{"id":14343,"date":"2013-07-30T07:43:45","date_gmt":"2013-07-30T07:43:45","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=14343"},"modified":"2013-07-30T07:44:19","modified_gmt":"2013-07-30T07:44:19","slug":"valeriu-anania-vasile-voiculescu-poetul-isihast-cu-chip-de-sfant-bizantin","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2013\/07\/30\/valeriu-anania-vasile-voiculescu-poetul-isihast-cu-chip-de-sfant-bizantin\/","title":{"rendered":"Valeriu Anania: “Vasile Voiculescu, poetul isihast cu chip de sf\u00e2nt bizantin”"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>,,Autorul Poemelor cu \u00eengeri<\/em> mi s-a furi\u0219at \u00een via\u021b\u0103, ca \u0219i-n amintiri, cu acea discre\u021bie cu care, probabil, s-a strecurat printre semeni de-a lungul unui veac de om. Sunt ani de c\u00e2nd \u00eemi solicit memoria \u0219i \u00eenc\u0103 nu-mi pot oferi icoana clipei \u00een care l-am cunoscut, c\u00e2nd am stat \u00eent\u00e2i fa\u021b\u0103 c\u0103tre fa\u021b\u0103 \u0219i c\u00e2nd ar fi trebuit s\u0103 fiu fericit c\u0103 str\u00e2ng m\u00e2na poetului pe care-l citisem cu ardoare. (…) M\u0103 trezesc dintr-odat\u0103 cu el la mine \u00een cas\u0103, pe Intrarea Patriarhiei, ca \u0219i cum ne-am fi \u0219tiut de c\u00e2nd lumea, sau duc\u00e2ndu-m\u0103 eu la el, pe Strada Dr. Staicovici, \u00een odaia \u00een care-\u0219i avea c\u0103r\u021bile de citit, masa de scris, patul de odihn\u0103 \u0219i c\u00e2teva scaune pentru prieteni, \u00eentr-o singur\u0103tate de eremit. De sf\u00e2nt bizantin era \u0219i chipul s\u0103u prelungit, usc\u0103\u021biv, adiat de o frunte inteligent\u0103, luminat de barba alb\u0103, \u00eengrijit\u0103. (…)<\/p>\n

Voiculescu tr\u0103ia simplu, foarte simplu, \u00een casa lui din care \u00ee\u0219i p\u0103strase o singur\u0103 odaie, \u00eenghesuit \u00eentre c\u0103r\u021bi, multe \u0219i foarte felurite, \u00eendesate \u00een rafturi pe c\u00e2te dou\u0103 \u0219i trei r\u00e2nduri, de jos p\u00e2n\u0103-n tavan, \u00eentr-o aparent\u0103 neor\u00e2nduial\u0103. La v\u00e2rsta lui, c\u00e2nd at\u00e2\u021bia intelectuali sunt dezabuza\u021bi de lectur\u0103, el citea zilnic \u0219i era gata s\u0103-\u021bi vorbeasc\u0103 despre pagina cea mai nou\u0103. Era destul de str\u00e2mtorat, iar aceasta se cuno\u0219tea mai \u00eent\u00e2i dup\u0103 \u021binuta lui vestimentar\u0103, \u00eentotdeauna corect\u0103, dar tr\u0103d\u00e2nd interven\u021bia repetat\u0103 a cur\u0103\u021b\u0103toriei chimice, \u0219i dup\u0103 indiscre\u021bia paltonului \u00eentors, cu nasturi de-a-ndoasele. Iarna nu avea destule lemne de foc \u0219i deseori dormea \u00een c\u0103ciul\u0103 \u0219i bocanci. C\u00e2nd conducta de gaze i-a ajuns \u00een dreptul casei, nu a avut bani s\u0103-\u0219i trag\u0103 bran\u0219amentul \u0219i mult\u0103 vreme a continuat s\u0103 sufle-n pumni. Se num\u0103ra, \u00eempreun\u0103 cu Arghezi, Blaga, Barbu, Bacovia \u0219i al\u021bii, printre scriitorii care nu aveau acces la tipar. Nu se pl\u00e2ngea \u00eens\u0103 niciodat\u0103, nu \u00eenvinuia pe nimeni. Mai mult, starea lui de s\u0103r\u0103cie era o op\u021biune deliberat\u0103, ca \u00eentr-un vot monahal, \u0219i se conjuga cu sentimentul demnit\u0103\u021bii. \u00cen conducerea Uniunii Scriitorilor \u00eenc\u0103 mai avea prieteni, dar a refuzat oferta acestora de a interveni pentru o pensie de onoare; i se p\u0103rea c\u0103 ar accepta o poman\u0103. Nu la \u00eencurajat nici pe Zaharia Stancu \u00een inten\u021bia acestuia de a-i juca o pies\u0103 la Teatrul Na\u021bional. E adev\u0103rat c\u0103 asemenea rezisten\u021be erau alimentate – dac\u0103 nu chiar incon\u0219tient aplaudate – de doi-trei amici apropia\u021bi, pe care eu, la vremea aceea, i-am judecat aspru.Scrupulele\u00a0 poetului mi se p\u0103reau excesive \u0219i nu l-am cru\u021bat nici pe el de dojan\u0103, at\u00e2t c\u00e2t poate o mustrare s\u0103 nu afecteze limitele deferen\u021bei. Voiculescu \u00eens\u0103 nu opunea contraargumente; m\u0103 dezarma printr-un sur\u00e2s diafan \u0219i o suveran\u0103 ridicare din umeri:<\/p>\n

– Ce vrei dumneata, dac\u0103 a\u0219a-mi place mie s\u0103 tr\u0103iesc? Sup\u0103r pe cineva?<\/em><\/p>\n

\u00centr-adev\u0103r, omul acela nu era \u00een stare s\u0103 supere pe nimeni. Nu l-am auzit niciodat\u0103 vorbind pe cineva de r\u0103u, clevetind, insinu\u00e2nd. Sufletul s\u0103u avea o bun\u0103tate atotcuprinz\u0103toare. Dac\u0103 vreunul dintre prieteni se \u00eent\u00e2mpla s\u0103 debiteze \u00een prezen\u021ba lui o def\u0103imare asupra cuiva, poetul se amuza cel mult de inteligen\u021ba r\u0103ut\u0103ciosului \u0219i nicidecum de adresa r\u0103ut\u0103\u021bii. Rar am \u00eent\u00e2lnit o inim\u0103 at\u00e2t de cast\u0103. Aceasta \u00eens\u0103 nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu \u0219tia s\u0103 fie t\u0103ios atunci c\u00e2nd avea de ap\u0103rat dreptatea unei idei. C\u00e2nd opozi\u021bia lua \u00een bra\u021be absurdul, prefera s\u0103 se \u00eenchid\u0103 \u00een sine \u0219i s\u0103 plece.<\/p>\n

La mine venea uneori singur, dar mai adesea \u00eenso\u021bit de Alexandru Mironescu – Codin, cum i se spunea \u00eentre prieteni – \u0219i rareori cu mai mul\u021bi la un loc. Voiculescu era un mare iubitor de muzic\u0103. (…) Dac\u0103 pe discuri eu nu aveam prea multe piese de Bach – \u00eent\u00e2ia preferin\u021b\u0103 a poetului -, \u00een schimb m\u0103 m\u00e2ndream cu bogata mea recolt\u0103 de colinde de Cr\u0103ciun, \u00een mai multe variante corale, \u00eenregistrate \u0219i reproduse pe unul din pu\u021binele magnetofoane, pe atunci, de la noi. \u00cent\u00e2mpinam s\u0103rb\u0103torile cu asemenea festinuri spirituale din care, bine\u00een\u021beles, nu lipsea poezia. Profanii cred c\u0103 poe\u021bii se \u00eent\u00e2lnesc ca s\u0103-\u0219i citeas\u0103 unii altora versuri proprii. Se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u0219i asta, dar mai rar. Noi ne desf\u0103tam citind sau recitind versuri din poe\u021bii cei mai feluri\u021bi. (…)<\/p>\n

Versuri proprii citea poetul mai mult la el acas\u0103. Rar se oferea din proprie ini\u021biativ\u0103, dar nici nu se l\u0103sa mult rugat. Avea un fel de a-\u0219i citi poeziile pe dinl\u0103untru, cu rezonan\u021ba simplit\u0103\u021bii. Se pare c\u0103 scria u\u0219or, degajat, dup\u0103 lungi, laborioase acumul\u0103ri interioare. \u00cemi povestea odat\u0103 c\u0103, \u00een vremea c\u00e2nd \u00ee\u0219i exercita profesia de medic \u0219i trebuia s\u0103 alerge de la un pacient la altul, \u0219i-a scris multe poezii cam la repezeal\u0103, undeva, \u00eentr-un local m\u0103runt, pe un col\u021b de mas\u0103, \u00eentre dou\u0103 tramvaie, pentru ca s\u0103 onoreze solicitarea unei reviste. \u00cen anii de care vorbesc lucra mult, aproape zilnic c\u00e2te o poezie, \u00eentr-o adev\u0103rat\u0103 n\u0103val\u0103 a inspira\u021biei. (…)<\/p>\n

La vremea c\u00e2nd l-am cunoscut eu, Voiculescu se afla \u00een c\u0103utarea isihiei. Nu multora le spune ceva acest cuv\u00e2nt grecesc, care \u00eenseamn\u0103 lini\u0219te, pace l\u0103untric\u0103, dar cu un \u00een\u021beles deosebit de acela pe care oamenii de r\u00e2nd, neini\u021bia\u021bii, i-l acord\u0103. (…) Eu, de pild\u0103, n-am fost niciodat\u0103 un ini\u021biat al isihiei, dar Voiculescu era. El nu numai c\u0103 o c\u0103utase dar a \u0219i dob\u00e2ndit-o, nu era un teoretician, ci un practicant, fapt pentru care \u0219i vorbea at\u00e2t de pu\u021bin despre experien\u021bele lui l\u0103untrice. Am st\u0103ruit asupra acestei dimensiuni spirituale a lui Vasile Voiculescu pentru c\u0103, dup\u0103 p\u0103rerea mea, marea lui poezie, cea din ultimii s\u0103i ani de via\u021b\u0103, nu poate fi \u00een\u021beleas\u0103 altfel. C\u00e2t\u0103 vreme poetul s-a aflat \u00een faza de ini\u021biere, preg\u0103titoare, adic\u0103 prin anii 1948-1953, poezia lui – cunoscut\u0103 sau \u00eenc\u0103 inedit\u0103 – se resimte de oarecare descriptivism; isihia \u00eei era o surs\u0103 de inspira\u021bie. Mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd a ajuns la plenitudinea contempla\u021biei, isihia \u00eei devenise inspira\u021bia \u00eens\u0103\u0219i.”<\/p>\n

(Valeriu Anania – Rotonda plopilor aprin\u0219i. De dincolo de ape, Editura Polirom, Bucure\u0219ti, 2009, pag. 195-205<\/em>)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

,,Autorul Poemelor cu \u00eengeri mi s-a furi\u0219at \u00een via\u021b\u0103, ca \u0219i-n amintiri, cu acea discre\u021bie cu care, probabil, s-a strecurat [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3,6],"tags":[],"class_list":["post-14343","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-linkuri-externe"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14343","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14343"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14343\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14347,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14343\/revisions\/14347"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14343"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14343"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14343"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}