{"id":17080,"date":"2014-01-18T19:34:21","date_gmt":"2014-01-18T19:34:21","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=17080"},"modified":"2014-01-19T07:39:41","modified_gmt":"2014-01-19T07:39:41","slug":"boris-david-3","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2014\/01\/18\/boris-david-3\/","title":{"rendered":"Daris Basarab: Un g\u00e2nd pios \u00een amintirea lui Mihai R\u0103dulescu"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

Ultima vizit\u0103<\/strong><\/p>\n

3<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Anul 2008 a fost deosebit de dificil pentru Mihai. Lunga internare l-a ajutat, dar l-a \u015fi \u00eentristat. Revenit la \u201dconac\u201d, a reluat lupta pantru supravie\u0163uire cu o hot\u0103r\u00e2re demn\u0103 de invidiat. A angajat asistent\u0103, a angajat maseur, a apelat la un specialist \u00een acupunctur\u0103, a luat leg\u0103tura cu naturi\u015ftii. Eforturile impuse de un program de reabilitare, de recuperare, erau enorme \u015fi doar voin\u0163a \u015fi credin\u0163a ne\u015ftirbit\u0103 \u00een reu\u015fit\u0103 au putut s\u0103 asigure revenirea lui pe p\u0103m\u00e2nt. Era a treia oar\u0103 c\u00e2nd dep\u0103\u015fea pragul dintre via\u0163\u0103 \u015fi moarte.<\/p>\n

M-a chemat cu insisten\u0163\u0103 ca s\u0103-mi demonstreze, vorba lui, puterea \u00eencrederii \u00een propriile for\u0163e. Cu toate problemele legate de locomo\u0163ie, era aceea\u015fi gazd\u0103 primitoare, volubil\u0103, vorbind de necazurile inerente bolii ca despre ceva banal, obi\u015fnuit. Se apucase de scris, de corectat, de trimis materiale la edituri. M\u0103 \u2019alerga\u2019 prin cas\u0103, eu cu aparatul de filmat, el cu indica\u0163iile. Era m\u00e2ndru de colec\u0163ia lui de obiecte de art\u0103, se bucura ca un copil de scenele filmate, se l\u0103sa fotografiat.<\/p>\n

Un lucru, totu\u015fi, nu i-a f\u0103cut pl\u0103cere: prietene, drag, tu nu vezi ce chip mizerabil ai reu\u015fit s\u0103 surprinzi? p\u0103i, unde \u0163i-a r\u0103mas talentul de portretist? pozele astea s\u0103 nu mi le bagi \u00een memoria calculatorului. A\u015fa mi-am dat seama de suferin\u0163a ascuns\u0103 cu grij\u0103 de cei dragi, dar revelat\u0103 cu cruzime \u00een sufletul lui, de orice oglind\u0103. Acel chip sculptural pe care l-am cunoscut trecuse, \u015fi nu din cauza v\u00e2rstei, ci ca urmare a tributului greu pe care-l pl\u0103tea comunismului implantat cu for\u0163a pe plaiul tinere\u0163ii sale, pe cel al viselor spulberate brutal.<\/p>\n

\u015etiam, din c\u00e2te-mi povestise, c\u0103 fusese un gurmand inveterat, dar cu preten\u0163ii alese. \u015ei culmea!, \u00eei pl\u0103cea s\u0103 g\u0103teasc\u0103, \u015fi nu oricum. Un \u00eentreg ritual \u00eenso\u0163ea preg\u0103tirea unor \u201dspecialit\u0103\u0163i alese\u201d printre care pe\u015ftele ocupa un loc de frunte. Mi-aduc aminte cum, povestindu-i de escapadele mele \u2019pesc\u0103re\u015fti\u2019, din vremea c\u00e2nd eram motociclist, pe la restaurantul pesc\u0103resc din portul Giurgiu, sau pe la lipovenii din Delt\u0103, la Murighiol sau Periprava, totul pentru a fi \u00een preajma apei \u015fi a m\u0103 \u00eenfrupta cu m\u00e2nc\u0103ruri de pe\u015fte preg\u0103tite \u2019ca acas\u0103 la mama\u2019, la Ismail, a tres\u0103rit, \u00eentr-un mod aparte, plec\u00e2nd, parc\u0103, cu g\u00e2ndul aiurea. M-am oprit f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eendr\u0103znesc s\u0103-l tulbur.<\/p>\n

A z\u00e2mbit, a dat din cap, \u015fi mi-a explicat: Ai pomenit de Periprava, dragul meu, trimi\u0163\u00e2ndu-m\u0103 cu g\u00e2ndul, cu ani \u00een urm\u0103, la deten\u0163ie, la pu\u015fc\u0103ria \u00een care am petrecut o parte din cei patru ani de calvar; dar de ce, Periprava?! \u015ei cum ai ajuns acolo cu motocicleta?<\/p>\n

I-am relatat faptul c\u0103, Periprava era un pretext pentru a vedea Ismailul, m\u0103car din mersul vaporului. L\u0103sam motocicleta la Tulcea, plecam cu vaporul pe bra\u0163ul Chilia, treceam prin fa\u0163a portului Ismail, \u00een modul cel mai discret posibil f\u0103ceam c\u00e2teva poze, m\u0103 \u00eenchinam \u00een g\u00e2nd \u00een fa\u0163a imaginii Soborului \u015fi, \u00eemp\u0103cat cu scopul excursiei, debarcam pentru c\u00e2teva zile la Periprava. Acolo, \u00een satul populat doar cu v\u00e2rstnici, savuram lini\u015ftea \u015fi bucatele pesc\u0103re\u015fti.<\/p>\n

Mi-a promis \u00een mod solemn c\u0103, voi fi, \u00eentr-o zi, invitatul lui de onoare, la o mas\u0103 cu specialit\u0103\u0163i de pe\u015fte, la preg\u0103tirea c\u0103rora voi asista pentru a m\u0103 convinge. Nu a fost s\u0103 fie, dar independent de voin\u0163a lui. Urm\u0103rile unor \u2019Periprave\u2019, \u015fi-au spus, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, cuv\u00e2ntul.<\/p>\n

\u00cen acea zi de 23 septembrie 2008, a desp\u0103r\u0163irii noastre neb\u0103nuite, Mihai m-a re\u0163inut la mas\u0103, dup\u0103 binecunoscuta cerere adresat\u0103 \u2019doamnei mele\u2019, cu s\u0103rut\u0103rile de m\u00e2ini de rigoare transmise prin telefon. A fost plin de verv\u0103, am ciocnit c\u00e2te un p\u0103h\u0103rel de \u0163uic\u0103 de gospodar, am servit o ciorb\u0103 ca la carte, ne-am \u00eenfruptat cu mici preg\u0103ti\u0163i \u00een cas\u0103, de Mariana, asistenta lui, clasici pentru mine, dietetici pentru el. Din vinul ro\u015fu, demisec, declarat ecologic, m-am servit doar eu, gazda ab\u0163in\u00e2ndu-se f\u0103r\u0103 comentarii. Atmosfera era destins\u0103, g\u00e2ndurile lui zburau spre noi lans\u0103ri de carte, noi propuneri pentru excursii \u00eenspre\u00a0 locurile lui preferate, m\u0103n\u0103stirile. Eram doar noi doi la mas\u0103. M-a surprins aten\u0163ion\u00e2ndu-m\u0103 c\u0103, \u00een acea diminea\u0163\u0103, avusese loc o ceart\u0103 \u2019\u00eengrozitoare\u2019. Nu era \u00een firea lui s\u0103 discute despre \u2019treburile interne\u2019 ale casei. P\u0103rea ab\u0103tut. Delia n-a mai ap\u0103rut. Diminea\u0163a, ne-a servit, totu\u015fi, cu cafele. \u00cen rest, am r\u0103mas pe m\u00e2na Marianei, o adev\u0103rat\u0103 \u2019gazd\u0103\u2019 primitoare.<\/p>\n

Era greu s\u0103 nu-l \u00eencurajezi urm\u0103rindu-i apetitul pentru drume\u0163ie, chiar dac\u0103 \u2019semnalele\u2019, mai mult sau mai pu\u0163in mascate, ie\u015feau la suprafa\u0163\u0103. M\u0103 presa s\u0103-i promit c\u0103-l voi \u00eenso\u0163i la schitul Rar\u0103u pentru a-l evoca la \u2019locul faptei\u2019 pe P\u0103rintele Daniel. Puteam s\u0103 nu-l \u00eencurajez?, chiar dac\u0103 alte \u2019semnale\u2019, venite din casa mea, nu mi-ar fi permis s-o fac. \u015ei la noi \u2019cronicele\u2019 se manifestau insistent.<\/p>\n

La plecare a f\u0103cut un gest neobi\u015fnuit \u00een rela\u0163iile noastre: m-a \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat. C\u00e2nd am ajuns la porti\u0163a \u201dconacului\u201d, c\u0103ci a\u015fa va r\u0103m\u00e2ne pentru mine, am sim\u0163it c\u0103 nu m\u0103 voi mai \u00eentoarce acolo niciodat\u0103. Nu m-am \u00een\u015felat. La noi acas\u0103 lucrurile au mers din r\u0103u \u00een mai r\u0103u. Am continuat s\u0103 comunic\u0103m prin emailuri sau prin telefon. Era trist, dar \u00eencrez\u0103tor. Mereu \u00eencheia orice convorbire cu un cald \u2019te a\u015ftept\u2019. Rar trecea o zi f\u0103r\u0103 s\u0103 comunic\u0103m.<\/p>\n

S-a \u00eent\u00e2mplat \u00een ultima s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103. Nu mi-a mai r\u0103spuns la emailuri, nici la telefon. \u015etiam c\u0103 ap\u0103reau astfel de t\u0103ceri impuse de perioade de oboseal\u0103, de preocup\u0103ri legate de s\u0103n\u0103tate.<\/p>\n

Mi-aduc aminte cum, la ultimul telefon primit, mi-a relatat o vizit\u0103 medical\u0103 la domiciliu c\u00e2nd, medicul de familie i-a dat permisiunea de a m\u00e2nca o felie de salam de Sibiu, una singur\u0103!. Cum bucuria a fost de scurt\u0103 durat\u0103, deoarece dup\u0103 prima felie s-a sim\u0163it r\u0103u, a renun\u0163at la astfel de escapade culinare \u015fi s-a \u00eentors la sfaturile \u2019doamnei mele\u2019 \u00een privin\u0163a respect\u0103rii medicamenta\u0163iei prescrise. Tratat, la un moment dat, cu furosimid pentru a contracara un puseu de tensiune, a pierdut excesiv sodiu \u015fi potasiu, ating\u00e2nd limitele de supravie\u0163uire. Problema era familiar\u0103 Margaretei care trecuse prin st\u0103ri asm\u0103n\u0103toare, tot dup\u0103 un puseu de tensiune, tratat cu acela\u015fi diuretic agresiv, ajung\u00e2ndu-se p\u00e2n\u0103 la com\u0103. Prezen\u0163a de spirit a unui foarte t\u00e2n\u0103r medic de gard\u0103 a readus-o la via\u0163\u0103. Perfuzii cu potasiu si, \u00een final, un \u00eendelungat tratament cu aspacardin. A preluat informa\u0163ia, a deliberat cu medicul \u00een cauz\u0103 \u015fi a trecut \u015fi el la aspacardin, dar cu o reducere, de la sine putere, a dozei prescrise, la care a revenit docil la sfatul \u2019doamnei mele\u2019. Analiza s\u00e2ngelui pentru sodiu-potasiu, nu a mai f\u0103cut-o, fiind tratat la domiciliu.<\/p>\n

\u015etiam c\u0103 ceva nu era \u00een regul\u0103 \u015fi am sunat. A r\u0103spuns Delia. Pl\u00eengea. Mihai murise \u015fi fusese \u00eenmorm\u00e2ntat!?. \u201eNu am putut s\u0103 te anun\u0163, nu m-am descurcat nici cu agenda lui, nici cu pc-ul…\u00eemi pare nespus de r\u0103u…\u201d<\/p>\n

Am r\u0103mas f\u0103r\u0103 glas. Ceva m\u0103 \u00eempiedica s\u0103 \u00een\u0163eleg faptele. \u015ei acum simt gustul nepl\u0103cut al \u00eentreb\u0103rii care m\u0103 b\u00e2ntuie. M-am sim\u0163it vinovat c\u0103 nu am ascultat presim\u0163irea \u015fi am a\u015fteptat chemarea lui…S-a \u00eent\u00e2mplat \u00een ziua de 19 ianuarie 2009.<\/p>\n

\u015ei c\u00e2nd m\u0103 g\u00e2ndesc c\u0103 \u00een zilele de 10, 11 ianuarie, ne trimiteam emailuri, iar atitudinea lui nu d\u0103dea semnale alarmante. Rugat de o coleg\u0103 de facultate, Lelia Talpe\u015f, fost\u0103 coechipier\u0103 a Deliei \u00een echipa de scrim\u0103 a Timi\u015foarei, s\u0103-i prezint lui Mihai volumul \u2019Amintiri\u2019, l\u0103sat de tat\u0103l s\u0103u Petru Talpe\u015f \u015fi editat de ea, am apelat cu oarecare rezerv\u0103. R\u0103spunsul a fost prompt, ca-n vremurile bune. \u201eCu cel mai mare drag m\u0103 supun. Vrea s\u0103 fie publicat \u00een Cartea prietenului meu? \u00ce\u0163i mul\u0163umesc c\u0103 nu m\u0103 ui\u0163i. Cu drag \u015fi s\u0103rut\u0103ri de m\u00e2ini doamnei tale. Mult\u0103 s\u0103n\u0103tate. Mihai\u201d. Acesta era Mihai. Darnic chiar \u015fi cu timpul care nu mai curgea \u00een favoarea lui.<\/p>\n

Pe 17 ianuarie i-am mai trimis un email \u00een care \u00eel rugam s\u0103 acceseze pe site-ul meu pagina \u2019In memoriam\u2019 \u015fi s\u0103 r\u0103sfoiasac\u0103 omagiul adus sculptorului Nicolae-Otto Kruch \u00een lucrarea \u2019Rugul crea\u0163iei\u2019. De data aceasta nu a mai venit nici un r\u0103spuns.<\/p>\n

O \u00eent\u00e2mplare fericit\u0103 m-a adus \u00een preajma lui. L-am admirat, ne-am apropiat, ne-am \u00eemprietenit. A plecat prea devreme pentru un om care mai avea at\u00e2tea de spus! Era cu \u015fapte ani mai t\u00e2n\u0103r ca mine. Nu este drept. La \u201dConacul lui Radul\u201d s-a \u00eemplinit visul meu adolescentin…<\/p>\n

Pe 15 mai 2009 i-am f\u0103cut o vizit\u0103 la morm\u00e2ntul din cimitirul \u2019Adormirea Maicii Domnului\u2019 de pe \u015foseaua Giule\u015fti. Un superb mac ro\u015fu str\u0103juia, parc\u0103, singur\u0103tatea ve\u015fnicului s\u0103u loc de odihn\u0103. Se aciuase l\u00e2ng\u0103 morm\u00e2ntul familiei R\u0103dulescu unde Mihai se odihnea al\u0103turi de p\u0103rin\u0163ii s\u0103i mult iubi\u0163i \u015fi at\u00e2t de des pomeni\u0163i prin viu grai sau \u00een scrierile sale. Am revenit pe 15 mai 2010 \u015fi, ca \u015fi cum nu trecuse un an, nu b\u00e2ntuise o iarn\u0103, un mac ro\u015fu, unul singur \u00eei str\u0103juia morm\u00e2ntul\u2026<\/p>\n

Mi-aduc aminte cum, dup\u0103 vizita mea din 2009, ajuns acas\u0103, m-am a\u015fezat la calculator \u015fi am \u00eenceput s\u0103 deap\u0103n amintiri de la conac. M-am \u00eentristat \u015fi am \u00eentrerupt. La cimitir m-am sim\u0163it mai bine. De fapt, acolo m-am \u015fi surprins discut\u00e2nd cu el. Am reluat ideea \u00een iunie \u015fi, pe data de 17, am trimis un email pe adresa \u2019radulmihai@yahoo.com\u2019, prin care mi-am luat, \u2019pe bune\u2019, r\u0103mas bun de la Mihai.<\/p>\n

\u201eDrag\u0103 Mihai,<\/p>\n

Cu g\u00e2ndul la ce-a fost, la ce nu va mai fi, \u00ee\u0163i trimit c\u00e2teva r\u00e2nduri legate de \u2019conacul\u2019 t\u0103u, a\u015f putea spune, al nostru, \u2019Conacul lui Radul\u2019 \u00een viziunea mea. Scriind reu\u015fesc s\u0103 ascund lacrimile care te-au \u00eenso\u0163it la plecare. Te-ai gr\u0103bit, prietene!<\/p>\n

Pe cur\u00e2nd,<\/p>\n

Boris\u201d<\/p>\n

Apoi, am ata\u015fat ceea ce am intitulat eu \u2019Conacul lui Radul\u201d. Am \u0163inut s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een memoria calculatorului s\u0103u, ca o m\u0103rturie a unei prietenii deosebite. N-a fost s\u0103 fie a\u015fa. La un moment dat am \u2019aflat\u2019 vestea c\u0103, ambele laptopuri au fost furate\u2026?!<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Daris Basarab<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

Pe 19 ianuaerie 2014 se \u00eemplinesc 5 ani de la plecarea lui Mihai R\u0103dulescu dintre noi. Au r\u0103mas prietenii prietenului lui: Puiu Popovici, Dimitrie Grama, Monica Levinger, Mariana R. Gurza, \u00een ordinea \u00een care i-am cunoscut.<\/strong><\/p>\n

Dumnezeu s\u0103 te aib\u0103 \u00een paza lui!<\/strong><\/p>\n

Pe cur\u00e2nd, prietene, am multe de povestit\u2026<\/strong><\/p>\n

Boris<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

\u00a0\"\"<\/a><\/strong><\/p>\n

Pe 15 mai 2010, ziua de na\u015ftere a lui Mihai, singura floare care s-a aciuat pe l\u00e2ng\u0103 morm\u00e2nt, a fost acest mac\u2026<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

\u00a0Daris Basarab alias Boris David
\n<\/strong><\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ultima vizit\u0103 3   Anul 2008 a fost deosebit de dificil pentru Mihai. Lunga internare l-a ajutat, dar l-a \u015fi [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-17080","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17080","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17080"}],"version-history":[{"count":9,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17080\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17083,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17080\/revisions\/17083"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17080"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17080"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17080"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}