u0103. De aici se vedea o biseric\u0103 din Gherla.<\/p>\n

Fericit de cele ce se petreceau cu el, se interes\u0103 ce dat\u0103 era.<\/p>\n

\u201c\u201827 octombrie\u2019, mi se r\u0103spunde. \u015ei atunci deodat\u0103 se face parc\u0103 lumin\u0103 \u00een sufletul meu. 27 octombrie, ziua Sf\u00e2ntului DIMITRIE BASARABOV, patronul Bucure\u015ftilor, \u00een Biserica Ortodox\u0103. (…) Pe ziua de 26 Octombrie (Sf\u00e2ntul mare martir \u015fi patron al Crucia\u0163ilor: Sf\u00e2ntul Dimitrie Thesaloniceanul), moa\u015ftele Sf. Dimitrie Basarabov (fiindc\u0103 trupul lui a r\u0103mas incoruptibil) sunt scoase \u00een curtea Patriarhiei \u015fi tot cre\u015ftinul bucure\u015ftean merge s\u0103 se \u00eenchine Sf\u00e2ntului, s\u0103-i s\u0103rute m\u00e2na \u015fi s\u0103-i aprind\u0103 o lum\u00e2nare\u201d (p.238). Mari rug\u0103toare pe l\u00e2ng\u0103 Sf\u00e2ntul Dimitrie Basarabov erau mama \u015fi bunica naratorului. De aceea socote\u015fte el c\u0103 a meritat interven\u0163ia Proniei pentru a fi scos din fl\u0103c\u0103rile torturilor \u015fi aceast\u0103 re-Chemare la n\u0103dejdea cre\u015ftin\u0103.<\/p>\n

\n

UN SEMN DE SUS IGNORAT<\/strong><\/p>\n

\n

La destul timp dup\u0103 liberare, la cap\u0103tul primei condamn\u0103ri, Petre Grigore N\u0103stase (\u201cTemerarii\u201d, Editura Metafora, 2004) re\u00eencepu a fi b\u00e2ntuit de turn\u0103torii anume trimi\u015fi s\u0103-l provoace pentru a-l denun\u0163a \u00een vederea unei noi arest\u0103ri. Dintre ace\u015ftia, unul deosebit de periculos pentru el, deoarece fuseser\u0103 colegi \u00eenc\u0103 din perioada cursurilor primare, apoi, la vremea cuvenit\u0103, \u00eemp\u0103r\u0163iser\u0103 suferin\u0163a la Jilava, deci se zidise \u00een sufletul naratorului o mare \u00eencredere \u00een camaraderia celuilalt, ca a unui ins bine cunoscut, verificat. Ambii trecuser\u0103 prin reeduc\u0103ri, memorialistul izbutind s\u0103 scape printr-un gest aproape nebunesc, dar m\u00e2ntuitor, pe c\u00e2nd Paul Caravia, dup\u0103 cum se numea al doilea, c\u0103zuse, dup\u0103 torturi cumplite, devenind chiar \u015fef de camer\u0103, deci conduc\u0103tor al tor\u0163ionarilor acolo. Mai mult, adoptase g\u00e2ndirea atee.<\/p>\n

F\u0103r\u0103 s\u0103 \u0163in\u0103 seama de avertismentele primite cu privire la fostul s\u0103u amic din copil\u0103rie, Grigore N\u0103stase, \u00eentr-un elan firesc de a vrea s\u0103-l ajute a reveni la sim\u0163\u0103mintele datorate \u00een raportul cu Dumnezeu, \u00een loc de a-l evita, i-a c\u0103utat prezen\u0163a, m\u00e2nat de \u201co mil\u0103 nespus\u0103\u201d. S-a str\u0103duit s\u0103-l conving\u0103 a reveni asupra determin\u0103rii sale de a nega dumnezeirea, s\u0103-i redeschid\u0103 ochii, dar se izbea de o hot\u0103r\u00e2re de piatr\u0103. \u00ce\u015fi culegea argumentele din teologii ru\u015fi vie\u0163uind la Paris (\u00eemi amintesc c\u0103 mi-a povestit c\u00e2ndva), iar cel\u0103lalt replica apel\u00e2nd la citate din \u2018clasicii marxism-leninismului\u2019. Descoperirea manuscriselor de la Qumran \u00eei d\u0103du ap\u0103 la moar\u0103 reeducatului pentru a sus\u0163ine c\u0103 Hristos nici m\u0103car nu avusese o existen\u0163\u0103 istoric\u0103.<\/p>\n

\u201c\u00cemi amintesc c\u0103 la o ultim\u0103 \u00eent\u00e2lnire, c\u00e2nd Paul a venit la mine \u015fi a intrat \u00een camer\u0103, un fior puternic mi-a trecut prin \u015fira spin\u0103rii, inexplicabil \u015fi nicic\u00e2nd sim\u0163it \u00eenainte sau dup\u0103 aceea.\u201d Neobi\u015fnuita senza\u0163ie, aproape imaterial\u0103, se impuse con\u015ftiin\u0163ei \u015fi, conform elanului st\u00e2rnit de ea \u00een chip incon\u015ftient, Grigore N\u0103stase avu o reac\u0163ie nu at\u00e2t g\u00e2ndit\u0103 c\u00e2t datorat\u0103 unei presim\u0163iri. \u201cAproape f\u0103r\u0103 s\u0103 vreau, i-am spus:<\/p>\n

\u2013 \u2018Paule, tot ce vom vorbi, aici s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 numai \u00eentre noi! \u00cemi promi\u0163i, nu-i a\u015fa?\u2019<\/p>\n

\u2013 \u2018O, desigur\u2019 (…)<\/p>\n

\u015ei ne-am desp\u0103r\u0163it, fiind convins c\u0103 este irecuperabil. Ceva era rupt \u00een el \u015fi chiar figura lui p\u0103rea c\u0103 luase asem\u0103narea lui Iuda.\u201d<\/p>\n

Desigur c\u0103 povestitorul nu avea de unde s\u0103 cunoasc\u0103 figura v\u00e2nz\u0103torului lui Iisus, pentru a putea s\u0103 o recunoasc\u0103 \u00een tr\u0103s\u0103turile contemporane lui. Este vorba numai despre o intui\u0163ie. Dar nu una oarecare. Cunoscu\u0163ii lui Caravia \u00ee\u015fi amintesc voin\u0163a dur\u0103 de putere \u00eenscris\u0103 \u00een desenul f\u0103lcilor lui, mai ales a celei inferioare, bine c\u0103ptu\u015fit\u0103 cu o mu\u015fchiulatur\u0103 neevident\u0103 dar lizibil\u0103 \u00een \u00eencordarea ei permanent\u0103, dup\u0103 cum re\u0163in privirile sale metalice, aspru iscoditoare, lipite de chipurile din jur pentru a p\u0103trunde \u00een ad\u00e2ncul lor a\u015fa cum lipitorile se aga\u0163\u0103 cu ventuzele de pielea lipsit\u0103 de ap\u0103rare, incon\u015ftient\u0103 c\u0103 urmeaz\u0103 s\u0103 i se sug\u0103 via\u0163a. Musta\u0163a deas\u0103 \u015fi c\u0103zut\u0103 pe oal\u0103 sta \u00eemprejmuit\u0103 pe obraji, b\u0103rbie, g\u00e2t, de peri ce p\u0103reau totdeauna nera\u015fi, at\u00e2t de ar\u0163\u0103gos ie\u015feau la lumin\u0103 din r\u0103d\u0103cinile grosolane. R\u00e2sul lui, ce se voia antrenant, dar din care zbucneau col\u0163i pietro\u015fi, cinici, plini de r\u0103utate, nu poate fi uitat cu una, cu dou\u0103 de c\u0103tre cursan\u0163ii recicl\u0103rilor editoriale, provoca\u0163i de el prin grave atacuri anticomuniste, at\u00e2t de grave \u00eenc\u00e2t to\u0163i amu\u0163eau, cobor\u00e2ndu-\u015fi cumin\u0163i privirile \u00een caiete \u015fi l\u0103s\u00e2ndu-l pe lector s\u0103 a\u015ftepte m\u0103car o reac\u0163ie de soiul \u015fi pe m\u0103sura ispitelor sale, dar, mai \u00een\u0163elep\u0163i dec\u00e2t Grigore N\u0103stase, nu se l\u0103sa nimeni \u2018corupt\u2019 \u015fi continuau a tace chitic, sim\u0163ind p\u00e2nda omului de la catedr\u0103. Din \u00eentreaga-i f\u0103ptur\u0103 respira o \u00eencredere \u00een sine oarb\u0103 \u015fi o putere hipnotic\u0103 asupra semenilor, astfel \u00eenc\u00e2t f\u0103r\u0103 a-l cunoa\u015fte, dup\u0103 cum nu \u015ftiam nimic din trecutul s\u0103u, dup\u0103 c\u00e2teva \u00eencruci\u015feri ale drumurilor noastre pe strad\u0103, m-am pomenit salut\u00e2ndu-l cu sfial\u0103, ceea ce am continuat intermitent a face \u015fi dup\u0103 ce mi-am dat seama c\u0103, de fapt, nici vorb\u0103 s\u0103 fi fost prezenta\u0163i unul celuilalt vreundeva \u015fi c\u0103 nici nu frecventam acelea\u015fi medii. At\u00e2t de impresionant\u0103 \u00eei era personalitatea! \u00cenf\u0103\u0163i\u015farea sa oscila \u00eentre aceea a unui \u015fef de cadre intelectualizat \u015fi a unui stahanovist cioc\u0103nar, a unui bandit nest\u0103p\u00e2nit \u015fi a unui dictator ale c\u0103rui for\u0163e nu dep\u0103\u015feau limitele unui birou nenorocit \u015fi m\u0103runt dintr-o suburbie necunoscut\u0103, duhnind a usturoi \u015fi sudoare.<\/p>\n

Ca urmare a f\u0103g\u0103duin\u0163ei tr\u0103d\u0103torului, dup\u0103 cum specific\u0103 (era s\u0103 zic: cu umor) naratorul,\u00a0 pe 28 octombrie 1959, de \u201cSfin\u0163ii Apostoli Simeon \u015fi Iuda Tadeul \u00een calendarul Bisericii Catolice, sfin\u0163ii mucenici Ferentie \u015fi Neonila \u015fi cuviosul Firmilian, \u00een sinaxarul ortodox\u201d (p.317; m\u0103-ntreb de ce \u201csfin\u0163ii\u201d catolici merit\u0103 ini\u0163iala majuscul\u0103 pe c\u00e2nd cei ortodoc\u015fi nu) a fost arestat.<\/p>\n

\u00cen camera de anchet\u0103, dup\u0103 vreo lun\u0103, fu adus acela\u015fi Paul Caravia. Trecu \u00een revist\u0103 \u00eentreaga lor copil\u0103rie \u015fi adolescen\u0163\u0103 comun\u0103, pun\u00e2ndu-\u015fi personalitatea \u00een paralel cu cea a anchetatului, \u2018legionar \u00eenr\u0103it\u2019, dup\u0103 cum dovedea, pe c\u00e2nd el, \u00een urma ruperii a dou\u0103 dintre coastele sale \u00een reeduc\u0103ri, avusese revela\u0163ia umanismului comunist. Nu uit\u0103 s\u0103 reia \u00een fa\u0163a securistului \u015fi dialogul ultim al lor, c\u00e2nd victima \u00eel rugase s\u0103 p\u0103streze discre\u0163ia asupra convorbirilor purtate \u00eempreun\u0103.<\/p>\n

Chemarea lui Dumnezeu se f\u0103cuse sim\u0163it\u0103 la timpul potrivit prin acel \u201cfior puternic [care…] i-a trecut prin \u015fira spin\u0103rii, inexplicabil \u015fi nicic\u00e2nd sim\u0163it \u00eenainte sau dup\u0103 aceea.\u201d Din p\u0103cate nu suntem totdeauna preg\u0103ti\u0163i s\u0103-i d\u0103m ascultare de\u015fi, dac\u0103 nu o facem, Dumnezeu las\u0103 lucrurile s\u0103 evolueze dup\u0103 voin\u0163a noastr\u0103 ne\u015ftiutoare \u015fi dup\u0103 sl\u0103biciunea min\u0163ii noastre. \u00cen cazul de fa\u0163\u0103, Grigore N\u0103stase a crezut c\u0103 avea chemarea de a-l reintegra pe Caravia \u00een r\u00e2ndurile credincio\u015filor. Cu toate c\u0103 fusese avertizat asupra mutil\u0103rii personalit\u0103\u0163ii aceluia, persevera \u00een credin\u0163a c\u0103 avea puterea s\u0103-l readuc\u0103 pe f\u0103ga\u015ful cel drept. Dumnezeu i-a trimis semnul pe care numai el \u00eel putea recunoa\u015fte \u015fi n-a voit s\u0103 \u0163in\u0103 seama de acela. E vorba despre o neascultare datorat\u0103 orbirii adus\u0103 de m\u00e2ndrie. O neascultare pl\u0103tit\u0103 cu o nou\u0103 condamnare.<\/p>\n

\n

CHEMAREA PRIN VIS<\/strong><\/p>\n

\n

Grigore N\u0103stase (Petre Gregory C. Anastasis (Puiu N\u0103stase)) aflat \u00een penitenciarul Pite\u015fti \u00eentr-un grup de prieteni, este confidentul unuia dintre ei \u00een privin\u0163a unui vis al lui, \u201cun co\u015fmar (…) \u00een care \u00eei ap\u0103ruse Iisus palid \u015fi \u00eens\u00e2ngerat, repro\u015f\u00e2ndu-i c\u0103 \u015fi el, Niculi\u0163\u0103 Suciu, va fi unul din aceia care \u00eel vor sacrifica din nou pe Golgota secolului dou\u0103zeci. Visul a fost a\u015fa de puternic \u00eenc\u00e2t sibianul s-a sculat pl\u00e2ng\u00e2nd \u015fi strig\u00e2nd cu o voce disperat\u0103: \u2018Nu, Doamne, nu!\u2019\u201d (\u201cTemerarii\u201d, Constan\u0163a, Editura Metafora, 2004, p.205).<\/p>\n

Reeducarea \u00eencepuse \u00een alte camere. Nu este limpede din context \u00een ce m\u0103sur\u0103 colocatarii cu autorul deveniser\u0103 con\u015ftien\u0163i de spaimele \u015fi suferin\u0163ele ab\u0103tute asupra a numero\u015fi dintre ceilal\u0163i de\u0163inu\u0163i ai \u00eenchisorii. Cert este c\u0103 nu peste mult timp \u015fi ei vor cunoa\u015fte destinul ob\u015ftesc al studentului rom\u00e2n \u00een acea perioad\u0103 \u00een loca\u015ful diavolilor numit. Autorul nu este explicit nici asupra modului cum a suportat Niculi\u0163\u0103 Suciu valul de ur\u0103 ce urma s\u0103 se n\u0103pusteasc\u0103 \u015fi asupra sa. Oare visul s-a adeverit? A devenit \u015fi el tor\u0163ionarul colegilor s\u0103i \u015fi blasfemiatorul lui Iisus? Mai mult ca sigur c\u0103 da, deoarece nimeni nu sc\u0103pa de aceste \u00eenjosiri odioase.<\/p>\n

Dac\u0103 nu \u00een sensul literal, este sigur c\u0103 visul a vestit vis\u0103torului \u015fi intimilor c\u0103rora li l-a povestit apropierea vertiginoas\u0103 a slugilor lui Antihrist \u015fi de m\u0103nunchiul lor, astfel \u00eenc\u00e2t co\u015fmarul lui Niculi\u0163\u0103 Suciu s-a preschimbat \u00eentr-un avertisment; nu numai \u00eentr-un repro\u015f, dar \u015fi \u00eentr-o Chemare, pentru to\u0163i cei care au fost martorii relat\u0103rii lui. O Chemare la preg\u0103tirea sufleteasc\u0103, la o \u00eemp\u0103care cu Dumnezeu \u00eenainte de ruperea oric\u0103rei pun\u0163i c\u0103tre El, o Chemare la \u00eencordarea puterilor suflete\u015fti pentru a te opune R\u0103ului ce avea s\u0103 potopeasc\u0103 \u015fi asupra ta, o Chemare la reg\u0103sirea lui Dumnezeu \u00eenainte de \u00eendep\u0103rtarea de El la distan\u0163e spirituale incomensurabile.<\/p>\n

\u00cen aceea\u015fi carte, un alt vis constituie dovada mult mai evident\u0103 a Chem\u0103rii, ba este Chemarea \u00een sine. Cel care a avut visul se numea Virgil Mo\u015foiu \u015fi era cumnatul lui Petre Pandrea.<\/p>\n

Virgil Mo\u015foiu \u201cavea o credin\u0163\u0103 puternic\u0103 \u00een Dumnezeu \u015fi, pe mo\u015fia lui din jude\u0163ul Buz\u0103u, voia s\u0103 zideasc\u0103 un schit \u00eenchinat Sfintei Cuvioase Parascheva, pentru care avea o venera\u0163ie deosebit\u0103. Mi-a povestit c\u0103, la Canalul Dun\u0103re-Marea Neagr\u0103, unde \u015fi el fusese ca de\u0163inut, c\u0103p\u0103tase o ran\u0103 la un picior, care se infectase \u015fi, cu toate \u00eengrijirile date, nu se vindecase, ci continua s\u0103 supureze \u015fi s\u0103-l doar\u0103. (…)<\/p>\n

\u201c\u00centr-o sear\u0103, dup\u0103 ce se rugase mai mult ca de obicei, dup\u0103 ce a adormit, a avut un vis.<\/p>\n

\u201cSe f\u0103cea c\u0103 intrase \u00eentr-o biseric\u0103 frumoas\u0103, unde c\u0103zuse \u00een genunchi cufundat \u00een rug\u0103ciune, cu ochii \u00eenchi\u015fi, c\u00e2nd, deodat\u0103, simte c\u0103 o persoan\u0103 se apropie \u015fi se opre\u015fte l\u00e2ng\u0103 el. Ridic\u0103 ochii \u015fi vede o t\u00e2n\u0103r\u0103 fecioar\u0103, de o frumuse\u0163e cereasc\u0103, care se uit\u0103 bl\u00e2nd la el \u015fi \u00eei spune \u201cTe-ai vindecat\u201d, \u00eenainte de a disp\u0103rea. C\u00e2nd s-a trezit \u015fi s-a uitat la picior a v\u0103zut c\u0103 rana se \u00eenchisese. A pip\u0103it locul \u015fi nu a mai sim\u0163it nici o durere. Se vindecase \u00eentr-adev\u0103r.<\/p>\n

\u201c \u201cA fost Sf\u00e2nta Parascheva\u201d, mi-a spus \u015fi cuvintele lui exprimau o credin\u0163\u0103 des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103\u201d (idem, p.380-381).<\/p>\n

Dumnezeu, prin mijlocirea acestei metaforiz\u0103ri, \u00eel chemase (\u00eel de\u015fteptase f\u0103r\u0103 a-l trezi) pe vis\u0103tor. Chipul Cuvioasei (sau Ea \u00eens\u0103\u015fi; de ce nu?) folosise at\u00e2t pentru atragerea aten\u0163iei asupra t\u0103m\u0103duirii miraculoase s\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 \u00eentr-o clipit\u0103, dup\u0103 o a\u015fteptare chinuitoare de luni de zile, dar \u015fi pentru a chema la \u00eent\u0103rirea credin\u0163ei, a iubirii cu care vis\u0103torul se \u00eendatorase cu acel prilej fa\u0163\u0103 de iubirea Domnului. Mai mult, este o Chemare la v\u0103direa \u015fi m\u0103rturisirea \u00een fa\u0163a tuturora a puterii F\u0103c\u0103torului nostru, st\u0103p\u00e2n peste trupurile noastre dup\u0103 cum este st\u0103p\u00e2nul inimilor noastre.<\/p>\n

Din cele de mai sus, vom re\u0163ine c\u0103 o Chemare a lui Dumnezeu poate fi \u015fi indirect\u0103, poate \u00eenso\u0163i din umbr\u0103 o alt\u0103 menire direct\u0103 a visului, poate permea orice \u00een\u0163eles, dup\u0103 cum pare a se confunda cu toat\u0103 Crea\u0163ia pe care, de fapt, o conduce.<\/p>\n

\n

O ALT\u0102 CHEMARE PRIN VIS<\/strong><\/p>\n

\n

Ajuns pentru a doua oar\u0103 \u00een anchet\u0103, \u00een vederea unei noi condamn\u0103ri, Grigore N\u0103stase se apropie, din pricina b\u0103t\u0103ilor, de hotarul cu disperarea. Nu vede nici o alt\u0103 sc\u0103pare \u00een perspectiv\u0103 dec\u00e2t greva foamei, singurul mijloc aflat la dispozi\u0163ia victimei \u00een confruntarea cu c\u0103l\u0103ii ei. Exist\u0103 inconvenientul ca sl\u0103birea s\u0103 te determine a ceda repede, \u00ee\u015fi d\u0103 seama. \u00cen dialog cu sine \u00eensu\u015fi, \u00ee\u015fi judec\u0103 perspectivele; duce ideea reducerii for\u0163elor p\u00e2n\u0103 la limita extrem\u0103: moartea prin inani\u0163ie. \u201c\u015ei asta e o solu\u0163ie. Mori omor\u00e2t de ei \u015fi nu de m\u00e2na ta\u201d (Petre Gregory C. Anastasis (Puiu N\u0103stase), \u201cTemerarii\u201d, Editura Metafora, 2004, p.324), ca \u015fi c\u00e2nd Dumnezeu, judec\u0103torul faptelor noastre, nu \u015fi-ar da seama c\u0103 \u00een spatele crimei anchetatorilor se ascunde hot\u0103r\u00e2rea noastr\u0103 de a-i \u00eempinge la aceast\u0103 crim\u0103, adic\u0103 o alt\u0103 form\u0103, mai subtil\u0103, a sinuciderii (\u00eemi iau via\u0163a cu m\u00e2na altuia!) Cert este c\u0103 pe o cale sau cealalt\u0103, autorul \u015ftia c\u0103 nimic mai favorabil lui nu exista \u00een acea perioad\u0103 dec\u00e2t moartea ce s\u0103 pun\u0103 cap\u0103t amenin\u0163\u0103rii cu cazna. \u201cDac\u0103 \u00een acel moment mi s-ar fi propus s\u0103 aleg: o anchet\u0103 de luni de zile sau executarea mea imediat\u0103, a\u015f fi ales ultima solu\u0163ie, f\u0103r\u0103 nici o \u015fov\u0103ire\u201d, ceea ce \u015fi face, pe calea mai lung\u0103 a grevei foamei intrat\u0103 \u00een calculele sale ini\u0163iale. Temerea de \u00een\u0103sprirea tehnicilor de zdrobire a voin\u0163ei \u00eel chinuie tot mai mult, mai ales pentru c\u0103 o vizit\u0103 a celularului, f\u0103cut\u0103 de Dr\u0103ghici, rezult\u0103 \u00een indica\u0163ia dat\u0103 anchetatorului de a-l duce \u00een camera de tortur\u0103 din subsol pentru a-l stimula s\u0103 vorbeasc\u0103. Pe m\u0103sura cre\u015fterii tensiunii l\u0103untrice victima se ad\u00e2nce\u015fte \u00een rug\u0103ciune cu un curaj sporit.<\/p>\n

Apari\u0163ia medicului (provocat\u0103 de declararea grevei) i se p\u0103ru favorabil\u0103 lui Grigore. Inima \u00eei era slab\u0103. Bine\u00een\u0163eles c\u0103 doctorul nu-l inform\u0103 cu nimic; concluzia se datoreaz\u0103 doar pu\u0163inului ce l-a putut examinatul citi pe chipul \u015fi din atitudinea lui. \u00cen noaptea respectiv\u0103, poveste\u015fte N\u0103stase, \u201cam un vis luminos: o visez pe mama, frumoas\u0103 \u015fi t\u00e2n\u0103r\u0103. Vreau s\u0103-i vorbesc, dar nu \u00eemi r\u0103spunde. Dar \u00eemi z\u00e2mbe\u015fte, cu z\u00e2mbetul ei dulce care mi-a alinat \u015fi \u00eenc\u00e2ntat copil\u0103ria. Iar eu, \u00een loc s\u0103 m\u0103 bucur, parc\u0103 sunt revoltat. A\u015f vrea s\u0103-i zic: \u2018Cum z\u00e2mbe\u015fti mam\u0103 c\u00e2nd eu sunt b\u0103tut \u015fi chinuit aici, pe pragul distrugerii? Cum po\u0163i z\u00e2mbi?\u2019 \u015ei m\u0103 trezesc cu fa\u0163a udat\u0103 de lacrimi\u201d (idem).<\/p>\n

Totu\u015fi, \u00een urma tahicardiei avansate, nu a mai fost supus practicii obi\u015fnuite, cu toate recomand\u0103rile ministrului. \u00centorc\u00e2nd, \u00eempreun\u0103 cu colegii de celul\u0103, pe o fa\u0163\u0103 \u015fi pe cealalt\u0103 situa\u0163ia general\u0103, \u00een c\u0103utarea unei explica\u0163ii a modului cum a evoluat rela\u0163ia dintre el \u015fi anchetator, a legat \u00eentre ele trei \u00eent\u00e2mpl\u0103ri recente ce puteau motiva modificarea atitudinii celui din urm\u0103.<\/p>\n

Un \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor re\u0163inut a smuls briciul din m\u00e2na frizerului care-i b\u0103rbierea pe in\u015fii din arest \u015fi \u015fi-a t\u0103iat g\u00e2tul. Un avocat a murit \u00een timpul torturii. La aceste dou\u0103 cazuri sinistre se ad\u0103ugase \u015fi tentativa ratat\u0103 de sinucidere a viitorului memorialist Aurel State. Dr\u0103ghici, c\u0103ruia i se d\u0103dea raportul de fiece dat\u0103, \u00ee\u015fi schimb\u0103 opinia cu privire la modalit\u0103\u0163ile de pus \u00een practic\u0103 pentru zmulgerea informa\u0163iilor \u015fi a recunoa\u015fterii propriilor fapte de c\u0103tre aresta\u0163i. Pentru a nu se \u00eenmul\u0163i cazurile mortale (la urma urmei, tot lui s-ar fi putut s\u0103-i fie puse \u00een c\u00e2rc\u0103 \u00eentr-o bun\u0103 zi), ceru ca medicul s\u0103 fie acela ce-\u015fi lua r\u0103spunderea rezisten\u0163ei celor supu\u015fi torturii. Iar omul care-\u015fi acoperea uniforma ru\u015finii cu un halat alb, constat\u00e2nd sl\u0103biciunea de cord a naratorului, nu \u015fi-a dat respectivul acord.<\/p>\n

De unde Grigore N\u0103stase trage o concluzie legat\u0103 de visul precedent (visele constituind pentru el o materie mai cert\u0103 \u015fi mai bogat\u0103 \u00een \u00een\u0163eles dec\u00e2t realitatea diurn\u0103 \u015fi ocup\u00e2ndu-i mintea mai mult dec\u00e2t aceasta, parc\u0103, de\u015fi exemplul s\u0103u este periculos, Biserica opun\u00e2ndu-se ispitei de a descifra visele).<\/p>\n

\u201cDumnezeu m\u0103 salvase \u00eenc\u0103 o dat\u0103 dintr-o situa\u0163ie extrem de grea. (…) \u015ei tot acum am \u00een\u0163eles z\u00e2mbetul din vis al mamei. Ea \u015ftia c\u0103 nu voi mai fi b\u0103tut \u015fi c\u0103 lucrurile vor merge spre bine, dar nu a avut voie s\u0103-mi spun\u0103, dar a z\u00e2mbit, iar z\u00e2mbetul acela \u00eemi va lumina p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 via\u0163a, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd Domnul va binevoi s\u0103 fim iar \u00eempreun\u0103 pentru eternitate\u201d (p.326).<\/p>\n

Explic\u00e2ndu-\u015fi sur\u00e2sul matern din vis prin pre\u015ftiin\u0163a mamei cu privire la slobozirea fiului ei de amenin\u0163area caznei constat\u0103m \u00eensemn\u0103tatea acordat\u0103 de autor fiec\u0103rui am\u0103nunt al construc\u0163iei onirice \u015fi nevoia sa puternic\u0103 de a-\u015fi l\u0103muri aceste detalii. Ceea ce nu apare aici \u2013 \u015fi m\u0103 mir\u0103 \u2013 este constatarea c\u0103 z\u00e2mbetul mamei sale sta paravan, s\u0103 t\u0103inuiasc\u0103 (dar \u015fi s\u0103 v\u0103deasc\u0103) o Chemare a lui Dumnezeu. Chemarea s-ar putea traduce cu: \u2018nu te mai teme de b\u0103taie; va trece timpul ei, prin mila Mea. Prime\u015fte acest dar \u015fi apropie-te mai mult de dragostea Mea\u2019.<\/p>\n

\n

GRAIUL CLOPOTULUI CEL MARE<\/strong><\/p>\n

\n

\u201cPovod\u201d reprezint\u0103 romanul (auto)biografic de debut al dlui Boris David (Bucure\u015fti, Editura Semne, 2004). Pseudonimul ales pentru semnarea scrierii este Daris Basarab. Acesta i-a fost necesar pentru a distinge autorul de literatur\u0103 beletristic\u0103 de cel al mai multor lucr\u0103ri \u015ftiin\u0163ifice din domeniul cercet\u0103rii metalelor rare \u015fi radioactive, publicate \u00een cursul unei vie\u0163i \u00een \u00eentregime \u00eenchinat\u0103 ei. N\u0103scut \u00een anul 1929, \u00een Ismail, a vie\u0163uit dincolo de Prut p\u00e2n\u0103 \u00een 1944, c\u00e2nd familia lui s-a refugiat \u00een Rom\u00e2nia. Va s\u0103 zic\u0103, \u201cPovod\u201d va apare atunci c\u00e2nd scriitorul are v\u00e2rsta de 75 de ani. Iar aceasta nu s-a putut s\u0103v\u00e2r\u015fi cu mijloace proprii, ci datorit\u0103 unui gest minunat al unui fost coleg de \u015fcoal\u0103 \u015fi facultate, \u00een momentul dezv\u0103luirii preocup\u0103rilor secrete ale prietenului s\u0103u. At\u00e2ta \u00eencredere avea \u00een seriozitatea preocup\u0103rilor celui sponsorizat \u00eenc\u00e2t i-a dus manuscrisul la tip\u0103rit dar de citit nu l-a citit dec\u00e2t dup\u0103 ce a fost transformat \u00een carte. Slav\u0103 lui Dumnezeu c\u0103 spicuim \u015fi astfel de exemple \u00eentr-o lume hain\u0103 ca cea contemporan\u0103.<\/p>\n

\u201cPovod\u201d constituie o admirabil\u0103 fresc\u0103 a evenimentelor traumatizante desf\u0103\u015furate \u00een Basarabia odat\u0103 cu n\u0103v\u0103lirea sovieticilor \u015fi instaurarea unui regim de teroare \u015fi crim\u0103, de neb\u0103nuit de c\u0103tre aceia care nu au vie\u0163uit acolo \u00een acea perioad\u0103. Istorisirea este condus\u0103 p\u00e2n\u0103 la reocuparea provinciei rom\u00e2ne\u015fti de c\u0103tre armata na\u0163ional\u0103. Victoria ei peste Prut a deschis drumul unei p\u0103turi birocratice autositu\u00e2ndu-se nu departe de conceptul modern al mafiei, ceea ce repeta situa\u0163ia local\u0103 din anii succed\u00e2nd alipirii de odinioar\u0103 la patria-mum\u0103.<\/p>\n

Accentul nara\u0163iunii este pus pe \u00eent\u00e2mpl\u0103rile \u00eempov\u0103r\u00e2nd Biserica \u015fi pe apropia\u0163ii ei. Cunoa\u015fterea cu preponderen\u0163\u0103 a acestei zone sociale se datoreaz\u0103 faptului c\u0103 p\u0103rintele viitorului scriitor a lucrat, angajat laic, la Consistoriul ismailitean.<\/p>\n

Invazia ro\u015fie a transformat \u00eentreaga Basarabie \u00eentr-o imens\u0103 temni\u0163\u0103 ale c\u0103rei ziduri coincideau cu limitele ei geografice. Aceast\u0103 constatare sus\u0163ine comentarea volumului \u00een rubrica de fa\u0163\u0103.<\/p>\n

Ne afl\u0103m la biserica Soborului, cu hramul Sfin\u0163ii Nicolae \u015fi Dumitru. Este plin\u0103 p\u00e2n\u0103 la refuz, ca la o mare s\u0103rb\u0103toare. Dar praznic nu este, ci adunarea tuturora aici e motivat\u0103 de c\u0103utarea unui r\u0103spuns la rechizi\u0163ionarea de c\u0103tre N.K.V.D., peste noapte, a cl\u0103dirii Consistoriului. Nimeni, cleric sau credincios, nu mai are \u00eeng\u0103duin\u0163a s\u0103-i calce pragul. Tocmai pentru a comunica ob\u015ftii aceasta gl\u0103suie\u015fte Episcopul adorat de mul\u0163imea ce se \u00eenghesuie s\u0103 afle ve\u015ftile \u015fi s\u0103 dob\u00e2ndeasc\u0103 o m\u00e2ng\u00e2iere mult n\u0103d\u0103jduit\u0103. Ba \u015fi mai cutremur\u0103toare lucruri \u00eencredin\u0163eaz\u0103 el urechilor atente de parc\u0103 ar gl\u0103sui Domnul \u00eensu\u015fi. De acum \u00eenainte, noii st\u0103p\u00e2ni interzic tot ce poate fi interpretat drept propagand\u0103 cre\u015ftin\u0103, cum ar fi, de pild\u0103, predicile la \u00eencheierea liturghiilor. Arhiereul \u00eensu\u015fi a fost dator s\u0103-\u015fi p\u0103r\u0103seasc\u0103 re\u015fedin\u0163a \u015fi s\u0103 se mute la m\u0103n\u0103stirea din preajma ora\u015fului. Orice \u00eenc\u0103lcare a noii discipline cre\u015ftine or\u0103\u015fene\u015fti va conduce de azi \u00eenainte la \u00eenchiderea loca\u015felor de cult.<\/p>\n

Ascult\u00e2nd spusele conduc\u0103torului duhovnicesc, oamenii \u00ee\u015fi cad unii-n bra\u0163ele altora, cu s\u00e2ngele fugit din obraji. Izbucnesc \u00een hohote de pl\u00e2ns.<\/p>\n

Ca un f\u0103cut, f\u0103r\u0103 s\u0103 fi dat nimeni porunc\u0103, izbucne\u015fte mugetul clopotului cel mare. Clopotarul, ins de vreo 50 ani, a luat singur ini\u0163iativa de a chema \u00eentreaga a\u015fezare la rug\u0103ciune. Episcopul pricepe pe dat\u0103 pericolul ce-l arunc\u0103 asupra tuturora gestul aceluia, dar nici nu se hot\u0103r\u0103\u015fte s\u0103 mustre elanul angajatului s\u0103u evlavios. \u00ce\u015fi pleac\u0103 Prea Sfin\u0163ita-i frunte Chem\u0103rii. \u00cen urma unui semn, to\u0163i preo\u0163ii se adun\u0103 \u00eend\u0103r\u0103tul s\u0103u, \u00eenaintea U\u015filor \u00cemp\u0103r\u0103te\u015fti, \u015fi rostesc \u00eentr-un glas \u015fi un cuget Tat\u0103l nostru. Smerenia e cur\u00e2nd \u00eenlocuit\u0103 de revolt\u0103. \u201cTat\u0103l nostru nu mai suna a rug\u0103, era o cerere aproape ultimativ\u0103 fa\u0163\u0103 de Dumnezeu! Dumnezeu era chemat s\u0103 repare nedreptatea la care f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 \u015fi El contribuise, chiar dac\u0103 o f\u0103cuse pentru a pedepsi, pentru a trezi la credin\u0163\u0103.\u201d<\/p>\n

Nu trece mult \u015fi apar pu\u015ftile automate. Un ordin scurt le expediaz\u0103 pe trepte-n sus, \u00een c\u0103utarea pricinii umane a dezordinii de neiertat. \u201cClopotul a t\u0103cut. F\u0103c\u00e2nd cale \u00eentoars\u0103, cei doi solda\u0163i au revenit cu clopotarul, \u0163inut la respect de \u0163evile automatelor. Lumea a amu\u0163it. Forfota s-a oprit. Spaima se citea pe fe\u0163ele \u00eencinse de tensiunea ce-i ap\u0103sa pe to\u0163i. Un gest de binecuv\u00e2ntare schi\u0163at de episcop \u00een direc\u0163ia clopotarului, apoi un pas hot\u0103r\u00e2t \u00een aceea\u015fi direc\u0163ie \u015fi, spre consternarea micului comandant, cu o m\u00e2n\u0103 bl\u00e2nd\u0103, dar ferm\u0103, Prea Sfin\u0163ia Sa i-a \u00eempins pe cei doi solda\u0163i, lu\u00e2ndu-l la bra\u0163 pe clopotar \u015fi al\u0103tur\u00e2ndu-se grupului de clerici din fa\u0163a altarului, a strigat: \u201c\u00cen casa Domnului, eu sunt st\u0103p\u00e2nul! V\u0103 rog s\u0103 p\u0103r\u0103si\u0163i Sf\u00e2ntul l\u0103ca\u015f!\u201d\u201d (p.17-18). P\u00e2n\u0103 acum, episcopul slujea noii or\u00e2nduiri, adic\u0103 expunea credincio\u015filor regulile de vie\u0163uire dictate de N.K.V.D. Abia pricep\u00e2nd el Chemarea f\u0103cut\u0103 de Dumnezeu prin clopot, \u00ee\u015fi aminte\u015fte c\u0103 \u00eel reprezint\u0103 pe Dumnezeu \u00eensu\u015fi. Parc\u0103 i-ar fi fost luat un v\u0103l de pe ochi: \u201c\u00cen casa Domnului, eu sunt st\u0103p\u00e2nul! V\u0103 rog s\u0103 p\u0103r\u0103si\u0163i Sf\u00e2ntul l\u0103ca\u015f!\u201d \u015ei \u00eel ia sub ocrotirea sa pe clopotarul care, fiind slujitorul bisericii, este slujitorul Domnului \u015fi se cade ocrotit ca atare.<\/p>\n

C\u0103 nu a fost numai o chemare de clopot, ci \u00eens\u0103\u015fi Chemarea lui Dumnezeu o dovedesc cele petrecute dup\u0103 ie\u015firea furibund\u0103 a uniformelor str\u0103ine. \u201cStrig\u0103te de bucurie, \u00eembr\u0103\u0163i\u015f\u0103ri, \u00eengenuncheri, cruci, multe cruci, ca la ortodoc\u015fii de rit oriental, ca la pravoslavnici. De obicei, \u00een biseric\u0103, popula\u0163ia enoria\u015f\u0103 participant\u0103 la slujbe era eterogen\u0103, ru\u015fii ocup\u00e2nd un loc important. \u015ei totu\u015fi, ca la comand\u0103, toat\u0103 lumea vorbea numai rom\u00e2ne\u015fte! Nu mai era un amestec etnic, era un popor, un popor care sim\u0163ea rom\u00e2ne\u015fte, care vorbea rom\u00e2ne\u015fte\u201d (p.18). R\u0103spunsul la Chemarea lui Dumnezeu era evident o resurec\u0163ie a dragostei dintre cre\u015ftini, indiferent de neamul de origine.<\/p>\n

Chemarea d\u0103 roade tot mai ad\u00e2nc evanghelice. Preotul Ila\u015fcu este arestat; so\u0163ia sa, urm\u0103rit\u0103 pretutindeni. Este al doilea slujitor al altarului care dispare. Prezvitera e chinuit\u0103 de spaime. \u00centr-o bun\u0103 zi, sun\u0103 careva la u\u015f\u0103. \u00ce\u015fi \u00eenvinge temerea; \u00eentreab\u0103 cine o c\u0103uta. \u201cSuntem noi, de la biseric\u0103, v-am adus ceva de m\u00e2ncare. Am aflat c\u0103 a\u0163i r\u0103mas singur\u0103. (…) \u00cen ora\u015f nu g\u0103si\u0163i aproape nimic. (…) V-am adus ceva de m\u00e2ncare \u015fi o p\u00e2ine de cas\u0103\u201d, \u00eei spun ni\u015fte femei (p.82). A trecut clipa jelaniilor pentru soarta Consistoriului. A venit clipa \u00eemplinirii poruncii lui Hristos de a ne iubi aproapele. Nu peste mult timp, ba chiar ziua urm\u0103toare, altcineva o caut\u0103: tat\u0103l naratorului. \u201cStai lini\u015ftit\u0103, am venit s\u0103-\u0163i aduc ceva de la protopopul Popescu. \u015etii c\u0103 dup\u0103 dispari\u0163ia episcopului, el face interimatul. A\u015fa au hot\u0103r\u00e2t preo\u0163ii. Uite, ai aici ni\u015fte bani, nu mul\u0163i, dar o s\u0103-\u0163i prind\u0103 bine. Banii provin de fapt de la enoria\u015fii Soborului. \u00cen m\u0103sura posibilit\u0103\u0163ilor, ai s\u0103 mai prime\u015fti. Astea sunt singurele surse de venit ale vechiului Consistoriu, care continu\u0103 s\u0103 mai func\u0163ioneze \u00een umbr\u0103\u201d (p.83).<\/p>\n

Reac\u0163ia poporenilor la n\u0103vala barbariei este una \u00een duhul aceleia preconizat\u0103 de Domnul Iisus \u015fi ea se s\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte ca o urmare fireasc\u0103 a Chem\u0103rii de Sus.<\/p>\n

Multe prilejuri de a se manifesta conform Chem\u0103rii au avut \u015fi \u00een Rom\u00e2nia preo\u0163ii \u015fi credincio\u015fii. Nu-l pot uita pe p\u0103rintele Gheorghe Chiriac, cunoscut de mine prin lag\u0103rele de munc\u0103 din Balt\u0103. Era condamnat pentru ceea ce justi\u0163ia falsificatoare a adev\u0103rului a numit: \u2018ajutor legionar\u2019. Anume a trimis ni\u015fte bani unui legionar ie\u015fit de cur\u00e2nd din \u00eenchisoare, pentru c\u0103 acesta nu avea din ce tr\u0103i, dup\u0103 cum i se povestise; \u00eens\u0103 preotul cu studii filosofice \u00een Germania nu f\u0103cuse nicic\u00e2nd alt\u0103 politic\u0103 dec\u00e2t aceea a dragostei cre\u015ftine dintre oameni. \u015ei, dealtfel, nici m\u0103car nu-l cuno\u015ftea pe respectivul \u00eenfometat.<\/p>\n

C\u00e2t \u00eei prive\u015fte pe acei preo\u0163i care au fost chema\u0163i \u015fi nu am aflat despre jertfa lor, \u00ee\u015fi cunosc prea bine ascultarea de Dumnezeu \u015fi se odihnesc \u00eentru binecuv\u00e2ntarea ei.<\/p>\n

\n

CHEMAREA PRIN T\u0102CERE<\/strong><\/p>\n

\n

C\u00e2nd ne t\u00e2ram labele picioarelor \u00eencinse \u00een bocancii f\u0103r\u0103 \u015fireturi, la asfin\u0163it, dup\u0103 num\u0103r\u0103toarea robilor, prin poarta lag\u0103rului de la Salcia, aveam pre\u0163 de jum\u0103tate de ceas slobozenie p\u00e2n\u0103 ni se aducea zeama \u00een h\u00e2rd\u0103ul din fapt de sear\u0103 \u00een fa\u0163a bar\u0103cii fiec\u0103rei brig\u0103zi.<\/p>\n

Se \u00eent\u00e2mpl\u0103 o dat\u0103 minunea s\u0103 n-am ast\u00e2mp\u0103r a mai zace \u00een a\u015fteptarea hranei, ci s\u0103 o pornesc a colinda prin \u00eengr\u0103direa imens\u0103, \u00een c\u0103utarea a ceva ce nici eu nu \u015ftiam cum se cuvenea s\u0103 arate sau s\u0103 fie.<\/p>\n

Dep\u0103\u015find \u00eenc\u0103 o barac\u0103 ori dou\u0103, am v\u0103zut ghemuit \u00een \u0163\u0103rna nisipoas\u0103, un frate de suferin\u0163\u0103. Nu c\u0103zuse \u00eentr-o stare de prostrare, fireasc\u0103 pentru ceilal\u0163i l\u0103g\u0103ri\u015fti \u00een acele prime minute c\u00e2nd reveneam de la munca silnic\u0103. Creierul nostru parc\u0103 ar fi fost de vat\u0103; vasele sangvine umplute cu c\u00e2l\u0163i. Mie unuia, fericirea momentului \u00eemi era d\u0103ruit\u0103 de brusca inactivitate generalizat\u0103, echival\u00e2nd cu contemplarea Golului, ca \u00een Nirvana hinduismului, din care lipse\u015fte viul Hristos \u015fi orice alt\u0103 for\u0163\u0103 necesar\u0103 pentru a mai continua existen\u0163a. A\u015fa resim\u0163eam eu epuizarea fizic\u0103: o invazie a Inexisten\u0163ei. Dar ceva din postura de\u0163inutului z\u0103rit de mine clama ne\u00eendoielnic o altfel de tr\u0103ire a \u00eentreruperii muncii. Era Stap\u00e2nirea de sine, acceptarea unei relax\u0103ri fire\u015fti \u015fi nu de lung\u0103 durat\u0103. Ceva complet deosebit de propria-mi volatilizare.<\/p>\n

Aceast\u0103 destindere o s\u0103v\u00e2r\u015fea ridic\u00e2nd v\u00e2rful nasului c\u00e2rn (dac\u0103 nu ne-am fi aflat acolo, \u00een acea situa\u0163ie disperat\u0103, l-a\u015f fi numit: ‘obraznic’!) c\u0103tre cer. Nu drept \u00een sus, precum gugu\u015ftiucii c\u00e2nd stau \u00een ploaie \u015fi a\u0163intesc \u00eenaltul cu s\u0103geata mic\u0103 a ciocului cornos, pe c\u00e2nd lumina v\u0103zului le este stins\u0103 prin cobor\u00e2rea pleoapelor mate, pentru a \u00eeng\u0103dui stropilor s\u0103 li se scurg\u0103 \u00een josul penajului f\u0103r\u0103 s\u0103-i st\u00e2njeneasc\u0103. \u00cel \u00een\u0103l\u0163a oarecum piezi\u015f, acel bumb al por\u0163ii aerului. Apoi \u00eenchidea ochii, cu o satisfac\u0163ie blajin\u0103 ascult\u00e2nd c\u0103derea razelor apusului pe pielea obrajilor s\u0103i nera\u015fi, nici sp\u0103la\u0163i, ca ai tuturora.<\/p>\n

Ni se \u00eeng\u0103duia s\u0103 purt\u0103m must\u0103\u0163i cu orice t\u0103ietur\u0103, fie ele \u015fi c\u0103z\u0103ce\u015fti, adic\u0103 pe oal\u0103. El se folosea de aceast\u0103 slobozenie: le avea b\u0103laie, cu fir m\u0103t\u0103sos, c\u0103zute peste col\u0163urile gurii \u015fi \u00eempletite ca ni\u015fte cozi de fat\u0103 mare.<\/p>\n

Iri\u015fii \u00eei erau albastru senin, \u00eens\u0103 nu destul de larg ivit.<\/p>\n

\u00ce\u015fi \u00eencruci\u015fase picioarele sub \u015fezut, ca un gimnoped din \u201eLix\u0103ndria”. Sta ad\u00e2ncit \u00een sine.<\/p>\n

Chemat ca de o porunc\u0103 hipnotic\u0103, m-am apropiat. Eram aidoma c\u00e2inelui \u00eenfometat care, f\u0103r\u0103 destul\u0103 \u00eendr\u0103zneal\u0103, prive\u015fte lung \u015fi smerit c\u0103tre un ins z\u0103bovind locului, nu departe de el, pentru a-l \u00eencerca de nu cumva este purt\u0103torul vreunui dram de hran\u0103. Ajuns \u00een dreptul s\u0103u, m-am oprit \u015fi l-am \u00eentrebat \u00eenceti\u015for, s\u0103 nu-l speriu, absent cum se afla, dac\u0103-l st\u00e2njenea s\u0103 \u015fed l\u00e2ng\u0103 el. \u00cen\u0103l\u0163\u0103 o spr\u00e2ncean\u0103. Aceasta, suspend\u00e2ndu-se \u00een \u00eenalt, trase dup\u0103 sine pleoapa de mai jos. Prin sp\u0103rtura izbutit\u0103, m\u0103 privi.<\/p>\n

\n

M\u0103 c\u00e2nt\u0103ri, drept care: \u201ePoftiiim\u2026”, cu moliciune moldoveneasc\u0103. \u201eDa’ se poate\u2026?”<\/p>\n

Ca \u015fi c\u00e2nd nu ar mai fi r\u0103mas petic destul de pl\u0103cut pe f\u00e2\u015fia desf\u0103\u015furat\u0103 de-a lungul cl\u0103dirii de chirpici, s\u0103-l aleg \u015fi eu pentru odihn\u0103, se trase, \u00eenghesuindu-se \u00een propriu-i trup, s\u0103-mi fac\u0103 loc.<\/p>\n

Cuib\u0103rindu-m\u0103 \u00een umbra sa, am fost fericit. Parc\u0103 a\u015f fi atins un grad al \u00een\u0163elepciunii necunoscut celor mul\u0163i, atare pace mi se a\u015fternu \u00een suflet.<\/p>\n

Peste vreo jum\u0103tate de ceas, vavilonia mi\u015fc\u0103rilor nest\u0103p\u00e2nite din dreptul buc\u0103t\u0103riei \u00eemi d\u0103du de \u00een\u0163eles c\u0103 se apropia clipa \u00eemp\u0103r\u0163irii mesei.<\/p>\n

\u00cemi cerui, st\u00e2njenit, iertare \u015fi plecai. Noaptea \u015fi ziua urm\u0103toare, nu am g\u00e2ndit \u00een nici un alt fel la el dec\u00e2t c\u0103 voi reveni al\u0103turi de dumnealui de cum aveam s\u0103 c\u0103lc\u0103m iar\u0103\u015fi \u00een str\u00e2nsoarea lag\u0103rului. Tr\u0103iam o u\u015foar\u0103 \u00eencordare datorat\u0103 temerii c\u0103 s-ar fi putut s\u0103 nu-l mai g\u0103sesc ad\u00e2ncit \u00een acela\u015fi ungher, \u00eentr-o similar\u0103 contemplare meditativ\u0103 t\u0103cut\u0103. Dar tot acolo d\u0103deam peste el. Fiori de acela\u015fi soi am resim\u0163it \u00een fitece zi, f\u0103r\u0103 puterea de a le al\u0103tura \u015fi vreun g\u00e2nd, oricare, din pricina degr\u0103darii intelectuale maxime c\u0103reia \u00eei eram supu\u015fi, p\u00e2n\u0103 la anihilarea total\u0103 a oric\u0103rei activit\u0103\u0163i mentale.<\/p>\n

\n

Revenii \u00een dreptul s\u0103u, apus dup\u0103 apus, cu regularitatea orologiului. \u00cel priveam politicos \u015fi insistent, \u00eemi f\u0103cea semn s\u0103 m-a\u015fed. M\u0103 l\u0103sam \u00een pulbere l\u00e2ng\u0103 el. \u00centreb\u00e2ndu-m\u0103 cum de fusesem \u00eentr-at\u00e2ta de ame\u0163it de trud\u0103 \u00eenc\u00e2t niciodat\u0103 nu avusesem inten\u0163ia m\u0103car s\u0103 m\u0103 pr\u0103bu\u015fesc \u00een \u0163\u0103r\u00e2n\u0103 de dragul de a o face, m\u0103 \u00eenc\u00e2ntam de noul imbold \u015fi-i purtam aceluia care mi-l d\u0103dea o recuno\u015ftin\u0163\u0103 at\u00e2t de mare \u00eenc\u00e2t parc\u0103 mi-ar fi deschis u\u015file unei nave spa\u0163iale, invit\u00e2ndu-m\u0103 s\u0103 urc pentru c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00een lun\u0103, al\u0103turi de el.<\/p>\n

M\u0103 n\u0103r\u0103visem la t\u0103cerea pe care mi-o d\u0103ruia.<\/p>\n

C\u00e2t era ziulica de lung\u0103, sporov\u0103iam cu ceilal\u0163i. Nu-mi era posibil\u0103 o clip\u0103 de ad\u00e2ncire \u00een tain\u0103, dec\u00e2t dac\u0103 scriam versuri \u00een minte. Colegii, al\u0103turi de care s\u0103pam, umpleam roaba cu p\u0103m\u00e2nt sau o c\u0103ram pe panta \u00eenclinat\u0103 a dulapului p\u00e2n\u0103-n v\u00e2rful digului, \u00eenv\u0103\u0163aser\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 le atrag aten\u0163ia, c\u0103 acele minute se cuveneau respectate, amu\u0163irii lor urm\u00e2ndu-i delectarea dedus\u0103 din momentul c\u00e2nd decideam c\u0103 poezia era suficient de elaborat\u0103 pentru a le-o recita. Schimbul ne\u00eencetat de replici constituia un fel de paz\u0103 de spaima confrunt\u0103rii cu vr\u0103jma\u015fii \u00een uniform\u0103. Conversa\u0163iile, oric\u00e2t de stupide, te ame\u0163eau, te \u00eempiedicau s\u0103 iei contact cu realitatea dur\u0103, f\u0103r\u0103 nuan\u0163e.<\/p>\n

C\u0103tre \u00eent\u00e2lnirile cu el m\u0103 atr\u0103gea tocmai dreptul neformulat de a nu m\u0103 mai ap\u0103ra de nimica. Devenisem ucenicul s\u0103u \u00eentru negr\u0103ire \u015fi nefric\u0103. Era ceva complet nou: schimbam cele mai \u00eenalte idei prin mijlocirea t\u0103cerii. M\u0103 \u00eenv\u0103\u0163a o virtute paterican\u0103, doar prin pilda bucuriei lui de a se supune lumin\u0103rii st\u00e2nse a amurgului.<\/p>\n

Aveam norocul unei \u00eenalte \u015fcoli a netulbur\u0103rii. Era o cufundare \u00een pu\u0163ul r\u0103coros al puterilor ne\u00eencepute.\u00a0 F\u0103r\u0103 a \u015fti nimica despre el, p\u0103rutu-mi-s-a c\u0103 \u00eel cuno\u015fteam de o lume \u015fi o via\u0163\u0103. Sosi \u015fi seara c\u00e2nd avui \u00eendr\u0103zneala de a-mi da pe fa\u0163\u0103 cele ce intuiam cu privire la noul meu prieten: \u2013 \u201eSunte\u0163i c\u0103lug\u0103r?” Nu \u015ftiu cum \u00eemi venise ideea. Doar c\u0103 se \u00eensumase \u00een pieptul lui prea mare \u00eendr\u0103zneala ca s\u0103 fi avut alt\u0103 a\u015fezare duhovniceasc\u0103, o for\u0163\u0103 ce se transmitea de ca \u015fi cum a\u015f fi fost victima arunc\u0103rii asupr\u0103-mi a unei plase de prins pe\u015ftele, din borangic, at\u00e2t era de u\u015foar\u0103 \u015fi bl\u00e2nd\u0103 la atingerea prin c\u0103dere.<\/p>\n

Confirm\u0103. La iscodirea asupra m\u0103n\u0103stirii de unde provenea, mi-a r\u0103spuns c\u0103 fusese ridicat din Slatina.<\/p>\n

Nimic n-am vorbit altceva cu el p\u00e2n\u0103 ce, \u00eentr-o bun\u0103 zi, fur\u0103m desp\u0103r\u0163i\u0163i prin aruncarea fiec\u0103ruia dintre noi \u00eentr-o alt\u0103 colonie, la o pritocire general\u0103, cum se obi\u015fnuia c\u00e2nd \u015fi c\u00e2nd. At\u00e2t \u00eemi fusese scris \u00een iconomia divin\u0103 s\u0103 primesc drept hran\u0103 duhovniceasc\u0103 atunci. At\u00e2t, mai mult d\u0103un\u00e2nd pesemne \u00eencep\u0103torului \u00eentru c\u0103utare ce eram. M\u0103 chemase Dumnezeu s\u0103 fiu \u015fi eu ucenic la c\u0103lug\u0103rie o scurt\u0103 bucat\u0103 de timp\u2026<\/p>\n

Niciodat\u0103 nu am mai avut prilejul s\u0103 resimt cu at\u00e2ta vigoare \u015fi certitudine faptul c\u0103 un monah reprezint\u0103 altceva dec\u00e2t oricare dintre noi, chiar \u015fi c\u00e2nd tace sau mai ales atunci. El constituie \u00eentruparea unei chem\u0103ri cu neputin\u0163\u0103 de \u00eenl\u0103turat: este hotarul dintre lumea noastr\u0103 \u015fi cealalt\u0103, acolo unde exist\u0103 o fisur\u0103 prin care dulcea\u0163a raiului se prelinge spre noi.<\/p>\n

Acum, de m-ar \u00eentreba careva: ‘Ce este un c\u0103lug\u0103r?, a\u015f \u015fti s\u0103 r\u0103spund. El m-a \u00eenv\u0103\u0163at, f\u0103r\u0103 s\u0103 cr\u00e2cneasc\u0103: ‘Monahul este t\u0103cere \u00eentrupat\u0103’.<\/p>\n

\n

\n

A TRECUT UN SF\u00c2NT<\/strong><\/p>\n

\n

Amintirile din temni\u0163e nu constituie ogorul preferat pentru rodirea \u015fi cre\u015fterea unor imagini ale Lumii Celeilalte. Ceea ce nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 atunci c\u00e2nd for\u0163a de penetrare a Acesteia se impune scrierilor din respectivul domeniu, i s-ar putea opune o similar\u0103 for\u0163\u0103 de rejec\u0163ie. Dovad\u0103 a adev\u0103rului celor spuse stau \u00eense\u015fi istorisirile \u015fi comentariile adunate de subsemnatul sub titlul: \u201cChemarea lui Dumnezeu \u00een temni\u0163ele comuniste\u201d.<\/p>\n

Totu\u015fi, nici una dintre numeroasele lecturi ce am f\u0103cut din c\u0103r\u0163ile cu tema literaturii rom\u00e2ne de deten\u0163ie nu mi s-a p\u0103rut at\u00e2t de semnificativ\u0103, din punctul de vedere enun\u0163at, precum un scurt capitol din Partea I a scrierii lui Aurel Vi\u015fovan (preten\u0163ios adaug\u00e2ndu-se sub numele autorului: \u201ccu concursul lui Gheorghe Andreica\u201d, ceea ce, recunoa\u015fte\u0163i, nu are nici un sens \u00een lumea literelor): \u201cDumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m\u2019ai p\u0103r\u0103sit? \u201cEli, Eli lama sabactani?\u201d\u201d (Reeducarea de la inchisoarea Pite\u015fti); Napoca Star, Cluj (1999). Titlul capitolului este: \u201cUn fenomen ce \u015fi azi m\u0103 pune pe g\u00e2nduri\u201d. El nu poate fi in\u0163eles \u00een extinderea sa metafizic\u0103 dec\u00e2t dac\u0103 este corelat cu precedentul: \u201cPrin infirmerie \u015fi prin spital\u201d.<\/p>\n

\u00cen \u00eemprejur\u0103rile men\u0163ionate l-a cunoscut naratorul pe cel mai bolnav dintre de\u0163inutii interna\u0163i \u00een respectiva perioad\u0103: Leonea Lupa\u015fcu, feciorul unui preot basarabean, o pild\u0103 de r\u0103bdare \u015fi de credin\u0163\u0103 cre\u015ftineasc\u0103. \u00centr-o bun\u0103 zi, medicul \u00ee\u015fi vesti bucuros pacien\u0163ii c\u0103 a putut face rost pentru cel numit de un medicament nou, adev\u0103rat\u0103 binecuv\u00e2ntare, botezat: aureomicin\u0103.<\/p>\n

Ap\u0103ruse printre d\u00e2n\u015fii de cur\u00e2nd un pacient \u015fi mai grav lovit de tbc, ale c\u0103rui oase erau sus\u0163inute de un corset de gips. Privind ce depusese doctorul pe noptier\u0103, \u201cSebastian Danil\u0103 a f\u0103cut ni\u015fte ochi mari \u015fi \u00eeng\u00e2ndura\u0163i\u201d (p.84). F\u0103r\u0103 cuvinte, suferea c\u0103 nu avea \u015fi el acces la o t\u0103mad\u0103 l\u0103udat\u0103 ca miraculoas\u0103. Primitorul, f\u0103r\u0103 s\u0103 aib\u0103 nevoie s\u0103 i se t\u0103lm\u0103ceasc\u0103 suferin\u0163a colegului, a gr\u0103it cu un ton categoric, vestind c\u0103 nu primea medicamentul dec\u00e2t dac\u0103 \u00eel \u00eemp\u0103r\u0163ea cu Sebastian Danil\u0103. Dealtfel, cur\u00e2nd, s-a stins. Iar cel\u0103lalt la trei luni dup\u0103 el.<\/p>\n

La \u00eenceputul lunii ianuarie 1954 sau 55, ezit\u0103 autorul, fiind sco\u015fi la plimbare spitaliza\u0163ii, \u201cun macedonean (…) strig\u0103 brusc: \u2013 Privi\u0163i, un sf\u00e2nt! \/ Pe cer, deasupra \u00eenchisorii trecea un obiect foarte luminos, de m\u0103rimea unui om care st\u0103tea vertical. \/ S\u0103 fi durat cel mult o jum\u0103tate de minut \u2013 aceast\u0103 ar\u0103tare \u2013\u00a0 c\u00e2t a str\u0103b\u0103tut toat\u0103 por\u0163iunea de cer vizibil\u0103 de noi. \/ N-am \u015ftiut ce s\u0103 spunem. S-a dat p\u0103rerea c\u0103 ar fi un O.Z.N. \/ C\u00eend ne-am \u00eentors \u00een salon, inginerul Leonea murise\u201d (p.85).<\/p>\n

Frumuse\u0163ea construc\u0163iei textului este c\u0103 lipse\u015fte orice comentariu suplimentar, de\u015fi amintirea n-a p\u0103r\u0103sit cugetul naratorului nici peste ani \u015fi ani, cum singur a m\u0103rturisit-o.<\/p>\n

\u00cenainte de a incerca eu \u00eensumi s\u0103 m\u0103 apropriu de vreo concluzie, cer \u00eeng\u0103duin\u0163a cititorului de a-l \u00eencuno\u015ftin\u0163a asupra unui am\u0103nunt al istoriei literaturii universale, recte o pa\u0163anie din via\u0163a prozatorului britanic Somerset Maugham, deoarece ea aduce o lumin\u0103 suplimentar\u0103 \u00eentru descifrarea neobi\u015fnuitei \u00eent\u00e2mpl\u0103ri \u00een discu\u0163ie.<\/p>\n

Preg\u0103tindu-se pentru scrierea romanului \u201cThe Razor\u2019s Edge\u201d (T\u0103i\u015f de brici), cunoscutul romancier se deplasa \u00een India, s\u0103 ia contact personal cu via\u0163a \u00eentr-un ashram, \u00eenaintea eroului la destimul c\u0103ruia medita.<\/p>\n

La \u00eens\u0103ilarea celor de mai jos au contribuit urm\u0103toarele surse:<\/p>\n

\u201cA Writer\u2019s Notebook\u201d (Un carnet de scriitor) de Somerset Maugham \u015fi evocarea \u201cThe Saint\u201d (Sf\u00e2ntul), din volumul \u201cPoints of View\u201d (Puncte de vedere) de acela\u015fi, precum \u015fi: \u201cA Sadhu\u2019s Reminiscences of Ramana Maharshi\u201d (Amintirile unui Sadhu privitoare la Ramana Maharshi) de Major A. W. Chadwick.<\/p>\n

Vizita avu loc la sf\u00e2r\u015fitul anilor \u201830 din veacul trecut.<\/p>\n

\u00cen luna martie sosi la m\u0103n\u0103stirea hindus\u0103 scriitorul \u00eenso\u0163it de un grup de amici. Era ora pr\u00e2nzului. Precau\u0163i, vizitatorii \u00ee\u015fi aduseser\u0103 bucatele cu d\u00e2n\u015fii. Nu voiau s\u0103 deranjeze, a\u015fa c\u0103 nu solicitar\u0103 dec\u00e2t un loc lini\u015ftit unde s\u0103 se adune pentru a lua masa. Alan Chadwick, oficiind ca un fel de m\u00e2na dreapt\u0103 a lui Ramana Maharshi, le indic\u0103 o verand\u0103 deschiz\u00e2ndu-se \u00een fa\u0163a unei chilii al\u0103turate od\u0103ii sale. La cap\u0103tul dejunului, autorul \u201cRobiilor\u201d \u00ee\u015fi pierdu cuno\u015ftinta. Opinia fostului ofi\u0163er era c\u0103 prozatorului, \u015fez\u00e2nd \u00een plin soare c\u00e2t durase masa, i se f\u0103cuse r\u0103u din aceast\u0103 pricin\u0103, ceea ce \u00eel dusese p\u00e2n\u0103 la le\u015fin. Tot el raporteaz\u0103 \u201cpove\u015ftile absurde\u201d ce au fost puse \u00een circula\u0163ie cu privire la o inexistent\u0103 \u00eent\u00e2lnire anterioar\u0103 cu Bhagavan (\u2018Domnul\u2019, denumire acordat\u0103 lui Ramana), \u00een urma c\u0103reia se instalase \u00een englez o stare de Samadhi. Somerset Maugham, \u00een propriile-i explica\u0163ii, a citat numeroase le\u015finuri identice suferite de c\u00e2nd se n\u0103scuse.<\/p>\n

\u00cent\u00e2lnirea preconizat\u0103 cu \u00cenv\u0103\u0163\u0103torul nu a fost ratat\u0103 din pricina nea\u015fteptatei reac\u0163ii. Alan Chadwick l-a pus la curent pe Ramana asupra celor petrecute \u015fi l-a rugat s\u0103 fac\u0103 o vizit\u0103 scriitorului care nu mai era \u00een stare s\u0103 vin\u0103 \u00een sala mare unde s\u0103l\u0103\u015fluia \u00een v\u0103zul tuturora Maharshi \u015fi se desf\u0103\u015furau \u015fi audien\u0163ele. Propunerea fu acceptat\u0103. Numai c\u0103 la orele 14, fixate pentru rendez-vous, Chadwick \u00eel \u00eent\u00e2lni pe Maugham pe drum, pornit c\u0103tre larga \u00eenc\u0103pere pomenit\u0103. \u00cel readuse la chilie, unde era a\u015fteptat. Cele petrecute \u00eentre personajele de v\u00e2rf merit\u0103 cunoscute.<\/p>\n

\u201cBhagavan \u015fi Somerset Maugham \u015fezur\u0103 unul \u00een fa\u0163a celuilalt timp de jum\u0103tate de ceas, f\u0103r\u0103 s\u0103 scoat\u0103 o vorb\u0103. C\u00e2nd se scurser\u0103 cele treizeci de minute, Somerset Maugham \u00ee\u015fi mut\u0103 nervos privirile \u00een direc\u0163ia mea \u015fi spuse: \u2018Sa fie oare nevoie s\u0103 zic ceva?\u2019 \u2018Nu,\u2019 replic\u0103 Bhagavan, \u2018T\u0103cerea este mai bun\u0103. T\u0103cerea ea \u00eens\u0103\u015fi este convorbire.\u2019 Dup\u0103 un alt r\u0103gaz, Bhagavan se \u00eentoarse c\u0103tre mine \u015fi spuse \u00een felul s\u0103u copil\u0103resc, \u2018Socotesc c\u0103 ar fi mai bine s\u0103 mergem: or s\u0103 m\u0103 caute.\u2019\u201d (Publisher: Sri Ramanasramam, Tiruvannamalai, 1961, trad. ne apar\u0163ine; p. 37). Englezii ce-l \u00eentov\u0103r\u0103\u015fiser\u0103 pe romancier r\u0103maser\u0103 s\u0103 ia ceaiul cu el. Dup\u0103 aceea, el dori s\u0103 vad\u0103 sala unde vie\u0163uia \u00cenv\u0103\u0163\u0103torul. Alan Chadwick l-a condus c\u0103tre fereastra de apus a acesteia de unde-l observ\u0103 cu interes o bucat\u0103 de timp, de\u015fi, ulterior, a scris c\u0103 a intrat \u015fi el, ceea ce nu a avut loc. La fel, cuvintele ce i le-a pus pe buze nu se potriveau de fel lui Ramana, opineaz\u0103 fostul ofi\u0163er.<\/p>\n

\u015ei iat\u0103 c\u0103 ne reg\u0103sim acolo de unde am plecat. Anume intre recunoa\u015fterea minunii \u015fi refuzarea ei. Cea din urm\u0103 atitudine \u00eenglobeaz\u0103 o cantitate impresionant\u0103 de cinism. Pentru Aurel Vi\u015fovan (m\u0103car de ochii lumii) \u2013 \u015fi poate \u015ei pentru alti colegi de deten\u0163ie \u2013 nu trecuse un sf\u00e2nt, ci un O.Z.N. Ca \u015fi c\u00e2nd existen\u0163a ozeneurilor nu ar v\u0103di \u015fi ea t\u0103r\u00e2mul minunilor… C\u0103 ce altceva s\u0103 fie contactul cu alte civiliza\u0163ii dec\u00e2t accesul la o alt\u0103 lume, una ascuns\u0103 \u00een cerurile str\u0103b\u0103tute odinioar\u0103 de Apostol, \u00een r\u0103pirea sa?… Pentru Somerset Maugham \u00eensu\u015fi, le\u015finul s\u0103u, de\u015fi cu origini misterioase (\u00eei ap\u0103rea de c\u00e2nd se n\u0103scuse), nu con\u0163inea nici un aspect metafizic, pe c\u00e2nd pentru mul\u0163i al\u0163ii el reprezenta dovada cert\u0103 a apropierii de un sf\u00e2nt!…<\/p>\n

Personal, prefer de o mie de ori o lume a minunilor, uneia \u00een care toate-s terne, sp\u0103l\u0103cite, bolnave de lingoare, lipsite de \u00eenr\u0103d\u0103cinare \u00een dumnezeire, f\u0103r\u0103 o perspectiv\u0103 a continu\u0103rii vie\u0163ii prin moarte… Prefer ca Leonea Lupa\u015fcu, murind cu g\u00e2ndul la aproapele s\u0103u, s\u0103 fi str\u0103b\u0102tut pentru ultima oar\u0103 cerul colegilor din temni\u0163\u0103, binecuv\u00e2nt\u00e2ndu-i, preschimbat \u00een lumin\u0103, dup\u0103 cum prefer ca niciunul dintre credincio\u015fii no\u015ftri (fo\u015ftii detinu\u0163i politici) s\u0103 nu \u00eendr\u0103zneasc\u0103 a se mai feri de deschiderea cerurilor. Prefer s\u0103 tr\u0103iesc \u00eentr-o lume \u00een care s\u0103 r\u0103sune Chemarea lui Dumnezeu, dec\u00e2t \u00eentr-una unde Creatorul s\u0103 nu aib\u0103 locul de a se \u00eentinde la vremea odihnei.<\/p>\n

\n

SCURTIMEA VIE\u0162II DEVINE CHEMARE<\/strong><\/p>\n

\n

Nu \u00een aceste r\u00e2nduri se va desf\u0103\u015fura pletora de cazne de neimaginat la care au fost supu\u015fi studen\u0163ii \u00een temni\u0163a Pite\u015ftilor, \u00een timpul puterii lui \u0162urcanu. \u00cens\u0103 o m\u0103rturie a lui Aurel Vi\u015fovan este extrem de binevenit\u0103 pentru a ne face s\u0103 credem o afirma\u0163ie ce se repet\u0103 de la o carte de memorialistic\u0103 cu privire la reeduc\u0103ri la alta, f\u0103r\u0103 a fi vreodat\u0103 \u00eenso\u0163it\u0103 de ilustrarea faptic\u0103 necesar\u0103: \u201cG\u00e2nduri negre ce trebuiau exprimate \u00eemi b\u0103teau \u00een cap ca ni\u015fte ciocane. Alergam umilit la cei din comitetul de demascare ca s\u0103 le spun \u015fi s\u0103 pot sc\u0103pa de ele, \u00een timp ce ace\u015ftia m\u0103 batjocoreau v\u0103z\u00e2ndu-m\u0103 \u00een pragul nebuniei\u201d (\u201cDumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai p\u0103r\u0103sit?\u201d \u201cEli, Eli, lama sabactani\u201d?; Cluj; Napoca Star; (1999), p.38). Canoni\u0163ii, c\u0103rora nu li se \u00eeng\u0103duia nici o clip\u0103 de r\u0103gaz de la m\u0103rturisirea \u00eentregului adev\u0103r al vie\u0163ii lor (pentru \u00eenceput; fiindc\u0103, ulterior, au ajuns s\u0103 confeseze \u2013 de groaza pedepselor \u2013 numai minciuni \u2013 \u015fi dintre cele mai m\u00e2r\u015fave \u2013 cu privire la propria persoan\u0103 \u015fi la rudele de s\u00e2nge!) ajunseser\u0103 a nu mai suporta s\u0103 p\u0103streze pentru sine nici cel mai trec\u0103tor g\u00e2nd, deoarece li se crease, prin b\u0103taie, nevoia de a-\u015fi pune cenu\u015f\u0103-n cap necontenit. Astfel asist\u0103m la urgenta ispit\u0103 de deversare a con\u0163inutului min\u0163ii, \u00een cazul de mai sus. Este firesc ca victima unei atari depersonaliz\u0103ri s\u0103 nu se mai poat\u0103 ruga, aceast\u0103 aspira\u0163ie trebuind pe dat\u0103 autodenun\u0163at\u0103, va s\u0103 zic\u0103 s\u0103 ajung\u0103 a-\u015fi curma p\u00e2n\u0103 \u015fi cea mai firav\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu Dumnezeu. \u201c\u015ei ultimul refugiu, de a m\u0103 scufunda \u00een rug\u0103ciune, mi-a fost luat\u201d (ibidem).<\/p>\n

Situa\u0163ie mai rar\u0103, tocmai g\u00e2ndirea logic\u0103 este aceea care-i red\u0103 autorului \u015fansa de a reveni la Creator. \u201cAceste torturi se arat\u0103 a fi ve\u015fnice, dar (…) eu nu sunt ve\u015fnic. (…) Am o limit\u0103. (…Iar) acest dar de la Dumnezeu, ca omul s\u0103 aib\u0103 o via\u0163\u0103 limitat\u0103, va opera \u015fi pentru mine\u201d (idem). Pentru a se convinge de soliditatea judec\u0103\u0163ii sale, el continu\u0103 s\u0103 investigheze cele descoperite: \u201cDeci, chiar dac\u0103 ar \u0163ine aceste chinuri ani la r\u00e2nd, chiar dac\u0103 a\u015f ajunge s\u0103 tr\u0103iesc v\u00e2rsta de 100 de ani (au mai fost oameni care au dep\u0103\u015fit v\u00e2rsta de 100 de ani), dar s\u0103 fi tr\u0103it cineva v\u00e2rsta de 200 de ani n-am auzit! Ei bine, peste 200 de ani voi sc\u0103pa\u201d (idem).<\/p>\n

Dup\u0103 cum se constat\u0103, \u00eentr-aceast\u0103 revela\u0163ie a ap\u0103rut unica sa speran\u0163\u0103 \u015fi consolare. Rea\u015fez\u00e2ndu-se \u00eentr-un echilibru oric\u00e2t de fragil, Aurel Vi\u015fovan \u015fi-a putut iar\u0103\u015fi \u00een\u0103l\u0163a cugetul c\u0103tre Cel de Sus: \u201cI-am mul\u0163umit lui Dumnezeu c\u0103 n-a f\u0103cut omul ve\u015fnic. \/ Acest g\u00e2nd a fost sprijinul meu atunci… \u015fi de atunci de-a lungul anilor mei tri\u015fti\u201d (ibidem).<\/p>\n

Ca un semn al recept\u0103rii noii lui atitudini de c\u0103tre Dumnezeu, acesta \u00eel \u2018deleag\u0103\u2019 taman pe un caraliu s\u0103 fie purt\u0103torul pe mai departe al Chem\u0103rii adresate acelora care \u015ftiau s-o aud\u0103. Primul gardian, numitul Ciobanu, oper\u00e2nd deschiderea celulei, se adres\u0103 de\u0163inu\u0163ilor cu: \u201cLa mul\u0163i ani!\u201d Aceasta \u00eel \u00eent\u0103ri pe autorul memoriilor s\u0103 treac\u0103 de la comunicarea cu colegul Silviu Murgu, s\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci exclusiv prin clipire \u015fi \u00eenc\u0103rc\u0103tura privirii, la adresarea salutului cre\u015ftinesc \u201cHristos a-nviat!\u201d Aurel Vi\u015fovan p\u0103rea definitiv c\u00e2\u015ftigat de Chemare. S-ar fi spus c\u0103 se \u00eenvinsese, cu toate sl\u0103biciunile sale omene\u015fti, \u015fi trecuse din nou de partea lui Dumnezeu. Dovada: \u00eenv\u0103\u0163\u0103 \u201cPsalmul 50\u201d de la un nou so\u0163 de celul\u0103 \u015fi relu\u0103 obiceiul de a rosti rug\u0103ciunile noapte de noapte, trezindu-se anume pentru aceast\u0103 \u00eemplinire duhovniceasc\u0103.<\/p>\n

Dar, luat\u0103 ca atare, ar fi o t\u0103m\u0103duire sufleteasc\u0103 prea simpl\u0103…<\/p>\n

\n

De Sf\u00e2ntul Niculae 1950, o apari\u0163ie intempestiv\u0103 a lui \u0162urcanu \u00eel va marca pe memorialist pe tot restul vie\u0163ii. Este vorba de amenin\u0163area: \u201cPentru tine, Vi\u015fovane, am ceva deosebit\u201d (p.43). Dac\u0103 era \u00eentr-adev\u0103r preg\u0103tit\u0103 o cazn\u0103 special\u0103, nu se poate \u015fti, pentru c\u0103 amenin\u0163atul nu a identificat-o vreodat\u0103. S\u0103 fi uitat \u0162urcanu c\u0103-i preg\u0103tea ceva ie\u015fit din comun \u015fi ce-i preg\u0103tea? S\u0103 nu fi avut timp s-o pun\u0103-n practic\u0103? S\u0103 fi renun\u0163at? La ce bun s\u0103 ne fr\u0103m\u00e2nt\u0103m cu aceasta c\u00e2nd cel mai spectaculos rezultat a \u015fi fost atins: \u201cNu mai \u015ftiu c\u00e2nd au \u00eencetat b\u0103t\u0103ile. Nu mai \u015ftiu ce comitet s-a format… Am sim\u0163it doar c\u0103 mi se pr\u0103bu\u015fise[r\u0103] mintea \u015fi sufletul, iar \u00eencercarea de a spune \u201cTat\u0103l nostru\u201d \u00een g\u00e2nd mi s-a blocat la \u201cFie voia Ta\u201d \u015fi n-am mai putut s\u0103 continui\u201d (ibidem).<\/p>\n

Scriitorul g\u0103se\u015fte o formul\u0103 r\u0103scolitoare pentru a-\u015fi explica tr\u0103irea. \u00cel obseda propozi\u0163ia biblic\u0103: \u201cDoamne, de ce m-ai p\u0103r\u0103sit?\u201d Iat\u0103 c\u00e2t de dramatic comenteaz\u0103 starea sa: \u201cEra \u00eentrebarea mea pe care o sim\u0163eam h\u0103uind spre infinit, de unde nu primeam nici un r\u0103spuns\u201d (p.44).<\/p>\n

Aurel Vi\u015fovan coboar\u0103 iar\u0103\u015fi \u00een pr\u0103pastia de unde abia se aburcase. \u201cCea mai grea lovitur\u0103 o sim\u0163eam \u00een faptul c\u0103 nu mai puteam s\u0103 m\u0103 rog. \u00cencercasem de vreo dou\u0103 ori, dar m\u0103 speriasem de mine \u00eensumi. \/ De c\u00e2te ori am \u00eencercat \u2013 diminea\u0163a m\u0103 duceam la comitet s\u0103-i spun c\u0103 m-am rugat\u201d (p.46)<\/p>\n

Nici lui, c\u00e2nd \u00ee\u015fi scrie amintirile, nu i se par suficient de limpezi cele expuse. Insist\u0103 \u2013 \u015fi socotim c\u0103 am\u0103nun\u0163irea este necesar\u0103 pentru apropierea cititorului de experien\u0163a sa dezastruoas\u0103. \u201cNu reu\u015feam s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc la absolut nimic. Mai bine zis nu \u00eendr\u0103zneam s\u0103 aduc \u00een memorie nimic din ce ar fi putut fi considerat g\u00e2nd banditesc. \/ Groz\u0103via consta \u00een faptul c\u0103 eram con\u015ftient de toate aceste neputin\u0163e ale mele ce mi le reprobam. (…) Eu \u00eensumi \u00eemi cream tragedia\u201d (idem). Dup\u0103 cum constat\u0103 (privitor la cazurile autodenun\u0163\u0103rilor unor fapte imorale nes\u0103v\u00e2r\u015fite, dintre cele mai odioase, la care asista, izbutind s\u0103 se sustrag\u0103 \u015fi acestei noi dec\u0103deri), \u201ctrebuia s\u0103 ajungi ca \u0163ie \u00eensu\u0163i s\u0103-\u0163i fie sc\u00e2rb\u0103 de tine\u201d (ibidem).<\/p>\n

Nu voi povesti \u00eentreaga carte, chiar dac\u0103 aceasta \u00eemi este util cl\u0103dirii unor argumente conving\u0103toare \u00eentru sus\u0163inerea tezei mele c\u0103 Dumnezeu ne trimite cu perseveren\u0163\u0103 Chem\u0103ri, pentru a ne aminti c\u0103 suntem ai S\u0103i \u015fi nu p\u0103r\u0103si\u0163i \u00eentr-o lume str\u0103in\u0103 \u015fi rece. Ci, elud\u00e2nd alte \u015fi alte pierderi ale statutului de fiu al Domnului, m\u0103 voi opri la un capitol intitulat \u201cMiracolul\u201d. Cele narate se desf\u0103\u015foar\u0103 \u00een cursul S\u0103pt\u0103m\u00e2nii Mari din 1952. O boal\u0103 foarte grav\u0103 \u00eel dobor\u00e2se pe Aurel Vi\u015fovan: hepatit\u0103 evolutiv\u0103 febril\u0103, ca urmare a nevoii de a-\u015fi denun\u0163a un nou camarad de temni\u0163\u0103, pe d-nul Vasile Bouaru (care mi-a \u00eencredin\u0163at, cu mult timp \u00eenainte de a citi aceste memorii, c\u0103 erau \u00eentr-un fel \u015fi rude). \u00ce\u015fi refuz\u0103 impulsul satanic, ad\u00e2ncindu-se \u00een maladie. La nivelul subcon\u015ftientului, prefera s\u0103 moar\u0103, dec\u00e2t s\u0103 mai fac\u0103 un pas josnic.<\/p>\n

Bolnav, din nou strig\u0103 la Dumnezeu. De\u015fi o f\u0103cea numai \u00een deplin\u0103 t\u0103cere, avu impresia c\u0103 g\u00e2ndul \u201ca str\u0103b\u0103tut genunea p\u00e2n\u0103 la marginea universului. (…) Deasupra u\u015fii de la intrare a ap\u0103rut o cruce \u00een fl\u0103c\u0103ri care ardea cum ardeam \u015fi eu\u201d (p.65). Cititorul va \u00een\u0163elege c\u0103 Puterea de Sus \u00ee\u015fi asuma suferin\u0163a lui, prin aceast\u0103 ardere preluat\u0103. Bolnavul sim\u0163i c\u0103 era iar\u0103\u015fi dezlegat la rug\u0103ciune. Spuse \u201cTat\u0103l nostru\u201d, cu sufletul deschis larg. Drept r\u0103spuns, \u00eel inund\u0103 un val de \u201csf\u00e2nt\u0103 bucurie\u201d. Se sim\u0163ea vindecat \u015fi plin de vigoare. Se ridic\u0103 \u00eennoit. \u00cei pierise at\u00e2t boala c\u00e2t \u015fi frica. Chemarea lui Dumnezeu fusese, \u00een sf\u00e2r\u015fit, urmat\u0103.<\/p>\n

\n

DAC\u0102 M\u0102-MPU\u015eCA\u0162I…<\/strong><\/p>\n

B\u0103tr\u00e2na Elisabeta Rizea, din comuna Nuc\u015foara, \u00een dou\u0103 r\u00e2nduri condamnat\u0103 pentru a fi ajutat cu alimente \u015fi \u00eembr\u0103c\u0103minte pe cei fugi\u0163i \u00een mun\u0163i al\u0103turi de Toma Arn\u0103u\u0163oiu, istorise\u015fte cum i s-a preschimbat condamnarea la moarte. Glasul \u00eei este imprimat pe o caset\u0103 video, realizat\u0103 de un grup de membri P.n.\u0163.c.d., condus de deputatul Barbu Pi\u0163igoi. \u00cen continuare, prelu\u0103m \u00eentocmai textul din cartea noastr\u0103: \u201cS\u00e2nge pe R\u00e2ul Doamnei \u2013 P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd at\u00e2ta suferin\u0163\u0103?\u201d<\/p>\n

\u2013 \u201c(\u2026) C\u00e2n’ a venit, eu am crezut c\u0103 m\u0103-mpu\u015fc\u0103. R\u0103m\u00e2nesem cu un \u015foc, domnule: f\u0103ceam din um\u0103rul \u0103sta a\u015fa.\u201d<\/p>\n

Ridic\u0103 \u00een mai multe r\u00e2nduri um\u0103rul st\u00e2ng.<\/p>\n

\u2013 \u201c\u015etii c-aici e inima. \u015ei-mi trage-n inim\u0103. \u015ei am r\u0103mas c-un\u2026\u201d<\/p>\n

Explic\u0103 originea ticului: teama de a fi \u00eempu\u015fcat\u0103 \u00een cord.<\/p>\n

\u2013 \u201cDoi ani de zile am f\u0103cut a\u015fa uite. Ru\u015fine \u00eemi era. Da’ de frica aia c\u0103 m\u0103-mpu\u015fc\u0103, mde, c\u0103 a\u015fa-mi spun ei\u201d [cu alte cuvinte, c\u0103 n-o \u00eempu\u015fc\u0103]. \u201cC\u00e2nd m\u0103 duce \u015fi m\u0103 scoate de acolo: \u2013 \u2018Da’ de ce e\u015f’ dumneata a\u015fa?\u2019 [adic\u0103 at\u00e2t de speriat\u0103] \u2013 \u2018C\u0103ci dac\u0103 m\u0103-mpu\u015fca\u0163i, da\u0163i-mi prin spate, nu m\u0103-mpu\u015fca\u0163i prin fa\u0163\u0103!\u2019 \u2013 \u00eei spun eu la \u0103la. Da’ el: \u2013 \u2018Da’ nu te-mpu\u015fc\u0103 nimenea \u2013 zice \u2013 te duc \u00een alt\u0103 parte. Nu te-mpu\u015fc\u0103 nimeni\u2019, mi-a spus, s\u0103-i dea Dumnezeu s\u0103n\u0103tate. Da’ eram pe duc\u0103. C\u00e2nd intru acolo, domnule, era plin d’-\u0103\u015ftia mari. Da’ a vinit Dumnezeu cu mini, c\u0103 am cunoscut grefieru’, cunoscut grefiera’ de la judecat\u0103. \u015ei a-nceput s\u0103-mi citeasc\u0103: \u2013 \u2018Dumneata ai fost condamnat\u0103 la moarte. \u015ei noi ne-am g\u00e2ndit, am fost oameni buni \u015fi ne-am g\u00e2ndit s\u0103 mut\u0103m pedeapsa la dou\u0103zeci \u015fi cinci de ani munc\u0103 silnic\u0103. \u015ei degradare civic\u0103. A\u015fa. Cu drept de recurs.\u2019 Da’ eu, cu m\u00e2inile-n jos, cu capu’ sus\u201d [ia pozi\u0163ie de ‘drep\u0163i’, f\u0103r\u0103 s\u0103 se mi\u015fte de pe marginea patului], \u201c\u2018bine c\u0103 nu m-a-mpu\u015fcat\u2019, \u00een g\u00e2ndu’ meu. Da’ eu c\u00e2nd m-am dus, eu nu am stat s\u0103 nu-mi fac cruce cu limba-n gura. De un’ m-a luat \u015fi p\u00e2n’-acolo, limba mea \u00een gur\u0103 numa’ Sf\u00e2nta Cruce a f\u0103cut, s\u0103 nu m\u0103 vad\u0103. A\u015fa. \u015ei \u00eemi spune a\u015fa, dom’le: \u2013 \u2018\u015ei ne-am g\u00e2ndit s\u0103-\u0163i d\u0103m a\u015fa \u2013 zice \u2013, cu drept de recurs.\u2019 Da’ eu am stat: \u2013 \u2018S\u0103 tr\u0103i\u0163i, Onorat\u0103 Instan\u0163\u0103 \u015fi Dom’ Pre\u015fedinte, Dom’le Colonel, sunt mul\u0163umit\u0103 de pedeapsa care mi-a\u0163i dat-o. Adic\u0103 nu mai fac recurs.\u2019 Eram mul\u0163umit\u0103 de dou\u0103\u015f’cinci de ani, dec\u00e2t s\u0103 m\u0103-mpu\u015fte\u2026 \u015etiam numa’ c\u0103 mor.\u2019\u201d<\/p>\n

\u015ei ast\u0103zi, c\u00e2nd relateaz\u0103, adreseaz\u0103 un g\u00e2nd de bine aceluia care i-a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 nu i se ia via\u0163a:<\/p>\n

\u2013 \u201cS\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u0103la care mi-a dat drumu’! S\u0103n\u0103tate s\u0103-i dea Dumnezeu! \u015ei am plecat. Ei au v\u0103zut cum sunt \u015fi mi-au f\u0103cut o ijec\u0163ie. Mi-au f\u0103cut o ijec\u0163ie. A venit unu’-mbr\u0103cat \u00een alb, un sanitar, \u015fi mi-a f\u0103cut o ijec\u0163ie.\u201d [S-a ciupit de pulov\u0103rul negru, la \u00eencheietur\u0103] \u201cA\u015fa, \u015fi p-orm\u0103 am v\u0103zut c\u0103-ncepe, \u015ftii, parc\u0103 mai \u00eemi veneam o \u0163\u00e2r\u0103\u201d [tic\u0103ie m\u00e2na]. \u201c\u015ei m-a luat, dom’le, \u015fi m-a dus afar\u0103 \u015fi m-a pus cu piciorul drept \u00eent\u00e2i pe un trunchiule\u0163 a\u015fa, cu un de \u0103la de mi-a t\u0103iat nitu’ – c\u0103 au fost nituite\u2026\u201d<\/p>\n

\u2013 \u201cEra\u0163i \u00een lan\u0163uri?\u201d \u00eentreab\u0103 careva dintre cei de fa\u0163\u0103.<\/p>\n

\u2013 \u201c\u00cen laaaan\u0163uri, domnule, \u00een lan\u0163uri!\u2026 La Jilava. \u015ei unde?! Unde-i condamnatu’ de moarte, nu v\u0103 mint!\u2026\u201d<\/p>\n

\u2013 \u201cL\u00e2ng\u0103 Reduit\u201d explic\u0103 vorbitorul anterior, s\u0103 \u015ftie cei de fa\u0163\u0103 c\u00e2t de bine cunoa\u015fte topografia temni\u0163ei respective.<\/p>\n

\u2013 \u201cVai, domnule, s\u0103 nu mai \u00eent\u00e2lne\u015fti ce este pe unde am stat, c\u0103 pe-acolo, vai, domnule, c\u0103 nu-i p\u0103rete, nu-i nimic. Auzi, da’ pe domnu’ Petric\u0103 \u00eemi pare ca atunci l-au\u201d\u2026 [vrea s\u0103 spun\u0103: executat; se refer\u0103 la lupt\u0103torul Petre Arn\u0103u\u0163oiu, fratele eroului de la Nuc\u015foara, locotenentul Toma Arn\u0103u\u0163oiu, care Petre a c\u0103zut o dat\u0103 cu fratele s\u0103u mai mare]. \u201c\u015ei pe urm\u0103, nu i-am mai auzit vocea. \u015ei pe domnu’\u2026, ca\u2026<\/p>\n

\u2013 \u201cE vorba de domnul Petric\u0103 Arn\u0103u\u0163oiu\u2026\u201d<\/p>\n

\u2013 \u201cDa. \u015ei pe domnu’ Tomi\u0163\u0103.\u201d<\/p>\n

\u2013 \u201cPe domnul Tomi\u0163\u0103. Erau \u00een celul\u0103 l\u00e2ng\u0103 dumneavoastr\u0103?\u201d<\/p>\n

\u2013 \u201c’ai di mini! Ce oameni au fost\u2026 P\u0103i, acolo au fost baga\u0163i, saracii, \u015fi ei! Da’ ce, puteam lua leg\u0103tura cu ei? Unde au stat acolo, vai di mini! Au fost condamna\u0163i la moarte, daaa\u2026 A\u015fa. \u015ei m-a scos de acolo, dom’le, \u015fi m-a dus \u015fi mi-a luat \u015fi de la piciorul alalalt. \u015ei c\u00e2nd mi-au dat drumu’, uite aici am sim\u0163it, domnule, aicia-n cap. A\u015fa a plecat s\u00e2ngele. Ca cum oi fi fost eu de mi le-a str\u00e2ns a\u015fa de trecuse umfl\u0103tura prin fiarele alea\u2026?\u201d<\/p>\n

Revine la momentul c\u00e2nd fuseser\u0103 b\u0103tute lan\u0163urile adineaori scoase:<\/p>\n

\u2013 \u201cErau gr\u0103mezile-n Jilava\u201d [este vorba despre gr\u0103mezile de lan\u0163uri dotate cu c\u00e2te un inel pentru fiecare picior], \u201ccare cum e purcoaie, cum le spunem noi, de f\u00e2n. \u015ei a spus unu’ comandant d-\u0103la \u2013 a\u015fa s\u0103-i spuie \u015fi lui! \u2013 \u2018Alege-le care sunt mai groase!\u2019 s\u0103 mi le puie de picioare. \u015ei m-a pus, dom’le, a\u015fa, pe spate\u201d [se lunge\u015fte de-a-ndaratelea], \u201cdom’le, p\u0103 aia \u015fi mi l-a nituit \u015fi p-orm\u0103 mi-a pus \u015fi p-\u0103st\u0103lalt\u201d [\u00eentins\u0103, a \u00een\u0103l\u0163at picioarele pe r\u00e2nd.] \u201c\u015ei mi l-a nituit \u015fi pe \u0103la. \u2013 \u2018Scoal’-te!\u2019 Acu’, legat\u0103 de picioare \u015fi-a\u015fa, n-am putut. Ce m\u0103 fac? M-am dat \u00eentr-o parte, dom’le, m-am dat a\u015fa, c\u00e2te-o \u0163\u00e2r’, c\u00e2te-o \u0163\u00e2r’, m-am dat \u00eentr-o parte. \u015ei m-am ridicat. \u015ei pe urm\u0103 am pus m\u00e2na pe caldar\u00e2m, \u00een curte, c\u00e2te o leac\u0103, c\u00e2te o leac\u0103. M-am pus pe picioarele mele.\u201d Toate mi\u015fc\u0103rile le-a executat \u00eenc\u0103 o dat\u0103, ca Atunci, \u00een ziua cutremur\u0103toare.<\/p>\n

Ascult \u00eentruna acest fragment al casetei. Nu m\u0103 pot desprinde de imaginile evocate, de femeia tr\u00e2ntit\u0103 pe spate, pe ciment, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 se conformeze ordinului zv\u00e2rlit, neizbutind s\u0103-\u015fi g\u0103seasc\u0103 echilibrul, punctul de sprijin pentru a se ridica iar, rostogolindu-se, s\u0103-\u015fi propteasc\u0103 palmele \u015fi coatele, genunchii. Apoi o v\u0103d \u00een celula umed\u0103, cu smocuri de p\u0103r c\u0103zute la picioare, cu m\u0103selele scuipate pe jos, cu carnea gambelor umflat\u0103 de-i at\u00e2rna peste inelele groase ale lan\u0163ului. M\u0103 \u00eentreb: cititoarele mele, cititorii mei, \u00ee\u015fi pot imagina ce se petrecea \u00een sufletul ei? Pot prelua o parte din durerea ei? Pentru ca scrierea aceasta s\u0103-\u015fi ating\u0103 \u0163elul: s\u0103 dispar\u0103 tortura bestial\u0103 din \u00eenchisorile p\u0103m\u00e2ntului\u2026 Pot ele, pot ei oare?<\/p>\n

\u2013 \u201c\u015ei a venit o sc\u00e2rb\u0103 de mili\u0163ianc\u0103 \u015fi mi-a luat toate hainele, de nu mi-a l\u0103sat nimica pe mine. \u015ei cu fota \u015fi c\u00e2rpa din cap, tot, \u015fi acolo m-am nenorocit. C\u0103 acolo era umezeala aia. S\u0103 nu moar\u0103 p\u00e2n’ n-o sta acolo! A\u015fa. \u015ei am stat, dom’le, acolo. C\u00e2nd m\u0103 bag\u0103, dau de Maria Plop\u201d [este vorba de lupt\u0103toarea cu acest nume, mama \u201cP\u0103durii\u201d sau \u201cFlorii de Col\u0163\u201d, cum i se zicea Ioanei Arn\u0103u\u0163oiu, n\u0103scut\u0103 \u00een codru \u015fi devenit\u0103, peste ani \u015fi ani, violonist\u0103 la Filarmonica bucure\u015ftean\u0103 \u015fi profesoar\u0103 la Conservator, cunoscut\u0103 sub numele: Raluca Voicu.] \u201cPe ea a scos-o. A dus-o \u00een alt\u0103 camer\u0103. \u015ei m-a \u0163inut acolo, p\u00e2n’ a venit de m-a scos. Ce am f\u0103cut? M-a scos; dupa aia m-a b\u0103gat \u015fi pe mine-ntre femei. \u015ei era o fat\u0103, domnule, c\u0103 dumneavoastr\u0103 sunte\u0163i din Bucure\u015fti. Dac-a\u0163i auzit de un Stupcaru nu-mai-\u015ftiu-ce. A avut o fat\u0103. \u015ei era-n Jilava. F\u0103cuse un cadou la unu’ din ambasad\u0103. A\u015fa, \u015fi i-a f\u0103cut cadou’ \u015fi au arestat-o. Si c\u00e2nd m-a dus din lan\u0163uri, fata aia a stat de a plecat mili\u0163ianca, m-a sp\u0103lat, m-a sp\u0103lat fata lu’ generalu’ Stupcaru. Doina o chema. N-o pot uita nici c\u00e2t oi tr\u0103i. Erau de mini\u015ftri acolo, erau de tot felu’ de femei; d’-aia mai \u00eendr\u0103znea\u0163\u0103 fata! N-am vrut s\u0103 primesc m\u00e2ncare, dom’le! \u2013 \u2018Nu m\u0103n\u00e2nc!\u2019 Ca s\u0103 mor, s\u0103 termin.\u00a0 \u2013 \u2018N-o luat m\u00e2ncarea! \u00cei dau eu cu lingura pe g\u00e2t.\u2019 C\u0103 dac\u0103 am stat a\u015fa acolo, n-am mai putut. C-am zis ca s\u0103 mor. \u015ei fata aia nu bea surogatul \u0103la de cafea. \u015ei mi-l turna mie pe g\u00e2t \u015fi m\u00e2ncare ce era. Zic:\u00a0 \u2013 \u2018M\u00e2nca\u0163i care vrea; lua\u0163i m\u00e2ncarea, c\u0103 eu nu m\u0103n\u00e2nc.\u2019 O s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, dou\u0103, dup\u0103 aia-mi da fata. C\u00e2nd s\u0103 ne scoat\u0103 cu paturile, colo-\u015fa, domnule, eu am c\u0103zut jos. C\u0103 n-am mai putut s\u0103 duc nici p\u0103turica, ca n-am mai fost \u00een stare s\u0103 mai duc. A\u015fa. Mili\u0163ianca mi-a dat, a\u015fa, cu piciorul. A\u015fa. \u015ei fata aia mi-a luat-o ea. A\u015fa. Nu m\u0103 scotea din ‘bandit\u0103’\u201d [se refer\u0103 ea la mili\u0163ianc\u0103]. \u201cNe-a b\u0103gat. Am stat \u00een Jilava, acolo.\u201d<\/p>\n

\n

Cine mai are nevoie s\u0103 i se spun\u0103 c\u0103 Elisabeta Rizea, prin simpla sa \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare de om zdrobit a constituit Chemarea lui Dumnezeu pentru acea bucure\u015fteanc\u0103, fiic\u0103 de general, care pe dat\u0103 a trecut la a o \u00eengriji, ca o bun\u0103 samaritean\u0103?<\/p>\n

\n

SUFERIN\u0162ELE APROAPELUI<\/strong><\/p>\n

\n

\u201cE mai cumplit s\u0103 prive\u015fti caznele celui de al\u0103turi dec\u00e2t s\u0103 \u00eenduri propriile cazne\u201d (Mihai Buracu, \u201cT\u0103bli\u0163ele de s\u0103pun de la It\u015fep-Ip\u201d, Craiova, Editura MJM, 2003, p.32). Iat\u0103 o afirma\u0163ie ce revine destul de des \u00een memorialistica de deten\u0163ie a rom\u00e2nilor, iar \u00een cartea din care am extras-o, cu at\u00e2t mai frecvent. Socotesc c\u0103 este dovada spiritului cre\u015ftin ce r\u0103zbate prin cenu\u015fa tuturor suferin\u0163elor \u00eendurate, precum ghioceii prin z\u0103pad\u0103, s\u0103 depun\u0103 m\u0103rturie asupra vitalit\u0103\u0163ii semin\u0163elor credin\u0163ei curate, adev\u0103rate, incoruptibile, sem\u0103nate \u00een sufletele noastre de Biserica Ortodox\u0103 Rom\u00e2n\u0103 \u00een ani.<\/p>\n

Deseori aud critici la adresa celei din urm\u0103, ba chiar cunosc in\u015fi care, \u00een c\u0103utarea unei Biserici nep\u00e2ng\u0103rite de colabora\u0163ionismul nu rareori criminal, au fugit \u00een bra\u0163ele catolicismului, ori \u015fi-ntr-ale sectelor. Ei ignorau, din prea slab\u0103 judecat\u0103, faptul c\u0103 slujitorii Bisericii, aidoma celor ai oric\u0103rei institu\u0163ii, s-au desp\u0103r\u0163it sub comunism \u00een dou\u0103: aceia r\u0103ma\u015fi fideli urma\u015fi lui Hristos \u015fi urma\u015fii lui Iuda, tr\u0103d\u0103torii de Dumnezeu \u015fi Neam. Aceasta nu constituie o sl\u0103biciune a Duhului Sf\u00e2nt (socotindu-se, pas\u0103-mi-te, c\u0103 nu \u015fi-ar sus\u0163ine preo\u0163ii care-L poart\u0103, n-ar avea puterea de a-i \u00eempiedica s\u0103 cad\u0103, cum i-am auzit argument\u00e2nd pe unii), ci numai dreptul \u00eemplinit al libert\u0103\u0163ii de a alege (a-L sluji pe Dumnezeu sau pe diavol). Or, a-i confunda \u00eentre ei, a nega existen\u0163a celor dint\u00e2i (a urma\u015filor lui Hristos), \u00eenseamn\u0103 a p\u0103lmui iar\u0103 \u015fi iar\u0103 obrazul monahilor, monahiilor \u015fi preo\u0163ilor, a mai mare parte dintre d\u00e2n\u015fii putrezind sub p\u0103m\u00e2nt \u00een morminte necunoscute, dup\u0103 ce s-au cuminecat cu gloan\u0163ele vr\u0103jma\u015fului, au sorbit otrava picurat\u0103 cu generozitate \u00een paharul lor de c\u0103tre trimisul partidului, dup\u0103 ce au c\u0103zut sub loviturile de b\u00e2t\u0103, de cizm\u0103, de rang\u0103, de v\u00e2n\u0103 de bou, sub \u015focurile curentului electric, \u00eenjura\u0163i, umili\u0163i, sorbindu-\u015fi propriul s\u00e2nge, al copiilor \u015fi presviterelor lor, fra\u0163ilor \u015fi p\u0103rin\u0163ilor. Cu s\u00e2ngele lui Iisus \u00eembr\u0103c\u00e2ndu-se-n lumin\u0103, ei s-au adeverit mucenicii zilelor noastre \u015fi i-au sfin\u0163it \u00eenc\u0103 o dat\u0103 pe fra\u0163ii \u0103ilal\u0163i ce se \u00eenghesuie \u015fi d\u00e2n\u015fii pe prea str\u00e2mta poart\u0103 a Domnului, c\u0103zu\u0163i sub povara propriilor p\u0103cate \u015fi nu rareori provoc\u00e2nd c\u0103derea.<\/p>\n

Biserica noastr\u0103 cu cei dint\u00e2i se num\u0103r\u0103 \u015fi suntem m\u00e2ndri de Ea, prin ei, \u015fi cu Ea ne \u00eendrept\u0103m c\u0103tre M\u00e2ntuire, ag\u0103\u0163a\u0163i ca ni\u015fte \u0163\u00e2nci de poalele Sale.<\/p>\n

Dar nu despre Biserica Ortodox\u0103 Rom\u00e2n\u0103 este vorba. De Ea are grij\u0103 Dumnezeu, at\u00e2t \u00een sensul propriu, c\u00e2t \u015fi \u00een cel figurat ironic.<\/p>\n

Este vorba despre suferin\u0163a st\u00e2rnit\u0103 de suferin\u0163a aproapelui. Dac\u0103 aceasta lipse\u015fte, mila sec\u0103tuie\u015fte. Mila lipsind, renun\u0163area \u00een favoarea semenului nu mai pogoar\u0103 asupra noastr\u0103. Renun\u0163area p\u0103r\u0103sindu-ne, generozitatea ne sec\u0103tuie\u015fte. Generozitatea pierind, bun\u0103tatea ni se stafide\u015fte. \u015ei a\u015fa, din virtute cu virtute r\u0103m\u00e2n\u00e2nd tot mai s\u0103raci, ajungem a nu mai sem\u0103na cu oamenii, pentru c\u0103 nu mai sem\u0103n\u0103m cu Dumnezeu.<\/p>\n

Dac\u0103, \u00eens\u0103, la auzul caznelor unui frate \u00eentru Domnul, ni se chirce\u015fte inima de spaim\u0103 pentru el, e semn c\u0103 \u00eenc\u0103 facem parte din aceea\u015fi specie. \u015ei c\u00e2inele face parte tot dintr-o specie cu c\u00e2inele din cartierul al\u0103turat, c\u0103lcat de tramvai, dar parc\u0103 nici nu i-ar vedea s\u00e2ngele scurs. Suferin\u0163a noastr\u0103, de care vorbeam, \u00eenal\u0163\u0103 specia uman\u0103 la rangul fr\u0103\u0163iet\u0103\u0163ii universale a cinului \u00eengeresc \u015fi devine Chemare la jertfa de sine.<\/p>\n

Ah, c\u00e2\u0163i sunt vrednici de ea \u015fi pe c\u00e2\u0163i \u00eei \u00eennobileaz\u0103 Dumnezeu cu t\u0103ria de a da cu adev\u0103rat ascultare acestei Chem\u0103ri. Nu s\u0103-\u0163i \u00eentorci \u015fi obrazul cel\u0103lalt, ci s\u0103-\u0163i \u00eentinzi obrazul \u00een locul celui de al\u0103turi… Ce u\u015for este s\u0103 o g\u00e2nde\u015fti, a\u015fa cum o fac eu acum, dar c\u00e2t de…<\/p>\n

S\u0103 fim to\u0163i cei care nu am \u00eentins obrazul pentru cel\u0103lalt ierta\u0163i…<\/p>\n

\n

FATA Z\u00c2MBITOARE<\/strong><\/p>\n

\n

Petre Gregory C. Anastasis (Puiu N\u0103stase) este un c\u0103rturar profund mistic. De aceea \u00een memoriile sale, publicate sub titlul: \u201cTemerarii\u201d (Editura Metafora, 2004), abund\u0103 citate, \u00een limba latin\u0103, din felurite rug\u0103ciuni ale Bisericii Romano-Catolice, comemorarea a diver\u015fi sfin\u0163i, str\u0103dania de a descifra o rela\u0163ie metafizic\u0103 \u00eentre cauz\u0103 \u015fi efect, la distan\u0163\u0103 mare \u00een timp, ca \u015fi darea de seam\u0103 frecvent\u0103 asupra viselor. Cele din urm\u0103 c\u00e2te au fost re\u0163inute pentru informarea cititorilor par a avea un caracter profetic. Biserica Ortodox\u0103 nu \u00eencurajeaz\u0103 analizarea viselor \u00een scopul citirii viitorului, chiar dac\u0103 analistul se declar\u0103 a fi bun cre\u015ftin. Poate c\u0103 Biserica Romano-Catolic\u0103, la care s-a convertit memorialistul, este mai pu\u0163in riguroas\u0103 \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103. Dar nu acest am\u0103nunt ne va \u00eempiedica s\u0103 ne oprim asupra lor, personal interes\u00e2ndu-ne selec\u0163ia de vise re\u0163inute de un scriitor sau altul, pentru a \u00eencerca o mai limpede p\u0103trundere \u00een psihologia autorilor.<\/p>\n

Mai mult, unul dintre visele descrise de Grigore N\u0103stase (pe numele s\u0103u de ba\u015ftin\u0103, lipsit de romantismele elino-americ\u0103ne\u015fti adoptate tardiv, dup\u0103 mutarea \u00een SUA), coroborat cu \u00eemplinirea prevestirii discernabile \u00een el, \u00eel socotesc potrivit s\u0103 ilustreze un aspect al Chem\u0103rii lui Dumnezeu \u00een temni\u0163ele comuniste. Un aspect chiar deosebit de r\u0103sp\u00e2ndit, dac\u0103 \u0163inem seama c\u0103 pentru cel mai mare num\u0103r de de\u0163inu\u0163i politici din acea perioad\u0103, \u00een absen\u0163a oric\u0103rei lecturi, a oric\u0103rei alte activit\u0103\u0163i intelectuale, impus\u0103 de un regulament al temni\u0163elor ce urm\u0103rea idiotizarea condamna\u0163ilor, ace\u015ftia nu aveau de ales dec\u00e2t s\u0103 socoteasc\u0103 visele de noapte ca pe ni\u015fte spectacole demne de re\u0163inut, de p\u0103truns, de discutat, de cercetat, tot a\u015fa cum ar fi f\u0103cut-o cu o capodoper\u0103 cinematografic\u0103, o dram\u0103 teatral\u0103 sau, respectiv, o scriere profund\u0103, chiar esen\u0163ial\u0103.<\/p>\n

Dealtfel, \u00eentre paranteze, atragem aten\u0163ia asupra caracterului natural (va s\u0103 zic\u0103 opus artificialului) al artei spectacolelor, cel dint\u00e2i spectacol oferit min\u0163ii noastre, dup\u0103 acela al realit\u0103\u0163ii \u00eenconjur\u0103toare, fiind constituit de scenele visate. De unde se deduce necesitatea psihicului uman (\u015fi nu numai uman!) de a se \u00eenfrupta din \u2018spectacol\u2019 ca dintr-o hran\u0103 obligatorie. Dar acestea merit\u0103 dezvoltate \u00eentr-o teorie a na\u015fterii spectacolului \u015fi nu aici. S\u0103 revenim la visul cu pricina al lui Puiu N\u0103stase.<\/p>\n

La 3 mai 1960, povestitorul urma s\u0103 fie judecat a doua oar\u0103. El consemneaz\u0103: \u201cNimic important \u00een acea prim\u0103var\u0103. Doar un vis a c\u0103rui semnifica\u0163ie se va \u00eemplini numai t\u00e2rziu.\u201d Remarc\u0103m pozi\u0163ia privilegiat\u0103 a visului, \u00een propria-i via\u0163\u0103, pe care i-o confer\u0103 naratorul.<\/p>\n

\u201cSe f\u0103cea c\u0103 st\u0103team singur \u00eentr-o celul\u0103 mohor\u00e2t\u0103 de \u00eenchisoare, c\u00e2nd, pas\u0103-mi-te, u\u015fa se deschide \u015fi un grup de fete brunete \u015fi \u00eendoliate \u00eemi intr\u0103 \u00een celul\u0103. \u00cen fruntea lor, \u00eens\u0103, era o fat\u0103 blond\u0103 ca o raz\u0103 de soare (un \u00eenger, desigur) care se apopie de mine cu un z\u00e2mbet ceresc \u015fi \u00eemi spune: \u2018S\u0103rut\u0103-m\u0103 \u015fi \u00ee\u0163i voi da ceva!\u2019 \u201d Starea sa angelic\u0103 nu este deductibil\u0103 din cele \u00eenf\u0103\u0163i\u015fate de vis p\u00e2n\u0103 aici, ci este o concluzie urm\u00e2nd analizei lui ulterioare. \u201cEvident, nu am stat pe g\u00e2nduri \u015fi am s\u0103rutat-o, dar s\u0103rutul meu nu a \u00eent\u00e2lnit fr\u0103gezimea a\u015fteptat\u0103 a buzelor, ci un fel de aer parfumat \u015fi r\u0103coros ca o briz\u0103 de prim\u0103var\u0103 \u00eentr-o gr\u0103din\u0103 de flori \u00eenmiresmate.\u201d Eventual din aceast\u0103 mireasm\u0103 \u2018de rai\u2019 i-ar fi putut N\u0103stase decripta originea. \u201cApoi fata \u00eenger mi-a pus \u00een m\u00e2n\u0103 un caiet. L-am deschis. Pe prima pagin\u0103 un desen cu o jum\u0103tate de soare galben (r\u0103s\u0103rind sau apun\u00e2nd) \u015fi dou\u0103 cuvinte: August, Aiud.<\/p>\n

\u201c\u015ei m-am trezit. Asupra mea \u015fi \u00een jurul meu plutea \u00eenc\u0103 o mireasm\u0103 de cer. M-am g\u00e2ndit atunci s\u0103 interpretez visul.<\/p>\n

\u201c1. Prima solu\u0163ie: voi ajunge la Aiud \u00een luna August, unde m\u0103 a\u015fteapt\u0103 ani grei de \u00eenchisoare (fetele \u00een doliu). Dar de ce era bucuroas\u0103 fata \u00eenger? Pentru c\u0103 voi face ani lungi de \u00eenchisoare. \u2018Nu se poate!\u2019 am zis.<\/p>\n

\u201c2. Solu\u0163ia secund\u0103: Voi ajunge la Aiud (logic ca profesor, cum ap\u0103ream \u00een toate actele de acuzare, chiar dac\u0103 nu aveam diplom\u0103) \u015fi acolo, dup\u0103 ani lungi de \u00eenchisoare (fetele \u00een doliu), voi vedea r\u0103s\u0103rind soarele, \u00eentr-o zi de august.\u201d Desemnarea deduc\u0163iei \u2018logice\u2019, cum o indic\u0103 naratorul, tocmai c\u0103 \u00eencurc\u0103 lucrurile. Paranteza pare interpus\u0103 pentru a marca noua sa pozi\u0163ie social\u0103, aceea de profesor; pentru c\u0103 nimic din vis nu s-ar spune c\u0103-l \u00eendrituie\u015fte s\u0103 fac\u0103 precizarea. Sau se \u00eencearc\u0103 o explicare a prezen\u0163ei caietului \u00een m\u00e2na angelic\u0103 \u015fi el \u00eel conduce pe analist la autoetichetarea sa ca \u2018profesor\u2019? \u201cCe \u00eenseamn\u0103 acest \u201cr\u0103s\u0103rit de soare\u201d? Desigur, eliberarea \u015fi fata \u00eenger era bucuroas\u0103 s\u0103-mi spun\u0103 prin asta c\u0103 nu voi muri \u00een \u00eenchisoare\u201d (p.329-330).<\/p>\n

Dac\u0103 respectiva consemnare nu ar avea o urmare, anun\u0163at\u0103 din timp, dup\u0103 cum am v\u0103zut, nu ar merita mai mult\u0103 aten\u0163ie dec\u00e2t ca un indicator, printre altele, al \u00eenclin\u0103rii spre supersti\u0163ie a autorului.<\/p>\n

Dar continuarea textului schimb\u0103 radical perspectiva.<\/p>\n

\u00cen ziua de 31 iulie 1964 urma s\u0103 fie pus \u00een libertate. Cel pu\u0163in asta scria pe biletul s\u0103u de liberare, primit \u00een ziua aceea.<\/p>\n

\u201cM-am g\u00e2ndit la visul de la Uranus: deci voi pleca pe 31 iulie \u015fi nu \u00een august, cum visasem. Dar ziua a trecut \u015fi am a\u015fteptat \u00een zadar spre a fi strigat pentru transportarea la Teiu\u015f. To\u0163i ceilal\u0163i care primiser\u0103 bilete de liberare cu data 31 iulie plecaser\u0103, eu nu.<\/p>\n

\u201cA doua zi, s\u00e2mb\u0103t\u0103 1 august, spre sear\u0103, \u00eemi aud strigat numele, deci visul fusese adev\u0103rat \u015fi \u00eei d\u0103dusem interpretarea bun\u0103, cu o singur\u0103 gre\u015feal\u0103, soarele de pe caiet apunea \u015fi m\u0103 uitam la el acum cum asfin\u0163e\u015fte, pe c\u00e2nd camionul gonea spre gara Teiu\u015f. Acum imaginea din vis era complet\u0103: cele patru fete negre (erau patru abia acum sesizez) erau cei patru ani grei de \u00eenchisoare, iar fata blond\u0103, un \u00eenger care vroia s\u0103-mi arate c\u0103 cel de-al cincilea an \u00eemi va da libertatea\u201d (p.424-425).<\/p>\n

Iar\u0103\u015fi o revenire asupra descrierii visului: \u201ccele patru fete negre (erau patru abia acum sesizez)\u201d, ce creaz\u0103 oarecare ne\u00eencredere \u00een fidelitatea punerii lui pe h\u00e2rtie…<\/p>\n

Cu toate acestea, visul e vrednic s\u0103 intre \u00een categoria Chem\u0103rilor lui Dumnezeu, de data aceasta o Chemare la curajul necesar la un \u00eenceput de drum at\u00e2t de anevoios…<\/p>\n

\n

\u0162AND\u0102RA<\/strong><\/p>\n

\n

\u201c\u2013 Domnule Aurel Obreja, am \u00een\u0163eles din discu\u0163iile noastre c\u0103 nici unul dintre cei cinci care a\u0163i fost tortura\u0163i de-a valma n-a b\u0103tut la r\u00e2ndul s\u0103u, cum vi se cerea. Am priceput bine? Acesta este adev\u0103rul?\u201d<\/p>\n

Fragmentul ce urmeaz\u0103, din cartea mea: \u201cCasa lacrimilor nepl\u00e2nse. Martor al acuz\u0103rii \u00een procesul reeducatorilor\u201d, se refer\u0103 la c\u0103znirea \u00een temni\u0163a Gherlei a cinci fo\u015fti elevi. Tor\u0163ionari erau al\u0163i de\u0163inu\u0163i, momi\u0163i de Securitate s\u0103-\u015fi chinuiasc\u0103 colegii de deten\u0163ie \u00een vederea preschimb\u0103rii lor \u00een unelte ale Ministerului de Interne, provocatori, turn\u0103tori, dep\u0103\u015fitori de norm\u0103, slugi robotizate ale voin\u0163ei partidului bol\u015fevic ce pusese st\u0103p\u00e2nire pe neamul nostru \u015fi pe \u0163ar\u0103, chiar \u015fi criminali. Acea cumplit\u0103 perioad\u0103 s-a numit \u201creeducarea\u201d, a debutat la Suceava, a \u00eenflorit pe deplin la Pite\u015fti , s-a extins la Gherla, la Canalul Dun\u0103re \u2013 Marea Neagr\u0103 \u015fi \u00een alte p\u0103r\u0163i.<\/p>\n

\u201c\u2013 Nici unul dintre cei cinci care am fost acolo. Nici unul. Am aceast\u0103 satisfac\u0163ie. Nu c\u0103 am fost erou – sau c\u0103 am fost noi eroi. Nu pentru asta. Dac\u0103 mai continua \u00een ritmul \u0103la, ca la Pite\u015fti sau cum a fost la \u00eenceput \u015fi pentru noi, nu \u015ftiu ce se-nt\u00e2mpla. Probabil c\u0103 g\u0103seau o metod\u0103 de schingiuire pentru a ne impune s\u0103 batem la r\u00e2ndul nostru. Ar fi folosit toate tehnicile care s-au aplicat la Pite\u015fti. Le studiaser\u0103. Fiecare om are o sensibilitate; la str\u00e2nsul degetelor p\u00e2n\u0103 \u0163i le striveau; la picioare; m\u0103 rog, b\u0103tut la g\u00e2t; b\u0103tut cu cantul sc\u00e2ndurii pe cap; la t\u0103lpi. Undeva trebuia s\u0103-\u0163i prind\u0103 o sl\u0103biciune.<\/p>\n

\u2013 Este posibil ca prin b\u0103taia \u00een cap s\u0103 fie distrus acel centru al inhibi\u0163iei aflat pe scoar\u0163a cerebral\u0103 \u015fi, odat\u0103 distrus acela, oamenii s\u0103 devin\u0103 ni\u015fte animale care nu mai judec\u0103, ni\u015fte bestii?<\/p>\n

\u2013 Cred. Pentru c\u0103 unii \u00eennebuneau. S-a \u00eent\u00e2mplat \u015fi cu Titi Stoica, unul dintre noi. Nici acuma nu \u015fi-a revenit. Un b\u0103iat extraordinar de bun. A fost internat \u015fi \u00een timpul lui Antonescu: \u00een lag\u0103r \u00een Transnistria, l\u00e2ng\u0103 un lag\u0103r de evrei. Fiind b\u0103tut la cap, a avut un \u015foc din asta. Ne-au \u00eembr\u0103cat \u00eentr-o noapte cu tot ce aveam pe noi. Au luat \u015fi de la al\u0163ii. Ne-au pus s\u0103 tragem pe noi c\u00e2te trei-patru perechi de pantaloni, cojoace \u015fi nu mai \u015ftiu c\u00e2te. Faceam \u2018manejul\u2019, adic\u0103 ne roteam \u00een jurul camerei a\u015fa. \u201eHai, gata! Preg\u0103ti\u0163i-v\u0103 s\u0103 pleca\u0163i la Pite\u015fti!” \u2013 ne-au spus. Umblam unul dup\u0103 altul. Transpiraseram de nu mai puteam. \u015ei nu mai eram \u00een stare s\u0103 mergem. Ei, cu parii \u00een jurul nostru. D\u0103-i, \u015fi d\u0103-i! \u015ei acest Titi Stoica a avut o criz\u0103 nervoas\u0103. A \u00eenceput s\u0103 r\u00e2d\u0103; \u015fi-mi zicea: \u201eMai, Aurele, uite, Maica Domnului ne z\u00e2mbe\u015fte\u2026” M-a impresionat at\u00e2t de mult aceast\u0103 ie\u015fire de nebunie a colegului meu\u2026 \u015ei am strigat: \u201eBestiilor, \u00eel omor\u00e2\u0163i! Uita\u0163i-v\u0103, a \u00eennebunit!” \u2013 \u201eDumnezeu’ m\u0103-ti!” \u2013 zic \u0103ia. \u201e\u00cei iei ap\u0103rarea camaradului t\u0103u?! Las\u0103, c\u0103-\u0163i scoatem noi din cap ‘camaraderia’!” Dup\u0103 aceast\u0103 criz\u0103, l-au iertat pe Titi de \u2018manej\u2019, s\u0103 se lini\u015fteasc\u0103. Dar b\u0103t\u0103ile n-au \u00eencetat. Ne-am \u00eent\u00e2lnit cu to\u0163ii dup\u0103 aia. \u015ei-n fabric\u0103. R\u0103m\u0103sese cu aceast\u0103\u2026 \u2013 \u015ftiu eu cum s\u0103-i spun?\u2026 Probabil c\u0103 i-a atins vreun centru nervos, c\u0103 altfel nu se explica. \u015ei dup\u0103 eliberare, tot timpul se sim\u0163ea urm\u0103rit. Am auzit despre el c\u0103 cer\u015fe\u015fte la Ia\u015fi. E speriat c\u0103-l duce cineva s\u0103-l bat\u0103. Nu \u015fi-a f\u0103cut nici actele. \u00centinde m\u00e2na s\u0103 primeasc\u0103 pomana; pe unde g\u0103se\u015fte c\u00e2te ceva, m\u0103n\u00e2nc\u0103. A\u015fa am auzit\u2026<\/p>\n

\u2013 Dar n-a ajuns sa bat\u0103 pe al\u0163ii\u2026 \u2013 constat interogativ \u015fi abia mai \u00eendr\u0103znind s\u0103 n\u0103d\u0103jduiesc \u00een conservarea omeniei acelui b\u00e2ntuit de halucina\u0163ii datorate neputin\u0163ei de a mai r\u0103bda.<\/p>\n

Dar halucina\u0163ii s\u0103 fi fost? \u00cemi amintesc c\u0103 naratorul mi-a ar\u0103tat \u00eentr-una dintre aceste zile de c\u00e2nd \u00eel frecventez, o bucat\u0103 de lemn de vreo doisprezece centimetri lungime, o a\u015fchie g\u0103sit\u0103 prin ruinele bisericii Sf\u00e2nta Vineri, demolat\u0103 de Ceau\u015fescu. Un prieten de-al sculptorului Obreja s-a dus la locul dezastrului, \u00een c\u0103utare de relicve sfinte. I-a adus-o. \u201eUite, s\u0103 ai o f\u0103r\u00e2m\u0103 din ce a fost sfin\u0163it de slujbe, iar acum de \u00eenver\u015funarea distrug\u0103toare a necredin\u0163ei\u2026” Amfitrionul meu a \u0163inut-o c\u00e2tva timp. \u00centr-o bun\u0103 zi, ce s-a g\u00e2ndit? A sculptat-o, pe fondul ei, pe Maica Domnului, aureolat\u0103 \u015fi cu m\u00e2inile \u00eempreunate-n rug\u0103ciune, cu cearcane ad\u00e2nci ca dou\u0103 orbite pustiite de organele vederii.<\/p>\n

\u2013 M-am g\u00e2ndit s\u0103 nu \u0163in \u0163and\u0103ra a\u015fa, ci s\u0103-i dau o valoare. \u015ei atunci, am sculptat-o.<\/p>\n

De ce m-o fi podidit aceasta rememorare? Nu cumva \u015fi Maica Domnului \u00eesi va fi spus, pe c\u00e2nd privea la Titi Stoica: \u201eM-am g\u00e2ndit s\u0103 nu las \u0163and\u0103ra asta de om a\u015fa, ci s\u0103 dau suferin\u0163ei sale o valoare\u2026” \u015ei i s-a sculptat \u00een inim\u0103 pe totdeauna\u2026 \u015ei de asta Titi Stoica nu mai poate reveni \u00eentre cei asemenea lui.<\/p>\n

De aceea n-a ajuns s\u0103 bat\u0103 pe al\u0163ii\u2026<\/p>\n

\n

TOT R\u0102UL SPRE BINE<\/strong><\/p>\n

\n

\u201cB\u0103jenie \u015fi surghiun\u201d (Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2001) constituie memoriile unui om prin excelen\u0163\u0103 cuminte. A\u015fa dup\u0103 cum se \u015fi potrive\u015fte unui b\u0103ietan crescut printre str\u0103ini \u015fi ajuns s\u0103rac peste noapte datorit\u0103 politicii ruse\u015fti, hulpav\u0103 \u00een a ne jefui de p\u0103m\u00e2nt, avu\u0163ii \u015fi suflete. M\u0103 refer la acapararea incalificabil\u0103 a \u0163inutului Her\u0163ei, unde s-a n\u0103scut autorul scrierii, Pintilie Iacob, ca \u015fi la exilul permanent al fratelui s\u0103u, r\u0103mas surd de timpuriu \u015fi ale c\u0103ror purt\u0103ri \u2018rom\u00e2ne\u015fti\u2019 au displ\u0103cut ocupantului bol\u015fevic. Pintilie, pr\u00e2slea, a ascultat de p\u0103rin\u0163i, a iubit cartea, a auzit \u015fi chemarea neamului (drept care a intrat \u00een Fr\u0103\u0163iile de Cruce). Dup\u0103 cum este firesc, a luat calea temni\u0163ei. Iar din aceasta, f\u0103r\u0103 a se opune niciodat\u0103 disciplinii nedrepte a locului, f\u0103r\u0103 a-\u015fi v\u0103di dispre\u0163ul \u015fi sc\u00e2rba st\u00e2rnite \u00een mod natural de comportarea fra\u0163ilor rom\u00e2ni cu arma sau biciul \u00een m\u00e2n\u0103, ce-i vegheau moartea lent\u0103, din \u00eenchisoare, spuneam, nu a mai apucat s\u0103 ias\u0103 p\u00e2n\u0103 la eliberarea tuturor de\u0163inu\u0163ilor politici din \u201864, dec\u00e2t cu un singur prilej \u015fi pentru foarte scurt\u0103 durat\u0103. (Sper c\u0103 nimeni nu are preten\u0163ia s\u0103 pun\u0103 la socoteal\u0103 \u015fi cei doi ani petrecu\u0163i \u00een B\u0103r\u0103gan, cu domiciliu obligatoriu, drept stare de libertate…) Dup\u0103 calculele sale aritmetice, a petrecut dup\u0103 gratii o treime din timpul c\u00e2t s-a pestrecut regimul comunist c\u0103lare pe st\u00e2rvurile noastre! De\u015fi, ini\u0163ial, nu a f\u0103ptuit nimic ce ar fi putut jena statul, iar pentru acel \u2018nimic\u2019 a \u00eencasat o condamnare m\u0103ricic\u0103, printre copii, la T\u00e2rg\u015for, mai revolt\u0103toare a fost a doua condamnare (pronun\u0163at\u0103 de un complet judec\u0103toresc, fiindc\u0103 a mai fost condamnat \u015fi administrativ doar de securitatea ce-\u015fi atribuia drepturi ilegale \u00een dr\u0103muirea aspira\u0163iei la libertate a cet\u0103\u0163enilor patriei!) Revolt\u0103toare, pentru c\u0103 a primit ani foarte grei de deten\u0163ie \u00een temeiul faptului c\u0103 a conlocuit cu colegii de D.O., adu\u015fi de soart\u0103 al\u0103turi de el, c\u00e2nd li s-a repartizat o cas\u0103 p\u0103r\u0103sit\u0103, ceea ce, pentru nevoile anchetei de a st\u0103p\u00e2ni prin moarte vie\u0163ile noastre \u00eensemna punerea la punct a unei \u2018organiza\u0163ii subversive\u2019! Cum \u00eens\u0103 acesta a fost destinul majorit\u0103\u0163ii de\u0163inu\u0163ilor politici \u00een cursul celor 45 ani de groaznice samavolnicii, Pintilie Iacob, ca un om \u00een\u0163elept, a r\u0103mas \u2018cuminte\u2019 \u015fi a primit f\u0103r\u0103 revolt\u0103 cele menite de ursitoare \u00eenainte ca el sau p\u0103rin\u0163ii s\u0103i s\u0103 poat\u0103 protesta.<\/p>\n

Dintre cei \u00een urm\u0103 cita\u0163i, numai maica autorului i-a putut fi martor\u0103 de-a lungul unei por\u0163iuni destul de extinse a experien\u0163ei sale bicisnice, pentru c\u0103 ea \u00eens\u0103\u015fi a fost r\u0103pit\u0103 pe nevestitelea dintre condamna\u0163ii la via\u0163\u0103 ale acelei epoci crunte. Pintilie Iacob scrie cele mai emo\u0163ionante r\u00e2nduri ale autobiografiei sale, pe marginea acestei desp\u0103r\u0163iri. Un prieten, Bursuc, \u00eent\u00e2lnit dup\u0103 mult a\u015fteptata eliberare, \u00eei istorise\u015fte despre ultima boal\u0103 a aceleia care i-a dat via\u0163\u0103. \u201cMi-a zis c\u0103 el s-a ocupat de \u00eenmorm\u00e2ntarea mamei mele, procur\u00e2nd cele necesare la asemenea \u00eemprejur\u0103ri \u015fi c\u0103 morm\u00e2ntul este pl\u0103tit pentru \u015fapte ani. \u2018Sanda (prietena mea) \u015ftie unde este morm\u00e2ntul \u015fi \u0163i-l va ar\u0103ta, fiindc\u0103 \u015fi ea a participat la \u00eenmorm\u00e2ntare \u015fi a fost la spital \u00eenainte de moartea ei.\u2019<\/p>\n

Singura mea m\u00e2hnire a fost aceea c\u0103 nu i-au spus mamei adev\u0103rul despre arestarea mea. Ei au \u00eencercat \u00een felul acesta s-o menajeze de o veste \u015focant\u0103, spun\u00e2ndu-i c\u0103 am avut un accident cu bicicleta \u015fi sunt internat \u00een spitalul din Bac\u0103u, dar c\u0103 nu-i o form\u0103 grav\u0103 \u015fi cum m\u0103 fac s\u0103n\u0103tos voi veni acas\u0103. Nu \u015ftiu ce a crezut mama din cele ce i-au spus, dar m\u0103 obsedeaz\u0103 g\u00e2ndul c\u0103 s-ar putea s\u0103 fi b\u0103nuit c\u0103 eu am abandonat-o. Totu\u015fi ea a v\u0103zut c\u0103 prietenii mei o vizitau. Pe Ghi\u0163\u0103 Bursuc \u00eel cuno\u015ftea de mul\u0163i ani, fiindc\u0103 am fost cons\u0103teni \u00eentre cele dou\u0103 arest\u0103ri ale mele. Dar lucrul a r\u0103mas definitiv ireparabil din acest punct de vedere\u201d (p.232). Precum constata\u0163i singuri, \u2018cuminte\u2019 este \u015fi expunerea aceasta limpede ca \u00een clasicism, cu prilejul c\u0103reia nu se fac concesii \u00eengustimii de g\u00e2ndire \u015fi sim\u0163ire a unor eventuali cititori ce resimt nevoia unor ample dezvolt\u0103ri pun\u00e2ndu-le la dispozi\u0163ie \u2018mur\u0103-n gur\u0103\u2019 am\u0103nuntele nara\u0163iunii.<\/p>\n

Dac\u0103 stilul autorului cuprinde \u015fi o naivitate (iar f\u0103r\u0103 aceasta nu se poate, c\u0103ci oameni suntem!), ea st\u0103 \u00een preg\u0103tirea cititorului pentru c\u00e2te o rar\u0103 inten\u0163ie umoristic\u0103, ceea ce r\u0103pe\u015fte celei din urm\u0103 eventuala latur\u0103 comic\u0103.<\/p>\n

Altfel, lectura c\u0103r\u0163ii odihne\u015fte (\u00een pofida dramatismului prezent pretutindeni \u00een paginile ei), odihne\u015fte tocmai prin echilibrul \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit de cump\u0103nita inteligen\u0163\u0103 \u015fi modestie a memorialistului. Folosind o sintagm\u0103 \u00eemprumutat\u0103 din muzic\u0103, din opera lui Johann-Sebastian Bach, e vorba despre un dramatism \u201cbine temperat\u201d.<\/p>\n

Iar acum s\u0103 ne apropiem de tema rubricii de fa\u0163\u0103.<\/p>\n

Elevii de la T\u00e2rg\u015for erau \u00eemp\u0103r\u0163i\u0163i de renumitul Constantinescu, pe atunci adjunct al Direc\u0163iei generale a penitenciarelor, \u00een ap\u0163i de munc\u0103 (\u015fi dirija\u0163i c\u0103tre Canal) \u015fi inap\u0163i (ce urmau s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 pe loc o bucat\u0103 de timp, ca apoi s-o apuce pe drumul f\u0103r\u0103 \u00eentoarcere al reeduc\u0103rilor). Naratorul nu se gr\u0103bea s\u0103 alerge cu entuziasm s\u0103 \u00eenha\u0163e o roab\u0103 p\u00e2n\u0103 nu i-o \u00een\u015ff\u0103ca altul… Prefera necazul cu care se obi\u015fnuise. \u201cAm spus c\u0103 suf\u0103r de dureri de piept \u015fi c\u0103 m\u0103 simt f\u0103r\u0103 putere, lucru care p\u0103rea c\u0103 l-a convins, fiiindc\u0103 eram \u015fi slab la \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare. Atunci a f\u0103cut semn cu degetul la st\u00e2nga, adic\u0103 spre grupul celor care urmau s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 pe loc. N-am f\u0103cut un pas \u015fi imediat a revenit indic\u00e2ndu-mi s\u0103 trec spre partea dreapt\u0103, deci bun pentru Canal, iar ofi\u0163erul de servici m-a trecut pe lista respectiv\u0103. \u00cen acel moment, f\u0103r\u0103 voia mea, chiar \u00eempotriva voin\u0163ei mele \u015fi cu concursul lui Constantinescu, destinul mi-a fost favorabil, ferindu-m\u0103 de \u00eencerc\u0103ri mai grele dec\u00e2t a\u015f fi putut s\u0103 le \u00eenfrunt sau s\u0103 le rezist c\u00e2nd puterile fizice \u015fi morale te p\u0103r\u0103sesc. C\u00e2nd a\u015ftern pe h\u00e2rtie aceste g\u00e2nduri, \u00eemi dau seama c\u0103 sunt \u00een via\u0163\u0103 situa\u0163ii c\u00e2nd o nenorocire poate fi o salvare de la o alt\u0103 nenorocire mai mare. Dac\u0103 nu mergeam la Canal, ajungeam la Gherla, unde se reedita varianta a doua a \u00eenchisorii Pite\u015fti \u015fi a demasc\u0103rilor lui \u0162urcanu \u015fi unde, supus torturilor \u015fi dezumaniz\u0103rii, a\u015f fi devenit \u015fi eu la r\u00e2ndul meu tor\u0163ionar. Mul\u0163umesc lui Dumnezeu c\u0103 m-a ferit de asemenea groz\u0103vii, unice \u00een universul concentra\u0163ionar al lumii\u201d (p.92-93). Doar c\u0103 nu \u201cdestinul\u201d i-a fost favorabil, trimi\u0163\u00e2ndu-l la robota silnic\u0103, ci Dumnezeu de care nu a uitat niciodat\u0103, dup\u0103 cum singur m\u0103rturise\u015fte, \u015fi care l-a chemat \u015fi pe aceast\u0103 cale a nu pierde contactul cu cele de Sus, spre lini\u015ftea sa viitoare.<\/p>\n

CHEMAREA PRIN GLASUL UNEI MAICI<\/strong><\/p>\n

\n

T\u00e2n\u0103rul Traian Popescu, pe parcursul unei destul de lungi \u00eentemni\u0163\u0103ri, atrage iar\u0103\u015fi asupr\u0103-\u015fi fulgerele securit\u0103\u0163ii, f\u0103r\u0103 s-o \u015ftie, f\u0103r\u0103 s-o vrea. \u00cen jurul s\u0103u se \u0163ese un scenariu al c\u0103rui scop este implicarea \u00eentr-un complot antistatal a unor personalit\u0103\u0163i politice de prim rang de peste hotare \u015fi din \u0163ar\u0103. Este vorba despre aruncarea crimelor s\u0103v\u00e2r\u015fite \u00een cadrul reeduc\u0103rilor, cu girul \u015fi sub \u00eendrumarea Ministerului de Interne \u015fi, de bun\u0103 seam\u0103, a secretarului general P.C.R., pe umerii unor in\u015fi complet nevinova\u0163i, acuz\u00e2ndu-i c\u0103 ar fi vrut s\u0103 p\u00e2ng\u0103reasc\u0103 imaginea comunismului \u00een ochii omenirii. Rolul ce-i incumba lui Traian Popescu era acela de presupus emisar care s\u0103 fac\u0103 leg\u0103tura cu executan\u0163ii. Iat\u0103 ancheta la lucru, str\u0103duindu-se s\u0103 ob\u0163in\u0103 recunoa\u015fterea unor fapte inexistente.<\/p>\n

\u201cDup\u0103 7 luni de anchet\u0103 continu\u0103, \u00eentr-o sear\u0103 fusesem tr\u00e2ntit la podea \u015fi c\u0103lcat cu cizmele de un colonel. (…) Fusesem a\u015fezat pe un scaun, \u00een fa\u0163\u0103 av\u00e2nd instalate 2 reflectoare, unul \u00een st\u00e2nga, altul \u00een dreapta (…). Paznicii mei nu \u00eemi spuneau dec\u00e2t: Vorbe\u015fte! Hai, spune! Vorbe\u015fte! Spune! Totul a durat o zi \u015fi o noapte. \u00cen acest timp am le\u015finat de mai multe ori \u015fi pentru a-mi veni \u00een fire eram udat cu ap\u0103. Neput\u00e2nd s\u0103 m\u0103 \u0163in pe scaun am fost legat de el. \u00cencerc\u00e2nd s\u0103 m\u0103 feresc de lumina orbitoare, c\u0103utam s\u0103 stau cu capul \u00een jos, \u00eens\u0103 eram \u00eenghiontit mereu pentru a deschide ochii. M\u0103 usturau cumplit \u015fi eram convins c\u0103 voi orbi.\u201d Scos \u015fi la anchet\u0103 de noapte, este supus unei cazne de alt tip, a c\u0103rei descriere nu o cit\u0103m pe de-a-ntregul, ea ap\u0103r\u00e2nd la mai to\u0163i memoriali\u015ftii din aceast\u0103 categorie; e vorba despre ceea ce se nume\u015fte \u201cv\u00e2rtelni\u0163a\u201d sau \u201cmori\u015fca\u201d. \u201cFiecare lovitur\u0103 la t\u0103lpi se transmitea prin sistemul osos p\u00e2n\u0103 la creier, acele vibra\u0163ii d\u00e2ndu-\u0163i senza\u0163ia c\u0103 vor s\u0103 sparg\u0103 cutia cranian\u0103. Se lumina de ziu\u0103.\u201d Excedat, \u00eengrozit c\u0103 avea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 schilod tot restul vie\u0163ii, cel torturat \u00eeng\u0103im\u0103 \u00eempotriva sa \u00eensu\u015fi: \u201cAm transmis!\u201d\u201d (\u201cFile din procesul comunismului. Teroarea \u015fi diversiunea politic\u0103 de stat\u201d; Bucure\u015fti; Scara; 2004; p.196-7).<\/p>\n

Aidoma lui Belu Silber (datorit\u0103 c\u0103ruia a fost \u00eempu\u015fcat Lucre\u0163iu P\u0103tr\u0103\u015fcanu, prietenul s\u0103u), \u201cam reu\u015fit s\u0103 \u00eencropesc un simulacru de declara\u0163ie cu c\u00e2teva din elementele mincinoase furnizate de ei \u015fi cu altele inventate de mine\u201d (p.198).<\/p>\n

Experien\u0163a proceselor comuniste scoate \u00een eviden\u0163\u0103 tehnica justi\u0163iei din acele timpuri de a condamna \u00een temeiul tocmai al acuza\u0163iilor ce \u015fi le aduc re\u0163inu\u0163ii \u00eentre d\u00e2n\u015fii, f\u0103r\u0103 nici o alt\u0103 prob\u0103, sau al autoacuza\u0163iilor ob\u0163inute \u00eempotriva adev\u0103rului de la victimile ei. Ancheta doar \u2018sugereaz\u0103\u2019, propune minciuna, iar c\u0103znitul are perspectiva de a sc\u0103pa de canon numai dac\u0103 prime\u015fte sugestia \u015fi o dezvolt\u0103 \u00een spiritul a\u015fteptat de c\u0103l\u0103i. Aceasta s-a petrecut \u015fi cu Traian Popescu. Drept care: \u201cnu-mi doream dec\u00e2t moartea, pe care o a\u015fteptam ca pe o binefacere. Mintea \u00eemi s\u0103rise peste pragul normalului (…). M\u0103 plimbam prin celul\u0103 c\u00e2nd r\u00e2z\u00e2nd, c\u00e2nd pl\u00e2ng\u00e2nd, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 \u00eencheg c\u00e2te o rug\u0103ciune, din care \u00eens\u0103 m\u0103 \u00eentrerupeam cu toate eforturile mele de a continua. Ceva mai puternic dec\u00e2t dorin\u0163a \u015fi str\u0103dania mea m\u0103 oprea, smulg\u00e2nd parc\u0103 din mine acele c\u00e2teva cr\u00e2mpeie de rug\u0103 \u00een care invocam ajutorul divin. Sim\u0163eam cum for\u0163e diavole\u015fti se jucau cu sufletul \u015fi cu spiritul meu, mul\u0163umite pare-se de vremelnica lor st\u0103p\u00e2nire\u201d (idem).<\/p>\n

\u00cen aceste condi\u0163ii, prin u\u015fa celulei de al\u0103turi, t\u00e2n\u0103rul auzi un glas de femeie, vibr\u00e2nd precum cristalul sau un clopo\u0163el, ca struna unei harfe (sunt imaginile memorialistului \u00eensu\u015fi), p\u0103r\u00e2nd mai cur\u00e2nd dec\u00e2t voce omeneasc\u0103 una de heruvim… Nu putu descifra nici un alt cuv\u00e2nt dec\u00e2t: Doamne \u015fi Maica Domnului. Dar era suficient pentru ca \u00een el s\u0103 se petreac\u0103 o schimbare. Acele nume \u00eel umplur\u0103 de dulcea\u0163\u0103, \u00eel \u00eencurajar\u0103 atunci c\u00e2nd nu socotea c\u0103 se mai putea redresa. Un fior \u00eei str\u0103b\u0103tu trupul. \u201cM-am trezit pe loc f\u0103c\u00e2ndu-mi cruce, automat, m\u00e2na mi\u015fc\u00e2ndu-mi-se ca provocat\u0103 de un stimul de reflex condi\u0163ionat\u201d (p.199), se analizeaz\u0103 memorialistul f\u0103r\u0103 a-\u015fi farda tr\u0103irea. La el nu ajunsese \u00eenc\u0103 \u00eemb\u0103rb\u0103tarea divin\u0103. De\u015fi \u201cchemat\u201d (\u00een sensul urm\u0103rit de noi), i se de\u015ftept\u0103 doar obiceiul deprins \u00een copil\u0103rie de a-\u015fi \u00eensemna pieptul cu cele trei degete al\u0103turate. Termenul compara\u0163iei, reflexul condi\u0163ionat, scris cu italice, dovede\u015fte onestitatea scriitorului: nu vrea s\u0103 se laude cu ceea ce nu se petrecuse, ci reduce \u00eent\u00e2mplarea la limitele ei de jos. \u015ei, totu\u015fi… \u201cTremuram! De ce? De fric\u0103? De emo\u0163ie? De noutatea glasului ceresc? Cred c\u0103 de toate la un loc. \/ M-am a\u015fezat pe marginea patului de beton \u015fi m-am trezit cu lacrimi odihnitoare \u00een ochi\u201d (idem).<\/p>\n

Necunosc\u00e2nd alfabetul morse, Traian Popescu improviz\u0103 o conversa\u0163ie prin perete ajut\u00e2ndu-se de at\u00e2tea cioc\u0103nituri ale degetului c\u00e2t era num\u0103rul literei \u00een cadrul alfabetului. Se dumiri c\u0103 era vecin cu o m\u0103icu\u0163\u0103: Teodosia, de la m\u0103n\u0103stirea Vladimire\u015fti. Primi de la d\u00e2nsa c\u00e2teva \u015ftiri privind arestarea duhovnicului \u015fi a unora dintre surorile sale de juruin\u0163\u0103. Dar mai ales primi st\u0103ruitoarea \u00eencurajare de a se ruga. Al\u0103turi de Psalmul 50, se obi\u015fnuise \u00een deten\u0163ie, \u00eenc\u0103 din anul 1949, s\u0103 \u015fopteasc\u0103 rug\u0103ciunea inimii. \u201cAcum nu o mai puteam rosti\u201d (ibidem). Alese o cale aflat\u0103 la polul opus vie\u0163ii de rug\u0103ciune ce-i era recomandat\u0103. Adunase hidrazidele primite pentru stoparea procesului tuberculozei.<\/p>\n

\u201cM\u0103 sim\u0163eam cu totul descompus psihic, incapabil s\u0103 mai reac\u0163ionez lucid, dar nici s\u0103-mi \u00eensu\u015fesc tot ceea ce mi se cerea s\u0103 spun\u201d de c\u0103tre anchetatori (p.200). \u00centrerupsese comunicarea cu maica vecin\u0103. O relu\u0103. Aceea\u015fi \u00eentrebare reveni cu perseveren\u0163\u0103: anume dac\u0103 se ruga. Afl\u00e2nd c\u0103 nu izbutea s-o fac\u0103, maica Teodosia \u00eei propuse s\u0103 \u00ee\u015fi \u00eenal\u0163e \u00eempreun\u0103 g\u00e2ndul\u00a0 c\u0103tre Dumnezeu. \u201cDisperarea \u00eens\u0103 m\u0103 p\u0103trunsese \u00een fiecare fibr\u0103 a trupului f\u0103c\u00e2nd s\u0103 vibreze sufletul torturat care p\u0103rea a nu mai fi al meu\u201d (idem). Pic\u0103tur\u0103 cu pic\u0103tur\u0103, balta am\u0103r\u0103ciunii cre\u015ftea \u015fi iar\u0103\u015fi cre\u015ftea \u00een inima sa. \u201cSt\u00e2nd \u00een genunchi cu lacrimi ce \u00eemi curgeau \u015firoaie, nu mai puteam invoca nimic \u00een afar\u0103 de MAMA. Sim\u0163eam c\u0103 Dumnezeu m-a p\u0103r\u0103sit \u00eentorc\u00e2ndu-\u015fi fa\u0163a de la mine, dar nici eu nu-l mai chemam. Sufletul nu-mi mai apar\u0163inea, dar nu-i apar\u0163inea nici Lui, ci necuratului\u201d (p.200-1). Se cuvine s\u0103 ne oprim asupra acestui sentiment al omului p\u0103c\u0103tos care se crede p\u0103r\u0103sit de Dumnezeu. Golul creat \u00een sufletul s\u0103u nu pare a mai putea fi umplut niciodat\u0103. Am discutat \u00een prefa\u0163a c\u0103r\u0163ii de fa\u0163\u0103 mai pe larg despre aceast\u0103 cumplit\u0103 disperare. A fi f\u0103r\u0103 ap\u0103rare, mai precis f\u0103r\u0103 ap\u0103r\u0103tor, e tot ce poate fi mai \u00eengrozitor. Crez\u00e2ndu-se r\u0103mas singur, Traian Popescu nu mai are curajul s\u0103 cear\u0103 sus\u0163inerea de Sus. De fapt, de teama c\u0103 a fost p\u0103r\u0103sit, el este acela care p\u0103r\u0103se\u015fte. O vag\u0103 con\u015ftien\u0163\u0103 a acestei culpe, bine ascuns\u0103 \u00een subcon\u015ftient, \u00eel ru\u015fineaz\u0103; aceasta este pricina pentru care nu-l mai invoc\u0103 pe Creator. Nu mai poate s\u0103-\u015fi odihneasc\u0103 inima dec\u00e2t cu g\u00e2ndul la maica sa p\u0103r\u0103sit\u0103-n urm\u0103; o mam\u0103 care e legat\u0103 de m\u00e2ini, care oric\u00e2t ar dori-o nu are cum s\u0103-\u015fi ajute feciorul din robie. \u00cen acest pustiu spiritual se cuib\u0103re\u015fte diavolul. Acum este liber, \u00een sf\u00e2r\u015fit, s\u0103 se hr\u0103neasc\u0103 din faptele bune ale pu\u015fc\u0103ria\u015fului, l\u0103sate s\u0103 pluteasc\u0103 \u00een deriv\u0103 \u00een amintirile lui moarte.<\/p>\n

Omul chinuit bate \u00een perete de parc\u0103 ar \u00eengenunchia la picioarele Crucii: \u201cM\u0103icu\u0163\u0103, ruga\u0163i-v\u0103 \u015fi pentru mine, eu nu mai pot, sunt sf\u00e2r\u015fit!\u201d (p.201).<\/p>\n

Apari\u0163ia c\u0103l\u0103ului care-l b\u0103tuse f\u0103r\u0103 mil\u0103 \u00eel sperie at\u00e2t de tare \u00eenc\u00e2t \u00ee\u015fi face seama: \u201cAm \u00eenghi\u0163it 80 de hidrazide, comprimate str\u00e2nse cu grij\u0103, iar cu un ciob de sticl\u0103 de la un bec spart g\u0103sit \u00een WC cu c\u00e2teva zile mai \u00eenainte, mi-am t\u0103iat venele!!\u201d (idem).<\/p>\n

Regret din suflet c\u0103 m\u0103rturisirea nu continu\u0103 a ne lumina asupra celor petrecute dup\u0103 tentativa sa de a-\u015fi lua via\u0163a, anume cum a fost salvat.<\/p>\n

Oricum, autorul scrie mai departe: \u201cDumnezeu nu a vrut s\u0103 m\u0103 elibereze din via\u0163\u0103, salv\u00e2ndu-mi astfel sufletul care \u015fi-ar fi pierdut \u015fansa m\u00e2ntuirii. Probabil c\u0103 El avea alt\u0103 lucrare cu mine\u201d (ibidem). Suicidul ratat al lui Traian Popescu trebuie considerat o Chemare a omului adresat\u0103 lui Dumnezeu proste\u015fte \u015fi cu p\u0103cat, dar nu mai pu\u0163in o Chemare de jos \u00een Sus. Acestei Chem\u0103ri a omului, Dumnezeu i-a r\u0103spuns cu alt\u0103 Chemare, pe care omul o recunoa\u015fte peste ani ca \u00cendrumare c\u0103tre o alt\u0103 lucrare.<\/p>\n

Vom re\u0163ine c\u0103 maica Teodosia nu era o modest\u0103 rug\u0103toare anonim\u0103, ci poeta Zorica La\u0163cu, eleva lui Lucian Blaga \u015fi colaboratoarea lui Nichifor Crainic la \u201cG\u00e2ndirea\u201d, r\u0103posat\u0103 dup\u0103 Revolu\u0163ia din \u201889, atunci c\u00e2nd revenise \u00een monahism, tot la m\u0103n\u0103stirea Vladimire\u015fti.<\/p>\n

\n

DUMNEZEU NU SE LAS\u0102 V\u0102ZUT CI ASCULTAT<\/strong><\/p>\n

\n

Ioan Dunca (\u201czis Nelu\u201d, vine \u00eentru completare pagina de titlu a c\u0103r\u0163ii sale, pentru a-l \u015fti recunoa\u015fte cititorii cu care \u015fi-a irosit june\u0163ile \u00eenc\u0103tu\u015fate, minus dragostea de via\u0163\u0103 \u015fi umorul…) este un memorialist al deten\u0163iei care nu \u015fi-a pierdut tinere\u0163ea, cel pu\u0163in odat\u0103 lu\u00e2nd creionul \u00een m\u00e2n\u0103 pentru a \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fi \u015fi altora pocinoagele \u015fi renghiurile pe care i le-a f\u0103cut \u015fi jucat via\u0163a. F\u0103r\u0103 s\u0103 recurg\u0103 la un titlu \u2018cutremur\u0103tor\u2019, cum procedeaz\u0103 majoritatea colegilor s\u0103i de inten\u0163ie, cel asupra c\u0103ruia s-a oprit, unul simbolic, are un aer vag picaresc \u015fi romantic prin contrastul puternic marcat dintre termenii s\u0103i, dup\u0103 cum se constituie \u015fi nara\u0163iunea \u00eens\u0103\u015fi: \u201cAur \u015fi noroi\u201d (Constan\u0163a, Editura Metafora, 2004).<\/p>\n

Pentru a o scurta \u015fi a m\u0103 apropia de propria mea Chemare (aceea de a vorbi despre Chemarea lui Dumnezeu adresat\u0103 victimelor din temni\u0163ele comuniste), voi coti pe nevestitelea c\u0103tre o camer\u0103 din \u00eenchisoarea Clujului, umplut\u0103 cu membrii unui lot de plozi maramure\u015feni \u00eendesa\u0163i \u00een jurul prea iubitului lor dasc\u0103l, cunoscutul (ulterior) Aurel Vi\u015fovan. Dizenteria le storcea vlaga, la cap\u0103tul unei lungi anchete \u015fi a traumei constituite de procesul abia \u00eencheiat. Dup\u0103 obiceiul conducerii tuturor penitenciarelor \u015fi lag\u0103relor comuniste, tratamentul medical era inexistent. Singura preocupare legat\u0103 de boal\u0103, a infirmeriei, fu s\u0103 sugereze comenduirii pr\u0103jirea p\u00e2inii de\u0163inu\u0163ilor. Dac\u0103 nimeni dintre cei r\u0103spunz\u0103tori de existen\u0163a lor nu trecea la vreo m\u0103sur\u0103 eficient\u0103 de combatere a maladiei distrug\u0103toare, Dumnezeu o ini\u0163ie pe una dintre victime \u00eentr-o modalitate de autoap\u0103rare. Chemarea Sa la jertf\u0103 fu bine auzit\u0103 \u015fi pus\u0103 \u00een practic\u0103 pe dat\u0103.<\/p>\n

\u201cCineva a avut ideea ca celor bolnavi \u2013 cam jum\u0103tate din noi \u2013 s\u0103 li se cedeze jum\u0103tate din ra\u0163ia de p\u00e2ine de c\u0103tre noi, cei s\u0103n\u0103to\u015fi, lu\u00e2ndu-le \u00een loc zeama [adic\u0103 \u2018m\u00e2ncarea\u2019, N.n.], adic\u0103 nimic. Nimeni nu s-a opus, presupun c\u0103 nici \u00een g\u00e2nd. Iar Dom\u2019 profesor \u015fi-a refuzat hrana timp de trei zile, \u00een ciuda protestelor noastre vehemente \u015fi oarecum surprinz\u0103toare, deoarece nu aveam neobr\u0103zarea s\u0103-l contrazicem dec\u00e2t rareori \u015fi niciodat\u0103 vehement. Dar de data asta vedeam \u2013 \u015fi pe bun\u0103 dreptate pericolul \u015fi pentru d-lui \u2013 ceea ce ne \u00eengrijora peste m\u0103sur\u0103, c\u0103ci ata\u015famentul nostru fa\u0163\u0103 de acest OM era nelimitat. N-am avut nici un succes! (…) \/ Boala a cedat, b\u0103ie\u0163ii au \u00eenceput c\u00e2te unul s\u0103-\u015fi revin\u0103 la \u2018normal\u2019 \u015fi de\u015fi d\u0103r\u00e2ma\u0163i fizic \u015fi slabi c\u0103, dup\u0103 cum afirma un mucalit, se puteau face temeinice studii anatomice pe noi, f\u0103r\u0103 ca aceasta s\u0103 necesite autopsii incomode \u015fi probabil costisitoare, eram victorio\u015fi \u015fi chiar ne sim\u0163eam ca atare. Victoria era dubl\u0103! \u00cenving\u00e2ndu-ne pe noi, am \u00eenvins \u015fi boala\u201d (p.27-28).<\/p>\n

Acelora care \u00eemi vor atrage aten\u0163ia c\u0103 \u00een relatare nu se g\u0103se\u015fte altceva dec\u00e2t dovada unei onorabile hot\u0103r\u00e2ri omene\u015fti de jertf\u0103 colegial\u0103 intr\u00e2nd \u00een morala uzual\u0103 a grupurilor bine sudate, \u00eei voi atrage aten\u0163ia la r\u00e2ndu-mi asupra faptului c\u0103 morala \u00eens\u0103\u015fi este n\u0103scut\u0103 datorit\u0103 lec\u0163iunii cre\u015ftine \u015fi c\u0103, mai mult, pilda sacrificiului de sine \u00een favoarea semenului ne-a fost dat\u0103 de Iisus. P\u0103rerea mea este c\u0103 anterior am asistat la o nou\u0103 Chemare a lui Dumnezeu adresat\u0103 omului (cum adun eu \u00eentruna din c\u0103r\u0163ile citite, \u00eentru alc\u0103tuirea acestui Pateric al Chem\u0103rii de Sus). Se mai poate \u00eencerca s\u0103 se infirme p\u0103rerea aceasta \u00eentr-un fel, dac\u0103 nu s-ar g\u0103si \u015fi \u00een acest caz r\u0103spunsul potrivit. Anume, mi s-ar putea spune c\u0103 nimeni dintre cei de fa\u0163\u0103, atunci c\u00e2nd s-a recurs la aceast\u0103 tehnic\u0103 de salvare a bolnavilor, nu a fost con\u015ftient de \u015foptirea divin\u0103 ce \u00eent\u0103rea iubirea de aproape \u015fi \u00eendemna la jertf\u0103 pentru el. E drept. Dar de c\u00e2te ori \u00eel auzim pe Dumnezeu c\u00e2nd ne \u00eendreapt\u0103 drumul? \u015ei, totu\u015fi, o face necontenit.<\/p>\n

Nici nu avem de ce s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m dac\u0103 am fost cu adev\u0103rat inspira\u0163i de Chemarea lui Dumnezeu, ci s\u0103 \u00een\u0163elegem o dat\u0103 pentru totdeauna c\u0103 orice \u00eenclina\u0163ie c\u0103tre bine, adev\u0103r, dreptate \u015fi frumos nu are alt izvor dec\u00e2t \u00een Creatorul care, prin mijlocirea noastr\u0103, \u00ee\u015fi ap\u0103r\u0103, extinde, \u00eent\u0103re\u015fte \u015fi \u00eembog\u0103\u0163e\u015fte f\u0103r\u0103 \u00eencetare Crea\u0163ia, c\u0103 o \u015ftim sau nu. Nimic alta nu ni se cere dec\u00e2t s\u0103 alegem a da ascultare Chem\u0103rii.<\/p>\n

\n

OMUL LIBER \u015eI PROASP\u0102TUL ELIBERAT<\/strong><\/p>\n

\n

Ioan Dunca, a c\u0103rui carte, \u201cAur \u015fi noroi\u201d (Constan\u0163a, Editura Metafora, 2004), surprinde numeroase aspecte ale Chem\u0103rii lui Dumnezeu \u00een temni\u0163ele comuniste, sesizeaz\u0103 aceea\u015fi Chemare \u015fi \u00een condi\u0163iile mai mult sau mai pu\u0163in provizorii ale libert\u0103\u0163ii.<\/p>\n

De data aceasta, ne vom opri al\u0103turi de un grup mai cur\u00e2nd buimac dec\u00e2t vesel, cum i s-ar fi cuvenit s\u0103 arate, c\u00e2nd membrii lui tocmai au fost libera\u0163i din lag\u0103r.<\/p>\n

Av\u00e2nd \u0163inta de a prinde un tren spre Bucure\u015fti, o porniser\u0103 c\u0103tre gara cea mai apropiat\u0103, Medgidia. Dup\u0103 at\u00e2\u0163ia ani de munc\u0103 silnic\u0103, dup\u0103 at\u00e2ta nem\u00e2ncare \u015fi zdrobire a oaselor c\u00e2t\u0103 \u00eenduraser\u0103 la Canal, dup\u0103 at\u00e2ta nesomn, dup\u0103 at\u00e2ta vl\u0103guire, nu \u00eei prea \u0163ineau picioarele la un drum nou, chit c\u0103 \u00eei conducea c\u0103tre familiile lor.<\/p>\n

De aceea apari\u0163ia unei basculante la orizont le sur\u00e2se ca revederea unei vechi cuno\u015ftin\u0163e binevoitoare. B\u0103gar\u0103 de seam\u0103 c\u0103 \u201cla volanul […ei] trona, f\u0103los nevoie mare, un militar constructor. I-am f\u0103cut semn \u015fi a oprit, dar nici nu a vrut s\u0103 stea de vorb\u0103 cu noi, \u015fi-a dat seama ce hram purtam\u201d (p.267).<\/p>\n

Prin mijlocirea proaspe\u0163ilor slobozi\u0163i, Dumnezeu i-a adresat osta\u015fului o Chemare la omenie. R\u0103spunsul neomenos al acestuia sosi cu promptitudine. Dar nu \u00eent\u00e2rzie nici \u00eencheierea lec\u0163iei Divine.<\/p>\n

\u201cA plecat l\u0103s\u00e2ndu-ne cam \u015fui \u015fi dezam\u0103gi\u0163i, dar nu a f\u0103cut 50 metri, c\u0103 s-a proptit \u00een drum cu motorul stins. C\u00e2nd am ajuns \u00een dreptul lui, se holba neputincios la motor, cu capota acestuia ridicat\u0103. Ploie\u015fteanul nostru [e vorba despre unul dintre fo\u015ftii de\u0163inu\u0163i, n.n.] care dealtfel lucrase la atelierele mecanice (…) era as \u00een materie de motoare. P\u0103rin\u0163ii lui au avut un atelier de depanare auto \u015fi el crescuse, cum ziceau r\u0103ii, cu benzin\u0103 \u015fi ulei de motor \u00een loc de lapte. L-a privit cu mil\u0103 pe nefericitul \u015fofer (…) \u015fi s-a uitat peste um\u0103rul lui (…:) \u2013 M\u0103 la\u015fi pe mine pu\u0163in?\u201d (idem).<\/p>\n

Nu trecur\u0103 dec\u00e2t c\u00e2teva secunde c\u0103 motorul \u00eencepu s\u0103 b\u00e2z\u00e2ie dup\u0103 nevoile lui, apoi s\u0103 duduie.<\/p>\n

Omul de la volan le f\u0103cu semn s\u0103 urce, de data aceasta fericit c\u0103-i \u00eent\u00e2lnise. \u00cens\u0103 ei \u00eel refuzar\u0103, dup\u0103 regulile fr\u0103\u0163iet\u0103\u0163ii jignite.<\/p>\n

Individul \u00ee\u015fi primise lec\u0163ia p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t. Dar lec\u0163ia adresat\u0103 nou\u0103, cititorilor, nu s-a ispr\u0103vit odat\u0103 cu plecarea lui.<\/p>\n

Abia de respirar\u0103 u\u015fura\u0163i de a fi sc\u0103pat de nepl\u0103cuta \u00eent\u00e2lnire c\u0103 se ivi un autocamion \u015fi \u015foferul acestuia opri taman \u00een dreptul lor, nerugat. Dup\u0103 cum pomene\u015fte autorul: \u201ce adev\u0103rat c\u0103 fapta bun\u0103 tot \u00ee\u015fi prime\u015fte plata\u201d (idem). Insul necunoscut se interes\u0103 unde aveau drum \u015fi, dup\u0103 ce afl\u0103, \u00eei invit\u0103 s\u0103 se tol\u0103neasc\u0103 pe \u00eenc\u0103rc\u0103tura de criblur\u0103 de piatr\u0103 alb\u0103. Fur\u0103 condu\u015fi c\u00e2t mai aproape de gar\u0103.<\/p>\n

\u201cOmul s-a scuzat c\u0103 nu ne duce mai departe (…) deoarece risc\u0103 un control. I-am oferit plat\u0103 pentru serviciul prestat \u00een folosul nostru, dar omul a refuzat categoric: \u2013 P\u0103stra\u0163i-v\u0103 banii, b\u0103ie\u0163i, ve\u0163i avea nevoie de ei\u201d (p.268). Fr\u0103\u0163ietatea pomenit\u0103 adineaori \u00eenflore\u015fte curat\u0103 \u015fi str\u0103lucitoare de data aceasta. Conduc\u0103torul gr\u0103i mai departe: \u201cAve\u0163i mare grij\u0103 ce \u015fi cu cine vorbi\u0163i, c\u0103 lumea-i rea. Lua\u0163i-o pe aici, pe poteca asta \u015fi ajunge\u0163i \u00een gar\u0103. Dumnezeu s\u0103 v\u0103 ajute!\u201d (idem).<\/p>\n

Ne afl\u0103m la cap\u0103tul lec\u0163iei despre omenie. Avem dou\u0103 exemple la dispozi\u0163ie. \u00centr-unul, Chemarea este s\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 \u00een chip negativ; \u00een cel\u0103lalt, \u00een chip pozitiv. \u00cens\u0103 nu modalitatea ei are greutate, ci ce anume deprindem noi din cele dou\u0103.<\/p>\n

NU EXIST\u0102 PAS F\u0102R\u0102 DUMNEZEU<\/strong><\/p>\n

\n

Scrierile despre deten\u0163ie sunt elocvente c\u00e2t prive\u015fte intensitatea credin\u0163ei autorilor lor. \u00centr-unele dintre ele, Dumnezeu intr\u0103 \u00een preocup\u0103rile permanente ale m\u0103rturisitorului. Ba chiar \u015fi opurile \u00eenchinate Cerului \u015fi \u00cemp\u0103r\u0103\u0163iei Domnului. \u00centr-altele (care \u00eemi vin cu generozitate \u00eentr-ajutor, c\u00e2nd culeg povestiri cu tema Chem\u0103rii), din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, se pune chiar chestiunea interven\u0163iei Creatorului \u00een existen\u0163a duhovniceasc\u0103, social\u0103 sau fizic\u0103 a naratorului sau a altcuiva din preajma sa. O a treia categorie nu-L pomene\u015fte pe Tat\u0103, nici pe Fiul, dar din paginile respective sim\u0163i \u00een\u0103l\u0163\u00e2ndu-se ne\u00eencetat buna mireasm\u0103 a prezen\u0163ei Lor tacite, calde, ocrotitoare \u015fi \u00eendrum\u0103toare. Mai exist\u0103 \u015fi celelalte nara\u0163iuni \u2013 foarte utile ca document, interesante ca idei, frumoase ca stil, \u00eens\u0103 g\u0103unoase c\u00e2t prive\u015fte deschiderea metafizic\u0103.<\/p>\n

Ast\u0103zi m\u0103 voi opri asupra unui memorialist din categoria a treia de mai sus: Filon Verca, un scriitor prolific al literaturii de deten\u0163ie \u015fi al eseului politic, pe care to\u0163i amatorii de atari m\u0103rturii \u00eel urm\u0103rim cu interes de mult timp. Paginile sale se intituleaz\u0103: \u201cAmintiri \u2013\u00a0 cu \u015fi despre Nicu B\u0103l\u0103nescu\u201d \u015fi au ap\u0103rut \u00een revista \u201cMemento\u201d (Timi\u015foara), anul XIV, nr.10 (88), decembrie 2004.<\/p>\n

Ac\u0163iunea nara\u0163iunii \u00eencepe odat\u0103 cu eliberarea din lag\u0103rul nazist de exterminare de la Buchenwald a legionarilor interna\u0163i de Hitler.<\/p>\n

Filon Verca \u015fi cu Nicu B\u0103l\u0103nescu s-au num\u0103rat printre elevii radiotelegrafi\u015fti ce urmau s\u0103 fie trimi\u015fi \u00een Patrie, al\u0103turi de numero\u015fi al\u0163i combatan\u0163i, pentru a organiza rezisten\u0163a \u00eempotriva invadatorului sovietic \u015fi a guvernului impus de ru\u015fi. Formarea micilor echipe se bizuia \u015fi pe afinit\u0103\u0163ile personale dintre viitorii membri. \u201cF\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftiu cu cine voi face parte din echip\u0103, m-am g\u00e2ndit la B\u0103l\u0103nescu, un caracter ferm, decis \u00een hot\u0103r\u00e2rile luate. Nu ne-am cunoscut prea bine, ne observam, mai degrab\u0103, atitudinea pe care fiecare o manifesta \u00een cei aproape doi ani \u00een lag\u0103r, supu\u015fi la presiunea german\u0103 \u2039f\u0103r\u0103 succes\u203a de a ne aservi na\u0163ional-socialismului german.\u201d Se remarc\u0103 de pe acum o atitudine a naratorului, ce dep\u0103\u015fe\u015fte planul ra\u0163ionalit\u0103\u0163ii pure. Op\u0163iunea f\u0103cut\u0103 de el (de o grav\u0103 importan\u0163\u0103 pentru \u00eens\u0103\u015fi prezervarea vie\u0163ii sale pe viitor \u015fi, oricum, \u00een vederea \u00eencheierii cu succes a misiunii cu care aveau cei doi s\u0103 plece \u00een \u0163ar\u0103) se bizuie pe o \u00eendelungat\u0103 observare. Voi men\u0163iona c\u0103 pe parcursul celor doi ani de convie\u0163uire \u00eentre s\u00e2rmele ghimpate, aceast\u0103 observare nu s-a f\u0103cut \u00een mod continuu \u015fi, mai ales, nu cu un scop precis\u00a0 \u2013 evident nu cu acela de a c\u00e2nt\u0103ri caracterul celui observat \u00een vederea alc\u0103tuirii unei echipe de lupt\u0103 \u015fi cu riscul jertfei maxime. \u00cen acest caz, ce alt element a mai participat la \u00eenchegarea op\u0163iunii lui Verca? Ra\u0163ionalistul va r\u0103spunde: intui\u0163ia. Este un termen c\u0103ruia psihologii nu i-au g\u0103sit o defini\u0163ie. Nu e cunoscut motorul ce declan\u015feaz\u0103 acest proces, nici felul \u00een care e garantat\u0103 \u015foapta lui. Pentru mine, cele resim\u0163ite de Filon Verca \u0163in mai cur\u00e2nd de domeniul mistic \u015fi a\u015f numi procesul: un impuls al lui Dumnezeu. Pentru a vorbi cu cuvintele cu care l-am obi\u015fnuit pe cititor: o Chemare. Se va vedea ulterior de ce investesc \u00een acest termen at\u00e2t de mult.<\/p>\n

Un \u015fir de nepotriviri au condus misiunea \u00eencredin\u0163at\u0103 lor la ratare. Au fost para\u015futa\u0163i aiurea dec\u00e2t unde se stabilise din timp; culmea, acolo unde nici unul dintre lupt\u0103tori nu cuno\u015ftea regiunea. Doi dintre dumnealor, ateriz\u00e2nd pe o turl\u0103 de biseric\u0103, au alertat jandarmeria de la bun \u00eenceputul ac\u0163iunii. Ceilal\u0163i, au r\u0103t\u0103cit un num\u0103r de zile de trei ori mai mare dec\u00e2t le erau preg\u0103tite proviziile de hran\u0103 rece, dup\u0103 care, dibui\u0163i, au fost opri\u0163i cu focuri de arm\u0103 \u015fi aresta\u0163i. Aceasta avea loc \u00een luna august. \u00cen ajunul Cr\u0103ciunului, conform unor \u00een\u0163elegeri politice, s\u0103v\u00e2r\u015fite pe deasupra voin\u0163ei lor, au fost elibera\u0163i.<\/p>\n

Filon Verca \u00eel invit\u0103 pe Nicu B\u0103l\u0103nescu s\u0103 petreac\u0103 \u00eempreun\u0103 cu el s\u0103rb\u0103torile Cr\u0103ciunului, ba chiar s\u0103-\u015fi cl\u0103deasc\u0103 o cas\u0103 \u00een satul s\u0103u. Numai c\u0103 acela sosi cu o zi dup\u0103 arestarea celui dint\u00e2i. \u00cei f\u0103g\u0103dui mamei disperate s\u0103-i afle urma.<\/p>\n

\u00cen perioada de tortur\u0103 de negr\u0103it, cu c\u0103ma\u015fa \u015fi indispensabilii muiate \u00een s\u00e2nge, abia trezit dintr-un le\u015fin prelung, Filon auzi comisarul de servici apostrof\u00e2ndu-l: \u201cVerca! (…) V\u0103rul t\u0103u a\u015fteapt\u0103 la poart\u0103, dac\u0103 ai schimburi de dat. Gr\u0103be\u015fte\u201d. \u015ei-i scutura prin fa\u0163a nasului o tr\u0103istu\u0163\u0103, s\u0103-\u015fi depun\u0103 \u00een ea rufele murdare.<\/p>\n

Arestatul \u00ee\u015fi d\u0103du seama c\u0103 aci se ascundea un semn ce l\u0103sa de \u00een\u0163eles c\u0103 ai s\u0103i \u00eei descoperiser\u0103 ascunz\u0103toarea nevoit\u0103. Pentru a le transmite c\u0103 se mai g\u0103sea \u00een via\u0163\u0103, trebuia s\u0103 le trimit\u0103 ceva pe care s\u0103-l recunoasc\u0103 a-i apar\u0163ine. Singurul obiect sp\u0103lat de s\u00e2nge \u00eei era batista.<\/p>\n

Cel din fa\u0163a cl\u0103dirii era Nicu B\u0103l\u0103nescu. F\u0103g\u0103duindu-i mamei lui Filon c\u0103 avea s\u0103 dibuie urmele feciorului, \u201ca plecat s\u0103 m\u0103 caute. Mai \u00eent\u00e2i la Securitatea din Caransebe\u015f, apoi la cea din Lugoj, \u015fi \u00een urm\u0103, la Timi\u015foara. El se prezenta \u00eentotdeauna la ora pr\u00e2nzului, c\u00e2nd to\u0163i erau pleca\u0163i la mas\u0103, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd doar comisarul de servici, care nu cuno\u015ftea dosarele. Cu toate c\u0103 era \u015fi el c\u0103utat, s-a \u00eentors la Petro\u015fni\u0163a \u015fi a lini\u015ftit-o pe mama, duc\u00e2ndu-i traista cu batista pe care mama a recunoscut-o\u201d.<\/p>\n

Finalmente, a fost \u015fi el aruncat \u00een celula al\u0103turat\u0103 chinurilor camaradului s\u0103u. \u201cC\u00e2nd mi-a povestit, mi-a sc\u0103pat o lacrim\u0103. Ce l-a m\u00e2nat \u00een gura lupului, \u015ftiind bine ce \u00eel a\u015ftepta?\u201d<\/p>\n

R\u0103spunsul mi se pare limpede \u015fi u\u015for de ghicit \u015fi-l voi da sub forma unei alte \u00eentreb\u0103ri: nu era Chemarea lui Dumnezeu la plinirea poruncii dragostei dintre semeni?<\/p>\n

Aceast\u0103 Chemare se va face auzit\u0103 \u015fi mai puternic, r\u0103scolind at\u00e2t sufletele participan\u0163ilor la urm\u0103toarea evadare, c\u00e2t \u015fi ale noastre, c\u0103rora ne este \u00eencredin\u0163at\u0103 relatarea ei.<\/p>\n

Filon Verca ocupa pozi\u0163ia de furier pe l\u00e2ng\u0103 un plutonier.<\/p>\n

\u201cSeara, \u00eenainte ca plutonierul s\u0103 plece, mi-a dat voie s\u0103 aduc din \u00eenchisoare un electrician. \u00cen timp ce trupa era la mas\u0103, l-am luat pe Brindescu \u015fi l-am dus \u00een curte \u00een spre zidul unde erau vreo 20 de steri de lemne, pe care urc\u00e2ndu-se, a s\u0103rit zidul. Cu Nicu am f\u0103cut la fel. Mai r\u0103m\u00e2nea s\u0103 fac \u015fi eu la fel. La companie era un c\u0103pitan, f\u0103cut din soldat [s\u0103 fie iertate repeti\u0163iile necenzurate din scurtul fragment, M.R.], pentru \u2018educa\u0163ia politic\u0103\u2019, care venea adesea \u00een birou s\u0103 mai stea de vorb\u0103 cu mine, \u00eentruc\u00e2t m\u0103 ocupam \u015fi de alfabetizarea trupei. Vizita lui a durat mai bine de jum\u0103tate de or\u0103. Dup\u0103 plecarea lui, m\u0103 \u00eendrept spre zid, urc pe lemne \u015fi, deodat\u0103, aud un s\u00e2s\u00e2it de dincolo de zid. M-a cuprins un tremur la g\u00e2ndul c\u0103 am fost descoperi\u0163i. Aud vocea lui Nicu \u015fi \u00eemi vin \u00een fire: \u2013 Ce-i cu tine? ai \u00eennebunit, \u0163i s-a ur\u00e2t cu binele? Nicu \u00eemi r\u0103spunde calm: \u2013 V\u0103z\u00e2nd c\u0103 nu mai vii, m-am decis s\u0103 m\u0103 \u00eentorc. De ce s\u0103 pl\u0103te\u015fti numai tu? Am vrut s\u0103 fiu cu tine… \u00cen clipa urm\u0103toare, c\u0103deam unul \u00een bra\u0163ele celuilalt. Apoi am plecat fiecare spre destina\u0163ia noastr\u0103.\u201d<\/p>\n

Preocupat, ca \u015fi noi, s\u0103 rezolve enigma psihologic\u0103 propus\u0103 de aventura de mai sus, autorul adaug\u0103: \u201cDup\u0103 cele \u00eent\u00e2mplate, m-am \u00eentrebat: Ce for\u0163\u0103 leag\u0103 pe unii oameni c\u0103 nici primejduirea vie\u0163ii nu-i desparte?… Prietenia, credin\u0163a \u00een Dumnezeu sau con\u015ftiin\u0163a misiunii? Poate c\u0103 \u00een toate acestea rezid\u0103 secretul d\u0103ruirii de sine\u201d. E posibil ca explica\u0163ia s\u0103 fie ceva mai simpl\u0103 \u015fi s\u0103 nu amestece, ca mai sus, planul uman cu acela divin: era doar Chemarea lui Dumnezeu la dragoste.<\/p>\n

\n

PORUMBELUL DIN P\u0102L\u0102RIE<\/strong><\/p>\n

\n

C\u00e2t\u0103 nevoie are omul \u00eencol\u0163it de vr\u0103jma\u015fi de ajutorul lui Dumnezeu! Psaltirea toat\u0103 se cutremur\u0103 de strig\u0103tele lui. Cu c\u00e2t mai mult se tem anonimii a fi fost uita\u0163i de Tat\u0103l… Uneori, biet semenul nostru nici nu e con\u015ftient de interven\u0163ia Celui de Sus, datorit\u0103 c\u0103reia cade tot \u00een picioare, atunci c\u00e2nd n\u0103dejde nu mai are. Ceea ce este mai trist e c\u0103 nici m\u0103car dup\u0103 ce a fost salvat, el nu e totdeauna con\u015ftient cui datoreaz\u0103 minunea. Or, ce este aceast\u0103 ridicare a noastr\u0103 din nimicnicie, dac\u0103 nu o Chemare a lui Dumnezeu? \u015ei c\u00e2te atari Chem\u0103ri s\u0103 fie necesare pentru ca sl\u0103biciunea noastr\u0103 s\u0103 recunoasc\u0103 sprijinul primit?<\/p>\n

Lui Chiril\u0103 Ciuntu (\u201cDin Bucovina pe Oder\u201d, Constan\u0163a, Metafora, 2004) i s-a comunicat c\u0103 \u00een numele Mare\u015falului Antonescu, \u015feful Statului, se preg\u0103tea o \u00eenscenare ce s\u0103 motiveze anumite arest\u0103ri pentru care nu exista o motivare juridic\u0103 temeinic\u0103 \u015fi clar\u0103. Se preconiza chiar regizarea unui atentat trucat, \u00eempotriva lui. Cei ce se temeau a c\u0103dea victime nevinovate au hot\u0103r\u00e2t s\u0103 o ia \u00eenaintea du\u015fmanilor, preg\u0103tindu-se a p\u0103stra o des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 neimplicare \u00een via\u0163a \u0163\u0103rii, pentru a nu da nim\u0103nui prilejul unor acuza\u0163ii mincinoase. \u00centru atingerea scopului ca aceast\u0103 decizie s\u0103 capete un caracter c\u00e2t mai general, se alc\u0103tuir\u0103 manifeste, urm\u00e2nd ca autorul memoriilor citite de noi s\u0103 le r\u0103sp\u00e2ndeasc\u0103, depun\u00e2ndu-le \u00een cutiile po\u015ftale ale cet\u0103\u0163enilor.<\/p>\n

Zis \u015fi f\u0103cut! Chiril\u0103 Ciuntu \u015fi-a umplut buzunarele cu micile stive bine ambalate \u015fi a pornit c\u0103tre cas\u0103, unde inten\u0163iona s\u0103 depoziteze cea mai mare parte din flutura\u015fi, \u00een timp ce cu celelalte avea s\u0103 colinde Capitala, pentru a \u00eendeplini misiunea pe care \u015fi-o luase.<\/p>\n

Ca s\u0103 scape mai repede de pachetele incriminante, se urc\u0103 \u00een tramvaiul care lungea strada 11 Iunie. \u201cPatrarhia se preg\u0103tea pentru Sf. Prohod, la care era a\u015fteptat Mare\u015falul Antonescu. Pia\u0163a era \u00eenconjurat\u0103 de tancuri, armat\u0103 \u015fi poli\u0163ie\u201d (p.33).<\/p>\n

Spre stupoarea sa, \u00een loc de a urma traseul obi\u015fnuit, tramvaiul coti \u015fi o lu\u0103 pe alte linii, prin mijlocul pie\u0163ii. Cu min\u0163ile tulburate de modificarea rutei, purt\u0103torul manifestelor nu g\u0103si altceva mai bun de f\u0103cut dec\u00e2t s\u0103 atrag\u0103 aten\u0163ia asupra sa printr-aceea c\u0103, z\u0103p\u0103cit, s\u0103ri din vagon, acolo chiar. \u201c\u00centr-o clip\u0103 m\u0103 trezesc \u00eenconjurat de agen\u0163i de poli\u0163ie.\u201d Se n\u0103pustir\u0103 asupr\u0103-i cu o singur\u0103 \u00eentrebare, mu\u015fcat\u0103 de to\u0163i ca-ntr-un glas. \u00cel presau s\u0103 declare de ce nu-\u015fi continuase mersul cu vehicolul metalic. I se pusese un nod \u00een g\u00e2t. De ne\u00eenl\u0103turat. Mintea aburit\u0103 \u00eei oscila \u00eentre diverse r\u0103spunsuri posibile, care mai de care mai fistichiu \u015fi deloc potrivit s\u0103-l scoat\u0103 din situa\u0163ia deosebit de \u00eencordat\u0103 \u00een care se g\u0103sea.<\/p>\n

\u015ei iat\u0103 cum coboar\u0103 ni\u015fte aripi f\u00e2lf\u00e2ind c\u0103tre el, pe o boare ce-i \u015fterge n\u0103du\u015feala cotropindu-i fruntea… \u201c\u00cen timp ce c\u0103utam r\u0103spunsul, deodat\u0103 se desprinde un sergent-instructor de jandarmi din mul\u0163ime, se apropie de mine \u015fi m\u0103 ia cu o toropeal\u0103 de vorbe: De faci, domnule Ciuntu? Nu te-am mai v\u0103zut demult. Ce necazuri ai cu domnii?\u201d V\u0103 da\u0163i seama cu ce inim\u0103 s-a repezit a-i toca urechile necunoscutului care i se ar\u0103ta binevoitor, repet\u00e2nd copil\u0103re\u015fte povestea (de fapt cum\u00a0 st\u0103tuser\u0103 lucrurile \u015fi \u00een realitate) tramvaiului ce-\u015fi p\u0103r\u0103sise drumul urmat deobicei, iar el, locuind pe vechea rut\u0103, cum s-a temut c\u0103 va fi dus aiurea \u015fi s-a g\u00e2ndit s\u0103 fac\u0103 economie de timp \u015fi s\u0103 sar\u0103 din mers, astfel put\u00e2nd s-o apuce pe jos c\u0103tre cas\u0103… \u201cM-a luat de m\u00e2n\u0103 zic\u00e2ndu-mi: \u2018Hai, c\u0103-\u0163i ar\u0103t eu pe unde s\u0103 treci ca s\u0103 ajungi la destina\u0163ie!\u2019 Surprin\u015fi de faptul c\u0103 sergentul m-a luat pe nume \u015fi \u00een mod a\u015fa de prietenos, poli\u0163i\u015ftii au r\u0103mas cu gura c\u0103scat\u0103, \u00een timp ce eu m\u0103 \u00eendep\u0103rtam\u201d (idem). Ajuns la ad\u0103post de orice pericol, str\u0103inul \u00eei povesti c\u0103-l \u015ftia din priviri, deoarece Chiril\u0103 Ciuntu frecventa Inspectoratul de Jandarmi \u00eempreun\u0103 cu un cunoscut preot, \u015fi c\u0103 se temuse s\u0103 nu aib\u0103 de suferit \u00eentr-o \u00eemprejurare ca aceea, c\u00e2nd poli\u0163ia \u00een p\u0103r c\u0103uta pricin\u0103 oricui, vinovat au ba.<\/p>\n

Arestat, oamenii ordinii i-ar fi g\u0103sit \u00een pachet manifestele \u015fi memorialistul nu ar mai fi avut nici o \u015fans\u0103 de supravie\u0163uire. \u201cM-am desp\u0103r\u0163it de sergent, mul\u0163umindu-i c\u0103 mi-a salvat via\u0163a \u015fi, f\u0103c\u00e2ndu-mi apoi de zece ori cruce, i-am mul\u0163umit lui Dumnezeu c\u0103 se mai fac \u015fi \u00een zilele noastre minuni\u201d (p.34). A\u015fa vorbe\u015fte un om care a auzit Chemarea.<\/p>\n

\n

UN NECUNOSCUT IVIT DIN NOAPTE<\/strong><\/p>\n

\n

R\u0103s\u0103rirea ajutorului lui Dumnezeu pe nea\u015fteptatelea, \u00een existen\u0163a lui Chiril\u0103 Ciuntu, atunci c\u00e2nd interven\u0163ia miraculoas\u0103 era mai urgent\u0103 pentru a-l salva de la necazuri foarte mari sau chiar de la condamnarea la moarte, avu loc \u00een dou\u0103 ocazii asem\u0103n\u0103toare, dintre care una am relatat-o \u00een capitolul precedent, iar ceal\u0103lalt\u0103 urmeaz\u0103 a fi expus\u0103 aici. C\u00e2nd fac socoteala acestor interven\u0163ii, m\u0103 bizui numai pe m\u0103rturisirile din cartea sa de memorialistic\u0103: \u201cDin Bucovina pe Oder\u201d (Constan\u0163a, Metafora, 2004). Iar aceste interven\u0163ii salvatoare au caracter de Chemare a lui Dumnezeu, ele venind \u00een clipe c\u00e2nd se juca viitorul s\u0103u dup\u0103 sistemul cap sau pajur\u0103.<\/p>\n

Iat\u0103 \u00eent\u00e2mplarea la care m\u0103 refer de data aceasta.<\/p>\n

Naratorul urma s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 Rom\u00e2nia foarte cur\u00e2nd. \u00cel desp\u0103r\u0163eau de acele momente doar c\u00e2teva zile. Pentru a-\u015fi u\u015fura contactul cu cei care trebuiau s\u0103-l treac\u0103 grani\u0163a, decise s\u0103 elimine orice risc posibil. Drept care, aranj\u0103 s\u0103-\u015fi petreac\u0103\u00a0 ultima noapte \u00eenainte de marea aventur\u0103 la un cunoscut binevoitor, comisarul de poli\u0163ie Bozdoc. \u00cenc\u0103rcat cu bagaje, se ferea de orice \u00eent\u00e2lnire periculoas\u0103, mai ales pentru c\u0103, \u00eentr-un asemenea prilej, \u00een eventualitatea unei perchezi\u0163ii, s-ar fi putut descoperi asupra sa scrisori ale familiilor altor fugari, destinate celor din str\u0103in\u0103tate. Or, ele deveneau grav incriminatorii \u00eentr-o asemenea situa\u0163ie.<\/p>\n

\u00cel \u00eenso\u0163ea un coleg pentru a-i u\u015fura transportarea geamantanelor.<\/p>\n

\u201cC\u00e2nd ne suim \u00een tramvai, d\u0103m peste un sergent care m\u0103 \u00eentreab\u0103 unde m\u0103 duc la miezul nop\u0163ii cu bagajele. I-am r\u0103spuns c\u0103 m\u0103 mut la o nou\u0103 locuin\u0163\u0103 \u015fi c\u0103 \u00een timpul zilei nu am avut timp s\u0103 fac acest lucru. Sergentul de strad\u0103 nu a fost \u00eenc\u00e2ntat de explica\u0163ia mea \u015fi mi-a atras aten\u0163ia c\u0103 ne vom cobor\u00ee la Patriarhie sau \u00een Pia\u0163a Na\u0163iunii \u015fi c\u0103 acolo voi da socoteal\u0103 la circumscrip\u0163ia de poli\u0163ie. C\u00e2nd am v\u0103zut cum stau lucrurile, m-am hot\u0103r\u00e2t s-o \u015fterg \u00een orice caz, profit\u00e2nd de \u00eentunericul ce se l\u0103sase peste ora\u015f \u015fi l\u0103s\u00e2nd la nevoie bagajele \u00een plata Domnului.\u201d (p.35).<\/p>\n

Noul plan nu mir\u0103 pe nimeni: ce era s\u0103 fac\u0103 bietul om \u00een condi\u0163ii at\u00e2t de neprielnice? Exist\u0103, parc\u0103, o specie de \u015fop\u00e2rle (dac\u0103 nu cumva au aceast\u0103 caracteristic\u0103 toate) care, dac\u0103 le apuci de coad\u0103, \u0163i-o leap\u0103d\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103 pentru a sc\u0103pa cu via\u0163\u0103. \u015ei de n-ar fi adev\u0103rat\u0103 amintirea mea din via\u0163a naturii, tot este elocvent\u0103 \u00een situa\u0163ia creat\u0103. \u00cen vederea plec\u0103rii peste hotare, \u00een noile condi\u0163ii merita ca Ciuntu s\u0103 lase tot \u015fi s\u0103 dispar\u0103 c\u00e2t mai cur\u00e2nd, pentru a evita orice neajuns. La aceasta purcese. \u00cei \u015fopti \u00eenso\u0163itorului s\u0103u schimbarea de plan \u015fi-l preg\u0103ti s\u0103 fie gata pentru o dispari\u0163ie nea\u015fteptat\u0103 \u00een noapte.<\/p>\n

\u201cAjun\u015fi \u00een pia\u0163a cu pricina, poli\u0163istul ne someaz\u0103 s\u0103 cobor\u00e2m, pune fluier\u0103toarea la buze \u015fi d\u0103 semnalul gardianului de serviciu din regiune s\u0103 vie s\u0103 ne duc\u0103 la circumscrip\u0163ie. \u00centre timp \u00eencepeau s\u0103 cad\u0103 picuri de ploaie, iar gardianul, care din \u00eent\u00e2mplare nu era prin apropiere, nu se ar\u0103ta\u201d (p.35-36).<\/p>\n

Desigur c\u0103 \u00eent\u00e2rzierea acestuia era propice viitorului memorialist, dar nu se v\u0103dea a fi fost salvatoare \u00eenc\u0103. Pentru definitiva ie\u015fire din cump\u0103n\u0103, era necesar\u0103 o interven\u0163ie mai puternic\u0103. Dup\u0103 cum nici r\u0103m\u00e2nerea ascuns\u0103 a agentului nu p\u0103rea datorat\u0103 unor \u00eemprejur\u0103ri omene\u015fti legate de ceea ce se petrecea \u00een acel grup tensionat, la fel nici ceea ce succed\u0103 \u015fuieratului insistent \u015fi f\u0103r\u0103 ecou nu p\u0103rea a se datora vreunui factor uman implicat \u00een povestea aceea.<\/p>\n

\u201c\u00cen acest moment se apropie un civil care observase c\u0103 ceva nu era \u00een ordine, deoarece noi vociferam cam tare, \u015fi ne \u00eentreab\u0103 ce s-a \u00eent\u00e2mplat; zic: \u201cCe s\u0103 fie, domnule, trebuie s\u0103 m\u0103 mut acuma, pentru c\u0103 n-am avut timp ziua, \u015fi domnul sergent vrea s\u0103 m\u0103 aresteze f\u0103r\u0103 nici un motiv.\u201d \u201cIa-i, domnule sergent, adresa unde se mut\u0103 \u015fi d\u0103-i drumul, c\u0103ci lucrul acesta se poate \u00eent\u00e2mpla oricui!\u201d La \u00eentrebarea sergentului, \u00eei dau adresa (…). Cu aceasta am fost l\u0103sa\u0163i s\u0103 ne continu\u0103m drumul. Nu \u015ftiu cine a fost civilul acela, dar trimis a fost d\u00e2nsul de Dumnezeu, ca s\u0103 se mai \u00eent\u00e2mple o minune cereasc\u0103\u201d (p.36).<\/p>\n

Nu socotesc c\u0103 sunt necesare complet\u0103ri sau comentarii suplimentare pentru a se eviden\u0163ia c\u0103 povestitorul nu era p\u0103r\u0103sit de Dumnezeu, c\u0103 nu era l\u0103sat s\u0103 se descurce singur din atari noduri ale destinului, ce se str\u00e2ngeau tot mai tare \u00een jurul g\u00e2tului s\u0103u. Dimpotriv\u0103, P\u0103rintele Ceresc \u00eei trimite semne c\u0103 \u00eei vegheaz\u0103 pa\u015fii, prin aceasta chem\u00e2ndu-l c\u0103tre El.<\/p>\n

\n

PRIN V. VOICULESCU OMENIREA ESTE CHEMAT\u0102 LA FAPTA CRE\u015eTIN\u0102<\/strong><\/p>\n

\n

Medicul Radu Voiculescu, unul dintre fii poetului, dup\u00e3 ce fusese vestit de c\u0103tre un necunoscut c\u0103 tat\u0103l s\u0103u putea fi adus acas\u0103 din deten\u0163ie, dup\u0103 ce ob\u0163inu \u00eeng\u0103duin\u0163a \u015fefilor s\u0103i de la institutul unde lucra, ajunse a doua zi diminea\u0163a la dispensarul din Turda. Fu \u00eendrumat c\u0103tre etaj. O camera plin\u0103 de fo\u015fti pusc\u0103ria\u015fi. Le cercet\u0103 pe r\u00e2nd figurile triste, impasibile. \u00ce\u015fi descoperi tat\u0103l. Era altul dec\u00e2t \u00eel cunoscuse. Chipul nobil \u00eei fusese zdrobit de pecetea mohor\u00e2t\u0103 a temni\u0163ei. Capul, chilug; fa\u0163a, smochinit\u0103. Vorbea foarte \u00eencet \u015fi re\u0163inut: \u00eei era fric\u0103 s\u0103 nu trag\u0103 careva cu urechea. A pl\u00e2ns. L-a \u00eentrebat de surorile sale, de copii, de prietenii rama\u015fi \u00een libertate. Fiul gl\u0103suia firesc, cu ton nici prea tare, nici prea surd, ca omul slobod \u00eentre cei slobozi. B\u0103tr\u00e2nul se gr\u0103bi s\u0103-i fac\u0103 semn s\u0103 scad\u0103 intensitatea vocii, \u00eei \u015fopti c\u0103 o parte dintre cei de acolo erau ho\u0163i \u015fi turn\u0103tori periculo\u015fi. Extrem de prudent.<\/p>\n

Pe la amiaz\u0103, \u015fi-a f\u0103cut apari\u0163ia directorul spitalului. \u00centocmirea formelor de externare. Feciorul \u015fi-a p\u0103r\u0103sit p\u0103rintele, s\u0103 g\u0103seasc\u0103 un mijloc de transport p\u00e2n\u0103 la gara din C\u00e2mpia Turzii, singura apropiat\u0103. A str\u0103b\u0103tut t\u00e2rgul \u00een dreapta, \u00een st\u00e2nga, uit\u00e2nd de mas\u0103, potopit de griji. Vl\u0103guit.<\/p>\n

\u00cen sf\u00e2r\u015fit, i-a ie\u015fit \u00een fa\u0163\u0103 o volga, taxi. I-a f\u0103cut semn. Opri. Doctorul trase ad\u00e2nc aer \u00een piept. Se \u00eencuraj\u0103 singur \u015fi se av\u00e2nt\u0103 cu: \u201eDomnule, a ie\u015fit tata din \u00eenchisoare”.<\/p>\n

– \u201cAm r\u0103mas impresionat ce receptivi erau oamenii la suferin\u0163a noastr\u0103\u201d, \u00eemi m\u0103rturise\u015fte.<\/p>\n

– \u201c\u015ei pe mine m\u0103 impresioneaz\u0103\u201d, repet dup\u0103 el, cu un nod \u00een g\u00e2t.<\/p>\n

\u00cemi amintesc cu ce fric\u0103 de oameni m-am eliberat eu \u00eensumi \u015fi m\u0103 acuz, ascult\u00e2ndu-l, pentru ne\u00eencrederea mea de atunci; mi-au trebuit zeci de ani \u015fi o revolu\u0163ie s-o anihileze.<\/p>\n

Oare a pierit ea de tot?<\/p>\n

Nu.<\/p>\n

Deci \u015foferul a acceptat pe dat\u0103 s\u0103-l ajute pe poetul mai mult infirm dec\u00e2t pe picioarele proprii. A \u015fi cerut o sum\u0103 modic\u0103 pentru transport: optzeci de lei. A pus m\u00e2na, al\u0103turi de fiu, s\u0103-l care pe bra\u0163e pe v\u00e2rstnicul neputincios. De altfel, era un fel de fulg articulat. \u00cel instalar\u0103 cu b\u0103gare de seam\u0103 pe canapeaua dind\u0103r\u0103t a automobilului.<\/p>\n

C\u00e2nd coborau scara, fostul \u00eentemni\u0163at, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-\u015fi scuze lipsa de puteri \u015fi s\u0103 mai aline m\u00e2hnirea b\u0103iatului s\u0103u, i-a spus: \u201eNoi suntem longevivi. M\u0103 fac eu bine \u015fi o s\u0103 dea Dumnezeu s\u0103 tr\u0103iesc p\u00e2n\u0103 la nou\u0103zeci de ani\u2026” Nu-\u015fi d\u0103dea seama, de\u015fi medic – el, marele diagnostician! – de gravitatea propriei sale situa\u0163ii: era plin de speran\u0163\u0103.<\/p>\n

Poetul suferea grav de tuberculoz\u0103. Un morb Pott, o carie osoas\u0103 a vertebrelor; dou\u0103 erau distruse masiv.<\/p>\n

La C\u00e2mpia Turzii, fiul \u015fi-a a\u015fezat p\u0103rintele pe jos. Cu chiu, cu vai. L-a rezemat de zidul g\u0103rii, pe peron, \u00een a\u015fteptarea acceleratului. \u00cel \u00eengrozea faptul c\u0103 vagonul de dormit pentru care avea bilete ar fi putut trage aiurea de unde-\u015fi pusese iubita povar\u0103 nemi\u015fcat\u0103. Iar trenul urma s\u0103 opreasc\u0103 numai timp de dou\u0103 minute!<\/p>\n

\u00centr-un grup, nu departe de ei doi, ni\u015fte ceferi\u015fti \u015fedeau pe l\u0103di\u0163ele de lemn, cu felinarele al\u0103turi.<\/p>\n

Se apropie de d\u00e2n\u015fii: \u201eDom’le, l-am scos pe tata din \u00eenchisoare. Uita\u0163i-v\u0103 \u00een ce hal e! Trenul st\u0103 pu\u0163in. Trebuie s\u0103 nimerim vagonul de dormit\u2026” Urm\u0103 p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t istoria ce-l tulbura; continu\u0103 cu rug\u0103mintea de a fi ajutat. \u201eN-ai grij\u0103, domnule! Se face!” A\u015fa a fost. L-au luat pe sus \u015fi l-au suit f\u0103r\u0103 dificultate. N-au vrut s\u0103 primeasc\u0103 nici un ban. A fost nevoit s\u0103 le strecoare cu de-a sila-n buzunar o bancnot\u0103.<\/p>\n

\u00censo\u0163itorul de vagon, c\u00e2nd a ascultat povestea reluat\u0103, le-a oferit s\u0103 ocupe compartimentul de l\u00e2ng\u0103 u\u015f\u0103, pe r\u0103spunderea lui. \u201eM\u0103 descurc eu, vede\u0163i-v\u0103 de treab\u0103! \u00cel b\u0103g\u0103m aicea, c\u0103-i mai bine. Restu’, treaba mea!”<\/p>\n

– \u201cDeci \u015fi el m-a ajutat\u201d, adaug\u0103 triumf\u0103tor domnul doctor, cu o satisfac\u0163ie izvor\u00e2t\u0103 din recunoa\u015fterea omeniei tuturora.<\/p>\n

\u015ei ce bine-l \u00een\u0163eleg! C\u00e2t\u0103 nevoie avem to\u0163i s\u0103 redescoperim \u00eentruna purtarea omenoas\u0103, \u00een\u0163elegerea semenilor, sentimentul c\u0103 nu ne mi\u015fc\u0103m printre stane de piatr\u0103, ci printre fra\u0163i, c\u0103 \u00een orice str\u0103in g\u0103sim un sprijin la nevoie, dup\u0103 cum noi \u00een\u015fine suntem gata s\u0103 ne facem luntre \u015fi punte pentru salvarea semenului nostru mai slab, \u00eempins din cale de c\u0103tre egoism \u015fi r\u0103utate, gata s\u0103 se pr\u0103bu\u015feasc\u0103.<\/p>\n

Tonul conlocutorului meu este acela al victoriei \u00eempotriva unei doctrine antisociale, al superiorit\u0103\u0163ii iubirii dintre oameni fa\u0163\u0103 de ur\u0103 \u015fi glacialitate. Este ca \u015fi c\u00e2nd mi-ar fi narat revelarea minunii: omul izbutea, p\u00e2n\u0103 \u015fi atunci, s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 Om.<\/p>\n

\u00cenainte de a fi p\u0103r\u0103sit Turda, sprijinul propriului s\u0103u p\u0103rinte luase leg\u0103tura prin telefon cu Denu, un prieten din Bucure\u015fti, eliberat din \u00eenchisoare nu demult. Cu acesta se sf\u0103tuise asupra c\u0103ii de apucat \u00een aceast\u0103 c\u0103utare a p\u0103rintelui disp\u0103rut \u015fi el \u00eel \u00eemprumutase cu bani de drum. I-a comunicat orarul c\u0103l\u0103toriei de \u00eenapoiere, num\u0103rul vagonului cu care soseau.<\/p>\n

Acela i-a a\u015fteptat pe neobi\u015fnui\u0163ii c\u0103l\u0103tori \u00een Gara de Nord, cu un c\u0103rucior de invalid. \u015ei astfel odiseea lu\u0103 sf\u00e2r\u015fit.<\/p>\n

\n

MIHAI R\u0102DULESCU<\/strong><\/p>\n

(CHEMAREA LUI DUMNEZEU \u00ceN TEMNI\u0162ELE COMUNISTE. vol. II, 2004, cu un cuv\u00e2nt \u00eenainte de Prea Sfin\u0163itul Galaction Episcop al Alexandriei \u015fi Teleormanului)<\/em><\/p>\n

\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

  CERUL V\u0102ZUT PRINTRE LACRIMI   \u201cSl\u0103vit fii, Doamne, care d\u00e2nd lumii suferin\u0163a, Ne-aduci o isb\u0103vire at\u00e2tor dezm\u0103\u0163\u0103ri, \u015ei cu [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3,6],"tags":[],"class_list":["post-13166","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-linkuri-externe"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13166","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13166"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13166\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13169,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13166\/revisions\/13169"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13166"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13166"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13166"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}