{"id":14287,"date":"2013-07-27T08:21:15","date_gmt":"2013-07-27T08:21:15","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=14287"},"modified":"2013-07-27T08:21:15","modified_gmt":"2013-07-27T08:21:15","slug":"arcadie-suceveanu-ilie-motrescu-poezie-si-destin","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2013\/07\/27\/arcadie-suceveanu-ilie-motrescu-poezie-si-destin\/","title":{"rendered":"Arcadie Suceveanu – “Ilie Motrescu: poezie \u015fi destin”"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>“Genera\u0163ia mea a crescut \u015fi s-a format sub spectrul mor\u0163ii lui Ilie Motrescu. Enigmatica sa dispari\u0163ie din vara anului 1969 era \u00een acela\u015fi timp un avertisment indirect pe care KGB-ul ni-l adresa \u015fi nou\u0103, tinerilor poe\u0163i rom\u00e2ni din Bucovina, “na\u0163ionali\u015fti” prin defini\u0163ie, care trebuiau “reeduca\u0163i” prin \u00eenfrico\u015fare, obedien\u0163\u0103 \u015fi reducere la t\u0103cere. Noua genera\u0163ie de scriitori rom\u00e2ni ce se prefigura la Cern\u0103u\u0163i la sf\u00e2r\u015fitul anilor \u201970 \u2013 \u00eenceputul anilor \u201980 nu putea fi dec\u00e2t un motiv de \u00eengrijorare \u015fi nelini\u015fte pentru autorit\u0103\u0163ile care urm\u0103reau iradierea trecutului “burghezo-mo\u015fieresc rom\u00e2n”, eliminarea definitiv\u0103 a elementului autohton din via\u0163a social-cultural\u0103. Ilie Motrescu devenise pentru noi emblema t\u00e2n\u0103rului poet \u015fi ziarist care pl\u0103tise tribut de s\u00e2nge pentru demnitatea de a fi rom\u00e2n, pentru g\u00e2ndirea \u015fi atitudinea sa nonconformiste, ce\u00a0 nu se prea \u00eenscriau \u00een schemele ideologice ale regimului. Fiecare dintre noi eram con\u015ftien\u0163i c\u0103 am fi putut fi chiar noi jertfa. Ori c\u0103 \u00een orice moment ne putea veni \u015fi nou\u0103 r\u00e2ndul. Intuiam c\u0103 unii “prieteni” din anturajul nostru poart\u0103 tunica lui felix edmun\u00addovici pe sub c\u0103ma\u015f\u0103\u2026 Mai mult instinctiv, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 am reu\u015fit s\u0103 ne consolid\u0103m – un nucleu de patru-cinci prieteni – sub flamura idealului poetic, consacr\u00e2ndu-ne studiului, lecturilor \u015fi scrisului (despre acest mic cerc poetic de la Cern\u0103u\u0163i am mai scris \u015fi cu alte ocazii). Supraveghea\u0163i \u00eendeaproape de profesorul universitar, poetul Vasile Levi\u0163chi, ne \u00eentruneam periodic spre a ne citi \u015fi analiza produc\u0163iile literare, adunam cu aviditate c\u0103r\u0163i \u015fi reviste rom\u00e2ne\u015fti pentru bibliotecile personale. Ner\u0103bd\u0103tori \u015fi impruden\u0163i, nonconfor\u00admi\u015fti, ne scriam textele \u00een grafie latin\u0103, sfid\u00e2nd alfabetul “imperial”. Se r\u0103zvr\u0103tea \u00een noi zborul fr\u00e2nt \u015fi destinul ne\u00eemplinit al (con)fratelui Ilie, mort la numai 27 de ani. \u00cencercam s\u0103-l r\u0103zbun\u0103m prin rezisten\u0163\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, prin visare \u015fi poezie\u2026<\/p>\n

Timp de peste dou\u0103zeci de ani nimeni n-a avut voie s\u0103-i pomeneasc\u0103 numele. Cei care \u00eencercau s\u0103 vorbeasc\u0103 ori s\u0103 scrie despre el erau suspecta\u0163i de subversiune \u015fi sanc\u0163iona\u0163i. Cazul lui Mihai Guzun, care a fost constr\u00e2ns s\u0103 plece din func\u0163ia de redactor- \u015fef al ziarului Tinerimea Moldovei<\/em>, pentru c\u0103, \u00een 1982, publicase un articol al lui Pavel Pelin despre poetul Ilie Motrescu, fostul coleg al acestuia de la Zorile Bucovinei<\/em>, este binecunoscut \u00een mediile intelectuale. Sporadic, o mic\u0103 parte din poeziile lui Motrescu au ap\u0103rut \u00een c\u00e2teva ziare \u015fi culegeri colective din Chi\u015fin\u0103u \u015fi Cern\u0103u\u0163i.\u00a0 Dar abia \u00een perioada Gorbaciov s-a putut lansa proiectul edit\u0103rii unui volum \u00een care s\u0103 fie adunate toate textele r\u0103mase de la el. Manuscrisele, cea mai \u00eensemnat\u0103 parte din ele, se aflau la Ion \u0162\u00e2buleac, bunul s\u0103u prieten \u015fi coleg de la Zorile Bucovinei<\/em>, cel care, prin eforturi inimaginabile, \u00eenfrunt\u00e2nd ostilitatea \u015fi amenin\u0163area autorit\u0103\u0163ilor, \u00een septembrie 1969, abia la trei luni dup\u0103 tragicul deznod\u0103m\u00e2nt, a reu\u015fit s\u0103 descopere locul \u00een care fusese \u00eenhumat, pe ascuns, cadavrul poetului. Din nefericire, Ion \u0162\u00e2buleac a \u00eent\u00e2rziat nepermis de mult apari\u0163ia c\u0103r\u0163ii, rat\u00e2nd, mai mult sau mai pu\u0163in justificat, din motive mai mult sau mai pu\u0163in obiective, c\u00e2teva \u015fanse \u015fi oferte. Abia \u00een 2000, la mai bine de treizeci de ani de la dispari\u0163ia prietenului s\u0103u, el se decide s\u0103 prezinte spre publicare volumul selectiv de poezii \u015fi publicistic\u0103 Hora vie\u0163ii<\/em>, restituind familiei Motrescu manuscrisele ce i le \u00eencredin\u0163ase \u00een acel nefericit an 1969. Ap\u0103rut\u0103 \u00een 2001 sub egida Editurilor Augusta din Timi\u015foara \u015fi Alexandru cel Bun din Cern\u0103u\u0163i, \u00eendelung elaborat\u0103 de c\u0103tre Ion \u0162\u00e2buleac, \u00eenso\u0163it\u0103 de o expunere autobiografic\u0103 sub form\u0103 de jurnal, precum \u015fi de minu\u0163ioase note \u015fi comentarii, de evoc\u0103ri \u015fi dedica\u0163ii ale celor care l-au cunoscut pe autor \u00een via\u0163\u0103, de prefa\u0163a lui Mihai Cimpoi, cartea pune \u00een valoare crea\u0163ia celui pe care Adrian Dinu Rachieru l\u2011a numit “un posibil Labi\u015f al “celeilalte” Bucovine”.<\/p>\n

Nu doar sf\u00e2r\u015fitul tragic al poetului bucovinean, ce \u00eel repet\u0103 pe cel al lui Labi\u015f, face valabil\u0103 aceast\u0103 asociere; ea este sus\u0163inut\u0103 \u015fi de temperamentul impetuos, carpatic<\/em>, de figura sa “stihiinic\u0103” de neoromantic expresionist preocupat de ad\u00e2ncurile existen\u0163iale, pe care \u015fi-o asumase \u00een mod programatic: “Ad\u00e2nc, spre ad\u00e2ncime, ca N.Labi\u015f, \/ dar mai frumos ca el. Cuv\u00e2ntul? Care?”. Ceea ce ni se pare surprinz\u0103tor la un t\u00e2n\u0103r de dou\u0103zeci \u015fi ceva de ani (vai, jocurile destinului cum au schimbat raporturile de v\u00e2rst\u0103 dintre noi: el, atunci<\/em>, mai mare ca mine cu zece ani, eu, acum<\/em>, mai b\u0103tr\u00e2n ca el cu dou\u0103zeci \u015fi cinci\u2026) este gravitatea cu care prive\u015fte lumea, perceperea poeziei ca sens existen\u0163ial.<\/em> \u00cen textele lui Ilie Motrescu poezia nu se afl\u0103 \u00een cuvinte, \u015fi nici dincolo de cuvinte, ci \u00een chiar fibra existen\u0163ial\u0103, \u00een emana\u0163iile energetice ale destinului. “Tot ce se (pe)trece \u00een limbaj chiar are loc \u00een realitate. Din pre-text realitatea devine text. Din text ea devine intertext, \u0163es\u0103tur\u0103 vie de for\u0163e, de energii, de voin\u0163e” (\u015etefan Hostiuc, Hora vie\u0163ii sau agonul devenirii \u00eentre teleos \u015fi thanatos<\/em>, Septentrion literar, nr.1-2\/2002<\/em>). Cuvintele nu au nimic artificios, fiind chiar vocabule vii ale fiin\u0163ei. Metaforele \u015fi imaginile par a nu fi expresia literarit\u0103\u0163ii, ci energie fiin\u0163ial\u0103, tensiune tragic\u0103. Cu alte cuvinte, textul poetic este chiar textul vie\u0163ii.<\/p>\n

Poeziile exprim\u0103, pe de o parte, elanurile vitaliste, setea romantic\u0103 de absolut, \u015fi, pe de alta, \u00eensemnele predestin\u0103rii \u015fi fatalit\u0103\u0163ii, abisul existen\u0163ial. Din prima categorie fac parte poemele n\u0103scute din intensitatea tr\u0103irii v\u00e2rstei tinere, dintr-un preaplin al vie\u0163ii. Ca \u015fi la Nicolae Labi\u015f, \u00een ele respir\u0103 un entuziasm juvenil, fream\u0103tul fiin\u0163ei \u00een fa\u0163a frumuse\u0163ilor lumii: V\u0103zui l\u0103stunii, Balad\u0103 t\u00e2rzie, Sub fruntea mea f\u0103r\u0103 cunun\u0103\u2026, A\u015fa cum e\u015fti, Sunt Voievodul, Argint,\u00a0 Reportaj nostalgic, \u00cen lipsa ta\u2026, Toast, Semn, Simfonic\u0103, Dezl\u0103n\u0163uire, Intimi\u00adtatea frunzei, Monolog de iarn\u0103, Cu ochiul inundat de-o auror\u0103.<\/em> Fiin\u0163a poetului e senin\u0103, solar\u0103, deschi\u00ads\u0103 spre bucu\u00adriile vie\u00ad\u0163ii, viteaz\u0103, de “voie\u00advod cu sceptru \u015fi co\u00adroa\u00adn\u0103” decis s\u0103 por\u00adneasc\u0103 “r\u0103zboi cum\u00adplit cu nedrep\u00adt\u0103\u0163ile lumii”, \u00eemb\u0103tat de “edenul alb”, trec\u00e2nd prin “impe\u00adriul mirific, f\u0103r\u0103 hotare” “la s\u0103rb\u0103\u00adtoarea de pace \u015fi lumini”. \u00cen c\u00e2teva din aceste poeme, de o pronun\u0163at\u0103 structur\u0103 epic\u0103, melancolice, muzicale, se prefigureaz\u0103 o “mic\u0103 mitologie” a muntelui. Modelul liric este, bine\u00een\u0163eles, Labi\u015f, poetul n\u0103scut la M\u0103lini,\u00a0 de cealalt\u0103 parte a muntelui sec\u0163ionat de m\u00e2na nedreapt\u0103 a istoriei, la doar c\u00e2teva zeci de kilometri de Crasna lui Ilie Motrescu. Imaginile muntelui \u015fi ale copil\u0103riei apar configurate pe un fond emotiv \u015fi sunt descrise \u00een culori pure, de o inimitabil\u0103 arom\u0103 bucovinean\u0103. Piesa emblematic\u0103 este Semn<\/em>, mostr\u0103 de mare poezie, care poate fi citit\u0103 ca o mic\u0103 istorie concentrat\u0103 a neamului rom\u00e2nesc de la poalele Carpa\u0163ilor: “Sub muntele b\u0103tr\u00e2n \u015fi-mp\u0103durit \/ molizii grei se pr\u0103bu\u015fesc \u00een mit, \/ str\u0103bunii mei se pr\u0103bu\u015fesc \u015fi ei \/ cu vremile de-a valma peste zei. \/ \u015ei-a\u015fa cum vin din coame de Carpa\u0163i \/ se-ntunec\u0103 genunea de b\u0103rba\u0163i \/ scobor\u00e2tori din seme\u0163ia dac\u0103 – \/ se lupt\u0103-aici cu moartea \u015fi se-mpac\u0103. \/ P\u00e2n\u0103 aici venir\u0103 s\u0103 se-nfrunte \/ virtu\u0163ile romane cu cremenea de munte; \/ molizii tari \u015fi brazii aici s-au pr\u0103bu\u015fit \/ peste m\u00e2nia turcului pocit. \/ Cu bra\u0163ul vl\u0103guit de grele arme \/ sub muntele acesta \u015etefan doarme\u2026 \/ Sub muntele acesta neamul meu \/ r\u0103sare-ntre P\u0103m\u00e2nt \u015fi Dumnezeu”. Cea de-a doua categorie o reprezint\u0103 poeziile \u015fi fragmentele de jurnal pline de medita\u0163ii grave, de viziuni dramatice \u015fi de amenin\u0163\u0103toare presim\u0163iri. Poetul este \u00een c\u0103utarea sensului existen\u0163ial, a ad\u00e2ncului<\/em>, a tainei vie\u0163ii \u015fi mor\u0163ii. Versurile sunt b\u00e2ntuite de o neagr\u0103 fatalitate, a c\u0103rei umbr\u0103 fatidic\u0103 \u00ee\u015fi las\u0103 semnele peste tot: “\u015ei m\u0103 chinuie-o p\u0103rere \/ s\u0103 m\u0103 fac soclu de piatr\u0103. \/ S\u0103-mi retrag umbra-n t\u0103cere”; “via\u0163a mi-i at\u00e2t de mic\u0103”; “Pentru c\u0103 mi-i vrerea \/ ne-ndurat\u0103-n toate, \/ vor s\u0103 m\u0103 doboare \/ focuri detunate”; “Am o moarte \u015fi eu \u015fi vreau s-o tr\u0103iesc” (teribil vers!); ” \u2013 Cine-i umbra? Eu sunt cine?” etc. De o neagr\u0103 fatalitate, dar nu \u015fi de un pesimism depresiv, cum s-ar putea \u00een\u0163elege. Spiritul vitalist al poetului, firea sa impetuoas\u0103 lupt\u0103 cu moartea, nu accept\u0103 resemnarea mioritic\u0103. Pl\u00e2nsul s\u0103u nu este unul bacovian, al agoniei \u015fi dezol\u0103rii, ci unul “b\u0103rb\u0103tesc”, r\u0103zvr\u0103tit, f\u0103r\u0103 lacrimi \u015fi lamenta\u0163ii. Sentimentul mor\u0163ii este tr\u0103it ca o “iminen\u0163\u0103 continu\u0103”, ca o proximitate ineluctabil\u0103. Poate c\u0103 tirania acestei premoni\u0163ii \u00eel f\u0103cea pe poet s\u0103-\u015fi tr\u0103iasc\u0103 clipa cu febrilitate, \u00eentr-o continu\u0103 trepida\u0163ie nervoas\u0103 (a\u015fa cum se vede din jurnal), de parc\u0103 presim\u0163ea subversiunea Parcelor apropiindu-\u015fi perfidele foarfece de firul destinului s\u0103u. Poeziile din aceast\u0103 serie, cel pu\u0163in unele dintre ele (C\u00e2ntecul v\u00e2sla\u015fului, Hora vie\u0163ii, Moartea lui Einstein, Ascult\u00e2nd timpul, Sub cerul acesta\u2026, Canonul II, Temeinicia lumii, Lira ploii, Goluri \u00een abecedar, Zodie bun\u0103\u2026, Am iubit cu at\u00e2ta n\u0103dejde\u2026, Alean, Pe unde, suflete\u2026, Rug\u0103ciune, Dac\u0103 mai supra\u00advie\u0163uiesc\u2026<\/em>) se desprind de modelul romantic \u015fi arat\u0103 un Motrescu mai pu\u0163in retoric, \u00eenclinat spre introspec\u0163ie \u015fi analiz\u0103. Simbolurile \u015fi sistemul lor de imagini sunt ale paradigmei moderne. Sensul este mai greu de descifrat, sugestiile nu mai stau la suprafa\u0163\u0103, simbolurile nu mai sunt at\u00e2t de explicite. Bunavestire<\/em>, de exemplu, scris\u0103 \u00een vers liber, \u00een sintagme mai fr\u00e2nte, con\u0163ine imagini\u00a0 radicale, expre\u00adsioniste: “Sunt plin de vedenii \u015fi alb de lumin\u0103”; “sunt orga materiei, mic fenomen” (extraordinar\u0103 metafor\u0103!). C\u00e2ntecul v\u00e2sla\u015fului<\/em>, una dintre cele c\u00e2teva mici capodopere ale lui Motrescu, simbolizeaz\u0103 odiseea spiritului pe c\u0103ile ini\u0163ierii \u015fi cunoa\u015fterii, \u00een c\u0103utarea idealului suprem: “Am cutezat spre larg, de-acum \/ mi-s a\u015ftrii c\u0103l\u0103uz\u0103 \u015fi valurile drum \/ \u015fi-un g\u00e2nd ce semenii \/ de pe mal n-o s\u0103-l auz\u0103. \/ C\u00e2\u0163i ani vor fi de-atunci, \/ c\u00e2nd se prelinse steaua c\u0103z\u0103toare \/ \u015fi m\u0103 avea o mam\u0103 iubitoare? \/ N-am ornic, n-am busol\u0103 \u015fi nici c\u00e2rm\u0103: \/ Ce e-nainte? \/ Ce-a r\u0103mas \u00een urm\u0103?\u2026 \/ E c\u00e2mp de ape, muzic\u0103 de stele \/ \u015fi-un singur matelot \/ se mai c\u0103zne\u015fte-\u00eenot \/ cu v\u00e2sla \u015fi cu visul printre ele. \/ Mi-e team\u0103? \/ A\u015f! Am cutezat \u00een larg \/ cu-o zdrean\u0163\u0103 de credin\u0163\u0103 \/ legat\u0103 de catarg \/ \u015fi-un c\u00e2ntec c\u00e2t nu-s m\u0103rile de larg. \/ \u2026Talazurile vremii vin \u015fi trec \/ \u015fi nu m\u0103 mai \u00eenec, \/ \u015fi nu m\u0103 mai \u00eenec\u2026”. Dup\u0103 enigmatica dispari\u0163ie a poetului, presupus a fi fost mai \u00eent\u00e2i \u00eempu\u015fcat, apoi dus \u015fi aruncat \u00een apele Prutului, poezia s-a relevat altfel cititorului, sf\u00e2r\u015fitul ei mai cu seam\u0103 f\u0103c\u00e2nd s\u0103 fie \u00een\u0163eleas\u0103 ca o previziune a mor\u0163ii. Moartea lui Einstein<\/em> e o frumoas\u0103 parabol\u0103 a limitei cunoa\u015fterii umane \u015fi a Ideii triumf\u0103toare: Einstein, care n\u0103zuia s\u0103 m\u0103soare abisul “cu-o preasub\u0163ire sfoar\u0103 de lumin\u0103” spre a alunga \u00eentunericul din cugetele oamenilor, este oprit la un moment dat de glasul divin, la fel ca alt\u0103dat\u0103 ziditorii Turnului Babel: “P\u00e2n\u0103 aici, Einstein, \u00eencolo nu se poate!”; dup\u0103 pr\u0103bu\u015firea “teribilului mo\u015fneag”, \u00eens\u0103, a r\u0103mas Ideea \u2013 “cel\u0103lalt Einstein”, spre a lupta \u00een continuare pentru triumful cunoa\u015fterii. Aceste poeme, unele excep\u0163ionale, indic\u0103 punctul de sus pe care l-a atins Motrescu, direc\u0163ia \u00een care ar fi putut evolua poezia sa.<\/p>\n

Adunat cu grij\u0103 \u015fi meticulozitate de c\u0103tre \u00eengrijitorul edi\u0163iei din fragmente disparate \u015fi bruioane extrase din manuscrise, jurnalul este un autoportret sui generis, ce “deconspir\u0103” via\u0163a intim\u0103 a poetului, partea nev\u0103zut\u0103 a preocup\u0103rilor, convingerilor \u015fi viziunilor sale. A\u015fa cum reiese din el, Ilie Motrescu studia atent lumea, valorifica texte, aduna material de via\u0163\u0103 pentru a-l transfigura ulterior \u00een poezie. Cu alte cuvinte, explora via\u0163a, se preg\u0103tea pentru o carier\u0103 de profesionist al cuv\u00eentului artistic. Era pentru el perioada temeinicelor asimil\u0103ri \u015fi experien\u0163e prin care trece orice t\u00een\u0103r creator dornic de a-\u015fi d\u0103rui via\u0163a scrisului. Preocup\u0103rile sale sunt multe \u015fi diverse, dar c\u00e2teva iau form\u0103 de obsesie \u2013 “temeinicia lumii”, sensul vie\u0163ii \u015fi taina mor\u0163ii, actul scrisului, condi\u0163ia creatorului. “Nedeprins cu conven\u0163iile \u015fi masca”, “dup\u0103 firea munteanului”, el gloseaz\u0103 asupra a\u015fez\u0103rii gre\u015fite a lumii, intr\u0103 \u00eentr-o nesf\u00e2r\u015fit\u0103 polemic\u0103 cu iner\u0163iile \u015fi str\u00e2mb\u0103t\u0103\u0163ile din societate, deconspir\u0103 contrastele existen\u0163ei: “M\u0103-ntrebi cum e lumea, copile? \/ A\u015fa \u015fi a\u015fa. \/ De te ui\u0163i la ea cu ochi buni, \/ e bun\u0103, \/ c\u00e2nd o prive\u015fti cu ochi r\u0103i, \/ e rea. \/ P\u0103zea! R\u0103u mu\u015fc\u0103 vipera. \/ Nici n-o huli, \/ nici l\u0103uda. \/ Ridic\u0103-\u0163i din principii (iluzii) lumea ta. \/ Pu\u0163in\u0103 \u015fi s\u0103rac\u0103, dar a ta. \/ Cu cea de-aievea f\u0103-le toate-n glum\u0103 \/ cum face un clovn, un ghidu\u015f iste\u0163. \/ Pe suflet pune-\u0163i lespezi \u015fi pece\u0163i”; “Ar fi timpul s\u0103 ne trimit\u0103 Prea \u00cenaltul un alt decalog, c\u0103 vechile porunci s-au demonetizat. Le profaneaz\u0103 fariseii. 4.II.1969″ etc. Mai multe fragmente adeveresc caracterul puternic \u015fi vitalitatea lui Ilie Motrescu, aflat \u00eentr-o permanent\u0103 stare de ne\u00eemp\u0103care \u015fi revolt\u0103 \u00eempotriva timpului, r\u0103zvr\u0103tirea spiritului \u00eensetat de via\u0163\u0103 \u015fi ideal: ” P\u00e2n\u0103 s\u0103-mi uit pe undeva (via\u0163a \u2013 \u015fters<\/em>) \u015fi zilele, cel din urm\u0103 lucru pe care pot s\u0103-l mai pierd, mai am \u00eenc\u0103 destule ce pierde. At\u00e2ta risip\u0103 am s\u0103 mai fac p\u00e2n\u0103 va fi s\u0103 m\u0103 culc pe mas\u0103 (mam\u0103, de ce mor\u0163ii se culc\u0103 pe mas\u0103?)\u2026 Vinul l-am pl\u0103tit cu bani \/ cu n\u0103dejdile, cu ani \/ ideile mai scump cu (speran\u0163e, s\u0103n\u0103tate \u2013 \u015fters<\/em>) \/ iubirile toate \u015fi speran\u0163ele toate \/ p\u00e2n\u0103 la moarte mai am (\u00eenc\u0103 \u2013 \u015fters<\/em>) de-mi pierdut m\u00e2ndria \u015fi m\u00e2nia, \/ s\u0103n\u0103tatea, dreptatea (fiecare pierdere s\u0103 fie plasat\u0103 \u00een loc \u015fi \u00een timp \u015fi s\u0103 aib\u0103 o semnifica\u0163ie aparte<\/em> \u2013 nota lui Ilie) \/ M\u00e2nia bun\u0103oar\u0103 s\u0103 mi-o pierd \u00een ultima clip\u0103 \u015fi s\u0103-l \u00eentreb pe D-zeu: “De ce?”, dreptatea n-o mai \u00eentrebuin\u0163\u0103m demult, dar o duc acum \u00een trupul meu cu m\u00e2inile cruce pe piept\u2026”. Este nelini\u015ftea, este r\u0103zvr\u0103tirea spiritului t\u00e2n\u0103r care, \u00een reveriile sale romantice, \u00ee\u015fi imagineaz\u0103 pe o clip\u0103 c\u0103 poate cuprinde necuprinsul ori poate chiar schimba lumea. Se \u00eentrevede \u00een aceste pagini modelul lui Eminescu, cel din Geniu pustiu<\/em>, care prin Toma Nour a creat eternul prototip al t\u00e2n\u0103rului cuget\u0103tor romantic, contestatar, gr\u0103bit s\u0103 descopere \u015fi s\u0103 supun\u0103 judec\u0103\u0163ii viciile existen\u0163ei, r\u0103ul social.<\/p>\n

Ilie Motrescu n-a reu\u015fit s\u0103 se desf\u0103\u015foare pe spa\u0163ii \u00eentinse de timp, nici s\u0103-\u015fi dea \u00eentreaga m\u0103sur\u0103 a talentului. Destinul s-a gr\u0103bit s\u0103-l a\u015feze \u00een constela\u0163ia poe\u0163ilor mor\u0163i de tineri: Vasile C\u00e2rlova, Alexe Mateevici, Nicolae Labi\u015f, Leonard Tuchilatu, Daniel Turcea, Aurel Dumitra\u015fcu, spre a perpetua mitul rimbaldian al creatorului care a trecut ca o fulgura\u0163ie meteoric\u0103 pe cerul poeziei. \u00centre timp, poezia a evoluat spre alte forme, viziuni, paradigme. Dar at\u00e2ta c\u00e2t este, poezia lui Ilie Motrescu are dimensiunea unui destin \u015fi se \u00eenscrie ca un punct luminos \u2013 monad\u0103 de diamant \u2013 pe harta imens\u0103 a poeziei rom\u00e2ne\u015fti dintotdeauna. \u0162ine de datoria noastr\u0103 moral\u0103 s\u0103 o facem cunoscut\u0103, red\u00e2nd-o circuitului literar cu aten\u0163ie \u015fi devo\u0163iune.”<\/p>\n

\n

Arcadie Suceveanu<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

“Genera\u0163ia mea a crescut \u015fi s-a format sub spectrul mor\u0163ii lui Ilie Motrescu. Enigmatica sa dispari\u0163ie din vara anului 1969 [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3,6],"tags":[],"class_list":["post-14287","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-linkuri-externe"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14287","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14287"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14287\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14290,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14287\/revisions\/14290"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14287"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14287"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14287"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}