![\"\"](\"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2013\/04\/POVOD-2.jpg\")
<\/p>\n<\/p>\n
Nu, nu este vorba de \u2019Partajul\u2019 de la Yalta al lui Arthur Conte, este un g\u00e2nd cu trimitere la \u0163int\u0103, un g\u00e2nd indus de spectacolul dezolant oferit de o dram\u0103 sc\u0103pat\u0103 de sub control pe toboganul tragediei, o dram\u0103 care, dac\u0103 stau s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc mai bine, vizeaz\u0103 absurdul.<\/p>\n
Este o p\u0103rere strict personal\u0103 despre evenimentele care se desf\u0103\u015foar\u0103 galopant \u00een s\u00e2nul unei familii, evenimente care vizeaz\u0103 doi oameni \u00eenc\u0103 tineri, al\u0103turi de doi copii, b\u0103rba\u0163i \u00een devenire, doi oameni care se scald\u0103 \u00een apele \u00eentotdeauna tulburi, ale separ\u0103rii, ale divor\u0163ului. Mai mult, doi prieteni mari \u015fi doi copii \u00eendr\u0103gi\u0163i, a\u015fa zi\u015fii\u00a0 \u2019un fel de nepo\u0163i\u2019, cum singuri s-au aciuat \u00een limbajul rela\u0163iilor dintre noi.<\/p>\n
Am amintit de un g\u00e2nd indus. Da, m-am pomenit r\u0103scolind amintiri, oprindu-m\u0103 \u00een mijlocul unui spectacol darg mie, hulit la un moment dat, Cenaclul Flac\u0103ra. M-a atras, la timpul s\u0103u, repertoriul, bogat \u00een teme stringente,\u00a0 \u00een versuri, \u00een muzic\u0103, \u00een interpretare. Acolo am poposit ascult\u00e2nd o voce ginga\u015f\u0103, ca de copil, interpret\u00e2nd versurile lui P\u0103unescu din Partajul. Acel c\u00e2ntec transmitea, cu o simplitate dezarmant\u0103, sentimentul disperat al separ\u0103rilor.<\/p>\n
Voi \u00eencerca s\u0103 citez din memorie c\u00e2teva idei care str\u0103bat un mesaj de luat \u00een seam\u0103. \u2019…Urmeaz\u0103 partajul juridic…Cum toate se-mpart pe din dou\u0103\/ D\u0103-mi noapte \u015fi ia numai zi\/ D\u0103-mi moartea \u015fi tu \u0163ine via\u0163a\/ Partaj echitabil spre-a fi…Dar ultimul lucru din toate\/ Pe mine te rog s\u0103 m\u0103 iei…<\/em>\u2019 Frumos, dac\u0103 \u00eel ascul\u0163i doar, zguduitor, dac\u0103-l asociezi cu o poveste real\u0103.<\/p>\n C\u00e2nd vrei s\u0103 depeni o poveste \u00een mod telegrafic, nu este u\u015for s\u0103 te hot\u0103r\u0103\u015fti de unde s\u0103 \u00eencepi \u015fi c\u00e2t de mult s\u0103 te implici. \u00cen fond, este vorba de o selec\u0163ie, prin care, pozi\u0163ia ta de autor te face s\u0103 crezi c\u0103 po\u0163i t\u0103ia \u00een carne vie, c\u0103 e\u015fti singurul care hot\u0103r\u0103\u015fte, c\u0103 cititorul este obligat s\u0103 accepte ca un tot textul ciop\u00e2r\u0163it cu bun\u0103 \u015ftiin\u0163\u0103 de tine, din motive evidente de logic\u0103 scriitoriceasc\u0103, ca s\u0103 nu-i spun economic\u0103.<\/p>\n Ce te faci \u00eens\u0103 dac\u0103, volens-nolens, fiind o poveste real\u0103, printre cititori s-or pomeni chiar persoanele care \u0163i-au furnizat, cu voie, sau f\u0103r\u0103 voie, datele complete?! In fa\u0163a lor, m\u0103 refer la cei mari, oricum n-ai cum s\u0103 ie\u015fi cu m\u00e2inile curate. \u015ei cum ar putea fi altfel c\u00e2nd zeci de ani ai fost prietenul necontestat al familiei \u015fi, deodat\u0103, ca \u00een orice divor\u0163, ai ajuns s\u0103 fii partajat, ca orice obiect considerat \u2019strict necesar\u2019 pentru fiecare din cei doi beligeranti. Deodat\u0103, nu mai pop\u0163i fi impar\u0163ial, nu mai po\u0163i fi dec\u00e2t prietenul unuia \u015fi du\u015fmanul celuilalt. Absurd!<\/p>\n Dar \u015fi absurdul acesta nu este totu\u015fi unul absolut. Dac\u0103 pui la socoteal\u0103 \u015fi rela\u0163ia de prietenie cu cei doi prunci, cau\u0163i f\u0103r\u0103 s\u0103 vrei un superlativ \u015fi pentru absurdul absolut. Doi prunci minuna\u0163i, \u00eenc\u0103 de c\u00e2nd umblau de-a bu\u015filea, iste\u0163i foc, frumo\u015fi, prieteno\u015fi, purt\u00e2nd \u00een ei, \u00eemp\u0103r\u0163ite fr\u0103\u0163e\u015fte, genele \u00a0preluate de la p\u0103rin\u0163i, nu oricum, ci pe alese: inteligen\u0163\u0103, memorie, profesionalism, ambi\u0163ie. Nu sunt vorbe de complezen\u0163\u0103. Dac\u0103 povestirea nu se va zg\u00e2rci cu micile abateri din lumea \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor, s-ar putea ca la un moment dat s\u0103 se transforme \u00eentr-un rechizitoriu la adresa beligeran\u0163ilor. \u015ei atunci?!<\/p>\n Dac\u0103 Dumnezeu a inventat prietenia, atunci trebuia s-o \u00eenzestreze \u015fi cu mijloacele necesare ap\u0103r\u0103rii. Dup\u0103 cum se prezint\u0103 lucrurile pe p\u0103m\u00e2nt, acest lucru nu s-a \u00eent\u00e2mplat. Din p\u0103cate! Cum po\u0163i da un sfat unuia din cei doi f\u0103r\u0103 ca s\u0103 fii ostracizat de cel\u0103lalt? \u015ei apoi, dac\u0103 toat\u0103 \u00eenver\u015funarea cu care intr\u0103 \u00een lupt\u0103 cei doi s-ar \u00eendrepta doar \u00eenspre c\u00e2\u015ftigarea unor fo\u015fti prieteni pe post de alia\u0163i, c\u0103ci de!, scopul scuz\u0103 mijloacele, \u015fi nu ar urm\u0103ri, cu aceea\u015fi \u00eenver\u015funare, c\u00e2\u015ftigarea b\u0103t\u0103liei \u015fi \u00een tab\u0103ra pruncilor, total\u0103, sau m\u0103car \u00een partaj, groaznic cuv\u00e2nt!, ar mai fi cum ar fi. Orice se poate partaja dar nu \u015fi copiii! \u015ei colac peste pup\u0103z\u0103, dac\u0103 se mai ia \u00een considerare \u015fi aportul neprecupe\u0163it al unor rude, ignorate \u00een mare m\u0103sur\u0103, dar reactivate ex abrupto la declan\u015farea ostilit\u0103\u0163ilor, gata s\u0103 ia parte activ\u0103 la t\u0103r\u0103boiul \u2019clanului\u2019 respect\u00e2nd cu sfin\u0163enie legile nescrise ale acestui cuv\u00e2nd oribil, atunci, atunci ce s\u0103 mai spun?!<\/p>\n Povestea la care m\u0103 refer, dac\u0103 poveste i se poate spune, e drept, nu a erupt ca un vulcan. Starea de vulcan stins este ceva inevitabil \u00een orice poveste de dragoste, \u00een orice rela\u0163ie de cuplu. Dar cum ar fi s\u0103 te preg\u0103te\u015fti suflete\u015fte pentru un astfel de start, c\u00e2nd \u00een fa\u0163a ta, inima, creierul, dorin\u0163a, nu v\u0103d dec\u00e2t fete morgane, c\u00e2nd pleopele raspund unor comenzi ne\u015ftiute \u015fi se \u00eenchid aduc\u00e2nd \u00een prim plan \u2019orbul\u2019 \u00eendr\u0103gosti\u0163ilor?! Fizicienii sus\u0163in legea atractiei dintre contraste. P\u0103i legea asta guverneaz\u0103, ca nic\u0103ieri poate, \u00een \u00a0rela\u0163iile dintre oameni, iar cazul eroilor mei este mai mult dec\u00e2t elocvent. A comenta la concret a\u015fa ceva ar \u00eensemna s\u0103 te arunci cu capul \u00een pr\u0103pastie crez\u00e2nd c\u0103 faci un bine altora ar\u0103t\u00e2ndu-le pericolul la care s-ar expune. Dar nici cu firea mea nu mi-e ru\u015fine! Probabil c\u0103 o voi face, totu\u015fi!<\/p>\n In general se sustine c\u0103 tocmai contrastele asigur\u0103 echilibrul \u00eentr-un cuplu. Se completeaz\u0103. A\u015fa o fi atunci c\u00e2nd no\u0163iunea de contrast nu vizeaz\u0103 extremele. Dar ce te faci c\u00e2nd polii opu\u015fi sunt at\u00e2t de dep\u0103rta\u0163i \u00eenc\u00e2t nici o for\u0163\u0103 nu-i poate apropia? Probabil c\u0103, un timp, graviteaz\u0103 \u00een jurul planetei Dorin\u0163\u0103, se men\u0163in la o distan\u0163\u0103 oscilant\u0103, se apropie, se dep\u0103rteaz\u0103, dar nu scap\u0103 de centrifug\u0103 \u015fi nici de gravita\u0163ie. E ceva care satisface, \u00een majoritatea cazurilor, condi\u0163ia de cuplu. Nici sufocant de aproape, nici eliberator de departe. Rar se \u00eent\u00e2mpl\u0103, dar se \u00eent\u00e2mpl\u0103 totu\u015fi, ca for\u0163a gravita\u0163iei exercitat\u0103 de Dorin\u0163\u0103 s\u0103 creasc\u0103 brusc iar cei doi poli s\u0103 se pomeneasc\u0103 \u00eembr\u0103\u0163i\u015fa\u0163i pe planet\u0103. Mai des, aceast\u0103 gravita\u0163ie sufer\u0103 o diminuare iar centrifuga \u00ee\u015fi intr\u0103 \u00een drepturi \u015fi-i catapulteaz\u0103 \u00een spa\u0163iul liber, acolo unde memoria se pierde, dar mai grav, ra\u0163iunea cuplului, a familiei. Da, a familiei, c\u0103ci despre ce fel de familie mai poate fi vorba c\u00e2nd pruncii nu mai sunt lua\u0163i \u00een seam\u0103 dec\u00e2t, eventual, ca posibili alia\u0163i, ai unuia, sau ai altuia.<\/p>\n S-a \u00eent\u00e2mplat \u00eenainte de ceea ce obi\u015fnuim s\u0103 numim revolu\u0163ie, cu vreo doi ani, c\u00e2nd b\u0103tr\u00e2nii sperau ca pe vremea c\u00e2nd \u00eei a\u015fteptau pe americani, iar tinerii, \u00eencorseta\u0163i \u00een constr\u00e2ngeri, \u00eencepeau s\u0103 se complac\u0103 \u00een ceea ce dup\u0103 revolu\u0163ie s-a definit, \u015fi nu r\u0103u, ca stare de lehamite.<\/p>\n Ea, o pu\u015ftoaic\u0103 b\u0103t\u0103ioas\u0103, zgomotoas\u0103 \u00een manifest\u0103ri, hot\u0103r\u00e2t\u0103 s\u0103 \u00eenving\u0103 insuccesul de la Timi\u015foara, prin bun\u0103voin\u0163a unui om de bine, o cuno\u015ftin\u0163\u0103 a tat\u0103lui ei, a poposit \u00een capital\u0103 \u015fi s-a angajat laborant la o unitate cu laboratoare de analiz\u0103, la laboratorul de fizic\u0103. A dat examen la Chimie, la seral, la Politehnic\u0103, \u015fi a reu\u015fit. Inteligent\u0103, bine preg\u0103tit\u0103 din liceu, cu o memorie excelent\u0103, inventiv\u0103, ordonat\u0103, foarte muncitoare, a refuzat propunerea omului de bine de a trece la laboratorul de chimie pe care-l conduceam. Motivul? Auzise c\u0103-s un c\u0103pc\u0103un! P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, urm\u00e2nd calea ra\u0163iunii, student\u0103 la chimie, a \u2019acceptat\u2019 transferul, mai ales c\u0103, la fizic\u0103 reu\u015fise, prin prea mult\u0103 ini\u0163iativ\u0103, s\u0103 tulbure apele lini\u015ftite ale lui \u2019far-niente\u2019 care, dup\u0103 vasta-i experien\u0163\u0103, domnea acolo.<\/p>\n Am cunoscut \u015fi eu beneficiile acelei ini\u0163iative, dar c\u0103pc\u0103un fiind, am estompat elanul ei nest\u0103vilit, am reu\u015fit, oarecum, s\u0103-i reduc decibelii din voce \u015fi, \u00een final, s\u0103 beneficiez de munca unei laborante con\u015ftiincioase, gata s\u0103 trag\u0103 tare la nevoie, sau s\u0103 solicite includerea \u00een orice activitate de laborator legat\u0103 de dezvoltare, de metode noi.<\/p>\n A terminat cu brio facultatea, s-a \u00eencadrat inginer, s-a apucat s\u0103 fac\u0103 ordine solicit\u00e2ndu-mi r\u0103bdarea la maximum, s-a luat la har\u0163\u0103 cu fostele colege de pe noua pozi\u0163ie de conduc\u0103tor de colectiv, \u015fi-a rec\u0103p\u0103tat decibelii tempera\u0163i de mine, ce mai!, mi-a cam pus colectivul \u00een cap. Una peste alta, a reu\u015fit \u00een tot ce \u015fi-a propus.<\/p>\n Anii au zburat, eu am \u00eenceput s\u0103 am ceva probleme cu civilii, s\u0103tul de prezen\u0163a unui exemplar tipic de informator, so\u0163ie de ofi\u0163er de securitate, una Anca \u015fi nu mai \u015ftiu cum, scleroza probabil, am \u00eenceput s\u0103 visez la plecare. Anca, visa \u015fi ea s\u0103-mi ia locul. S\u0103rmana, era ceva care pe vremea mea, \u00een gura profesorilor de liceu, suna: tuf\u0103 de Vene\u0163ia! Nu puteam for\u0163a plecarea neav\u00e2nd realizat\u0103, \u00eenc\u0103, v\u00e2rsta pension\u0103rii. Amenin\u0163\u0103ri cu retragerea accesului la uzin\u0103, anularea pa\u015faportului, \u015fi toate aceste \u00eencuraj\u0103ri pentru cazul c\u00e2nd nu-mi convingeam fiica s\u0103 divor\u0163eze de a\u015fa zisul disident. Omul \u00ee\u015fi depusese cu ani \u00een urm\u0103 o cerere de plecare definitiv\u0103 \u00een Germania. N-a plecat nic\u0103ieri iar eu trebuia s\u0103 pl\u0103tesc un gest, pentru acele vremuri, iresponsabil. Uzina era in capul meu \u015fi nu mai aveam nevoie s\u0103 fiu prezent ca s\u0103 \u015ftiu c\u0103 mergea prost. De pa\u015faport nu mai beneficiam nici a\u015fa, mul\u0163umit\u0103 fo\u015ftilor mei colegi de la cercetare. Ce vremuri!<\/p>\n A\u015fa am ajuns \u00een \u201987, cu realiz\u0103ri, cu necazuri, cu decibeli vocali, cu sup\u0103r\u0103ri \u015fi \u00eemp\u0103c\u0103ri. Zv\u0103p\u0103iata mai avea un obicei care m\u0103 intriga. \u00cen mers, cu privirea aruncat\u0103 peste um\u0103r, urm\u0103rea efectul st\u00e2rnit de mi\u015fc\u0103rile provocatoare ale fundului. Am aten\u0163ionat-o, \u00een mod delicat, c\u00e2t de delicat puteam eu s-o fac \u00een calitatea mea de c\u0103pc\u0103un.<\/p>\n \u201eCe-i \u015fefu, chiar trebuie s\u0103-mi strica\u0163i cheful cu orice pre\u0163? Chiar nu v\u0103 ajunge c\u00e2t sta\u0163i \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat cu aparatele astea reci \u015fi f\u0103r\u0103 suflet? Suntem aici o armat\u0103 de fete dr\u0103gu\u0163e \u015fi nu catadicsi\u0163i s\u0103 s\u0103lta\u0163i \u015fi Dumneavoastr\u0103 o privire mai cald\u0103, mai \u015fugubea\u0163\u0103. \u015ei acas\u0103 tot despre aparate discuta\u0163i? Trebuie s\u0103-i spun Paulei s\u0103 v\u0103 mai educe pu\u0163in…La Cercetare am auzit c\u0103 era\u0163i mai accesibil, mai \u2019sociabil\u2019…\u201d<\/p>\n \u201eN-am \u015ftiut c\u0103 mai ai timp \u015fi pentru culegere de informa\u0163ii. \u00cen societate m-am descurcat bini\u015for, \u00eenc\u0103 de pe vremea c\u00e2nd eram elev. Aici, aici este altceva…\u201d<\/p>\n \u201eAm \u00een\u0163eles. Aici v\u0103 impune\u0163i s\u0103 fi\u0163i moroc\u0103nos ca s\u0103 nu v\u0103 \u015ftirbi\u0163i autoritatea. O singur\u0103 dat\u0103 a\u0163i fot dr\u0103gu\u0163. S-a \u00eent\u00e2mplat minunea s\u0103 n-ave\u0163i chef de lucru \u015fi ne-a\u0163i povestit tot felul de peripe\u0163ii din Africa. Da, era\u0163i alt om. Ar trebui s\u0103 scrie\u0163i. Ave\u0163i talent de povestitor…\u201d<\/p>\n \u201eTalentu-i o treab\u0103 relativ\u0103. Pentru povestit, pentru scris, trebuie s\u0103 ai timp, lini\u015fte \u015fi s\u0103 te afli \u00eentr-un loc \u015fi \u00eentr-un moment anume…\u201d<\/p>\n \u201e\u015ei \u015fedin\u0163ele de partid v\u0103 ofer\u0103 \u015fi timpul, \u015fi lini\u015ftea \u015fi locul, ca s\u0103 nu mai spun de momentul potrivit?!\u201d<\/p>\n \u201eCe vrei s\u0103 spui?!\u201d<\/p>\n \u201eP\u0103i, v-am v\u0103zut tot not\u00e2nd ceva \u00een carne\u0163elul secret \u015fi l-am frunz\u0103rit un pic. L-a\u0163i l\u0103sat pe birou c\u00e2nd v-a chemat \u015eeful cel Mare. Era plin de schi\u0163e cu cai \u015fi ceva versuri…\u201d<\/p>\n \u201eAi \u00eenc\u0103lcat pragul \u00eencrederii pe care o aveam \u00een tine. Ai noroc! Dac\u0103 m\u0103 prindeai \u00eentr-o form\u0103 mai bun\u0103, te-a\u015f fi dat afar\u0103, \u00eenso\u0163it\u0103 de un nor de decibeli sc\u0103pat de sub control. S\u0103 nu mai faci niciodat\u0103 a\u015fa ceva cu nimeni. E o problem\u0103 de educa\u0163ie, pe de o parte, \u015fi de intimitate, pe de alt\u0103 parte. Bine, po\u0163i pleca!\u201d<\/p>\n \u201eMi-a pl\u0103cut poezia \u2019M\u0103 cheam\u0103 marea\u2019. Citez din memorie: \u2019M\u0103 cheam\u0103 marea\/ Nu vrei s\u0103 mergem am\u00e2ndoi?\/ Chiar de-o fi toamn\u0103, iarn\u0103-n toi,\/ S\u0103-i simt suflarea.\u2019 Etc.,etc…\u201d<\/p>\n \u201e\u015ei a continua aceast\u0103 discu\u0163ie, \u0163ine tot de educa\u0163ie. Gata!\u201d<\/p>\n \u201eBine! M-am uitat \u00een carne\u0163el ca s\u0103 v\u0103d dac\u0103 sunte\u0163i informator. \u0102\u015ftia tot noteaz\u0103 pe la \u015fedin\u0163e. M-am lini\u015ftit.\u201d<\/p>\n \u201eNu! \u0103\u015ftia nu cred c\u0103 noteaz\u0103 \u00een v\u0103zul lumii. Sunt mai perfizi!…\u201d<\/p>\n \u201e\u015ei mie mi s-a propus un angajament. Doamne, ce m-am speriat! Le-am spus c\u0103 \u00a0nu fac a\u015fa ceva f\u0103r\u0103 voia tat\u0103lui meu \u015fi am \u00eenceput s\u0103 pl\u00e2ng. M-au l\u0103sat \u00een pace…\u201d<\/p>\n \u201eBine, bine! Acum chiar c\u0103 te rog s\u0103 pleci. Am ceva urgent de f\u0103cut…\u201d<\/p>\n \u201eBine,…bine! vorba Dumneavoastr\u0103…\u201d<\/p>\n Cam asta era ea \u015fi a\u015fa a r\u0103mas p\u00e2n\u0103-n \u201989 c\u00e2nd i-am p\u0103r\u0103sit. \u015etiam c\u0103 va r\u0103zbate \u00een via\u0163\u0103. \u00cel cuno\u015fteam bine pe tat\u0103l ei de pe \u015fantier \u015fi \u00eemboldit \u015fi de omul de bine, \u015feful nostru, am \u00eencurajat cu stoicism drumul ei spre afirmare. Nu m-a f\u0103cut de r\u00e2s.<\/p>\n Prin \u201987, dac\u0103 nu m\u0103 \u00een\u015fel, dup\u0103 o excursie organizat\u0103 \u00a0de cei de la Cercetare, a intrat val-v\u00e2rtej \u00een camera terminalului calculatorului Coral \u015fi cu sufletul la gur\u0103 mi-a dep\u0103nat povestea unei \u2019mari iubiri\u2019, consolidate \u00een excursie, cu un tip \u2019mi\u015fto\u2019, cu dou\u0103 facult\u0103\u0163i la activ, cu, ce mai! cu de toate, cu data c\u0103s\u0103toriei stabilit\u0103 \u015fi cu invita\u0163ia de a participa. Am z\u00e2mbit aprobativ, cu g\u00e2ndul la f\u0103tuca zv\u0103p\u0103iat\u0103 care, nu de mult, aducea \u00een discu\u0163ie roman\u0163a ce o tr\u0103ia de la distan\u0163\u0103 cu un oarecare Sandu. \u00cen sinea mea m\u0103 g\u00e2ndeam cu nostalgie la trecut, amintiri care se dep\u0103rteaz\u0103 cu pa\u015fi de uria\u015f de adolescen\u0163\u0103, de tinere\u0163e. O tempora!<\/p>\n S-a m\u0103ritat, dar nu s-a schimbat. Am fost la cununia civil\u0103 \u015fi l-am cunoscut \u015fi pe el. Un t\u00e2n\u0103r dr\u0103gu\u0163, lini\u015ftit, aparent timid, sau doar aparent. L-a un astfel de eveniment n-ai timp s\u0103 observi, s\u0103 analizezi. Au trebuit s\u0103 treac\u0103 vreo doi ani ca s\u0103-mi pot face o p\u0103rere. Oricum, un lucru s\u0103rea \u00een ochi de la prima cuno\u015ftin\u0163\u0103. Doi copii mari, dou\u0103 contraste strig\u0103toare, p\u0103\u015feau \u00een via\u0163\u0103 plini de \u00eencredere.<\/p>\n \u015ei au p\u0103\u015fit. \u00cen \u201989 s-a n\u0103scut prima minune a familiei, un b\u0103iat frumos, care avea s\u0103-i acapareze, \u015fi nu numai pe ei. Ceea ce ast\u0103zi este ignorat, se realizase atunci. Familia lua forma realului, ca un semn parc\u0103 al speran\u0163elor \u00een ceea ce se z\u0103rea la orizont: revolu\u0163ia! Cum s\u0103 negi ast\u0103zi ceea ce mai ieri era strig\u0103tor de evident?! At\u00e2t de evident \u00eenc\u00e2t la doi ani distan\u0163\u0103 se n\u0103\u015ftea a doua minune a familiei. Era anul \u201901, un an binecuv\u00e2ntat pentru familia ast\u0103zi negat\u0103. C\u0103 revolu\u0163ia a fost ce-a fost, c\u0103 speran\u0163ele au fost \u00eengropate \u00een s\u00e2nge nevinovat, dup\u0103 un scenariu tipic KG-bist, importat cu z\u00e2mbetul, ca s\u0103 nu spun r\u00e2njetul, pe buze, de c\u0103tre un vajnic slujitor al sistemului amintit, nu are nimic comun cu drumul neted pe care avansa o familie \u00eemplinit\u0103, renegat\u0103 cu incon\u015ftien\u0163\u0103 azi, la peste dou\u0103 decenii, azi c\u00e2nd \u2019minunile\u2019 nu mai sunt juc\u0103rii, ci doi st\u00e2lpi ai viitorului familiei, dou\u0103 \u2019reu\u015fite\u2019, cum se obi\u015fnuie\u015fte s\u0103 se spun\u0103, dou\u0103 reu\u015fite de prim rang.<\/p>\n Ce familie, fra\u0163ilor?! Familie partajabil\u0103! Ce mare lucru?! Se \u00eent\u00e2mpl\u0103 la tot pasul. \u015ei partajul cum se va face? Cu ceart\u0103, bine\u00een\u0163eles! Dar copiii, ei cum vor fi partaja\u0163i? Tot cu ceart\u0103?! Copiii sunt mari, prematur maturiza\u0163i dar maturiza\u0163i, a\u015fa c\u0103 se vor partaja singuri. C\u0103 nu-i simplu, cui \u00eei pas\u0103? Cui \u00eei pas\u0103 c\u0103 vor trebui s\u0103-\u015fi \u00eempart\u0103 sufletul \u00eentre p\u0103rin\u0163i?!<\/p>\n P\u00e2n\u0103 acum, ace\u015fti copii pronun\u0163au cuv\u00e2ntul \u2019p\u0103rin\u0163i\u2019 conferindu-i greutate, respect. Dac\u0103 le propuneai ceva, auzeai cum la unison se refereau la ce vor spune p\u0103rin\u0163ii, acest plural monolit, nedisociabil. Niciodat\u0103 nu i-am auzit referindu-se la mama, sau la tata. Suna at\u00e2t de frumos cuv\u00e2ntul \u2019p\u0103rin\u0163i\u2019 \u00een gura lor. \u015ei apoi, sufletul nu este partajabil! La asta s-a g\u00e2ndit cineva? Se pare c\u0103 nu! Sufletul nu se poate tran\u015fa cu barda \u015fi oferi pe buc\u0103\u0163i. A, c\u0103 se gudurau pe l\u00e2ng\u0103 unul sau altul pentru a ob\u0163ine cine \u015ftie ce dintr-o lovitur\u0103 bine ochit\u0103, asta nu are nimic \u00een comun cu partajul. Erau copii \u015fi se purtau ca atare. Oricare dintre beligeran\u0163i ar \u00eencerca s\u0103 se sprijine pe astfel de scene din \u2019trecut\u2019, s-ar \u00eemb\u0103ta cu ap\u0103 rece.<\/p>\n Copiii, mici sau mari, nu concep desp\u0103r\u0163irea p\u0103rin\u0163ilor \u015fi sufer\u0103, mai mult sau mai pu\u0163in \u00een v\u0103zul lumii, c\u00e2nd familia se destram\u0103. Ideea c\u0103 sunt mari \u015fi ca atare capabili s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103, este gre\u015fit\u0103 din start. Suferin\u0163a \u00eei macin\u0103 \u015fi, la un moment dat, r\u0103zbe\u015fte la suprafa\u0163\u0103 sub forma acuza\u0163iei. \u015ei, poate fi ceva mai dureros dec\u00e2t acuza\u0163ia propriilor copii? Cine nu se g\u00e2nde\u015fte \u015fi la acest aspect, gre\u015fe\u015fte amarnic.<\/p>\n Scenariul dup\u0103 care se desf\u0103\u015foar\u0103 acest proces al desp\u0103r\u0163irii, numit ostentativ de mine \u2019partaj\u2019, este un fel de medie a scenariilor nescrise dar tr\u0103ite \u015fi retr\u0103ite, mereu \u00eens\u0103 cu preten\u0163ia c\u0103 ar fi ceva aparte, unic \u00een felul s\u0103u, rezultatul unei explozii, al unui salt calitativ inerent \u00een procesele de acumulare cantitativ\u0103, al nepotrivirii. Este ca o scuz\u0103, o justificare dat\u0103 inerentei \u00eentreb\u0103ri: dup\u0103 at\u00e2ta timp?! \u00cen cazul de fa\u0163\u0103, dup\u0103 aproape dou\u0103 decenii, ani pres\u0103ra\u0163i cu bucurii \u015fi necazuri, cele din urm\u0103, uneori, datorate unor imicstiuni ale rudelor, \u00eentotdeauna pres\u0103rate cu inten\u0163ii bune dar nu \u015fi cu tact. Rude, de multe ori doar tolerate, dac\u0103 nu chiar ignorate, dar gata oric\u00e2nd pentru a da sfaturi radicale \u015fi, evident, deseori p\u0103rtinitoare. Nu sunt vorbe aruncate \u00een v\u00e2nt, ci observa\u0163ii f\u0103cute pe parcursul anilor, rezultat al unei implic\u0103ri involuntare, cea de prieten ales, sau, declarat dac\u0103 vre\u0163i.<\/p>\n Erau tineri, dintr-o alt\u0103 genera\u0163ie, s-au apropiat de noi odat\u0103 cu apari\u0163ia \u2019minunilor\u2019, \u015fi-au adus pruncii ca s\u0103 se laude cu ei, \u015fi aveau de ce, noi, singuri, bucuro\u015fi de oaspe\u0163ii care ne-au umplut casa cu strig\u0103te pline de bucuria vie\u0163ii, am intrat \u00een hor\u0103, juc\u00e2nd rolul unor prieteni \u2019\u00een\u0163elep\u0163i\u2019. Casa noastr\u0103 a devenit, \u00een scurt timp, locul preferat al celor care, peste c\u00e2\u0163iva ani, ne-au avansat la titlul onorific de \u2019un fel de bunici\u2019. Doi copii deosebi\u0163i!<\/p>\n Au \u00eenceput s\u0103 dispute dreptul de a dormi la noi \u015fi cum p\u0103rin\u0163ii \u00ee\u015fi ap\u0103rau \u015fi ei dreptul de a-l avea \u00een prajma lor m\u0103car pe unul, cele trei-patru nop\u0163i care constituiau cota minim\u0103, erau mobilul unor calcule aparte. Cel m\u0103ricel calcula \u00een cap \u015fi strecura cu pricepere mici gre\u015feli de adunare. Cel mic, cu o seriozitate greu de anticipat, folosind degetele pe post de calculator, \u015fi mai ales gropi\u0163ele, demonta cu u\u015furin\u0163\u0103 orice \u00eencercare de tri\u015fare. Acest joc, aparent nevinovat, ne amuza \u015fi ne umplea casa de bucuria vie\u0163ii. Totu\u015fi, de ce s\u0103 nu recunosc, zilele cele mai \u00eemplinite erau cele \u00een care r\u0103m\u00e2neau am\u00e2ndoi. Nu-i simplu s\u0103 aduni anii f\u0103r\u0103 s\u0103 po\u0163i s\u0103 te opre\u015fti \u015fi s\u0103 \u00eencerci s\u0103 umpli via\u0163a doar \u00een doi. \u015ei f\u0103r\u0103 s\u0103 vrei te opre\u015fti la cuvintele ramase in Biblie: \u201eL\u0103sa\u0163i\u00a0 copiii s\u0103 vin\u0103 la mine!\u201d, la care noi modificam cu \u2019s\u0103 vin\u0103 la noi!\u2019<\/p>\n \u015ei copiii au venit la noi, \u015fi nu numai cei doi, mai veneau copiii vecinilor irakieni, veneau \u015fi feti\u0163ele libaneze, vecini lini\u015fti\u0163i \u015fi dornici s\u0103 cultive rela\u0163ii apropiate, civilizate. Da, casa era mereu plin\u0103 de copii, care se urm\u0103reau reciproc, erau gelo\u015fi, \u015fi ca s\u0103 c\u00e2\u015ftige teren, i\u015fi puneau parin\u0163ii s\u0103 trimit\u0103 mici aten\u0163ii. Trebuia s\u0103 ne adapt\u0103m cu fiecare din ei, s\u0103 alegem, mai bine zis, s\u0103 invent\u0103m jocuri, s\u0103 \u00eemp\u0103c\u0103m diferen\u0163ele de opinii legate de v\u00e2rst\u0103, s\u0103 intr\u0103m \u00een hor\u0103, s\u0103 creem atmosfer\u0103. Copiii sunt copii \u015fi, a\u015fa cum am mai spus-o c\u00e2ndva, sunt cea mai mare minune a lumii.<\/p>\n Anii treceau \u015fi nimic nu prevestea \u2019vremurile grele\u2019 ce aveau s\u0103 vin\u0103. Nici pe departe. O atmosfer\u0103 idilic\u0103 real\u0103, sau doar afi\u015fat\u0103?! Dac\u0103 m\u0103 iau dup\u0103 ceea ce aud de la fiecare \u00een parte, acum, m\u0103 \u00eentreb la c\u00e2te \u201dspectacole de teatru\u201d mi-a fost dat s\u0103 particip \u015fi, f\u0103r\u0103 s\u0103 vreau, m\u0103 opresc la Shakespeare \u015fi la vorbele l\u0103sate ca \u00eentr-o sintagm\u0103: \u201dEu nu sunt cel ce sunt\u201d, vorbe care l-au lansat pe Mihai R\u0103dulescu pe urmele \u201dDublei personalit\u0103\u0163i in rena\u015ftere\u201d \u015fi la definirea celebrei sale \u201dDihotomii antonimice\u201d.<\/p>\n Dar prevestirea este una, iar surpriza unui \u2019ex abrupto\u2019, care te dezechilibreaz\u0103, este cu totul altceva. Dup\u0103 ani de lini\u015fte aparent\u0103, tulburat\u0103, tot aparent, doar de manifest\u0103rile prea exuberante ale mamei iubitoare, au \u00eenceput, discret, dar tot mai transparent, unele semnale de nelini\u015fte. O fire comunicativ\u0103 prin excelen\u0163\u0103, sclav\u0103 a unei activit\u0103\u0163i continui, f\u0103r\u0103 de r\u0103gaz, de la cur\u0103\u0163enie obsedant\u0103, la medita\u0163ii istovitoare, la organizarea de mese copioase, cu invita\u0163i din, \u015fi din afara familiei, inerenta oboseal\u0103 \u00eencepea s\u0103 afecteze atmosfera de lini\u015fte din familie.<\/p>\n \u00centre timp, partea care ne privea pe noi, rela\u0163ia cu copiii \u00een cre\u015ftere, se desf\u0103\u015fura ca dup\u0103 un plan prestabilit. Vorba ceea, noi nu aveam treab\u0103. \u2019Nepo\u0163ii no\u015ftri\u2019, sc\u0103pa\u0163i de nelipsitele observa\u0163ii p\u0103rinte\u015fti, se ata\u015fau tot mai mult de apartamentul nostru. Erau cumin\u0163i, \u015fi nu prea. C\u00e2t eram \u00een regim de joac\u0103, totul p\u0103rea OK \u015fi pentru noi, \u015fi pentru ei. Seara la culcare, \u00eencepea un adev\u0103rat r\u0103zboi \u00een pat. \u00ce\u015fi \u00eemp\u0103r\u0163eau lovituri cu at\u00e2ta ardoare \u00eenc\u00e2t trebuia s\u0103 \u00eent\u00e2rzii pe l\u00e2ng\u0103 ei pentru a evita transformarea r\u00e2setelor \u00een lacrimi. Cel mare provoca, cel mic, \u00eenarmat cu un pumn sec, r\u0103spundea. \u015ei r\u0103spundea bine.<\/p>\n Cresc\u00e2nd pe l\u00e2ng\u0103 noi, inventam jocuri din te miri ce. \u00cen principal construiam folosind piese de domino sau remi. Cel mic avea \u00eenclina\u0163ii de arhitect. Jocul care i-a fascinat a fost \u2019principiul dominoului\u2019, aplicat \u00een diferite ipostaze. La 6 ani cel mare, sub observa\u0163ia fr\u0103\u0163iorului, pu\u0163in invidios, a \u00eenceput \u015fahul. A pornit-o bine \u015fi astfel \u015fahul a intrat \u00een programul nostru preferat. Aveam grij\u0103 ca jocul s\u0103 i se par\u0103 antrenant \u015fi comiteam gre\u015feli flagrante. La una care i-ar fi permis s\u0103-mi c\u00e2\u015ftige regina printr-o furculi\u0163\u0103 clar\u0103 cu calul, partenerul meu a r\u0103mas mai mult timp pe g\u00e2nduri, la care, fratele mic, cum \u00eei spunea, a s\u0103rit ca ars \u015fi a f\u0103cut mutarea. Pentru mine a fost o revela\u0163ie, dar nu \u015fi pentru adversarul meu. Nu mi-am \u00eenchipuit c\u0103 micu\u0163ul chibi\u0163 era pe faz\u0103 \u00een timpul explica\u0163iilor mele.<\/p>\n Am continuat instruirea cu am\u00e2ndoi \u015fi \u00een scurt timp n-am mai putut s\u0103-i iau de la tabla de \u015fah. Au progresat nesperat de mult \u015fi dup\u0103 doi ani, respectiv la 8 \u015fi 6 , partidele au devenit dramatice. \u00a0Cel mare nu accepta \u00eenfr\u00e2ngerile, c\u00e2nd ochii i se umezeau. Cel mic, generos. La o victorie care-l exaspera pe Cel mare, \u00eemi spunea: \u201eLas\u0103 Boris, nu vreau s\u0103 pl\u00e2ng\u0103!…\u201d Pentru exerci\u0163iul g\u00e2ndirii \u015fahiste am trecut la probleme, simple, dar probleme. S-au descurcat de minune \u015fi am mers mai departe. \u015ei le-a prins bine.<\/p>\n Cel mare, \u00een anul trei, la Informatic\u0103, dac\u0103 nu m\u0103 \u00een\u015fel, a intrat \u00eentr-un program de \u015fah, pentru nivel mediu. M-a folosit drept experimentator, consultant. \u00a0Eram la nivelul de care aveau nevoie, eu verific\u00e2ndu-mi permanent, de dragul lui, \u2019valoarea Ello\u2019 juc\u00e2nd \u00een programul \u2019Chessmaster Grandmaster\u2019 unde m\u0103 \u00eenv\u00e2rteam \u00eentre 1600 \u015fi 1700 puncte. La \u00eenceput f\u0103ceam fa\u0163\u0103, dar, cum tinerii se cam obr\u0103znicesc, programul propus de ei a \u00eenceput s\u0103 m\u0103 \u00eengenuncheze. A fost o mare satisfac\u0163ie! Programele pe teme tehnice au continuat, s-a \u00eenscris \u015fi la Universitate, tot la Automatic\u0103, a atras aten\u0163ia unei Companii Americano-Rom\u00e2ne, l-au ademenit, l-au angajat, bine, nu, foarte bine, pentru un proasp\u0103t absolvent.<\/p>\n Da, ace\u015fti copii, cum am mai spus-o, continuau s\u0103 umple casa noastr\u0103 \u015fi, prin curgerea nemiloas\u0103 a timpului, s\u0103 creasc\u0103 vertiginos. Nu pot s\u0103 ascund c\u0103 aceast\u0103 goan\u0103 prin via\u0163\u0103 ne punea, oarecum, \u015fi pe g\u00e2nduri. Oglinda confirma o realitate pe care o ignor\u0103m deseori \u015fi ne \u00eempingea g\u00e2ndurile \u00eenspre ineluctabilul viitor.<\/p>\n Cum \u00eencerc\u0103rile comandate de p\u0103rin\u0163i de a instrui copiii la un Club de Tenis au e\u015fuat datorit\u0103 unei antrenoare total \u00een afara problemei, l-am luat pe Cel Mare cu mine la Tenis Clubul din \u015etrandul Tineretului. Cu Cel Mic pe post de Copil de Mingi, treaba a mers nesperat de bine. Nu am f\u0103cut nimic altceva dec\u00e2t s\u0103 le explic unde gre\u015fea antrenoarea. Le ar\u0103ta mi\u015fc\u0103rile descompuse, cu \u2019\u00eencetinitorul\u2019, lucru pe care copiii \u00eel \u2019imitau\u2019 perfect. Racheta era dirijat\u0103 lent \u015fi c\u00e2nd s\u0103 loveasc\u0103 mingea, o m\u00e2ng\u00e2ia doar. Vax, efect! A \u00een\u0163eles, iar c\u00e2nd i-a venit r\u00e2ndul Celui Mic, totul a fost o joac\u0103. Doi fra\u0163i, cu aptitudini pentru sport evidente, dou\u0103 temperamente, dou\u0103 stiluri.<\/p>\n Cel Mare, lini\u015ftit, speculativ, un fel de Murray\u00a0 al zilelor noastre, cu un joc de pe linia de fund a terenului. Cel Mic, spirt, bun la sprinturi, agresiv, cu un servici mai corect, nervos la lentoarea mi\u015fc\u0103rilor, eficace, de altfel, ale fratelui, ceea ce, nu rareori ducea la replici sonore belicoase. Da, un temperament \u00e0 la Rafa.<\/p>\n Cu anii, am \u00eenceput s\u0103 mergem to\u0163i patru la Club, de diminea\u0163a, adic\u0103 ei doi \u015fi noi, eu \u015fi \u2019Oma\u2019. Oma intrase \u00een vocabularul apelativ odat\u0103 cu \u00eenceperea lec\u0163iilor de german\u0103. P\u00e2n\u0103 atunci, ea era \u2019Doamna Margareta\u2019 spre nedumerirea uneia dintre bunicile adev\u0103rate. \u201eDe ce \u00eei spune\u0163i \u2019Doamna Margareta\u2019 bunicii din partea mamei?!\u201d \u201eAsta nu-i aia!\u201d \u201eDar cine-i?!\u201d \u201e\u0102\u015ftia sunt \u2019Un fel de bunici\u2019 din Bucure\u015fti, unde ne juc\u0103m, facem german\u0103, juc\u0103m \u015fah, \u00een\u0163elegi?…acum \u00eei spunem \u2019Oma\u2019, ca la nem\u0163i\u2026\u201d<\/p>\n Acum Cel Mic este \u015fi el Mare, tot student, tot la Automatic\u0103, sclavul calculatorului, al Internetului, al jocurilor. \u00cen anul trei, parc\u0103 imit\u00e2ndu-l pe fratele mai Mare, a lucrat la o tem\u0103 care a intrat \u00een aten\u0163ie celor de le Google. L-au contactat, i-au dat o burs\u0103 gras\u0103 de trei luni pentru specializare, \u00een California, la Google. Comod din fire, a ezitat tem\u0103tor de \u2019prea mult\u0103 munc\u0103\u2019, \u00eendr\u0103gostit de o Z\u00e2n\u0103, \u015fi \u00eenc\u0103 cum!, a acceptat totu\u015fi. Acum trage tare cu anul patru \u015fi cu teme care s\u0103-i ateste rezultatele anterioare, \u015fi toate astea cu Z\u00e2na l\u00e2ng\u0103 el!<\/p>\n Sclav al unui \u2019sistem\u2019 de \u2019lob peste timp\u2019, \u00eemprumutat de la titlul unui volum de amintiri publicat de primul nostru mare campion de tenis, Gogu Viziru, am s\u0103rit, ca \u015fi \u00een alte scrieri, peste timp, aduc\u00e2ndu-i pe cei doi Mici, dar Mari, prieteni ai no\u015ftri, pus pe a m\u0103 l\u0103uda cu amintirile, care f\u0103r\u0103 exagerare au binecuv\u00e2ntat casa noastr\u0103.<\/p>\n A\u015fa cum am mai spus, anii treceau alerg\u00e2nd, \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103tor de repede, copiii se \u00eenv\u00e2rteau \u00een preajma noastr\u0103, treceau clasele \u00een zbor, renun\u0163au la german\u0103, se concentrau pe englez\u0103, \u00eempingeau la o parte franceza \u015fi asta c\u00e2nd tat\u0103l lor avea licen\u0163\u0103 \u015fi pentru francez\u0103, \u015fi la v\u00e2rste fragede, acceptau, ca de la sine \u00een\u0163eles, tot felul de propuneri de \u2019colaborare\u2019, pe care le lansam, la \u00eenceput, mai \u00een glum\u0103, mai \u00een serios.<\/p>\n Amator \u00een a scrie, dar ageamiu \u00een problemele calculatorului \u015fi ale internetului, aveam \u00een ei siguran\u0163a de care, to\u0163i trecu\u0163ii, au nevoie. Puteam face orice-mi trecea prin cap, mai mult, s\u0103 dau sfaturi \u015fi altora, cum se \u00eent\u00e2mpla des cu prietenul meu Mihai R\u0103dulescu, sau, de ce s\u0103 n-o spun, cu Oma. Eu, cu sprijinul unui inginer internetist, am deschis un SITE de care eram, \u015fi nu, mul\u0163umit. Tipul nu prea agrea reveniri sau schimb\u0103ri radicale fapt care m\u0103 f\u0103cea s\u0103-mi manifest nemul\u0163umirea, \u00een cas\u0103, bine\u00een\u0163eles! \u015ei, av\u00e2ndu-l prieten-prieten pe Cel Mic, ajuns la 16 ani, i-am propus s\u0103 modifice radical site-ul. N-a stat mult pe g\u00e2nduri, s-a apucat de treab\u0103, m-a bombardat cu solu\u0163ii tentante \u015fi a creat, ceea ce azi este de fapt site-ul www.darisbasarab.com<\/a>. Repet, la 16 ani. R\u0103dulescu \u015fi-a manifestat \u00eenc\u00e2ntarea, ceea ce nu era de acolo!, el fiind de\u0163in\u0103torul unui site model, de invidiat, www.literaturasidetentie.ro<\/a>, disp\u0103rut incredibil de pe firmamentul internetului. Cum s\u0103 nu te g\u00e2nde\u015fti stupefiat la adresa rudelor, sau rudei, ca s\u0103 fiu mai exact, care se \u00eempiedic\u0103 \u00een \u2019post mortem-ul\u2019 ce \u00eei pa\u015fte pe at\u00e2\u0163ia!?<\/p>\n Nici cu Cel Mare nu a fost de glum\u0103. Student la dou\u0103 facult\u0103\u0163i, ambele calate pe automatic\u0103, la Politehnic\u0103 \u015fi la Universitate, de\u0163in\u0103tor al atestatului pentru limba englez\u0103, bine \u00eenfipt la o Multina\u0163ional\u0103, Americano-Rom\u00e2n\u0103, imediat dup\u0103 absolvirea Politehnicii, \u00eenc\u0103 de la 19 ani, m-a \u00eempins \u00eenspre ceva la care doar visam. I-am propus, mi-a z\u00e2mbit neconving\u0103tor, a citit Povodul meu, a f\u0103cut un plan riguros de lucru \u015fi a purces la traducerea romanului. La \u00eenceput, cu rezervele de rigoare, deci sceptic, am considerat totul ca pe o joac\u0103 util\u0103. Primul capitol cu care s-a prezentat pentru o lectur\u0103 \u00eempreun\u0103 cu Oma, amatoare \u015fi de gramatic\u0103, cu mine pe post de chibi\u0163, a mers strun\u0103. Din acea clip\u0103 \u2019jocul\u2019 n-a mai fost joc. Se \u00een\u0163elegeau de minune \u015fi, \u015fi luau \u00een serios interven\u0163iile chibi\u0163ului, care, cu urechea lui de \u2019poet\u2019, recunoscut \u00een familie, intervenea semnal\u00e2nd \u2019nuan\u0163e\u2019 de sens!? A fost o nou\u0103 mare victorie personal\u0103! Apreciasem la justa valoare calit\u0103\u0163ile prietenului meu, al nostru. Traducerea a fost terminat\u0103 \u00een termen, un termen fixat riguros \u015fi respectat cu stricte\u0163e. Nu accepta nici o abatere!? Uneori aveam impresia c\u0103 am ajuns la st\u0103p\u00e2n.<\/p>\n Da, chiar \u015fi uz\u00e2nd de acest sistem \u2019lobat\u2019 al expunerii, ca s\u0103 nu-i spun dezordonat, dar totu\u015fi ordonat sentimental, am reu\u015fit, sper, s\u0103 creionez un avans idilic de necontestat, \u00eenspre acel pomenit \u2019ex abrupto\u2019 al vie\u0163ii cotidiene. \u015ei s-a produs, pentru noi, chiar a\u015fa, pe nepus\u0103 mas\u0103. C\u0103 la \u2019baz\u0103\u2019 existau inerentele ciond\u0103neli, nu rareori provocate de membrii \u2019restului familiei\u2019, nimeni, \u015fi nici eu, n-ar \u00eendr\u0103zni s\u0103 le conteste.<\/p>\n Eram \u00een rela\u0163ii de prietenie evidente, \u015fi totu\u015fi, ap\u0103reau, chiar fa\u0163\u0103 de noi, manifest\u0103ri iritante, pe care eu nu le luam \u00een seam\u0103. Un singur g\u00e2nd \u00eendreptat spre cei doi copii \u015fi totul se estompa. Exempli gratia, de dragul l\u0103muririi, ar fi sup\u0103rarea aproape vehement\u0103 a capului familiei pentru faptul c\u0103 Noi2, l-am votat pe B\u0103se!?, c\u00e2nd preferatul lor ar fi fost Ilici. C\u0103 am gre\u015fit, ca mul\u0163i al\u0163ii, era una, dar c\u0103 \u2019orbul g\u0103inilor\u2019, care a permis ascensiunea KGB-istului, ajutat de \u2019omul p\u0103cii\u2019 Gorbaciov, sub acoperirea \u00een\u0163elegerii de la Malta, cu ve\u015fnic a\u015ftepta\u0163ii americani, era alta! Acest \u201d\u03b1\u201d al nenorocirilor care au urmat dup\u0103 \u2019revolu\u0163ia deturnat\u0103\u2019, a permis, dup\u0103 tot felul de jocuri politice conservatoare ale vechiului sistem comunist, apari\u0163ia unui \u201d\u03a9\u201d, care prin distrugere aservit\u0103, ar putea s\u0103 trezeasc\u0103 na\u0163iunea rom\u00e2n\u0103 la realitate.<\/p>\n Nu, n-a fost ceva care s\u0103 zdruncine o prietenie, la a c\u0103rei temelie se aflau cele dou\u0103 minuni.<\/p>\n \u015ei totu\u015fi, alarma s-a dat dup\u0103 un nefericit, tragic, eveniment, pierderea prematur\u0103 a unea dintre bunici. Au \u00eenceput comentariile, repro\u015furile \u015fi tot tac\u00e2mul inerentelor dispute f\u0103r\u0103 obiect, a\u015f putea spune. Se \u00eent\u00e2mpla pe c\u00e2nd Cel Mare era \u00een v\u00e2ltoarea bacalaureatului. Stare de triste\u0163e legat\u0103 de pierderea suferit\u0103, stare de nelini\u015fte activat\u0103 de undeva din subcon\u015ftient. Odat\u0103 declan\u015fat\u0103 starea de beligeran\u0163\u0103, o perioad\u0103 nesperat, dar \u015fi nemotivat, de lung\u0103, au \u00eenceput asalturile asupra redutei prieteniei, fiecare c\u0103ut\u00e2nd s\u0103 c\u00e2\u015ftige sus\u0163in\u0103tor. Ea, \u00een general, speriat\u0103, mim\u00e2nd siguran\u0163a de sine. El, pornit pe o solu\u0163ie radical\u0103, divor\u0163ul, partajul!? Fire ascu\u0163it\u0103 de oltean, a pornit r\u0103zboiul de cucerire a sprijinului nostru, c\u0103z\u00e2nd \u00een gre\u015feala \u2019procurorului pornit\u2019, la mod\u0103 \u00een zilele noastre. Invective, blesteme etalate \u2019literar artistic\u2019, demne de ceea ce literatura a \u015fi consemnat c\u00e2ndva. Eu, ascultam consternat, f\u0103r\u0103 interven\u0163ii. Oma, cu \u00een\u0163elepciunea unei mame, reclama cobor\u00e2rea cu picioarele pe p\u0103m\u00e2nt, al\u0103turi de copii, de prietenii \u00eengrijora\u0163i.<\/p>\n Veneau pe r\u00e2nd la \u2019p\u00e2r\u0103\u2019, \u00eenarma\u0163i cu te miri ce argumente, uit\u00e2nd c\u0103 vorbeau cu \u2019judec\u0103tori\u2019 implica\u0163i suflete\u015fte, care f\u0103ceau, cum puteau, harcea-parcea argumentele, repet\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la exasperare principiile expuse deja, la prezentarea temei abordate. Ei cu acuzele reciproce, noi cu scuzele, g\u0103site \u00een ultim moment, \u015fi pentru unul \u015fi pentru cel\u0103lalt, deseori cu un iz de \u2019de dragul scuzelor\u2019.<\/p>\n Rela\u0163iile \u00eencordate, oscil\u00e2nd\u00a0 \u00eentre plus \u015fi minus, nu reu\u015feau s\u0103 aduc\u0103 adev\u0103rata lini\u015fte de care aveau at\u00e2ta nevoie at\u00e2t ei, c\u00e2t \u015fi odraslele, implicate \u00een drumul vie\u0163ii. Unul la facultate, cel\u0103lalt spre bacalaureat.<\/p>\n Ceva, totu\u015fi \u00eei oprea pe beligeran\u0163i s\u0103 treac\u0103 la fapte. Erau, pe de o parte copiii, pe de alt\u0103 parte partajul, cu inerentele complica\u0163ii de ne\u00eenl\u0103turat. Dac\u0103 timpul, vechiul vraci, \u015fi-a spus cuv\u00e2ntul, numai ei, \u00eentr-o confesiune strict personal\u0103, ar putea-o defini. Dac\u0103 \u00een\u0163elepciunea, auto-manifestat\u0103, dac\u0103 se poate spune a\u015fa ceva, a contribuit la aplanarea \u2019conflictului\u2019, imaginar dup\u0103 mine, atunci e greu de spus cine a avut o contribu\u0163ie major\u0103. Noi, cu sfaturile p\u0103rinte\u015fti, sau ei, cu \u2019mintea cea de pe urm\u0103\u2019.<\/p>\n Eu, totu\u015fi, \u00eenclin s\u0103 dau \u2019vina\u2019 pe copii, care prin ceea ce au fost \u015fi continu\u0103 s\u0103 fie, au ap\u0103rat no\u0163iunea sf\u00e2nt\u0103 a familiei.<\/p>\n Mi-amintesc cum, \u00een timp ce povesteam, cu lux de am\u0103nunte, peripe\u0163iile noastre din excursiile de peste hotare, vorbind despre toate, dar \u015fi despre hotelurile \u00eenstelate ale \u2019vestului s\u0103lbatic\u2019, Oma l-a \u00eentrebat pe Cel Mare dac\u0103 i-ar sur\u00e2de s\u0103 se mute la garsoniera primit\u0103 de la p\u0103rin\u0163i. R\u0103spunsul a fost o mostr\u0103 a afec\u0163iunii fa\u0163\u0103 de via\u0163a din familie:<\/p>\n \u201eOma, cum s\u0103 m\u0103 mut?!…P\u0103i acas\u0103 am \u2019Hotel de 5 stele! Totul servit, ca la comand\u0103\u2026\u201d<\/p>\n Invita\u0163i, nu de mult la mas\u0103, am g\u0103sit o atmosfer\u0103 \u2019de familie\u2019 de invidiat. Cel Mare, mutat \u00eentre timp la garsonier\u0103, trage mereu \u201a\u2019acas\u0103\u2019, \u015fi chiar pretinde s\u0103 nu se fac\u0103 nici un fel de schimb\u0103ri \u00een camera, nu de mult p\u0103r\u0103sit\u0103. Cel Mic, pe picior de mutare, tot la garsonier\u0103, \u00eentr-o nou\u0103 postur\u0103 de \u00eendr\u0103gostit, aduce numai bucurie mamei \u00eengrijorate, c\u00e2nd apeleaz\u0103 la sfaturile, sau ajutorul ei, f\u0103r\u0103 condi\u0163ii. Cele trei luni petrecute \u00een State, la Google, au speriat-o pe bune!<\/p>\n \u015ei uite, a avut loc \u015fi partajul, dar un partaj natural \u00een via\u0163a de familie, comandat de timpul care face ca via\u0163a s\u0103 mearg\u0103 \u00eenainte.<\/p>\n A supravie\u0163uit familia, a supravie\u0163uit \u015fi prietenia. La ultima mas\u0103, s-a servit vin \u2019Bordeaux\u2019, de la surs\u0103, adus dintr-o vizit\u0103 \u00een Fran\u0163a, la rude, \u015fi s-a neglijat disputa dintre \u03b1 \u015fi \u03a9 .<\/p>\n A\u015fa s\u0103-i ajute Dumnezeu \u015fi \u00een\u0163elepciunea s\u0103dit\u0103 \u00een om!<\/p>\n Daris Basarab alias Boris David<\/strong><\/p>\n Bucure\u015fti , 2008<\/strong><\/p>\n www.darisbasarab.com<\/strong><\/p>\n \u00a0<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Nu, nu este vorba de \u2019Partajul\u2019 de la Yalta al lui Arthur Conte, este un g\u00e2nd cu trimitere la \u0163int\u0103, [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-16669","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16669","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16669"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16669\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":16672,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16669\/revisions\/16672"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16669"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16669"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16669"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}