{"id":14720,"date":"2013-08-12T06:50:42","date_gmt":"2013-08-12T06:50:42","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=14720"},"modified":"2013-08-12T07:06:22","modified_gmt":"2013-08-12T07:06:22","slug":"vavila-popovici-fragment-din-cartea-%e2%80%9epopasurile-vietii%e2%80%9d-%e2%80%93-in-pregatire","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2013\/08\/12\/vavila-popovici-fragment-din-cartea-%e2%80%9epopasurile-vietii%e2%80%9d-%e2%80%93-in-pregatire\/","title":{"rendered":"Vavila Popovici: Fragment din cartea \u201ePopasurile vie\u021bii\u201d"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/em><\/p>\n

\u201eAvem o \u021bar\u0103 unde au st\u0103p\u00e2nit odat\u0103\/ Vitejii daci, b\u0103rba\u021bi nemuritori.\/ <\/em>Si unde stau de veacuri laolalt\u0103\/ Izvoare, v\u0103i \u0219i mun\u021bi cu fruntea-n z\u0103ri.\u201d \u2013 <\/em>Radu Demetrescu Gyr<\/p>\n

La C\u00e2mpeni<\/strong>, \u00een Transilvania, localitate atestat\u0103 documentar din secolul al XVI-lea, aflat\u0103 \u00een jude\u021bul Alba, la 77 de kilometri distan\u021b\u0103 de re\u0219edin\u021ba de jude\u021b\u00a0\u2013 Alba Iulia, am ajuns \u00eempreun\u0103 cu p\u0103rin\u021bii. Aveam pe atunci vreo trei ani\u0219ori. Eram trupe\u0219te \u0219i suflete\u0219te precum o salcie, un copil sensibil c\u0103ruia nu-i lipsea \u00eens\u0103 curajul, curiozitatea p\u0103trunderii \u00een locuri \u0219i taine. Unii copii erau mai rigizi, mai egali \u00een ac\u021biunile lor, mai pu\u021bin oscilan\u021bi, mai reci. Eu, priveam \u0219i reac\u021bionam sub impulsul inimii mele de copil, primeam mesaje din exterior sub forma unor unde care \u00eemi atingeau intens sim\u0163urile.\u00a0Deseori m\u0103 plimbam, de m\u00e2n\u0103 cu p\u0103rin\u021bii, prin acea parte a v\u0103ii Arie\u0219ului, deosebit de pitoreasc\u0103. Am p\u0103strat vie imaginea st\u0103lucitoare a r\u00e2ului care curgea fericit pe timpul verii, primind s\u0103ruturile fierbin\u021bi ale soarelui.\u00a0 Arie\u0219, \u00een limba latin\u0103 Aureus (moned\u0103 roman\u0103 de aur), izvor\u0103\u0219te din Mun\u021bii Bihorului \u0219i se vars\u0103 \u00een Mure\u0219, travers\u00e2nd jude\u021bele Alba \u0219i Cluj. R\u00e2ul str\u0103bate \u021aara Mo\u021bilor, o regiune rustic\u0103 plin\u0103 de farmec, unde se mai p\u0103streaz\u0103 locuin\u021be vechi din lemn, precum \u0219i multe obiceiuri str\u0103mo\u0219e\u0219ti, iar locuitorii se numesc mo\u021bi, denumire ce vine de la chica, mo\u0163ul de p\u0103r pe care \u00eel purtau \u00een trecut b\u0103rba\u0163ii din bazinul Arie\u015fului. Bazinul r\u00e2ului cuprinde o regiune minier\u0103 foarte important\u0103 \u2013 Ro\u0219ia Montan\u0103, Baia de Arie\u0219 \u0219i Bucium\u00a0\u2013 bogat\u0103 \u00een aur, argint \u0219i alte minerale.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Ora\u0219ul C\u00e2mpeni este un ora\u0219 cu mare \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103 istoric\u0103, datorit\u0103 luptelor sociale ale mo\u021bilor din secolele XVII \u2013 XIX; este o localitate cu o mare rezonan\u0163\u0103 emo\u0163ional\u0103 \u00een sufletul multora, pentru frumuse\u0163ea peisajului, dar mai ales pentru personalit\u0103\u0163ile care au marcat profund istoria neamului rom\u00e2nesc, cum au fost marii eroi Horea, Clo\u015fca \u015fi Cri\u015fan, conduc\u0103torii r\u0103scoalei pentru drepturi sociale \u015fi na\u0163ionale de la 1784-1785 \u0219i Avram Iancu\u00a0\u2013 Cr\u0103i\u015forul Mun\u0163ilor \u2013 care, prin personalitatea sa excep\u0163ional\u0103 \u0219i-a adus o contribu\u0163ie la evenimentele din anii revolu\u0163ionari 1848-1849.\u00a0Avocat de profesie, Avram Iancu a avut un rol activ \u00een revolu\u021bie, la acei numai 24 de ani ai s\u0103i. F\u0103cea parte din frunta\u015fii intelectualit\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti transilv\u0103nene, a \u0219tiut \u0219i a putut s\u0103 adune \u021b\u0103ranii din jurul C\u00e2mpeni-ului; a\u00a0 ini\u0163iat \u015fi a organizat adun\u0103rile de la Blaj din anul 1848 \u015fi a condus cetele \u00eenarmate de \u0163\u0103rani \u015fi de mineri din Mun\u0163ii Apuseni care au luptat pentru desfiin\u0163area iob\u0103giei \u00een Transilvania \u0219i libertatea na\u0163ional\u0103 a rom\u00e2nilor. El a fost, de fapt, conduc\u0103torul mo\u021bilor \u00een anul 1849, c\u00e2nd a comandat armata rom\u00e2nilor transilv\u0103neni, cu ajutor austriac, \u00eempotriva trupelor revolu\u0163ionare maghiare ale lui Lajos Kossuth. \u0218i deoarece dragostea nu cunoa\u0219te grani\u021be, alung\u0103 ura \u0219i ia \u00een bra\u021be frumosul sentiment al sacrificiului, iubita Cr\u0103i\u0219orului, o t\u00e2n\u0103r\u0103 maghiar\u0103 din Abrud, i-a salvat via\u021ba \u00een momentul (1848) c\u00e2nd maiorul maghiar Hatvani a vrut s\u0103-l prind\u0103 chiar \u00een casa tat\u0103lui fetei. Aceasta l-a scos pe Cr\u0103i\u0219or prin gr\u0103dina din spatele casei. Astfel Iancu a p\u0103r\u0103sit Abrudul \u00een ultima clip\u0103 \u015fi s-a \u00eendreptat spre C\u00e2mpeni, unde a organizat contraofensiva. Se spune c\u0103 a fost o b\u0103t\u0103lie s\u00e2ngeroas\u0103 pentru eliberarea Abrudului ocupat. Cr\u0103i\u0219orul mun\u021bilor a murit \u00een 1872 \u0219i a fost \u00eengropat la \u021aebea, un sat din jude\u021bul Hunedoara, morm\u00e2ntul lui afl\u00e2ndu-se l\u00e2ng\u0103 Gorunul lui Horea<\/em>, un stejar vechi de circa 400 de ani. Sub acel copac Horea \u00eei chemase la lupt\u0103 pe mo\u021bii iobagi, \u00een anul 1784. Au r\u0103mas am\u00e2ndoi \u00een amintirea oamenilor ca mari lupt\u0103tori pentru emanciparea neamului rom\u00e2nesc.\u00a0Un ziar londonez, scria la acea vreme: \u201eAce\u015fti oameni sunt valahi (Wallachians), cobor\u00e2tori la origine din coloni\u015ftii romani care au fost a\u015feza\u0163i \u00een Dacia. Cei mai mul\u0163i \u0163in de Biserica Greceasc\u0103, iar popula\u0163ia \u0163\u0103rii pe care o locuiesc este crezut\u0103 s\u0103 fie de 670.000 de suflete. Sunt de constitu\u0163ie puternic\u0103, \u00eenal\u0163i \u015fi bine f\u0103cu\u0163i; de\u015fi sunt supu\u015fi celui mai \u00eempov\u0103r\u0103tor jug al guvern\u0103rii feudale, ei nu \u00ee\u015fi dezmint originea roman\u0103. Redu\u015fi la cel mai abject statut de sclavi, nu li se \u00eeng\u0103duia s\u0103 se bucure de niciun fel de drept de proprietate, fiind la mila st\u0103p\u00e2nilor lor, care nu puteau accepta c\u0103 ace\u015fti chinui\u0163i vasali ai lor ar putea g\u00e2ndi c\u0103 ar avea ni\u015fte drepturi de revendicat\u201d.<\/em>\u00a0Horea, dar \u0219i Avram Iancu i-au inspirat pe mul\u021bi poe\u021bi \u0219i prozatori. Liviu Rebreanu\u00a0a fost pasionat de istoria rom\u00e2nilor, preocupat \u0219i de evenimentele r\u0103scoalei lui Horea, Clo\u015fca \u015fi Cri\u015fan, de premisele izbucnirii ei, de desf\u0103\u015furarea ostilit\u0103\u0163ilor \u015fi a c\u0103utat s\u0103 explice de ce totul s-a terminat at\u00e2t de tragic \u015fi f\u0103r\u0103 ob\u0163inerea drepturilor mult visate, \u00een romanul s\u0103u istoric \u201eCr\u0103i\u015forul Horia\u201d,<\/em> <\/strong>roman\u0163\u00e2nd faptele, Horia av\u00e2nd momente de cump\u0103n\u0103, co\u015fmaruri \u00een care se viseaz\u0103 pedepsit, o \u00eentreag\u0103 zv\u00e2rcolire a sufletului s\u0103u este descris\u0103 de autor. Scriind despre copilul n\u0103scut cu destinul s\u0103u tragic dar glorios, Rebreanu afirma: \u201eEra al treilea copil, cei doi dinaintea lui muriser\u0103 p\u00e2n\u0103 a nu \u00eemplini anul. Fiindc\u0103 se n\u0103scuse \u00eentre Cr\u0103ciun \u015fi Anul Nou, popa \u00eel botezase Vasile, dar \u00een cas\u0103 ii ziceau Ursu, ca prin farmecul numelui s\u0103-i dea mai mult\u0103 putere de via\u0163\u0103. Ursu i-a zis pe urm\u0103 toat\u0103 lumea, p\u00e2n\u0103 \u015fi \u00eemp\u0103ratul.\u201d <\/em>\u00cel descria astfel: \u201e\u2026drept ca totdeauna, cu\u00a0 c\u0103ciula neagr\u0103 ap\u0103sat\u0103 pu\u0163in pe urechea dreapt\u0103, cu ochii culoarea o\u021belului c\u0103lit, cu musta\u0163a rom\u00e2neasc\u0103 r\u0103sucit\u0103 tinere\u015fte, cu sumanul negru tivit \u015fi \u00eenflorit cu \u015fireturi vinete subt care se vedea cojocelul alb vr\u00e2stat pe piept de cureaua de la traista de piele, \u00eenc\u0103l\u0163at cu cizme cu turetcii moi \u015fi \u00eencheia\u0163i numai p\u00e2n\u0103 deasupra gleznelor.\u201d\u00a0<\/em>Scriitorul Dumitru Velea citeaz\u0103 cuvintele lui Eminescu dintr-o scrisoare:<\/em> \u201ePanule, tu \u015ftii c\u0103-n lumea asta nu este nimic mai interesant dec\u00e2t istoria poporului nostru, trecutul lui, tot-tot este un \u015fir ne\u00eentrerupt de martiri\u2026<\/em>\u201d Lui Horea \u00eei dedic\u0103 Eminescu, versurile: \u201eS\u0103 priveasc\u0103 Ardealul lunii i-e ru\u0219ine\/ C\u0103-a robit copiii-i pe sub m\u00e2ini streine\/ Ci-ntr-un nor de abur, \u00eentr-un val de cea\u021b\u0103\/ \u00ce\u0219i ascunde trista galbena ei fa\u021b\u0103.\/ Horea pe-un munte falnic st\u0103 c\u0103lare:\/ O coroan\u0103 sur\u0103 mun\u021bilor se pare\u2026\u201d\u00a0<\/em><\/p>\n

Horea luptase pentru popor,\u00a0\u00a0<\/em>dar a fost tr\u0103dat.\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u00cemi amintesc ca prin vis\u2026 Aveam de acum patru ani c\u00e2nd m\u0103 aflam \u00een casa \u00een care locuiam, \u00eentr-o camer\u0103 cu glasvand. La deschiderea acestuia, \u00een fa\u021ba ochilor mei ap\u0103ruse bradul de Cr\u0103ciun, imens, p\u00e2n\u0103 \u00een tavan, luminat de mici lum\u00e2n\u0103rele, globuri str\u0103lucitoare \u0219i al\u0103turi, Mo\u0219 Cr\u0103ciun a\u0219ezat pe un scaun, \u00eent\u00e2mpin\u00e2ndu-m\u0103 cu un r\u00e2s zgomotos \u0219i rug\u00e2ndu-m\u0103 s\u0103 m\u0103 apropii. M\u0103 aflam \u00een bra\u021bele protectoare ale mamei, tremuram de team\u0103 \u0219i auzeam cum Mo\u0219ul m\u0103 ruga s\u0103-i spun o poezie. Printre lacrimi \u0219i sughi\u021buri i-am spus o poezioar\u0103. Ce i-oi fi spus, nu \u0219tiu. Mi s-a povestit mai t\u00e2rziu c\u0103 m-am oprit din tremurat \u0219i din pl\u00e2ns, \u00een momentul \u00een care, de sub mantia lung\u0103 \u0219i ro\u0219ie a Mo\u0219ului, am z\u0103rit pantofii negri de lac ai bunicului\u2026\u00a0Pentru familia mea C\u00e2mpeni-ul era un loc minunat, cu mult\u0103 lini\u0219te \u0219i aer curat. Oamenii de aici erau cinsti\u021bi, aveau o demnitate cu care se puteau m\u00e2ndri. Mo\u021bii nu puteau fi c\u0103lca\u021bi \u00een picioare. P\u0103rin\u021bii g\u0103siser\u0103 aici oameni cu principii \u015fi valori autentice. Dovad\u0103 c\u0103 la Ro\u015fia Montan\u0103 \u00een vremurile de cur\u00e2nd tr\u0103ite, ca de altfel \u0219i \u00een alte p\u0103r\u021bi ale \u021b\u0103rii, au existat lupt\u0103torii anti-comuni\u015fti din mun\u0163i \u015fi eroii din decembrie 1989 care au luptat pentru libertate \u015fi dreptate, pentru respectul fa\u0163\u0103 de om, p\u0103str\u00e2nd \u00een suflete un puternic sentiment patriotic.\u00a0Tat\u0103l meu administra extrac\u021bia s\u0103rii, inspecta extrac\u021bia aurului de la Ro\u0219ia montan\u0103 \u2013 o localitate minier\u0103 situat\u0103 \u00een Valea Ro\u0219iei, str\u0103b\u0103tut\u0103 de r\u00e2ul Ro\u0219ia bogat \u00een minerale, \u00een special fier care \u00eei d\u0103dea o nuan\u021b\u0103 ro\u0219iatic\u0103. Localitatea avea o existen\u021b\u0103 milenar\u0103, fiind cunoscut\u0103 \u00eenc\u0103 dinaintea cuceririi Daciei, amintit\u0103 de istoricul grec Herodot, de eruditul imperiului roman Plinius cel B\u0103tr\u00e2n, de istoricul roman Titus Liviu, \u0219i era\u00a0 una din cele mai vechi localit\u0103\u021bi cu tradi\u021bie \u00een exploatarea metalelor pre\u021bioase din Europa. Localitatea a fost \u00eenfiin\u021bat\u0103 de c\u0103tre romani \u00een timpul domniei lui Traian, ca ora\u0219 minier. Legenda \u00centemeierii Ro\u0219iei<\/em> spune c\u0103 aurul a fost descoperit prima dat\u0103 \u00een zon\u0103 de c\u0103tre o femeie pe nume Cotroan\u021ba<\/em> care venea cu caprele pe un deal. Aici a g\u0103sit un bulg\u0103re care str\u0103lucea la soare, d\u00e2ndu-\u0219i seama c\u0103 era de aur. \u00cen urma acestei legende, una din fostele galerii a primit numele Cotroan\u021ba. <\/em>\u00cen galeriile\u00a0 minelor au fost descoperite \u00eentre anii 1786 \u015fi 1855 T\u0103bli\u0163ele Cerate<\/em> <\/strong>prin care se confirm\u0103 existen\u0163a acestei mine de aur din anul 131 d. Cr., atest\u00e2nd documentar \u015fi una dintre cele mai vechi localit\u0103\u0163i europene numit\u0103 Alburnus Maior<\/em> \u2013 Ro\u015fia Montan\u0103 de azi, Abrudul fiind numit Alburnus Minor<\/em>. Dar, la Ro\u015fia Montan\u0103 s-au g\u0103sit urme evidente de minerit \u00eenaintea cuceririi Daciei de legiunile romane. Se spune c\u0103 \u00eenfr\u00e2ngerea Daciei \u00een 106 d. Cr. a adus imperiului Roman tone de aur \u015fi argint, considerat\u0103 cea mai mare prad\u0103 de r\u0103zboi din toat\u0103 istoria imperiului.\u00a0Aurul, considerat la \u00eenceputurile descoperirii sale ca metal sacru, <\/strong>cu timpul a devenit metalul \u00eembog\u0103\u0163irii \u0219i al ob\u021binerii puterii \u00een lume\u2026 Fascinant prin str\u0103lucire asemeni soarelui, maleabil\u00a0 \u0219i ductil \u2013 adic\u0103 b\u0103tut \u0219i \u00eentins f\u0103r\u0103 a se rupe, bun conduc\u0103tor de c\u0103ldur\u0103 \u0219i electricitate, solubil \u00een apa regal\u0103 (amestec de acid clorhidric cu acid azotic) \u0219i cianuri alcaline, aurul este cel mai nobil, \u00eendur\u0103tor \u0219i pre\u021bios metal.<\/p>\n

\u00a0 \u00a0\u00a0Tata avea o ma\u0219in\u0103 marca Ford cu care se deplasa \u0219i de multe ori ne lua \u0219i pe noi, pe mama \u0219i pe mine, spre Abrud sau spre Ro\u0219ia Montan\u0103. Conducea, oprea ma\u0219ina, de d\u0103deam jos, ne mai plimbam prin p\u0103duri \u0219i tata ne f\u0103cea poze. P\u0103\u0219eam prin p\u0103durile de conifere, ne odihneam c\u00e2nd descopeream c\u00e2te o paji\u0219te mic\u0103, intim\u0103, odihnitoare, cu cerul descoperit, albastru \u0219i str\u0103lucitor, pitit\u0103 printre copacii mun\u021bilor, cu flori s\u0103lbatice mici \u0219i divers colorate, \u00eempr\u0103\u0219tiate printre ierburi. Mai p\u0103strez \u0219i acum c\u00e2teva din acele fotografii. Una \u00een care mama era legat\u0103 la cap cu o b\u0103sm\u0103lu\u021b\u0103. Legat de aceasta, \u00eemi mai amintesc c\u0103 odat\u0103 tata venise din deplasarea sa, din capital\u0103, \u0219i ne adusese multe daruri. Dintre ele mi-a r\u0103mas \u00een minte o cutie mare, cilindric\u0103, cu multe p\u0103l\u0103rii pentru mama \u0219i alt\u0103 cutie din care mama scosese c\u00e2teva perechi de m\u00e2nu\u0219i colorate din piele fin\u0103. M\u0103 mirasem de cutia din care ie\u0219eau p\u0103l\u0103riile suprapuse; m\u0103 \u00eenc\u00e2ntaser\u0103 culorile, materialul catifelat al m\u0103nu\u0219ilor \u0219i le m\u00e2ng\u00e2iam ca pe ni\u0219te anim\u0103lu\u021be. Atunci am primit \u00een dar\u00a0 juc\u0103rii cu care m-a fotografiat tata. \u00cemi alesesem o p\u0103pu\u0219ic\u0103 frumoas\u0103 de care nu m\u0103 mai desp\u0103r\u021beam, dormeam \u0219i noaptea cu ea \u00een pat. O botezasem Sabina. \u00centr-o zi c\u00e2nd m\u0103 jucam cu o feti\u021b\u0103, aceasta \u00eemi ceruse toate juc\u0103riile \u0219i eu i le d\u0103deam s\u0103 se joace cu ele; c\u00e2nd a ajuns s\u0103-mi cear\u0103 p\u0103pu\u0219a, am refuzat s\u0103 i-o dau, ea m-a mu\u0219cat de m\u00e2n\u0103 a\u0219a de tare \u00eenc\u00e2t am zbierat, a venit mama \u0219i cu toate c\u0103 m\u0103 mu\u0219case p\u00e2n\u0103 la s\u00e2nge, nu i-am dat p\u0103pu\u0219a, am str\u00e2ns-o \u00een bra\u021be cu lacrimi \u00een ochi. Nici mamei nu am vrut s\u0103 i-o dau. \u201eAi s\u0103-\u021bi iube\u0219ti mult copiii!\u201d mi-a prezis cineva mai t\u00e2rziu\u2026 Era v\u00e2rsta c\u00e2nd imagina\u021bia copilului d\u0103dea via\u021b\u0103 p\u0103pu\u0219ii\u2026\u00a0 \u00centr-o zi tat\u0103l meu m\u0103 dusese s\u0103 vizitez \u0219teampurile din lemn care erau folosite la zdrobirea rocilor \u00een procesul de extrac\u021bie a aurului. Ce puteam \u00een\u021belege la acea v\u00e2rst\u0103 de cinci-\u0219ase ani? M-a impresionat apa care curgea pe \u0219teampuri, zgomotul ei \u0219i formele pietrelor care purtau cu ele aurul str\u0103lucitor, bog\u0103\u021bia \u021b\u0103rii. \u00cen urma vizitei, \u0219temparii f\u0103cuser\u0103 o machet\u0103 pentru copila \u0219efului, cu \u0219teampuri, ap\u0103 \u0219i pietre \u00eencrustate cu aur. Macheta a stat \u00een casa noastr\u0103 mul\u021bi ani de zile, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd p\u0103rin\u021bii au trebuit s\u0103 restr\u00e2ng\u0103 spa\u021biul de locuit \u0219i pe atunci\u2026 a disp\u0103rut. \u00cemi povestea, mai t\u00e2rziu, cum \u00een timpul Primului R\u0103zboi Mondial <\/strong>multe mine s-au \u00eenchis, minerii au fost trimi\u0219i pe front, iar, dup\u0103 r\u0103zboi a trecut ceva timp p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd mineritul a revenit la ritmul anterior r\u0103zboiului \u0219i s-a recuperat tot ce s-a pierdut. \u201ePe atunci, \u00eemi spunea tata, totul mergea bine, m<\/em>inereul era scos din galerii, dus la \u0219teampuri; era folosit\u0103 for\u021ba apei, care \u00eenlocuise for\u021ba animal\u0103 sau uman\u0103 folosit\u0103 pe vremea romanilor. Munca o f\u0103ceau \u0219temparii, b\u0103rba\u021bi dar \u0219i femei. Se folosea\u00a0 diferen\u021ba de nivel pentru curgerea apei, a\u0219a \u00eenc\u00e2t \u0219teampurile erau amplasate \u00een cascad\u0103 de-a lungul v\u0103ilor, apa folosindu-se la zdrobirea \u0219i separarea aurului. Totul era organizat ca pe band\u0103 rulant\u0103. De atunci tehnica a evoluat, \u0219teampurile au fost puse \u00een mi\u0219care de motoare electrice\u2026\u201d\u00a0<\/em>Din mo\u0219i str\u0103mo\u0219i, iat\u0103, aceast\u0103 bog\u0103\u021bie a fost exploatat\u0103 ra\u021bional \u0219i nu a fost uitat\u0103. \u021aara noastr\u0103 st\u0103 pe tone de aur, este necesar doar s\u0103 veghem a nu se distruge aceast\u0103 bog\u0103\u021bie \u00een numele l\u0103comiei. Nu putem ac\u021biona nici \u00een mod egoist, neav\u00e2nd respect pentru vremurile trecutului, dar nici f\u0103r\u0103 s\u0103 g\u00e2ndim la avantajul tehnologiz\u0103rii, pentru cei care sunt \u00een via\u021b\u0103 \u0219i pentru genera\u021biile viitoare. Cred c\u0103 \u021bara noastr\u0103 ar avea de c\u00e2\u0219tigat prin exploatarea eficient\u0103 \u0219i folosirea proceselor tehnologice moderne, prin \u00eencheierea unor contracte clare, pe baza unor legi clare, \u021bin\u00e2ndu-se cont de faptul c\u0103 Ro\u015fia Montan\u0103 este o suprafa\u021b\u0103 minunat\u0103 de p\u0103m\u00e2nt cu flor\u0103 carpatic\u0103 \u015fi cu o popula\u0163ie dens\u0103 \u00een satele respective. Oare nu se pot face lucr\u0103ri cu propuneri \u0219i solu\u021bii de extragere a metalelor pre\u0163ioase f\u0103r\u0103 s\u0103 se foloseasc\u0103 substan\u021be toxice pentru mediu? Credin\u021ba mea este c\u0103 lucrurile trebuie s\u0103 se mi\u0219te din loc \u0219i totul s\u0103 fie f\u0103cut \u00een folosul \u021b\u0103rii \u0219i al protej\u0103rii vie\u021bii oamenilor. S\u0103 nu ne batem joc de ace\u0219ti mun\u021bi care poart\u0103 aur \u00een p\u00e2ntecele lor \u0219i\u2026 s\u0103 nu mai cer\u0219im \u201edin poart\u0103-n poart\u0103!\u201d <\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0 Peste mul\u021bi ani am plecat \u00een reg\u0103sirea timpului pierdut, am ajuns \u00een C\u00e2mpeni, am c\u0103utat casa \u00een care mi-au spus p\u0103rin\u021bii c\u0103 am locuit, m-am uitat din strad\u0103 \u0219i, ca \u0219i cum a\u0219 fi v\u0103zut un film c\u00e2ndva, a\u0219teptam s\u0103 v\u0103d la una dintre ferestre pe cei doi p\u0103rin\u021bi, tineri \u0219i frumo\u0219i cum erau\u2026 Ne-am urcat \u00een ma\u0219in\u0103 \u0219i am plecat mai departe. Foarte aproape de C\u00e2mpeni, la aproximativ 15 km distan\u021b\u0103, am dat de satul Avram Iancu. Am plecat apoi spre Pe\u0219tera Sc\u0103ri\u0219oara de care mi se povestise cu entuziasm, fiind al doilea ghe\u021bar subteran ca m\u0103rime din lume. Pe\u0219tera, la 40 de km distan\u021b\u0103 de C\u00e2mpeni, se afl\u0103 la o altitudine de peste o mie de metri \u0219i este renumit\u0103 datorit\u0103 prezen\u021bei \u00een interiorul ei a unui ghe\u021bar imens, cu vechime de peste 3000 de ani. Legenda spune c\u0103 \u00een pe\u0219ter\u0103 tr\u0103ia, \u00een vremuri vechi, un balaur care fura c\u00e2te o fat\u0103 frumoas\u0103, fie \u00een Noaptea de Anul Nou, fie \u00een noaptea dinaintea T\u00e2rgului de Fete de la G\u0103ina \u0219i le ascundea \u00eentr-un palat de ghea\u021b\u0103 pe care niciunul dintre localnici nu avuseser\u0103 ocazia s\u0103-l vad\u0103. <\/strong>Dar, cum orice legend\u0103 este o povestire tradi\u021bional\u0103 transmis\u0103, de obicei, pe cale oral\u0103, faptele fantastice pot avea un suport istoric real, \u00eentruc\u00e2t legendele combin\u0103 fapte reale cu \u00eent\u00e2mpl\u0103ri imaginare, adev\u0103rul neput\u00e2nd niciodat\u0103 fiind dovedit. Chiar via\u021ba fiec\u0103ruia dintre noi pare a deveni o legend\u0103\u2026 \u00cemp\u0103ratul roman Marcus Aureliu spunea: \u201e unii mai sunt pomeni\u021bi c\u00e2tva timp, al\u021bii devin legend\u0103\u2026\u201d<\/em> iar al\u021bii \u00eenceteaz\u0103 a mai fi \u0219i legend\u0103. Pe\u0219tera este \u00eemp\u0103r\u021bit\u0103 \u00een mai multe sectoare cu diferite denumiri. Senza\u021bia pe care am avut-o vizit\u00e2nd aceast\u0103 Pe\u0219ter\u0103, a fost a unei lumi de basm, nimic nu p\u0103rea natural, ci spectacular, fantastic. Dup\u0103 ce ne-am r\u0103corit \u00een Pe\u0219ter\u0103, temperatura ei fiind \u00een jur de un grad, am ie\u0219it la suprafa\u021b\u0103. Era cald, era var\u0103 \u0219i le-am povestit celor cu care venisem despre T\u00e2rgul de fete de la G\u0103ina, ceea ce \u0219tiam de la p\u0103rin\u021bi. Nu ne mai puteam \u00eencumeta s\u0103 urc\u0103m muntele, dar de povestit puteam povesti. Eram doar \u00een atmosfera fantasticului acestor locuri ale mo\u021bilor.\u00a0\u00a0 C\u00e2t am stat \u00een acest or\u0103\u0219el, p\u0103rin\u021bii nu puteau lipsi de la frumoasa s\u0103rb\u0103toare a T\u00e2rgului de fete de pe Muntele G\u0103ina. Se spune c\u0103 este politicos \u0219i instructiv s\u0103 \u00eencerci s\u0103 cuno\u0219ti tradi\u021biile locului \u00een care tr\u0103ie\u0219ti \u0219i s\u0103 te adaptezi lor. A\u0219a au \u0219i f\u0103cut. Dar merg\u00e2nd la s\u0103rb\u0103toarea T\u00e2rgului de fete, au cunoscut unicitatea acestui mit arhaic rom\u00e2nesc, \u0219i-au dat seama \u0219i de diversitatea, bog\u0103\u021bia \u0219i frumuse\u021bea geniului nostru popular. Mircea Eliade scria: \u201eCrea\u021bia folcloric\u0103 este un proces nedisociat de subcon\u0219tientul uman din toate timpurile. Este un contact direct cu fantasticul\u201d<\/em>. T\u00e2rgul este atestat documentar din 1816, dar are o vechime mult mai mare. Exist\u0103 \u0219i aici mai multe legende legate de zona muntelui. \u0218i cum \u00eentotdeauna mi-a pl\u0103cut legenda \u2013 mitul care amestec\u0103 cerul cu p\u0103m\u00e2ntul –\u00a0 am fost foarte atent\u0103 \u0219i la aceast\u0103 legend\u0103 a muntelui G\u0103ina. Se spune c\u0103 \u00eenainte, c\u00e2nd mo\u021bii se ocupau cu extragerea aurului, o g\u0103in\u0103 de aur venea din min\u0103 \u0219i se a\u0219eza \u00een v\u00e2rful muntelui, unde era cuibul s\u0103u \u00een care erau ou\u0103 de aur. Locuitorii au vrut de multe ori s\u0103 o prind\u0103, dar g\u0103ina fugea, lu\u00e2nd cu ea \u0219i aurul din munte\u2026 M\u0103 \u00eentreb: Oare nu mai vin \u0219i acum ni\u0219te \u201eg\u0103ini\u201d s\u0103 ne fure aurul? C\u0103 de \u0219tiut, \u0219tim bine c\u0103 el exist\u0103 acolo. \u00cen prima zi a t\u00e2rgului, feciorii veneau s\u0103 petreac\u0103 \u0219i abia a doua zi veneau fetele \u0219i nevestele \u0219i atunci se \u00eencingea dansul. La t\u00e2rg participau fetele de m\u0103ritat \u0219i fetele mari (c\u00e2te or mai fi r\u0103mas acum?) \u0219i care doreau s\u0103 fie pe\u021bite. Fetele care luau parte la t\u00e2rg se preg\u0103teau din timp, pentru c\u0103 luau \u0219i zestrea cu ele. Cel mai important moment era \u0219i a r\u0103mas t\u00e2rguirea fetelor. Purtau costume populare, multe cusute cu fir <\/strong>galben, firul galben fiind simbolul aurului Apusenilor; costumele\u00a0 cu acest fir erau purtate mai ales de fetele de mineri care erau mai bogate. Dup\u0103 ce c\u0103deau la \u00een\u021belegere, fata era invitat\u0103 la joc \u0219i apoi c\u00e2nt\u0103rit\u0103 pe o sc\u00e2ndur\u0103, \u00een balans, la cap\u0103tul c\u0103reia era pus\u0103 zestrea. Mo\u021bii aveau credin\u021ba c\u0103 cele t\u00e2rguite pe culmea G\u0103inii aduceau noroc. Femeile c\u00e2ntau din bucium chem\u00e2nd oaspe\u021bii, anun\u021b\u00e2nd \u00eenceperea s\u0103rb\u0103torii, fiindc\u0103 tulnicele se foloseau, \u00een general, pentru semnale, chem\u0103ri. Un loc \u2013 simbol a fost \u0219i a r\u0103mas, acest munte supranumit \u0219i Muntele dragostei, <\/em>prilej de bucurie, de c\u00e2ntec, de dans.\u00a0 Tulnicele\u00a0\u2013 vechi instrumente muzicale de suflat, sunt obiecte de lemn confec\u021bionate din trunchiuri de molid f\u0103r\u0103 noduri, scobite \u00een\u0103untru \u0219i apoi legate cu cercuri de lemn, iar \u00eentre cercuri au diferite desene populare. \u0218lefuite de m\u00e2inile \u0163\u0103ra\u00adnilor, cu lucr\u0103tur\u0103 minu\u0163i\u00adoas\u0103 \u015fi delicat\u0103, sunt f\u0103cute din dra\u00adgoste de frumos, cu \u00een\u00adcrus\u00adt\u0103ri \u015fi desene fermec\u0103toare prin simplitatea lor. Tata \u00eemi spunea de cei care fac desenele, c\u0103 le fac de fiecare dat\u0103 imagin\u00e2nd altceva, \u0219i eu \u00eemi \u00eenchipuiam c\u0103 ei sunt asem\u0103n\u0103tori poetului care de fiecare dat\u0103, de\u0219i simte la fel, g\u0103se\u0219te alte cuvinte s\u0103-\u0219i exprime sim\u021birea. Dar ce nu f\u0103ceau harnicii locatari ai acestui \u021binut! Femeile duceau cofi\u021bele cu ap\u0103 sau cu lapte pe care le purtau deasupra capului. Apa de b\u0103ut era p\u0103strat\u0103 \u00een cas\u0103 \u00eentr-o a\u0219a numit\u0103 doni\u021b\u0103, un fel de g\u0103leat\u0103 lucrat\u0103 din lemn \u0219i care avea un capac. C\u00e2nd mi-era sete trebuia s\u0103 a\u0219tept ca mama sau servitoarea s\u0103 umble la doni\u021b\u0103 \u0219i s\u0103-mi umple cana cu ap\u0103. Rufele se sp\u0103lau, \u00eemi amintesc, \u0219i am \u0219i o fotografie, \u00eentr-o copaie din lemn, lucrat\u0103 \u0219i ea cu m\u0103iestrie, care folosea \u0219i la \u00eemb\u0103iat.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 A fost c\u00e2ndva, dar ast\u0103zi nu mai este\u2026 Pe-aici, mi-s ni\u0219te ani r\u0103ma\u0219i cu c\u00e2teva amintiri r\u0103zle\u021be, dar frumoase, din acele locuri minunate. Un astfel de tulnic a stat sprijinit \u00een col\u021bul unui perete din casa noastr\u0103, tot p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd spa\u021biul de locuit al familiei noastre a fost restr\u00e2ns. M\u0103 uitam uneori la lucr\u0103turile delicate, colorate \u00een culoarea cojii arborilor \u0219i mi se p\u0103rea c\u0103 seam\u0103n\u0103 cu o poezie scris\u0103; suflam uneori \u00een tulnic \u0219i mi se p\u0103rea c\u0103 sunetul era jalnic, suna a dor, a \u00eenstr\u0103inare\u2026 \u00cemi inspira un sentiment de triste\u021be, de regret, precum c\u00e2ntul specific poporului rom\u00e2n, acea \u201eDoin\u0103 ce str\u0103punge timp \u0219i univers\/ doin\u0103 ce e \u0219oapta Tat\u0103lui Ceresc\/ doin\u0103 ce poetul a numit-o vers\/ doin\u0103 ce mai \u021bine neamul rom\u00e2nesc\u2026\u00a0\u201d<\/em>\u00a0Da, tulnicul suna a jale\u2026<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Nu \u0219tiam, \u00eens\u0103, la acea vreme, dar men\u021bionez acum, faptul c\u0103 cea mai veche scriere din Europa (atestat\u0103 arheologic \u00een 1961) a fost \u00een satul T\u0103rt\u0103ria din comuna S\u0103li\u0219tea, pe r\u00e2ul Some\u0219, \u00een acest jude\u021b binecuv\u00e2ntat. Profesorul Nicolae Vlassa de la Universitatea din Cluj a descoperit trei t\u0103bli\u021be din lut ars inscrip\u021bionate cu o scriere pictografic\u0103 asem\u0103n\u0103toare cu cea sumerian\u0103, dar mult mai veche, de peste 7000 de ani, deci cu peste un mileniu mai vechi dec\u00e2t cele sumeriene, tr\u0103g\u00e2ndu-se concluzia c\u0103 \u201esumerienii au ajuns \u00een Mesopotamia, migr\u00e2nd de pe teritoriul vechii Dacii, \u0219i duc\u00e2nd cu ei o scriere deja cunoscut\u0103\u201d.<\/em> Cu alte cuvinte, locuitorii de pe aceste meleaguri \u0219tiau s\u0103 scrie acum 7000 de ani. \u00cen 2003 a fost ridicat un monument drept m\u0103rturie a primului mesaj scris din istoria omenirii, aici, \u00een \u021bara noastr\u0103\u00a0\u2013 Rom\u00e2nia.<\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

Vavila Popovici<\/strong> \u2013 Raleigh, Carolina de Nord – Fragment din cartea \u201ePopasurile vietii\u201d\u00a0\u2013 in pregatire.<\/em><\/p>\n

Sursa: Convorbiri \u2013 Vavila Popovici<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eAvem o \u021bar\u0103 unde au st\u0103p\u00e2nit odat\u0103\/ Vitejii daci, b\u0103rba\u021bi nemuritori.\/ Si unde stau de veacuri laolalt\u0103\/ Izvoare, v\u0103i \u0219i [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3,6],"tags":[],"class_list":["post-14720","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-linkuri-externe"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14720","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14720"}],"version-history":[{"count":6,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14720\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14723,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14720\/revisions\/14723"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14720"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14720"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14720"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}