{"id":16190,"date":"2013-11-10T22:32:05","date_gmt":"2013-11-10T22:32:05","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=16190"},"modified":"2013-11-10T22:32:05","modified_gmt":"2013-11-10T22:32:05","slug":"tudor-ghideanu-constantin-noica-in-context-european","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2013\/11\/10\/tudor-ghideanu-constantin-noica-in-context-european\/","title":{"rendered":"Tudor Ghideanu: Constantin Noica \u00een context european"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n

Comprehensiune \u00a0\u015fi explicare<\/strong><\/p>\n

Aidoma lui Empedocle, care \u015fi-a urcat mereu Etna lui, p\u00e2n\u0103 la dispari\u0163ie, asemenea lui Heidegger, care s-a retras \u00een mun\u0163ii s\u0103i P\u0103durea Neagr\u0103 spre a \u00een\u0163elege Fiin\u0163a, Noica \u015fi-a instalat \u201eermitajul\u201d<\/em> s\u0103u filosofic, pe \u00een\u0103l\u0163imile P\u0103ltini\u015fului, unde l-au urmat adesea \u015fi mucenici \u015fi \u201eclone\u201d<\/em> \u015fi \u201efii\u201d<\/em> credincio\u015fi, \u015fi fii \u201enaturali\u201d<\/em>, \u201ebastarzi\u201d<\/em> ai cuget\u0103rii, \u201eclone\u201d<\/em> sau \u201eentit\u0103\u0163i vii\u201d<\/em> care se \u00eenmul\u0163esc artificial \u2013 \u015fi nu pe calea dat\u0103 de Dumnezeu! \u2013 adic\u0103 fiin\u0163e \u201ef\u0103r\u0103 de Mam\u0103 \u015fi Tat\u0103\u201d<\/em> excrescen\u0163e damnate, ale unei \u201eistorii\u201d<\/em> de clocot al secolului XX.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Teza obsesiv\u0103 \u015fi paricid\u0103 a acestei \u201eHydre\u201d<\/em> este \u201enu exist\u0103 filozofie rom\u00e2neasc\u0103\u201d<\/em>, totul, la noi, este un fel de Ersatz<\/strong>, venit de peste tot, de aiurea! Cu o \u00eend\u0103r\u0103tnicie luciferic\u0103, \u201eclonele\u201d<\/em> \u00ee\u015fi ame\u0163esc sindromul pe care l-am numit \u201esindromul Simion Dasc\u0103lu\u201d<\/em>, acel nenorocit care l-a\u00a0 \u201esuspendat\u201d<\/em> pe venerabilul vornic, ziditor de Letopise\u0163: vornicul rom\u00e2nesc Grigore Ureche cu al s\u0103u \u201ede la R\u00e2m ne tragem!\u201d<\/em>.<\/p>\n

\"\"<\/a>Iat\u0103, \u00eens\u0103, c\u0103 un nou val<\/strong> purificator se ridic\u0103 \u00eempotriva detractarilor avortoni \u2013 fiin\u0163e jalnice, reprezentate ale \u201esentimentului rom\u00e2nesc al Urii de sine\u201d<\/em>, cum l-a numit excelentul ironist kierkegaardian Luca Pi\u0163u \u2013 noul val<\/strong> f\u0103urit de adev\u0103rata \u201eInteligen\u0163\u0103\u201d<\/em> contemporan\u0103: Acad. Alexandru Surdu, prof. Ilie B\u0103descu, prof. Constantin Barbu, prof. Vasile Musc\u0103, prof. Marin Diaconu, prof. Ioan Aurel Pop, prof. \u015etefan Afloroaiei, prof. \u015etefan Buz\u0103rnescu, autorul acestui Pre-Cuv\u00e2nt \u015f.a.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Ceea ce este revelator, e faptul c\u0103 tinerii cercet\u0103tori, istorici, filologi, filozofi, de la \u00eenceputul acestui mileniu reinstituie \u00een con\u015ftiin\u0163a actual\u0103 convingeri definitorii ale cronicarilor, ale prin\u0163ului istoric \u015fi filozofic Dimitrie Cantemir, ale \u015ecolii Ardelene.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Avem un cogito rom\u00e2nesc<\/strong>, o \u00een\u0163elepciune care se origineaz\u0103 la Dacii cei henotei\u015fti, crez\u0103tori \u00een nemurire \u015fi \u00eentr-un singur Dumnezeu.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Autoarea lucr\u0103rii de fa\u0163\u0103, Noica \u00een Context european,<\/strong> cercet\u0103toarea ie\u015fean\u0103 Emanuela Biru serbeaz\u0103 reu\u015fitele noului val<\/strong>, utiliz\u00e2nd o metodologie fenomenologic\u0103, \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 releve propriul, eideticul<\/strong> (esen\u0163ialul, ce este al s\u0103u n.n.) cuget\u0103rii<\/strong> singuraticului de la P\u0103ltini\u015f, Constantin Noica, deopotriv\u0103 adulat \u015fi blamat, deopotriv\u0103 admis \u015fi respins, adesea redus la dimensiuni nereale ale uni eseist de factura jurnalist-politic\u0103 sau, mai r\u0103u(!), la dimensiunile unui desuet patriarhalist-na\u0163ionalist.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Anvergura lucr\u0103rii propune o geografie eidetic\u0103<\/strong> a Operei lui Noica, \u00een care, printr-o perspectiv\u0103 de judecare contextualist-inter-textualist-intratextualist\u0103<\/strong> (Jacques Derrida), se dezv\u0103luie \u00eensu\u015fi filosoful cu ontologia sa realist\u0103 <\/strong>(deci metafizic\u0103, cu logica sa synalethic\u0103,<\/strong> cu istoria filosofiei<\/strong> \u00een originalitatea ei exemplar\u0103, cu filosofia limbii sau a rostirii filosofice<\/strong> rom\u00e2ne\u015fti, cu sentimentul rom\u00e2nesc al Fiin\u0163ei<\/strong>, cu maladiile spiritualit\u0103\u0163ii contemporane<\/strong> etc.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00cenc\u0103 de la \u00eenceput, lucrarea de hermeneutic\u0103 unic-exemplar\u0103, \u00een critica filosofic\u0103 de ast\u0103zi, adun\u0103 Continentele<\/strong> geografiei eidetice ale forma\u0163iei (\u015fi op\u0163iunii) filosofului, precum:<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 1. Platon<\/strong>– \u201eCa \u015fi Vladimir Soloviov, filosoful rom\u00e2n va scrie o \u201evia\u0163\u0103\u201d a lui Platon, de la care \u00eencep\u00e2nd, putem verifica adev\u0103rul metodologiei moderne (\u015fi post-moderne) conform c\u0103ruia Con-Textualitatea\u00a0 subordoneaz\u0103 caracteristic Inter-Textualitatea (Platon, Descartes, Leibniz, Kant, Hegel etc.) \u015fi accentueaz\u0103 Intratextualitatea (Noica: Limba \u2013 \u201eRos-tirea filosofic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103\u201d<\/em>, \u201eModelul cultural-european\u201d<\/em>, \u201eLogica sy-nalethic\u0103\u201d<\/em>, \u201eEminescu\u201d<\/em>, \u201eSpiritul rom\u00e2nesc \u00een cump\u0103tul vremii\u201d<\/em>, \u201eCele 6 Maladii\u201d<\/em>, \u201eDevenirea \u00eentru fiin\u0163\u0103 \u2013 Tratat de ontologie\u201d<\/em> etc. Ne sunt \u00een\u015firuite, firesc, Dialogurile platoniciene \u00een substan\u0163a lor: Charmides <\/strong>(despre \u00een\u0163elepciune), Ap\u0103rarea lui Socrate<\/strong>, Menon, Phaidon, Banchetul <\/strong>(Sym-posion), Gorgias, Lysis <\/strong>etc.Toate redate \u00eentr-o hermeneutic\u0103 proprie.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 2<\/strong>. Continentul modern<\/strong>: Descartes, Leibniz, Kant. Referindu-se la lucrarea de tinere\u0163e Concepte deschise \u00een istoria filosofiei la Descartes, Leibniz \u015fi Kant<\/strong>, autoarea relev\u0103 riguroasa distinc\u0163ie nicasian\u0103, a celor 3 tipuri de a face istoria filosofiei, dup\u0103 criteriul \u201eintereselor<\/strong>\u201d<\/em> istoricului filosofiei:<\/p>\n

a) de a rezuma ideile ce s-au emis;<\/p>\n

b) de a \u00eenf\u0103\u0163i\u015fa impersonal produsele unei g\u00e2ndiri;<\/p>\n

c) de a explica sistemele, prin cum se desf\u0103\u015foar\u0103 ideile alc\u0103tui-toare<\/strong> \u00een\u0103untrul aceluia\u015fi sistem.<\/p>\n

Preferat este cel din urm\u0103.<\/p>\n

Autoarea subliniaz\u0103 c\u0103, peste tot, la Noica: rigoarea, probitatea \u015fi cinstea fac parte din demersul s\u0103u teoretic \u2013 fie el istoric, sistematic sau hermeneutic. Astfel, la Descartes este urm\u0103rit, \u00een detaliul semnificativ, Conceptul de Mathesis universalis<\/strong>, Regulae ad directionem ingenii<\/strong>, Discursul asupra metodei <\/strong>(1637) cu ale lor:<\/p>\n

1. \u015ftiin\u0163a propor\u0163iilor;<\/p>\n

2. o mai bun\u0103 scriere algebric\u0103;<\/p>\n

3. inven\u0163ia geometriei analitice;<\/p>\n

4. ierarhizarea \u015ftiin\u0163elor (algebra, geometria, fizica; \u2013 dup\u0103 Ch. Adam)<\/p>\n

\u00a0 \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Noica sublinia, \u015fi completa el \u00eensu\u015fi alte comentarii, c\u0103, \u00een\u00a0 fond Descartes, voia \u201eprincipiul explicativ<\/strong> al lucrurilor \u015fi mai ales, metoda de inven\u0163ie<\/strong>\u201d<\/em>. Noica \u00eei lua, ca sprijin, al concluziilor sale, pe epistemologii celebri ai \u00eenceputului de secol XX, exege\u0163i ai lui Cartesius: Hamelin, Brunschvicg, Mihai U\u0163\u0103. De asemenea, filosoful \u00ee\u015fi utiliza propria traducere, din 1937, a lucr\u0103rii fundamentale a lui Descartes: Meditationes de prima philosophia<\/strong>.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Cu aceea\u015fi rigurozitate \u015fi comprehensiune superioar\u0103, Noica dezv\u0103luie Continentul Leibniz<\/strong> cu a sa Scientia generalis<\/strong>, vorbind despre \u201einteligen\u0163a inginereasc\u0103\u201d<\/em> \u015fi de \u201e\u015ftiin\u0163\u0103-pozitiv\u0103\u201d<\/em>. At\u00e2t Descartes c\u00e2t \u015fi Leibniz, ap\u0163i pentru: matematic\u0103, fizic\u0103, astronomie, chimie \u015fi chiar filozofie comparat\u0103, ei \u201eau preg\u0103tit lumea noastr\u0103 de ast\u0103zi\u201d<\/em>, releva Noica.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u201eC\u00e2nd se g\u00e2ndesc la o lume mai fericit\u0103<\/strong>, se g\u00e2ndesc \u015fi la una mai confortabil\u0103<\/strong>. Noi tr\u0103im \u00een ea, dar n-o \u00een\u0163elegem mai bine. Ei aveau o \u00eentreag\u0103 metafizic\u0103 pentru ea\u201d<\/em> (Noica, Concepte deschise \u00een istoria filosofiei la Descartes, Leibniz \u015fi Kant<\/strong>).<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Magul de la P\u0103ltini\u015f f\u0103cea, \u00eenc\u0103 de la \u00eenceputul deceniului al IV-lea al sec. XX-lea o distinc\u0163ie permanent\u0103: \u201eEnciclopedismul<\/em>, scria Noica, \u00eenseamn\u0103 cuprindere<\/strong>, universalismul \u00eenseamn\u0103 fundamentare<\/strong>. Chiar dac\u0103, prin urmare, \u015fi unul \u015fi cel\u0103lalt privesc c\u00e2mpuri c\u00e2t se poate de felurite, primul deosebe\u015fte \u015fi \u00eenstr\u0103ineaz\u0103<\/strong>, pe c\u00e2nd cel de al doilea c\u00e2nt\u0103re\u015fte \u015fi unific\u0103<\/strong>\u201d<\/em>. Astfel, universalismul lui Leibniz apare ca o tendin\u0163\u0103 de a unifica peste tot:<\/p>\n

a)\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/strong>\u00een filozofie<\/strong>, unde \u00eencerca \u00eemp\u0103carea modernilor cu anticii;<\/p>\n

b)\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/strong>\u00een biseric\u0103<\/strong>, unde se str\u0103duia pentru o \u00eemp\u0103care a catolicilor cu protestan\u0163ii;<\/p>\n

c)\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00een cultur\u0103<\/strong>, unde milita pentru o \u00een\u0163elegere \u00eentre filozofie \u015fi religie;<\/p>\n

d)\u00a0\u00a0 \u00een politic\u0103<\/strong>, unde visa o armonie a popoarelor cre\u015ftine \u00een Europa;<\/p>\n

Aceast\u0103 convingere, privitoare la Leibniz, este indentificabil\u0103 \u015fi la neokantianul Ernst Cassirer \u015fi la matematicianul francez Louis Couturat.<\/p>\n

Noica parcurge analitic \u00eentreaga oper\u0103 a lui Leibniz. \u00cen vederea auto\u00eentemeierii propriei concep\u0163ii filosofice, \u00een geografia eidetic\u0103<\/strong> este, necesar cuprins \u015fi \u201econtinentul<\/strong>\u201d Kant. Interpretarea pe care i-o adreseaz\u0103 Noica se a\u015feaz\u0103 \u00een dialogul <\/strong>benefic, \u00een care apare cartea Concepte deschise<\/strong>: W. Windelband, O. Veihinger, Reinhold, Kuno Fischer, Fr. Albert Lange, Al\u00f6is Riehl, Hermann Cohen \u015f.a. Noica \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fea g\u00e2ndul c\u0103 \u201eadev\u0103rata putere centralizatoare \u015fi organizatoare a sistemului lui Kant nu st\u0103 \u00een g\u00e2nduri abstracte, ci \u00eentr-o convingere vie: credin\u0163a neclintit\u0103 \u00een puterile ra\u0163iunii\u201d<\/strong><\/em>.<\/strong><\/p>\n

Autoarea acestei frumoase hermeneutici, unic\u0103 p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi, reflecteaz\u0103, cu drept cuv\u00e2nt: \u201eFrumoase, ad\u00e2nci, responsabile cuvinte \u00een fa\u0163a momentului, nu odat\u0103 ros de contradic\u0163ii care este triadicul edificiu: (\u201eCritica Ra\u0163iunii Pure\u201d<\/em>;\u201eCritica Ra\u0163iunii Practice\u201d<\/em>;\u201eCritica Puterii de judecare\u201d n.n.) al \u00eensinguratului de la K\u00f6nigsberg!\u201d<\/em>(1<\/a>)<\/sup><\/p>\n

Cu o rar\u0103 acrivie \u015fi for\u0163\u0103 de a decela detaliul semnificativ<\/strong>, dintr-o oper\u0103, Noica dialogheaz\u0103 critic cu atitudinile de respingere<\/strong> de tipul lui Jacobi (\u201ef\u0103r\u0103 lucru \u00een sine, nu pot intra \u00een sistemul kantian, dar cu el nu pot r\u0103m\u00e2ne\u201d<\/em>) sau cu cele, asem\u0103n\u0103toare ale unor: Solomon Maimon (1790), Iacobim Gottlob Ernst Schultze (1792) etc.<\/p>\n

Hermeneutica lui Noica, \u00een pagina ei istorico-filosofic\u0103, \u00eei ia, desigur, \u00een seam\u0103 \u015fi pe Fichte, cu a sa tentativ\u0103 de a da un sens generic apriorismului kantian,<\/strong> c\u00e2t \u015fi pe Hegel, cu solu\u0163ia sa<\/strong> de \u201ea ar\u0103ta c\u0103 g\u00e2ndurile noastre nu ne mai apar\u0163in nou\u0103, ci constituie \u201e\u00een sinele lucrurilor\u201d totodat\u0103\u201d<\/em>. Tot astfel, va aprecia Noica, fenomenele <\/strong>nu trebuie s\u0103 fie ca atare numai pentru noi, ci \u015fi \u00een ele \u00eensele<\/strong>, ra\u0163iunea lor const\u00e2nd, \u00een ultim\u0103 instan\u0163\u0103, \u00een Ideea universal\u0103, care este propriu-zis lucrul \u00een sine.<\/strong> Solu\u0163ia hegelian\u0103<\/strong> este aceea a idealismului absolut. Desigur \u00een analiza nicasian\u0103, nu este uitat nici Arthur Schopenhauer cu repro\u015ful s\u0103u ce pretindea necesitatea c\u0103ii imediate<\/strong>, a intui\u0163iei! Noica \u00ee\u015fi continua \u2013 la \u201eContinentul Kant\u201d<\/em> n.n.- excursul istorico-filosofic, lu\u00e2nd \u00een aten\u0163ie opera masiv\u0103 a lui Kuno Fischer, Geschichte der Neuer Philosophie,<\/strong> 1860, asum\u00e2nd integral judecata g\u00e2nditorului german, c\u0103: \u201eLucrul \u00een sine e un obiect de g\u00e2ndire pur, independent de experien\u0163\u0103 \u015fi de condi\u0163iile ei. Dar conceptele noastre pure nu pot reprezenta nimic, ele nu pot dec\u00e2t lega<\/strong> datele intui\u0163iei sensibile. De aceea, ele nu ne \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 lucrul \u00een<\/strong> sine, ci doar \u00eel semnific\u0103<\/strong>. Ele au o \u00eentrebuin\u0163are empiric\u0103 \u015fi o \u00eensemn\u0103tate transcendental\u0103<\/strong>. Iat\u0103 de ce Kant nume\u015fte uneori, lucrul \u00een sine, \u201eobiect transcendental<\/strong>\u201d<\/em>(2)<\/sup>.Noica observa ca fiind evident\u0103 \u201etendin\u0163a realist\u0103 a lui Kant\u201d<\/em>, fapt care \u00eei demonstreaz\u0103 superioritatea op\u0163iunii ontologice anti-subiectiviste \u015fi antidogmatice, deopotriv\u0103. Noica formula concluzia: Cunoa\u015fterea <\/strong>lumii, la Kant, const\u0103 \u00een identificarea ei, iar realitatea const\u0103 \u00een lucrul-\u00een-sine. Argumentul tare al filosofului rom\u00e2n rezid\u0103 \u00een: dac\u0103 nu acorzi realitate lucrului \u00een sine, nu po\u0163i vorbi nici despre incognoscibilitatea lui!\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00cen cartea Emanuelei Biru, geografia eidetic\u0103<\/strong> se continu\u0103 pregnant cu momentul, \u201eContinentul Goethe<\/strong>\u201d<\/em>, at\u00e2t de caracteristic vie\u0163ii de oper\u0103<\/strong> a<\/p>\n

lui Noica. Lucrarea acestuia, din 1976, \u201eDesp\u0103r\u0163irea de Goethe<\/em><\/strong>\u201d<\/em>, reprezint\u0103 o lumin\u0103 ce cade vertical pe toate convingerile g\u00e2nditorului nostru: de la Platon \u015fi Aristotel, p\u00e2n\u0103 la Goethe \u015fi Hegel \u2013 Noica alege \u2013 spune decis autoarea lucr\u0103rii de fa\u0163\u0103 \u2013 de a nu-l mai l\u0103uda <\/strong>pe Goethe, cum o f\u0103cuser\u0103 \u00eenaintea sa Thomas Mann sau Gundolf, \u015fi a te \u00eentreba (iar\u0103\u015fi): de ce e creatorul acesta mare, f\u0103r\u0103 s\u0103 aib\u0103 o oper\u0103 cu adev\u0103rat mare?<\/p>\n

Nici Chamberlain sau Hildebrandt \u2013 din vasta bibliografie n.n. \u2013 nu scap\u0103 criticii nicasiene. Autoarea c\u0103r\u0163ii concede filosofului rom\u00e2n, care scrie, \u00een deplin\u0103 certitudine judicativ\u0103: \u201eGoethe e un maximum uman<\/strong>, pe linia sensurilor de prim\u0103 instan\u0163\u0103, cu el poezia, \u015ftiin\u0163a, g\u00e2ndirea \u015fi religia sunt f\u0103r\u0103 un sens secund; totul se confirm\u0103 a\u015fa cum este, prin el. Aceasta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 el este un maximum uman f\u0103r\u0103 filozofie<\/strong>. Aventura sa, ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 omului c\u00e2nd nu consimte filosofiei, ar trebui s\u0103 fie hot\u0103r\u00e2toare pentru oricine. Anti-Goethe sau grandoare \u015fi mizerie a omului f\u0103r\u0103 filozofie\u201d<\/strong><\/em>(3)<\/sup> <\/strong><\/p>\n

Goethe a tr\u0103it ceva<\/strong>, \u015fi a teoretizat altceva<\/strong>, spune Noica. Goethe a triumfat \u00een imediatism<\/strong>. Lucru care se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu \u00eentreg secolul ce l-a urmat, secolul al XX-lea: \u201eo luare de con\u015ftiin\u0163\u0103 f\u0103r\u0103 o con\u015ftiin\u0163\u0103 filo-sofic\u0103\u201d<\/strong><\/em>(4)<\/sup><\/p>\n

De aceasta se desp\u0103r\u0163ea Noica de \u00eensu\u015fi Faustul lui Goethe, c\u0103ruia \u201ei-ar fi trebuit o bun\u0103 \u00eent\u00e2lnire cu g\u00e2ndirea speculativ\u0103\u201d<\/strong><\/em>(5)<\/sup> .<\/p>\n

Desf\u0103\u015fur\u00e2nd conceptul goethean de tinere\u0163e=prim\u0103var\u0103<\/strong>, Noica vedea \u201efenomenul originar<\/strong>\u201d<\/em> despre care a vorbit Titanul de la Weimar, \u00een cinci momente simultane:<\/p>\n

1. Bucurie; 2. S\u0103n\u0103tate; 3. \u00cen\u0163elepciune; 4. Productivitate; 5. Nemurire.<\/p>\n

T\u00e2n\u0103ra hermeneut\u0103, Emanuela Biru apreciaz\u0103 cu eleva\u0163ie c\u0103: \u201eDa-c\u0103 miracolul acesta al re\u00eentineririi<\/strong>, esen\u0163\u0103 a prim\u0103verii celei nefire\u015fti l-a \u00eenso\u0163it de-a lungul \u00eentregii vie\u0163i pe Goethe, aidoma putem spune despre Noica \u2013 filosoful rom\u00e2n de la P\u0103ltini\u015f, care \u00eentreaga via\u0163\u0103, s-a \u00eemb\u0103tat \u00een-treg cu mitul tinere\u0163ii \u015fi al \u00eentineririi\u201d<\/em>(6)<\/sup><\/p>\n

\u00cen cuplul-opozi\u0163ie dintre cultur\u0103 \u015fi natur\u0103<\/strong>, mediat de cuv\u00e2nt \u015fi de v\u0103z\u00a0 \u201eColosul\u201d<\/em> de la Weimar a ales vederea,<\/strong> de unde imediatismu<\/strong>l s\u0103u, care-l determin\u0103 pe Noica-speculativul s\u0103 se \u201edespart\u0103\u201d<\/em> de Goethe, de tot at\u00e2tea ori de c\u00e2te ori revine, conciliator, iert\u0103tor. \u00cen chip direct este vizat\u0103 ________________________<\/p>\n

3. <\/sup>Constantin Noica, Desp\u0103r\u0163irea de Goethe<\/em>,<\/strong> Prefa\u0163a, 1976, Ed. Univers, p. 8-11.<\/p>\n

4. <\/sup>Ibidem, p. 50.<\/p>\n

5. <\/sup>Ibidem, <\/strong>p. 8.<\/p>\n

6. <\/sup>Emanuela Biru, Constantin Noica \u00een context european<\/em>, p. 52.<\/p>\n

predominan\u0163a \u201eplasticului\u201d<\/em> la Goethe \u201e\u00cen ciuda faptului c\u0103 a \u00eendr\u0103git plasticul \u00een el \u00eensu\u015fi, c\u0103 a c\u0103utat \u00eemp\u0103carea prin form\u0103<\/strong> sau c\u0103 a \u00een\u0163eles \u015fi afirmat, pe cont propriu p\u0103g\u00e2n\u0103tatea<\/strong> ca o simpl\u0103 form\u0103 de r\u0103m\u00e2nere aci, nu una de preg\u0103tire \u2013 el <\/em>(Goethe n.n.) \u015ftie s\u0103 se desprind\u0103 de odihna plasticului \u015fi s\u0103 ob\u0163in\u0103 rodnica neodihn\u0103<\/strong>\u201d<\/em>. Aceast\u0103 frumoas\u0103 descriere face c\u00e2t o adev\u0103rat\u0103 iubire \u2013 observ\u0103 discret autoarea lucr\u0103rii. Noica particip\u0103 intens la \u00eentreg traseul de g\u00e2ndire goethean (\u201ev\u0103dit ne-filosofic\u201d<\/em> n.n.). Concluzia implicativ\u0103: \u201edac\u0103 lumea<\/strong> lui Goethe e sortit\u0103 s\u0103 \u0163in\u0103, <\/em>(atunci) ideea<\/em><\/strong> va r\u0103zbate chiar \u015fi \u00een ea\u201d<\/em>(7)<\/sup><\/p>\n

Dominat\u0103 de imperativul exhaustivit\u0103\u0163ii, at\u00e2t la planul \u00eentregului <\/strong>operei, c\u00e2t \u015fi p\u0103r\u0163ii semnificative, autoarea \u00eel urmeaz\u0103 pe Noica, \u00een lumea pestri\u0163\u0103 dar ordonat\u0103, a detaliului. Iat\u0103 c\u00e2t de cuprinz\u0103toare este judecata ei de valoare: \u201esitu\u00e2nd \u00eenceputul filosofiei \u00een \u201epunerea \u00een mi\u015fcare a Ideii\u201d<\/strong> Noica va cuprinde angajarea sinelui individual \u00eentr-un bine absolut \u00een matca de con\u015ftiin\u0163\u0103 a devenirii \u00eentru fiin\u0163\u0103. Portretul f\u0103cut de Goethe filosofiei, va ap\u0103rea lui Noica, precum portretul faustic \u00een care se \u00eenscrie \u015fi cultura(\u2026) Aduc\u00e2nd \u00een planul analizei filosofice legenda <\/strong>faustic\u0103, Noica repro\u015feaz\u0103 personajului goethean neputin\u0163a de a exprima drama omului modern; cum s\u0103 \u00eencorporezi drama omului ales, de perspectiva omului de r\u00e2nd<\/strong>, care, abord\u00e2nd \u201epersonajul\u201d din afara acestuia nu-l poate \u00eencorpora \u00een con\u015ftiin\u0163a filosofic\u0103.\u201d<\/em>(8)<\/sup><\/p>\n

Momentul cel mai \u00eenalt al geografiei eidetice,<\/strong> din Opera Magului de la P\u0103ltini\u015f este, indubitabil \u2013 pentru ontologia acestuia, \u201eContinentul Hegel<\/strong>\u201d <\/em>– (I, 4). Noica \u015fi-a dezv\u0103luit \u00een mod constant, op\u0163iunea ontologic\u0103 spre filosofia lui Hegel, relev\u0103 autoarea exegezei. \u00cen viziunea interpretativ\u0103 a lui Noica, Hegel este \u201efilosoful care pune \u00een joc Ra\u0163iunea una<\/strong>\u201d<\/em>, spre deosebire de Kant, \u00een opera c\u0103ruia \u201era\u0163iunea se fr\u00e2nge \u00een trei orient\u0103ri distincte\u201d<\/em>.<\/p>\n

Filosoful rom\u00e2n insist\u0103 asupra sensului deosebit pe care \u00eel are dialectica, relu\u00e2nd aprecierea c\u0103 \u201edac\u0103 la Platon, dialectica este o c\u0103utare a Ideii \u015fi Ordinii, la Hegel ea devine o punere \u00een ordine a lumii\u201d<\/em>(9)<\/sup>.<\/p>\n

\u00cen limitele teoriei hegeliene, Ra\u0163iunea este mai mult dec\u00e2t o facultate (cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 la I. Kant). Ra\u0163iunea este a \u00eentregii realit\u0103\u0163i v\u0103zute \u015fi nev\u0103zute<\/strong>. Ra\u0163iunea<\/strong> este manifestarea \u00eens\u0103\u015fi a Spiritului.<\/p>\n

Instrumentul ra\u0163iunii este Conceptul. Lumea <\/strong>toat\u0103 ca expresie a Ra\u0163iunii \u00eenseamn\u0103 \u201etrei mari realit\u0103\u0163i: divinul, natura \u015fi omul\u201d(10)<\/sup><\/p>\n

_________________________<\/p>\n

7. <\/sup>Constantin Noica, Desp\u0103r\u0163irea de Goethe<\/em>, 1976, p. 84.<\/p>\n

8. <\/sup>Emanuela Biru, Constantin Noica \u00een context european<\/em>, p. 76 .<\/p>\n

9. <\/sup>Constantin Noica, C\u00e2t de clar poate fi \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat Hegel<\/em>, \u00een vol., Teme hegeliene, Ed. Dacia 1982, p. 18.<\/p>\n

Noica i-a construit lui Hegel, probabil cea mai elegant\u0103 \u015fi sim\u0163it\u0103 hermeneutic\u0103 din \u00eentreg secol XX, mult mai adecvat\u0103 \u015fi uman\u0103 dec\u00e2t aceea datorat\u0103 unor neohegelieni de marc\u0103 precum Alexandre Koj\u00e8ve \u015fi Jean Hyppolite. Comentariile sale, \u00een cele trei variante la Fenomenologia spiritului<\/strong> vorbesc de sine.<\/p>\n

\u00centr-adev\u0103r, numitele Povestiri despre om, dup\u0103 o carte a lui Hegel<\/strong>, preg\u0103tite pentru editare, \u00eenc\u0103 din anul 1962, se desf\u0103\u015foar\u0103 \u00eentre \u201eNeobi\u015fnuitele \u00eent\u00e2mpl\u0103ri ale con\u015ftiin\u0163ei\u201d<\/em> (prima povestire), \u201ePovestea omului ca to\u0163i oamenii\u201d<\/em> (a doua povestire) \u015fi \u201eJurnal intim al con\u015ftiin\u0163ei\u201d<\/em> (ultima). Filosoful-interpret releva c\u0103 personajul c\u0103r\u0163ii e\u015fti<\/strong>, de fapt, tu,<\/strong> oricare ai fi, \u2013 \u201eeste vorba de tine\u201d<\/em>.<\/p>\n

Cartea simbol al umanismului hegelian este defalcat\u0103, dezv\u0103luit\u0103 \u00een sensuri pe capitole \u015fi subcapitole, pe care autoarea lucr\u0103rii le urmeaz\u0103 din aproape \u00een aproape cu fidelitate, dar \u015fi cu judec\u0103\u0163i critice. Oricum lectura este deplin agreabil\u0103. Cu rar\u0103 for\u0163\u0103 de discernere \u00eentre momentele \u00eens\u0103\u015fi ale nega\u0163iei<\/strong> (precum acest ba<\/strong> al nostru, rom\u00e2nesc!)<\/p>\n

Noica se instaleaz\u0103 \u00eentr-o hermeneutic\u0103 proprie, distinct\u0103 de exe-gezele operei hegeliene(11)<\/sup>. \u00cen special este clasificat\u0103 dup\u0103 manifestarea con\u015ftiin\u0163ei ca senza\u0163ie, percep\u0163ie \u015fi intelect \u2013 trecerea la rezolvarea pro-blemei Adev\u0103rului certitudinii de sine<\/strong> (cap. IV al Fenomenologiei<\/strong> \u00een comentariul nicasian), c\u00e2nd asist\u0103m la trecerea propriu-zis\u0103 de la o lume impersonal\u0103 la un personal\u0103<\/strong>(12)<\/sup>, care este o con\u015ftiin\u0163\u0103 a sinelui<\/strong>.<\/p>\n

Noica \u00ee\u015fi desf\u0103\u015foar\u0103 interpretarea esen\u0163ial\u0103 a raportului dialectic dintre st\u0103p\u00e2n \u015fi slug\u0103<\/strong> c\u00e2nd scrie: \u201econ\u015ftiin\u0163a de sine din st\u0103p\u00e2n a ob\u0163inut nimicnicia lucrurilor prin slug\u0103, \u015fi nimicnicia slugii prin lucruri. Totul i-a reu\u015fit \u00een afar\u0103 de un lucru: recunoa\u015fterea seam\u0103nului<\/strong> (\u2026) Recunoa\u015fterea nu poate veni de la cei pe care nu-i recuno\u015fti <\/em>(cazul sclavului n.n.) l\u0103murirea rostului muncii<\/strong> <\/em>(\u00een dialectica st\u0103p\u00e2n-slug\u0103)<\/strong>, se \u00eencheie prin concluzia lui Hegel: \u201ecel supus preia sensurile \u00eenving\u0103torului<\/strong>\u201d<\/em>.<\/p>\n

T\u00e2n\u0103ra cercet\u0103toare Emanuela Biru care \u015fi-a sus\u0163inut doctoratul cu aceast\u0103 exegez\u0103, pre\u0163uit\u0103 obiectiv de o comisie \u015ftiin\u0163ific\u0103 reprezentativ\u0103, vede \u00een aceast\u0103 geografie esen\u0163ial\u0103<\/strong>, etapa de fundare \u015fi de \u00eentemeiere istorico-filosofic\u0103 a \u00eens\u0103\u015fi operei\u00a0 integrale a lui Constantin Noica.<\/p>\n

La cel de al VI-lea capitol\u00a0 al Povestirilor<\/strong> nicasiene vedem saltul c\u0103tre Libertatea con\u015ftiin\u0163ei de sine<\/strong> (ca stoicism, scepticism \u015fi con\u015ftiin\u0163\u0103 _____________________________<\/p>\n

10. <\/sup>Ibidem, p.19.<\/p>\n

11. <\/sup>Emanuela Biru, <\/strong>Constantin Noica \u00een context european<\/em>,<\/strong> p.76.<\/p>\n

12. <\/sup>Ibidem, p.77.<\/p>\n

\n

n.n.) \u00een care con\u015ftiin\u0163a de sine: nu este nici a eului propriu nici m\u0103car cea a eului recunoscut de altul, ci a celui recunoscut de \u201ece e mai adev\u0103r \u00een noi \u00een\u015fine\u201d<\/em>. <\/strong>Noica \u00ee\u015fi destina ac\u0163iunea de a ie\u015fi, deopotriv\u0103, din \u201e\u00een\u0103untrul\u201d<\/em> con\u015ftiin\u0163ei de sine dar, pentru o vreme, \u2013 \u201echiar din cartea lui Hegel<\/strong>\u201d<\/em>.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 El \u00ee\u015fi pune chestiunea de a afla \u201epulsa\u0163ia aceasta a ceea ce Hegel nume\u015fte \u201eSpirit\u201d<\/em>, observ\u0103 autoarea. Este vorba despre echivalen\u0163a Ra\u0163iunea=Spiritul.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Autoarea \u00ee\u015fi consacr\u0103 finalul acestei analize a Povestirilor<\/strong>, scriind cu juste\u0163e \u015fi elegan\u0163\u0103: \u201eCa \u00een toate locurile interpret\u0103rii sale unic\u0103 pe mapamond \u2013 Noica scoate la iveal\u0103 esen\u0163ialul \u00eentreprinderii fenomeno-logice hegeliene: monismul s\u0103u ra\u0163ional-idealist-dialectic: \u201ec\u0103ci ra\u0163iunea este certitudinea con\u015ftiin\u0163ei de a fi orice realitate\u201d (\u2026) certitudinea de-a fi cu g\u00e2ndul <\/strong>orice realitate\u201d<\/em>.<\/p>\n

\u00cen aceast\u0103 direc\u0163ie, este de amintit c\u0103 Goethe spunea despre Platon c\u0103, el, n-avea nevoie s\u0103 cunoasc\u0103 lumea, \u201ec\u0103ci o de\u0163inea dintru \u00eenceput\u201d<\/em>(13)<\/sup><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Continentul Heidegger<\/strong> \u00eencheie geografia eidetic\u0103<\/strong>, adic\u0103 filosofia de autoafundare a \u00eentregii opere nicasiene, filozofie care \u2013 am v\u0103zut \u2013 cu-prinde esen\u0163ialitatea g\u00e2ndului<\/strong> metafizic: Platon, Aristotel, Descartes-Leibniz-Kant, Goethe, Hegel.<\/p>\n

Ontologic, Martin Heidegger \u201ecel mai filosofic dintre filosofi\u201d<\/em> cum a fost numit, de\u0163ine \u015fi el, o geografie eidetic\u0103<\/strong> num\u0103r\u00e2nd pe: Parmenide, Heraclit, Platon, Aristotel \u2013 dintre cei vechi \u2013 apoi, pe Kant, Schelling, Nietzsche, dintre moderni.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Autoarea subliniaz\u0103, cu supl\u0103 c\u00e2nt\u0103rire, c\u0103: \u201e\u00cendr\u0103gostit de Hegel- a\u015fa cum o dovede\u015fte ontologia Devenirii \u00eentru fiin\u0163\u0103<\/strong>(14)<\/sup> Noica va urm\u0103ri, \u00een evolu\u0163ie, o desf\u0103\u015furare de la \u201erezervele\u201d, \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fite de c\u0103tre mai mul\u0163i (inclusiv H.G.Gadamer) la \u201e\u00eembr\u0103\u0163i\u015farea integral\u0103\u201d<\/em> (totu\u015fi, critic\u0103!) a filosofiei \u201esfinxului\u201d din Mun\u0163ii P\u0103durea Neagr\u0103.\u201d<\/em><\/p>\n

\u201eFire\u015fte<\/em> \u2013 scria Noica, f\u0103r\u0103 rezerve va fi greu de comentat o filozofie ca aceasta, care \u015fi-a \u00eeng\u0103duit pe de-o parte s\u0103 \u00eenfrunte toat\u0103 tradi\u0163ia filosofic\u0103 de la Platon \u015fi p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi, declar\u00e2nd c\u0103 ea \u201ea uitat\u201d de problema ei fundamental\u0103, iar pe de alt\u0103 parte \u015fi-a \u00eeng\u0103duit s\u0103 declare c\u0103 timpul nostru cu civiliza\u0163ia \u015fi cultura lui, ca expresie a acestei regretabile uit\u0103ri,\u00a0 reprezint\u0103\u00a0 Eine<\/strong>\u00a0 Zeit der\u00a0 D\u00fcrftigkeit,<\/strong>\u00a0 o\u00a0 epoc\u0103\u00a0 a\u00a0\u00a0 indigen\u0163ei, a pu\u0163in\u0103t\u0103\u0163ii a mizeriei\u00a0 spirituale\u201d <\/em>\u00a0(C. Noica \u2013 Medita\u0163ii introductive<\/strong>\u00a0 la Martin Heidegger, Originea operei de art\u0103<\/strong>. (15)<\/sup><\/p>\n

Noica releva \u00een felul s\u0103u propriu, c\u0103 de la Heidegger a \u00eenv\u0103\u0163at c\u0103 \u00eentreba-<\/strong>_____________________________<\/p>\n

13. <\/sup>Ibidem, p.81.<\/p>\n

14. <\/sup>C. Noica, Devenirea \u00eentru fiin\u0163\u0103<\/em>, Ed. \u015etiin\u0163ific\u0103\u00a0 \u015fi enciclopedic\u0103, 1981.<\/p>\n

15. <\/sup>C. Noica, Medita\u0163ii introductive<\/em>,Ed. Universal\u0103,1982, p.5-17.<\/p>\n

\n

barea<\/strong> este \u201esfin\u0163enia g\u00e2ndului\u201d<\/em> \u015fi deci, \u201ecel dint\u00e2i \u00een\u0163eles<\/strong>\u201d<\/em>. De asemenea, Heidegger a reu\u015fi s\u0103 reimpun\u0103 cuminecarea,<\/strong> deci comuniunea<\/strong>, \u00eempotriva cov\u00e2r\u015fitoarei manifest\u0103ri a comunic\u0103rii informa\u0163ionale \u00een vremea noastr\u0103.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Dup\u0103 Noica, Heidegger a \u015ftiut s\u0103 vad\u0103, cel mai bine \u00een filosofia european\u0103, importan\u0163a cuv\u00e2ntului<\/strong>, ca unul ce dep\u0103\u015fe\u015fte cadrele \u00eenguste ale unei semiotici generale. Astfel, sub\u00een\u0163elesul, supra\u00een\u0163elesul, \u00een\u0163elesul \u015fi \u00een\u0163elegerea adev\u0103rat\u0103 au loc \u00eentre subiecte<\/strong>, \u015fi nu doar \u00eentre subiect \u015fi obiect.<\/p>\n

Pentru aceast\u0103 comunicare de spirit prin cuv\u00e2nt<\/strong>, Noica\u00a0 apeleaz\u0103 mereu la Eminescu \u2013 permanen\u0163a de o via\u0163\u0103 a operei sale: \u201eR\u0103t\u0103cit, nem\u00e2n-g\u00e2iat\/\/ Ca un suflet f\u0103r\u0103 parte<\/em><\/strong>!\u201d<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Conform hermeneuticii nicasiene, tema central\u0103 a filosofiei lui Heidegger este \u00een\u0163elesul fiin\u0163ei \u00eens\u0103\u015fi (Scin)<\/strong> \u015fi nu a celor ce fiin\u0163eaz\u0103<\/strong> (seiendes<\/strong>). Aici, Heidegger a adus dou\u0103 re\u00eennoiri:<\/p>\n

1. tema \u00een\u0163elesului<\/strong>, spre deosebire de simpla cuno\u015ftin\u0163\u0103<\/strong>;<\/p>\n

2. tema cuminec\u0103rii<\/strong> spre deosebire de simpla comuniune.<\/strong><\/p>\n

Heidegger a spus \u2013 dup\u0103 filosoful rom\u00e2n \u2013 c\u0103 problema principal\u0103 \u00een filozofie, este tocmai de a pune bine problema<\/strong>, nicidecum de a oferi r\u0103spunsuri exacte. Pentru filosoful german, \u201efiin\u0163a reprezint\u0103 tot ceea ce ne este mai apropiat, dar \u015fi tot ceea ce este mai \u00eendep\u0103rtat\u201d<\/em>(16)<\/sup><\/p>\n

Noica face compara\u0163ia dintre Heidegger \u015fi Sarte \u00een abordarea Fiin\u0163ei (Sein<\/strong>). Schematic lucrurile ar sta astfel: \u201eLa Heidegger c\u0103utarea este: fiin\u0163a-om-fiin\u0163\u0103<\/strong>, pe c\u00e2nd la Sarte ea este om-fiin\u0163\u0103-om<\/strong>\u201d<\/em>. Filosoful nostru \u00eel critic\u0103, totu\u015fi, pe Heidegger c\u00e2nd scrie c\u0103: din \u201ecele trei demersuri originare: fric\u0103-foame-eros\u201d<\/strong><\/em>, g\u00e2nditorul german a ales doar<\/strong> pe cel dint\u00e2i, frica<\/strong>, argument\u00e2nd gestul heideggerian, astfel: \u201ePentru c\u0103 de la fric\u0103, \u00eentotdeauna fric\u0103 de ceva<\/strong> determinat pe treapt\u0103 superioar\u0103, se poate ridica la angoas\u0103 <\/strong>(Angst) ca fric\u0103 de nimic determinat<\/strong>, apoi la \u00eengrijorare <\/strong>(Sorge) de ceea ce po\u0163i<\/strong> \u015fi ar trebui s\u0103 fii,<\/strong> dar nu e\u015fti \u00eentotdeauna, p\u00e2n\u0103 la m\u0103rginirea \u00een timp (Sein-zum-Tode<\/strong>) \u015fi chiar temporalitate<\/strong>, ca situa\u0163ie privilegiat\u0103, dup\u0103 el (Heidegger n.n.) pentru accesul la fiin\u0163\u0103<\/strong>\u201d(17)<\/sup> Noica afirma, nedezmin\u0163it, c\u0103 renun\u0163\u00e2nd la problematica din Sein und Zeit<\/strong> (1927), Heidegger ar sugera c\u0103 exist\u0103 un\u00a0 punct privilegiat<\/strong> \u00een ontologie, \u015fi anume \u201e\u00eenchiderea care se deschide!\u201d<\/em><\/strong>, adic\u0103, la filosoful fiin\u0163ei: frica<\/strong>, radical deosebit\u0103 de (Marx) \u015fi de eros (Freud), frica pe treptele ei suitoare spre angoas\u0103<\/strong>, spre \u00eengrijorare<\/strong>, spre temporalizare.<\/strong> De aici, Noica scotea _____________________________<\/p>\n

16. <\/sup>Emanuela Biru, Constantin Noica \u00een context european<\/em>, p.80.<\/p>\n

17.<\/sup> C. Noica, Medita\u0163ii introductive<\/em>, 1982, p.14.<\/p>\n

o concluzie care reprezint\u0103, totodat\u0103, \u015fi un repro\u015f \u2013 observ\u0103 autoarea: \u201eHeidegger a plecat de la \u00eentreb\u0103tor<\/strong><\/em> (adic\u0103 de la Dasein n.n.) nu de la \u00eentrebare\u201d<\/strong><\/em> (adic\u0103 de la \u00eentrebarea cu privire la fiin\u0163\u0103<\/strong> n.n.)(18)<\/sup><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Afl\u0103m, din aceast\u0103 exegez\u0103 fidel\u0103, dar \u015fi critic\u0103 adesea, c\u0103 Heidegger \u201ese va bloca \u00een temporalitatea uman\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 se decid\u0103 \u00eentre temporalitatea istoric\u0103<\/em> (Dilthey) \u015fi temporalitatea speculativ\u0103<\/em>\u201d (Aristotel, Descartes, Hegel). Filosoful rom\u00e2n aprecia corect c\u0103 \u201enu timpul ca atare putea da acces la fiin\u0163\u0103\u201d<\/em>, ci \u201eforma concret\u0103 a timpului \u015fi temporalit\u0103\u0163ii; devenirea<\/strong>\u201d<\/em>. Lucrurile se vor concretiza, \u00een cele ce-l privesc pe Noica \u2013 \u00een ontologia sa din Devenirea \u00eentru fiin\u0163\u0103 <\/strong>(1981).<\/p>\n

Partea a 2-a a vie\u0163ii \u015fi operei lui Heidegger (perioada \u201eR\u0103sturn\u0103rii\u201d<\/em>, Pliului=Kehre, n.n.) ar face inteligibil\u0103 situa\u0163ia opera-torului ontologic<\/strong> \u201ea fi \u00eentru\u201d<\/em>. Arta \u015fi tehnica, vorbirea ca \u015fi cunoa\u015fterea, nu au sens, dup\u0103 el, dec\u00e2t \u00een m\u0103sura \u00een care sunt \u00een\u00a0 \u201edeschisul\u201d<\/em> fiin\u0163ei, adic\u0103 poart\u0103 cu ele o fiin\u0163\u0103 pe care totu\u015fi o caut\u0103 ne\u00eencetat. Heidegger \u015fi-a condus extraordinara sa investiga\u0163ie filosofic\u0103 \u201ep\u00e2n\u0103 la pragurile filosofiei<\/strong><\/em> \u2013 considera Noica \u2013 sf\u00e2r\u015find la Poezie <\/em>(care nu este filozofie, chiar \u00een m\u00e2inile lui H\u00f6lderlin) sau la t\u0103cere, care este o nobil\u0103, ad\u00e2nc \u00een\u0163eleapt\u0103 \u015fi pilduitoare pentru vorb\u0103rea\u0163a lume modern\u0103, \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103<\/strong>, dar nu este o \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 a filosofiei \u015fi a logos-ului\u201d<\/em>(19)<\/sup> Noica se desparte \u015fi de Heidegger, a\u015fa cum alt\u0103dat\u0103 s-a desp\u0103r\u0163it de Platon, de Descartes, de Leibniz, Kant, \u015fi Goethe, dar nu se va desp\u0103r\u0163i de Hegel, care \u00eei va marca definitoriu dar \u015fi critic, Opera proprie(20) <\/sup><\/p>\n

Dup\u0103 explica\u0163iile \u015fi comprehensiunea de ansamblu a acestei geografii esen\u0163iale<\/strong>, autoarea trece viguros, cu aceea\u015fi hermeneutic\u0103 ad\u00e2nc\u0103 \u015fi original\u0103, la stabilirea Propriului<\/strong> operei lui Noica. Un prim moment, o prim\u0103 treapt\u0103, este Capitolul al II-lea al lucr\u0103rii Emanuelei Biru, \u00een care ne este prezentat\u0103 de asemenea \u00een detalii semnificative: Logica ontologiei \u015fi filosofia limbii<\/strong>. Autoarea subliniaz\u0103, cu depline temeiuri c\u0103 \u201e\u00cen construc\u0163ia cosmoidal\u0103, deplin armonic\u0103 a lui C.Noica, Logica<\/strong> are un loc definitoriu, central<\/strong>-hermeneutic-explicativ. Aflat\u0103, decis, sub spectrul multiform de<\/em> lumin\u0103 clasic\u0103, aristotelic\u0103,<\/strong> \u00een prelungirea fireasc\u0103 a platonismului de esen\u0163e <\/em>(eidos), g\u00e2ndirea nicasian\u0103 se manifest\u0103<\/em> (\u015fi exprim\u0103) ontologic de la Real<\/strong> la G\u00e2ndit <\/strong><\/em>(general) \u015fi apoi, la Individual<\/strong>, triad\u0103 din care<\/em> \u2013 prin grila Aristotel-Sf.Thomas-Hegel -, filosoful rom\u00e2n va institui Modelul logic<\/strong> al fiin\u0163\u0103rii <\/strong>I.-D.-G. (individualul-determina\u0163ii-general), cu du-te-vino<\/strong>-ul or-<\/em>_____________________________<\/p>\n

18.<\/sup> Emanuela Biru, Constantin Noica \u00een context european<\/em>, p. 88.<\/p>\n

19. <\/sup>C.Noica, Medita\u0163ii introductive<\/em>, p.15-17.<\/p>\n

20.<\/sup> C.Noica, \u00cencercare asupra filosofiei tradi\u0163ionale, Devenirea \u00eentru Fiin\u0163\u0103<\/em> \u2013 Ed. \u015et. \u015fi<\/p>\n

encicl. 1981, vol. I.,\u00a0 p.89-90.<\/p>\n

\n

ganic de la platonicianul G.-P., la adev\u0103ratul ontic-ontologic al aristoteli-cianului I.-D.-G. specific \u00eentregii ontologii\u00a0 \u201e\u00eentru Fiin\u0163\u0103\u201d<\/strong> a cuget\u0103torului unic<\/strong>, de secol XX \u2013 Constantin Noica\u201d<\/em>(21)<\/sup><\/p>\n

\u00cenceputul acestei dezv\u0103luiri-comprehensiune \u00eel reprezint\u0103 lucrarea \u201eDouzeci \u015fi \u015fapte de trepte ale Realului<\/em><\/strong>.\u201d<\/em><\/strong>(22)<\/sup> Este vorba despre\u00a0 ceea ce filosofii logicieni, medieavali au numit Predicamen <\/strong>(Categorii) \u201eideile cele mai generale ale Cugetului omenesc\u201d<\/em> cu semnifica\u0163ie ontologic\u0103:<\/p>\n

\u00a0\u201eLa Platon<\/strong>: fiin\u0163a;<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0stare, mi\u015fcare;<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0identitate, alteritate;<\/em><\/p>\n

La Aristotel<\/em><\/strong>: fiin\u0163\u0103 individual\u0103;<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u00a0\u00a0 \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0cantitate, calitate, rela\u0163ie;<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 spa\u0163iu, timp, modalitate;<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 activitate, pasivitate, posesiune;<\/em><\/p>\n

La Kant<\/em><\/strong>: unitate, pluralitate, totalitate;<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 existen\u0163a, inexisten\u0163\u0103, limita\u0163ie;<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 substan\u0163\u0103, cauzabilitate, comunitate;<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 posibilitate, realitate, necesitate;\u201d<\/em>(23)<\/sup><\/p>\n

Universale ca folosin\u0163\u0103, categoriile (predicamentele) s-au dovedit caracteristice ca semnifica\u0163ie, <\/strong>pentru c\u00e2te un plan<\/strong> de cunoa\u015ftere \u015fi pentru c\u00e2te un nivel de realitate<\/strong>, sus\u0163ine Noica. Dac\u0103 \u015ftiin\u0163a<\/strong> vrea legile, filosofia<\/strong> vrea sensurile. Una caut\u0103 exactitatea<\/strong>, cealalt\u0103 caut\u0103 \u2013 adev\u0103rul.<\/strong> De aseme-nea: \u015ftiin\u0163a caut\u0103 omul \u00een lume, filosofia caut\u0103 lumea \u00een om.<\/strong> Una vrea p\u0103r\u0163ile<\/strong>, cealalt\u0103 \u00eentregul<\/strong> (totul) ce d\u0103 p\u0103r\u0163ile. \u015etiin\u0163a caut\u0103 stabilitatea legilor, filosofia desf\u0103\u015furarea \u00eenl\u0103n\u0163uirilor<\/strong>; una caut\u0103 cu prioritate legicul<\/strong>, cealalt\u0103 caut\u0103 cu prioritate Dialecticul<\/strong>(24) <\/sup>\u015fi sunt urm\u0103rite \u00een semnifica\u0163ia lor ontologic\u0103<\/strong> (realist\u0103, n.n.) a celor \u201e27 trepte ale realului\u201d<\/em>, a\u015fa cum cele 27 \u201ecazuri prerogative\u201d<\/em> (Novum Organum<\/strong>). Merit\u0103, aici, amintit faptul c\u0103 Gh. Vl\u0103du\u0163escu, marele istoric al filosofiei universale \u015fi al filosofiei rom\u00e2ne\u015fti, a dezvoltat, viu, \u00eentr-o carte de referin\u0163\u0103, ontologia indivi-dualului la Aristotel<\/strong>.<\/p>\n

Autoarea face compara\u0163ii, demne de luat \u00een seam\u0103 \u00een vremea noastr\u0103, dintre Noica \u015fi Heidegger, \u00een problema fiin\u0163ei <\/strong>(la Heidegger \u201eSein zum Tode\u201d<\/em>; la Noica, \u201eSein zum Leben\u201d<\/em>) \u015fi \u00een problema temporalit\u0103\u0163ii<\/strong> (la Heidegger, \u2013 \u201etimp vulgar\u201d<\/em>, \u201etimp mondial\u201d<\/em>; \u201etimp funciar\u201d<\/em>; la Noica, ________________________<\/p>\n

21. <\/sup>E.Biru \u2013 Constantin Noica \u00een context\u00a0 european<\/em>, p. 94.<\/p>\n

22.<\/sup> C.Noica \u2013 Douzeci \u015fi \u015fapte de trepte ale Realului<\/em>, Ed.Humanitas 1999, p. 6-9.<\/p>\n

23.<\/sup> Emanuela Biru op. cit. p. 6-9.<\/p>\n

24.<\/sup> Ibidem, op.cit., p. 95.<\/p>\n

\u201etimpul organic\u201d<\/em> (necesitate a mor\u0163ii), \u201enecesitate a desf\u0103\u015fur\u0103rii inevitabile pentru orice alt\u0103 form\u0103 temporal\u0103\u201d<\/em> \u2013 a cre\u015fterii \u015fi \u00eemplinirii \u015fi \u201etimpul cosmic\u201d<\/em> \u2013 ritmul fundamental de existen\u0163\u0103.<\/p>\n

Comparativitatea este utilizat\u0103 de Noica pentru toate cele 27 Trepte<\/strong> \u015fi cu al\u0163i filosofi: Aristotel, Augustin, Filosofia Evului Mediu, Kant (este amintit\u0103 de Noica, \u00eens\u0103\u015fi teza sa de licen\u0163\u0103 din 1931 \u2013 Problema lucrului \u00een sine<\/strong>). Referindu-se la aceste probleme maxime<\/strong> a filosofiei\u00a0 G. Liiceanu, considera corect c\u0103: \u201esubiectul c\u0103r\u0163ii<\/em> (27 Trepte n.n.) este unul dintre pu\u0163inele categorii sigure<\/strong> ale filosofiei: categoriile\u201d<\/em>(?!).<\/p>\n

Autoarea nu intr\u0103 \u00een dialog cu astfel de opinii \u015fi nici cu relativul jurnalism al stilului lor. Ea g\u0103se\u015fte nimerit\u0103, o \u00eentreprindere de valorizare, s\u0103 fac\u0103 preciz\u0103ri esen\u0163iale, precum \u201e\u00cen desf\u0103\u015furarea logic\u0103 a c\u0103r\u0163ii<\/em> (27 Trepte, n.n.) tabloul kantian al predicamentelor cuprinde, de la 16 la 27, urm\u0103toarele: Unitate, Pluralitate; Totalitate; Existen\u0163\u0103; Inexisten\u0163\u0103; Lini\u015f-te; Substan\u0163\u0103; Cauzalitate; Comunitate; Posibilitate; Realitate; Necesi-tate.\u201d<\/em>(25) <\/sup><\/p>\n

Dar, \u00een desf\u0103\u015furarea cu totul alta, pentru c\u0103, \u00een anul 1950, Noica elaborase deja \u00cencercare asupra filosofiei tradi\u0163ionale<\/strong> (care va forma volumul I din ontologia lui Noica, \u201eDevenire \u00eentru fiin\u0163\u0103<\/strong>\u201d<\/em> (1980) a\u015fezat \u00een fa\u0163a vol.II \u201eTratat de ontologie<\/strong>\u201d<\/em>, ap\u0103rut la Ed. \u015etiin\u0163ific\u0103 \u015fi enciclopedic\u0103<\/strong>, 1981) \u00een care Immanuel Kant este cov\u00e2r\u015fitor utilizat (al\u0103turi de Platon \u015fi Hegel) sub cele 3\u00a0 titluri semnificative: capitolul I \u2013 Cercul <\/strong>(Nostos) \u00een con\u015ftiin\u0163a filosofic\u0103; capitolul II \u2013 Cercul <\/strong>\u00een istoria spiritului; Capitolul III. \u2013 Cercul<\/strong> \u00een filosofia fiin\u0163ei Devenire \u015fi Fiin\u0163\u0103; Devenirea \u00eentru devenire; \u00cencheiere: A. Cercul<\/strong> \u00een tabla categoriilor; B.Cercul<\/strong> \u00een dialectic\u0103; Ethosul neutralit\u0103\u0163ii; Ethosul orient\u0103rii.<\/p>\n

Autoarea importantei exegeze, pe care o sintetiz\u0103m \u00een aceast\u0103 Pre-fa\u0163\u0103<\/strong>, se ocup\u0103 \u015fi de o alt\u0103 idee-princeps a cuget\u0103rii nicasiene, anume \u015fi contradic\u0163ia unilateral\u0103.<\/strong> Noica, aflat sub dubla influen\u0163\u0103 Aristotel (Etica nicomahic\u0103<\/strong>) \u015fi Hegel (\u015etiin\u0163a logicii<\/strong>) a tins (\u015fi a reu\u015fit) s\u0103 surprind\u0103 sensul<\/p>\n

real al noi modalit\u0103\u0163i a contradic\u0163iei \u015fi totodat\u0103, cercul devenirii \u00eentru fiin\u0163\u0103<\/strong>, ca o adev\u0103rat\u0103 categorie original\u0103<\/strong> capabil\u0103 s\u0103 fundamenteze <\/strong>categoria spiritului. Convingerea puternic\u0103 a lui Noica este aceasta: \u201eCu Kant (\u2026) acest \u201eacela\u015fi\u201d (das Selbe), factorul identic din cunoa\u015ftere, se precizeaz\u0103 deschis. Este vorba de \u201eunitatea sintetic\u0103 originar\u0103 de apercep-\u0163ie\u201d (capacitatea de a surprinde spontan sensul<\/strong> a orice n.n.) din care se desprinde \u015fi la care revine \u00eentreg c\u00e2mpul transcendental, sortit s\u0103 fac\u0103 <\/em><\/p>\n

_____________________________<\/p>\n

25. <\/sup>C. Noica, Du\u0103zeci \u015fi \u015fapte de trepte ale Realului<\/em>, 1969<\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

posibil\u0103 ordinea cunoa\u015fterii.\u201d<\/em>(26)<\/sup><\/p>\n

Bog\u0103\u0163ia de idei a ontologiei nicasiene, fundat\u0103 pe bog\u0103\u0163ia geografiei eidetice<\/strong>, despre care s-a vorbit mai sus, este unic\u0103 \u015fi productiv\u0103 \u00een spiritualitatea european\u0103 a vremii secolului trecut. Nu ne mir\u0103 faptul c\u0103, gra\u0163ie acestei preg\u0103tiri de excep\u0163ie, ca profunzime \u015fi amploare, Noica a putut genera opozi\u0163ii, contesta\u0163ii din ignoran\u0163\u0103 \u015fi tr\u0103d\u0103ri din rea credin\u0163\u0103. C\u0103ci, a reduce crea\u0163ia unei min\u0163i de geniu la \u201egafele\u201d<\/em> politice, ideologice, patriotice (nu na\u0163ionaliste, cum din rea credin\u0163\u0103 s-a afirmat!) ale oric\u0103rui muritor de r\u00e2nd, este mai mult dec\u00e2t ne-\u00een\u0163elegere. Este o invidie metafizic\u0103<\/strong>, o tr\u0103dare \u015fi chiar o blasfemie!<\/p>\n

Preeminen\u0163a logicului \u00een ontologia lui Noica este o eviden\u0163\u0103 <\/strong>care merit\u0103 o aten\u0163ie aparte de la orice exeget. Dup\u0103 analiza rolului \u015fi rostului Categoriilor<\/strong> (Predicamentelor), Emanuela Biru defalc\u0103 simplu Logica individualului<\/strong> sau judecata<\/strong> (Krinein-krinamen) care la marele \u201ep\u0103lti-ni\u015fan\u201d<\/em> \u00eenseamn\u0103, iar\u0103\u015fi ceva specific, aparte: Teoria mul\u0163imilor secunde<\/strong> \u015fi Adeverirea \u00eentemeiat\u0103 (synalethism)<\/strong>(27)<\/sup><\/p>\n

Noica a edificat o logic\u0103 sui-generis<\/strong>: logica lui<\/strong> Hermes<\/strong> (logic\u0103 a interpret\u0103rii \u015fi comunic\u0103rii) opus\u0103 prin complementaritate logicii lui Ares<\/strong> (logic\u0103 a r\u0103zboiului). Logica lui Hermes se precizeaz\u0103 ca: logic\u0103 a \u00eentregului \u015fi a p\u0103r\u0163ii, integrat\u0103 \u00eentr-o logic\u0103 a c\u00e2mpului logic<\/strong> (dublul raport \u00eentreg-parte, parte-\u00eentreg<\/strong>), adic\u0103 a situa\u0163iei \u00een care \u00eentregul este \u00een parte, iar nu numai partea \u00een \u00eentreg. \u00cen acest sens Eminescu a scris: \u201e\u00cen fiecare om, o lume \u00ee\u015fi face \u00eencercarea\u201d<\/em> sau Kant fixase sensul etic al celui de al doilea<\/strong> imperativ categoric, spun\u00e2nd c\u0103 omul moral, parte a comunit\u0103\u0163ii, trebuie s\u0103 ac\u0163ioneze, totu\u015fi, \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t comportarea sa \u201es\u0103 devin\u0103 regul\u0103 pentru to\u0163i ceilal\u0163i<\/em><\/strong>\u201d<\/em>. Noica f\u0103cea \u00eenc\u0103 o precizare, observ\u00e2nd c\u0103 \u00een logica lui Hermes<\/strong>, partea este de fiecare dat\u0103 o interpretare a \u00eentregului<\/strong> \u201eea se ridic\u0103 la puterea \u00eentregului\u201d<\/em> (Wilhelm Dilthey). Noica d\u0103 nume acestui individual-general<\/strong> c\u0103ruia \u00eei spune holomer <\/strong>(holon=\u00eentreg; meros=parte). Filosoful f\u0103cea explicit\u0103 esen\u0163a acestei logici, apel\u00e2nd ca \u015fi marele logician american Charles Sanders Peirce, la teoria num\u0103rului<\/strong>: \u201epentru\u00a0 logic\u0103<\/em> -scria Noica \u2013 num\u0103rul, care d\u0103 nume ordinii \u00eens\u0103\u015fi,<\/strong> ar putea fi privit ca principiu al ordinii<\/strong> \u00eens\u0103\u015fi. Pe modelul num\u0103rului, tot ce este ordine s-ar constitui prin prezen\u0163a \u015fi ac\u0163iunea statornic\u0103 a unui p\u0103r\u0163i-tot<\/strong>, a unui holomer\u201d<\/em>(28)<\/sup><\/p>\n

________________________<\/p>\n

26. <\/sup>C. Noica, \u00cencercare asupra filosofiei tradi\u0163ionale<\/em>. Introducere, 1981.<\/p>\n

27. <\/sup>E. Biru \u2013 Filosofia lui Noica \u00een context european<\/em>, p. 114.<\/p>\n

28. <\/sup>C. Noica \u2013 Scrisori despre logica lui Hermes<\/em>, Ed. Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 1986, p. 32.<\/p>\n

\n

Cu o deosebit\u0103 capacitate de a discerne \u00eentre valorile constitutive ale operei<\/strong> \u00een care totu\u015fi, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, ontologicul<\/strong> dob\u00e2nde\u015fte prioritate edifiant\u0103, constructiv\u0103<\/strong> (adic\u0103 Tratatul de ontologie <\/strong>fa\u0163\u0103 de Logica lui Hermes<\/strong>), Emanuela Biru apeleaz\u0103 la citate doveditoare, care dezv\u0103luie importan\u0163a filosofic\u0103 pe care Noica o acord\u0103 syncategorematelor<\/strong> (terme-nilor de leg\u0103tura: prepozi\u0163ii, conjunc\u0163ii etc) spre a reliefa sugestiva prepo-zi\u0163ie \u201e\u00eentru<\/strong>\u201d<\/em>, proprie ontologiei g\u00e2nditorului rom\u00e2n. A\u015fa cum o f\u0103cuse \u015fi \u00een comentariile la Platon, Noica scrie \u00een \u201eScrisori despre logica lui Hermes<\/strong>\u201d<\/em>: \u201eDe altfel se pot g\u0103si particule<\/strong> mai sugestive dec\u00e2t \u201esau\u201d<\/strong> pentru func\u0163ia de parte-tot<\/strong>, pe care o relevam p\u00e2n\u0103 \u015fi \u00een cuvinte. \u00cen limba noastr\u0103 am putut releva pe \u201e\u00eentru<\/strong>\u201d<\/strong>, care poart\u0103 cu el<\/strong>, dup\u0103 g\u00e2ndul nostru, o generalitate mai ad\u00e2nc activ\u0103,<\/strong> dec\u00e2t orice conjunc\u0163ie, prepozi\u0163ie, cuv\u00e2nt ori sintagm\u0103 chiar. Dac\u0103 trebuie s\u0103 ducem ingenuitatea logic\u0103 \u00een care partea este \u00een \u00eentreg, \u015fi care ar reprezenta o logic\u0103 a lui\u00a0 \u201ea fi \u00een\u201d, <\/strong>logica lui Hermes ar\u00a0 trebui s\u0103 fie una a lui \u201ea fi \u00eentru\u201d.<\/strong><\/em> (29)<\/sup><\/p>\n

Autoarea acestei prime exegeze serioase, cu adev\u0103rat filosofice, despre g\u00e2ndirea nicasian\u0103, dep\u0103\u015fe\u015fte cu elegan\u0163\u0103, profund\u0103 preg\u0103tire \u015fi responsabilitate hermeneutic\u0103<\/strong>, dificult\u0103\u0163i care \u0163in de aspectul tehnic, esoteric, al cuget\u0103rii lui Noica. Dar nu numai; ea a trebuit s\u0103 resping\u0103 prea multe prejudec\u0103\u0163i ale \u201eemulilor\u201d<\/em>, prejudec\u0103\u0163i de felul contradic\u0163iilor \u00een adjecto: \u00een \u201e\u015ecoal\u0103 \u00een care nu se \u00eenva\u0163\u0103 nimic\u201d<\/em>; \u201eFilozofie versus \u00een\u0163elepciune\u201d<\/em>; \u201eun \u201ea fi \u00eentru\u201d<\/strong> care ignor\u0103\u201d<\/em>; \u201erolul\u201d<\/em><\/strong> lui e mai \u00eensemnat dec\u00e2t \u201efilosofia\u201d<\/em><\/strong> <\/em>lui?! Astfel de \u201edezv\u0103luiri\u201d<\/em> le putem g\u0103si (\u015fi desigur respinge) la Andrei Ple\u015fu care \u00een stilul s\u0103u de \u201em\u0103rturisitor\u201d<\/em> al vie\u0163ii (\u015fi nicidecum\u00a0 al Operei!) vine cu \u00eentrebarea \u201eCe am \u00eenv\u0103\u0163at de la Constantin Noica?\u201d<\/em>, g\u0103sind c\u0103 \u201ene lipse\u015fte o logic\u0103 \u00een spa\u0163iul rom\u00e2nesc\u201d<\/em> (ce vor fi zic\u00e2nd, \u00een morminte, marii logicieni rom\u00e2ni: Petre Botezatu, Grigore Moisil, Octav Onicescu, Folorea \u0162u\u0163ugan, \u015etefan Lupa\u015fcu \u015f.a. care au spart sc\u0103f\u00e2rliile \u201eclonelor\u201d<\/em> culturii?). Pentru astfel de \u201em\u0103rturisiri\u201d<\/em>, Noica ar fi un ahoretic, un \u201eom f\u0103r\u0103 \u00eensu\u015firi\u201d<\/em>, unul care nu i-a fost\u00a0 tineretului studios, conform slabei memorii a \u201eclonelor\u201d<\/em>, nici pedagog, nici maestru spiritual?! (a se vedea articolele lui Andrei Ple\u015fu: \u201eConstantin Noica \u00eentre filozofie \u015fi \u00een\u0163elepciune\u201d<\/em>; volumul \u201eLimba p\u0103s\u0103rilor<\/em>\u201d, Humanitas 1998, p. 195-203) \u015fi \u201eCe am \u00eenv\u0103\u0163at de la Constantin Noica\u201d<\/em> \u2013 conferin\u0163\u0103, 1988 la Bistri\u0163a- N\u0103s\u0103ud, la un an de la decesul Filosofului rom\u00e2n(30)<\/sup><\/p>\n

Desigur, autoarea nu \u015fi-a propus respingerea unor astfel de grimase guturale, rostite \u00eentr-un limbaj grotesc prin \u201eimportan\u0163a\u201d<\/em> pe care \u015fi-o arog\u0103 ________________________<\/p>\n

29.<\/sup> Ibidem<\/strong>, p. 34.<\/p>\n

30.<\/sup> Ibidem, <\/strong>p. 204-213.<\/p>\n

\n

aceste \u201ecapete\u201d<\/em> ale Hydrei din Lerna, \u201et\u0103iate\u201d<\/em> dintru \u00eenceput de c\u0103tre Noica-Biruitorul.<\/p>\n

Emanuela Biru analizeaz\u0103 pas cu pas, e\u015fafodul argumentativ al creatorului \u201eLogicii lui Hermes\u201d<\/em> (unic\u0103 \u00een spectrul divers al Europei filosofice!). Aceast\u0103 \u201elogic\u0103 a lui Hermes\u201d<\/em> este \u2013 la urma urmei \u2013 o lucrare posthoc fa\u0163\u0103 de Devenirea \u00eentru fiin\u0163\u0103<\/strong> (1981), o\u00a0 explica\u0163ie a \u201emodelului Fiin\u0163ei<\/strong>\u201d<\/em>, deci o lucrare de dup\u0103 \u00eenf\u0103ptuirea Ontologiei fundamentale a\u00a0 lui Noica, ontologie structurat\u0103 pe dialectica perihoretic\u0103 a: Individual-Determina\u0163iilor-Generalului. (31)<\/sup> Pe scurt afirmat: Exerci\u0163iul logic al ra\u0163iunii are \u015fi el unitatea sa de pornire (\u015fi oprire); individual-generalul (holomerul), adic\u0103 parte-tot<\/strong>, partea ce reflect\u0103 \u00een ea \u00eentregul.<\/p>\n

Noica \u00ee\u015fi urm\u0103re\u015fte edificarea propriei sale logici cu ideea: prima opera\u0163ie logic\u0103<\/strong> o reprezint\u0103 disocierea<\/strong>. Judecata \u00eens\u0103\u015fi se produce printr-o disociere<\/strong> (Krinein=a deosebi, a judeca) \u015fi nu printr-o asociere<\/strong>. \u00cen r\u00e2ndul disocierii, filosoful trece raporturi ca: repeti\u0163ia, simetria, asem\u0103narea, propor\u0163ionalitatea. Num\u0103rul ne d\u0103 pilda cea mai important\u0103.<\/p>\n

\u00cen esen\u0163\u0103, dac\u0103 \u201elogica lui Ares\u201d<\/em> vrea victoria, rezultatul adev\u0103rat, \u201elogica lui Hermes\u201d<\/em> vrea actul de luciditate<\/strong>, \u00een\u0163elegerea adev\u0103rat\u0103<\/strong>: \u201erezultatul cu drum cu tot\u201d<\/em>, releva Noica.<\/p>\n

Accept\u00e2nd, aidoma lui Aristotel \u015fi Hegel, dar \u015fi Petre Botezatu, Ion Didilescu, Alexandru Surdu, \u201eun silogism al lucrurilor\u201d<\/em>, filosoful nostru observa esen\u0163ial c\u0103 \u00een logica lui Hermes, cat\u0103 s\u0103 li se fac\u0103 dreptate \u015fi \u201emodurilor indirecte\u201d<\/strong>: <\/strong>conjunctivul, optativul, imperativul, deoarece pot comporta un tratament logic \u015fi alte rostiri, cu alte valori dec\u00e2t adev\u0103r \u015fi fals, fapt subliniat, \u00een logicile lor \u015fi de: Jan Lukasiewicz, Anton Dumitriu \u015f.a. Cu al\u0163i termeni, adecvarea<\/strong> individului cu generalul se face prin determina\u0163ii<\/strong>, cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 mai ales \u00een \u015ftiin\u0163ele spiritului<\/strong>.<\/p>\n

Odat\u0103 cu triunghiul logic I.D.G., ne urc\u0103m \u00een domeniul silogis-mului \u015fi al inferen\u0163ei, Noica declar\u00e2ndu-se adept al lui Aristotel (cu a sa vorb\u0103 c\u0103 \u201eorice demonstra\u0163ie este un silogism\u201d<\/em>). Pe Noica \u00eel intereseaz\u0103 \u015fi impresioneaz\u0103 totodat\u0103: procesualitatea, devenirea triadei, acesta d\u00e2nd cu adev\u0103rat m\u0103sura logicului, conchide autoarea studiului.<\/p>\n

O dominant\u0103 a g\u00e2ndirii nicasiene sus\u0163ine c\u0103 \u201ejudecata este, \u00een natura ei, o forma\u0163ie \u0163in\u00e2nd de \u201eprecaritatea\u201d<\/strong> logicului\u201d<\/em>(32)<\/sup> . Or, tocmai deschiderea c\u0103tre un al treilea termen face via\u0163a judec\u0103\u0163ii. Filosoful ne arat\u0103, concis, c\u0103 exist\u0103 6 tipuri de judec\u0103\u0163i logic valabile: judec\u0103\u0163i de tipul I-D (individual-determina\u0163ii); de tipul D-G (determina\u0163ii-general); de tipul G-<\/p>\n

________________________<\/p>\n

31. <\/sup>Emanuela Biru, Constantin\u00a0 Noica \u00een context european,<\/em> p.116<\/p>\n

32. <\/sup>C.Noica, Scrisori despre logica lui Hermes<\/em>, p.77<\/p>\n

I (general-individual); \u015fi \u00eenc\u0103 trei, invers fa\u0163\u0103 de primele, anume: de tipul I-G, apoi G-D, \u015fi \u00een fine tipul D-I. Noica \u00ee\u015fi proiecta convingerea c\u0103, prin folosin\u0163a logic\u0103 a celor \u201e\u015fase tipuri de rostire<\/strong>\u201d<\/em> se poate ob\u0163ine cu un sens ad\u00e2ncit<\/strong>, o nou\u0103 stilistic\u0103<\/strong>. Oricum, este vorba de \u015fase rostiri fundamen-tale<\/strong>.<\/p>\n

Emanuela Biru aminte\u015fte, aici, cu drept cuv\u00e2nt, valoarea lucr\u0103rii lui Constantin Barbu, \u201eRostirea esen\u0163ial\u0103\u201d<\/em>, Craiova, 1985, aflat\u0103 sub certa \u015fi fecunda influen\u0163\u0103 a lui Noica(33)<\/sup>. Cititorul ini\u0163iat poate lua contact direct cu analizele de detalii, al celor 3 figuri silogistice, \u015fi al celor 2 semnifica\u0163ii ale induc\u0163iei.<\/p>\n

Autoarea nu las\u0103 nimic deoparte, din profunda \u015fi originala\u00a0 contribu\u0163ie a lui Noica \u00een logica secolului XX-lea. Interesant p\u00e2n\u0103 la limit\u0103, este cap. al XIII-lea al primei p\u0103r\u0163i din lucrarea \u201eScrisori despre Logica lui Hermes\u201d<\/em>, \u00een care filosoful se afl\u0103, \u201e\u00een c\u0103utarea Legii sau: Infinitate contra infinitate \u2013 \u00een locul induc\u0163iei<\/em>. El caut\u0103 adecva\u0163ia: infinit\u0103\u0163ii intelectului, \u00een exerci\u0163iul lui aplicat, cu infinitatea lucrului, totul sub infinitatea legii pe care o afl\u0103 intelectul \u00een lucru\u201d<\/em>(34)<\/sup> .<\/p>\n

\u015ei aici modelul I-D-G \u00ee\u015fi relev\u0103 virtu\u0163ile, sc\u0103z\u00e2nd c\u0103tre identificarea unei logici a inven\u0163iei<\/strong>. Un moment \u015fi mai \u00eenalt, \u00een complexitatea nivelelor Logicii lui Hermes<\/strong>, \u00eel reprezint\u0103 \u201eTeoria mul\u0163imilor secunde\u201d<\/em> \u015fi \u201eTeoria synalethismului\u201d<\/em>, \u00een care Noica opune, \u00een complexitatea teoriei \u201eobi\u015fnuite\u201d<\/em> a mul\u0163imilor secunde, unde elementul ca \u015fi submul\u0163imea, \u201epoart\u0103 cu ele \u00eentregul\u201d<\/em> (de ex. Via\u0163a, Timpul, Destinul, Logosul, diversele limbi etc.). Definind mul\u0163imea secund\u0103, Noica scrie: \u201eMul\u0163imea secund\u0103<\/strong> ar putea fi definit\u0103, \u00een fiecare plan, ca mul\u0163imilor cu un singur element<\/strong>, din acel plan<\/em>.\u201d Distinc\u0163ii subtile vin s\u0103 se adauge acestei defini\u0163ii. Astfel: \u201eegalitatea unilateral\u0103\u201d<\/em>, \u201eidentitate unilateral\u0103\u201d<\/em>, \u201econtradic\u0163ie unilateral\u0103\u201d<\/em>. Exemplu: Non-eul, din viziunea lui Fichte.\u00a0 Interesant\u0103 este, de asemenea, ideea c\u0103 mul\u0163imea cu un singur element este mult mai \u201ecuprinz\u0103toare\u201d<\/em> dec\u00e2t mul\u0163imea vid\u0103 din matematici, cu o deschidere c\u0103tre alte principii logice<\/strong>, cum a n\u0103zuit \u015fi \u015etefan Lupa\u015fcu logicianul \u015fi filosoful francez de origine rom\u00e2n\u0103, cu a sa logic\u0103 dinamic\u0103 (dar temporalist\u0103 n.n.) a contradictoriului \u00een care g\u0103sim utilizat principiul ter\u0163ului inclus. Noica folose\u015fte un nou concept, cel de compara\u0163ie<\/strong>: \u00eentreaga mul\u0163ime a mul\u0163imilor cu un singur element este fluxional\u0103<\/strong>, sufletul celulei din fiecare element -tinde s\u0103 devin\u0103 din mediu intern, un mediu extern etc.<\/p>\n

Analog ra\u0163ionamentului lui \u015etefan Lupa\u015fcu, exprimat prin poten\u0163i-<\/strong><\/p>\n

________________________<\/p>\n

33<\/sup>.Emanuela Biru, Constantin Noica \u00een context european<\/em>, p.123<\/p>\n

34.<\/strong><\/sup> <\/strong>Ibidem, p.125<\/p>\n

alizare<\/strong> \u015fi actualizare<\/strong>, Noica ra\u0163ioneaz\u0103 c\u0103 \u00een mul\u0163imile secunde au loc dou\u0103 opera\u0163ii<\/strong>: \u201euna este ie\u015firea<\/strong> elementului din depoten\u0163are, ridicarea lui la puterea \u00eentregului<\/strong>; alt\u0103 opera\u0163ie este compenetrarea mai multor elemente. Acestea nu se pot aduna, c\u0103ci sunt la alte niveluri de depoten\u0163are. Dar se pot poten\u0163a<\/strong> de o parte, \u00eentru p\u0103trunse<\/strong> de alta\u201d<\/em>(35)<\/sup>. Filosoful exemplific\u0103 realiz\u0103rile cre\u015ftinismului ca \u201eteologie evoluat\u0103\u201d<\/em>.<\/p>\n

Adic\u0103: \u201eFiul<\/strong> <\/em>– scrie Noica – este o depoten\u0163are \u00een omenesc a Tat\u0103lui<\/strong>; dar el este Fiul unic \u015fi Tat\u0103l este \u00eentreg \u00een El. Cel din urm\u0103 este cel dint\u00e2i, pe c\u00e2nd cel dint\u00e2i nu este identic cu cel din urm\u0103, dar cu toate acestea \u00eel reface \u015fi devine deopotriv\u0103 cu el, d\u00e2nd modelul<\/strong> (Imita\u0163ia) pentru orice alt\u0103 \u00eencercare de a ie\u015fi din depoten\u0163are uman\u0103\u201d<\/em>(36)<\/sup><\/p>\n

Academicianul Alexandru Surdu, \u0163in\u00e2nd \u00een seam\u0103 distinc\u0163iile logicii nicasiene, reflect\u0103 cu juste\u0163e: \u201eNoica reu\u015fe\u015fte astfel performan\u0163a elabor\u0103rii unei logici speciale, diferit\u0103 de cele cunoscute (clasice, simbolice sau dialectice) pe care nu le infirm\u0103 \u00eens\u0103 \u015fi nici nu se substituie acestora, cu aplica\u0163ii stricte \u00een propriul s\u0103u sistem filosofic, dar \u015fi cu multe aplica\u0163ii ilustrative \u00een diverse domenii \u015ftiin\u0163ifice, literare \u015fi artistice\u201d<\/em>(37)<\/sup><\/p>\n

Synalethismul<\/strong> sau Adeverirea \u00eentemeiat\u0103<\/strong> este cel de al 3-lea mo-ment al Logicii lui Hermes<\/strong>, care reprezint\u0103, la urma urmei: o nou\u0103 teorie a adev\u0103rului<\/strong> (\u00een aceast\u0103 direc\u0163ie s-au mai remarcat contemporanii: Petre Botezatu: \u201eAdev\u0103ruri despre adev\u0103r\u201d<\/em>; Anton Dumitriu: \u201eAletheia\u201d<\/em>; Alexandru Surdu: \u201eLogica\u201d<\/em>; P. Ioan: \u201eAdev\u0103r \u015fi Performan\u0163\u0103\u201d<\/em>; Teodor Dima: \u201ePruden\u0163\u0103 \u015fi Eroare\u201d<\/em> \u015f.a.). Logica adeveririi \u00eentemeiate<\/strong> se deschide cu imperativul categoric (Sollen) \u00eempotriva limbii engleze \u201ecare nu are cuvinte\u201d<\/em>(!). Noica pretinde: \u201eTrebuie izgonit\u0103 de la \u00eenceputul logicii propozi\u0163iei. \u00cen locul ei\u00a0 este de invocat pro-punerea<\/strong>, tema<\/strong>\u201d.<\/em><\/p>\n

Spre deosebire de propozi\u0163ie, care este \u00een fond, o \u201edeschidere care se deschide\u201d<\/em>, pro-punerea<\/strong> este o \u201e\u00eenchidere ce se deschide singur\u0103\u201d<\/em>. Toate pro-punerile, arat\u0103 limpede Noica, sunt de 3 feluri, ca: determina\u0163ii, realit\u0103\u0163i individuale<\/strong> \u015fi\u00a0 generaluri<\/strong>. Asta se petrece desigur: \u00een natur\u0103, \u00een istorie, \u00een g\u00e2ndirea speculativ\u0103, \u00een toate \u201emarile orient\u0103ri ale culturii\u201d<\/em>(38)<\/sup> .<\/p>\n

Pentru synalethism<\/strong>, \u201eg\u00e2ndirea superior cunosc\u0103toare<\/em>\u201d cum \u00eei spune Noica, este tematic\u0103<\/strong>, la fel cu cea a bunului sim\u0163<\/strong>. De pild\u0103, interoga\u0163ia<\/strong> (erotetic\u0103 n.n.) \u201ePlou\u0103 afar\u0103?\u201d<\/em> deschide un orizont<\/strong> \u015fi se preface \u00een tem\u0103.<\/strong> Pune, deci, tema ca \u00eentrebare \u201ePlou\u0103?\u201d<\/em>. R\u0103spunsul prim<\/strong>:<\/p>\n

_____________________________<\/p>\n

35.<\/sup> Scrisori,<\/em> p.157.<\/p>\n

36.<\/sup> Ibidem.<\/p>\n

37.<\/sup> Acad.Alexandru Surdu, Contribu\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti \u00een domeniul logicii \u00een secolul XX<\/em>. Ed.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Funda\u0163iei \u201eRom\u00e2nia de m\u00e2ine\u201d-1999, p.124.<\/p>\n

38.<\/sup> Emanuela Biru, Constantin Noica \u00een context european<\/em>,<\/strong> p.132.<\/p>\n

\n

\u201epoate s\u0103 plou\u0103\u201d<\/em>, \u201epoate s\u0103 nu plou\u0103\u201d<\/em>, o trece \u00een cercetare<\/strong>. Apoi, constatarea c\u0103, dup\u0103 toate semnele, nu se poate s\u0103 nu plou\u0103 conduce la necesitatea de fapt<\/strong>, \u201etema reg\u0103sit\u0103\u201d<\/em>, \u201esitua\u0163ia real\u0103\u201d<\/em>, \u201ecap\u0103tul de drum\u201d<\/em>.<\/p>\n

Iat\u0103 c\u0103 A. Ple\u015fu, nu are dreptate, nici pe departe, c\u00e2nd spune c\u0103 lui Noica i-a lipsit sentimentul concretului, sim\u0163ul realului (39)<\/sup><\/p>\n

Or, \u00een logica synalethismulu<\/strong>i, ultima treapt\u0103 este \u201easertarea de necesitate\u201d<\/strong><\/em>, \u201etrecerea \u00een realitate\u201d<\/em><\/strong>. Noica stabile\u015fte, \u00een chip clar, faptul c\u0103: de la tem\u0103 la tema reg\u0103sit\u0103, nu se trece prin demonstra\u0163ie ci prin adeverire tematic\u0103<\/strong>.<\/p>\n

G\u00e2nditorul rom\u00e2n g\u0103se\u015fte c\u0103 a\u015fa stau lucrurile \u00een filosofia lui Tomma d\u2019Aquino, c\u00e2nd pune ca tem\u0103<\/strong>: \u201edac\u0103 \u00eengerul exist\u0103<\/strong>\u201d<\/em>, r\u0103spunz\u00e2nd prin:<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 1.Utrum angelus sit (propunere, tem\u0103);<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 2.Videtur quod non (cercetarea);<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 3.Sed contra (argumentarea necesit\u0103\u0163ii);<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 4.Respondeo dicendum (tema reg\u0103sit\u0103, \u00een realitatea ei);<\/p>\n

Inspirat de aceast\u0103 atitudine \u2013 conchide autoarea exegezei \u2013 adic\u0103 cea a mecanismului \u00een cerc <\/strong>\u00a0(gr. nostos) care este specific\u0103 \u015fi bunului sim\u0163<\/strong>, Noica denume\u015fte aceasta \u201e\u00eenl\u0103n\u0163uire adeveritoare<\/strong>\u201d<\/em> cu termenul de synalethism <\/strong>(rabaterea temei asupra ei \u00eens\u0103\u015fi)(40)<\/sup>. Re\u0163inem observa\u0163ia foarte important\u0103, pentru istoria filosofiei contemporane c\u0103, filosoful american John Dewey utiliza \u015fi el, prin anii 1916 (Essays \u00een Experimentul Logic<\/strong>), termenul de \u201easertibilitate garantat\u0103<\/strong>\u201d<\/em> pentru cel de adev\u0103r, termen acuzat de filosoful pragmatist, c\u0103 ar avea prea mult\u0103 \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103 metafizic\u0103.<\/p>\n

Noica propunea adeverirea \u00eentemeiat\u0103<\/strong> pentru a exprima logic situa\u0163ia nou creat\u0103 de c\u0103tre func\u0163ie<\/strong> \u00eempotriva domina\u0163iei ideii de cauz\u0103, temei etc., c\u00e2nd nu silogismul d\u0103 m\u0103sura, ci synalethismul<\/strong>, \u201ecercul tematic\u201d<\/em>, \u00een care se pot propune drept teme: fie determina\u0163iile, fie individualul, fie generalul, oricare dintre acestea intr\u00e2nd \u00een ordine, abia cu tema reg\u0103sit\u0103<\/strong>, care este, totodat\u0103 \u015fi tema modelat\u0103 prin adeverire<\/strong>. \u00centr-o logic\u0103 a individului ca unicitate, totul se desf\u0103\u015foar\u0103 pe structura (schema) I.D.G. \u2013 cu reversul D.G.I.(41)<\/sup>. Creatorul logicii lui Hermes \u00ee\u015fi \u00eencheie periplul adeveririi propunerii<\/strong>, cu synalethismul individualului, care ar fi un synalethism al timpului nostru, c\u00e2nd: \u201ede la inteligen\u0163\u0103 sau ra\u0163iunea uman\u0103, ca form\u0103 individual\u0103, ba chiar singular\u0103, de ra\u0163iune, \u00eenfier\u0103m<\/em> per-fect logic existen\u0163a posibil\u0103 a altor forme\u00a0 de inteligen\u0163\u0103 \u015fi de ra\u0163iune \u00een cos ________________________<\/strong><\/p>\n

39.<\/sup>A.Ple\u015fu, Ce am \u00eenv\u0103\u0163at de la Noica<\/em>, op. cit., p.209.<\/p>\n

40.<\/sup>Emanuela Biru. Constantin Noica \u00een context european<\/em>, p. 133.<\/p>\n

41.<\/sup>Ibidem, p. 134.<\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

-mos. Iar, cum \u015fi acesta ar avea un caracter individual<\/strong> tema ini\u0163ial\u0103, cea a ra\u0163iunii, este reg\u0103sit\u0103 \u00een principiu, acum \u00een chip \u00eentemeiat \u015fi \u00een a\u015fa fel adeverit\u0103<\/strong>, \u00eenc\u00e2t o ra\u0163iune specific\u0103 (cea uman\u0103) se diversific\u0103 \u00een ra\u0163iuni specifice(42)<\/sup>.<\/p>\n

Noica \u00ee\u015fi \u00eencheie periplul Scrisorilor lui Hermes<\/strong> cu parafrazarea ideii lui Greenwood conform c\u0103reia: \u201eceea ce face posibil silogismul este faptul c\u0103 un acela\u015fi termen <\/em>(cel mediu n.n.) poate fi \u015fi subiect \u015fi predicat\u201d<\/em>.<\/p>\n

Noica spune: \u201es\u0103 ne fie \u00eeng\u0103duit a traduce: un acela\u015fi termen poate fi individual \u015fi general<\/strong>. Dar acesta e tocmai individual=generalul, partea=tot, holomerul pe care l-am invocat de la \u00eenceput\u201d<\/em>(43)<\/sup><\/p>\n

Autoarea cercet\u0103rii exhaustive ne pune \u00een gard\u0103 c\u0103 logica adeveririi \u00eentemeiate ne ridic\u0103 \u00eentr-un alt univers, cel al ontologiei fundamentale<\/strong> din lucrarea-priceps a Operei nicasiene \u2013 Devenirea \u00eentru fiin\u0163\u0103<\/strong> (1981).<\/p>\n

De la Capitolul al III-lea al lucr\u0103rii Emanuelei Biru, urc\u0103m \u00een acel P\u0103m\u00e2nt-Mam\u0103<\/strong> (Mutter Erde) care este eidetic, esen\u0163ial \u015fi cu totul caracteristic: Rom\u00e2nescul<\/strong>. Noica avea datoria sacr\u0103 de a continua o ispit\u0103 <\/strong>\u015fi o dominant\u0103<\/strong> care-i frecventase pe bunii s\u0103i predecesori: Nae Ionescu \u015fi Mircea Vulc\u0103nescu. Filosoful de la P\u0103ltini\u015f avea, el \u00eensu\u015fi, clara convingere c\u0103: \u201eDe buna a\u015fezare \u00eentru fiin\u0163a lumii dau m\u0103sura autentic\u0103 a rom\u00e2nescului: limba, un sculptor \u015fi un poet<\/strong>\u201d<\/em>. A\u015fadar, iat\u0103 cum dimensiunea<\/strong> ontologic\u0103 a rostirii<\/strong> preia la Noica, eschatologic, punerea \u00een rost<\/strong> a lucrurilor, chemarea fiin\u0163\u0103rii c\u0103tre asumarea Sensului, ce unific\u0103 toate \u00een\u0163elesurile disparate.<\/p>\n

Pe urmele lui Platon (vezi dialogul Cratylos<\/strong>), Noica socote\u015fte c\u0103 \u201evorba, cuv\u00e2ntul<\/strong>, reprezint\u0103 via\u0163a rostirii<\/strong>\u201d<\/em>, \u201es\u00e2mburele ei\u201d<\/em>. Principalele lucr\u0103ri pe aceast\u0103 tem\u0103, sunt desigur: Rostirea filosofic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103<\/strong> (1970); Crea\u0163ie \u015fi frumos \u00een rostirea rom\u00e2neac\u0103<\/strong> (1973); Cuv\u00e2nt \u00eempreun\u0103 despre rostirea rom\u00e2neasc\u0103<\/strong> (1987); \u00een care filosoful rom\u00e2n realizeaz\u0103 o adev\u0103rat\u0103 sintez\u0103 filosofic\u0103<\/strong>, atunci c\u00e2nd cunun\u0103 ideea cunoa\u015fterii ca re-amintire<\/strong> (anamnesis), pe linia reminiscen\u0163ei cuv\u00e2ntului, cu ideea limbajului<\/strong> (\u00een ipostaza de cuv\u00e2nt-concept), ca loc prealabil de ini\u0163iativ\u0103 \u201earheologic\u0103\u201d<\/em> a omului de a-\u015fi reaminti ad\u00e2ncurile, \u00eengropate \u00een pro-funzimea cuvintelor. Autorul exegezei ap\u0103r\u0103 convingerea c\u0103 \u201eG\u00e2nditorul de la P\u0103ltini\u015f\u201d<\/em> a \u201efor\u0163at\u201d limba rom\u00e2n\u0103 p\u00e2n\u0103 la \u00een\u0103l\u0163imea unui limbaj filosofic cu v\u0103dit\u0103 nuan\u0163\u0103 eschatologic\u0103 \u00een planul culturii(44)<\/sup><\/p>\n

________________________<\/p>\n

42. <\/sup>Ibidem,p. 140.<\/p>\n

43. <\/sup>C.Noica, Scrisori<\/em>, p. 198.<\/p>\n

44. <\/sup>Emanuela Biru, C.Noica \u00een context european, p. 145.<\/p>\n

Filosoful Devenirii \u00eentru fiin\u0163\u0103<\/strong> e\u015fafoda, ordona caracteristic Ros-tirea filosofic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103<\/strong>, pe 4 cicluri:<\/p>\n

I<\/strong>. Sinele \u015fi Sinea;<\/p>\n

II<\/strong>. Ciclul fiin\u0163ei (1.Rost \u015fi rostire; 2.\u00centru; 3.Fire; 4.Fiin\u0163\u0103;)<\/p>\n

III<\/strong>. Ciclul devenirii;<\/p>\n

IV<\/strong>. Ciclul r\u00e2nduielii.<\/p>\n

Re\u0163inem din Rost \u015fi Rostire<\/strong> \u015fi din \u00centru<\/strong> urm\u0103toarele deslu\u015firi filosofice: \u201erostul \u015fi rostirea rom\u00e2neasc\u0103 <\/em>– scrie Noica \u2013 te ajut\u0103 s\u0103 \u00een\u0163elegi mai bine rostul filosofiei<\/strong>\u201d<\/em>. Heidegger a crezut potrivit s\u0103 spun\u0103 c\u0103 problema ultim\u0103 a filosofiei a fost, \u00een bine sau \u00een r\u0103u: de ce exist\u0103 ceva \u00een loc de nimic<\/strong>. E \u00eens\u0103 excesiv \u2013 observ\u0103 Noica \u2013 c\u0103ci dac\u0103 spui \u201ede ce\u201d<\/em> \u00eenseamn\u0103 tocmai c\u0103 exist\u0103 ceva. Cu privire la acest ceva, abia te po\u0163i \u00eentreba de ce e a\u015fa, ce rost are. Iar rom\u00e2nescul \u201ece rost are lumea<\/strong>\u201d<\/em> ni se pare c\u0103 st\u0103 mai potrivit, dec\u00e2t unele vorbe riscate, ca temei al filosofiei.<\/p>\n

C\u0103ci problema ce se ridic\u0103 astfel este: De ce exist\u0103 ordine, \u00een loc de total\u0103 neor\u00e2nduial\u0103?<\/strong> \u015ei o problem\u0103 pe care a reg\u0103sit-o chiar \u015ftiin\u0163a de ast\u0103zi: De ce nu r\u0103m\u00e2ne sau nu intr\u0103 totul \u00een entropie?<\/strong> Cum e cu putin\u0163\u0103 ceva care s\u0103 se opun\u0103 entropiei? <\/strong>(45)<\/sup><\/p>\n

Autoarea remarc\u0103 magnifica explica\u0163ie a prepozi\u0163iei \u00eentru <\/strong>care indic\u0103, deopotriv\u0103, faptul de a sta<\/strong> \u015fi de a se mi\u015fca \u00een<\/strong>, o odihn\u0103 <\/strong>care e \u015fi neodihn\u0103<\/strong>, ca la Blaise Pascal: o c\u0103utare<\/strong> a ceva \u00een s\u00e2nul a ceva dinainte g\u0103sit<\/strong>.<\/p>\n

Concluzia, care prefigureaz\u0103 ontologia nicasian\u0103, este urm\u0103toarea: \u201eDar e de ajuns s\u0103 spui c\u0103 este \u201e\u00eentru<\/strong>\u201d ceva<\/strong>, spre a vedea c\u0103 \u00eentru<\/strong> nu e un simplu termen al devenirii<\/strong>, c\u0103 \u00eentr-un sens ultim, este al devenirii \u00eentru fiin\u0163\u0103<\/strong>!\u201d<\/em>(46)<\/sup><\/p>\n

Pun\u00e2nd chestiunea deschiderilor <\/strong>pe care le propune un popor<\/strong> (ca \u201ebun\u0103 \u00eenchidere\u201d<\/em>), Noica descoper\u0103 c\u0103 ele sunt specifice civiliza\u0163iei autohtone <\/strong>\u201e\u00eentru\u201d<\/em>: \u00a0a fi \u00eentru un spa\u0163iu dat<\/strong>; \u00eentru o limb\u0103<\/strong>; \u00eentru natur\u0103<\/strong>; \u00eentru dou\u0103 lumi<\/strong> (Orient \u015fi Apus); \u00eentru o tradi\u0163ie<\/strong> (\u201e\u00eentru ceea ce a fost\u201d<\/em>) \u00eentru \u201espirit<\/em><\/strong>\u201d<\/em><\/strong>. Aceste deschideri <\/strong>ne reveleaz\u0103 6\u00a0 rosturi ale interoga\u0163iei<\/strong> bine formulate. Noica le dezbate pe larg \u00een lucrarea Sentimentul rom\u00e2nesc al fiin\u0163ei<\/strong>(47)<\/sup> (care l-a enervat pe Emil Cioran cu a sa replic\u0103: de ce nu sentimentul \u201eparaguaian\u201d<\/em>? etc)<\/p>\n

\u00centrebarea<\/strong> lumineaz\u0103 st\u0103rile: de suspendare (epoch\u00e9) <\/strong>de oglin-dire<\/strong>, de desfiin\u0163are,<\/strong> de nedeterminare<\/strong>, de afirmare indirect\u0103<\/strong> \u015fi de afir-<\/strong>________________________<\/p>\n

45.<\/sup> C. Noica, Cuv\u00e2nt \u00eempreun\u0103 despre rostirea rom\u00e2neasc\u0103<\/em>, Ed. Humanitas, 1996, p. 30.<\/p>\n

46. <\/sup>Ibidem,<\/strong> p. 39.<\/p>\n

47. <\/sup>C.Noica, Sentimentul rom\u00e2nesc al fiin\u0163ei<\/em>, 1978.<\/p>\n

mare sporitoare<\/strong> a nout\u0103\u0163ii lumii(48)<\/sup>. Pe aceea\u015fi linie de comprehensiune logico-ontologic\u0103, Noica g\u0103se\u015fte 6 situa\u0163ii, trepte \u201emodula\u0163ii<\/strong>\u201d ale fiin\u0163ei:<\/p>\n

    \n
  1. \u201eN-a fost s\u0103 fie\u201d<\/em>;<\/li>\n
  2. 2.\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/em>\u201eEra s\u0103 fie\u201d;<\/em><\/li>\n
  3. 3.\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/em>\u201eVa fi fiind\u201d;<\/em><\/li>\n
  4. 4.\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/em>\u201eAr fi s\u0103 fie\u201d;<\/em><\/li>\n
  5. 5.\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/em>\u201eEste s\u0103 fie\u201d;<\/em><\/li>\n
  6. \u201eA fost s\u0103 fie\u201d<\/em>;<\/li>\n<\/ol>\n

    Deosebit de M. Heidegger, de Gabriel Marcel (cu a sa carte \u201ea fi\u201d \u015fi \u201ea avea<\/strong>\u201d<\/em> n.n.) de\u00a0 Jacques Derrida \u015f.a., Noica se desf\u0103\u015foar\u0103 \u00een spa\u0163iul de judecare a lui Eminescu, geniul c\u0103ruia i s-a revelat odat\u0103 cu lectura Manus-crisului<\/strong> academic 2257, fila 242:<\/p>\n

    \u201eAceast\u0103 parte netraductibil\u0103 a unei limbi formeaz\u0103 adev\u0103rata zestre de la mo\u015fi-str\u0103mo\u015fi, pe c\u00e2nd partea traductibil\u0103 este comoara g\u00e2n-dirii omene\u015fti \u00een genere (\u2026) adev\u0103rata avere proprie o are cineva acas\u0103 la sine; iar acas\u0103 la d\u00e2nsa limba rom\u00e2neasc\u0103 este o bun\u0103 gospodin\u0103<\/strong>\u201d<\/em>(49)<\/sup><\/p>\n

    Noica a elaborat \u2013 pe structura morfologic\u0103 a limbii \u2013 un adev\u0103rat Model cultural european<\/strong>.(50)<\/sup> Probabil unic \u00een filosofia Europei \u015fi a lumii, din sec. XX-lea, g\u00e2nditorul rom\u00e2n Constantin Noica ra\u0163iona definitoriu \u015fi chiar profetic:<\/p>\n

    \u201eMorfologia culturii, adic\u0103 reflexul morfologiei gramaticale, cu formele ei variate pentru logos<\/strong>, arat\u0103 limpede cum pot trece culturile prin toate ipostazele acestuia \u2013 nu fire\u015fte \u00een puritatea \u015fi exclusivitatea c\u00e2te unei ipostaze, dar cu precump\u0103nirea ei<\/strong>. \u00cen perioada de domina\u0163ie a conjunc\u0163iei vor ap\u0103rea desigur resturi din perioada c\u00e2nd precump\u0103neau adjectivul, adverbul<\/strong> \u015fi pronumele personal<\/strong>, de pild\u0103, sau, de alt\u0103 parte, se vor ivi anticipa\u0163ii ale altei perioade c\u00e2nd ar putea precump\u0103ni prepozi\u0163ii<\/strong>\u201d<\/em>(51)<\/sup><\/p>\n

    Dificila \u00eentreprindere lingvistico-filosofic\u0103 a lui Noica dezv\u0103luie Europa (aflat\u0103 adesea sub lumea incert\u0103 a n\u0103v\u0103lirilor barbare) ca pe o lume a substantivelor<\/strong>, una a substan\u0163ei, a entit\u0103\u0163ilor, a genialit\u0103\u0163ilor (quid<\/strong>\u00a0 est<\/strong>), dar \u015fi ca una a persoanelor ideale. Prin aceasta se instituie peste un col\u0163 de Terra, un \u00eenceput de r\u00e2nduial\u0103, \u00eent\u00e2i \u00een spirit \u015fi apoi \u00een societate.<\/strong>(52)<\/sup><\/p>\n

    Lucrarea aceasta dovede\u015fte, \u00eenc\u0103rcat\u0103 cu toat\u0103 claritatea c\u0103 \u00een filosofia lui Noica, \u00eentre ontologie, filosofia limbii (a rostirii rom\u00e2ne\u015fti), ________________________<\/p>\n

    48.<\/sup> E.Biru, op. cit<\/em>.,p.147.<\/p>\n

    49.<\/sup> C.Noica, op.cit<\/em>.,p.9.<\/p>\n

    50. <\/sup>George Scherg, De dignitate Europae<\/em> (1993)\u00a0 )Ed. Kriterion, Bucure\u015fti, 1988.<\/p>\n

    51. <\/sup>C.Noica, op.cit.<\/em>, p.93-94.<\/p>\n

    52. <\/strong><\/sup>Ibidem<\/strong>, p. 96.<\/p>\n

    morfologia culturii \u015fi logic\u0103, e o unitate indisolubil\u0103.(53)<\/sup> Cartea pe care o prezent\u0103m cuprinde cu fidelitate, aproape toate planurile Operei, \u00een detaliu caracteristic, semnificativ. A se urm\u0103ri termenii de: sinea \u015fi sinele, vremu-ire, infinire, temei etc.<\/p>\n

    Cu un rar sim\u0163 al comparativit\u0103\u0163ii cultural istorice \u2013 cum bine apreciaz\u0103 Emanuela Biru \u2013 filosoful rom\u00e2n ne \u00eembie \u201es\u0103 vorbim despre un sentiment rom\u00e2nesc mai deosebit al fiin\u0163ei<\/strong>, a\u015fa cum s-a putut spune c\u0103 sufletul germanic are un sentiment deosebit al devenirii<\/strong>, cel\u00a0 rus unul deosebit al spa\u0163iului \u015fi cel american un sentiment deosebit al eficien\u0163ei\u201d<\/em>. Noica \u00ee\u015fi dezv\u0103luie taina propriei crea\u0163ii, ar\u0103t\u00e2nd: ordinea filosofic\u0103 a ideii de fiin\u0163\u0103, pornind de la cercetarea limbii<\/strong>, a basmelor<\/strong>, a crea\u0163iilor culte<\/strong> (Br\u00e2ncu\u015fi, Eminescu). Este cu totul revelator ce ne spune filosoful despre prepozi\u0163ia \u201e\u00eentru\u201d<\/em>: \u201e\u00eentru<\/strong>\u201d exprima o \u201ebun\u0103 tensiune<\/strong>\u201d, <\/strong>care este de esen\u0163a spiritului, de a fi \u00een acela\u015fi timp<\/strong> <\/em>(\u00eentr-un orizont, \u00eentr-un sistem) \u015fi de a tinde c\u0103tre acel lucru\u201d<\/em>(54)<\/sup><\/p>\n

    C\u00e2t\u0103 \u015ftiin\u0163\u0103 de carte \u015fi c\u00e2t bun sim\u0163 istoric, c\u00e2t nivel deasupra probeaz\u0103 \u015fi analizele datorate c\u0103r\u0163ii necesare (la noi \u015fi aiurea pe mapamond). Sentimentul rom\u00e2nesc al fiin\u0163ei<\/strong>, \u00eempotriva tuturor m\u0103runtelor hermeneutici partizane, de genul lucr\u0103rii imature Filozofie \u015fi na\u0163ionalism. Paradoxul Noica<\/strong>, \u00een care se afund\u0103 jurnalistica unei Alexandra Laignel-Lavastine(55)<\/sup> etc.<\/p>\n

    Noica edifica, \u00een\u0103l\u0163a zidiri \u00eentemeietoare de autentic\u0103 filozofie a culturii, c\u00e2nd scria responsabil (ca \u00een tot ce a scris!): \u201eMedita\u0163ia implicat\u0103 asupra fiin\u0163ei, \u00eentreprins\u0103 de limba rom\u00e2neasc\u0103 de-a lungul veacurilor,\u00a0 merit\u0103 s\u0103 fie\u00a0 scoas\u0103 la lumin\u0103. Ea s-ar dovedi cu at\u00e2t mai potrivit\u0103<\/strong>, c\u00e2t nu ar veni ca o mustrare adus\u0103 veacului<\/strong>, ca la un Heidegger, ci ca o \u00eencercare de \u00eentregire<\/strong>\u201d<\/em>(56)<\/sup><\/p>\n

    Putem afirma \u2013 f\u0103r\u0103 temerea de a gre\u015fi \u2013 c\u0103 filosoful devenirii \u00eentru<\/strong><\/p>\n

    fiin\u0163\u0103<\/strong>, care este Noica, ori de c\u00e2te ori se refer\u0103 la sensul fiin\u0163ei (sens absolut<\/p>\n

    generic!), utilizeaz\u0103 particularizarea cultural\u0103,<\/strong> deosebirea dintre psiho-logia poporului rom\u00e2nesc, \u015fi limba rom\u00e2neasc\u0103, \u015fi cea a altor popoare, continu\u00e2nd, \u00eentr-un fel nou (ontologic!) ceea ce f\u0103cuser\u0103 anterior: Dimitrie Cantemir, Petru Maior, B.P.Ha\u015fdeu, Eminescu, C.R\u0103dulescu-Motru, Lucian Blaga, Mircea Vulc\u0103nescu, Mircea Eliade \u015f.a.<\/p>\n

    Paragraful al 3-lea din capitolul subintitulat \u201eM\u0103icu\u0163a p\u0103m\u00e2nt\u201d<\/em> (Mutter Erde) este \u00eenchinat analizei raportului dintre Modernitate \u015fi Spiri-<\/strong><\/p>\n

    ________________________<\/p>\n

    53. <\/sup>E. Biru, Constantin<\/strong> Noica \u00een context european<\/strong>, p. 152.<\/p>\n

    54. <\/sup>Ibidem<\/strong>, Op. cit., p. 160.<\/p>\n

    55.<\/sup> Alexandra Laignel-Lavastine, Ed. Humanitas, 1998, cap. 6.<\/p>\n

    56. <\/sup>C. Noica, Sentimentul rom\u00e2nesc al fiin\u0163ei<\/strong>, Ed. Eminescu, 1978, p. 27.<\/p>\n

    tul rom\u00e2nesc<\/strong>.<\/p>\n

    Autoarea \u00ee\u015fi \u00eencepe travaliul conclusiv pentru Spiritul rom\u00e2nesc<\/strong> \u00een cump\u0103tul vremii<\/strong> (1978), cu un motto<\/strong> citat de Acad. Alexandru Surdu \u00een cartea sa Voca\u0163ii filosofice rom\u00e2ne\u015fti<\/strong> (1995). Noica aminte\u015fte imperativ: \u201es\u0103 fim preg\u0103ti\u0163i c\u00e2nd spiritul Absolut al filosofiei va \u00eentreba cu glasul vremii, alt Heidegger: Unde sunt lateinerrii<\/strong>? ca s\u0103-i putem r\u0103s-punde f\u0103r\u0103 sfial\u0103: \u201eSuntem aici!\u201d<\/em><\/p>\n

    \u00cen acest secol b\u00e2ntuit de sintagme ale instituirii unui haos \u00een lumea sensului<\/strong>, ca \u201emoartea lui Dumnezeu\u201d<\/em> (Heidegger), \u201emoartea omului\u201d<\/em> (Foucault), a \u201esubiectului incon\u015ftient\u201d <\/em>(Lacan), al \u201edegrad\u0103rii complete a simbolurilor\u201d<\/em> (Eliade), a \u201esf\u00e2r\u015fitului oric\u0103rui logos\u201d<\/em> (Derrida) dar \u015fi al \u201evie\u0163ii \u00eentru spirit\u201d<\/em> (Noica), rolul filosofiei este acela de a reinterpreta lumea<\/strong> \u015fi de a crea perspectiva sensului.<\/strong>(57)<\/sup> <\/strong>Constantin Noica a trebuit s\u0103 dep\u0103\u015feasc\u0103 ne\u00een\u0163elegeri<\/strong> dinl\u0103untru (Nae Ionescu, Emil Cioran etc). Pentru filosoful de secol XX, din jum\u0103tatea a 2-a a acestuia, important este faptul de a constitui sub semnul durabilit\u0103\u0163ii,<\/strong> prin sublimarea devenirii istorice, printr-o devenire \u00eentru fiin\u0163\u0103<\/strong>. La cele 6 modula\u0163ii \u201eale fiin\u0163ei<\/em>\u201d, cuget\u0103torul de la P\u0103ltini\u015f va identifica, \u00een ritm corespunz\u0103tor 6 \u201eMaladii\u201d<\/em> ale spiritului uman: Plec\u00e2nd de la modelul I-D-G al fiin\u0163ei, Noica va reflecta hexadic. \u201eSl\u0103biciunea realului<\/em> \u2013 scria filosoful \u2013 dar \u015fi a spiritului, se manifest\u0103 fie atunci c\u00e2nd individul nu-\u015fi d\u0103 deteminan\u0163ii, tinz\u00e2nd s\u0103 intre nemijlocit \u00een ordinea ideal\u0103, c\u00e2nd ob\u0163ine generaluri, dar nu cele potrivite, fie c\u00e2nd generalul, de\u015fi poate avea determina\u0163ii, r\u0103m\u00e2ne \u00een idealitatea sa, ori c\u00e2nd tinde s\u0103 se \u00eentrupeze direct \u00een individual\u201d<\/em>. \u00cen terminologia \u201epatologiei\u201d<\/em> spiritului uman, sunt \u00eenscrise urm\u0103toarele \u201emaladii\u201d<\/em>:<\/p>\n

    1.Catholita <\/strong>– criza generalului;<\/p>\n

    2.Todetita<\/strong> \u2013 criza individualului;<\/p>\n

    3.Horetita<\/strong> \u2013 criza determina\u0163iilor;<\/p>\n

    4.Ahoretia<\/strong> \u2013 suspendarea determina\u0163iilor;<\/p>\n

    5.Atodetia<\/strong> \u2013 suspendarea individualului;<\/p>\n

    6.Acatholia<\/strong> \u2013 suspendarea generalului.<\/p>\n

    Filosoful subliniaz\u0103 mereu, constant, c\u0103 precaritatea<\/strong> realului const\u0103 \u00een faptul c\u0103 unul <\/strong>din termenii tripletului ontologic: individual, determina\u0163ii, general, poate fi impropriu<\/strong>, inadecvat<\/strong> sau sl\u0103bit. Exemplele sunt luate mai ales din lumea Occidentului.<\/p>\n

    ________________________<\/p>\n

    56. <\/sup>C.Noica, Sentimentul rom\u00e2nesc al fiin\u0163ei<\/em>, Ed. Eminescu, 1978, p. 27.<\/p>\n

    57.<\/sup> E.Biru, op. cit<\/em>., p.182.<\/p>\n

    Cu ajutorul\u00a0 prepozi\u0163iei \u201e\u00eentru<\/strong>\u201d<\/em>, Constantin Noica va \u00eencerca s\u0103 configureze destinul nostru ca popor<\/strong>, a\u015fezat \u00eentr-un spa\u0163iu geografic \u015fi cultural propriu. Poporul\u00a0 rom\u00e2n \u2013 va afirma peste tot g\u00e2nditorul \u2013 nu este \u00eentre Orient \u015fi Occident, se exclude de la \u00eenceput alternativa sau-sau, ci se afl\u0103, decis \u201e\u00eentru.\u201d<\/em>(58)<\/sup><\/p>\n

    Filosofia lui Noica \u00ee\u015fi propune s\u0103 identifice mecanismele care s\u0103 declan\u015feze revenirea la o anumit\u0103 ordine, s\u0103 deschid\u0103 calea unei rea\u015fez\u0103ri a spiritului \u00een sensul unei mai bune orient\u0103ri ontologice, unitatea indiviz\u0103 dintre \u201eeu\u201d<\/em> \u015fi \u201enoi\u201d<\/em>.<\/p>\n

    De aici tendin\u0163a de a dovedi diferen\u0163a<\/strong> fa\u0163\u0103 de modelul cultural occidental \u015fi, totodat\u0103, a unei conformit\u0103\u0163i<\/strong> cu acesta.<\/p>\n

    Filosoful rom\u00e2n privilegiaz\u0103 cerin\u0163a unei \u201ereabilit\u0103ri ontologice\u201d<\/em> a individualului, a concretului, a lumii-ve\u0163ii, denun\u0163\u00e2nd ravagiile ra\u0163ionalit\u0103\u0163ii formale sau ale universului abstract. Astfel, aten\u0163ia fundamental\u0103, la Noica, este de a opera o \u201eredefinire\u201d<\/em> a conceptului de \u201era\u0163iune\u201d<\/em>, denun\u0163\u00e2nd o atitudine de renun\u0163are ce trimite la \u201eabsolutul indiferent\u201d<\/em> al lui Schelling. Noica atr\u0103gea aten\u0163ia asupra faptului c\u0103 unul din termenii cuplului de contradictorii, este mai slab<\/strong> sau, dup\u0103 caz, mai puternic <\/strong>dec\u00e2t cel\u0103lalt.<\/p>\n

    Atitudinea modernist\u0103 este dominat\u0103 de ceea ce Noica nume\u015fte ethosul neutralit\u0103\u0163ii<\/strong>. \u00cen scopul dep\u0103\u015firii unui astfel de st\u0103ri, filosofia va trebui s\u0103-\u015fi asume explicarea discontinuit\u0103\u0163ii ce apare \u00een real sau \u00een spirit.<\/strong><\/p>\n

    Ra\u0163iunea apare acum \u00eenzestrat\u0103 cu facultatea de deliberare: \u201e\u00centre ceva \u015fi altceva, ea ar interveni spre a decide. Ea c\u00e2nt\u0103re\u015fte, estimeaz\u0103 \u015fi d\u0103 valoare logic\u0103 lucrurilor. Nu \u015ftie nimic dinainte \u015fi nu vrea nimic; nu este nimic. Pune ordine \u00een lucruri (idealism) sau g\u0103se\u015fte ordine \u00een ele (realism), dar ea \u00eens\u0103\u015fi nu este ordine, cu at\u00e2t mai pu\u0163in Ordinea. A\u015fa e ra\u0163iunea \u015ftiin\u0163ific\u0103\u201d<\/em>(59)<\/sup>. Cu mult mai mult sim\u0163 al responsabilit\u0103\u0163ii Filosofiei<\/strong> -\u00eentr-un istoric precum al nostru \u2013 g\u00e2nditorul rom\u00e2n Constantin Noica \u00ee\u015fi dep\u0103\u015fe\u015fte contemporanii de cugetare cer\u00e2nd dep\u0103\u015firea neutralit\u0103\u0163ii<\/strong> (nici una-nici alta) despre care a vorbit \u015fi Pavel A. Florenski \u00een St\u00e2lpul \u015fi Temelia Adev\u0103rului<\/strong>.<\/p>\n

    Conceptul ra\u0163iunii, s\u0103r\u0103cit de acest ethos al neutralit\u0103\u0163ii<\/strong>, va suferi \u2013 la Noica \u2013 o convertire c\u0103tre semnifica\u0163iile ethosului orient\u0103rii<\/strong>.<\/p>\n

    Ra\u0163iunea orientat\u0103 este singura capabil\u0103 de a reda un sens defini\u0163iei omului ca fiin\u0163\u0103 ra\u0163ional\u0103<\/strong>, instituind responsabilitatea fa\u0163\u0103 de ________________________<\/p>\n

    58. <\/sup>C. Noica, Spiritul rom\u00e2nesc \u00een cump\u0103tul vremii<\/em>, p. 150.<\/p>\n

    59. <\/sup>C. Noica, Devenirea \u00eentru fiin\u0163\u0103<\/em>, p. 111.<\/p>\n

    \n

    individual. \u00cen lucrarea Mathesis sau bucuriile simple<\/strong>, \u015fi mai ales, \u00een lucrarea Modelul cultural european<\/strong>, Noica subliniaz\u0103 infinita capacitate a \u201emodelului european\u201d<\/em> de a se re\u00eennoi. Mai mult dec\u00e2t Heidegger \u015fi Jaspers sau dec\u00e2t Gabriel Marcel sau Jean-Paul Sarte, filosoful nostru afirma, hot\u0103r\u00e2t: \u201eM\u0103 num\u0103r printre cei care cred cu adev\u0103rat c\u0103 cultura european\u0103 este singura care poate supravie\u0163ui <\/strong>– contrar verdictului pronun\u0163at de Spengler \u015fi de al\u0163ii\u201d<\/em>(60)<\/sup><\/p>\n

    Modelul rom\u00e2nesc<\/strong>, releva filosoful, se define\u015fte drept model al unei apropieri pozitive a lumii tehnicii, pozitiv\u0103 \u00een m\u0103sura \u00een care ar uita excesele gra\u0163ie p\u0103str\u0103rii unei \u00een\u0163elegeri mai originale. Astfel, e rom\u00e2nitatea<\/strong> ca loc al reconcilierii modernit\u0103\u0163ii cu tradi\u0163ia. \u201eNu s-a ivit la noi ispita de\u015fart\u0103 a nout\u0103\u0163ii totale. Noi am \u015ftiut s\u0103 aducem noutatea<\/strong> \u00eentru ceea ce ne era istorice\u015fte propriu<\/strong>\u201d<\/em>(61)<\/sup> .<\/p>\n

    Lucrarea Emanuelei Biru, concretizeaz\u0103 permanen\u0163a rom\u00e2nes-cului<\/strong>, sub variile sale expresii, \u00een cap. IV, intitulat, cu supl\u0103 inspira\u0163ie de judecare (Urteilskraft): \u201eEminescu \u2013 Limanul funciarei unit\u0103\u0163i dintre Universal \u015fi Rom\u00e2nesc\u201d<\/em><\/strong> (Heimat). Inspirat cuv\u00e2nt, deoarece la fel ca \u015fi H\u00f6lderlin (sau mai t\u00e2rziu Heidegger \u015fi Noica) la Eminescu, Heimat (Patria) este cu adev\u0103rat Locul ontologic<\/strong> al \u201esufletului rom\u00e2nesc\u201d<\/em>. De aici, deschiderea \u015fi acceptarea total\u0103 a ceea ce spusese Nicolae Iorga despre Eminescu: \u201eexpresia integral\u0103 a sufletului rom\u00e2nesc\u201d<\/em><\/strong>, iar Ilie B\u0103descu despre identitatea dintre Poet \u015fi Patria rom\u00e2n\u0103 \u2013 adic\u0103 eponimitatea<\/strong> geniului na\u0163ional. (62)<\/sup><\/p>\n

    La ampla \u015fi diversa bibliografie, pe seama lui Eminescu, Noica va ad\u0103uga esen\u0163ialul, filosoficul lui Eminescu pe care \u00eel contureaz\u0103 cele 44 Caiete manuscrise<\/strong>, ce se adun\u0103 l\u00e2ng\u0103 Manuscrise rom\u00e2ne\u015fti<\/strong> vechi,<\/strong> aflate la Biblioteca Academiei Rom\u00e2ne. Noica le compar\u0103 cu cele r\u0103mase de la Paul Valery, Leonardo da Vinci, Shakespeare, Montaiqne \u015f.a.<\/p>\n

    Conform unui adev\u0103r al fiin\u0163ei<\/strong> (Aletheia), filosoful aprecia, cu totul sim\u0163it, c\u0103\u00a0 \u201enu de judecat critic, de c\u0103tre noi, este acum Eminescu, ci de asimilat \u00eentr-un fel, ca o con\u015ftiin\u0163\u0103 de cultur\u0103 de dind\u0103r\u0103tul nostru <\/strong>– de la folclor \u015fi p\u00e2n\u0103 la \u015ftiin\u0163ele pozitive \u2013 devenind astfel con\u015ftiin\u0163a noastr\u0103 mai bun\u0103<\/strong>, sau poate mustrarea de con\u015ftiin\u0163\u0103<\/strong> a oric\u0103rui intelectual, care-i vede necuprinsul<\/strong>, adic\u0103 sinteza totu\u015fi\u201d<\/em>(63)<\/sup><\/p>\n

    ________________________<\/p>\n

    60. <\/sup>C. Noica, Omul \u015fi fenomenul izotopiei<\/em>, \u201eCronica\u201d nr. 44, 1981, 30 oct.<\/p>\n

    61. <\/sup>C. Noica, Sentimentul rom\u00e2nesc al fiin\u0163ei<\/em>, p. 10.<\/p>\n

    62. <\/sup>Ilie B\u0103descu, Timp \u015fi cultur\u0103<\/em>, Ed. \u015etiin\u0163ific\u0103 \u2013 1988.<\/p>\n

    63. <\/sup>C. Noica, Eminescu sau g\u00e2nduri despre omul deplin al culturii rom\u00e2ne\u015fti<\/em>, Ed. Eminescu -1975, p. 15.<\/p>\n

    \n

    Eminescu a fost, constant, permanen\u0163a g\u00e2ndirii critice \u015fi creatoare a lui Noica, a\u015fa cum o reflect\u0103 \u015fi articolele filosofului, publicate \u00een revistele: \u201eGazeta literar\u0103\u201d<\/em>, \u201eAlmanahul Rom\u00e2niei literare\u201d<\/em>, \u201eSteaua\u201d<\/em>, \u201eArge\u015f\u201d<\/em>, \u201eCronica\u201d<\/em> etc.<\/p>\n

    \u00centregul efort critic, judicativ, al lui Noica se a\u015fez\u0103 sub imperativul cerin\u0163ei viitorului<\/strong> din cultur\u0103, din cultura noastr\u0103, filosoful mediteaz\u0103: \u201eCe obsedant\u0103 e unduirea<\/strong>, linia ondulant\u0103, \u00een cultura rom\u00e2neasc\u0103\u201d<\/em>.<\/p>\n

    Teoria ondula\u0163iunii universale, la Conta. Valurile, ritmurile, undele, la Eminescu. Fondul de energie care urc\u0103 \u00een unde, la P\u00e2rvan, Mioriticul la Blaga. Suntem \u2013 metaforiza g\u00e2nditorul \u2013 o lume de navigatori ai uscatului, a spus cineva, g\u00e2ndindu-se la p\u0103storit. Linia dreapt\u0103 este a \u201eprisosului de putere care stric\u0103 echilibrul\u201d<\/em> (la Eminescu, \u00een manuscrise, n.n.; Linia rotatorie e a cercului ce se \u00eenchide).(64)<\/sup><\/p>\n

    \u00a0\u00cencheind Logica<\/strong> sa proprie a categoriilor (Dou\u0103zeci \u015fi \u015fapte de trepte ale realului<\/strong>, 1999) Noica \u00eensu\u015fi \u00ee\u015fi contura Epilogul cu Unda<\/strong>, scriind: \u201eUnda str\u0103bate toate categoriile trecute: e \u015fi stare \u015fi mi\u015fcare, \u015fi identitate \u015fi alteritate. Dup\u0103 cum e laolalt\u0103 unitate, pluralitate, totalitate. Orice \u00eentruchipare real\u0103 \u0163inea, implicit e drept, de toate categoriile laolalt\u0103. Dar unda le desf\u0103\u015foar\u0103 explicit \u015fi trece dincolo de ele<\/strong>. E ceea ce se distribuie f\u0103r\u0103 s\u0103 se \u00eempart\u0103; e concentra\u0163ia<\/strong> \u00een expansiune<\/strong>, este fiin\u0163a \u00een devenire<\/strong>; este Unu \u015fi Multiplu laolalt\u0103; este fel de a fi \u015fi de a nu fi<\/strong>, geneza \u015fi extinc\u0163iune, transmisiune de altceva, care nu e dec\u00e2t transmisiune de sine; e vehicul cu drum cu tot <\/strong><\/em>(precum Conceptul la Hegel, n.n.). Din tot tabloul categoriilor tradi\u0163ional, numai limita\u0163ia<\/strong> ce nu limiteaz\u0103 mai poate spune ceva despre ea<\/strong> (\u2026) cine \u015ftie ce categorii ale complemen-tarit\u0103\u0163ii,<\/strong> ale lui aci<\/strong> \u015fi peste tot<\/strong>, ale lui acum<\/strong> \u015fi oric\u00e2nd<\/strong>\u201d<\/em>(65)<\/sup><\/p>\n

    Iat\u0103, a\u015fadar, cum se r\u0103sfr\u00e2ng razele de lumin\u0103, influen\u0163ele benefice, modelatoare ale lui Eminescu. Ne-o spune Noica \u00eensu\u015fi: \u201eNota\u0163iile lui Eminescu sunt abrupte, de cele mai multe ori. Nu au \u015fi nu pot s\u0103 aib\u0103 \u00eenl\u0103n\u0163uire. Magia lor o d\u0103 tocmai faptul c\u0103 stau a\u015fa, \u00eenv\u0103lm\u0103\u015fite, ca o via\u0163\u0103 de om<\/strong>, ca un \u201ePrisos\u201d de con\u015ftiin\u0163\u0103<\/strong>. Dar magia g\u00e2ndului lor, \u00eentocmai ca al variantelor poetice din manuscrise, o d\u0103 deopotriv\u0103 faptul c\u0103 ele se re- iau\u201d <\/em>(de ex. ideea dezechilibrului pe care \u00eel aduce voin\u0163a, n.n.).<\/p>\n

    Noica a r\u0103mas fidel \u201eneobi\u015fnuitei lec\u0163ii eminesciene<\/strong>\u201d<\/em>(!), cu speran\u0163a readucerii \u201epiet\u0103\u0163ii fa\u0163\u0103 de cultur\u0103<\/strong>\u201d<\/em>, \u00een cultura noastr\u0103 actual\u0103.<\/p>\n

    Autoarea acestei adev\u0103rate judec\u0103\u0163i tinere<\/strong> a Operei sihastrului de la P\u0103ltini\u015f, care insist\u0103 asupra \u201eminun\u0103rii<\/strong>\u201d<\/em> lui Noica \u00een fa\u0163a universului ________________________<\/p>\n

    64. <\/sup>Ibidem, Un miracol al culturii rom\u00e2ne\u015fti<\/em>, p. 24-25.<\/p>\n

    65. <\/sup>C.Noica, Dou\u0103zeci \u015fi \u015fapte trepte ale realului<\/em>, p. 146.<\/p>\n

    aparent haotic al manuscriselor eminesciene (ca de altfel \u00eentregului constant genial al poetului nepereche n.n.) \u00ee\u015fi \u00eensu\u015fe\u015fte integral aprecierea: ca \u015fi Goethe pentru germani, \u201eEminescu este con\u015ftiin\u0163a mai bun\u0103<\/em><\/strong>\u201d<\/em>. Caietele sale te petrec prin at\u00e2tea lumi ale g\u00e2ndului sau ale inimii, \u00eenc\u00e2t p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 \u0163i se \u00eent\u00e2mpl\u0103 s\u0103 vezi cum, ceea ce voiai uneori s\u0103 spui, st\u0103 mai bine spus acolo<\/strong>. C\u00e2nd unui popor i se face un asemenea dar, trebuie s\u0103 \u015ftie s\u0103-l primeasc\u0103, cu tinerii lui cu tot.<\/strong>(66)<\/sup><\/p>\n

    Urm\u0103rirea discursului nicasian din aproape \u00een aproape, nu descum-p\u0103ne\u015fte, nu tulbur\u0103 construc\u0163ia cristalin\u0103 a exegezei adresate de Emanuela Biru unuia dintre cei mai ad\u00e2nci filosofi ai Europei de sec. XX. Dimpotriv\u0103, judec\u0103\u0163ile analizei converg c\u0103tre judec\u0103\u0163ile sintetice ale concluziilor (care obligatoriu, sunt tot de factur\u0103 nicasian\u0103 n.n.) de felul: Func\u0163ia lui Eminescu \u00een cultura noastr\u0103 are sensul universalului<\/strong> (a se vedea<\/strong> \u015fi lucrarea marelui nostru indianist Sergiu Al. George \u2013 Arhaic \u015fi universal<\/strong> -1981, n.n.). (67)<\/sup> Sunt revelatorii, pentru exegeta din \u015ecoala filosofic\u0103 de la Ia\u015fi, cele 2 texte referitoare la Archaeus<\/strong> (Ms. 2268, filele 70-75; \u015fi Ms. 2269). Profund filosofic ca \u015fi textul discutat, Emanuela Biru scrie: \u201e\u00cen vreme ce MS. 2269 ne relev\u0103 invaria\u0163ia Sinelui<\/strong> sau \u201ep\u0103strarea ipseit\u0103\u0163ii\u201d (Sine, \u00censu\u015fi, as Selbe) oric\u0103rui fiind<\/strong> sau existent (sciende), identitatea acestuia de sine<\/strong>, cu sine, \u00een sine; cel\u0103lalt, adic\u0103 Ms. 2268 se refer\u0103 la \u201ejignirea<\/strong> Archaeusului\u201d. \u00cen ambele nu poate fi vorba de influen\u0163a lui Paracelsus sau Van Helmont, ci mai cur\u00e2nd de cea a romanticilor germani Schelling, Schopenhauer<\/em>.\u201d<\/em>(68)<\/sup> Autoarea asum\u0103, cu deplin\u0103 obiectivitate, constatarea din studiul nostru, \u201eMetafizica lui Eminescu<\/strong>\u201d<\/em> (\u201eConvorbiri literare\u201d<\/em> \u2013 1999) ceea ce nu poate dec\u00e2t s\u0103 ne dea o bucurie superioar\u0103, c\u00e2nd spunem: \u201eTrebuie v\u0103zute \u00een corela\u0163ia lor, cele 2 teme: \u201esinea aceea mai ad\u00e2nc\u0103 a fiec\u0103rui lucru\u201d \u015fi \u201ejignirea, iritarea, arheului\u201d<\/em>, ca \u201eie\u015firea din matc\u0103\u201d, \u201eabordarea fiin\u0163ei proprii\u201d, a \u201elegii ontologice\u201d \u2013 tem\u0103 care se poate \u00eent\u00e2lni la Eminescu \u00een mai multe locuri, dar mai ales \u00een: Miron \u015fi frumoasa f\u0103r\u0103 corp; Mu\u015fat \u015fi ursitoarele; Luceaf\u0103rul; S\u0103rmanul Dionis<\/strong> etc. Aceasta este, de altfel, obsesia, tema de preferin\u0163\u0103 a ontologiei lui Eminescu, cea a unit\u0103\u0163ii dintre posibilitate \u015fi realitat<\/strong>e\u201d<\/em> (69)<\/sup><\/p>\n

    \u00cencheierea c\u0103r\u0163ii de care ne ocup\u0103m, str\u00e2nge \u201eintertextualitatea\u201d <\/em>geografiei eidetice, relevante \u00een prima parte \u015fi \u201eintratextualitatea\u201d<\/em> scrierilor nicasiene ca \u00eentr-o sintez\u0103 a elabora\u0163iei integrale: \u201eContextul Devenirii \u00eentru fiin\u0163\u0103 pornind de la cugetarea tradi\u0163ional\u0103\u201d<\/em><\/strong>. Autoarea ________________________<\/p>\n

    66. <\/sup>Ibidem<\/strong>, p. 48.<\/p>\n

    67. <\/sup>Emanuela Biru, Constantin <\/strong>\u00a0Noica \u00een context european<\/strong>, 2004, p. 210.<\/p>\n

    68. <\/sup>C. Barbu, Eminescu \u2013 Poezie \u015fi Nihilism, <\/strong>Pontica, 1991, p. 34.<\/p>\n

    69. <\/sup>Emanuela Biru, Op. cit<\/strong>., p. 212.<\/p>\n

    \u00a0<\/sup>\u00a0precizeaz\u0103, pentru noi to\u0163i c\u0103: \u201e\u00eentre anii 1950 \u015fi 1980, Noica \u015fi-a edificat ontologia pe axul prepozi\u0163iei \u00eentru<\/strong>, mi\u015fc\u00e2ndu-se \u00eentre Goethe (\u201edevenirea \u00eentru fiin\u0163a tr\u0103it\u0103\u201d) \u015fi Hegel (\u201edevenirea \u00eentru devenirea proclamat\u0103\u201d) prin\u00a0 strunga \u201esentimentului rom\u00e2nesc al fiin\u0163ei<\/strong>\u201d pe care l-a afundat, ca nimeni altul, \u00een logica synalethismului, a adeveririi \u00eentemeiate<\/strong>. Este o coeren\u0163\u0103 sui generis, cea mai solid\u0103 din filosofia european\u0103 a sec. XX<\/em>.(70)<\/sup><\/p>\n

    Nu ne r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t s\u0103 salut\u0103m \u00eentreaga demonstra\u0163ie a autoarei, s\u0103 l\u0103ud\u0103m efortul \u015fi talentul ei de a ne revela pe adev\u0103ratul Noica \u2013 biruitor al \u201eclonelor\u201d<\/em> de azi \u015fi de peste timp, precum alt\u0103dat\u0103 miticul Hercule, care \u00eenfr\u00e2ngea pluralul nociv al \u201ecapetelor\u201d<\/em> Hydrei din Lerna, spre eterna bun\u0103 lucrare a Spiritului.<\/p>\n

    Tudor GHIDEANU<\/strong><\/p>\n

    \u00a0Ia\u015fi- august 2004\u00a0\u00a0\u00a0 <\/strong><\/p>\n

    \n
    \n
    \n

    1<\/a> Emanuela Biru, Constantin Noica \u00een context\u00a0 european<\/em>., p. 45.<\/p>\n

    2.<\/sup> Ibidem, p. 47.<\/p>\n

    prefa\u0163\u0103 la lucrarea\u00a0Constantin Noica \u00een context european, \u00a0autor\u00a0<\/strong>Emanuela-Carmen Biru, editura Mu\u015fatinia 2004<\/p>\n

    \n

    Revista Melidonium<\/a><\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

      Comprehensiune \u00a0\u015fi explicare Aidoma lui Empedocle, care \u015fi-a urcat mereu Etna lui, p\u00e2n\u0103 la dispari\u0163ie, asemenea lui Heidegger, care [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3,6],"tags":[],"class_list":["post-16190","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-linkuri-externe"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16190","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16190"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16190\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":16194,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16190\/revisions\/16194"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16190"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16190"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16190"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}