{"id":17095,"date":"2014-01-18T20:44:53","date_gmt":"2014-01-18T20:44:53","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=17095"},"modified":"2014-01-19T07:46:14","modified_gmt":"2014-01-19T07:46:14","slug":"in-memoriam-mihai-radulescu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2014\/01\/18\/in-memoriam-mihai-radulescu\/","title":{"rendered":"IN MEMORIAM: Mihai R\u00e3dulescu"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

Anul 2008 a fost deosebit de dificil pentru Mihai. Lunga internare l-a ajutat, dar l-a si \u00eentristat. Revenit la \u201dconac\u201d, a reluat lupta pantru supravietuire cu o hot\u00e3r\u00e2re demn\u00e3 de invidiat. A angajat asistent\u00e3, a angajat maseur, a apelat la un specialist \u00een acupunctur\u00e3, a luat leg\u00e3tura cu naturistii. Eforturile impuse de un program de reabilitare, de recuperare, erau enorme si doar vointa si credinta nestirbit\u00e3 \u00een reusit\u00e3 au putut s\u00e3 asigure revenirea lui pe p\u00e3m\u00e2nt. Era a treia oar\u00e3 c\u00e2nd dep\u00e3sea pragul dintre viat\u00e3 si moarte.<\/p>\n

M-a chemat cu insistent\u00e3 ca s\u00e3-mi demonstreze, vorba lui, puterea \u00eencrederii \u00een propriile forte. Cu toate problemele legate de locomotie, era aceeasi gazd\u00e3 primitoare, volubil\u00e3, vorbind de necazurile inerente bolii ca despre ceva banal, obisnuit. Se apucase de scris, de corectat, de trimis materiale la edituri. M\u00e3 \u2019alerga\u2019 prin cas\u00e3, eu cu aparatul de filmat, el cu indicatiile. Era m\u00e2ndru de colectia lui de obiecte de art\u00e3, se bucura ca un copil de scenele filmate, se l\u00e3sa fotografiat.<\/p>\n

Un lucru, totusi, nu i-a f\u00e3cut pl\u00e3cere: prietene, drag, tu nu vezi ce chip mizerabil ai reusit s\u00e3 surprinzi? p\u00e3i, unde ti-a r\u00e3mas talentul de portretist? pozele astea s\u00e3 nu mi le bagi \u00een memoria calculatorului. Asa mi-am dat seama de suferinta ascuns\u00e3 cu grij\u00e3 de cei dragi, dar revelat\u00e3 cu cruzime \u00een sufletul lui, de orice oglind\u00e3. Acel chip sculptural pe care l-am cunoscut trecuse, si nu din cauza v\u00e2rstei, ci ca urmare a tributului greu pe care-l pl\u00e3tea comunismului implantat cu forta pe plaiul tineretii sale, pe cel al viselor spulberate brutal.<\/p>\n

Stiam, din c\u00e2te-mi povestise, c\u00e3 fusese un gurmand inveterat, dar cu pretentii alese. Si culmea!, \u00eei pl\u00e3cea s\u00e3 g\u00e3teasc\u00e3, si nu oricum. Un \u00eentreg ritual \u00eensotea preg\u00e3tirea unor \u201dspecialit\u00e3ti alese\u201d printre care pestele ocupa un loc de frunte. Mi-aduc aminte cum, povestindu-i de escapadele mele \u2019pesc\u00e3resti\u2019, din vremea c\u00e2nd eram motociclist, pe la restaurantul pesc\u00e3resc din portul Giurgiu, sau pe la lipovenii din Delt\u00e3, la Murighiol sau Periprava, totul pentru a fi \u00een preajma apei si a m\u00e3 \u00eenfrupta cu m\u00e2nc\u00e3ruri de peste preg\u00e3tite \u2019ca acas\u00e3 la mama\u2019, la Ismail, a tres\u00e3rit, \u00eentr-un mod aparte, plec\u00e2nd, parc\u00e3, cu g\u00e2ndul aiurea. M-am oprit f\u00e3r\u00e3 s\u00e3 \u00eendr\u00e3znesc s\u00e3-l tulbur.<\/p>\n

A z\u00e2mbit, a dat din cap, si mi-a explicat: Ai pomenit de Periprava, dragul meu, trimit\u00e2ndu-m\u00e3 cu g\u00e2ndul, cu ani \u00een urm\u00e3, la detentie, la pusc\u00e3ria \u00een care am petrecut o parte din cei patru ani de calvar; dar de ce, Periprava?! Si cum ai ajuns acolo cu motocicleta?
\nI-am relatat faptul c\u00e3, Periprava era un pretext pentru a vedea Ismailul, m\u00e3car din mersul vaporului. L\u00e3sam motocicleta la Tulcea, plecam cu vaporul pe bratul Chilia, treceam prin fata portului Ismail, \u00een modul cel mai discret posibil f\u00e3ceam c\u00e2teva poze, m\u00e3 \u00eenchinam \u00een g\u00e2nd \u00een fata imaginii Soborului si, \u00eemp\u00e3cat cu scopul excursiei, debarcam pentru c\u00e2teva zile la Periprava. Acolo, \u00een satul populat doar cu v\u00e2rstnici, savuram linistea si bucatele pesc\u00e3resti.<\/p>\n

Mi-a promis \u00een mod solemn c\u00e3, voi fi, \u00eentr-o zi, invitatul lui de onoare, la o mas\u00e3 cu specialit\u00e3ti de peste, la preg\u00e3tirea c\u00e3rora voi asista pentru a m\u00e3 convinge. Nu a fost s\u00e3 fie, dar independent de vointa lui. Urm\u00e3rile unor \u2019Periprave\u2019, si-au spus, p\u00e2n\u00e3 la urm\u00e3, cuv\u00e2ntul.
\n\u00cen acea zi de 23 septembrie 2008, a desp\u00e3rtirii noastre neb\u00e3nuite, Mihai m-a retinut la mas\u00e3, dup\u00e3 binecunoscuta cerere adresat\u00e3 \u2019doamnei mele\u2019, cu s\u00e3rut\u00e3rile de m\u00e2ini de rigoare transmise prin telefon. A fost plin de verv\u00e3, am ciocnit c\u00e2te un p\u00e3h\u00e3rel de tuic\u00e3 de gospodar, am servit o ciorb\u00e3 ca la carte, ne-am \u00eenfruptat cu mici preg\u00e3titi \u00een cas\u00e3, de Mariana, asistenta lui, clasici pentru mine, dietetici pentru el. Din vinul rosu, demisec, declarat ecologic, m-am servit doar eu, gazda abtin\u00e2ndu-se f\u00e3r\u00e3 comentarii. Atmosfera era destins\u00e3, g\u00e2ndurile lui zburau spre noi lans\u00e3ri de carte, noi propuneri pentru excursii \u00eenspre locurile lui preferate, m\u00e3n\u00e3stirile. Eram doar noi doi la mas\u00e3. M-a surprins atention\u00e2ndu-m\u00e3 c\u00e3, \u00een acea dimineat\u00e3, avusese loc o ceart\u00e3 \u2019\u00eengrozitoare\u2019. Nu era \u00een firea lui s\u00e3 discute despre \u2019treburile interne\u2019 ale casei. P\u00e3rea ab\u00e3tut. Delia n-a mai ap\u00e3rut. Dimineata, ne-a servit, totusi, cu cafele. \u00cen rest, am r\u00e3mas pe m\u00e2na Marianei, o adev\u00e3rat\u00e3 \u2019gazd\u00e3\u2019 primitoare.<\/p>\n

Era greu s\u00e3 nu-l \u00eencurajezi urm\u00e3rindu-i apetitul pentru drumetie, chiar dac\u00e3 \u2019semnalele\u2019, mai mult sau mai putin mascate, ieseau la suprafat\u00e3. M\u00e3 presa s\u00e3-i promit c\u00e3-l voi \u00eensoti la schitul Rar\u00e3u pentru a-l evoca la \u2019locul faptei\u2019 pe P\u00e3rintele Daniel. Puteam s\u00e3 nu-l \u00eencurajez?, chiar dac\u00e3 alte \u2019semnale\u2019, venite din casa mea, nu mi-ar fi permis s-o fac. Si la noi \u2019cronicele\u2019 se manifestau insistent.
\nLa plecare a f\u00e3cut un gest neobisnuit \u00een relatiile noastre: m-a \u00eembr\u00e3tisat. C\u00e2nd am ajuns la portita \u201dconacului\u201d, c\u00e3ci asa va r\u00e3m\u00e2ne pentru mine, am simtit c\u00e3 nu m\u00e3 voi mai \u00eentoarce acolo niciodat\u00e3. Nu m-am \u00eenselat. La noi acas\u00e3 lucrurile au mers din r\u00e3u \u00een mai r\u00e3u. Am continuat s\u00e3 comunic\u00e3m prin emailuri sau prin telefon. Era trist, dar \u00eencrez\u00e3tor. Mereu \u00eencheia orice convorbire cu un cald \u2019te astept\u2019. Rar trecea o zi f\u00e3r\u00e3 s\u00e3 comunic\u00e3m.<\/p>\n

S-a \u00eent\u00e2mplat \u00een ultima s\u00e3pt\u00e3m\u00e2n\u00e3. Nu mi-a mai r\u00e3spuns la emailuri, nici la telefon. Stiam c\u00e3 ap\u00e3reau astfel de t\u00e3ceri impuse de perioade de oboseal\u00e3, de preocup\u00e3ri legate de s\u00e3n\u00e3tate.
\nMi-aduc aminte cum, la ultimul telefon primit, mi-a relatat o vizit\u00e3 medical\u00e3 la domiciliu c\u00e2nd, medicul de familie i-a dat permisiunea de a m\u00e2nca o felie de salam de Sibiu, una singur\u00e3!. Cum bucuria a fost de scurt\u00e3 durat\u00e3, deoarece dup\u00e3 prima felie s-a simtit r\u00e3u, a renuntat la astfel de escapade culinare si s-a \u00eentors la sfaturile \u2019doamnei mele\u2019 \u00een privinta respect\u00e3rii medicamentatiei prescrise. Tratat, la un moment dat, cu furosimid pentru a contracara un puseu de tensiune, a pierdut excesiv sodiu si potasiu, ating\u00e2nd limitele de supravietuire. Problema era familiar\u00e3 Margaretei care trecuse prin st\u00e3ri asm\u00e3n\u00e3toare, tot dup\u00e3 un puseu de tensiune, tratat cu acelasi diuretic agresiv, ajung\u00e2ndu-se p\u00e2n\u00e3 la com\u00e3. Prezenta de spirit a unui foarte t\u00e2n\u00e3r medic de gard\u00e3 a readus-o la viat\u00e3. Perfuzii cu potasiu si, \u00een final, un \u00eendelungat tratament cu aspacardin. A preluat informatia, a deliberat cu medicul \u00een cauz\u00e3 si a trecut si el la aspacardin, dar cu o reducere, de la sine putere, a dozei prescrise, la care a revenit docil la sfatul \u2019doamnei mele\u2019. Analiza s\u00e2ngelui pentru sodiu-potasiu, nu a mai f\u00e3cut-o, fiind tratat la domiciliu.<\/p>\n

Stiam c\u00e3 ceva nu era \u00een regul\u00e3 si am sunat. A r\u00e3spuns Delia. Pl\u00eengea. Mihai murise si fusese \u00eenmorm\u00e2ntat!?. \u201eNu am putut s\u00e3 te anunt, nu m-am descurcat nici cu agenda lui, nici cu pc-ul…\u00eemi pare nespus de r\u00e3u…\u201d
\nAm r\u00e3mas f\u00e3r\u00e3 glas. Ceva m\u00e3 \u00eempiedica s\u00e3 \u00eenteleg faptele. Si acum simt gustul nepl\u00e3cut al \u00eentreb\u00e3rii care m\u00e3 b\u00e2ntuie. M-am simtit vinovat c\u00e3 nu am ascultat presimtirea si am asteptat chemarea lui…
\nS-a \u00eent\u00e2mplat \u00een ziua de 19 ianuarie 2009.<\/p>\n

Si c\u00e2nd m\u00e3 g\u00e2ndesc c\u00e3 \u00een zilele de 10, 11 ianuarie, ne trimiteam emailuri, iar atitudinea lui nu d\u00e3dea semnale alarmante. Rugat de o coleg\u00e3 de facultate, Lelia Talpes, fost\u00e3 coechipier\u00e3 a Deliei \u00een echipa de scrim\u00e3 a Timisoarei, s\u00e3-i prezint lui Mihai volumul \u2019Amintiri\u2019, l\u00e3sat de tat\u00e3l s\u00e3u Petru Talpes si editat de ea, am apelat cu oarecare rezerv\u00e3. R\u00e3spunsul a fost prompt, ca-n vremurile bune. \u201eCu cel mai mare drag m\u00e3 supun. Vrea s\u00e3 fie publicat \u00een Cartea prietenului meu? \u00ceti multumesc c\u00e3 nu m\u00e3 uiti. Cu drag si s\u00e3rut\u00e3ri de m\u00e2ini doamnei tale. Mult\u00e3 s\u00e3n\u00e3tate. Mihai\u201d. Acesta era Mihai. Darnic chiar si cu timpul care nu mai curgea \u00een favoarea lui.<\/p>\n

Pe 17 ianuarie i-am mai trimis un email \u00een care \u00eel rugam s\u00e3 acceseze pe site-ul meu pagina \u2019In memoriam\u2019 si s\u00e3 r\u00e3sfoiasac\u00e3 omagiul adus sculptorului Nicolae-Otto Kruch \u00een lucrarea \u2019Rugul creatiei\u2019. De data aceasta nu a mai venit nici un r\u00e3spuns.
\nO \u00eent\u00e2mplare fericit\u00e3 m-a adus \u00een preajma lui. L-am admirat, ne-am apropiat, ne-am \u00eemprietenit. A plecat prea devreme pentru un om care mai avea at\u00e2tea de spus! Era cu sapte ani mai t\u00e2n\u00e3r ca mine. Nu este drept. La \u201dConacul lui Radul\u201d s-a \u00eemplinit visul meu adolescentin…
\nPe 15 mai 2009 i-am f\u00e3cut o vizit\u00e3 la morm\u00e2ntul din cimitirul \u2019Adormirea Maicii Domnului\u2019 de pe soseaua Giulesti. Un superb mac rosu str\u00e3juia, parc\u00e3, singur\u00e3tatea vesnicului s\u00e3u loc de odihn\u00e3. Se aciuase l\u00e2ng\u00e3 morm\u00e2ntul familiei R\u00e3dulescu unde Mihai se odihnea al\u00e3turi de p\u00e3rintii s\u00e3i mult iubiti si at\u00e2t de des pomeniti prin viu grai sau \u00een scrierile sale. Am revenit pe 15 mai 2010 si, ca si cum nu trecuse un an, nu b\u00e2ntuise o iarn\u00e3, un mac rosu, unul singur \u00eei str\u00e3juia morm\u00e2ntul\u2026
\nMi-aduc aminte cum, dup\u00e3 vizita mea din 2009, ajuns acas\u00e3, m-am asezat la calculator si am \u00eenceput s\u00e3 deap\u00e3n amintiri de la conac. M-am \u00eentristat si am \u00eentrerupt. La cimitir m-am simtit mai bine. De fapt, acolo m-am si surprins discut\u00e2nd cu el. Am reluat ideea \u00een iunie si, pe data de 17, am trimis un email pe adresa \u2019radulmihai@yahoo.com\u2019, prin care mi-am luat, \u2019pe bune\u2019, r\u00e3mas bun de la Mihai.<\/p>\n

\u201eDrag\u00e3 Mihai,
\nCu g\u00e2ndul la ce-a fost, la ce nu va mai fi, \u00eeti trimit c\u00e2teva r\u00e2nduri legate de \u2019conacul\u2019 t\u00e3u, as putea spune, al nostru, \u2019Conacul lui Radul\u2019 \u00een viziunea mea. Scriind reusesc s\u00e3 ascund lacrimile care te-au \u00eensotit la plecare. Te-ai gr\u00e3bit, prietene!
\nPe cur\u00e2nd,
\nBoris\u201d<\/p>\n

Apoi, am atasat ceea ce am intitulat eu \u2019Conacul lui Radul\u201d. Am tinut s\u00e3 r\u00e3m\u00e2n\u00e3 \u00een memoria calculatorului s\u00e3u, ca o m\u00e3rturie a unei prietenii deosebite. N-a fost s\u00e3 fie asa. La un moment dat am \u2019aflat\u2019 vestea c\u00e3, ambele laptopuri au fost furate\u2026?!<\/p>\n

Daris Basarab\u00a0\u00a0\u00a0\u00a01\/18\/2014<\/strong><\/p>\n

Sursa: http:\/\/observatorul.com\/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=13053<\/wbr><\/wbr><\/a><\/span><\/p>\n

Aprecierile anuale ale grupului de la Observatorul din Canada<\/strong><\/p>\n

“Grupul de la Observatorul a apreciat colaborarea, \u00een vreme a c\u0103rturarului Mihai R\u0103dulescu \u00een paginile revistei noastre – \u0219i i-a cinstit memoria ” Dumitru Popescu, Canada<\/p>\n

Un omagiu special, in memoriam, carturarului Mihai R\u0103dulescu de la moartea caruia se \u00eemplinesc 5 ani la 19 ianuarie a.c.<\/strong>http:\/\/observatorul.com\/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=13048<\/wbr><\/wbr><\/a><\/span><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Anul 2008 a fost deosebit de dificil pentru Mihai. Lunga internare l-a ajutat, dar l-a si \u00eentristat. Revenit la \u201dconac\u201d, [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3,6],"tags":[],"class_list":["post-17095","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-linkuri-externe"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17095","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17095"}],"version-history":[{"count":9,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17095\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17097,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17095\/revisions\/17097"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17095"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17095"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17095"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}