{"id":14681,"date":"2013-08-11T12:00:24","date_gmt":"2013-08-11T12:00:24","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=14681"},"modified":"2013-12-11T17:08:34","modified_gmt":"2013-12-11T17:08:34","slug":"daris-basarab-dor-de-duca-fragmente-dintr-un-nou-volum","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2013\/08\/11\/daris-basarab-dor-de-duca-fragmente-dintr-un-nou-volum\/","title":{"rendered":"Daris Basarab – Volumul “Dor de duc\u0103” (prima parte). Dor de Africa."},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

\u00cen memoria bunului meu prieten,<\/p>\n

Ing. Gheorghe Filip.<\/p>\n

Boris<\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

MOTIVA<\/strong>\u0162IE<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

\u2019Dor de duc\u0103\u2019… ce frumos sun\u0103 aceast\u0103 sintagm\u0103 la noi! Oare de c\u00e2nd a intrat \u00een vocabularul curent al rom\u00e2nului? Cred c\u0103 dintotdeauna! Da, a\u015fa trebuie s\u0103 fie. Altfel, cum a\u015f putea explica faptul c\u0103 de mic copil am sim\u0163it un \u2019dor\u2019 mistuitor de necunoscut care m\u0103 cuprindea ori de c\u00e2te ori auzeam pe cineva descriind locuri \u015fi \u00eent\u00e2mpl\u0103ri din alte lumi, lumi pe care le urm\u0103ream cu degetul pe hart\u0103, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 reconstitui cele auzite.<\/p>\n

\u00a0Prezen\u0163a \u00een preajma noastr\u0103, a copiilor vreau s\u0103 spun, a acelui personaj hulit, \u2019vagabondul\u2019, \u00een viziunea bunicii, a unchiului Alex, cum \u00eei pl\u0103cea s\u0103 i se spun\u0103, Sa\u015fa pentru cei din lumea lui, ne fascina. \u00cei pl\u0103ceau copiii pentru c\u0103 \u015ftiau s\u0103-l asculte, pentru c\u0103 \u00eel \u00eentrerupeau doar c\u00e2nd dep\u0103\u015fea, chiar \u015fi \u00een \u00een\u0163elegerea lor f\u0103r\u0103 de margini, verosimilul. Atunci s\u0103rea \u015fi mai mult peste cal \u015fi amplifica fascina\u0163ia noastr\u0103 f\u0103c\u00e2ndu-ne s\u0103 accept\u0103m inacceptabilul, s\u0103-l urm\u0103m \u00een periplurile sale, s\u0103 particip\u0103m emotiv la emo\u0163iile care-l cople\u015feau. \u00centrerupea adesea brusc povestirea \u00eentr-un punct de suspans, l\u0103s\u00e2ndu-ne s\u0103-l implor\u0103m s\u0103 revin\u0103, s\u0103 reia povestirea. Pleca tiptil, se strecura din cas\u0103 \u015fi dus era. Pleca la c\u00e2rcium\u0103 sau, \u015fi mai r\u0103u, disp\u0103rea pentru o perioad\u0103 nedefinit\u0103, mereu implicat \u00een ac\u0163iuni de comis-voiajor.<\/p>\n

\u00a0Asta era \u015fi, volens-nolens, era mereu pe drumuri. Dar nu pe orice fel de drumuri. Era mereu plecat, cum am spune st\u0103zi, \u00een Vest, la Viena, Paris, Roma sau Londra, rupea c\u00e2te ceva din limbile vorbite prin marile capitale europene, f\u0103cea treab\u0103 bun\u0103 se pare, \u2019\u00eenregistra\u2019 amintiri cu nemiluita \u00een stivele memoriei sale prodigioase \u015fi, la \u00eentoarcere, le desc\u0103rca la un pahar de vin cu prietenii, dar mai ales cu micu\u0163ii lui admiratori. Memoria, \u00eens\u0103, nu era totul. Imagina\u0163ia debordant\u0103 \u00eel ajuta \u00een crearea unei atmosfere de fantastic, at\u00e2t de iubit\u0103 de noi. Un singur lucru ne deruta. Atunci c\u00eend \u00eel rugam s\u0103 continuie ceva \u00eentrerupt c\u00e2ndva, nu se l\u0103sa \u00eenduplecat. Era \u015fi normal \u0163in\u00e2nd cont de faptul c\u0103 nu acceptam nicio abatere de la ceva ce st\u0103ruia \u00een memoria noastr\u0103. Nu avea voie s\u0103 gre\u015feasc\u0103, s\u0103 schimbe ceva. A\u015fa se \u00eent\u00e2mpla, de fapt, \u015fi cu tat\u0103l meu, care nu reu\u015fea s\u0103 repete o poveste, de regul\u0103 rod al imagina\u0163iei sale, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie admonestat de corul indign\u0103rii noastre \u015fi, decretat dup\u0103 plecare, drept \u2019mare mincinos\u2019.<\/p>\n

Cele mai n\u0103stru\u015fnice \u2019amintiri\u2019 veneau \u00eens\u0103 nu din Vestul Europei. Aten\u0163ia noastr\u0103 era pus\u0103 la grea \u00eencercare atunci c\u00e2nd unchiul Alex ataca amintiri din peregrin\u0103rile sale prin Africa. De regul\u0103 erau cantonate pe teritoriul Keniei, \u0163ara fantasmelor, a safariurilor. Avea un dar de a improviza, pe marginea unor ilustrate cu animale s\u0103lbatice, ni\u015fte \u2019particip\u0103ri\u2019 inimaginabile la aventuri v\u00e2n\u0103tore\u015fti. Am folosit termenul \u2019improviza\u2019 \u00een loc de imagina \u00een virtutea faptului deja amintit, acela de a nu putea repeta, la insisten\u0163a \u00a0noastr\u0103, o poveste pe care noi o \u015ftiam pe de rost.<\/p>\n

A fost un om deosebit, cu toat\u0103 meteahna care l-a dobor\u00e2t \u00een cele din urm\u0103, b\u0103utura. A murit chinuit de remu\u015fc\u0103ri, dar \u015fi de dor, un dor nebun de duc\u0103. A r\u0103mas \u00eens\u0103 \u00een memoria mea, prin pove\u015ftile sale \u2019nemuritoare\u2019 , prin dragostea lui pentru necunoscut, prin imboldul pe care l-a dat imagina\u0163iei mele, prin cuvintele lui pe care le-am \u00een\u0163eles doar la maturitate\u00a0: mi-e dor de ce las, c\u00e2nd sunt departe, \u015fi m\u0103-ntorc ca s\u0103-mi fie dor de ce-am v\u0103zut \u015fi, mai ales, de ceea ce n-am v\u0103zut \u00eenc\u0103\u2026Era defini\u0163ia lui pentru neostoitul\u00a0 \u2019dor de duc\u0103\u2019.<\/p>\n

Am \u00eensu\u015fit acest \u2019dor de duc\u0103\u2019 din frageda adolescen\u0163\u0103, l-am p\u0103strat cu sfin\u0163enie \u00een anii tinere\u0163ii, l-am cultivat la maturitate. Mul\u0163i ani \u00eemprejur\u0103rile nu mi-au permis dec\u00e2t s\u0103 visez utopic. Vestul unchiului Alex devenise \u2019Vestul S\u0103lbatic\u2019, accesibil doar celor care apar\u0163ineau, \u00eentr-un fel sau altul, sistemului. \u015ei atunci, \u2019dorul de duc\u0103\u2019 a renun\u0163at la utopie \u015fi s-a mul\u0163umit cu ceea ce era mai la \u00eendem\u00e2n\u0103\u00a0: Estul, cu \u0163\u0103ri apar\u0163in\u00e2nd, prin for\u0163a \u00eemprejur\u0103rilor, aceluia\u015f sistem, sistem cu circuit \u00eenchis, cu limite riguros definite, dar accesibil.<\/p>\n

\u015ei a \u00eenceput hoin\u0103reala\u00a0: Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Bulgaria, Uniunea Sovietic\u0103. Nu a fost o pierdere de vreme. Cu ma\u015fina, cu familia, uneori singur, pe drumuri necunoscute dar pline de surprize pl\u0103cute, cu relief variat, cu ora\u015fe minunate, cu oameni minuna\u0163i, diferi\u0163i de noi dar cu acelea\u015fi idealuri \u2019utopice\u2019 nedeclarate \u00een v\u0103zul lumii dar \u015foptite \u00een baza unui consens, \u015fi el nedeclarat, cel al \u00een\u0163elegerii mutuale, al \u00eencrederii reciproce, dictate de speran\u0163\u0103. Era de \u00een\u0163eles. Cu to\u0163ii sufeream din cauza opresiunii specifice sistemului, cu to\u0163ii speram s-o dep\u0103\u015fim cumva, cu to\u0163ii aveam ochii \u00eendrepta\u0163i \u00eenspre \u2019Vestul S\u0103lbatic\u2019, chiar dac\u0103 visul p\u0103rea iluzoriu. Da, aceste evad\u0103ri au avut un rol deosebit \u00een p\u0103strarea ne\u015ftirbit\u0103 a speran\u0163ei, prin simpla varietate, prin hoin\u0103reala realizat\u0103, prin frumuse\u0163ile imprimate pe pelicul\u0103, dar mai ales \u00een memorie. A\u015fa am dat fr\u00e2u liber dorului meu de duc\u0103, \u015fi am r\u0103mas surprins de c\u00e2t de minunat\u0103 este via\u0163a de hoinar. \u015ei am hoin\u0103rit pe rupte, c\u00e2t s-a putut, p\u0103str\u00e2nd ne\u015ftirbit\u0103 amintirea unchiului Alex, cu al s\u0103u periplu prin lumea liber\u0103 \u015fi, mai ales, cu al lui popas fascinant la poalele ve\u015fnic \u00eenz\u0103pezitului Kilimanjaro \u015fi a celebrei v\u0103i Serengeti de la grani\u0163a dintre Kenia \u015fi Tanzania.<\/p>\n

A fost o perioad\u0103 \u2019bun\u0103\u2019, a \u00eenceput prin 1967 \u015fi s-a \u00eencheiat, cel pu\u0163in \u00een prima faz\u0103, \u00een 1968. \u00cen \u201967 am str\u0103b\u0103tut o cale lung\u0103: Budapesta, Bratislava, Brno, Praga, Karlovy Vary, Plzen, Zacopane, Cracovia, Var\u015fovia, Malbork,\u00a0 Gda\u0144sk, Sopot, Toru\u0144, Pozna\u0144, Wroc\u0142aw, Katowice \u015fi \u00eenapoi \u00eenspre acas\u0103. Nu pot descrie pl\u0103cerea realizat\u0103. Rezultatul a fost o refacere a traseului \u00een \u201968, c\u00eend am considerat util s-o lu\u0103m \u015fi pe Kity cu cei 10 ani\u015fori ai ei. De data aceasta eram \u00een tem\u0103, am putut z\u0103bovi acolo unde atrac\u0163ia era pe m\u0103sur\u0103, dar am p\u0103strat \u015fi un gust straniu pe care nu l-am putut \u00eenl\u0103tura p\u00e2n\u0103 acas\u0103, c\u00e2nd am l\u0103murit lucrurile \u00eent\u00e2lnite dar ne\u00een\u0163elese.<\/p>\n

Chiar la intrarea \u00een Polonia, spre Zacopane, am dat de blindate sovietice \u00een\u015firuite pe marginea \u015foselei, lucind discret \u015fi din spatele lizierelor de p\u0103dure. Acela\u015fi spectacol \u015fi la \u00eentoarcere, dup\u0103 vreo dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni de hoin\u0103real\u0103, dar pe un fond nepl\u0103cut de zgomot de motoare ambalate \u015fi de deplas\u0103ri amenin\u0163\u0103toare\u00a0 ale \u2019siluetelor\u2019 deloc prietenoase, ornate abundent cu crengi proasp\u0103t t\u0103iate. Bine\u00een\u0163eles, la \u00eentreb\u0103rile puse de Kity, nu am avut un r\u0103spuns plauzibil. Ceva \u00een genul \u2019marile manevre\u2019.<\/p>\n

Ajun\u015fi acas\u0103 am aflat drama care a avut loc dup\u0103 ce am p\u0103r\u0103sit noi Cehoslovacia. N-a fost vorba de nici un fel de manevre. A fost invazia trupelor sovietice care veneau s\u0103 sting\u0103 ecourile Prim\u0103verii de la Praga. \u015ei toate acestea cu sprijinul celorlalte state participante la Pactul de la Var\u015fovia, mai pu\u0163in Rom\u00e2nia! Era dramul de m\u00e2ndrie pe care-l pres\u0103ram pe rana agresiunii. A fost norul care a umbrit aceast\u0103 din urm\u0103 manifestare a \u2019dorului de duc\u0103\u2019 \u015fi a atras o dat\u0103 \u00een plus, dac\u0103 mai era nevoie, aten\u0163ia asupra pericolului cu care se confruntau sateli\u0163ii pe orbitele nesigure ale sistemului \u2019solar\u2019 sovietic.<\/p>\n

\u00a0Totu\u015fi, amintirile sunt amintiri \u015fi, printr-o selec\u0163ie \u2019natural\u0103\u2019, specific\u0103 fiin\u0163ei umane, am reu\u015fit s\u0103 p\u0103strez \u00een memorie \u2019stop cadre\u2019 de o deosebit\u0103 claritate \u015fi calitate, care, \u015fi la zeci de ani distan\u0163\u0103, nu rareori inund\u0103 cu bucurie starea mea de spirit, pun\u00e2nd c\u0103r\u0103mizi pe edificiul a ceea ce a \u00eensemnat, \u015fi mai \u00eenseamn\u0103 \u00eenc\u0103, neostoitul dor de duc\u0103. Budapesta, Praga, Cracovia, ca s\u0103 m\u0103 opresc doar la c\u00e2teva repere, au r\u0103mas, fiecare \u00een parte dar \u015fi \u00een ansamblu, perle de prim\u0103 m\u0103rime \u00een \u015firagul de nestemate pe care-l port \u015fi-l \u00eembog\u0103\u0163esc, \u00een jurul memoriei mele nes\u0103\u0163ioase. Erau primii pa\u015fi ai \u2019hoinarului\u2019 molipsit, \u00eenc\u0103 din copil\u0103rie, de la un unchi n\u0103b\u0103d\u0103ios, dar ne\u00een\u0163eles de cei din jur, unchiul Alex. A mai urmat o escapad\u0103 de o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, de unul singur, \u00een \u201969, prin Bulgaria: Sofia, Rilla, Plovdiv \u015fi, bine\u00een\u0163eles, litoralul, cu o \u00eencheiere la Balcic, \u00een gr\u0103dinile palatului Reginei Maria. \u015ei o surpriz\u0103 pl\u0103cut\u0103 generat\u0103 de c\u0103ldura localnicilor din istoricul Cadrilater, de limba rom\u00e2n\u0103 cu care m-au \u00eent\u00e2mpinat.<\/p>\n

Din nefericire, visul meu de hoinar a fost \u00eentrerupt pentru o bun\u0103 bucat\u0103 de vreme din motive independente de dorin\u0163a \u015fi voin\u0163a mea. A\u015fa erau vremurile, a\u015fa a fost supunerea noastr\u0103 smerit\u0103. \u015ei am stat iar\u0103\u015fi cumin\u0163i acas\u0103, \u015fi ne-am \u00eentors la ale noastre comori, \u015fi cum erau destule perle, ne-am bucurat din plin de drume\u0163ie. Litoralul M\u0103rii Negre sau Delta Dun\u0103rii, Valea Prahovei sau Apusenii, Dun\u0103rea la Cazane sau Valea Oltului, pe Lotri\u015for la Cataracte, sus, prin Maramure\u015f, dup\u0103 un periplu prin m\u0103n\u0103stirile din Moldova \u015fi Bucovina. O singur\u0103 dorin\u0163\u0103 am \u00eenecat-o \u00een suspine, aceea de a hoin\u0103ri prin Basarabia. Ar fi fost prea dureros s\u0103 spui c\u0103 ai hoin\u0103rit prin Ucraina sau Republica Moldova.<\/p>\n

Toate acestea au fost, de fapt, r\u0103sfoite \u015fi r\u0103sr\u0103sfoite, \u015fi cum dorul de duc\u0103 nu se mul\u0163ume\u015fte doar cu repeti\u0163iile, ne\u00eemplinirea se accentua. G\u00e2ndul la unchiul Alex \u015fi la hoin\u0103rela lui at\u00e2t de hulit\u0103 dar ne\u00een\u0163eleas\u0103 nu-mi d\u0103dea pace iar speran\u0163ele \u00eentr-o \u00eemplinire p\u0103reau de\u015farte. \u015ei a venit anul \u201972, cu noi planuri de hoinar, urm\u0103rind pe hart\u0103 locuri \u00eenc\u0103 neexplorate, ascult\u00e2nd pove\u015ftile \u2018poe\u0163ilor vagabonzi\u2019, ale prietenilor geologi, adev\u0103rate invita\u0163ii la drume\u0163ie, sau, poate, mai bine zis, adev\u0103rate prelegeri despre nestematele naturii, despre pe\u015fteri sau despre piscuri, deaspre v\u0103i sau creste, despre locuri inaccesibile sau drumuri la \u00een\u0103l\u0163imea Cerului.<\/p>\n

\u00a0Am ochit Par\u00e2ngul \u015fi am \u00eenceput s\u0103 visez. S\u0103 trec pe la Polovragi, pe\u015ftera Muierii \u015fi Novaci, de unde, c\u0103lare pe MZ-ul meu de 250, s\u0103 urc spre Cer \u015fi s\u0103 cobor la Sebe\u015f. Unii m\u0103 \u00eencurajau, nu pu\u0163ini z\u00e2mbeau cu sub\u00een\u0163eles. Eu visam \u015fi m\u0103 preg\u0103team. Dar n-a fost s\u0103 fie.<\/p>\n

\u00a0Eu, surghiunitul, m-am pomenit propus s\u0103 \u00eenso\u0163esc o delega\u0163ie condus\u0103 de Directorul General, pe post de tehnolog, \u00een Algeria, \u00een probleme \u2019nucleare\u2019, cum ne pl\u0103cea s\u0103 spunem. Cu toate c\u0103 propunerea venea chiar de la director, m-a f\u0103cut s\u0103 m\u0103 \u00eenfurii, nu s\u0103 m\u0103 bucur. \u015etiam c\u0103, fiind \u00een afara \u2019sistemului\u2019, nu aveam nicio \u015fans\u0103. Primele reac\u0163ii nu s-au l\u0103sat a\u015fteptate. La \u00eenceput simple aten\u0163ion\u0103ri, mai apoi propuneri concrete. De fapt n-au fost contrapropuneri, a fost doar una singur\u0103, o autopropunere. Un \u2019prieten\u2019, cu tot ce trebuia la dosar, din dorin\u0163a de a m\u0103 \u2019scuti\u2019 de inerentele nepl\u0103ceri, \u00een spatele unor u\u015fi \u00eenchise, \u015fi-a sus\u0163inut cauza. Ghinion\u00a0! Nu pentru mine, ci pentru el.<\/p>\n

\u00a0Directorul a r\u0103mas neclintit, a vorbit la \u2019organiza\u0163ia de baz\u0103\u2019, au convenit s\u0103 m\u0103 introduc\u0103 \u00een \u2019sistem\u2019, au f\u0103cut formele \u015fi, spre surprinderea mea, dar \u015fi a altora, am primit pa\u015faport \u015fi bani de diurn\u0103. \u2019Anecdota\u2019, care m-a cam \u00eenso\u0163it \u00een via\u0163\u0103, nu s-a dezmin\u0163it nici de data aceasta. Garda mea \u2019personal\u0103\u2019, m-a invitat la un pahar de vorb\u0103, la un restaurant discret \u015fi, dup\u0103 c\u00e2teva p\u0103h\u0103rele mici, m-a rugat s\u0103-i \u00eemprumut 10.000 de lei. Auzisem c\u00e2te ceva despre cutum\u0103, mi-am ascuns reac\u0163ia dup\u0103 un nou p\u0103h\u0103rel \u015fi i-am spus simplu\u00a0: se face. \u0102sta a fost pre\u0163ul final al primului meu pa\u015faport de serviciu. A doua zi m-am dus s\u0103-l ridic.<\/p>\n

\u00a0Algeria \u00eensemna pentru mine nu numai prima ie\u015fire, ci \u015fi trecerea prin lumea interzis\u0103 \u015fi, pe aceast\u0103 cale, intrarea pe t\u0103r\u00e2mul mult visat al Africii. \u00cen clipa aceea am realizat c\u0103 visul care-l \u00eenso\u0163ise \u00een via\u0163\u0103 pe unchiul Alex, se transformase \u00eentr-un z\u00e2mbet, care urma s\u0103-mi\u00a0 \u00eenso\u0163easc\u0103 primii pa\u015fi \u00een \u00eemplinirea dorului meu de duc\u0103.<\/p>\n

\u00a0 DOR DE AFRICA<\/strong><\/p>\n

\"\"<\/a><\/p>\n

I<\/strong><\/p>\n

A L G E R I A<\/strong><\/p>\n

\u00a01972<\/strong><\/p>\n

\"\"<\/a><\/p>\n


\u00a0\u00a0<\/strong>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 La Tropicul Cancerului<\/strong><\/p>\n

1 – Boris<\/strong><\/p>\n

5 – Toma<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

N-a fost Africa unchiului Alex, dar g\u00e2ndul la pove\u015ftile auzite sau citite despre Sahara, despre Hoggar, despre Tasiliuri, m\u0103 f\u0103ceau s\u0103 visez cu ochii deschi\u015fi la dunele de nisip, la caravane, la beduini, la oaze. Dup\u0103 o escal\u0103 de dou\u0103 zile la Roma, ora\u015f a c\u0103rui amintire mai d\u0103inuie \u00eenc\u0103, \u015fi cum ar putea fi altfel c\u00e2nd \u00een periplul prin muzee sau biserici, am m\u00e2ng\u00e2iat cu m\u00e2na tremur\u00e2nd\u0103 marmura lui Michel Angelo sau Bernini – Moise, Pieta sau David, am aruncat b\u0103nu\u0163ul \u00een apa f\u00e2nt\u00e2nei Trevi cu speran\u0163a c\u0103 voi reveni. Da, dup\u0103 acea infim\u0103 dar nesperat\u0103 escal\u0103, am poposit pe p\u0103m\u00e2ntul Africii, la Alger.<\/p>\n

\u00a0L\u0103s\u00e2nd la o parte primirea cald\u0103 de la aeroport, unde un grup de colegi \u015fi prieteni ne-au f\u0103cut s\u0103 ne sim\u0163im ca acas\u0103, iar prezen\u0163a unui reprezentant al SONAREM (Soci\u00e9t\u00e9 nationale pour les r\u00e9cherches mini\u00e8res d\u2019Alg\u00e8rie) ne-a scutit de at\u00e2t de hulitele clipe ale v\u0103muirii, \u00een zborul ma\u015finii am int\u00e2lnit, \u00eentr-o viziune panoramic\u0103, Algerul Alb, un superb amfiteatru urc\u00e2nd, sau dac\u0103 vre\u0163i, cobor\u00e2nd spre ape. \u00cencurajant acest prim contact cu multitudinea de vile si edificii purt\u00e2nd toate o singur\u0103 culoare – albul de Alger, cum mi-a venit deseori s\u0103-l definesc. Cur\u0103\u0163enie \u015fi lumin\u0103!<\/p>\n

Am pornit hot\u0103r\u00e2t s\u0103 evoc clipe minunate petrecute \u00een acea lun\u0103 de vis, m\u00e2nat \u015fi de \u00eencuraj\u0103rile bunului meu prieten Ghi\u0163\u0103, inginerul chimist Gheorghe Filip, angajat \u00een acea vreme \u00eentr-o misiune de cercetare \u00een imensitatea Saharei algeriene. Mai mult, se angajase a-mi fi ghid, \u00een lumea surprizelor care m-au \u00eent\u00e2mpinat la tot pasul. N-a fost s\u0103 fie a\u015fa. \u00cen seara zilei de 28 martie 2012, o inim\u0103 imens\u0103, pus\u0103 \u00een slujba prieteniei, a \u00eencetat s\u0103-l mai slujeasc\u0103. S-a stins, alerg\u00e2nd, p\u00e2n\u0103 \u00een ultima clip\u0103, \u00een jurul meu, uit\u00e2nd de sine, pentru \u2019a-mi mai prelungi zilele\u2019\u2026Voi \u00eencerca, de data aceasta, sprijinit doar pe \u00eendemnul lui, s\u0103 parcurg clipele de vis petrecute pe \u00eentinderile nesf\u00e2r\u015fite ale Algeriei.<\/p>\n

Am fost caza\u0163i la un hotel excelent situat, \u00een camere spa\u0163ioase, al\u0103turate, cu vedere spre golful portuar. Priveli\u015ftea era de vis. Cum aveam liber p\u00e2n\u0103 a doua zi, ne-am despachetat lucrurile \u015fi, ca s\u0103 ne avem \u00een treab\u0103, am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 atac\u0103m sticlele cu coniac Murfatlar. Eu eram un amator, directorul, un adev\u0103rat profesionist. Prima sticl\u0103 aranjat\u0103 ne-a \u00eempins la cump\u0103tare \u015fi, ca s\u0103 salv\u0103m rezervele, am cobor\u00e2t s\u0103 facem cuno\u015ftin\u0163\u0103 cu \u00eemprejurimile.<\/p>\n

Un miros ademenitor de pe\u015fte pr\u0103jit ne-a dirijat \u00eenspre un fel de bistro, destul de nepopulat dar atractiv, cu fe\u0163e de mese de un alb imaculat, precum ora\u015ful, cu pahare cristaline \u015fi sticle de bere la ghea\u0163\u0103. Ne-am \u00eenfruptat cu pe\u015fte pr\u0103jit, excelent preg\u0103tit, \u015fi am stropit totul cu bere \u201933\u2019, o bere popular\u0103, foarte apreciat\u0103 \u015fi apelat\u0103 simplu \u2019trente-trois\u2019. Eram destul de toropi\u0163i de amestecul coniac-bere, a\u015fa c\u0103 am renun\u0163at la hoin\u0103real\u0103 \u015fi ne-am retras la hotel.<\/p>\n

\u00a0Amurgul m-a prins la fereastr\u0103 savur\u00e2nd priveli\u015ftea oferit\u0103 de lini\u015ftea apei \u015fi de diversitatea ambarca\u0163iunilor. M-a prins \u015fi miezul nop\u0163ii, \u015fi orele cinci ale dimine\u0163ii. Nu se mai punea problema unui somn. Nici nu-i sim\u0163eam nevoia de \u00eenc\u00e2ntat ce eram. C\u00e2nd m-am \u00eent\u00e2lnit cu Toma, cum mi-a cerut s\u0103-l apelez, mi-am dat seama c\u0103 nici el nu profitase de odihn\u0103. C\u00e2nd a venit ma\u015fina s\u0103 ne ia, mi-a \u015foptit c\u0103 mai golise o sticl\u0103 de coniac. Nu m-am mirat deoarece \u015ftiam c\u0103 \u0163inea la b\u0103utur\u0103 cum nimeni altul. Proasp\u0103t b\u0103rbierit, la costum, cu cravat\u0103, bine dispus, mi-a spus s\u0103 m\u0103 \u0163in bine la \u00eent\u00e2lnirea cu directorul SONAREM-ului, inginerul Laifa. M-a onorat cu \u00eencrederea \u00een cuno\u015ftin\u0163ele mele de limb\u0103 francez\u0103, ne\u00eencrez\u0103tor totodat\u0103 \u00een abilitatea celui care trebuia, \u00een mod normal, s\u0103 fac\u0103 oficiul de interpret, un fost ofi\u0163er, devenit geolog, cunoscut \u00een cercul colegilor de breasl\u0103 sub porecla de Bezn\u0103.<\/p>\n

Dup\u0103 nelipsitele amabilit\u0103\u0163i \u00een care, Laifa, un tip instruit \u015fi abil negociator a excelat, iar Toma s-a mul\u0163umit s\u0103 r\u0103spund\u0103 cu c\u00e2te un z\u00e2mbet larg, a pornit primul atac la adresa rom\u00e2nilor. Era vorba de livrarea unei mori de amalgamare pentru aur sosit\u0103 f\u0103r\u0103 bilele de amalgamare. Era nepl\u0103cut, iar tonul cu care a fost f\u0103cut repro\u015ful deranjant. Laifa amenin\u0163ase c\u0103 va arunca moara in Mediteran\u0103.<\/p>\n

\u00a0Cum traducerea atenuat\u0103 f\u0103cut\u0103 de Bezn\u0103 nu l-a l\u0103murit pe Toma care nu acceptase tonul, la r\u00e2ndul s\u0103u, dep\u0103\u015find limitele polite\u0163ii, mi-a cerut s\u0103-i dau eu explica\u0163ii \u015fi s\u0103 continui s\u0103 traduc. Nu m-am sim\u0163it \u00een largul meu, mai ales c\u0103 eram \u00een rela\u0163ii bune cu Bezn\u0103, iar rela\u0163iile dintre el \u015fi Toma erau cunoscute ca fiind de prietenie afi\u015fat\u0103. N-am avut de ales \u015fi l-am l\u0103murit cu punct \u015fi virgul\u0103. Toma, v\u0103dit deranjat, l-a asigurat c\u0103 incidentul cu livrarea va fi rezolvat de urgen\u0163\u0103, dar, \u015fi asta m-a pus \u00eentr-o situa\u0163ie jenant\u0103, spre satisfac\u0163ia lui Bezn\u0103, m-a \u015fi pus s\u0103-i transmit \u015fefului Sonaremului, c\u0103 rom\u00e2nii sunt aceia care au demonstrat valoarea z\u0103c\u0103mintelor de uraniu din Algeria \u015fi au redeschis cercet\u0103rile din zonele explorate \u015fi desconsiderate de partenerii lor francezi.<\/p>\n

Meciul a fost considerat egal, cafelele tari comandate au schimbat preocup\u0103rile combatan\u0163ilor, iar tonul amical a permis abordarea unor probleme legate de contractul de colaborare. Au urmat alte \u015fedin\u0163e de lucru, au participat speciali\u015fti din ambele p\u0103r\u0163i, s-au f\u0103cut \u2019vizite de lucru\u2019 la laboratoarele de cercetare organizate de partea rom\u00e2n\u0103 \u00een \u00eemprejurimile Algerului.<\/p>\n

\u00a0Rom\u00e2nii s-au dus, cum s-ar spune, cu c\u0103\u0163el, cu purcel: geologi, geofizicieni, mineralogi, chimi\u015fti, electroni\u015fti, tehnicieni, \u015fefi peste \u015fefi de multe ori, dornici s\u0103 fac\u0103 treab\u0103, dar s\u0103 \u015fi c\u00e2\u015ftige un ban \u00een plus, chiar dac\u0103 nu era vorba de valut\u0103 forte. Echivalentul monedei locale era transferat acas\u0103, unde, la \u00eentoarcere, se putea beneficia de ni\u015fte magazine speciale. Acest ultim aspect era, de fapt, marele of al speciali\u015ftilor rom\u00e2ni pleca\u0163i \u00een Algeria, care \u00eei invidiau pe cei pleca\u0163i \u00een alte \u0163\u0103ri, cu contracte \u00eencheiate pe valut\u0103 – \u00een general dolari SUA.<\/p>\n

\u015ei mai era un of din cauza echipamentului, care, \u00een nici un caz, nu era performant. Ceea ce func\u0163iona cu adev\u0103rat bine, era atelierul de \u00eentre\u0163inere \u015fi repara\u0163ii a aparaturii radiometrice \u015fi geofizice, pus la punct de bunul meu prieten Mina, electronist de excep\u0163ie. Laboratoarele de chimie \u015fi mineralogie, precum \u015fi atelierul de radiometrie erau cantonate la Est de Alger \u00eentr-o loca\u0163ie cunoscut\u0103 sub numele de Maison Car\u00e9. Locuin\u0163ele speciali\u015ftilor se g\u0103seau cam la 6-7 km Vest de Alger, \u00eentr-o dispunere paralel\u0103 cu Mediterana. Tot paralel cu marea, la cca. 30 km se \u00eentindea lan\u0163ul mun\u0163ilor Atlas dincolo de care se desf\u0103\u015fura nestingherit\u0103 de nimeni \u015fi de nimic, Sahara.<\/p>\n

Primele dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni s-au scurs repede \u00eentre loca\u0163iile amintite, cu multe \u015fedin\u0163e de analiz\u0103 a perspectivelor de l\u0103rgire a temelor contractate, care, de regul\u0103, se refereau la dou\u0103 probleme mari: uraniul \u015fi aurul. Pentru mine aceste activit\u0103\u0163i nu prezentau un interes deosebit, eu fiind ner\u0103bd\u0103tor s\u0103 plec odat\u0103 \u00een sudul Algeriei, unde rolul meu avea s\u0103 se manifeste concret prin elaborarea unui proiect tehnologic, \u00een faz\u0103 pilot, realizabil la fa\u0163a locului, respectiv \u00een zona celor dou\u0103 z\u0103c\u0103minte conturate: Timgaouine \u015fi Abankor. Dar cel mai excitant aspect \u00een a\u015fteptarea mea, era, de ce s\u0103 n-o recunosc, g\u00e2ndul la pove\u015ftile unchiului Alex, la perspectiva de a cunoa\u015fte capitala ro\u015fie a tuaregilor, capitala Saharei algeriene, a\u015fezat\u0103 \u00een inima visului meu, Hoggarul. Culmea e c\u0103, unul din cei mai aviza\u0163i speciali\u015fti din tab\u0103ra algerian\u0103, inginerul Slougui, \u015eeful Diviziei Sud a Sonarem, coleg de studii \u00een Uniunea Sovietic\u0103 cu \u015feful departamentului geofizic al p\u0103r\u0163ii rom\u00e2ne, inginerul \u015fi prietenul meu Toni Lung, \u00eentr-o pauz\u0103 de lucru, mi-a prezentat Hoggarul exact \u00een lumina pe care o doream. A\u015fteptarea, sau mai bine zis, spiritul meu de om de duc\u0103, au f\u0103cut ca timpul s\u0103 treac\u0103 \u015fi mai greu.<\/p>\n

\u00centre timp, gazdele au avut grij\u0103 s\u0103 ne plimbe pe coasta Mediteranei, unde am vizitat o sta\u0163iune \u015fi unde am \u00eent\u00e2lnit pentru prima dat\u0103 \u2019amortizoarele\u2019 plantate pe drumurile de acces, pentru reducerea, volens-nolens, a vitezei. Am f\u0103cut o vizit\u0103, considerat\u0103 obligatorie, la Constantine, unde ai senza\u0163ia c\u0103 ai vrea s\u0103 r\u0103m\u00e2i, \u015fi nu numai pentru ruinele romane bine conservate.\u00a0 Am poposit \u015fi pe la \u2018P\u00e2r\u00e2ul maimu\u0163elor\u2019 unde ne-am amuzat precum copiii. \u015ei peste tot, peste tot, odihnitorul alb imaculat algerian.<\/p>\n

\u00cen inerentele pauze petrecute \u00een Alger, El Djezair, \u00een limba lor, am avut parte \u015fi de o \u00eent\u00e2mplare mai pu\u0163in a\u015fteptat\u0103. Eram \u00een plin centru, la un stop, cam peste drum de Palatul Po\u015ftelor, c\u00e2nd priveam cu amuzament jocul neast\u00e2mp\u0103rat al unui grup de vreo cinci copii. To\u0163i erau pe o form\u0103, cam la 10-12 ani. \u00cen momentul c\u00e2nd a ap\u0103rut culoarea verde, am sim\u0163it c\u0103 suntem du\u015fi de valul g\u0103l\u0103gios al ner\u0103bd\u0103rii copiilor. Totul a decurs, aparent, normal, iar copiii au zbughit-o \u00eentr-o veselie molipsitoare. Ceva, totu\u015fi, se \u00eent\u00e2mplase. La hotel, f\u0103c\u00e2ndu-m\u0103 comod, am g\u0103sit o t\u0103ietur\u0103 a buzunarului din spatele pantalonilor. Portactul era la locul s\u0103u, doar zg\u00e2riat, probabil, de lama folosit\u0103. Ce puteam spune?! M-am bucurat c\u0103 totul s-a terminat cu bine, iar Toma, ve\u015fnic cu costumul pe el, a \u00eenceput s\u0103 poarte actele \u015fi banii la piept. A fost, totu\u015fi, o zi norocoas\u0103. Am cobor\u00e2t s\u0103 servim ceva pe\u015fte stropit cu \u2019trente-trois\u2019. Era mai bun\u0103 dec\u00e2t berea de la noi.<\/p>\n

Cum curiozitatea este deseori mama multor rele, \u00eentr-o zi istovitoare cu soare dezl\u0103n\u0163uit, ne-am dus s\u0103 vizit\u0103m o strad\u0103 celebr\u0103, de fapt o intrare \u00eengust\u0103, urc\u00e2nd \u00eenspre necunoscut. Cazbahul, sau cam a\u015fa ceva, era un fel de bazar \u2018popular\u2019, cu lucrurile a\u015fezate pe jos, un fel de talcioc de pe la noi, ademenitor, \u00een felul s\u0103u, prin varietatea obiectelor afi\u015fate, \u015fi mai ales, prin frumuse\u0163ea obiectelor lucrate manual din tabl\u0103 ar\u0103mie. Pe m\u0103sur\u0103 ce \u00eenaintam urc\u00e2nd, cum \u2019strada\u2019 se \u00eengusta, senza\u0163ia de inconfort, ca s\u0103 nu spun, de nesiguran\u0163\u0103, se accentua. \u00cencepea s\u0103 se simt\u0103 o presiune exercitat\u0103 de v\u00e2nz\u0103torii ambulan\u0163i, care f\u0103r\u0103 nici o jena, te acopereau cu lucrurile oferite. Toma, \u00een \u0163inuta lui de \u2019oficial\u2019, cu cravata \u00eenc\u0103 la locul ei, mi-a \u015foptit s\u0103 ne \u00eentoarcem. At\u00e2ta ne-a trebuit! M\u00e2inile au \u00eenceput s\u0103 trag\u0103 de haine, accentu\u00e2nd alerta din sufletele noastre. Eu, ve\u015fnic cu \u0163inuta unui fost sportiv, nu m\u0103 prea sinchiseam de soarta bluzei, dar nemul\u0163umirea lui Toma lua accente tot mai zburlite. Calea de \u00eentors p\u0103rea imposibil\u0103. \u00cen acel moment am realizat c\u00e2t de necesar\u0103 era ceea ce numim, de multe ori revolta\u0163i, urm\u0103rirea.<\/p>\n

\u00a0Din senin a ap\u0103rut o figur\u0103 z\u00e2mbitoare, \u00een civil, care, cu un semn ridicat spre cer, a \u00eendep\u0103rtat mul\u0163imea ce ne n\u0103p\u0103dise. \u00cen timp ce coboram, salvatorul binevoitor ne-a sf\u0103tuit s\u0103 ocolim locurile mai pu\u0163in p\u0103zite \u015fi ne-a urat un \u201esoyez\u00a0 bienvenu!\u201d. Am pornit-o stresa\u0163i spre hotel unde ne-am lini\u015ftit cu c\u00e2teva pahare din Murfatlarul p\u0103strat pentru Tamanrasset. N-ai cum s\u0103 planifici totul la am\u0103nunt\u2026vorba lui Toma. Mai \u00een glum\u0103, mai \u00een serios, trebuie s\u0103 recunosc faptul c\u0103 Toma se sim\u0163ea bine la mine \u00een camer\u0103, iar rezerva de Murfatlar se topea v\u0103z\u00e2nd cu ochii. Aveam s\u0103 sim\u0163im din plin la cap\u0103tul Saharei, chiar dac\u0103 mergeam \u00eentr-o capital\u0103 a tuaregilor, aceast\u0103 lips\u0103 de prevedere \u00een materie de planificare.<\/p>\n

\u015ei a venit \u015fi ziua cea mare, c\u00e2nd Toma a r\u0103mas perplex v\u0103z\u00e2nd avionul care ne a\u015ftepta, cu motoarele \u00eencinse. Nu putea concepe c\u0103 aveam de s\u0103ltat peste Atlas pentru a str\u0103bate apoi cca. 2000 de km de Sahar\u0103 cu un\u00a0 fel de taxi aerian. \u201eNu se poate, m\u0103i Boris, s\u0103 zbur\u0103m cu tractorul \u0103sta\u201d. \u201eBa se poate, tovar\u0103\u015fe Director General\u2026\u201d a venit replica unui \u00eenso\u0163itor. \u201ePe un asemenea traseu, nu s-ar \u00eencumeta nici un avion adev\u0103rat, indiferent de pilot\u2026\u201d \u201eM\u0103i, al dracului s\u0103 fiu dac\u0103 urc \u00een caricatura asta!…\u201d P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, la insisten\u0163ele pilotului care \u00eencepea s\u0103 piard\u0103 r\u0103bdarea, am urcat \u00een taxiul zbur\u0103tor. Prima escal\u0103 tehnic\u0103 a fost la Gharda\u00efa, important\u0103 zona de explorare \u015fi exploatare a gazelor.<\/p>\n

\u00a0Pe drum Toma nu-\u015fi g\u0103sea locul. Zdruncin\u0103turile \u00eel exasperau. La cobor\u00e2re \u00eei tremurau picioarele \u015fi se jura c\u0103 nu mai urc\u0103 \u00een ma\u015fina vibratoare care i-a mutat rinichii din loc. \u201eTu crezi c\u0103 dac\u0103 a aterizat, dr\u0103covenia asta mai poate decola?! Poate c\u0103 a\u015fa sc\u0103p\u0103m de c\u0103l\u0103toria asta, dac\u0103 i se poate spune a\u015fa! Nu mai urc!…\u201d \u201eEi, nici ca \u0163iganul la mal!…rabla asta face mereu cursele astea \u015fi n-am auzit s\u0103 fi pierdut pe cineva din echipa noastr\u0103\u2026!\u201d \u201eAtunci hai s\u0103 ne desp\u0103r\u0163im\u2026tu, mergi mai departe c\u0103 faci pe curajosul, iar eu cer o ma\u015fin\u0103 care s\u0103 m\u0103 duc\u0103 \u00eenapoi. C\u00e2nd te \u00eentorci, dac\u0103 te \u00eentorci, \u00eemi raportezi tot ce a\u0163i discutat\u2026\u201d \u201eAcum chiar c\u0103-i de glum\u0103! Eu am tema mea cu instala\u0163ia pilot de prelucrare a minereurilor \u015fi n-am nimic cu z\u0103c\u0103mintele, cu explorarea \u015fi, mai ales cu exploatarea. Hai, Toma, mai un pic \u015fi ajungem. Ce Dumnezeu!, c\u00e2nd coborai \u00een min\u0103, erai mai sigur \u00een colivie?…\u201d \u201eCe \u015ftii tu de min\u0103, de colivie, de mineri?! Cine m-a pus s\u0103 te iau cu mine?!…\u201d \u201eCred c\u0103 speran\u0163a c\u0103 vom da de ceva terenuri de tenis \u015fi aveai nevoie de un partener bun\u2026dar s\u0103 \u015ftii c\u0103 am avut instalatie pilot la -200m \u015fi cunosc gustul coliviei\u2026\u201d \u201eNu te la\u015fi\u2026zice lumea c\u0103 e\u015fti mare domn!?…\u201d \u201eMai \u015ftii cum m-ai l\u0103sat f\u0103r\u0103 ochelari, la Tenis Club?!…eram la fileu \u015fi, cam de la un metru, mi-ai trimis o ghiulea drept \u00een fa\u0163\u0103\u2026\u201d \u201eEi, mi-am prezentat scuzele de rigoare, nu?!…\u201d \u201eDa, \u015fi eu mi-am cump\u0103rat al\u0163i ochelari\u2026\u201d.<\/p>\n

\u00a0P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 ne-am urcat \u00een taxiul nostru \u015fi ne-am propus s\u0103 nu mai facem caz de \u2019gropile\u2019 din aerul saharian. Oboseala ne-a ajutat s\u0103 fim mai \u00een\u0163eleg\u0103tori. A urm\u0103ri din zborul p\u0103s\u0103rii peisajul dunelor este \u015fi fascinant, pentru un intrus, \u015fi obositor pentru ochi. Surprinderea unor petece de verdea\u0163\u0103 \u00eens\u0103, este reconfortant\u0103. Aveam s\u0103 ne convingem dup\u0103 zborul spre o nou\u0103 escal\u0103 tehnic\u0103. Cam dup\u0103 vreo 250 km de plutire prin inerentele h\u00e2rtoape aeriene ale Saharei am aterizat cu bine la El Gol\u00e9a, ora\u015f saharian, situat practic \u00een partea central\u0103 a Algeriei, cunoscut drept unul din importantele ora\u015fe oaz\u0103. \u2019Ora\u015ful\u2019 propriu zis este format din vreo zece \u2019or\u0103\u015fele\u2019 care se \u00eentind \u00een jurul a ceea ce este cunoscut ca\u00a0 Centre-ville.<\/p>\n

\u00a0\u00cen timpul escalei, autorit\u0103\u0163ile locale ne-au pus la dispozi\u0163ie un autoturism de teren cu care am fost invita\u0163i s\u0103 vizit\u0103m, pe viu, o parte din oaz\u0103. Zona reprezint\u0103 unul din principalele gr\u00e2nare ale Saharei. \u00cen inima oazei domnea o priveli\u015fte de vis. Apa \u015fi vegeta\u0163ia te fac s\u0103 ui\u0163i c\u0103 e\u015fti \u00een mijlocul de\u015fertului. Un loc, special amenajat pentru odihn\u0103, pentru vizitatori, radia de ordine \u015fi cur\u0103\u0163enie. Algerienii au un cult pentru ap\u0103. Am b\u0103ut ap\u0103 ca de izvor, limpede \u015fi rece. \u201e\u015etii, m-am s\u0103turat de \u2019tractorul zbur\u0103tor\u2019. Ai auzit ce ne-a spus c\u0103l\u0103uza despre drumul saharian principal N1 care trece pe l\u00e2ng\u0103 ora\u015f asigur\u00e2nd o leg\u0103tur\u0103 auto sigur\u0103 spre Ghardaia \u015fi Alger. M\u0103 g\u00e2ndesc s\u0103 cer s\u0103 m\u0103 duc\u0103 la sediu. Tu nu po\u0163i face asta, trebuie s\u0103 vezi cum va fi cu instala\u0163ia pilot. V\u0103d c\u0103 nu suferi ca mine. Ce zici?!…\u201d \u201eDoamne fere\u015fte, Toma! Ai no\u015ftri te a\u015fteapt\u0103 ca pe Dumnezeu. Sunt multe probleme de rezolvat. Via\u0163a lor nu este chiar roz\u0103, iar \u0103\u015ftia ne iau de fraieri\u2026\u201d \u201eDa, da!, domnu Boris\u2026de acum \u00eencolo, a\u015fa am s\u0103-\u0163i spun\u2026de c\u00e2nd ne domnim pe aici, nu \u015ftiu cum am s\u0103 m\u0103 obi\u015fnuiesc cu tovar\u0103\u015fe\u201d\u2026\u201eDac\u0103 nu ajungem la destina\u0163ie, ai s\u0103 m\u0103 ai pe con\u015ftiin\u0163\u0103.\u201d<\/p>\n

Pauza a fost benefic\u0103 \u015fi urcarea \u00een tractorul zbur\u0103tor s-a f\u0103cut f\u0103r\u0103 comentarii, sau, mai bine zis, f\u0103r\u0103 mofturi. Urm\u0103toarea etap\u0103 era In Salah, un nou ora\u015f oaz\u0103, o nou\u0103 minune a Saharei. Mai erau vreo 200 km de zbor, cel pu\u0163in a\u015fa suna informa\u0163ia.<\/p>\n

\u00a0Aceea\u015fi clim\u0103 de\u015fertic\u0103 saharian\u0103, cu dune mi\u015fc\u0103toare \u00eemp\u0103r\u0163ind localitatea \u00een dou\u0103, format\u0103, ca \u015fi \u00een cazul El Gol\u00e9a, din cca. 10 aglomer\u0103ri mai mici. Avansul acestor dune, real, nu imaginar, de cca. 1 m la 4-5 ani, ridic\u0103 ceva probleme de loca\u0163ie. Veri foarte calde, cu nop\u0163i relativ bl\u00e2nde, dar suficient de r\u0103coroase ca s\u0103 te oblige s\u0103 te \u00eembraci sau s\u0103 te \u00eenvele\u015fti. O oaz\u0103 cu sute de mii de palmieri, cu o agricultur\u0103 irigat\u0103 important\u0103, at\u00e2t de necesar\u0103 vie\u0163ii economice a Algeriei. O vizit\u0103 scurt\u0103, mai scurt\u0103 ca la El Gol\u00e9a, te farmec\u0103 cu o intensitate ce nu se pierde \u00een timp. Dovad\u0103 sunt prezentele r\u00e2nduri scrise dup\u0103 at\u00e2ta amar de vreme (1972-2013).<\/p>\n

O sta\u0163ie de autobuze situat\u0103 pe traseul celei mai importante c\u0103i rutiere din Sahara, N1, face din In Salah un nod important de comunicare \u00eentre Nord \u015fi Sud, c\u00e2ndva un important centru al tuaregilor nomazi. Aeroportul rezolv\u0103 cu succes problemele de trafic aerian, bine\u00een\u0163eles nu \u015fi \u00een cazul c\u00e2nd se apeleaz\u0103 la tractoarele zbur\u0103toare. Dar ce conteaz\u0103 \u00een cazul unui \u00eemp\u0103timit de duc\u0103?, sau al unor speciali\u015fti avizi de un c\u00e2\u015ftig suplimentar, chiar dac\u0103 nu este vorba de valut\u0103 forte. Eram obosi\u0163i, dar p\u00e2n\u0103 \u015fi Toma se entuziasma \u00een fa\u0163a minunilor neb\u0103nuite ale naturii.<\/p>\n

Conform informa\u0163iilor In Salah era ultima escal\u0103 \u00een drumul nostru, urm\u00e2nd s\u0103 parcurgem ultimii aproape 500 km dintr-un foc p\u00e2n\u0103 la Tamanrasset. Un punct important precum In Ecker, era l\u0103sat pentru o vizit\u0103 separat\u0103, fiind o loca\u0163ie nu numai \u2018istoric\u0103\u2019, dar \u015fi sediul laboratoarelor de chimie \u015fi spectrografie populate de speciali\u015ftii rom\u00e2ni, de fapt, unul singur, un bun prieten, preg\u0103tit c\u00e2ndva de mine. Era Ghi\u0163\u0103, de care am pomenit \u00een introducere.<\/p>\n

Ne-am \u00eembarcat lu\u00e2nd hot\u0103r\u00e2rea de a ne odihni \u00een aceast\u0103 ultim\u0103 etap\u0103 de zbor. Oboseala ne-a ajutat s\u0103 respect\u0103m angajamentul \u015fi, f\u0103r\u0103 fasoane, ne mai sesiz\u00e2nd nici zgomotul, nici zdruncin\u0103turile, ne-am trezit la invita\u0163ia de a cobor\u00ee. Eram a\u015ftepta\u0163i, eram \u00eembr\u0103\u0163i\u015fa\u0163i, eram asurzi\u0163i de entuziasmul verbal al colegilor, al prietenilor. O bucurie colectiv\u0103 la care am participat din plin am\u00e2ndoi, mai ales c\u0103 Dan, Dumnezeu s\u0103-l ierte!, i-a servit pe to\u0163i cu c\u00e2te o gur\u0103 de coniac fran\u0163uzesc, ca la botul calului. \u201eFi\u0163i bine veni\u0163i \u00een ora\u015ful ro\u015fu!\u201d au fost cuvintele de \u00eent\u00e2mpinare rostite de prietenul meu Ghi\u0163\u0103, inginerul chimist Gheorghe Filip, venit la Tamanrasset de la In Ecker, special pentru a ne \u00eent\u00e2mpina \u015fi \u00eenso\u0163i. A urmat o sear\u0103 de pomin\u0103 la casa de oaspe\u0163i a Sonaremului, o cl\u0103dire ro\u015fie, ca de altfel toate construc\u0163iile din zon\u0103, cu m\u00e2ncare cald\u0103 stropit\u0103 cu coniac \u015fi bere, mult\u0103 bere.<\/p>\n

I se spunea \u2018ora\u015f\u2019, capitala sudului Saharei algeriene, de fapt un sat, un sat al tuaregilor, cea mai dep\u0103rtat\u0103 localitate administrativ\u0103, aflat\u0103 la cca. 2500 km de Alger, pe drumul rutier principal, N1, marea pist\u0103 saharian\u0103. Sat-sat, dar locul de \u00eent\u00e2lnire al turi\u015ftilor, avizi de splendorile naturale oferite de masivul Hoggar, sau, \u00een cazul celor mai noroco\u015fi, de m\u0103rturiile milenare ascunse de celebrele tasiliuri cu incredibilele lor comori rupestre. Da, da, gravurile rupestre din sudul Saharei, supuse unei cercet\u0103ri riguroase au ar\u0103tat c\u0103 aceast\u0103 regiune a fost populat\u0103, cu oameni \u015fi animale \u2019domesticite\u2019, cam cu vreo trei-patru milenii \u00eenaintea erei noastre.<\/p>\n

\u00a0Un bazar bogat \u00een lucruri executate cu m\u0103iestrie din \u0163es\u0103turi, piele caprin\u0103, coarne, ou\u0103 de stru\u0163, aram\u0103, era un loc de z\u0103boveal\u0103 pentru cei dornici s\u0103 duc\u0103 la \u00eentoarcere ceva specific, saharian. Un Hotel-Restaurant acceptabil, purt\u00e2nd numele legendarei regine a tuaregilor – Tin-Hinan, \u00a0o farmacie, po\u015ft\u0103, prefectur\u0103, prim\u0103rie, agen\u0163ie de turism \u015fi avia\u0163ie, un spital bine dotat \u015fi, chiar \u015fi o cas\u0103 de toleran\u0163\u0103, f\u0103r\u0103 firm\u0103 la vedere, toate acestea r\u0103spundeau preten\u0163iilor, \u00een general modeste, specifice unor turi\u015fti care veneau vis\u00e2nd la pove\u015ftile, sau mai bine zis, legendele legate de Hoggar. Erau, \u00een general, iubitorii mun\u0163ilor, umbla\u0163i prin lumea \u00eentreag\u0103, geologi vis\u0103tori, cu \u2019capul \u00een nori, dar cu picioarele pe p\u0103m\u00e2nt\u2019, mereu \u00een c\u0103utarea unor lucruri nemai\u00eent\u00e2lnite, buni povestitori, adev\u0103rate arhive ambulante.<\/p>\n

Ora\u015ful ro\u015fu, Tam, cum i se spunea curent de c\u0103tre localnici, datorit\u0103 argilei ro\u015fii cu care sunt tencuite casele, se bucur\u0103 de o clim\u0103 tropical\u0103 de\u015fertic\u0103, care impune un anumit stil de via\u0163\u0103. Forfota \u00eencepe \u00een orele dimine\u0163ii, pe r\u0103coare. Orele pr\u00e2nzului \u00eei alung\u0103 pe to\u0163i la umbr\u0103, \u00een casele cu ferestre mici, la r\u0103coare, unde se ia masa \u00een familie. Urmeaz\u0103 c\u00e2teva ore de siest\u0103, de somn, dictat\u0103 de p\u00e2rjolul de afar\u0103, c\u00e2nd \u2019ora\u015ful\u2019 pare pustiu. Dup\u0103 bine meritata odihn\u0103, pe r\u0103coare, via\u0163a rena\u015fte, dar o plimbare devine chiar obositoare, tocmai datorit\u0103 forfotei de care am pomenit. Am vorbit de casele cu ferestre mici, dar trebuie s\u0103 mai adaug ceva specific – zidurile \u00eenalte \u015fi groase care le \u00eenconjoar\u0103.<\/p>\n

\u00a0Pentru noi, cei sosi\u0163i \u00een regim de delega\u0163ie, norocul sta tocmai \u00een r\u0103coarea acceptabil\u0103 conservat\u0103 de Casa de oaspe\u0163i SONAREM, unde construc\u0163ia mare, cu \u00eenc\u0103peri spa\u0163ioase, protejate de ziduri groase, asigura confortul pentru un sejur de c\u00e2teva zile. \u015ei mai este ceva despre care noi, europenii avem informa\u0163ii pu\u0163in eronate, \u015fi anume, apa. Zona are rezerve de ap\u0103 considerabile, uneori la c\u00e2\u0163iva metri ad\u00e2ncime, ap\u0103 pe care localnicii o extrag relativ u\u015for folosind-o \u015fi la irigarea culturilor. Acest lucru \u015fi explic\u0103 faptul c\u0103, \u00een mijlocul Saharei mult hulite, se pot asigura condi\u0163ii igienice de trai, at\u00e2t pentru localnici, c\u00e2t \u015fi pentru amatorii de drume\u0163ie.<\/p>\n

Popula\u0163ia, este format\u0103 \u00een majoritate din tuaregii sedentari, stabili\u0163i la \u2019casa lor\u2019, proveni\u0163i istorice\u015fte din nomazii de alt\u0103dat\u0103, o etnie curajoas\u0103 \u015fi m\u00e2ndr\u0103. Apari\u0163ia grupurilor de b\u0103rba\u0163i pe str\u0103zile radiind de ro\u015ful specific al \u2019ora\u015fului\u2019 atr\u0103gea nu numai aten\u0163ia str\u0103inilor afla\u0163i \u00een vizit\u0103, dar \u015fi un fel de admira\u0163ie. \u0162inuta impecabil\u0103, \u00een care albastrul pur al tunicii lungi, care m\u00e2ng\u00e2ie, parc\u0103, c\u0103lc\u00e2iele, \u00eentr-un mers maiestuos prin lentoare, d\u0103 acestor b\u0103rba\u0163i \u00eenal\u0163i \u015fi supli, cu fa\u0163a tuciurie, par\u0163ial ascuns\u0103 de un voal alb sub\u0163ire, o not\u0103 pictural\u0103, fascinant\u0103.<\/p>\n

\u00a0Datorit\u0103 albastrului \u00eembr\u0103c\u0103min\u0163ii li se mai spune \u015fi \u2019oamenii alba\u015ftri\u2019. Dac\u0103 ajungeai \u00een contact direct cu un astfel de grup, te pomeneai privit de la \u00een\u0103l\u0163ime, de un fascicol de priviri\u00a0 sigure, cumva vis\u0103toare, care se doreau dominatoare. \u015ei a\u015fa \u015fi era. La locul de munc\u0103 erau con\u015ftiincio\u015fi, aprecia\u0163i. \u00cen timpul lor liber, atr\u0103geau aten\u0163ia prin lini\u015fte, lentoare, m\u0103re\u0163ie.<\/p>\n

Nu era \u015fi cazul femeilor. Retrase, modeste, \u00eembr\u0103cate simplu, f\u0103r\u0103 zorzoane, cu o fust\u0103 mai lung\u0103, dar nu prea, o bucat\u0103 de p\u00e2nz\u0103 pe post de bluz\u0103, aruncat\u0103 oblic peste um\u0103r. Pentru cap, o p\u00e2nz\u0103 neagr\u0103, \u015fi ea aruncat\u0103 pe dup\u0103 g\u00e2t. Acas\u0103, st\u0103p\u00e2na rela\u0163iilor cu familiile din comunitate \u015fi, \u00een ciuda prescrip\u0163iilor Coranului, colportoarea supersti\u0163iilor care le domin\u0103 via\u0163a.<\/p>\n

Zilele de acomodare, doar dou\u0103, dep\u0103\u015fite, s-a pus problema vizitei la z\u0103c\u0103mintele de uraniu de la Timgaouin \u015fi Abankor, situate cam la 300 km Sud-West de Tamanrasset. Distan\u0163a p\u00e2n\u0103 la grani\u0163a cu Niger, de vreo 700 km, spre Sud, se putea str\u0103bate pe aceea\u015fi pist\u0103 saharian\u0103, N1. Am aflat c\u0103 aceast\u0103 grani\u0163\u0103 nu era dec\u00e2t o linie \u2019imaginar\u0103\u2019, br\u0103zdat\u0103, la anumite distan\u0163e, de un fel de borne, majoritatea culcate la p\u0103m\u00e2nt. \u00cen asemenea situa\u0163ie, nu-i de mirare c\u0103, un grup de geologi prospectori s-a pomenit pe teritoriul Nigerului fiind soma\u0163i cu focuri de arm\u0103, \u015fi nu \u00een glum\u0103, s\u0103 fac\u0103 st\u00e2nga\u2019mprejur.<\/p>\n

Diminea\u0163a au ap\u0103rut dou\u0103 jeepuri, echipate pentru un drum considerat anevoios, cu toate cele necesare pentru vreo \u2019escal\u0103\u2019 neprev\u0103zut\u0103 \u015fi cu un cordon de canistre mari, ag\u0103\u0163ate ca un br\u00e2u \u00een jurul ma\u015finii. Canistrele erau \u00eenvelite cu piele crud\u0103 de caprine, bine udate, pentru a asigura o evaporare lent\u0103 a apei de \u00eembibare \u015fi prin asta, men\u0163inerea canistrelor la o temperatur\u0103 joas\u0103. Simplu \u015fi ingenios pentru o c\u0103l\u0103torie prin Sahara unde deshidratarea este pericolul num\u0103rul unu. Drumul spre bazele de la Timgaouin \u015fi Abankor trecea prin dou\u0103 localit\u0103\u0163i a\u015fezate pe traseul uedurilor, cu surse de ap\u0103 asigurate – Abalessa \u015fi Silet, de fapt dou\u0103 sate sahariene care beneficiind de prezen\u0163a apei la o mic\u0103 ad\u00e2ncime, se \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103, prin s\u00e2rguin\u0163a localnicilor, ca adev\u0103rate oaze.<\/p>\n

Ie\u015firea din Tamanrasset se face trec\u00e2nd pe sub un fel de Arc de Triumf, f\u0103cut din sc\u00e2nduri acoperite cu foi de palmier. Odat\u0103 ie\u015fi\u0163i din \u2019capital\u0103\u2019, drumul ce coboar\u0103 spre sud, anevoios, s\u0103pat \u00een st\u00e2nc\u0103 uneori, pres\u0103rat cu bolov\u0103ni\u015f bazaltic, specific regiunii, ne face s\u0103 fim mai circumspec\u0163i \u00een ceea ce prive\u015fte c\u0103l\u0103toria.\u00a0 Nici sistemul de amortizare al jeepului nu reu\u015fea s\u0103 atenueze temerile noastre. \u015eoferul, \u015ftiind cu cine avea de a face, \u00eencerca din r\u0103sputeri s\u0103 ne scuteasc\u0103 de nepl\u0103cerile inerente unei astfel de \u2019excursii\u2019. Cam la fiecare zece kilometri oprea, ne invita s\u0103 ne dezmor\u0163im \u015fi ne \u00eembia cu ap\u0103 rece. La \u00eenceput nu ne \u00eenghesuiam la cana cu ap\u0103 ned\u00e2ndu-ne, \u00eenc\u0103, seama de procesul continuu de deshidratare. Au trebuit s\u0103 treac\u0103 multe zile ca s\u0103 \u00een\u0163elegem c\u0103 nu suntem \u00een Apuseni, \u00een drum spre o pe\u015fter\u0103. Aveam s\u0103 ne obi\u015fnuim, imit\u00e2ndu-i pe \u00eenso\u0163itorii no\u015ftri, \u015fi s\u0103 consum\u0103m zilnic c\u00e2te 10-12 litri de ap\u0103.<\/p>\n

\u00a0Toma, cunoscut pentru proverbiala-i rezisten\u0163\u0103 la b\u0103utur\u0103, d\u0103dea semne de nervozitate, de mole\u015feal\u0103, de ner\u0103bdare. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd mai sc\u0103pa c\u00e2te o \u2019apreciere\u2019, \u00eentr-un grai neao\u015f rom\u00e2nesc, uit\u00e2nd c\u0103, \u00een condi\u0163iile de \u015fantier, \u00een silin\u0163a de a \u00eenv\u0103\u0163a ceva rom\u00e2ne\u015fte, localnicii, ca peste tot, prindeau tocmai aceste aprecieri, cu sensul lor at\u00e2t de universal. Oricum, primii cca. 40 de km au fost parcur\u015fi f\u0103r\u0103 incidente, c\u00e2nd z\u0103rind \u00een dep\u0103rtare ceva care aducea a oaz\u0103, am aflat c\u0103 vom poposi pu\u0163in la Abalessa. Acelea\u015fi case ascunse de ziduri mari, aceia\u015fi oameni harnici beneficiari ai apei aflate la doar 4 m ad\u00e2ncime, relativ u\u015for de ob\u0163inut pentru irigarea suprafe\u0163elor cultivate cu cartofi, ro\u015fii, ardei iute \u015fi, foarte important pentru preg\u0103tirea ceaiurilor, ment\u0103.<\/p>\n

Z\u0103rind la o oarecare distan\u0163\u0103 de sat o colin\u0103 acoperit\u0103 spre v\u00e2rf de un fel de ruine, primim de la un \u00eenso\u0163itor tuareg explica\u0163ia, prezentat\u0103 cu un fel de m\u00e2ndrie \u015fi \u00eentr-o francez\u0103 f\u0103r\u0103 cusur. Era morm\u00e2ntul legendarei regine a tuaregilor, Tin-Hinan. Morm\u00e2ntul a fost descoperit prin 1925 de arheologi. \u00centr-o camer\u0103 mortuar\u0103 s-au g\u0103sit osemintele unei femei \u00een preajma c\u0103reia se aflau podoabe de aur \u015fi argint. Legenda a fost acceptat\u0103 ca atare iar scheletul depus la muzeul Bardo din Alger. Tot pe aceast\u0103 cale afl\u0103m \u015fi ceva despre importan\u0163a pe care o are Abalessa pentru tuaregi. Aici a fost timp de secole centrul administrativ al tuaregilor din sudul Saharei. Cum timpul \u00eencepea s\u0103 ne preseze, s-a renun\u0163at la ceremonialul preg\u0103tirii ceaiului, spre dezam\u0103girea celor care ne-au ie\u015fit \u00een cale cu mult\u0103 c\u0103ldur\u0103. Preg\u0103tirea \u015fi servirea ceaiului, f\u0103cut\u0103 dup\u0103 reguli stricte, era parte intrinsec\u0103 din manifestarea ospitalit\u0103\u0163ii fa\u0163\u0103 de oaspe\u0163i.<\/p>\n

Se anun\u0163a o nou\u0103 etap\u0103 de vreo 80 de km, spre o nou\u0103 oaz\u0103 binecuv\u00e2ntat\u0103 de prezen\u0163a apei, Silet, popas oficial al SONAREM-ului, localitate cunoscut\u0103 pentru planta\u0163iile de curmali, specie preten\u0163ioas\u0103 de palmieri, dependent\u0103 de ap\u0103 \u015fi de o temperatur\u0103 de peste 25 grade, condi\u0163ii\u00a0 pe care natura le ofer\u0103 cu prisosin\u0163\u0103 \u00een aceast\u0103 zon\u0103 aflat\u0103 sub influen\u0163a Tropicului Cancerului. Aici am fost \u00eent\u00e2mpina\u0163i, la casa de oaspe\u0163i, de cei c\u00e2\u0163iva angaja\u0163i dintre localnici. Totul preg\u0103tit cu grij\u0103 deosebit\u0103 pentru a oferi drume\u0163ilor c\u00e2teva clipe de relaxare, pentru a servi tradi\u0163ionalul ceai, preg\u0103tit la vedere, cu tot ceremonialul aferent. Casa este \u00eenc\u0103p\u0103toare \u015fi, mai ales, r\u0103coroas\u0103. \u2019Salonul\u2019 de primire nu are ferestre ci o deschidere mare, f\u0103r\u0103 u\u015f\u0103, pe unde p\u0103trunde lumina \u015fi aerul. \u00cen mijloc, pe nisip, se \u00eentinde un covor \u00een centrul c\u0103ruia gazda, \u00eenconjurat\u0103 de tot felul de ustensile \u015fi p\u0103h\u0103rele, st\u00e2nd jos sprijinit pe c\u0103lc\u00e2ie, purcede la preg\u0103tirea ceaiului.<\/p>\n

Urm\u0103rind cu aten\u0163ie \u2019protocolul\u2019 locului, ne l\u0103s\u0103m \u00eenc\u0103l\u0163\u0103mintea la intrare \u015fi, cu mi\u015fc\u0103ri st\u00e2ngace \u00eencerc\u0103m s\u0103 ne a\u015fez\u0103m pe covor. Nu este chiar ceva simplu. Primul care d\u0103 semne de inconfort este Toma, care, cu toate \u00eencerc\u0103rile de a imita c\u00e2t mai fidel pozi\u0163iile adoptate de oamenii locului, \u00eencepe s\u0103 dea semne de nemul\u0163umire. Realitatea este c\u0103 nici nu-i comod s\u0103 stai cum o f\u0103ceai cu naturale\u0163e \u00een copil\u0103rie. Eram noi amatori de sport \u015fi ne descurcam destul de bine la tenis, unde mi\u015fcarea continu\u0103 nu ridica nici un fel de probleme, dar s\u0103 stai \u00eentr-o pozi\u0163ie static\u0103, incomod\u0103, \u015fi s\u0103 a\u015ftep\u0163i s\u0103 \u0163i se serveasc\u0103 ceaiul, cu picioarele amor\u0163ite dup\u0103 primele zece minute, era cu totul \u015fi cu totul altceva. Chinurile prin care trecea Toma m\u0103 \u00eempiedicau s\u0103 urm\u0103resc ceremonialul preg\u0103tirii ceaiului despre care auzisem at\u00e2tea.<\/p>\n

Cu chiu, cu vai, a sosit \u015fi momentul \u00eemp\u0103r\u0163irii p\u0103h\u0103relelor cu ceai, c\u00e2nd pozi\u0163ia \u00een care trebuia s\u0103 ne complacem, ne limita mi\u015fc\u0103rile \u015fi siguran\u0163a lor. Trebuia s\u0103 te mi\u015fti, s\u0103 te sal\u0163i pu\u0163in cu m\u00e2na \u00eentins\u0103, s\u0103 iei licoarea mult a\u015fteptat\u0103 \u015fi s\u0103 reu\u015fe\u015fti s\u0103 te \u015fi a\u015fezi la loc. Urma, prin imita\u0163ie, cum am mai spus, sorbirea \u00een trei etape a con\u0163inutului \u015fi, inerent, \u00eenm\u00e2narea ce\u015fcu\u0163ei golite \u015fefului ceremonialului. Surpriza a venit c\u00e2nd am v\u0103zut c\u0103 totul se reia de la \u00eenceput deoarece mai urmau dou\u0103 asemenea componente ale procesului.<\/p>\n

Neast\u00e2mp\u0103rul lui Toma lua dimensiuni alarmante ceea ce \u00eencepea s\u0103 m\u0103 scoat\u0103 din s\u0103rite \u015fi pe mine. Salvarea a venit de la un claxon zgomotos care invita la plecare. \u015eoferul \u00ee\u015fi cuno\u015ftea bine meseria \u015fi \u00een materie de disciplin\u0103 a drume\u0163iei nu f\u0103cea rabat.<\/p>\n

Pentru a ne dezmor\u0163i picioarele am luat-o pe jos \u00eenspre ie\u015firea din sat de unde am fost cule\u015fi de jeepul nostru. O privire aruncat\u0103 \u00een spate ne-a oferit, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, prilejul de a admira aspectul general al acestei minunate oaze.<\/p>\n

Din punerea \u00een gard\u0103 f\u0103cut\u0103 de \u00eenso\u0163itorul nostru am \u00een\u0163eles c\u0103 por\u0163iunea cea mai dificil\u0103 de drum, \u00eengust, s\u0103pat deseori pe un pat de st\u00e2nc\u0103, pres\u0103rat cu bolov\u0103ni\u015f bazaltic, \u015ferpuind din cauza reliefului, avea s\u0103 se termine, urm\u00e2nd un drum de nisip asem\u0103n\u0103tor cu pistele sahariene. De fapt se ie\u015fea vizibil din zona masivului Hoggar, plonj\u00e2nd oarecum \u00een lumea uedurilor, a Saharei propriu zise, care aveau s\u0103 ne conduc\u0103 la \u0163int\u0103. Din atitudinea localnicilor fa\u0163\u0103 de speciali\u015ftii rom\u00e2ni – geologi, geofizicieni, tehnicieni – am \u00een\u0163eles c\u0103 eram pe un p\u0103m\u00e2nt primitor nou\u0103. Nu mai era vorba de ceea ce auzeam, era ceea ce sim\u0163eam v\u0103z\u00e2nd cu ochii no\u015ftri.<\/p>\n

\u00centr-adev\u0103r, \u00eencet, \u00eencet, jeepul a \u00eenceput s\u0103 se a\u015feze mai bine la drum. Stratul de nisip permitea ro\u0163ilor s\u0103 se afunde u\u015for urm\u00e2nd urmele s\u0103pate de alte \u015fi alte ma\u015fini. Privind \u00eenainte prin parbrizul curat, vedeai alerg\u00e2nd \u00eenaintea ma\u015finii cele dou\u0103 linii paralele, indic\u00e2nd parc\u0103 traseul de urmat \u015fi transmi\u0163\u00e2nd o doz\u0103 de \u00eencredere, de siguran\u0163\u0103, at\u00e2t de necesare \u00een pustiul saharian. Ma\u015fina \u00eenainta precum trenul pe \u015fine, aduc\u00e2nd o stare de relaxare conduc\u0103torului care-\u015fi permitea luxul de a m\u00e2ng\u00e2ia volanul cu v\u00e2rful degetelor m\u00e2inii drepte.<\/p>\n

\u00a0Se mergea cu 60-70 de km\/h, ceea ce ne f\u0103cea s\u0103 sper\u0103m c\u0103 nu vom petrece noaptea \u00een mijlocul naturii. Cum oboseala \u00eencepea s\u0103 c\u00e2\u015ftige teren, \u00eencrez\u0103tori \u00een calit\u0103\u0163ile \u015foferului nostru, ne-am c\u0103utat pozi\u0163ii c\u00e2t mai comode \u015fi, l\u0103s\u00e2nd conversa\u0163ia s\u0103 l\u00e2ncezeasc\u0103, am tras un somn pe cinste. \u00cen asemenea circumstan\u0163e, \u00een unanimitate am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 renun\u0163\u0103m la opririle planificate \u015fi, ca atare, la o gustare frugal\u0103. C\u00e2nd am auzit, deja bine cunoscutul salut de bun venit \u2019Salam alecum\u2019, ne-am dat seama c\u0103 totul a mers bine \u015fi c\u0103 suntem a\u015ftepta\u0163i cu o bucurie f\u0103r\u0103 rezerve.<\/p>\n

Eram \u00een tab\u0103ra, campusul, cum le mai pl\u0103cea s\u0103-i spun\u0103, exploratorilor rom\u00e2ni, pe teritoriul Timgaouinului, unde geologii rom\u00e2ni erau \u00een faza definitiv\u0103rii concluziilor legate de rezervele de uraniu \u015fi de unde se pleca spre Abankor, cel de al doilea z\u0103c\u0103m\u00e2nt ce se contura, \u00een contradic\u0163ie cu datele l\u0103sate de predecesorii lor francezi, pesimi\u015fti \u00een observa\u0163iile lor. Misiunea lui Toma era de a vizita, ca Director General, \u015eeful Misiunii Rom\u00e2ne \u00een Algeria, \u00eempreun\u0103 cu speciali\u015ftii rom\u00e2ni de sub supravegherea inginerului algerian Slougui, cel \u015fcolit \u00eempreun\u0103 cu geofizicianul nostru Toni Lung, \u00een URSS, zonele investigate. Misiunea mea era mai pu\u0163in legat\u0103 de vizita la preconizatele z\u0103c\u0103minte c\u00e2t, mai ales, \u00eentocmirea unui studiu privind \u00eenfiin\u0163area la fa\u0163a locului a unui pilot tehnologic legat de valorificarea chimico-metalurgic\u0103 a minereurilor \u00een cauz\u0103. Nu aveam probleme. Eram \u00een rela\u0163ii excelente cu majoritatea speciali\u015ftilor rom\u00e2ni afla\u0163i \u00een Algeria, datorit\u0103 rela\u0163iilor profesionale din \u0163ar\u0103. Cu Ghi\u0163\u0103 Filip \u015fi Toni Lung eram buni prieteni \u015fi colegi. \u00cen aceste condi\u0163ii nu aveam nici un fel de probleme \u00een ob\u0163inerea datelor necesare \u00eentocmirii unui studiu tehnologic.<\/p>\n

\u00a0M\u0103 sim\u0163eam bine, atmosfera era foarte bun\u0103, Toma nu m\u0103 urm\u0103rea \u00een calitatea lui ierarhic\u0103 acord\u00e2ndu-mi toat\u0103 \u00eencrederea, locul unde m\u0103 aflam era un dar pentru firea mea de vagabond \u015fi, foarte important, eram \u00eenc\u00e2ntat de noii colaboratori, proveni\u0163i din celebrii nomazi ai Saharei. Da, tuaregii mi-au c\u0103zut la suflet \u015fi-i p\u0103strez \u015fi acum acolo.<\/p>\n

Campusul de la Timgaouin era organizat cam ca acas\u0103, pe la \u00eenceputurile activit\u0103\u0163ii Societ\u0103\u0163ii SOVROMKVAR\u0162IT la \u015etei, de unde proveneau majoritatea celor implica\u0163i \u00een cercet\u0103rile din Algeria. Nici nu este de mirare c\u0103ci eram \u2019vaccina\u0163i\u2019 s\u0103 lu\u0103m de bune hot\u0103r\u00e2rile \u2019colegilor\u2019 no\u015ftri sovietici, iar aici aveam un conduc\u0103tor \u015fcolit la ei. C\u0103su\u0163e mici, albe de data aceasta, cabane metalice cu c\u00e2te patru camere, mai corect spus cabine, cu lumin\u0103 electric\u0103, ap\u0103 curent\u0103, aer condi\u0163ionat dar, din p\u0103cate, cu grup sanitar afar\u0103. Mai erau \u015fi corturi \u00een care se retr\u0103geau pentru odihn\u0103 muncitorii localnici. Cabanele erau aduse din Germania, a\u015fa cum erau \u015fi \u2019vilu\u0163ele\u2019, primele locuin\u0163e confortabile din \u015etei, importate de sovietici pe bani rom\u00e2ne\u015fti. Pentru un \u015fantier \u00een inima Saharei, nu era r\u0103u. Dovada e c\u0103 m-am acomodat u\u015for \u015fi nu m-a\u015f fi sup\u0103rat dac\u0103 delega\u0163ia s-ar fi prelungit.<\/p>\n

\u00a0Visul meu era masivul Hoggar, aceast\u0103 minune a naturii, care \u00een fr\u0103m\u00e2nt\u0103rile sale tectonice din vremuri preistorice a permis m\u0103nunchiurilor de coloane de bazalt, cu sec\u0163iune hexagonal\u0103, s\u0103 str\u0103pung\u0103 granitul, spre deliciul \u015fi mirarea drume\u0163ilor. Academicianul, profesor Dr. Dan Giu\u015fc\u0103, plimbat printre curiozit\u0103\u0163ile naturii masivului Hoggar, a exclamat, la un moment dat c\u0103 \u201eHoggarul este o carte de geologie deschis\u0103\u201d, ceea ce de la un om cu reputa\u0163ie de savant, geolog-mineralog, era ceva! Pentru mine era o a\u015fteptare de drume\u0163 care m\u0103 f\u0103cea s\u0103 num\u0103r zilele p\u00e2n\u0103 la \u00eentoarcerea la Tamanrasset. Singura temere, \u015fi de aici \u015fi ner\u0103bdarea, era legat\u0103 de ne\u015fansa de a fi \u00eembarca\u0163i f\u0103r\u0103 \u00eent\u00e2rziere \u00een tractorul nostru zbur\u0103tor \u015fi trimi\u015fi la Alger. \u015ei cum temerea este temere, i-am \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit-o \u015fi lui Toma. A glumit spun\u00e2nd ironic: \u201eP\u0103i pentru asta te-am adus cu mine?!…\u201d, la care i-am replicat: \u201e\u015ei pentru asta, c\u0103 dac\u0103 nu era a\u015fa, nu m\u0103 l\u0103sam corupt\u2026\u201d. \u201ePo\u0163i fi lini\u015ftit c\u0103 n-o s\u0103 scap ocazia asta unic\u0103. Nu m\u0103 mai prind \u0103\u015ftia cu un zbor peste Sahara\u2026\u201d<\/p>\n

N-ar mai fi prea multe de spus despre vizita \u2019de lucru\u2019 de la Timgaouin. Cu Toma m\u0103 \u00een\u0163elegeam foarte bine, chiar dac\u0103 m\u0103 ironiza, la un pahar de bere cu o remarc\u0103 aruncat\u0103 \u00een v\u00e2nt \u2013 \u201eDomnul Boris e prea Domn c\u00e2teodat\u0103\u2026\u201d. La a\u015fa ceva nu aveam replic\u0103, mai ales c\u0103, cei de fa\u0163\u0103 se mul\u0163umeau s\u0103 z\u00e2mbeasc\u0103 f\u0103r\u0103 al contrazice pe D-l Director General \u00een misiune.<\/p>\n

Pe linie de misiune mai aveam ceva \u00een planul \u00eentocmit acas\u0103 \u015fi anume, vizita de lucru ce urma s-o facem la In Ecker unde prietenul Ghi\u0163\u0103 avea sediul laboratorului de chimie \u015fi spectrografie, un loc cu rezonan\u0163\u0103 istoric\u0103, sau politic\u0103, c\u00e2\u015ftigat\u0103 prin efectuarea de c\u0103tre Fran\u0163a \u00een anii \u015faizeci a primelor explozii nucleare – aeriene \u015fi subterane. La In Ecker se afla, de fapt, Baza Central\u0103 a SONAREM unde Toma urma s\u0103 continue discu\u0163iile cu Slougui \u015fi c\u00e2\u0163iva speciali\u015fti rom\u00e2ni ce urmau a fi convoca\u0163i. Eu speram s\u0103 fiu l\u0103sat s\u0103 m\u0103 ocup de laboratoarele de analiz\u0103, \u00eempreun\u0103 cu ing. Filip, ceea ce \u00eemi sur\u00e2dea. Totul depindea de pauza de lucru ce urma s-o lu\u0103m odat\u0103 \u00eentor\u015fi la Tamanrasset, pauz\u0103 ce speram s\u0103 fie destul de lung\u0103 pentru a ne permite o excursie pe masivul Hoggar.<\/p>\n

Drumul de \u00eentoarcere la Tamanrasset a fost f\u0103r\u0103 incidente, mai ales p\u00e2n\u0103 aproape de Silet c\u00e2nd, nisipul trasat de ro\u0163ile ma\u015finilor ne-a u\u015furat calea. La un moment dat, un nor de nisip r\u0103scolit de un puternic curent de aer, l-a f\u0103cut pe atentul \u015fofer s\u0103 murmure ceva \u00een b\u0103rbie. Norul p\u0103rea c\u0103 se \u00eendreapt\u0103 spre noi c\u00e2nd \u00eentorc\u00e2ndu-\u015fi capul ne-a spus sec: \u201efurtun\u0103\u201d! La scurt timp am sim\u0163it o izbitur\u0103 \u00een parbriz, vizibilitatea a sc\u0103zut ca la l\u0103sarea \u00eentunericului, ma\u015fina s-a oprit arunc\u00e2ndu-ne practic de pe scaune. \u201eTrebuie s\u0103 st\u0103m pe loc ca s\u0103 nu ne arunce de pe drum\u2026poate c\u0103 v\u00e2ntul se va potoli sau \u00ee\u015fi va schimba direc\u0163ia\u2026\u201d. Aveam impresia c\u0103 ma\u015fina va lua zborul, dar nu a fost a\u015fa. Pur \u015fi simplu v\u00e2ntul s-a potolit brusc, nisipul st\u00e2rnit s-a a\u015fternut \u00eembr\u0103c\u00e2ndu-ne jeepul cu un strat gros cenu\u015fiu, dar readuc\u00e2nd vizibilitatea la normal. Am aflat c\u0103 la tropic, \u00een Sahara, astfel de fenomene nu sunt o raritate, dar spre deosebire de alte regiuni tropicale unde a\u015fa ceva este \u00eenso\u0163it \u015fi de c\u0103deri importante de ap\u0103 de ploaie, uneori cu grindin\u0103, aici totul r\u0103m\u00e2ne uscat.<\/p>\n

Lini\u015ftit, \u015foferul a ie\u015fit cu o zdrean\u0163\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103 \u015fi cu mi\u015fc\u0103ri lente s-a pus pe \u00eendep\u0103rtarea nisipului. Odat\u0103 treaba terminat\u0103, ne-a z\u00e2mbit \u00eencurajator \u015fi a trecut la volan. Ma\u015fina a \u0163\u00e2\u015fnit sc\u0103pat\u0103 dintr-un\u00a0 u\u015for patinaj pe nisip \u015fi, dup\u0103 o alergare f\u0103r\u0103 de probleme am intrat \u00een Silet. Am r\u0103suflat u\u015fura\u0163i g\u00e2ndind la cele auzite despre natura, deseori n\u0103b\u0103d\u0103ioas\u0103, a furtunilor de nisip.<\/p>\n

\u00a0Cu greu am sc\u0103pat de ospitalitatea proverbial\u0103 a tuaregilor localnici, gata s\u0103 se \u00eentind\u0103 pu\u0163in la vorb\u0103 \u00een timpul ceremonialului preg\u0103tirii \u015fi servirii ceaiului. Mai aveam de parcurs o bun\u0103 bucat\u0103 de drum, peste 100 de km, pe un drum mult mai anevoios. Aici, un avans de cca. 40 km\/h era mul\u0163umitor.<\/p>\n

F\u0103r\u0103 incidente notabile am ajuns la Abalessa st\u00e2rnind, ca \u015fi la dus, manifest\u0103ri de bucurie, str\u00e2ngeri de m\u00e2n\u0103. Cum servirea ceaiului nu mai putea fi evitat\u0103 ca la Silet, la sugestia lui Toma, protocolul a fost \u00eenc\u0103lcat \u015fi ceaiul luat, ca la botul calului, \u00een picioare, spre marea dezam\u0103gire a gazdelor. Am sim\u0163it acest lucru \u015fi am avut un gust amar.<\/p>\n

S\u0103 ai parte la cap\u0103tul drumului de partea cea mai dificil\u0103, este poate cea mai nepl\u0103cut\u0103 parte a c\u0103l\u0103toriei. Este valabil \u00een orice parte a lumii te-ai g\u0103si. Oboseala inerent\u0103 genereaz\u0103 ner\u0103bdarea. Tr\u0103ie\u015fti cu impresia c\u0103 stai pe loc, c\u0103 nu se mai termin\u0103 chinul. Un singur scurt popas \u00een mijlocul drumului, dictat de nevoile fire\u015fti ale omului, mi-a furat privirea \u00een sus, spre cer. Cum \u00eenserarea \u00ee\u015fi luase drepturile, am v\u0103zut un cer plin de stele, poate cel mai frumos din c\u00e2te mi-a fost dat s\u0103 v\u0103d. Am \u00eencercat s\u0103-l descifrez cu ajutorul umilelor mele cuno\u015ftin\u0163e, dar nu s-a potrivit nimic. Intrigat am \u00eentrebat de Carul Mare \u015fi spre surprinderea mea l-am dibuit \u00een cu totul alt\u0103 parte. Era spre sud, \u00een por\u0163iunea de cer ce cobora spre p\u0103m\u00e2nt. Da, era diferit de \u2019ca la noi\u2019. Am dat vina pe Tropicul Cancerului, pe Emisfera sudic\u0103, pe oboseal\u0103.<\/p>\n

Greu, negreu, am ajuns la Poarta Triumfal\u0103, pe sub care trecuser\u0103m la dus. Tamanrassetul ne a\u015ftepta \u00een lini\u015fte. Abia c\u00e2nd am ajuns la Casa de Oaspe\u0163i, cei care ne a\u015fteptau cu z\u00e2mbetul pe buze, ne-au \u00eembiat spre sala de mese de unde r\u0103zb\u0103tea un miros ademenitor de m\u00e2ncare g\u0103tit\u0103 a\u015fezat\u0103 \u00een mijlocul mesei. Sticlele de bere erau \u015fi ele a\u015fezate \u00een pozi\u0163ie de a\u015fteptare. De fapt au \u015fi avut cea mai mare c\u0103utare. Discu\u0163iile au l\u00e2ncezit spre dezam\u0103girea celor care ne a\u015fteptau cu sufletul la gur\u0103. Noi, stor\u015fi pu\u0163in de ceea ce ar fi vrut s\u0103 fie o c\u0103l\u0103torie de pl\u0103cere, \u00een condi\u0163ii neobi\u015fnuite nou\u0103, cu neprev\u0103zutul saharian plutind \u00een aer, nu dezam\u0103gi\u0163i, doar obosi\u0163i, a\u015fteptam s\u0103 ne retragem \u00een dormitoare.<\/p>\n

Tamanrassetul era, cum s-a prev\u0103zut, un popas de relaxare, dar fixat, de data aceasta, doar pentru o singur\u0103 zi. Urma plecarea la In Ecker, Toma pentru continuarea discu\u0163iilor, eu, pentru vizitarea laboratorului de analize chimice \u015fi spectrale.<\/p>\n

\u00a0Temerea c\u0103 excursia printre st\u00e2ncile Hoggarului nu va putea avea loc, \u00eemi crea o stare de insatisfac\u0163ie. S\u0103 faci un asemenea drum, s\u0103 zbori peste 2000 km peste Sahara, s\u0103 visezi zi \u015fi noapte s\u0103 vezi ce nu mai v\u0103zuse\u015fi dar vedeai cu imagina\u0163ia vagabondului din tine, \u00eensemna s\u0103-\u0163i tr\u0103dezi visul indus din copil\u0103rie de unchiul Alex.<\/p>\n

Plecarea spre In Ecker s-a planificat pentru zorii zilei, pe r\u0103coare. Erau de parcurs cca. 150 km, pe drumul principal al Saharei, N 1, \u00een direc\u0163ia Nord, \u00eenspre Alger. Cum era vorba de o pist\u0103 bine \u00eentre\u0163inut\u0103, ne a\u015fteptam s\u0103 ajungem la \u0163inta propus\u0103 \u00een 3-4 ore. Peisajul nu oferea ceva neobi\u015fnuit pentru noi, care ne consideram drume\u0163i cu experien\u0163\u0103 saharian\u0103, cu nisip \u00een ochi, \u00een gur\u0103, \u00een p\u0103r, a\u015fa c\u0103 nu ne preg\u0103team de popasuri, de fixat imagini foto. Doream s\u0103 ajungem nev\u0103t\u0103ma\u0163i la Centrul SONAREM-ului, unde, conform planului f\u0103cut de Slougui, aveam s\u0103 petrecem c\u00e2teva nop\u0163i. Eu, preocupat de temerile mele legate de Hoggar, eram t\u0103cut, dac\u0103 nu ursuz.<\/p>\n

\u00a0Toma avea altceva \u00een cap. \u00cel preocupau discu\u0163iile de la Timgaouin, care s-au cam terminat \u00een coad\u0103 de pe\u015fte. La un moment dat, aplec\u00e2ndu-se spre um\u0103rul meu, mi-a \u015foptit: \u201e\u0102\u015ftia nu s-au \u00een\u0163eles cu fran\u0163ujii \u015fi vor s\u0103 stoarc\u0103 totul de la noi\u2026iar eu nu prea am dezlegare s\u0103 promit prea multe\u2026norocul nostru este c\u0103 avem experien\u0163\u0103 \u015fi \u00een uraniu \u015fi \u00een aur\u2026\u00eel pun pe Lung s\u0103-l vr\u0103jeasc\u0103 pe Slougui, doar au fost colegi la Moscova\u2026\u201d Ce mai!, fiecare cu g\u00e2ndurile sale, g\u00e2nduri cu care am ajuns cu bine, s\u0103 ne \u00eembr\u0103\u0163i\u015f\u0103m cu ai no\u015ftri, cu ai lor, \u00eentr-o atmosfer\u0103 de s\u0103rb\u0103toare.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0\u00a0Gazdele s-au ocupat de toate. \u00cen primul r\u00e2nd am fost caza\u0163i \u00een cabine metalice, aduse tot din Germania, precum cele de la Timgaouin, dar mai mici, cu dou\u0103 elemente, dotate cu lumin\u0103 electric\u0103, aer condi\u0163ionat, du\u015f, paturi ca cele din cu\u015fetele de tren de pe la noi \u015fi, din p\u0103cate, cu grupul sanitar afar\u0103. Lenjerie de pat impecabil\u0103 \u015fi, obligatoriu, o p\u0103tur\u0103 de l\u00e2n\u0103, pentru nop\u0163ile foarte reci. Diferen\u0163a de temperatur\u0103 dintre ziu\u0103 \u015fi noapte ajunge deseori \u015fi la 30 de grade. Eu am fost \u00eenc\u00e2ntat. Excursionistul din mine era \u00een elementul s\u0103u. Ce-mi puteam dori mai mult dec\u00e2t un dormitor solo?!, pentru o retragere la r\u0103coare ziua, pentru un somn lini\u015ftit noaptea.<\/p>\n

Masa s-a servit \u00eentr-o sal\u0103 \u00eenc\u0103p\u0103toare, \u00eentre\u0163inut\u0103 curat, cu b\u0103ie\u0163i sp\u0103l\u0103\u0163ei la servitul mesei, cu diferite feluri la alegere printre care \u2019couscous-ul\u2019, ceva specific \u0163\u0103rilor magrebiene, de origine berber\u0103, \u00a0preparat cu carne de vit\u0103, ceva care, la sfatul celor competen\u0163i, nu se c\u0103dea a fi refuzat. \u00centr-o explica\u0163ie succint\u0103 Ghi\u0163\u0103 ne-a l\u0103murit despre ce era vorba. Ni\u015fte granule sferice preparate din gri\u015f special ob\u0163inut dintr-un gr\u00e2u dur. Ce era cu acest gr\u00e2u dur n-am \u00een\u0163eles eu nimic dar am re\u0163inut c\u0103 era garnitura preferat\u0103 pentru o carne de vit\u0103. De fapt a\u015fa ni s-a servit nou\u0103, o spun, deoarece am aflat c\u0103 se prepar\u0103 diferit \u00een Maroc, \u015fi mai diferit \u00een Tunisia. Acolo couscous-ul se prepar\u0103 cu multe legume, dup\u0103 multe re\u0163ete. Se mai preg\u0103te\u015fte \u015fi pentru desert, dulce, aromat, cu fructe, cam cum se face \u015fi la noi gri\u015ful cu lapte pentru copii. La masa noastr\u0103 s-a servit \u015fi bere trente-trois.<\/p>\n

Seara ne-am retras \u00een cabina mea, cu Ghi\u0163\u0103 \u015fi Toni, prieteni cu mine \u015fi \u00een rela\u0163ii foarte cordiale cu Toma, la un pahar de vorb\u0103. Surpriza a venit de la Toma care a scos dou\u0103 sticle de coniac fran\u0163uzesc \u2019Napoleon\u2019, primite \u00een dar de la Slougui, cu o mic\u0103 l\u0103murire: \u201eEste cadoul Centralei pentru noi doi. Pune-o pe a ta la o parte \u015fi nu ne da ast\u0103zi nici dac\u0103 insist\u0103m!\u201d Am z\u00e2mbit cu sub\u00een\u0163eles av\u00e2nd experien\u0163a de la hotelul din Alger. \u201eCe tot must\u0103ce\u015fti?!…\u201d. \u201eM\u0103 g\u00e2ndesc c\u0103 nu prea am antrenament la insisten\u0163e\u2026\u201d \u201eAtunci las-o pe m\u0103su\u0163a asta ca s-o avem sub control\u201d. \u00centr-adev\u0103r n-am rezistat la insisten\u0163e \u015fi, neav\u00e2nd dec\u00e2t dou\u0103 pahare, am servit cu rota\u0163ie. A fost mai mult dec\u00e2t pl\u0103cut \u015fi dup\u0103 miezul nop\u0163ii fiecare s-a retras la casa lui. Ne a\u015ftepta o zi plin\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 coniac.<\/p>\n

Diminea\u0163a, amicul meu Ghi\u0163\u0103 a trecut s\u0103 m\u0103 ia la micul dejun, dup\u0103 care, \u00een \u00een\u0163elegere cu Toma, am mers la laboratoare. O cl\u0103dire mai veche, probabil r\u0103mas\u0103 de prin anii \u015faizeci c\u00e2nd francezii se ocupau cu experimentarea bombei atomice, dispunea de o sal\u0103 \u00eenc\u0103p\u0103toare, cu ni\u015fe pentru efectuarea analizelor chimice, cu o ventila\u0163ie puternic\u0103 dar zgomotoas\u0103, cu dulapuri pline de sticl\u0103rie de laborator, Pirex-uri de invidiat, cuptoare, etuve. Totul pentru analize de uraniu. Ar\u0103ta \u00eentr-adev\u0103r a un laborator ponosit, dar laborator \u00een func\u0163iune. Al\u0103turi, o sal\u0103 mai mic\u0103, curat \u00eentre\u0163inut\u0103, ad\u0103postea un Spectrograf de mic\u0103 dispersie, adus din URSS, cu anexele specifice: Spectroproiector, Microfotometru, Frigider pentru p\u0103strarea pl\u0103cilor foto \u015fi altele. \u00centr-un col\u0163, o desp\u0103r\u0163itur\u0103 din sc\u00e2nduri vopsite \u00een negru ad\u0103postea camera foto unde se prelucrau pl\u0103cile spectrale. De ce vopsea neagr\u0103 la exterior nu am putut \u00een\u0163elege, dar nici nu am pus \u00eentreb\u0103ri, mai ales c\u0103 interiorul era alb.<\/p>\n

\u00a0Cu \u015fi f\u0103r\u0103 observa\u0163ii, m-am declarat mul\u0163umit. Ghi\u0163\u0103, c\u00e2t eram noi de prieteni, m\u0103 urm\u0103rea v\u0103dit emo\u0163ionat, consider\u00e2ndu-m\u0103, cel pu\u0163in a\u015fa cred, mentorul lui \u00een materie de spectrografie, de la care, \u00een \u00eenceputurile sale la \u015etei, \u00eensu\u015fise acest domeniu de activitate.<\/p>\n

Al\u0103turi de cl\u0103direa pomenit\u0103, mai exista un corp de cl\u0103dire compartimentat unde pe l\u00e2ng\u0103 activitatea de preg\u0103tire a probelor geologice, era o \u00eenc\u0103pere dotat\u0103 cu dou\u0103 cuptoare de laborator destinate analizelor de aur ce se efectuau prin metoda docimazic\u0103, precum \u015fi o ni\u015f\u0103 mare bine ventilat\u0103. Una peste alta, plec\u00e2nd de la faptul c\u0103 eram \u00een mijlocul Saharei, dota\u0163ia general\u0103 satisf\u0103cea elementarele preten\u0163ii \u00een domeniu.<\/p>\n

\u00a0\u015ei a \u00eenceput discu\u0163ia privind metodologia aplicat\u0103, greut\u0103\u0163ile \u00eent\u00e2mpinate, condi\u0163iile de lucru. Nu era chiar totul roz. Cum \u00eel cuno\u015fteam pe Ghi\u0163\u0103 a fi un om comod, am r\u0103mas pl\u0103cut surprins s\u0103-l v\u0103d implicat cu trup \u015fi suflet \u00een organizarea locului de munc\u0103, \u00een preg\u0103tirea personalului auxiliar format din aceia\u015fi tuaregi sedentari \u015fi, \u015fi mai surprinz\u0103tor, s\u0103-l v\u0103d, pe viu, ap\u0103r\u00e2ndu-\u015fi punctul de vedere \u00een inerentele dispute cu beneficiarii analizelor, geologii mereu nemul\u0163umi\u0163i.<\/p>\n

Legat de acest ultim aspect, am asistat, f\u0103r\u0103 s\u0103 vreau, la o discu\u0163ie cu un spectrografist sovietic, cu care Ghi\u0163\u0103 \u00eemp\u0103r\u0163ea singurul spectrograf existent. Problema era legat\u0103 de faptul c\u0103 amicul meu introdusese o idee, bine g\u00e2ndit\u0103, privind analiza aurului la spectrograf, dup\u0103 o preg\u0103tire chimic\u0103 simpl\u0103 a probei. Procedeul permitea o inventariere mai rapid\u0103 a probelor cu con\u0163inut de aur la un nivel de precizie semicantitativ\u0103, foarte util\u0103 \u00een activitatea de prospectare a geologilor. Reticen\u0163a sovieticului fa\u0163\u0103 de analizarea aurului la spectrograf m-a intrigat \u015fi cum Ghi\u0163\u0103, neav\u00e2nd ce face, m-a prezentat sovieticului drept specialist \u00een spectrografie \u015fi cunosc\u0103tor al limbii ruse, rusul, cum i se spunea, a r\u0103mas pu\u0163in derutat.<\/p>\n

A avut loc o discu\u0163ie \u00een trei care p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 s-a transformat \u00eentr-un monolog, din fericire \u00een favoarea mea. Nu \u015ftiu dac\u0103 eram eu at\u00e2t de conving\u0103tor, dar ceea ce a contribuit la schimbarea atitudinii a fost informa\u0163ia pe care i-am servit-o spun\u00eendu-i c\u0103 prin 1960 am paricipat timp de o lun\u0103 la Moscova, la lucr\u0103rile marelui Profesor Rusanov, replica incontestabil\u0103 a sovieticilor la cel\u0103lalt nume mare mondial, profesorul american Ahrens. Am\u00e2ndoi colaborau, am\u00e2ndoi se l\u0103udau \u015fi am\u00e2ndoi erau recunoscu\u0163i drept p\u0103rin\u0163ii Analizei Spectrale a Minereurilor. La mijloc era un arbitraj \u00eentr-o problem\u0103 \u00een\u00a0 care eram implicat, legat\u0103 de prezen\u0163a Niobiului \u00eentr-un z\u0103c\u0103m\u00e2nt conturat la noi. Am c\u00e2\u015ftigat \u015fi m-am \u00eentors cu \u2019lauri\u2019 de la Moscova.<\/p>\n

Din clipa aceea am devenit amicul rusului spre satisfac\u0163ia prietenului meu din \u015etei. Pu\u0163inele zile pe care le-am petrecut la In Ecker, \u00een \u00een\u0163elegere cu Toma, le-am dedicat urm\u0103ririi la fa\u0163a locului a activit\u0103\u0163ii laboratorului de Spectrochimie, cum i-am \u015fi spus, mai \u00een glum\u0103, mai \u00een serios. Am punctat c\u00e2teva aspecte din activitatea acestui laborator pentru a respecta locul pe care \u00eel aveam \u00een aceast\u0103 delega\u0163ie. M-am apucat s\u0103 notez c\u00e2te ceva din amintirile mele \u00eempins de rolul, neasumat oficial, de amator de hoin\u0103real\u0103, de amator de necunoscut, de frumosul creat de natur\u0103, dus de dorul meu de duc\u0103.<\/p>\n

Serile le petreceam tot \u00een \u2019apartamentul\u2019 meu, \u00een aceea\u015fi forma\u0163ie de patru, doar c\u0103, din lips\u0103 de coniac, ne \u00eendestulam cu bere. Toma \u015fi cu mine ascultam pove\u015ftile legate de Sahara prezentate cu lux de am\u0103nunte de Toni, un bun povestitor \u015fi nu palavragiu cum \u00eel defineau gurile rele. Povestea experien\u0163elor nucleare efectuate de Fran\u0163a \u00een anii \u015faizeci, \u00een mijlocul Saharei, \u00een zonele ei cele mai accesibile dezvolt\u0103rii vie\u0163ii, \u00eei fr\u0103m\u00e2ntau \u015fi acum pe algerieni, st\u00e2rnind reac\u0163ii \u00eent\u00e2rziate dar acuzatoare.<\/p>\n

\u00a0Toni era documentat. \u015etia de cele patru teste f\u0103cute \u00een 1960 \u00een atmosfer\u0103 sub numele e Garboise – blue, blanche, rouge \u015fi verte, dintre care \u201a\u2019blue\u2019 era cel mai puternic\u0103, cu o for\u0163\u0103 distructiv\u0103 de patru ori mai mare dec\u00e2t a bombei lansate la Hiroshima. Testele au fost f\u0103cute pe poligonul nuclear de la oaza Regane, situat \u00een sudul oazei. Turnul de pe care a fost f\u0103cut\u0103 lansarea, un schelet metalic, avea peste 100 m \u00een\u0103l\u0163ime.<\/p>\n

\u00a0\u015ei pe Ghi\u0163\u0103 \u00eel m\u00e2nca limba, bine documentat \u015fi el. A preluat expunerea vorbindu-ne despre reac\u0163iile negative care au dus la adev\u0103rate revolte locale, ca s\u0103 nu mai vorbim de criticile aspre adresate Fran\u0163ei pe plan mondial. Rezultatul a fost renun\u0163area la testele \u00een atmosfer\u0103 \u015fi \u00eenceperea unui amplu program de testare subteran\u0103. A\u015fa s-a ajuns la In Ecker, practic pe locul \u00een care ne aflam noi, la s\u0103parea unei galerii, martorul viu al celor 13 teste subterane ce au urmat p\u00e2n\u0103 prin 1967, cu un fond radioactiv remanent important, cu tot felul de instala\u0163ii, utilaje, ateliere, materiale, care \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 au fost folosite la dotarea laboratoarelor \u015fi atelierelor Centralei SONAREM.<\/p>\n

Cum veneam dintr-o activitate nuclear\u0103 \u00een plin av\u00e2nt de la noi, confrunta\u0163i cu tot felul de probleme de contaminare radioactiv\u0103, inerente dac\u0103 ne g\u00e2ndim la impruden\u0163ele condamnabile comise de partenerii no\u015ftri sovietici care dirijau \u00eentreaga activitate, lini\u015ftea cu care prietenii no\u015ftri relatau \u2019curiozit\u0103\u0163ile\u2019 de care se izbeau ne f\u0103cea s\u0103 ne arunc\u0103m ocheade pline de \u00een\u0163eles. Aici nu era vorba de sovieticii at\u00e2t de huli\u0163i la noi, ci de francezii at\u00e2t de admira\u0163i, tot de noi. Lumea era plin\u0103 de p\u0103cate, indiferent de amplasarea geografic\u0103. Cum, necum, vorba lui Toma, ca \u015fi \u00een gluma cu Iisus \u015fi Hristos, tot de acela\u015fi drac era vorba.<\/p>\n

Chit c\u0103 eram \u00een mijlocul Saharei recunosc c\u0103 m-am sim\u0163it bine, c\u0103 mi-a pl\u0103cut \u015fi, spre deosebire de Toma, nu a\u015fteptam cu ner\u0103bdare \u00eentoarcerea la Alger. \u00cen fond, pentru mine totul era nou, \u015fi ca atare, interesant. Pe linie profesional\u0103 eram \u00een elementul meu. Oric\u00e2t de \u00eencet \u00eens\u0103, zilele au zburat \u015fi dup\u0103 un fel de banchet de desp\u0103r\u0163ire organizat mai spre sear\u0103, cu bucate multe, cu bere trente-trois, cu ceva coniac fran\u0163uzesc p\u0103strat de Slougui, cu mult fum de \u0163ig\u0103ri fran\u0163uze\u015fti, ne-am retras, fiecare la cabina sa, dornici de un somn bun, \u00eenainte de trezirea de diminea\u0163\u0103-diminea\u0163\u0103, pentru \u00eentoarcerea la Tam.<\/p>\n

\u015eoferul a preg\u0103tit totul pentru plecare \u015fi, dup\u0103 o cafea servit\u0103 la botul calului, am aruncat o ultim\u0103 privire \u00eenspre ceea ce a fot c\u00e2ndva platforma nuclear\u0103 a Fran\u0163ei \u00een Algeria, c\u00e2nd, dup\u0103 cele 4 teste \u00een atmosfer\u0103 \u015fi 13 subterane, Fran\u0163a a fost plasat\u0103 pe locul patru \u00een lume, al\u0103turi de Statele Unite, Rusia Sovietic\u0103 \u015fi Marea Britanie. Era, totu\u015fi, un loc istoric acest In Ecker\u2026<\/p>\n

Drumul de \u00eentoarcere la Tamanrasset a fost f\u0103r\u0103 probleme. Timpul bun, pista a\u015fi\u015fderea, g\u00e2ndul la cele ce urmau – Toma la discu\u0163iile finale, eu la Hoggarul mult visat. Mai aveam cam o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 p\u00e2n\u0103 la \u00eencheierea misiunii \u015fi \u00eencepusem s\u0103-mi fac planuri de \u2019eliberare\u2019 de sub tutela Directorului General. Pentru cele dou\u0103 zile ce urmau a fi petrecute la Roma, f\u0103cusem un itinerar minim care includea Colosul San Pietro, biserica unde \u015ftiam c\u0103 voi m\u00e2ng\u00e2ia cu privirea Pieta, biserica San Pietro in vincoli, unde m\u0103 voi emo\u0163iona \u00een fa\u0163a lui Moise, Vila Borghese pentru a face m\u0103car o poz\u0103 cu regele cu pra\u015ftia, tizul meu David, \u015fi, \u00een final dac\u0103 se va putea, Capela Sixtin\u0103 a Vaticanului.<\/p>\n

\u00a0Prinsesem ceva \u00eentr-o fug\u0103 \u00een drumul spre Algeria, iar acum, nu mai aveam chef s\u0103 m\u0103 plimb prin magazine \u0163in\u00e2ndu-m\u0103 de Toma, pentru lini\u015ftea lui. \u00centr-o sear\u0103, discut\u00e2nd despre \u00eentoarcere, chiar m-a aten\u0163ionat c\u0103 are \u00eencredere \u00een mine, c\u0103 nu voi profita de \u2018libertatea\u2019 de care m\u0103 bucuram pentru a dispare la Roma. I-am r\u0103spuns calm c\u0103 la Roma nu vom mai fi \u00een delega\u0163ie, vom putea, fiecare, s\u0103 mergem pe drumul gusturilor personale, urm\u00e2nd dictonul \u2019de gustibus et coloribus non disputandum\u2019. \u015etia c\u0103 eram nebun dup\u0103 ruine, biserici, sculpturi celebre, muzee, a\u015fa c\u0103 a dat din cap afirmativ, dar cu o oarecare not\u0103 de lehamite \u00een gest.<\/p>\n

Lega\u0163i de programul de zbor al \u2018tractorului zbur\u0103tor\u2019, trebuia s\u0103 petrecem dou\u0103 zile pline \u00een Tamanrasset. Eram lini\u015ftit deoarece m\u0103 bazam pe promisiunile celor din echipa de la Timgaouin care ne-au preg\u0103tit o excursie pe masivul Hoggar av\u00e2nd ca \u0163int\u0103 schitul lui Charles de Foucault, viconte, ofi\u0163er \u00een armata francez\u0103, c\u0103lug\u0103rit mai apoi pentru a se dedica unei misiuni monahale \u00een Sahara, mare admirator al tuaregilor. Ajuns prin 1905 la Tamanrasset s-a dedicat educa\u0163iei tuaregilor sedentari \u015fi a scris. \u00cen 1910 \u00eentemeiaz\u0103 celebrul schit de pe Assekrem, la peste 2000 m, unde va r\u0103m\u00e2ne p\u00e2n\u0103 la moarte. Studiaz\u0103 limba tuaregilor \u015fi las\u0103 chiar un dic\u0163ionar tuareg-francez. Frumuse\u0163ea locului ales pentru schit, minunea geologico-artistic\u0103 a Hoggarului, au f\u0103cut din Assekrem, legat \u015fi de numele lui Foucault, \u0163inta tuturor turi\u015ftilor, ca s\u0103 nu mai vorbesc de cei ajun\u015fi \u00een Sahara pe linie profesional\u0103.<\/p>\n

O ma\u015fin\u0103 bine echipat\u0103, un \u015fofer cu experien\u0163\u0103 \u015fi un \u00eenso\u0163itor, tuareg \u015fcolit \u00een domeniul geologiei, ne-au a\u015fteptat dup\u0103 micul dejun \u00een curtea SONAREM-ului. Plecarea nu era precipitat\u0103 deoarece trebuiau potrivite momentele cele mai favorabile admir\u0103rii a dou\u0103 spectacole considerate unice \u00een aceast\u0103 parte a lumii, \u015fi anume, apusul \u015fi r\u0103s\u0103ritul soarelui. Locul ideal era \u015fi el bine ales, privitorul c\u0103ut\u00e2ndu-\u015fi pozi\u0163ia printre coloanele \u015fi st\u00e2ncile de bazalt erodate, ca s\u0103 nu spun, sculptate de v\u00e2nt.<\/p>\n

Drumul \u00een continu\u0103 urcare, la \u00eenceput \u015ferpuind printre st\u00e2nci, parc\u0103 pentru a pune la \u00eencercare m\u0103iestria \u015foferului, apoi deshiz\u00e2ndu-se \u015f\u0103galnic pentru a da fr\u00e2u liber exclama\u0163iilor noastre entuziaste, generate de surprinz\u0103toarea priveli\u015fte oferit\u0103 de o oglind\u0103 de ap\u0103 lini\u015ftit\u0103, un lac \u00een miniatur\u0103, din care \u0163\u00e2\u015fnea o \u015fuvi\u0163\u0103 argintie, alerg\u00e2nd printre st\u00e2nci la vale. Nu puteam s\u0103 nu cerem o clip\u0103 de r\u0103gaz pentru a \u00eentip\u0103ri \u00een memorie, sau pentru a imortaliza pe un diapozitiv, unul din momentele cele mai fermec\u0103toare \u00eent\u00e2lnite pe traseul de vis. \u015ei nu eram dec\u00e2t \u00een prima parte a c\u0103l\u0103toriei noastre \u00eenspre Assekrem, \u2018Acoperi\u015ful\u2019 Hoggarului. C\u00e2t eram eu de entuziasmat nu m-am putut opri de a-l observa discret pe Toma. Am r\u0103mas surprins s\u0103 v\u0103d un Toma d\u00e2nd continuu din cap a aprobare, cu o privire sclipitoare, cucerit de peisajul \u00een perpetu\u0103 mi\u015fcare. Sau, cel pu\u0163in a\u015fa p\u0103rea. A trebuit s\u0103 particip\u0103m la spectacolul apusului de soare, cum ni se promisese, ca s\u0103 v\u0103d \u00een fa\u0163a mea un Toma transfigurat, manifest\u00e2ndu-\u015fi entuziasmul \u00eempotriva firii aparente, descriindu-ne minunea de culori ireale ce coborau spre orizontul privirilor noastre, ca \u015fi cum noi mai aveam nevoie de explica\u0163ii.<\/p>\n

\u00a0Era altul, nu cel ce conducea, prin \u00eentreb\u0103ri \u00eencuietoare, mereu la obiect, o \u015fedin\u0163\u0103 cu mineri, geologi, electroni\u015fti, chimi\u015fti, contabili. Avea o intui\u0163ie remarcabil\u0103 \u015fi o concentrare deosebit\u0103 \u00een fa\u0163a unor probleme complexe, legate de explorare, exploatare, cercetare tehnologic\u0103, organizare de \u015fantier. Din pleiada de Directori Generali pe care i-am cunoscut, pentru mine, cel pu\u0163in, era \u2019the best\u2019. F\u0103cuse facultatea, ca \u015fi mul\u0163i al\u0163ii \u00een acele vremuri, la un institut \u2019pe cartel\u0103\u2019, pe la Brad, al\u0163ii le spuneau \u2019pe puncte\u2019, dar inteligen\u0163a lui \u00eenn\u0103scut\u0103 \u015fi practica omului care s-a implicat cu toat\u0103 tinere\u0163ea lui \u00een munca de miner, l-au promovat, dup\u0103 ob\u0163inerea diplomei de inginer, \u00een munca administrativ-politic\u0103. Acesta era cursul acelor vremuri, dar Toma a confirmat, ajung\u00e2nd, la un moment dat, ministru adjunct la departamentul \u2019Metale Rare \u015fi Radioactive\u2019.<\/p>\n

Dar s\u0103 revin la oile noastre, p\u0103r\u0103site printre ivirile vulcanice de bazalt, deseori m\u0103nunchiuri de coloane hexagonale, cum am mai spus-o de altfel, cu sclipirile lor alb\u0103strui \u00een razele de soare. Sincer, nu mi-am putut imagina c\u0103, urmare a unor mi\u015fc\u0103ri tectonice, bazaltul s\u0103 str\u0103pung\u0103 pur \u015fi simplu granitul pentru a ie\u015fi la lumina soarelui, ca \u00eempreun\u0103, s\u0103 ofere privirilor nes\u0103\u0163ioase de frumos, tablouri picturale inimaginabile. \u00centr-adev\u0103r \u201enatura bate penelul\u201d, citat din Toma.<\/p>\n

\u00a0Mai erau de parcurs cca. 80 de kilometri p\u00e2n\u0103 la cabana de popas de la poalele Assekremului,\u00a0 locul ales de \u00eens\u0103\u015fi natura masivului Hoggar, pentru vizionarea celor dou\u0103 spectacole oferite de soare, la culcare \u015fi la sculare, \u00een amurg \u015fi diminea\u0163a \u00een zori. Drumul \u015ferpuitor, \u00eentr-un continuu urcu\u015f, printre acelea\u015fi forma\u0163iuni bazaltice, prezint\u0103 probleme doar pentru \u015foferul nostru, tuareg de ba\u015ftin\u0103, care face un veritabil slalom printre ivirile st\u00e2ncoase, cu z\u00e2mbetul pe buze, convins c\u0103 ne ofer\u0103 cu m\u00e2ndrie minunile pe care natura le-a pres\u0103rat de-a lungul traseului. Din cauza sinuozit\u0103\u0163ii drumului, c\u00e2nd ai impresia c\u0103 te \u00eenv\u00e2r\u0163i pe loc, lumina se joac\u0103 de-a v-a\u0163i ascunselea cu noi, uite-o, nu e, nuan\u0163\u00e2nd \u00een continuu culorile st\u00e2ncilor m\u00e2ng\u00e2iate. Erau momentele c\u00e2nd am surprins acel z\u00e2mbet enigmatic a lui Toma, pe care, cum am mai spus, l-am \u00een\u0163eles abia sus, c\u00e2nd s-a dezl\u0103n\u0163uit \u00eentr-o scurt\u0103, dar adev\u0103rat\u0103 prelegere despre frumuse\u0163ile apusului de soare.<\/p>\n

Era pe \u00eenserat c\u00e2nd am ajuns la caban\u0103 \u015fi \u00eendruma\u0163i de \u00eenso\u0163itorul nostru, ne-am c\u0103\u0163\u0103rat printre st\u00e2nci pentru a ocupa un loc \u00een \u2019loja\u2019 amfiteatrului, construit\u0103 de fenomenele de eroziune ce au sculptat \u00een curgerea veacurilor bazaltul. M\u00e2ng\u00e2ind, la un moment dat, o coloan\u0103 de bazalt, \u00eenso\u0163itorul nostru a \u0163inut s\u0103-mi explice credin\u0163a tuaregilor legat\u0103 de aceste fenomene tectonice, milenare. \u201eBazaltul a str\u0103puns granitul pentru a ie\u015fi la soare \u015fi a se bucura de m\u0103re\u0163ia pictural\u0103 a acestor locuri unice\u201d. \u00cen vorbele lui r\u0103suna, pentru a nu \u015ftiu c\u00e2ta oar\u0103, m\u00e2ndria tuareg\u0103 de a fi st\u0103p\u00e2nul recunoscut al Saharei, a Hoggarului.<\/p>\n

\u00a0Am \u00eennoptat la caban\u0103 pentru a fi martorii celui de al doilea spectacol al naturii, r\u0103s\u0103ritul soarelui, nu \u00eenainte de a profita de l\u0103sarea \u00eentunericului pentru a admira incredibila imagine a cerului \u00eenstelat din aceast\u0103 zon\u0103 tropical\u0103. Eram la doi pa\u015fi sub Tropicul Cancerului, pe care l-am \u2019c\u0103lcat\u2019 de fapt cu jeepul la \u00eentoarcerea de la In Ecker, unde am cobor\u00e2t pentru a imortaliza \u00eentr-un diapozitiv momentul. Imaginea \u00eenstelat\u0103 era, spre surprinderea noastr\u0103 ignorant\u0103, diferit\u0103 de cea cunoscut\u0103 la noi. Am mai spu-o. \u015ei cum eram \u2019cunosc\u0103tori\u2019, ne-am pus s\u0103 identific\u0103m, iar\u0103\u015fi, Carul Mare. \u00cen primul r\u00e2nd cerul era mai \u00eenstelat ca la noi ceea ce ne \u00eengreuna cercet\u0103rile. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, tot tuaregul ne-a scos din \u00eencurc\u0103tur\u0103 \u015fi \u00eentr-adev\u0103r am reg\u0103sit Carul mult mai spre Sudul bol\u0163ii cere\u015fti, ceea ce ne-a permis un somn lini\u015ftit \u00een acea noapte mirific\u0103., convin\u015fi c\u0103 a\u015fa trebuia s\u0103 fie.<\/p>\n

Trezi\u0163i de \u015fofer \u00een zorii zilei, am s\u0103rit din pat \u015fi, la fel ca \u015fi ceilal\u0163i, ne-am c\u0103\u0163\u0103rat \u00een \u2019loja\u2019 de observa\u0163ii \u015fi ne-am pus pe a\u015fteptat. R\u0103s\u0103ritul, din cauza structurii montane, s-a l\u0103sat \u015fi el a\u015fteptat, dar a meritat. M-am postat al\u0103turi de Toma ca s\u0103-i pot urm\u0103ri, cu coada ochiului reac\u0163iile. Era lini\u015ftit \u015fi a\u015fa a r\u0103mas \u015fi la ivirea astrului pe linia de orizont a locului de observa\u0163ie, linie ce se afla mult mai aproape de noi. Tuaregul nostru ne-a \u015foptit, intuind g\u00e2ndul ce ne b\u00e2ntuia, c\u0103, atunci c\u00e2nd vom fi pe platoul Assekremului, a c\u0103rui deschidere este cu totul \u015fi cu totul alta, ne vom bucura de un spectacol cu adev\u0103rat grandios. Oricum, \u015fi \u00een condi\u0163iile ce ni le oferea loja noastr\u0103 montan\u0103, r\u0103s\u0103ritul soarelui ne-a surprins nu numai prin frumuse\u0163e, dar \u015fi, \u00een special, prin dimensiunea \u015fi str\u0103lucirea astrului.<\/p>\n

Un ceai la caban\u0103, cu respectarea strict\u0103 a ritualului, trei p\u0103h\u0103rele la r\u00e2nd, cu cele trei sorbituri la fiecare din ele. Un ceai aromat, cu un iz preponderent de ment\u0103, b\u0103ut f\u0103r\u0103 grab\u0103 \u015fi st\u00e2nd pe scaune \u00een jurul unei mesei, ne-a luat g\u00e2ndul de la cafea, din respect pentru apropierea de\u00a0 \u2018L\u2019Ermitage du P. de Foucault\u2019, unde vicontele de alt\u0103dat\u0103, instituise o adev\u0103rat\u0103 lege privind ceremonialul preg\u0103tirii \u015fi consum\u0103rii ceaiului. Un singur lucru nu a fost respectat, la insisten\u0163ele lui Toma, \u015fi anume, servirea ceaiului de pe un covor \u015fi nu la mas\u0103. Avea oroare de pozi\u0163ia \u015fezut pe du\u015fumea, chiar dac\u0103 era a\u015fternut \u015fi un covor.<\/p>\n

Schitul lui Foucault p\u0103rea ag\u0103\u0163at de peretele Assekremului, sau mai bine zis, plasat pe o treapt\u0103 s\u0103pat\u0103 \u00een st\u00e2nc\u0103. Am ajuns u\u015for cu ma\u015fina \u00een apropierea \u2019Ermitajului Catolic\u2019, cum \u00eei spuneau francezii, l\u0103sat de acest neobi\u015fnuit pelerin dup\u0103 moartea sa violent\u0103 din 1916, c\u00e2nd a fost r\u0103pus \u00een timpul atacului dezl\u0103n\u0163uit de ocupan\u0163ii Fortului Djanet. O nou\u0103 isprav\u0103 d\u0103ruit\u0103 de r\u0103zboiul mondial izbucnit \u00een Europa, dar resim\u0163it \u015fi \u00een afara ei.<\/p>\n

Atrac\u0163ia care-i aducea pe drume\u0163ii organiza\u0163i sau solitari, era ceremonialul ceaiului cu care gazdele \u00eei cinsteau la schit. O \u00eenc\u0103pere anume, o camer\u0103 aproape rotund\u0103, cu b\u0103nci fixate de-a lungul pere\u0163ilor albi-albi, cu un covor frumos \u00een centru, \u00een mijlocul c\u0103ruia a\u015fteptau \u00een permanen\u0163\u0103 tot felul de ustensile, printre care ceainicele de aram\u0103, prelucrate cu m\u0103iestrie, atr\u0103geau \u00een special aten\u0163ia. Mai erau cutiu\u0163ele metalice cu ceaiuri speciale, culese de pe platoul Assekremului, \u00a0sau din alte locuri secrete, precum \u015fi, nelipsitul ceai de ment\u0103, adus din magazinele din Alger, indispensabil datorit\u0103 aromei sale specifice.<\/p>\n

Mai marele ceremonialului, un tuareg \u00eentr-o \u0163inut\u0103 impecabil\u0103, cu ceva tent\u0103 monahal\u0103, se a\u015feza pe covor \u015fi, cu o r\u0103bdare demn\u0103 de admirat, dar nu \u015fi de suportat, se apuca de adunat totul pe un fel de m\u0103su\u0163\u0103 cu picioare scurte. Cu gesturi majestoase aprindea lampa, a\u015feza un mic trepied deasupra fl\u0103c\u0103rii \u015fi \u00eenc\u0103rca primul ceainic cu ap\u0103 pentru fiert. Lua cel de al doilea ceainic \u015fi cu mi\u015fc\u0103ri lente introducea \u00een el ierburi m\u0103runte din cutiu\u0163ele metalice. Erau vreo trei. Apa clocotit\u0103 o turna cu grij\u0103 peste frunze pentru a le op\u0103ri. Decanta apoi con\u0163inutul \u015fi, lichidul limpede \u00eel turna \u00eenapoi \u00een primul ceainic \u00een care punea ment\u0103 \u015fi zah\u0103r. Turna iar\u0103\u015fi con\u0163inutul peste frunze \u015fi aducea totul la o scurt\u0103 fierbere.<\/p>\n

Acum \u00eencepea opera\u0163iunea de aducere a ceaiului la o culoare convenabil\u0103, lui bine\u00een\u0163eles, lucru ce se ob\u0163inea printr-o succesiune de transferuri dintr-un ceainic \u00een cel\u0103lalt. Cam dup\u0103 vreo trei opera\u0163iuni de acest fel care se fac cu mult\u0103 m\u0103iestrie deoarece transferul se face lin, ridic\u00e2nd sus m\u00e2na cu ceainicul, l\u0103s\u00e2nd s\u0103 curg\u0103 o \u015fuvi\u0163\u0103 de lichid sub\u0163ire, a c\u0103rei culoare tinde spre o nuan\u0163\u0103 ro\u015fietic\u0103. Este momentul c\u00e2nd, mul\u0163umit de rezultat, mai marele \u00eencepe s\u0103 umple p\u0103h\u0103relele \u015fi s\u0103 le \u00eentind\u0103 spre invita\u0163i. Parc\u0103 am mai spus-o, se beau c\u00e2te trei p\u0103h\u0103rele, iar con\u0163inutul unui p\u0103h\u0103rel se gole\u015fte din trei sorbiri. E ceva mai complicat dec\u00e2t am putut eu prezenta, dar, sper c\u0103 esen\u0163a a fost spus\u0103. Este un ceremonial deosebit de scrupulos executat la care participantul este invitat s\u0103 participe cu tot respectul. Nu este o preten\u0163ie prea mare, dar fiind ceva aparte \u015fi d\u0103ruit cu mult suflet, te atrage \u00eentr-o cooperare din care te alegi, de obicei, cu ceva nou \u00een via\u0163a ta, chiar dac\u0103, de regul\u0103 nu \u0163ii neap\u0103rat s\u0103 repe\u0163i experien\u0163a. La sf\u00e2r\u015fitul unei astfel de demonstra\u0163ii, Toma, \u015fi-a manifestat mul\u0163umirea pentru faptul c\u0103 s-au g\u00e2ndit s\u0103 pun\u0103 acele lavi\u0163e, scutindu-i pe invita\u0163i de a \u00a0sta \u00een posturi incomode.<\/p>\n

\u0162inta final\u0103 a excursiei era la un pas. Cu picioarele u\u015for tremur\u00e2nde am urcat cei c\u00e2\u0163iva metri care ne desp\u0103r\u0163eau de platoul Assekrem. Trebuia s\u0103 s\u0103lt\u0103m pe acoperi\u015ful Hoggarului aflat la 2018 m. Schitul Foucault se afla la cca. 2000 m. Nu \u015ftiam ce vom g\u0103si, dar a meritat. Se deschidea \u00een fa\u0163a noastr\u0103 o \u00eentindere \u2019plat\u0103\u2019, pietroas\u0103, r\u0103scolit\u0103 de iviri st\u00e2ncoase, nu prea mari, ar\u0103t\u00e2nd ca ni\u015fte mog\u00e2lde\u0163e.<\/p>\n

\u00a0Spre partea nordic\u0103, dac\u0103 o luai la picior, te opreai brusc pe marginea, parc\u0103, u\u015for crenelat\u0103 a pr\u0103pastiei care se c\u0103sca. Nu era nimic \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103tor. Pur \u015fi simplu te a\u015fezai, cu picioarele \u00een v\u00e2nt \u015fi cu privirile aruncate h\u0103t departe, fermecat de formele bizare ale masivului, at\u00e2t c\u00e2t putea sesiza ochiul, \u015fi, urm\u00e2nd sfaturile \u00eenso\u0163itorului a toate \u015ftiutor, tuaregul at\u00e2t de u\u015for \u00eendr\u0103git, te str\u0103duiai s\u0103 r\u0103m\u00e2i treaz pe aceast\u0103 buz\u0103 montan\u0103.<\/p>\n

\u00a0Au urmat plimb\u0103ri, \u00een lungul \u015fi latul platoului, at\u00e2t c\u00e2t era la \u00eendem\u00e2na noastr\u0103, f\u0103c\u00e2nd slalom printre mog\u00e2lde\u0163ele amintite, c\u0103ut\u00e2nd s\u0103 descifr\u0103m micile iviri de vegeta\u0163ie \u00een speran\u0163a de a descoperi frunzuli\u0163ele, m\u0103car unele din ele, care st\u0103teau la baza preg\u0103tirii legendarului ceai saharian. Era \u00eentr-adev\u0103r bun, aromat, dulce, calmant, iar preg\u0103tirea lui ascundea de fapt o impunere pentru odihn\u0103, pentru lini\u015ftire, at\u00e2t de necesare \u00een procesul supravie\u0163uirii \u00een condi\u0163iile de clim\u0103 \u015fi relief ale Saharei.<\/p>\n

Dar tot acolo, pe acoperi\u015ful Hoggarului, au venit \u015fi primele dezam\u0103giri. Am aflat c\u0103 excursia, la \u00eentoarcere, planificat\u0103 pentru a ajunge \u00een zona celor mai apropiate gravuri rupestre, a fost anulat\u0103 din motive administrative, urm\u00e2nd a ne \u00eentoarce pe drumul pe care am urcat. \u015ei, \u015fi mai dezam\u0103gitor, pentru mine cel pu\u0163in, a fost cea de a doua veste proast\u0103, care fusese hot\u0103r\u00e2t\u0103 pentru \u00eentoarcerea la Alger, \u015fi anume escala la Djanet, inima fantasticelor \u2019Tassiliuri N\u2019 Ajjer\u2019, canioanele algeriene cum le mai spuneau geologii, o lume a dunelor str\u0103punse de st\u00e2nci, cu forme fantastice, rezultate de milenii, din lupta cu v\u00e2nturile \u015fi temperaturile sahariene. Aici, ascunse \u00een loca\u015furile s\u0103pate \u00een st\u00e2nci, s-au g\u0103sit cele mai renumite gravuri rupestre dat\u00e2nd de peste zece milenii, m\u0103rturii ale vie\u0163ii active existente pe aceste meleaguri, ast\u0103zi de\u015fertizate.<\/p>\n

\u00a0Cine mai putea spera s\u0103 mai aib\u0103 o alt\u0103 ocazie de a ajunge, nu s\u0103 survoleze, ci s\u0103 str\u0103bat\u0103 cu piciorul, unele dintre cele mai r\u00e2vnite zone ale lumii, de c\u0103tre \u00eemp\u0103timi\u0163ii drumurilor! Eu, nu! \u015etiam de unde veneam\u2026O mic\u0103 fr\u00e2ntur\u0103 din planul ini\u0163ial mai sclipea totu\u015fi la orizontul speran\u0163ei – survolul zonei la \u00eentoarcerea \u00een capitala Algeriei, pentru \u00eencheierea tratativelor. Ne spuneau c\u0103 \u00eentr-un zbor la mic\u0103 \u00een\u0103l\u0163ime, spectacolul era cople\u015fitor.<\/p>\n

\u00centoarcerea la Tamanraset nu a ridicat probleme. Drumul \u00eel \u015ftia nu numai \u015foferul, dar \u015fi noi. Plecarea spre Alger a avut loc a doua zi de dimina\u0163\u0103, cu tractorul zbur\u0103tor, spre evidenta nemul\u0163umire a lui Toma. \u201eTotu\u015fi, sunt \u015fi eu Director General invitat pentru tratative, ce mama dracului?! Puteau s\u0103 aranjeze \u015fi ei altfel. Sunt \u015fi curse normale la Tamanrasset, nu?!…\u201d Am z\u00e2mbit \u015fi, f\u0103r\u0103 s\u0103 vreau, m-am g\u00e2ndit la \u00eent\u00e2lnirea cu Laifa. S\u0103-l v\u0103d pe Bezn\u0103 cum va face pe interpretul!?<\/p>\n

Zborul a fost ceva mai lini\u015ftit, probabil c\u0103 ne mai obi\u015fnuiser\u0103m cu tractorul. Ca \u00eentotdeauna, prima oar\u0103 e mai greu\u2026Promisiunea a fost respectat\u0103 \u015fi survolul tassiliurilor la mic\u0103 \u00een\u0103l\u0163ime ne-a trimis, \u00eentr-adev\u0103r, \u00eentr-o lume de basm, a fantasmelor descrise de noroco\u015fii care au str\u0103b\u0103tut cu piciorul aceste minuni ale naturii. \u00cei invidiam, pozitiv cum se spune, dar sim\u0163eam c\u0103 voi r\u0103m\u00e2ne cu un imens regret \u015fi o singur\u0103 scuz\u0103: ghinion!<\/p>\n

De acum, prins de ideea \u00eentoarcerii acas\u0103, am re\u00eenceput s\u0103 planific turul Romei. Aveam dou\u0103 zile la dispozi\u0163ie dar cam multe idei cu care trebuia s\u0103 nu-l indispun pe Toma. Amintirea proasp\u0103t\u0103 a celor v\u0103zute, trufandale pentru firea mea de hoinar, constituiau destule subiecte pentru clipele de destindere. Descoperisem \u00een Toma un om sensibil pentru frumosul oferit de natur\u0103, \u00een sf\u00e2r\u015fit dispus s\u0103-\u015fi descarce sufletul, f\u0103c\u00e2nd-o cu talent, f\u0103r\u0103 re\u0163inere. Ne comportam realmente ca doi prieteni care se respectau reciproc.<\/p>\n

\u00a0Anii care au urmat au confirmat aceasta chiar dac\u0103, dup\u0103 \u00eentoarcerea \u00een \u0163ar\u0103, din respect pentru ierarhia administrativ\u0103, nu l-am mai tutuit. Toma a devenit \u2018Tovar\u0103\u015fe Director General\u2019 \u015fi doar la tenis m\u0103 mai burzuluiam la el, c\u00e2nd se \u015ftie, se \u015fterg toate urmele de discriminare \u00een rela\u0163iile dintre adversari. Acolo eram d\u0103rui\u0163i cu trup \u015fi suflet \u015fi p\u00e2n\u0103 la du\u015f ne ap\u0103ram \u015fansele cu ardoare. Grupul sanitar, cabinele de du\u015f, erau masa de armisti\u0163iu unde ne reveneam fizic \u015fi psihic. Acolo uitam, la unison, relele de acas\u0103, de pe la noi.<\/p>\n

La Alger, pe mine cel pu\u0163in, problemele misiunii nu m\u0103 mai preocupau. F\u0103cusem ce era de f\u0103cut \u015fi aprecierea final\u0103 avea s\u0103 fie nu cea rezultat\u0103 la ultima \u015fedin\u0163\u0103 de lucru, ci la minister, la noi, unde, \u00een general, p\u0103rerile privind angajarea noastr\u0103 peste hotare, erau \u00eemp\u0103r\u0163ite. \u00cen aceste circumstan\u0163e, m\u0103 sim\u0163eam liber, m\u0103 plimbam prin ora\u015f, f\u0103ceam vizite prietenilor \u015fi, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, ie\u015feam cu Toma la un pe\u015fte stropit cu Trente-trois.<\/p>\n

Plecarea din Alger s-a f\u0103cut cu pomp\u0103, cu scutire de vam\u0103, nici nu prea era cazul, singurele economii fiind rezervate Romei, pentru cadouri, unde aveam de stat, ca \u015fi la dus, dou\u0103 zile \u00eentregi. Ne-am cazat \u00een camere separate, la un hotel ce ar echivala ast\u0103zi cu unul de patru stele, cu mic dejun \u015fi confort c\u00e2t \u00eencape. Erau clipe de adev\u0103rat\u0103 relaxare \u015fi de odihn\u0103 bine meritat\u0103. Ca s\u0103 nu par deplasat \u00een atitudine, l-am \u00eenso\u0163it pe Toma prin marile magazine, dar mi-am rezervat dreptul de a hoin\u0103ri \u015fi singur, prin muzee, biserici, locuri istorice.<\/p>\n

Am \u00eenceput cu bazilica San Pietro unde, numai apropierea de pia\u0163a coloanelor, \u00eemi d\u0103dea fiori. C\u00e2t\u0103 m\u0103re\u0163ie arhitectural\u0103! Interiorul colosalei biserici te cople\u015fe\u015fte. Ame\u0163e\u015fti \u00eenv\u00e2rtindu-te doritor s\u0103 vezi totul. De la intrare, pe dreapta te \u00eent\u00e2mpin\u0103 Pieta, aceast\u0103 capodoper\u0103 a marelui Michelangelo. \u00cencerc\u00e2nd s\u0103 fixez pe diapozitive c\u00e2teva detalii, m-am apropiat mai mult dec\u00e2t se cade \u015fi, discret, c\u00e2t credeam eu c\u0103 se poate, am m\u00e2ng\u00e2iat marmora alb\u0103 de Carara. Am pus m\u00e2na la inim\u0103 \u00eentr-un gest de culp\u0103 c\u00e2nd am auzit \u00een spatele meu un repro\u015f vocal.<\/p>\n

\u00a0M-am oprit \u00een fa\u0163a coloanelor baldahinului lui Bernini \u015fi am privit \u00een sus spre imensa cupol\u0103. Dup\u0103 c\u00e2teva momente de nemi\u015fcare, cu capul plecat pe spate, am ame\u0163it pentru o clip\u0103. Printr-un gest reflex de ap\u0103rare m-am sprijinit de una dintre coloanele baldahinului pentru a mai auzi o dat\u0103 acea voce a repro\u015fului. Eram chiar urm\u0103rit?! M-am sim\u0163it jenat \u015fi am continuat vizita concentr\u00e2ndu-m\u0103 asupra gesturilor necontrolate.<\/p>\n

Asocierea asta a lui Michelangelo cu Bernini mi-a schimbat planul ini\u0163ial \u015fi, lu\u00e2nd un taxi, am cerut Vila Borghese. Trebuia s\u0103-l v\u0103d pe tizul meu, pe David cu pra\u015ftia, \u00een viziunea lui Bernini. Am tras tem\u0103tor un diapozitiv \u015fi m-am \u00eendreptat vinovat spre urm\u0103toarea \u00eenc\u0103pere. Totul apar\u0163inea acestui geniu a sculpturii \u015fi arhitecturii. Era cople\u015fitor. M-am oprit \u00een fa\u0163a R\u0103pirii Proserpinei \u015fi, emo\u0163ionat am mai tras un diapozitiv. De data aceasta aten\u0163ionarea a venit prompt, ceva \u00een genul – fotografiatul interzis! Am continuat s\u0103 m\u0103 \u00eenv\u00e2rt printre statuile care se cereau fotografiate \u015fi nu numai admirate \u015fi m-am mai oprit \u00eenc\u0103 o dat\u0103 \u00een fa\u0163a R\u0103pirii. Supraveghetorul s-a apropiat z\u00e2mbind \u015fi a f\u0103cut un gest interogativ. I-am r\u0103spuns ar\u0103t\u00e2ndu-i cu degetul, mai bine zis ating\u00e2nd, degetele care practic se cufundau, p\u0103trundeau \u00een carnea Proserpinei, \u00een postura str\u00e2ngerii \u00een bra\u0163e. A dat din cap aprobativ cu un z\u00e2mbet ce etala m\u00e2ndria.<\/p>\n

C\u00e2nd s\u0103 trec \u00een camera urm\u0103toare, pe u\u015f\u0103 am v\u0103zut o pictur\u0103, un portret al lui Bernini, de fapt un autoportret. M-am uitat la supraveghetor \u015fi i-am ar\u0103tat ostentativ aparatul de fotografiat. Mi-a f\u0103cut un semn aprobativ \u015fi m-am supus fericit.<\/p>\n

A doua zi, cu consim\u0163\u0103m\u00e2ntul lui Toma, gest care putea ascunde chiar \u015fi lehamitea, am pornit singur \u00een c\u0103utarea comorilor. Am intrat s\u0103 v\u0103d ce ascunde mult l\u0103udata biseric\u0103 Santa Maria Magiore \u015fi m-am a\u015fezat pe primul scaun lateral. Este at\u00e2ta frumuse\u0163e concentrat\u0103 c\u0103 nu-\u0163i mai vine s\u0103 te ridici. Dimensiunile interiorului \u00ee\u0163i permit s\u0103 te \u00eenv\u00e2r\u0163i pe scaun \u015fi s\u0103 baleiezi privirea pe pere\u0163i oprind-o pe tavanul de care nu-\u0163i mai vine s\u0103 te desprinzi.<\/p>\n

\u00a0M-am desprins, totu\u015fi, \u015fi m-am \u00eendreptat spre Biserica San Pietro in Vincoli. Ca s\u0103 ajungi la \u0163int\u0103, trebuie s\u0103 urci un fel de deal, ceea ce \u00ee\u0163i cam taie r\u0103suflarea. O f\u0103cusem \u015fi la dus \u015fi \u015ftiam c\u0103 trecusem prea \u00een fug\u0103. \u0162inta nu era at\u00e2t biserica, ci comorile ce le ascundea – lan\u0163urile Sf\u00e2ntului Petru \u015fi, Moise, gigantul lui Michelangelo. De data aceasta am apelat la casca de ascultare \u015fi am urm\u0103rit informa\u0163iile \u00eenregistrate pentru vizitatori. Picioarele lui Moise erau \u00eennegrite de at\u00e2tea m\u00e2ng\u00e2ieri, ceea ce, spre ru\u015finea mea, am f\u0103cut-o \u015fi eu.<\/p>\n

Am luat-o agale spre hotel, mul\u0163umit de \u00eemplinirea planului meu. De Capela Sixtin\u0103 nu mai putea fi vorba. Toma, se odihnea la o mas\u0103, pe terasa din fa\u0163a hotelului, sorbind tacticos dintr-un fel de halb\u0103, plin\u0103 cu bere cu guler. M-am al\u0103turat \u015fi \u00een c\u00e2teva cuvinte l-am l\u0103murit \u00een privin\u0163a itinerariului parcurs.<\/p>\n

\u201eAcum c\u0103 \u0163i-ai f\u0103cut plinul, hai cu mine s\u0103 aleg c\u00e2te ceva pentru acas\u0103\u2026\u201d Am r\u0103scolit ceva magazine, \u015fi mai mari, \u015fi mai mici \u015fi, seara, cu bra\u0163ele pline, t\u00e2r\u00e2nd picioarele obosite, ne-am \u00eentors la hotel pentru ultima oar\u0103. A doua zi, un avion \u2019adev\u0103rat\u2019, \u00een care Toma a a\u0163ipit pe loc, uit\u00e2nd de tractorul zbur\u0103tor, ne-a debarcat pe am\u00e2ndoi la B\u0103neasa.<\/p>\n

\u201e\u015etii, m\u0103 bucur c\u0103 n-ai f\u0103cut o prostie. Aici este locul nostru. Poate mai mergem undeva \u00eempreun\u0103\u2026\u201d\u00a0 \u201eAr fi grozav, tovar\u0103\u015fe Director General.\u201d \u201eE\u015fti o figur\u0103, tovar\u0103\u015fe Boris!\u201d<\/p>\n

A doua zi, b\u0103rbierindu-m\u0103 \u00een baie \u015fi ascult\u00e2nd \u015ftirile transmise la radio, am \u00eenlemnit. Se relata, cu lux de am\u0103nunte faptul c\u0103, un sculptor ungur, un apucat probabil, a mutilat cu ciocanul Pieta. O admirasem \u015fi la dus, \u015fi la \u00eentors, \u00eencercasem chiar s-o m\u00e2ng\u00e2i, c\u00e2nd am fost admonestat, \u015fi asta doar cu o zi \u00eenainte…De atunci, aceast\u0103 minune a sculpturii, a fost \u00eenchis\u0103 \u00eentr-o cu\u015fc\u0103 de sticl\u0103 pentru a fi protejat\u0103 de pornirile barbare ale iubitorilor de art\u0103. Diapozitivul meu p\u0103streaz\u0103 m\u0103rturia unor vremuri c\u00e2nd, se pare c\u0103, oamenii nu se dedau la astfel de manifest\u0103ri exaltate\u2026<\/p>\n

Mi-am adus aminte de ceva similar, \u00eent\u00e2mplat la Moscova, unde un student exaltat de la arte, a \u00eenfipt cu\u0163itul \u00een p\u00e2nza lui Repin, \u2018Ivan cel Groaznic omor\u00e2ndu-\u015fi fiul\u2019 de la muzeul Pu\u015fchin, mi se pare.<\/p>\n

Gustul amar, care m-a cople\u015fit, mai d\u0103inuie \u00eenc\u0103\u2026<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

Daris Basarab (Boris David)<\/p>\n

4 august 2013<\/p>\n

Bucure\u015fti<\/p>\n

Va urma\u2026<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

www.darisbasarab.com<\/strong><\/p>\n

Bucure\u015fti<\/strong><\/p>\n

2013<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen memoria bunului meu prieten, Ing. Gheorghe Filip. Boris \u00a0 MOTIVA\u0162IE \u00a0 \u00a0 \u2019Dor de duc\u0103\u2019… ce frumos sun\u0103 aceast\u0103 [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-14681","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14681","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14681"}],"version-history":[{"count":8,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14681\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14685,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14681\/revisions\/14685"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14681"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14681"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14681"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}