{"id":15047,"date":"2013-08-30T09:59:56","date_gmt":"2013-08-30T09:59:56","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=15047"},"modified":"2013-08-30T10:01:07","modified_gmt":"2013-08-30T10:01:07","slug":"vavila-popovici-purtam-in-fata-lui-si-a-lumii-in-care-traim-raspunderea-vietii-pe-care-o-primim","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2013\/08\/30\/vavila-popovici-purtam-in-fata-lui-si-a-lumii-in-care-traim-raspunderea-vietii-pe-care-o-primim\/","title":{"rendered":"Vavila Popovici: “Purt\u0103m \u00een fa\u021ba Lui \u0219i a lumii \u00een care tr\u0103im, r\u0103spunderea vie\u021bii pe care-o primim”"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>\u201eOmul poate ob\u021bine doar iluzia libert\u0103\u021bii, nu \u0219i libertatea \u00eens\u0103\u0219i. <\/em><\/p>\n

Dar \u0219i iluzia libert\u0103\u021bii are valoarea ei. <\/em><\/p>\n

E de-ajuns s-o avem. Dac\u0103 o pierdem, totul e pierdut.\u201d \u2013 <\/em>Emil Cioran<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Conceptul filozofiei care se refer\u0103 la comportamentul uman, la puterea sau abilitatea min\u021bii umane de a lua o decizie \u00een \u00eenf\u0103ptuirea unei ac\u021biuni, ca rezultat al unei alegeri libere, este definit ca liberul arbitru. Alegerea beneficiaz\u0103 de existen\u021ba alternativelor; de lipsa constr\u00e2ngerilor care s\u0103 condi\u021bioneze decizia, \u00eens\u0103 aceast\u0103 libertate nu este absolut\u0103 \u00eentruc\u00e2t prin actele noastre nu trebuie s\u0103 lez\u0103m libertatea celorlal\u021bi, adic\u0103, trebuie s\u0103 respect\u0103m anumite reguli ale societ\u0103\u021bii; de capacitatea de con\u0219tientizare a alternativelor, a consecin\u021belor ac\u021biunilor; de capacitatea de a selecta o alternativ\u0103 chiar \u0219i \u00eempotriva impulsurilor primare resim\u021bite. Dac\u0103 sim\u0163urile ne ajut\u0103 \u00een detectarea lucrurilor din exterior, putem afirma c\u0103 exist\u0103 \u015fi un sim\u0163 interior al sufletului, prin care cunoa\u015ftem ceea ce este \u00een exterior \u0219i definim prin intermediul ra\u0163iunii.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Dup\u0103 cum se vede libertatea \u00ee\u0219i are limitele ei, \u00eenscriindu-se \u00eentr-o normalitate, astfel \u00eenc\u00e2t alegerea, decizia, ac\u021biunea s\u0103 nu tulbure echilibrul societ\u0103\u021bii \u00een care tr\u0103im. Din capul locului citez afirma\u021biile lui Petre \u021au\u021bea, din tratatul de Antropologie cre\u0219tin\u0103: \u201eLibertatea absolut\u0103 este atemporal\u0103, ca perfec\u021biunea\u2026 Nu exist\u0103 libertate real\u0103 \u00een afara triunghiului transcendent: Dumnezeu, nemurire \u0219i libertate, fic\u021biuni la Kant, esen\u021be \u00een viziunea platonico \u2013 cre\u0219tin\u0103.\u201d<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0 Este important s\u0103 cunoa\u015ftem concep\u0163iile cele mai reliefante ale g\u00e2nditorilor din antichitate, pentru a putea \u00een\u0163elege g\u00e2ndirea celor de ast\u0103zi, problema alegerii fiind legat\u0103 de dreptate \u0219i de fericirea omului.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Filozofii greci \u2013 Socrate (469-399 \u00ee.Hr.) \u0219i elevul s\u0103u Platon (428-347 \u00ee.Hr.) \u2013 au sus\u021binut c\u0103 oamenii pot s\u0103-\u0219i exercite liberul arbitru, libere fiind acele ac\u021biuni care se acord\u0103 cu binele \u00eentregului.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Aristotel (387 \u00ee.Hr.-322 \u00ee.Hr.) \u2013 spirit realist, considera c\u0103 \u0219tiin\u021ba are de explicat cauzele devenirii, iar metafizica cauzele ei prime, \u00eencep\u00e2nd cu Dumnezeu \u201eprimul motor\u201d care mi\u0219c\u0103 totul \u0219i care g\u00e2nde\u0219te devenirea; dac\u0103 lumea este ce a formelor, ea este \u0219i lumea scopurilor.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Filozoful grec Epictet (55-135 d.Hr.) sf\u0103tuia: \u201eFixeaz\u0103-\u021bi \u00een minte o regul\u0103 \u0219i un ideal de purtare, c\u0103rora s\u0103 te conformezi riguros at\u00e2t \u00een singur\u0103tate c\u00e2t \u0219i \u00eentre oameni\u201d.<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0 Liberului arbitru a fost disputat pe larg \u00een epoca medieval\u0103, exemplul cel mai semnificativ fiind cel al Episcopului, filozofului \u2013 Fericitul Augustin (354-430), primul teolog care a tratat \u00een scris aceast\u0103 problem\u0103. Dorind s\u0103 afle de unde vine r\u0103ul, Augustin a ajuns la concluzia c\u0103 r\u0103ul nu se poate na\u015fte dec\u00e2t din liberul arbitru al voin\u0163ei; r\u0103ul nu provine de la Dumnezeu, \u00eens\u0103 Dumnezeu pedepse\u015fte un r\u0103u s\u0103v\u00e2r\u015fit. \u00cen func\u0163ie de dorin\u0163a sa, omul poate alege a face un r\u0103u sau a face un bine. Op\u021biunea omului pentru bine \u00eel face fericit. El credea \u00een predestinare, \u00een sensul c\u0103 doar cei ale\u0219i de Dumnezeu vor ob\u021bine salvarea, dar c\u0103 nimeni nu \u0219tie dac\u0103 va fi ales, a\u0219a c\u0103 trebuie s\u0103 poarte frica lui Dumnezeu \u0219i s\u0103 aleag\u0103 calea binelui. Liberul arbitru era pentru el darul gra\u021biei divine; considera c\u0103 r\u0103ul este o \u201elips\u0103\u201d o \u201ene\u00eemplinire\u201d, la fel cum \u00eentunericul este absen\u021ba luminii. To\u021bi cunoa\u0219tem adev\u0103rul moral, spunea el, dar suntem liberi a-l \u00eemplini sau nu, \u0219i dac\u0103 Dumnezeu d\u0103 ni\u0219te \u00eendemnuri morale \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu e totul dinainte stabilit. Pentru Fericitul Augustin ceea ce \u00een prim\u0103 instan\u021b\u0103 pare a fi r\u0103u, poate fi \u00een\u021beles ca bine \u00een contextul eternit\u0103\u021bii, pentru c\u0103 din perspectiva lui Dumnezeu asupra eternit\u0103\u021bii, totul este bun, iar planul divin de or\u00e2nduire a lumii se va \u00eemplini doar la sf\u00e2r\u0219itul ei.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Italianul \u2013 Sf\u00e2ntul Toma de Aquino (1225-1274), figur\u0103 mare a filozofiei scolastice a secolului s\u0103u, a\u00a0 atras aten\u021bia asupra libert\u0103\u021bii voin\u021bei: \u201eCon\u0219tiin\u021ba \u00ee\u0219i pune hot\u0103r\u00e2rea sa \u00eenainte \u0219i dup\u0103 ce ac\u021biunea a fost des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103; ra\u021biunea domin\u0103, primeaz\u0103 intelectul \u00een libertatea voin\u021bei, aceasta f\u0103c\u00e2ndu-l pe om liber\u201d.<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0 Filozoful englez Thomas Hobbes (1588-1679) sus\u021binea c\u0103 \u201ebinele \u0219i r\u0103ul nu sunt no\u021biuni absolute, ci cu totul relative\u201d<\/em>, c\u0103 sunt func\u021bie de persoan\u0103, de loc, timp \u0219i \u00eemprejur\u0103ri. Numai \u00een stat, criteriul binelui \u0219i r\u0103ului cap\u0103t\u0103 valoare, bun fiind ceea ce folose\u0219te vie\u021bii \u00een comun, r\u0103u ceea ce stric\u0103 acestei vie\u021bi.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Filozoful, matematicianul, scriitorul Ren\u00e9 Descartes (1596-1650) definea liberul arbitru ca fiind suprema perfec\u021biune a omului care ne face similari divinit\u0103\u021bii \u0219i chiar egali cu aceasta. \u00cen Medita\u021bii metafizice<\/em> traduse \u00een rom\u00e2ne\u0219te de scriitorul, filozoful Ion Papuc, \u00een capitolul Despre adev\u0103r \u0219i despre fals<\/em>, Descartes recunoa\u0219te c\u0103 \u00een orice fraud\u0103 sau \u00een\u0219el\u0103ciune exist\u0103 o imperfec\u021biune, ceea ce nu poate exista \u00een Dumnezeu.\u00a0 \u201e\u2026 scrut\u00e2ndu-m\u0103 mai \u00eendeaproape \u0219i cercet\u00e2nd care sunt erorile mele, descop\u0103r c\u0103 ele depind de dou\u0103 cauze \u0219i anume: a puterii de a cunoa\u0219te care este \u00een mine, \u0219i a puterii de a alege, sau a liberului meu arbitru, adic\u0103 de intelectul meu \u0219i \u00een acela\u0219i timp de voin\u021ba mea.\u201d<\/em>\u00a0 Precizeaz\u0103 c\u0103 \u201eprin intelect nici nu afirm \u0219i nici nu neg nici un lucru, ci doar concep ideile lucrurilor, pe care pot apoi s\u0103 le afirm sau s\u0103 le neg\u201d<\/em>. Pun\u00e2ndu-\u0219i \u00eentrebarea: \u201eAtunci de unde se nasc erorile mele?\u201d<\/em>, r\u0103spunde: \u201e\u2026 din faptul c\u0103 voin\u021ba fiind cu mult mai ampl\u0103 \u0219i mai intens\u0103 dec\u00e2t intelectul, eu nu o \u00eenglobez \u00eentre acelea\u0219i limite, ci o extind \u0219i la lucruri pe care nu le \u00een\u021beleg, care fiindu-mi \u00een sine indiferente, o fac s\u0103 r\u0103t\u0103ceasc\u0103 cu extrem\u0103 u\u0219urin\u021b\u0103 \u0219i alege r\u0103ul \u00een locul binelui, sau falsul pentru adev\u0103r\u201d<\/em>.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Teologul \u0219i filozoful francez Nicolas Malebranche (1638-1715) continu\u0103 ideile lui Descartes. Vorbind despre eroare, spune: \u201eEroarea este cauza mizeriei oamenilor, ea a produs r\u0103ul \u00een lume; a dat na\u0219tere \u0219i \u00eentre\u021bine \u00een sufletul nostru toate relele care ne lovesc \u0219i nu trebuie s\u0103 n\u0103d\u0103jduim o fericire solid\u0103 \u0219i adev\u0103rat\u0103 dec\u00e2t lucr\u00e2nd serios la evitarea ei\u201d.<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0 Pentru filozoful \u0219i fizicianul Blaise Pascal (1626-1662) natura omului e dubl\u0103, \u00een om m\u0103re\u021bia lui se amestec\u0103 cu mizeria lui. Demnitatea omului const\u0103 \u00een ra\u021biune, dar admite \u0219i o cunoa\u0219tere intuitiv\u0103 a inimii: \u201eLe coeur a ses raisons que la raison ne connait pas\u201d.<\/em> Este convins c\u0103 datorit\u0103 acestui fapt, omul alege tinz\u00e2nd spre perfec\u021biunea moral\u0103 care valoreaz\u0103 mai mult dec\u00e2t orice \u0219tiin\u021b\u0103.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Filozoful evreu-olandez Baruch Spinoza (1632-1677) \u2013 \u201enaturalistul Spinoza\u201d \u2013 cum \u00eel cataloga \u021au\u021bea, a reinterpretat liberul arbitru: totul \u00een natur\u0103 se petrece conform unor legi necesare, nimic nefiind \u00eent\u00e2mpl\u0103tor. Omul liber, pentru el, este omul care se conduce dup\u0103 ra\u021biune, \u00een\u021belegerea fiind o \u201emedita\u021bie asupra vie\u021bii\u201d.<\/em> El distruge voin\u021ba, consider\u00e2nd-o iluzie. Natura omului este supus\u0103 unei stricte cauzalit\u0103\u021bi \u0219i omul nu poate sc\u0103pa de acest determinism, fiindc\u0103 este integrat \u00een natur\u0103.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Filozoful, matematicianul german Leibniz (1646-1716) considera c\u0103 nu exist\u0103 \u00eent\u00e2mpl\u0103ri absolute, totul desf\u0103\u0219ur\u00e2ndu-se conform planului divin exprimat \u00een monade (diviziunile lui Dumnezeu asupra lumii). Tot ce este material este divizibil la infinit, de aceea trebuie p\u0103r\u0103sit domeniul fizic, material \u0219i trecut \u00een cel imaterial: punctele, atomii sunt fizici dar nu sunt reali, numai punctele metafizice sau substan\u021bele, unit\u0103\u021bile incorporale asemenea sufletului, \u00eentrunesc indivizibilitatea \u0219i realitatea. Monadele, consider\u0103 Leibniz, sunt adev\u0103ra\u021bii atomi, ce urc\u0103 p\u00e2n\u0103 la suflet, apoi la spirit, pentru a sf\u00e2r\u0219i cu monada suprem\u0103 \u2013 Dumnezeu. Divinitatea a creat monadele astfel \u00eenc\u00e2t fiecare s\u0103 concorde cu celelalte. \u00cen acest mod nu mai este nevoie de interven\u021bia constant\u0103 a divinit\u0103\u021bii, sufletul \u0219i corpul stau \u00een concordan\u021b\u0103 \u00eentre ele, \u0219i toate monadele din univers constituie o unitate \u00een multiplicitate, afl\u00e2ndu-se \u00een armonia creat\u0103 de la \u00eenceput. Interesant\u0103 este compara\u021bia pe care o face spun\u00e2nd c\u0103 voin\u021ba nu ar putea ac\u021biona f\u0103r\u0103 s\u0103 fie determinat\u0103 de ceva, ca o balan\u021b\u0103 care nu se poate mi\u0219ca dac\u0103 o greutate nu o face s\u0103 se \u00eencline: \u201eR\u0103ul moral este l\u0103sat de Dumnezeu, deoarece f\u0103r\u0103 r\u0103u nu ar fi nici virtute\u201d.<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0 Filozoful german Immanuel Kant (1724-1804) considera c\u0103 o persoan\u0103 trebuie s\u0103 fie liber\u0103 pentru c\u0103 libertatea este un postulat necesar al consecin\u021belor morale. Etica lui este \u00eentemeiat\u0103 pe ra\u021biune. Impune legea moral\u0103 ca fiind necesar\u0103 \u0219i general valabil\u0103: \u201eAc\u021bioneaz\u0103 a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t maxima voin\u021bei tale s\u0103 poat\u0103 servi oric\u00e2nd \u00een acela\u0219i timp ca principiu al unei legifer\u0103ri generale\u201d<\/em>. \u00cen afara justi\u021biei divine care este esen\u021bial\u0103 vie\u021bii noastre \u0219i de care nu putem fi absolvi\u021bi, Kant vorbe\u0219te \u00een mai multe r\u00e2nduri despre justi\u021bia imanent\u0103, dreptatea care izvor\u0103\u0219te din intelectul individual, un sim\u021b al corectitudinii \u0219i al propor\u021biilor pe care \u00eel are fiecare individ. Aceast\u0103 justi\u021bie imanent\u0103 trebuie dublat\u0103, arat\u0103 Kant, de o justi\u021bie empiric\u0103 \u2013 un set de legi, o institu\u021bie care s\u0103 le aplice, un grup de oameni integri care s\u0103 se asigure c\u0103 societatea func\u021bioneaz\u0103 potrivit acestor legi. \u00cen opinia sa justi\u021bia empiric\u0103 serve\u0219te justi\u021biei imanente. \u00cen acest mod i se aduce aminte con\u0219tiin\u021bei c\u0103 trebuie s\u0103-\u0219i men\u021bin\u0103 \u00eentotdeauna activ spiritul justi\u021biar. Consider\u00e2nd conceptul de Dumnezeu apar\u021bin\u00e2nd moralei, nu teologiei, el devine reprezentantul religiei morale. Iar legea moral\u0103, prin caracterul ei imperativ care se impune con\u0219tiin\u021bei, ne dovede\u0219te c\u0103 putem s\u0103 o \u00eendeplinim, fiind liberi \u00een voin\u021ba noastr\u0103. Kant atribuie derapajele omenirii faptului c\u0103 omul nu se supune imperativului moral \u0219i atunci voin\u021ba \u00eei este smintit\u0103 \u0219i o ia \u00eenaintea ra\u021biunii, \u0219i preval\u0103rii gustului pasiunilor asupra intelectului.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0 Filozoful danez Kierkegaard (1813-1855) descrie dou\u0103 sfere, sau forme ale existen\u021bei pe care individul le poate alege: calea estetic\u0103 \u0219i calea etic\u0103. Calea estetic\u0103 este un hedonism redefinit, const\u00e2nd \u00een c\u0103utarea pl\u0103cerii \u0219i cultivarea acestei st\u0103ri, \u00eenl\u0103tur\u00e2nd plictiseala, calea etic\u0103 a vie\u021bii include un angajament intens fa\u021b\u0103 de \u00eendatoririle sociale \u0219i religioase. Acest angajament al datoriei reprezint\u0103 o pierdere a responsabilit\u0103\u021bii individuale \u0219i propune astfel o a treia form\u0103 de existen\u021b\u0103: cea religioas\u0103, \u00een care omul se supune voin\u021bei lui Dumnezeu \u0219i f\u0103c\u00e2nd aceasta, g\u0103se\u0219te libertatea adev\u0103rat\u0103.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Friedrich Nietzsche, filozof german (1844-1900), numit de unii \u201efalsul profet\u201d, considera c\u0103 libertatea este voin\u021ba de putere: \u201eesen\u021ba cea mai intim\u0103 a existen\u021bei este voin\u021ba de putere\u201d<\/em> \u0219i c\u0103, de aceast\u0103 libertate nu se pot bucura dec\u00e2t clasele superioare (aristocra\u021bii), cele inferioare fiind animate de resentiment. Moralitatea deci, nu depinde de bun\u0103tate, corectitudine, ci de puterea celui mai tare, scopul final al omului \u015fi al societ\u0103\u0163ii fiind acela de a-i face ferici\u021bi pe cei mai puternici. Concep\u021bia cre\u0219tin\u0103 asupra liberului arbitru o consider\u0103 ca fiind un artificiu teologic, pentru a putea acuza omul \u0219i a-\u0219i asuma r\u0103spunderea pedepsirii lui. Afirma\u021bia \u201eDumnezeu a murit\u201d<\/em> este interpretat\u0103 de unii ca fiind o eliberare de puterea creatoare, o dovad\u0103 a voin\u021bei de putere din om, umanitatea trebuind s\u0103-\u0219i asume aceast\u0103 moarte.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Apostolul Pavel, influent misionar, n\u0103scut \u00een primii ani ai erei cre\u0219tine, men\u021biona la vremea sa c\u0103 \u201elegea moral\u0103 e \u00eenscris\u0103 \u00een inima omului\u201d.<\/em> Al\u0103turi de legea moral\u0103 exist\u0103 \u015fi o con\u015ftiin\u0163\u0103 moral\u0103, acea dispozi\u0163ie sufleteasc\u0103 a omului care-l \u00eendeamn\u0103 s\u0103 se conformeze legii morale. Cu ajutorul con\u015ftiin\u0163ei morale omul este \u00een stare s\u0103 judece \u015fi s\u0103 aprecieze ideea de bine. Con\u015ftiin\u0163a este deci organul de cunoa\u015ftere, aplicare \u015fi \u00eemplinire sau ne\u00eemplinire a legii morale, condus\u0103 fiind de logic\u0103 \u0219i \u00een final, ea este liberul nostru arbitru.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Pe m\u0103sur\u0103 ce religia cre\u0219tin\u0103 a luat amploare, s-a pus pregnant problema r\u0103ului \u0219i a liberului arbitru. Cre\u0219tinismul consider\u00e2nd c\u0103 Dumnezeu este omniscient \u0219i omnipotent, se interpreta c\u0103 se extinde \u0219i asupra viitorului, Dumnezeu hot\u0103r\u00e2nd ac\u021biunile omului dinainte. Doctrina predestin\u0103rii \u00eens\u0103, ar face imposibil\u0103 existen\u021ba liberului arbitru. Pentru c\u0103 moralitatea, datoria, evitarea p\u0103catului sunt elemente de baz\u0103 ale \u00eenv\u0103\u021b\u0103turilor cre\u0219tine, se punea\u00a0 \u00eentrebarea dac\u0103 oamenii mai sunt responsabili din punct de vedere moral, o dat\u0103 ce predestinarea este acceptat\u0103? Exist\u0103 multe \u00eencerc\u0103ri de explicare a acestui p\u0103relnic paradox.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Sunt \u0219i alte doctrine, viziuni diferite asupra liberului arbitru. Majoritatea existen\u021biali\u0219tilor, de exemplu, consider\u0103 liberul arbitru ca fiind caracteristic oamenilor. Neav\u00e2nd o natur\u0103 fix\u0103 precum o au animalele sau plantele, fiecare om are propriile lui alegeri care \u00eei permit s\u0103-\u0219i creeze propria natur\u0103, fire.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Liberul arbitru nu poate fi exclus, pentru c\u0103, logic, p\u00e2n\u0103 \u0219i refuzul de a alege este o alegere. El include angajament \u0219i responsabilitate, astfel omul trebuie s\u0103-\u0219i asume riscul \u0219i responsabilitatea urm\u0103rii unui drum. V\u0103z\u00e2nd cum se desf\u0103\u0219oar\u0103 via\u021ba noastr\u0103, nu putem s\u0103 neg\u0103m existen\u021ba unei fiin\u021be superioare care supervizeaz\u0103 alegerile fiec\u0103rui om, astfel \u00eenc\u00e2t alegerea unuia s\u0103 nu afecteze \u00eentreaga umanitate. Poate fi aceast\u0103 interven\u021bie \u201eEfectul fluturelui\u201d?<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Fiecare om este creat altfel. Venim cu o informa\u021bie despre aceast\u0103 via\u021b\u0103, informa\u021bie pe care o con\u0219tientiz\u0103m \u00een timp, la \u00eenceput ghid\u00e2ndu-ne instinctual. Fiecare \u00ee\u0219i are, a\u0219a spus destinul s\u0103u, acea menire (datorie) de \u00eendeplinit, \u00een\u021beleg\u00e2ndu-se c\u0103 omul trebuie s\u0103 se \u00eenal\u021be prin faptele sale pe parcursul vie\u021bii, dar drumul pe care \u00eel parcurge p\u00e2n\u0103 la \u00eemplinirea acestei meniri, sau refuzul \u00eemplinirii, este alegerea noastr\u0103 personal\u0103, f\u0103r\u0103 a fi voin\u021ba altcuiva. Oamenii au libertatea alegerii, iar Dumnezeu nu este responsabil de alegerea noastr\u0103. Responsabili suntem noi. Via\u021ba p\u0103m\u00e2nteasc\u0103 are ca scop dob\u00e2ndirea unor trepte de \u00een\u0103l\u021bare, prin realizarea valorilor morale, bazate pe iubirea de semeni \u0219i de Dumnezeu. De aceea c\u0103l\u0103toria noastr\u0103 este at\u00e2t de important\u0103, atingerea destina\u021biei (menirea), sau neatingerea ei, repet, depinde de noi. De unde \u0219tim c\u0103 ideea de liber arbitru<\/em> nu coincide cu a\u0219a zisul destin, <\/em>c\u0103 orice am alege, predestinarea se impune? se \u00eentreab\u0103 unii. Cred c\u0103 sunt cei care se prevaleaz\u0103 de destin \u00een fa\u021ba lipsei de voin\u021b\u0103, de curaj, de \u00een\u021belegere, explic\u00e2ndu-\u0219i astfel nereu\u0219ita \u00een via\u021b\u0103!<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Al\u021bii au formulat ideea conform c\u0103reia dac\u0103 universul este pur ra\u021bional, el trebuie s\u0103 se bazeze strict pe succesiunea cauz\u0103 \u2013 efect: fiecare ac\u021biune\u00a0 trebuie s\u0103 fie precedat\u0103 de o cauz\u0103. \u0218tiin\u021ba \u00eencearc\u0103 s\u0103-\u0219i impun\u0103 punctul de vedere \u00een acest sens, sus\u021bin\u00e2nd c\u0103 tot ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 se supune legilor naturii \u2013 legilor fizicii \u0219i chimiei, exist\u00e2nd trei factori determinativi: bagajul genetic, istoria personal\u0103 de p\u00e2n\u0103 la momentul deciziei \u0219i un oarecare grad de hazard. Consider\u0103 c\u0103, a\u0219a cum str\u0103vechile conceptele precum suflet, spirit, minte \u201ecartezian\u0103\u201d au devenit metafore, pierz\u00e2ndu-\u0219i consisten\u021ba odat\u0103 cu evolu\u021bia \u0219tiin\u021bei, tot a\u0219a conceptul de liber-arbitru ar trebui s\u0103 dispar\u0103, l\u0103s\u00e2nd loc liber cercet\u0103rilor biologice \u0219i neurologice. Cum s-ar zice, liberul arbitru nu-\u0219i mai g\u0103se\u0219te loc \u00een acest scenariu. Dar factorul hazard pare s\u0103 complice ra\u021bionamentul.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0 Evenimentele se petrec cu un scop moral, ne \u00eenva\u021b\u0103 religia, \u015fi totu\u0219i exist\u0103 hazard sau\u00a0 \u201e\u00eent\u00e2mplare\u201d \u2013 evenimente imprevizibile ale vie\u021bii \u2013 pe care religia le nume\u0219te minuni, consider\u00e2ndu-le fapte supranaturale care dep\u0103\u0219esc legile naturii. Fiecare dintre noi \u00ee\u0219i poate aminti momente din via\u021b\u0103 \u00een care a intervenit ceva neprev\u0103zut, nea\u0219teptat, o ac\u021biune minor\u0103 care a dat curs unui \u00eentreg lan\u021b de evenimente ce a culminat cu o schimbare major\u0103, fie pozitiv\u0103, fie negativ\u0103. Dac\u0103 ne-a bucurat, ne-a mirat, spunem c\u0103 a fost un miracol. Datorit\u0103 unor a\u015fa-zise \u00eent\u00e2mpl\u0103ri au avut loc de-a lungul timpului descoperiri \u015ftiin\u0163ifice: Arhimede a descoperit celebra sa lege pe c\u00e2nd se afla \u00een baie; Newton a fost lovit de un m\u0103r \u00een cap \u0219i a definit legea atrac\u021biei universale; August Kekul\u00e9 a visat formula benzenului etc. Hazardului nu \u00eei putem determina legile \u0219i atunci, nu ar putea fi chiar interven\u0163ia direct\u0103 a Divinit\u0103\u0163ii \u00een materie? Einstein recuno\u015ftea, oarecum, acest lucru, atunci c\u00e2nd spunea despre coinciden\u0163e sau probabilit\u0103\u0163i c\u0103 sunt \u201emodalitatea \u00een care Dumnezeu vrea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 necunoscut\u201d<\/em>. Preotul, teologul rom\u00e2n Dumitru Popescu (d. \u00een 2010), continuator al ideilor P\u0103rintelui St\u0103niloae (d. \u00een 1993), \u00een cartea sa Introducere \u00een dogma ortodox\u0103<\/em> sus\u021bine: \u201ecrea\u0163ia continu\u0103 este posibil\u0103 doar \u00een m\u0103sura \u00een care creatorul p\u0103streaz\u0103 o leg\u0103tur\u0103 intern\u0103 cu universul prin energiile Sale necreate \u015fi aduce lucrurile la existen\u0163\u0103 prin ra\u0163iunile lor interne la timpul potrivit, dup\u0103 \u00een\u0163elepciunea Sa\u201d.<\/em> Poate c\u0103 toate interven\u021biile au fost \u0219i sunt f\u0103cute \u00een scopul p\u0103str\u0103rii echilibrului vie\u021bii. Ar fi logic!<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Unii nu pot accepta ideea liberului arbitru pentru c\u0103 ar \u00eensemna, \u00een viziunea lor, o renun\u021bare la determinism. Determinismul are multe forme, cele mai multe nu accept\u0103 voin\u021ba liber\u0103. Dou\u0103 forme mai importante ale determinismului sunt, cel mecanicist \u0219i cel probabilistic. Primul se bazeaz\u0103 pe absolutizarea cauzalit\u0103\u021bii mecanice \u0219i a legilor dinamice, excluz\u00e2nd \u00eent\u00e2mplarea \u0219i orice incertitudine \u0219i care nu poate admite hazardul \u0219i libertatea uman\u0103, \u00eent\u00e2mplarea fiind socotit\u0103 doar ca expresia recunoa\u0219terii cauzelor ascunse ale fenomenelor. Cel de al doilea \u2013probabilistic \u2013 a ap\u0103rut \u00een secolul XX-lea, \u00een urma faptului c\u0103 cel mecanicist intrase \u00een conflict cu \u0219tiin\u021bele, \u00een primul r\u00e2nd cu genetica. Adep\u021bii determinismului se \u00eentreab\u0103: Cum ar putea ni\u0219te particule s\u0103 fac\u0103 altceva dec\u00e2t s\u0103 urmeze legile stricte ale fizicii?; din moment ce toat\u0103 g\u00e2ndirea noastr\u0103 este rezultatul ac\u021biunii creierului care este material \u0219i func\u021bioneaz\u0103 pe baza legit\u0103\u021bilor naturale, cum ar putea s\u0103 apar\u0103 undeva un factor de decizie op\u021bional? Alt\u0103 categorie care nu v\u0103d un conflict neap\u0103rat \u00eentre materialism \u2013 determinism \u0219i liberul arbitru, fac aluzie la fenomenele de natur\u0103 cuantic\u0103, care contrazic determinismul rigid. \u00cen ideea lor nu este exclus ca la nivelul cel mai intim al structurilor cerebrale s\u0103 se afle procese de natur\u0103 cuantic\u0103 sau de o alt\u0103 natur\u0103, acum necunoscut\u0103 \u0219i \u00een acest caz, no\u021biunea de liber arbitru ar fi un nonsens. \u201eTehnologia a spulberat mitul libert\u0103\u0163ii individuale: teoria re\u0163elelor a demonstrat c\u0103, la ora actual\u0103, \u201edestinul\u201d fiec\u0103rui individ poate fi calculat cu o precizie de peste 90%. R\u0103mas \u00een via\u0163a noastr\u0103 \u00eentr-un procent de doar 10%, \u201eliberul arbitru\u201d va fi \u015fters cur\u00e2nd de un computer suficient de performant\u201d,<\/em> am g\u0103sit scris \u00eentr-un ziar. A\u0219a s\u0103 fie?<\/p>\n

\u00a0\u00a0 De luat \u00een seam\u0103, cred c\u0103 sunt contradic\u021biile noastre interne, ele fac parte din noi \u0219i nu elimin\u0103 conceptul de liber-arbitru, ci din contr\u0103. Petre \u021au\u021bea, \u00een cartea sa Omul \u2013 tratat de antropologie cre\u0219tin\u0103<\/em>, sublinia: \u201eLibertatea real\u0103 este legat\u0103 de nemurire \u0219i perfec\u021biune\u201d.<\/em> Tot el aminte\u0219te aprecierile Sf\u00e2ntului Augustin: \u201eC\u00e2nd Dumnezeu, nemurirea \u0219i libertatea sunt fic\u021biuni, omul r\u0103m\u00e2ne un animal ra\u021bional, bolnav \u0219i muritor\u201d<\/em>; pentru filozoful francez al secolului XIII-lea, J. J. Rousseau \u2013 un depravat<\/em>, pentru filozoful, teologul, poetul german al aceluia\u0219i secol, Herder \u2013 un biped<\/em>.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Cei care simt divin, oriunde ne-am afla, \u0219tim c\u0103 ne aducem contribu\u0163ia la schimb\u0103rile lumii, c\u0103 to\u0163i suntem d\u0103rui\u0163i de la Dumnezeu cu \u201epoten\u0163ialul fluturelui\u201d, acea voin\u021b\u0103 a coconului de a ie\u0219i printr-o gaur\u0103 mic\u0103 la lumin\u0103\u2026 \u00cen fiecare fiin\u021b\u0103 vie exist\u0103 un poten\u021bial care poate da roade dac\u0103 este stimulat pentru a\u00a0 merge \u00een direc\u021bia cre\u0219terii,\u00a0 dezvolt\u0103rii (din larv\u0103 \u2013 fluture!). P\u0103rintele St\u0103niloae spunea: \u201enu putem \u00een\u0163elege natura \u015fi semnifica\u0163ia \u015ftiin\u0163ei \u015fi tehnologiei f\u0103r\u0103 a recunoa\u015fte un destin \u00eenalt omului, chemarea omului de a g\u0103si \u00eemplinirea \u00een Dumnezeu\u201d.<\/em> Dac\u0103 nu posed\u0103m aceast\u0103 certitudine, nu putem \u00een\u021belege nimic din ceea ce ni se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een via\u021b\u0103.<\/p>\n

\u00a0\u201eCe las \u00een urma mea, un destin sau o biografie?!\u201d<\/em> se \u00eentreba\u00a0scriitorul Octavian Paler. Dup\u0103 umila mea p\u0103rere, destinul se scrie odat\u0103 cu via\u021ba noastr\u0103 \u0219i \u00een urm\u0103 ne r\u0103m\u00e2ne biografia, mica noastr\u0103 istorie pe care o ad\u0103ug\u0103m universului \u0219i care difer\u0103 de la unul la altul, fiecare av\u00e2nd un timp al s\u0103u \u00een care se produc evenimentele, efecte ale unor cauze pe care le provoc\u0103m noi prin mi\u0219carea \u00een aceast\u0103 lume. \u00cen momentul \u00een care \u00eencet\u0103m a ne mai mi\u0219ca, evenimentele noastre dispar, istoria personal\u0103 nu se mai scrie, spiritul \u2013 parte din noi \u2013 \u00ee\u0219i urmeaz\u0103 calea \u00een ve\u0219nicie. \u00cen aceste condi\u021bii poate fi via\u021ba noastr\u0103 o simpl\u0103 existen\u021b\u0103 biologic\u0103? Rezultatele vie\u021bii tr\u0103ite sunt ale judec\u0103\u021bii noastre, ale voin\u021bei, curajului \u0219i str\u0103duin\u021bei. Depinde de noi, de \u00een\u021belegerea, responsabilitatea noastr\u0103 \u0219i \u00een primul r\u00e2nd de c\u00e2t de mult ne iubim via\u021ba. Suntem st\u0103p\u00e2ni \u0219i r\u0103spunz\u0103tori ai faptelor noastre \u0219i merit\u0103 s\u0103 \u00eencerc\u0103m s\u0103 ne dorim o via\u021b\u0103 armonioas\u0103. Supervizarea, controlul vie\u021bii \u00eens\u0103, trebuie s\u0103 admitem c\u0103 este f\u0103cut de o inteligen\u021b\u0103 superioar\u0103. Noi amintim trecutul, vedem \u0219i ac\u021bion\u0103m \u00een clipa prezent\u0103, imagin\u0103m viitorul. Posibil ca Dumnezeu s\u0103 le poat\u0103 vedea pe toate laolalt\u0103. C\u0103ci, \u201em\u0103rginitul\u201d<\/em> om \u201enu poate cuprinde pe Cel nem\u0103rginit!\u201d\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0 Am ascultat \u0219i o conferin\u021b\u0103 a unui profesor de psihologie care sus\u021binea c\u0103 liberul arbitru este o iluzie a min\u021bii. Conferin\u021ba se \u00eencheia cu \u00eentrebarea: \u201eDac\u0103 Dumnezeu este omniscient \u00eenseamn\u0103 c\u0103 El \u0219tie decizia pe care o voi lua m\u00e2ine; dac\u0103 El \u0219tie ce decizie iau m\u00e2ine, eu ast\u0103zi mai sunt liber de decizia pe care o iau m\u00e2ine?\u201d<\/em>\u00a0 Da! ne spune credin\u021ba, Dumnezeu este atot\u0219tiutor, dar ne-a l\u0103sat liberul arbitru pentru calea vie\u021bii! Omul este liber s\u0103 aleag\u0103, dac\u0103 omul nu ar putea alege, nu ar exista responsabilitate individual\u0103. Din perspectiva unei lumi materialiste, deterministe, sigur c\u0103 nu pot interveni capacit\u0103\u021bi decizionale subiective, iar din punct de vedere neurofiziologic, pe care se insista \u00een acea conferin\u021b\u0103, lipsa liberului arbitru ar fi dovedit\u0103 de faptul c\u0103 exist\u0103 o oarecare activitate incon\u0219tient\u0103 care apare \u00een creier \u00eenainte ca noi s\u0103 fim con\u0219tien\u021bi de decizia luat\u0103. Dar, spun, este posibil ca decizia pe care o lu\u0103m aparent incon\u0219tient s\u0103 nu fie altceva dec\u00e2t re-folosirea unei decizii luate con\u0219tient anterior \u00eentr-o situa\u021bie similar\u0103, memorat\u0103 deci, memoria apar\u021bin\u00e2nd domeniului incon\u0219tientului. Explicite sunt afirma\u021biile credin\u021bei cre\u0219tine, precum \u201elegea moral\u0103 fireasc\u0103 este legea \u00eentip\u0103rit\u0103 de Dumnezeu \u00een inima omului odat\u0103 cu crearea lui \u0219i care poate fi descoperit\u0103 prin lumina fireasc\u0103 a min\u021bii omene\u0219ti\u201d.<\/em> Conform acestei legi omul poate deosebi ce este bine s\u0103 fac\u0103, ce hot\u0103r\u00e2re trebuie s\u0103 ia. Ni se aduce la cuno\u0219tin\u021b\u0103 c\u0103 lucr\u0103m cu percep\u021bii ale realit\u0103\u021bii \u0219i aceste percep\u021bii difer\u0103, faptul c\u0103 inten\u021biile sunt diferite de ac\u021biunile noastre de multe ori, c\u0103 ac\u021biunile au la baz\u0103 \u00eentotdeauna o cauz\u0103 (cauz\u0103-efect), c\u0103 trebuie g\u0103site \u0219i tratate<\/em> cauzele de baz\u0103 ale ac\u021biunilor. Aduc aminte, \u00een acest moment, cuvintele Sf. Maxim M\u0103rturisitorul (580-662): \u201eTot ce se mi\u0219c\u0103, se mi\u0219c\u0103, desigur, dintr-o cauz\u0103\u2026\u201d.<\/em> Iar at\u00e2ta timp c\u00e2t toate sunt rezultatul unor cauze g\u0103site (s\u0103 zicem), s-ar putea spune c\u0103 aceast\u0103 \u201elibertate\u201d nu exist\u0103 \u2013 variant\u0103 sus\u021binut\u0103 de determini\u0219ti. \u00cen aceast\u0103 interpretare, chiar \u0219i no\u021biuni precum \u201evoin\u021ba\u201d, \u201edecizia\u201d etc. sunt catalogate simplu ca fiind efecte ale unor cauze, la fel ca la orice mecanism. Cum, \u00eentreb, nu avem putere de decizie, precum \u0219i puterea de a ne schimba decizia? Este ceva iluzoriu \u00een aceast\u0103 capacitate a noastr\u0103? Convins\u0103 sunt, \u0219i ca mine poate mul\u021bi al\u021bii, de existen\u021ba liberului arbitru \u0219i de necesitatea existen\u021bei lui! Ac\u021bion\u0103m de multe ori \u00eempotriva intereselor genelor care ne-au dat na\u0219tere, \u00eentruc\u00e2t avem un creier care poate alege din multitudinea ivit\u0103 a situa\u021biilor, poate decide \u0219i avem aceast\u0103 libertate. Uneori nu suntem capabili de a con\u0219tientiza, determina, a r\u0103spunde la to\u021bi stimulii \u0219i gre\u0219im alegerea care ar fi \u00een favoarea noastr\u0103, este uman, aceasta se explic\u0103 prin limita noastr\u0103 de \u00een\u021belegere, sau a momentului confuz \u00een care ne afl\u0103m la momentul alegerii. Sigur c\u0103 este util s\u0103 \u00een\u021belegem mecanismul intim de la nivel neuronal sau subneuronal \u2013 cel care creeaz\u0103 posibilitatea alegerii \u2013 dar este mult mai necesar s\u0103 \u00een\u021belegem c\u0103 aceast\u0103 posibilitate de alegere exist\u0103 \u0219i c\u0103 trebuie s\u0103 o exercit\u0103m. O afirma\u021bie \u00eens\u0103 care mi-a dat fiori, a fost p\u0103rerea c\u0103 \u201ela nivel social dac\u0103 vrei s\u0103-i schimbi comportamentul, s\u0103-i dai omului modele mintale, s\u0103-l expui la modele pe care vrei s\u0103 le ai la nivel social \u0219i la modelele pe care vrei s\u0103 le evi\u021bi \u0219i care trebuie s\u0103 fie \u00eenso\u021bite de pedepse \u0219i recompense, accentul mut\u00e2ndu-se de pe pedeaps\u0103 pe reeducare cu modele sociale adecvate. Omului nu trebuie s\u0103 i se spun\u0103 s\u0103 nu fac\u0103 un lucru, ci s\u0103 i se dea modele mintale, s\u0103-l expui la modul pe care vrei s\u0103-l ai la nivel social \u0219i la modelele pe care vrei s\u0103 le evi\u021bi, care s\u0103 fie \u00eenso\u021bite de pedepse \u0219i recompense. Accentul trebuie mutat de pe pedeaps\u0103 pe reeducare cu modele sociale adecvate\u201d.<\/em> Mi-a amintit de reeducarea f\u0103cut\u0103, impus\u0103 \u00een experimentul Pite\u0219ti din \u021bara noastr\u0103, care aducea modelul pedagogiei lui Makarenko, pe vremea comunismului numit \u201epedagog de geniu\u201d, sp\u0103larea creierelor \u0219i implantarea ideologiei marxist-leniniste, f\u0103urirea unui \u201eOm nou\u201d, strivind astfel educa\u021bia primit\u0103 \u00een familie \u0219i care \u021bine de tradi\u021bie. Sigur c\u0103 numai cei care am tr\u0103it acele vremuri, putem face asemenea similitudini! Revin spun\u00e2nd c\u0103 dac\u0103 nu ar exista libera noastr\u0103 alegere, ar disp\u0103rea no\u021biunile de inten\u021bie, de responsabilitate, de dorin\u021b\u0103, de ambi\u021bie, de dezbatere, de scop, de alegere, nu am mai dori s\u0103 \u00eencerc\u0103m a schimba ceva \u00een bine \u00een comportamentul nostru, \u00een folosul nostru, al semenilor no\u0219tri, ci ne-am supune unui determinism, acea teorie care sus\u021bine universalitatea principiului cauzalit\u0103\u021bii: fenomenele naturii, societ\u0103\u021bii \u0219i g\u00e2ndirii se nasc \u0219i se dezvolt\u0103 \u00een virtutea unor cauze, mi\u0219carea lor fiind guvernat\u0103 de legi obiective. Exist\u0103 \u00eens\u0103 probabilit\u0103\u021bi \u00een rezultatul ob\u021binut al alegerii, fiindc\u0103 nu tr\u0103im \u00een universul filozofiei deterministe, \u00een care nu se accept\u0103 nici un miracol, nici un eveniment pur \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, ci tr\u0103im \u00eentr-unul probabilistic. Cum s-ar mai manifesta voin\u021ba noastr\u0103, ce s-ar \u00eent\u00e2mpla cu sim\u021bul regretului? Cum \u0219i cui i-am mai putea adresa cuv\u00e2ntul: \u201eIart\u0103-m\u0103!\u201d? \u00centr-o lume determinist\u0103 nu po\u021bi face altceva dec\u00e2t ceea ce \u00ee\u021bi este determinat \u0219i-atunci la ce ar mai folosi efortul nostru? Ar disp\u0103rea optimismul, \u00eencrederea, idealul, speran\u021ba. Am convingerea, spun \u00eenc\u0103 o dat\u0103, c\u0103 libertatea de a alege este real\u0103 \u0219i nu este iluzorie. \u0218i s\u0103 nu ap\u0103s\u0103m prea tare pe pedala lucidit\u0103\u021bii, fiindc\u0103 luciditatea \u201eeste ruptura dintre spirit \u0219i lume\u201d,<\/em> dup\u0103 cum spunea Emil Cioran. Este a\u0219a de frumoas\u0103 lumea prin varietatea sa fizic\u0103 \u0219i spiritual\u0103! Poate aceast\u0103 frumuse\u021be \u00ee\u0219i are sfin\u021benia sa! Ce ar fi dac\u0103 am sem\u0103na to\u021bi la \u00eenf\u0103\u021bi\u0219are \u0219i g\u00e2nd?<\/p>\n

\u00a0\u00a0 P\u0103rintele Dumitru St\u0103niloae, referindu-se la teoria \u201eBig Bang-ului (dar este valabil \u0219i \u00een expunerea altor teorii) spunea: \u201eteologia ortodox\u0103 ia progresul \u015ftiin\u0163ific \u00een calcul numai \u00een m\u0103sura \u00een care \u015ftiin\u0163a aduce o contribu\u0163ie la progresul spiritului uman, \u015fi numai \u00een m\u0103sura \u00een care ad\u00e2nce\u015fte \u00een om experien\u0163a propriei realit\u0103\u0163i spirituale \u015fi a realit\u0103\u0163ii spirituale supreme, niciuna dintre ele neput\u00e2nd fi redus\u0103 la un nivel fizic \u015fi chimic\u201d. <\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0 Ne na\u0219tem cu acceptul Divinit\u0103\u021bii. Avem un rost pe lume \u0219i voin\u021ba de a-l \u00eemplini. Nu suntem robo\u021bi s\u0103 \u00eendeplinim anumite fapte, ci suntem l\u0103sa\u021bi liberi s\u0103 alegem din multitudinea ac\u021biunilor posibile \u0219i cred c\u0103 purt\u0103m \u00een fa\u021ba Lui \u0219i a lumii \u00een care tr\u0103im, r\u0103spunderea vie\u021bii pe care o primim.<\/p>\n

Vavila Popovici<\/em><\/p>\n

\u00a0 Raleigh, Carolina de Nord, SUA<\/em><\/p>\n

Convorbiri \u2013 Vavila Popovici<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eOmul poate ob\u021bine doar iluzia libert\u0103\u021bii, nu \u0219i libertatea \u00eens\u0103\u0219i. Dar \u0219i iluzia libert\u0103\u021bii are valoarea ei. E de-ajuns s-o [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3,6],"tags":[],"class_list":["post-15047","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-linkuri-externe"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15047","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15047"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15047\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15050,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15047\/revisions\/15050"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15047"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15047"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15047"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}