{"id":13403,"date":"2013-06-21T08:03:10","date_gmt":"2013-06-21T08:03:10","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=13403"},"modified":"2013-06-21T08:03:10","modified_gmt":"2013-06-21T08:03:10","slug":"teo-cabel-iubire-fara-sfarsit%e2%80%9d","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2013\/06\/21\/teo-cabel-iubire-fara-sfarsit%e2%80%9d\/","title":{"rendered":"Teo Cabel: ,,Iubire f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u0219it\u201d"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>Vr\u00e2nd s\u0103 r\u0103spund\u0103 la \u00eentreb\u0103ri, romanul domnului profesor Traian Ghe Cristea, tip\u0103rit la editura Editgraph, Buz\u0103u, ridic\u0103 alte \u00eentreb\u0103ri, mai numeroase dec\u00e2t cele la care r\u0103spunde.<\/p>\n

De-a lungul istoriei, lu\u00e2nd sub lup\u0103 perioade diferite, vom constata existen\u021ba unor puncte, poate de multe ori, cu aspect disparat, dar \u00een realitate unite prin fire nev\u0103zute. Tot ce a devenit istorie, a fost c\u00e2ndva cotidian, tr\u0103it de oameni\u00a0 care prin modul de a vedea via\u021ba, de a duce mai departe \u00eenv\u0103\u021b\u0103turi primite de la \u00eenainta\u0219i, s-au \u00eenr\u0103d\u0103cinat \u00een amintirea\u00a0 celor din jurul lor, d\u00e2ndu-le speran\u021ba\u00a0 luptei pentru ziua de m\u00e2ine, pentru vise prea \u00eendr\u0103zne\u021be, considerate de unii himere. C\u0103 au fost de apreciat sau nu, au generat reac\u021bii, au obligat la atitudini.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Prin cartea Iubire f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u0219it,<\/strong> \u00a0Traian Ghe. Cristea, profesor, c\u00e2t o via\u021b\u0103 de om, face prezent \u00een via\u021ba noastr\u0103 un astfel de punct \u00een care s-a consumat istoria unor ani din \u00a0care s-a rev\u0103rsat apoi rodul asum\u0103rii acesteia. Mama este, \u00een cartea de fa\u021b\u0103, piatra de temelie a transmiterii credin\u021bei \u00een Dumnezeu, a model\u0103rii aluatului, omului, de la copil la matur.\u00a0 Cum spunea printele N. Steinhardt \u201ed\u0103ruind vei dob\u00e2ndi\u201d. Mama nu poate s\u0103 demonstreze cum cre\u0219te sensibila s\u0103m\u00e2n\u021b\u0103 a credin\u021bei nestr\u0103mutate dec\u00e2t prin propriul exemplu, de multe ori de ne\u00een\u021beles, ira\u021bional pentru micul Emanuel. Fire sensibil\u0103, prea sensibil\u0103, poate, ca un suvoi greu de st\u0103vilit, o f\u00e2nt\u00e2n\u0103 de curiozitate \u0219i nedumerire, copilul g\u0103se\u0219te \u00een mama sa leacul febrei sale de a cunoa\u0219te \u0219i nu oricum: nu pot s\u0103 \u021bin minte dec\u00e2t ce \u00een\u021beleg<\/em>, deci o fire analitic\u0103, devenit peste ani Emanuel Iovi, fostul profesor, dresorul de himere, c\u0103l\u0103tor prin cotloanele scrisului,c\u0103ut\u0103tor de pulberi siderale prin policromia g\u00e2ndurilor<\/em>. Felul de a fi al mamei, bl\u00e2nd\u0103 \u0219i iubitoare, \u00eel f\u0103ceau s\u0103 treac\u0103 peste lipsuri: Erau \u0219i zile seci, c\u00e2nd foamea ne b\u00e2ntuia lacom\u0103 \u0219i pe mas\u0103 n-aveam dec\u00e2t un bo\u021b de m\u0103m\u0103lig\u0103, p\u0103strat de mama \u00eentr-un \u0219tergar alb, de in. Ea nu dispera, \u00eemi z\u00e2mbea \u0219i-mi spunea c\u0103 va preg\u0103ti pentru mine ce n-a v\u0103zut Parisul<\/em>. C\u00e2nd m\u0103 \u00eentorceam sim\u021beam c\u0103 mama a f\u0103cut o minune; mirosea \u00een buc\u0103t\u0103rie at\u00e2t de frumos, \u00eenc\u00e2t s\u0103ream la g\u00e2tul ei, o s\u0103rutam \u0219i o \u00eentrebam dac\u0103 ea face minuni. <\/em>Dar cu ce era \u00a0masa plin\u0103? Felii de m\u0103m\u0103lig\u0103 fripte pe plit\u0103; cartofi cop\u021bi, fr\u0103m\u00e2nta\u021bi cu mujdei de usturoi verde, o groz\u0103vie!. Mama nu m\u00e2nca \u00a0\u00eens\u0103 odat\u0103 cu fiul ei. Acesta observ\u0103 \u0219i o urm\u0103re\u0219te. M\u00e2nca doar cojile de m\u0103m\u0103lig\u0103 \u0219i, pe urm\u0103 spre uimirea copilului spunea: Mul\u021bumescu-\u021bi, Doamne!.<\/em> Sau \u00a0Mama s-a sculat mai diminea\u021b\u0103, ca s\u0103 preg\u0103teasc\u0103 micul dejun. Nu era cine \u0219tie ce, dar mi se p\u0103rea un\u00a0 dejun s\u0103rb\u0103toresc.Un ceai aromat, numai cum ea \u0219tia s\u0103 fac\u0103; p\u00e2ine pr\u0103jit\u0103, uns\u0103 cu margarin\u0103, mieji de nuc\u0103 pudra\u021bi cu zahar \u0219i scor\u021bi\u0219oar\u0103.(…) \u00cen jur totul era curat \u0219i ordonat, iar mama z\u00e2mbitoare \u0219i frumos \u00eembr\u0103cat\u0103 pentru Sf\u00e2nta Biseric\u0103. Avea chipul luminos… <\/em>\u00centr-o iarn\u0103 cumplit\u0103, cei doi r\u0103m\u0103seser\u0103 f\u0103r\u0103 lemne, av\u00e2nd doar cu o biat\u0103 lamp\u0103 de gaz. Rina, prescurtarea de la Ecaterina, numele mamei, r\u0103cit\u0103 nu dorea s\u0103-\u0219i sperie b\u0103iatul, se lupta cu boala: S\u0103 nu te sperii de ce-i afar\u0103, de starea mea, b\u0103iete. A\u0219a e \u00een via\u021b\u0103; mai trece omul \u0219i prin zile negre. Mai r\u0103u c\u00e2nd \u00een suflet e viscol, c\u00e2nd \u00een inim\u0103 b\u00e2ntuie furtuni \u0219i c\u00e2nd \u00een g\u00e2nduri p\u0103trunde otrava disper\u0103rii. Leacul nostru- i credin\u021ba. Credin\u021ba \u00een bine, ea ne ajut\u0103 s\u0103 rezist\u0103m cu d\u00e2rzenie…<\/em> Duc\u00e2ndu-se dup\u0103 ultimul m\u0103lai r\u0103mas, s\u0103 fac\u0103 un terci, g\u0103se\u0219te u\u0219a de la magazie deschis\u0103 de viscol \u0219i \u00a0zarv\u0103 mare f\u0103cut\u0103 de vr\u0103biile ce c\u0103utau ad\u0103post \u0219i se cuib\u0103riser\u0103 pe hol.<\/p>\n

\u00a0– Nu te teme, b\u0103iete. P\u0103s\u0103rile cerului sunt \u00eenfometate \u0219i \u00eenfrigurate.[…] <\/em><\/p>\n

\u00a0– Ce s\u0103 fac acum? spune Emanuel. <\/em><\/p>\n

\u00a0– S\u0103 le aju\u021bi. Ia jum\u0103tate din m\u0103laiul pentru terciul promis \u021bie, pune ap\u0103 cald\u0103 peste el, fr\u0103m\u00e2nt\u0103 bine \u0219i d\u0103-le s\u0103 m\u0103n\u00e2nce, f\u0103r\u0103 s\u0103 le sperii. <\/em><\/p>\n

\u00a0 – Dar noi ce-o s\u0103 m\u00e2nc\u0103m dac\u0103 le dau din m\u0103laiul pentru terci? <\/em><\/p>\n

\u00a0 – Fii f\u0103r grij\u0103, nu ne las\u0103 pe noi Dumnezeu<\/em>.<\/p>\n

B\u0103iatul face ce i se spune, dup\u0103 care mama \u00eei poveste\u0219te de la ce sf\u00e2nt\u0103 vine numele ei, de Ecaterina, \u0219i c\u00e2t a p\u0103timit mucenica. Fascinat, dar \u0219i pus serios pe g\u00e2nduri este trezit la realitate de cioc\u0103nituri \u00een u\u0219\u0103. Venise buna \u0219i milostiva noastr\u0103 vecin\u0103.<\/em> Zise: V-am adus ceva de-ale gurii \u0219i o sticl\u0103 cu gaz,pentru lamp\u0103,c\u0103 e greu pe a\u0219a\u00a0 vreme s\u0103 n-ai nici de unele. Da de ce sta\u021bi \u00een frig? B\u0103nuiesc eu, s-au terminat lemnele. Hai, c\u0103 dup\u0103 ce plec, m\u0103 \u00eentorc s\u0103 v-aduc un co\u0219 de cioc\u0103l\u0103i de porumb, c\u0103 tot \u00eei rod \u0219oarecii \u00een magazia mea<\/em>.<\/p>\n

Aceste exemple s-au \u00eentip\u0103rit \u00een mintea omule\u021bului ca \u00eencrustate \u00een piatr\u0103.<\/p>\n

Scena petrecut\u0103 la cimitir a pus sufletul \u0219i mintea b\u0103iatului \u00een fa\u021ba unor grele concluzii. A v\u0103zut o fa\u021b\u0103 neb\u0103nuit\u0103 a realit\u0103\u021bii, tr\u0103it\u0103 frumos l\u00e2ng\u0103 fiin\u021ba care i-a dat via\u021b\u0103, singur\u0103tatea, cu mu\u0219c\u0103tur\u0103 ad\u00e2nc\u0103, sim\u021bit\u0103 doar la morm\u00e2ntul celor care nu mai sunt. O matrice a devenirii. Aspecte pe care trebuie s\u0103 le \u00eent\u00e2lneasc\u0103, ca apoi s\u0103 le \u00een\u021beleag\u0103, m\u0103car mai t\u00e2rziu.<\/p>\n

Toate acestea \u0219i le aduce aminte cu mari emo\u021bii chiar dac\u0103 cu c\u00e2t \u00eenainta \u00een v\u00e2rst\u0103, cu at\u00e2t \u00eel l\u0103trau mai mult grijile \u0219i era zilnic nemul\u021bumit, m\u0103cin\u00e2ndu-se \u00een interiorul fiin\u021bei sale. <\/em>Iovi este un scrupulos, Se f\u0103cuse m\u0103ri\u0219or, cu cartea nu st\u0103tea prea bine, nu pentru c\u0103 nu lar fi dus capul; dimpotriv\u0103, minte avea cu carul,slav\u0103 Domnului! ci pentru c\u0103 prea vroia s\u0103 despice firul \u00een patru, s\u0103 ni se deschid\u0103 ochii \u0219i s\u0103 vad\u0103 \u0219i el mai limpede lucrurile, probleme vie\u021bii lui pe p\u0103m\u00e2ntul acesta.<\/em><\/p>\n

Dragostea \u0219i credin\u021ba mamei, l-au ocrotit, dar \u00een fa\u021ba zbuciumatului sentiment al dragostei, \u00een fa\u021ba \u00eentreb\u0103rilor chinuitoare despre ce e iubirea si de c\u00e2te feluri, r\u0103spunsurile sau sfaturile nu\u00a0 aveau consisten\u021ba dorit\u0103. \u201eFe\u021bele iubirii\u201d \u00eel perpelesc pe Emanuel: Cum adic\u0103 iubire? C\u0103 eu aud de la oameni \u201eTe iubesc cut\u0103ric\u0103<\/em>\u201d, g\u00e2ndea el dar, Iubirea este ca o dulce c\u0103ldur\u0103 \u00eempr\u0103\u0219tiat\u0103 de razele de soare, prim\u0103vara \u00een toat\u0103 fiin\u021ba omului. E ca un soare l\u0103untric,<\/em> \u00eei spune mama. Lui \u00eens\u0103 \u00eei luau foc obrajii c\u00e2nd o vedea sau se g\u00e2ndea la \u021big\u0103ncu\u0219a Saveta. (…)el sim\u021bea pentru fata cu cire\u0219e la urechi altceva dec\u00e2t sim\u021bise p\u00e2n\u0103 atunci pentru o fiin\u021b\u0103, o altfel de iubire dec\u00e2t pentru mama sa.<\/em> Iubire mare a fost pentru ea! La bostan\u0103, la pepeni, dup\u0103 scena de amor, a urmat am\u0103r\u0103ciunea, Saveta nu era singur\u0103 \u00eei distrase aten\u021bia c\u00e2t ceilal\u021bi au \u00eencarcat c\u0103ru\u021ba cu pepeni.\u00a0 Dep\u0103\u0219ind m\u0103sura la ad\u0103postul \u00eentunericului, un confrate al \u021big\u0103ncii l-a trosnit de la l\u0103sat mai mult mort dec\u00e2t viu. Dar, la poli\u021bie, Emanuel s-a f\u0103cut c\u0103 nu o cunoa\u0219te pe Saveta, pentru a nu fi pedepsit\u0103. Mare caracter! F\u0103cut de ru\u0219ine, umilit, b\u0103tut, b\u0103iatul nu se r\u0103zbun\u0103. \u00cenv\u0103\u021b\u0103tura mamei \u00a0a dat roade! Cuprins de remu\u0219c\u0103ri se duce la preot, acesta cu bl\u00e2nde\u021be \u00eei spune: \u201eVenim pe lume din mare iubire, decoperim at\u00e2tea feluri de a iubi, dar nu \u0219tim, Emanuele, c\u0103 prin iubire, ne \u00een\u0103l\u021b\u0103m, nu ne cobor\u00e2m. Noi nu c\u0103dem \u00een iubire, ci \u00eei ie\u0219im \u00een \u00eent\u00e2mpinare…\u201d<\/p>\n

Apoi descoper\u0103 c\u0103 \u201esi din iubire se poate muri<\/strong>\u201d. Stelu\u021ba, vecina lor, Cum s\u0103 moar\u0103 fata aia minunat\u0103, bun\u0103 \u0219i frumoas\u0103 ca o z\u00e2n\u0103?<\/em><\/p>\n

A avut multe aventuri, Emanuel, amoroase, spre necazul Rinei c\u0103 nu se a\u0219eaz\u0103 \u0219i el la casa lui ca tot cre\u0219tinul. A avut \u00eens\u0103 noroc \u0219i de \u201e\u00eengeri p\u0103zitori\u201d, unul fiind, profesoara de rom\u00e2n\u0103, care o repezit-o pe femeia de servici, considerat\u0103 \u0219i codoa\u0219\u0103 pentru c\u0103 spiona cadrele turn\u00e2ndu-le la Securitate. Personajul nostru face cuno\u0219tin\u021b\u0103 cu fa\u021ba ascuns\u0103 \u0219i periculoas\u0103 a ipocriziei umane, a r\u0103ut\u0103\u021bii gratuite, a felului de a fi al unora dintre semenii s\u0103i, profesori, colegi…<\/p>\n

Vremurile copil\u0103riei, adolescen\u021bei, tinere\u021bii \u0219i chiar ale maturit\u0103\u021bii lui Emanuel sunt str\u0103b\u0103tute de schimb\u0103ri sociale, ce altereaz\u0103 comportamentul oamenilor. Imprevizibilul este ca un \u0219arpe p\u00e2ndind din toate b\u0103l\u0103riile fin\u021bei umane.<\/p>\n

Aventurile\u00a0 amoroase ale lui Iovi se opresc \u00eens\u0103 brusc, la \u00eent\u00e2lnirea persoanei care avea s\u0103-i devin\u0103 so\u021bie, Daria. Pe c\u00e2t de mult l-a tulburat acest vierme al amorului a\u0219a a disp\u0103rut odat\u0103 cu g\u0103sirea a ceea ce c\u0103uta de mult\u0103 vreme. Nu focul aventurilor, ci c\u0103ldura unui c\u0103min, bucuria unei familii.<\/p>\n

Iubire f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u0219it<\/strong> se posteaz\u0103 ca o born\u0103, pentru acea perioad\u0103, din punct de vedere al vie\u021bii sociale, al devenirii personale. Conflictul acerb al scrupulosului profesor este domolit \u0219i canalizat pozitiv dup\u0103 discu\u021bia cu preotul Gheorghe venit la spital. Sentimentul de goliciune vine din pierderea nedorit\u0103 a \u00eencrederii \u00een sine \u0219i abuziva cantonare \u00een s\u0103la\u0219ul modestiei.<\/em> Experien\u021ba de via\u021b\u0103 a p\u0103rintelui, \u00een slujba unui destin f\u0103r\u0103 orar s\u0103pt\u0103m\u00e2nal nici chiar zilnic, pune un diagnostic spiritual de echilibru. Totul \u021bine de echilibru. Modestia \u00a0cantonat\u0103 \u00een alte c\u0103m\u0103ri ale sufletului \u0219i mai mult dec\u00e2t trebuie, dezechilibreaz\u0103 balan\u021ba existen\u021bei. Sf\u00e2r\u0219itul este normal: \u00een univers unii vin al\u021bii pleac\u0103, rostul nu este anticipativ. Profesorul pleac\u0103 din lumea \u00een care s-a zb\u0103tut s\u0103 \u00eempace dileme, pe o banc\u0103, \u00een fa\u021ba bisericii, ca \u0219i cum corpul greu de materie nu mai poate urma sufletul deta\u0219at de efemerul acestei vie\u021bi. Dornic de a g\u0103si o dragoste din care a b\u0103ut c\u00e2te pu\u021bin, doar s\u0103 nu moar\u0103 de sete, cultivat\u0103 de mama sa, candidat la alunecarea din timp, \u00een univers (…), descoperise, \u00een final, cine este el cu adev\u0103rat \u00eentre actorii care l-au p\u00e2ndit cu furie, c\u00e2ndva, \u00a0<\/em>pe alt mal dec\u00e2t cel pe care mul\u021bi se afl\u0103 ca \u0219i colega lui care-i spunea ce \u00eenv\u0103\u021base de la mama ei: Natali\u021bo, nu fi proast\u0103, v\u00e2r-te-n fa\u021b\u0103. Nimic s\u0103 nu te mul\u021bumeasc\u0103 la altul; tu s\u0103 g\u0103se\u0219ti nod \u00een papur\u0103 ori\u0219icui. S\u0103 vaz\u0103 cei din jurul t\u0103u c\u0103 tu e\u0219ti cea mai de\u0219teapt\u0103. S\u0103-i vezi la picioarele tale.\u00a0 <\/em><\/p>\n

\u00cenv\u0103\u021b\u0103turile mamei, energie motrice, sunt indicatoare de necontestat. Indiferent\u00a0 c\u00e2t de contrastante sunt personajele \u00een via\u021ba lor. \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0<\/em><\/p>\n

Autorul spune \u00een \u201ePreludiu\u201d-l simfoniei sale: Uneori m\u0103 \u00eentreb cine are ori va avea nevoie de aceste n\u0103t\u00e2ngi dest\u0103inuiri pe care mereu le-am socotit tr\u0103d\u0103ri ale sufletului prin rostire. Z\u0103d\u0103rnicie s\u0103 fie oare c\u0103 eu vorbesc din pe\u0219ter\u0103 cu mine, cu tine, cu voi?<\/em><\/p>\n

R\u0103spunsul \u00eel d\u0103, par\u021bial, dar edificator, semnatara prefa\u021bei, prof. drd. Sava Manuela Camelia: \u201eEste o carte cum pu\u021bini scriitori au \u0219tiut s\u0103 pl\u0103smuiasc\u0103, autorul situ\u00e2ndu-se \u00een descenden\u021ba unui Ion Creang\u0103 (care o adorase pe Smaranda cea f\u0103c\u0103torare de minuni), a lui Ion Slavici (care concretizase portretul mamei duioase, zg\u00e2rcite, dar iubitoare \u00een \u201eMara\u201d) sau a lui Lucian Blaga (care \u00eei era recunosc\u0103tor acelei Eine Urmutter, mama primar\u0103, primordial\u0103), scriitori care au \u00eenchinat, la r\u00e2ndul lor, iubirea f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u0219itul sfintelor fiin\u021be care le-au dat via\u021b\u0103.\u201d<\/em><\/p>\n

\n

Teo Cabel\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Vr\u00e2nd s\u0103 r\u0103spund\u0103 la \u00eentreb\u0103ri, romanul domnului profesor Traian Ghe Cristea, tip\u0103rit la editura Editgraph, Buz\u0103u, ridic\u0103 alte \u00eentreb\u0103ri, mai [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-13403","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13403","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13403"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13403\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13406,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13403\/revisions\/13406"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13403"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13403"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13403"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}