{"id":14467,"date":"2013-08-03T15:19:29","date_gmt":"2013-08-03T15:19:29","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=14467"},"modified":"2013-08-03T15:19:54","modified_gmt":"2013-08-03T15:19:54","slug":"adrian-dinu-rachieru-modernism-%e2%80%93-postmodernism-un-dialog-continuu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2013\/08\/03\/adrian-dinu-rachieru-modernism-%e2%80%93-postmodernism-un-dialog-continuu\/","title":{"rendered":"“Adrian Dinu Rachieru. Modernism \u2013 postmodernism, un dialog continuu”"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"<\/a>,,Preocupat de fenomenele care marcheaz\u0103 cultura rom\u00e2n\u0103, Adrian Dinu Rachieru le va aborda cu instrumentarul variat, complex, adus mereu la zi, al sociologului care face cas\u0103 bun\u0103 cu istoricul \u015fi criticul literar. Bun\u0103oar\u0103, va reveni, din diverse unghiuri, la tema modernismului \u015fi a postmodernismului, acestuia din urm\u0103 dedic\u00e2ndu-i \u015fi un volum intitulat Postmodernism \u015fi elitism. Postmodernismul rom\u00e2nesc \u015fi circula\u0163ia elitelor<\/em>. Postmodernismul este analizat de c\u0103tre Adrian Dinu Rachieru din perspectiva cunoa\u015fterii sociologice, considerat\u0103 drept con\u015ftiin\u0163\u0103 de sine a societ\u0103\u0163ii, a unei societ\u0103\u0163i, \u00een care, \u00een opinia sa, are loc dinamitarea certitudinilor iar \u201edinamitarea certitudinilor ne instaleaz\u0103 \u00een \u00abhaosmos\u00bb\u201d [1, p. 13]. S\u0103 amintim c\u0103 fenomenul \u00eenlocuirii cosmosului cu haosmosul este urm\u0103rit, de c\u0103tre Th. Codreanu, la interferen\u0163a concep\u0163iei lui Eminescu, Bacovia, a P\u0103rintelui St\u0103niloaie, a lui Heidegger, precum \u015fi a autorilor postmoderni rom\u00e2ni: \u201eMetafizicienii l-au c\u0103utat pe Dumnezeu \u00een element<\/em>, or, Dumnezeu nu e din aceast\u0103 lume. Postmodernii comit, \u00een schimb, eroarea invers\u0103: neg\u0103sind unitatea<\/em> \u00een aceast\u0103 lume, au renun\u0163at la ea, proclam\u00e2nd domnia hazardului<\/em>\u201d [2, p. 19]. Autorul hu\u015fean va c\u0103uta r\u0103spuns la \u00eentrebarea cum se poate reveni din haosmos \u00een cosmos. \u015ei A. D. Rachieru este \u201einteresat\u201d de aflarea solu\u0163iei la problema dat\u0103, disociind fenomenul cu maxim\u0103 aten\u0163ie, subliniind faptul c\u0103 sensul postmodernismului nu va fi perceput dac\u0103 \u201enu vom risipi cea\u0163a terminologic\u0103\u201d din domeniul respectiv. \u201eConfuzia care b\u00e2ntuie sfera modernului, invadat\u0103 de luxurianta vegeta\u0163ie a aproxim\u0103rilor, pornesc de la eseistica vesel\u0103 \u015fi lipsa de rigoare a multor comentatori\u201d, consider\u0103 autorul timi\u015forean [1, p. 29]. Drept puncte de reper \u00een inten\u0163ia sa de a aduce mai mult\u0103 lumin\u0103 \u00een domeniul respectiv vor fi luate opiniile lui Adrian Marino cu privire la modernul ca no\u0163iune-cadru, modernitatea indic\u00e2nd calitatea de a fi modern, precum \u015fi \u201eantagonismul etern\u201d dintre clasic \u015fi modern. Privit \u00een raport cu modernismul, postmodernismul \u00eei apare lui A. D. Rachieru drept \u201eo recapitulare recuperatorie\u201d, iar momentul demitiz\u0103rii este v\u0103zut drept \u201epragul de trecere de la modern la postmodern\u201d, av\u00e2ndu-se \u00een vedere faptul c\u0103 eroziunea \u015ftiin\u0163elor pozitive a favorizat \u201eo surprinz\u0103toare re\u00eentoarcere la mit\u201d. Cunoa\u015fterea va pune accentul, \u00een postmodernitate, pe dezacord, nu pe consens. Urm\u0103rind scopul de a aduce mai mult\u0103 claritate asupra fenomenelor dezb\u0103tute, investigatorul men\u0163ioneaz\u0103 c\u0103 discu\u0163ia despre modernitate implic\u0103 discu\u0163ia despre deplas\u0103rile de mentalitate \u015fi de gust. Anume \u00een preajma acestui moment-cheie va insista Adrian Dinu Rachieru, reper\u00e2ndu-\u015fi traseul pe care \u00eel urm\u0103re\u015fte pe argumente teoretice din arsenalul lui Adrian Marino, \u00een primul r\u00e2nd. Hermeneutul clujean va situa \u00een prim-plan noutatea, care marcheaz\u0103 trecerea la modernitate, din punct de vedere teoretic, mentalitatea modern\u0103 constituindu-se lent. Este evident c\u0103 Adrian Marino avea dreptate s\u0103 pun\u0103 accentul pe lentoarea constituirii mentalit\u0103\u0163ii moderne, de\u015fi, \u00een mod paradoxal, curentele avangardiste, \u00een special dadaismul, au r\u0103mas \u00een istoria literaturii nu at\u00e2t prin opere literare, c\u00e2t, mai ales, datorit\u0103 manifestelor sau preceptelor teoretice elaborate. Iar ast\u0103zi, c\u00e2nd a v\u0103zut lumina tiparului impun\u0103toarea antologie, \u00een dou\u0103 volume, Modernismul literar rom\u00e2nesc \u00een date (1880-2000) \u015fi texte(1880-1949)<\/em>, alc\u0103tuitor Gabriela Om\u0103t (Institutul Cultural Rom\u00e2n, Bucure\u015fti, 2008), lucrare care constituie un instrument de lucru foarte binevenit \u00een vederea disocierii fenomenului \u00een cauz\u0103, este de presupus c\u0103 \u015fi investiga\u0163iile de ordin teoretic ale modernismului vor mai continua.<\/div>\n
\u00cen ceea ce-l prive\u015fte pe A. D. Rachieru, va fi consecvent \u015fi meticulos \u00een abord\u0103rile sale. Urm\u0103rind modernismul \u2013 \u00een accep\u0163ia lui Camil Petrescu acesta \u00eensemn\u00e2nd, mai cur\u00e2nd, modernismele care \u201evin \u015fi pleac\u0103\u201d, iar din punctul de vedere al lui Eugen Lovinescu se disperseaz\u0103 \u00een dou\u0103, unul manifest\u00e2nd o \u201ebun\u0103voin\u0163\u0103 principial\u0103\u201d fa\u0163\u0103 de toate fenomenele \u015fi altul constituind avangarda \u2013, A. D. Rachieru va men\u0163iona c\u0103 azi e mai vivace \u201eal doilea modernism\u201d (a\u015fa nume\u015fte Liviu Petrescu postmodernismul). Modernitatea t\u00e2rzie (G. Vattimo), sau modernitatea, considerat\u0103 de c\u0103tre Habermas nu at\u00e2t un proiect ratat, c\u00e2t unul neterminat, reveleaz\u0103 o stare de lucruri complex\u0103 \u00een zona postmodernismului str\u00e2ns legat de modernism. C\u0103ci pentru unii postmodernismul este ultima avangard\u0103. Numai c\u0103 chiar \u00een situa\u0163ia \u00een care \u015fi modernismul, \u015fi postmodernismul se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 de tradi\u0163ie, cel de-al doilea fenomen \u00ee\u015fi propune \u201eo recuperare nediferen\u0163iat\u0103\u201d a trecutului reconsiderat din perspectiva ironic-ludic\u0103. Explica\u0163ia este urm\u0103toarea: \u201eFiindc\u0103 postmodernismul exist\u0103 \u00eentr-o \u00ablume plural\u0103\u00bb \u015fi incontrolabil\u0103, el se dezintereseaz\u0103 de problema sensului \u015fi alung\u0103 himera \u00abunit\u0103\u0163ii\u00bb operei, instal\u00e2ndu-se \u00een chiar imanen\u0163a realului\u201d [1, p. 34]. Instrumentarul sociologic se dovede\u015fte a fi \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 dea rezultatele scontate \u00een investiga\u0163iile \u00eentreprinse asupra labilit\u0103\u0163ii frontierelor, \u00een plan spiritual, dintre primul \u015fi cel de al doilea fenomen. Preocuparea pentru analiza dispersional\u0103 \u015fi a instabilit\u0103\u0163ilor (dup\u0103 J. Fr. Lyotard) sau pentru \u201erealitatea alternativ\u0103\u201d \u015fi cea de alteritate, ambiguitatea \u015fi simulacrul, accentul pus pe \u201eg\u00e2ndirea slab\u0103\u201d (via Nietzsche \u2013 Heidegger \u2013 Vattimo) amplaseaz\u0103 \u00eentr-un context bine documentat fenomenul de care se ocup\u0103 sociologul timi\u015forean. Postmodernismul este privit \u015fi ca \u201etrecere de la ra\u0163ionalitatea instrumental\u0103 la ra\u0163ionalitatea comunicativ\u0103\u201d. Pluralitatea culturilor \u015fi a discursurilor dublat\u0103 de \u201eo virulent\u0103 campanie \u00eempotriva etnocentrismului\u201d, pierderea societ\u0103\u0163ii organice, triumful discursului contextualizant, eterogenitatea jocurilor de limbaj, hegemonia informaticii, tendin\u0163a de \u015ftergere a grani\u0163ei culturale dintre elite \u015fi mas\u0103 \u2013 aceasta duc\u00e2nd la discreditarea elitismului \u2013 v\u0103desc educarea necontenit\u0103 a mentalit\u0103\u0163ii \u015fi a sensibilit\u0103\u0163ii moderne prin noutate.<\/div>\n
A. D. Rachieru se \u00eentreab\u0103 dac\u0103 postmodernismul este \u201eo desp\u0103r\u0163ire brutal\u0103 de modernism sau \u00eei asigur\u0103 posteritatea prelungindu-l \u015fi redefinindu-l\u201d [1, p. 36]. \u0162in\u00e2nd cont de faptul c\u0103 \u201epostmodernismul corespunde unui nou model cosmogonic: cel al universului \u00een expansiune\u201d, autorul nostru va reac\u0163iona virulent la \u201esfidarea frontierelor\u201d de c\u0103tre diver\u015fi reprezentan\u0163i ai celor mai variate domenii. Raportarea postmodernismului la europocentrism, la centralismul transoceanic sau la acel New Age, care-\u015fi propune o renovare planetar\u0103, potrivit c\u0103reia era cre\u015ftin\u0103 s-a \u00eencheiat, indic\u0103 asupra faptului c\u0103 fenomenul \u00een cauz\u0103 este un termen \u201ede rela\u0163ie\u201d (Monica Spiridon). Definit \u015fi ca \u201eromantism postelectronic\u201d (L. Fiedler), \u015fi ca \u201efenomen perceptiv\u201d (N. Frye), postmodernismul, \u00een accep\u0163ia lui A. D. Rachieru, se situeaz\u0103 \u00eentr-o zon\u0103 \u00een care are loc \u201edeplasarea de accent de la obiect la perspectiva asupra lui\u201d, instal\u00e2ndu-se \u201etriumfal ora dialogului \u015fi a relativismului\u201d. F\u0103r\u0103 a oferi modele \u015fi paradigme, profil\u00e2ndu-se, ca \u015fi modernismul, pe acela\u015fi f\u0103ga\u015f al crizei, postmodernismul \u201ene reaminte\u015fte, scrie A. D. Rachieru, un adev\u0103r esen\u0163ial: criza este chiar motorul dezvolt\u0103rii\u201d [1, p. 48]. Profilul de epoc\u0103 al postmodernismului este creionat sub semnul \u201ep\u0103r\u0103sirii\u201d modernului \u015fi al reevalu\u0103rii resurselor culturale. Centrarea noii culturi pe poetic\u0103 (Mircea Flonta), pe \u201eelogiul contingen\u0163ei\u201d (Richard Rorty), pe dezr\u0103d\u0103cinare, pe refuzul localiz\u0103rii, \u00een condi\u0163iile unui nomadism planetar al unei lumi concepute ca o re\u0163ea planetar\u0103, pe hibridul cultural, pe abolirea sentimentului continuit\u0103\u0163ii, pe abolirea, \u201e\u00een numele populismului estetic, a frontierei dintre cultura \u00eenalt\u0103 \u015fi cea de mas\u0103\u201d \u00eel determin\u0103 pe autorul vastului comentariu s\u0103 atrag\u0103 aten\u0163ia asupra unui fenomen recent, \u015fi anume asupra \u201econsumerismului cultural epidermic\u201d.<\/div>\n
A. D. Rachieru este dispus s\u0103 sesizeze \u201emecanismul\u201d trecerii de la modernism la postmodernism \u00een pierderea \u00eencrederii \u00een utopie, care \u00eentotdeauna se voia o critic\u0103 la adresa dilemelor moderne. Aici vede explica\u0163ia elanului antiutopic sus\u0163inut de impulsul desacralizant, irup\u0163ia mass-mediei propun\u00e2nd o alt\u0103 re-sacralizare \u015fi impun\u00e2nd, prin globalizare, un monoculturalism riscant. \u00cen opinia exegetului timi\u015forean, monoculturalismul este periculos, \u201efiindc\u0103 acea \u201ecriz\u0103 intelectual\u0103 a ra\u0163ionalismului occidental\u201d, despre care au vorbit at\u00e2\u0163ia filozofi, blama, finalmente, etnocentrismul, refuz\u00e2ndu-i dreptul de a ridica la putere universal\u0103 propriile-i adev\u0103ruri\u201d. De pe aceast\u0103 culme a demonstra\u0163iei A. D. Rachieru va atrage aten\u0163ia asupra faptului c\u0103 dac\u0103 Europa avea un \u201enucleu tradi\u0163ional ontic\u201d, atunci, \u00een cazul SUA, este invocat\u0103 o \u201eeticitate de supermarchet\u201d [1, p. 66]. Trebuie s\u0103 men\u0163ion\u0103m perspectiva asupra corela\u0163iei etnocentrism \u2013 deschidere spre universalitate, termen acceptat de autor cu sensul de \u201emondialitate\u201d, pe care, fidel domeniului din care vine, cel al sociologiei, \u00eel va asocia cu necesitatea redefinirii realit\u0103\u0163ii sociale ca realitate global\u0103. \u00centr-o publica\u0163ie din 2005, discursul globalist se va contextualiza standardiz\u0103rii interna\u0163ionale a stilurilor de via\u0163\u0103, \u00een esen\u0163\u0103 anticultural\u0103 sufoc\u00e2nd diversitatea. Autorul studiului Mondialitate \u015fi universalitate<\/em> ia \u00een dezbatere \u015fi globalizarea \u00een\u0163eleas\u0103 ca occidentalizare, atr\u0103g\u00e2nd aten\u0163ia asupra riscului de a submina dialogul: \u201e…Angoasele postmodernit\u0103\u0163i, prin descentralizare, infidelitate fa\u0163\u0103 de institu\u0163iile-mam\u0103 \u015fi nesiguran\u0163a rela\u0163iilor de putere au poten\u0163at experien\u0163a incertitudinii \u015fi au \u00eencurajat declinul \u00eencrederii (Giddens). Ceea ce \u00eenseamn\u0103 subminarea dialogului\u201d [3, p. 2]. R\u0103m\u00e2ne ipoteza egalitarismului cultural, pe de o parte, \u015fi, pe de alta, \u201erezisten\u0163a<\/em> la t\u0103v\u0103lugul globaliz\u0103rii\u201d, manifest\u00e2ndu-se, uneori, virulent, afi\u015f\u00e2nd credin\u0163a \u00een standardele culturii proprii (norme, valori), sf\u00e2r\u015find \u00eentr-un etnocentrism inevitabil\u201d. Ni se atrage aten\u0163ia, de asemenea, c\u0103 afirmarea unei culturi globale, asigur\u00e2nd domina\u0163ia Occidentului, ar putea s\u0103 \u00eensemne un nou tip de imperialism \u015fi asupra riscului pierderii, \u00een aceste condi\u0163ii, a unor culturi particulare, \u201eceea ce, indiscutabil, este un atentat la diversitatea cultural\u0103 a lumii, motiv\u00e2nd \u015fi r\u0103bufnirile etnocentriste\u201d, conchide A. D. Rachieru. \u00cen aceste \u00eemprejur\u0103ri nostalgia autorului se \u00eendreapt\u0103 c\u0103tre sublinierea diferen\u0163elor culturale: \u201eC\u00e2ndva cercet\u0103rile etnologice se centrau pe sublinierea diferen\u0163elor culturale \u00een societ\u0103\u0163ile exotice; azi, interesul pare a se fi deplasat spre eviden\u0163ierea fondului comun al omului global<\/em> vs omul local<\/em>, \u00een contextul unor confuzii care fac carier\u0103\u201d. Anume pe acest segment se dezvolt\u0103 cu mai mult\u0103 claritate interesul permanent pe care A. D. Rachieru \u00eel manifest\u0103 fa\u0163\u0103 de literatura rom\u00e2nilor din afara grani\u0163elor Rom\u00e2niei. Bun cunosc\u0103tor al diverselor fenomene literare din spa\u0163iile amintite, Adrian Dinu Rachieru va analiza literatura basarabean\u0103, inclusiv prin grila odiseei limbii rom\u00e2ne, \u00een acest sens atr\u0103g\u00e2ndu-i aten\u0163ia renumitul lingvist basarabean Eugeniu Co\u015feriu \u2013 care consider\u0103 cultura poe\u0163ilor no\u015ftri dependent\u0103 de felul \u00een care poporul se sluje\u015fte de limba sa \u2013 c\u0103 poetul trebuie s\u0103-\u015fi ia materialele din propria sa limb\u0103, a\u015fa cum se vorbe\u015fte ea \u00een realitate \u00een jurul s\u0103u. De altfel, viitorul autor al Lingvisticii integrale<\/em> s-a dovedit a fi receptiv la fenomenele literare novatoare \u00een anii de studii la Ia\u015fi, public\u00e2nd \u00een \u201eJurnalul literar\u201d, nr. 49, 1939 (Eugeniu Co\u015feriu avea numai 18 ani), articolul Dadaismul poporan<\/em>, lans\u00e2nd, dup\u0103 cum men\u0163ioneaz\u0103 A. D. Rachieru, \u201eobserva\u0163ii de mare fine\u0163e analitic\u0103\u201d, \u201evorbind despre \u00abdadaismul\u00bb copiilor \u015fi, mai ales, realiz\u00e2nd \u00abmostre folclorice\u00bb despre cuvintele inventate, bufoneriile \u015fi sonorit\u0103\u0163ile unor formule \u00abmagice\u00bb, vid\u00e2ndu-\u015fi sensul \u015fi pendul\u00e2nd \u00eentre jovialitate \u015fi obscenitate. \u00cenc\u00e2t metafora \u015fi injuria coabiteaz\u0103 \u00een astfel de produc\u0163iuni, produc\u00e2nd conexiuni \u015fi ilumina\u0163ii \u00een zona ludicului, vizitat de hazard \u015fi absurd. Dar nu uit\u0103 a sublinia importan\u0163a \u201ehainei etice\u201d, de regul\u0103 tratat\u0103 superficial-periferic de cohorta anali\u015ftilor\u201d [4, p. 42]. Amplas\u00e2ndu-l pe eminentul lingvist \u00een acela\u015fi context cu Alexei Mateevici \u015fi cu Grigore Vieru (amintim c\u0103 destinul celor trei basarabeni celebri a constituit obiectul unor disocieri \u00eentreprinse de subsemnata \u00een Laudatio<\/em> adresat lui Grigore Vieru cu prilejul conferirii titlului de doctor honoris causa al A.\u015e.M. distinsului poet. Vezi: Ana Banto\u015f, Doi poe\u0163i m\u0103rturisitori<\/em>, \u00een \u201eLimba Rom\u00e2n\u0103\u201d, nr. 10-12, 2007), A. D. Rachieru va sublinia importan\u0163a valorii spirituale supreme a oric\u0103rui popor, limba, care este \u015fi ea supus\u0103 \u201etest\u0103rilor\u201d de tot felul \u00een era globaliz\u0103rii. \u015ei, iat\u0103, noua carte a sa, McLumea \u015fi Cultura Publicitar\u0103<\/em>, unind sub acela\u015fi moto, zece eseuri despre psihosociologia publicit\u0103\u0163ii, vizeaz\u0103 \u201efierberea cultural\u0103\u201d din perspectiva discursului comercial, care \u00eei treze\u015fte nelini\u015fti acute \u015fi \u00een privin\u0163a destinului literaturii. Ochiul sociologic al autorului scruteaz\u0103 fenomene ce \u0163in de alungarea de c\u0103tre TV a spiritului critic \u015fi a celui reflexiv, de consumul devenit \u201enevroz\u0103 a secolului\u201d, de progresele supunerii fa\u0163\u0103 de ma\u015fina mediatic\u0103, de cele dou\u0103 lumi \u00een care tr\u0103im cu to\u0163ii la etapa contemporan\u0103: \u201ePe de o parte, retorica triumfalist\u0103 \u015fi euforia iresponsabil\u0103; pe de alt\u0103 parte, reticen\u0163a, scepticismul dizolvant, fatalist\u201d, r\u0103m\u00e2n\u00e2ndu-ne \u201e(pentru a cunoa\u015fte \u015fi \u00eengr\u0103di \u2013 m\u0103car \u2013 r\u0103ul) \u015fansa lucidit\u0103\u0163ii<\/em>\u201d.<\/div>\n
Constat\u0103rile privind cultura media, care, fiind un \u201eeficient agent al globaliz\u0103rii\u201d, promoveaz\u0103, \u00een acela\u015fi timp, \u201esubcultura f\u0103r\u0103 frontiere\u201d; faptul c\u0103 \u201esub umbrela universalului, prin transferabilitate \u015fi accesibilitate, cultura media pare a submina nevoia de apartenen\u0163\u0103 (protej\u00e2nd identitatea)\u201d; sesizarea conflictelor identitare provocate de fragmentarismul postmodern, reflec\u0163iile relative la jurnalismul cultural \u015fi la supraevenimen\u0163ializare sunt mereu cele ale unui diagnostician con\u015ftient \u015fi sigur care \u0163ine degetul pe pulsul realit\u0103\u0163ilor sociale \u015fi culturale de ultim\u0103 or\u0103.”<\/div>\n
Ana BANTO\u0218<\/strong><\/div>\n
Sursa: http:\/\/limbaromana.md\/index.php?go=articole&n=682<\/div>\n
_____<\/div>\n
Bibliografie<\/strong><\/div>\n
1. Adrian Dinu Rachieru, Postmodernism \u015fi elitism. Postmodernismul rom\u00e2nesc \u015fi circula\u0163ia elitelor<\/em> (Editura Garuda-Art, Chi\u015fin\u0103u, 2000).<\/div>\n
2. Theodor Codreanu, Transmodernismul<\/em>, Editura Junimea, Ia\u015fi, 2005.<\/div>\n
3. Adrian Dinu Rachieru, Mondialitate \u015fi universalitate<\/em>, \u00een revista \u201eMozaicul\u201d, serie nou\u0103, anul VIII, nr. 7-8 (81-82), 2005.<\/div>\n
4. Adrian Dinu Rachieru. Odiseea limbii rom\u00e2ne (trei crucia\u0163i: Alexei Mateevici, Eugen Co\u015feriu, Grigore Vieru<\/em>), \u201eLimba Rom\u00e2n\u0103\u201d, nr. 7-8, anul XIX, 2009.<\/div>\n<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

,,Preocupat de fenomenele care marcheaz\u0103 cultura rom\u00e2n\u0103, Adrian Dinu Rachieru le va aborda cu instrumentarul variat, complex, adus mereu la [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3,6],"tags":[],"class_list":["post-14467","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-linkuri-externe"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14467","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14467"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14467\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14471,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14467\/revisions\/14471"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14467"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14467"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14467"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}