{"id":16960,"date":"2014-01-10T10:15:47","date_gmt":"2014-01-10T10:15:47","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=16960"},"modified":"2014-01-10T10:26:12","modified_gmt":"2014-01-10T10:26:12","slug":"ioan-miclau-decalogul-dupa-comunism%e2%80%9d-un-film-de-ben-todica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2014\/01\/10\/ioan-miclau-decalogul-dupa-comunism%e2%80%9d-un-film-de-ben-todica\/","title":{"rendered":"Ioan Micl\u0103u: ,,Decalogul dup\u0103 comunism\u201d, un film de Ben Todic\u0103"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>DECALOGUL DUPA COMUNISM<\/strong> \u2013 Ep.4<\/p>\n

Un film de Ben Todic\u0103<\/strong><\/p>\n

Published on Jan.6, 2014<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Asadar, iata-ne la inceput de An Nou, iar cineastul Ben Todica din Melbourne are bunavointa a ne intampina cu un nou film al domniei sale, Decalogul dupa comunism \u2013Ep.4. Acest film a avut darul a ma impresiona adanc. L-am vizionat de mai multe ori si am fost atat de miscat incat mi-am propus sa scriu cateva randuri despre filmul lui Ben din Ciudanovita, cum obisnuiesc eu ai zice, asa intre noi! Nu sunt critic de filme, deci ma voi baza pe propriul sentiment, al simtirii si bucuriei ce le am\u00a0 atunci cand citesc ceva interesant sau vizionez un film placut, cu toate cele apartinatoare unei\u00a0 vieti simple dar omenesti, si care au darul sa te propulseze iar in lumea amintirilor proprii, din inca vremile copilariei si adolescentei, iar filmul Decalog dupa comunism \u2013 Ep.4, are aceasta tendinta, cum se spune\u00a0\u00a0 pe la noi, \u201d cu varf si indesat!\u201d<\/p>\n

\u00a0 Cand imi amintesc de romanul \u201cIon\u201d a lui Rebreanu, de scrierile lui Ion Creanga, despre \u201cCatrina\u201d lui, si multi altii, vedeam in scrierile lor un tablou critic la adresa educatiei\u00a0 celor ce dictau si guvernau, nicidecum prostituarea autorilor. Daca in acest film vom auzi si de lucruri zise \u201crusinoase\u201d, trebuie sa intelegem bine, ca avem de-aface cu o stare care caracterizeaza unele sisteme sociale, grupuri, institutii, si nu a autorului ce metaforic incearca sa taie si sa vindece o rana ce puroiaza in societatile de azi!<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Tot filmul are un traseu turistic, in care cineastul nostru revede si recunoaste frumusetile locurilor, veselia si pofta de viata a oamenilor pe care ii cunoaste si ii\u00a0 iubeste din tot sfletul sau de artist. Si ii iubeste nu fara tristete, acum, dupa ani de zile traind in Australia, il vom auzi in film exclamand cu emotie: \u201cCe maretie Doamne! Toata aceasta priveliste a zonei\u00a0 arata ca o zana frumoasa!\u201d. \u201cMie dor de locuri, de oameni cu toanele lor fericite\u201d.<\/p>\n

\u00a0 Filmul incepe cu o frumoasa calatorie cu trenul, care si acesta isi are\u00a0 istoria lui, circuland pe linia Oravita \u2013 Anina, inca de pe vremea imperiului austro \u2013 ungar.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Tras de o locomotiva Dizzel romaneasca, trenul opreste pentru calatori in garile Garliste, Ciudanovita, Bradisor, Lisava, etc. Aflam ca ultimele vagoane au o constructie speciala pentru transportul de carbune. Carbune ce ni l-au dus, germanii, austriecii, sovieticii, etc.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Ei, tocmai intr-un astfel de tren gaseste a fi bine si potrivit a-si aranja actiunea filmului dl. Ben Todica, fiindca zice dlui:\u00a0 Atat sunt de frumoase peisajele naturale, vara si iarna, atat de populate erau padurile cu cerbi, ursi, porci mistreti, lupi, caprioare, pasari, incat aveai\u00a0 impresia ca esti in Rai. Dar, dupa\u00a0 insasi titlul filmului observam deja sentimentul artistului,\u00a0 o reflectare despre acel decalog biblic si cele zece porunci,\u00a0 dupa comunism, cand\u00a0 faptele au dus spre destramare. Deja filmul capata un caracter istoric. Se desprinde din film neglijenta fata de valorile turistice ale locurilor unde candva erau minele de aur si de uraniu. S-au inchis, s-au facut vreo zece mii de someri. Dar la Nagasache si Hirosima cat turism, cata lume merge sa le viziteze! Este istoria unei tari, avem si noi istoria noastra!<\/p>\n

Atunci de ce la noi aci nu se poate dezvolta turismul si refacerea in general al vietii de odinioara\u00a0 spre care nazuieste si a nazuit\u00a0 acest neam romanesc banatenesc?\u00a0 Pe cine asteptam sa ne dea startul? Se intreaba dl.Ben Todica.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Avand o viziune si un indemn direct in aceasta directie, bine orientat in realizarea filmului sau, autorul purcede la o asemenea zi turistica, coplesitor de populara prin traditie folclorica, a cantecului si bunei dispozitii, adaugand\u00a0 si un subtitlu corespunzator momentului: \u201cCu cinci povesti si doua sticle de vin rosu\u201d, din care se\u00a0 va desprinde acea verva a \u201cminerului iesit din schimb, care la un pahar de vin rosu, povestea despre pataniile sale nemaiauzite, dar aducatoare de rasete si veselie\u201d, la fel si actorii din filmul lui Ben procedara! Deci\u00a0 cei \u201ccinci pasageri discreti\u201d, Interpreti de o reala valoare umoristica cei doi actori, Nosek Ioan,\u00a0 Magdas Gheorghe, \u201cO tanara solo\u201d, \u201cO doamna cu batic\u201d,nu s-au lasat mai prejos.\u00a0 Dar si\u00a0 Ben realizatorul filmului era cuprins in echipa, care, inveseliti in aceasta zi de\u00a0 taria vinului rosu, incepura a-si povesti patanii in care cu adevarat, dupa spusele lor, se cacara in pantaloni. Unul abia-si cumparase\u00a0 un costum nou, celalat mergand la cules de macris a ajuns la diaree, iar al treilea si el intr-o excursie prin Japonia o pati mai ceva, fiindca mergand trenul cu circa 300km pe ora, i-a luat si pantalonii , pe care tinandu-i la geam sa se usuce, dupa cei spalase, i-a smuls aerul vitezei!<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0 Eu u nu ma mai puteam opri din ras ascultand povestile\u00a0 pataniilor lor, si\u2026,\u00a0 cam intotdeauna in imprejurari publice aveau a li se intampla pataniile! Deci sa aiba o nota cat mai dramatica! Dar era aci vorba si de acea simplitate a omului din popor, pus pe ghidusii si nevinovatii, ba chiar de o sinceritate care a existat intotdeauna la oamenii catunelor noastre romanesti.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0 Punctul culminant creste cand se observa ca in scena filmului apare \u201cO tanara solo\u201d si \u201cO doamna cu batic\u201d, pasami-te erau din cei cinci interpreti ai filmului in vagonul trenului ce se apropia acum de gara Ciudanovita. Dupa ce cantara banateneste, cu mult foc, \u201cA mea mandra-i banateana\u201d,\u00a0 Cucule, si altele, se mai calmara oamenii, iar realizatorul filmului ii zise cu respect\u00a0 \u201cDoamnei cu batic\u201d: Imi pare ca acum vreo 21 de ani eu te-am mai vazut!?<\/p>\n

\u201cSe poate ca eu am lucrat multa vreme aici la mine\u201d, raspunse femeia. Din vorba in vorba, amintirile lor devin realitate. Se cunosc. \u201cCe mica e lumea\u201d exclama Ben. Dar pe \u201cdomnisoara in solo\u201d nu o cunosc, continua actorul zambind. Raspunsul\u00a0 veni prompt: \u201cNu sunt domnisoara, sunt\u00a0 doamna!<\/p>\n

Un potop de rasete inunda vagonul de tren, vagon ce\u00a0 purtase multe mii de oameni la minele Oravitei si Aninei, din anul 1914, cand se zice ca a fost construit.\u00a0 Un martor dupa usa, adica un calator, se distra si el, trecandu-i vremea ma repede, caci era si un anotimp de iarna geroasa cu multa zapada pe deaurile si muntii localnici. Era mai bine inainte, se adresa cineastul\u00a0 \u201cDoamnei cu batic\u201d, asa sa auda o parere! \u201c Ei, au plecat securistii si au venit altii\u201d. Pe geam sa puteau vedea peisajele unei ierni cosbuciene, iar la un moment dat cineastul si totodata interpretul ciudanovitean Ben\u00a0 exclama cu multa infiorare ce o poate aduce doar o amintire vie: \u201cUite, Salasul lui Baba Anca !\u201d<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Se puteau vedea garile scorojite, distruse, cu paretii cladirilor acestora rupti si inegriti de cursurile ploilor, frig, si totusi oamenii locului erau pofticiosi de viata si cu sperante de reinoire. Prin fata garilor, pe treptele inzapezite zgriburea cate un caine sau o pisica. O pisica pe care tocmai o surpinde camera statea linistita, ghemuita aproape inghetata de frig. Ia uite-o, cum sta ea acolo! Poate o fi zicand, \u201cva rade-ti voi neispravitilor\u201d, obseva unul dintre cei petrecareti. \u201cAvem o tara asa de frumoasa iar noi traim in mizerie\u201d, observa celalalt.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Acum trecem viaductul Jidin, inalt de 37 metri, ridicat peste o prapastie, pe piepturile alor doua\u00a0 dealuri abrupte, o adevarata minunatie arhitectonica, si de localnici construit, ne spune acest film turistic. Se trece iar un tunel de 600metri lungime, de minerii localnici sapat si zidit, si nu fara tragice experiente, scarificii. Dar, din decalogul comunist postdecembrist, nici o porunca pentru Oficiul turistic romanesc.\u00a0 O complecta nepasare!<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u201cVa dati jos la Ciudanovita\u201d? \u00centreba Ben pe \u201cDoamna cu batic\u201d.<\/p>\n

\u201cDa, aici ne dam jos amandoua\u201d. Bine, \u201cSa fiti iubite\u201d, le raspunse\u00a0 el cu acest a lui binecunoscut salut, cunoscut\u00a0 si noua aici in Australia!<\/p>\n

Filmul poate fi vizionat la adresa:\u00a0 http:\/\/www.youtube.com\/watch?v=ANF3d0Dqy2w<\/a><\/p>\n

IOAN MICL\u0102U\/Australia 2014<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

DECALOGUL DUPA COMUNISM \u2013 Ep.4 Un film de Ben Todic\u0103 Published on Jan.6, 2014 \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Asadar, iata-ne la inceput de [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-16960","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16960","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16960"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16960\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":16963,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16960\/revisions\/16963"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16960"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16960"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16960"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}