{"id":17325,"date":"2014-02-01T16:52:55","date_gmt":"2014-02-01T16:52:55","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=17325"},"modified":"2014-02-01T17:06:09","modified_gmt":"2014-02-01T17:06:09","slug":"d-draghicesco-noua-cetate-a-lui-dumnezeu-traducere-george-anca","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2014\/02\/01\/d-draghicesco-noua-cetate-a-lui-dumnezeu-traducere-george-anca\/","title":{"rendered":"D. Draghicesco: Noua Cetate a Lui Dumnezeu. Traducere George Anca"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

D. DRAGHICESCO: NOUA CETATE A LUI DUMNEZEU <\/em>, Paris, 1929, p.19-32)<\/p>\n

\n

INTRODUCERE<\/strong><\/p>\n

\n

La \u00eenceputul acestui secol, Rudolph Eucken declara c\u0103 sarcina cea mai presant\u0103 \u0219i mai dificil\u0103 a timpului nostru este de a da o religie umanit\u0103\u021bii. Cam \u00een aceea\u0219i epoc\u0103, \u0219i chiar pu\u021bin \u00eenainte, o rena\u0219tere catolic\u0103 se desena \u00een Fran\u021ba, manifestat\u0103 mai ales prin convertirea scriitorilor ilu\u0219tri: Huysmans, Francois Coppee, Claudel, Paul Bourget, Ernest Psichari, Peguy etc. \u00cen acela\u0219i timp, filosofi cu tendin\u021b\u0103 spiritualist\u0103 sau pragmatist\u0103, ca Boutroux, Bergson sau William James, ca Eucken \u00eensu\u0219i d\u0103deau problemelor religioase o aten\u021bie cu totul nou\u0103. \u201eMai putem noi \u00eenc\u0103 s\u0103 fim cre\u0219tini?\u201d se \u00eentreba Eucken, \u0219i concluzia sa era c\u0103 nu numai c\u0103 putem fi cre\u0219tini, dar c\u0103 nu putem, sub pedeaps\u0103 cu moartea, s\u0103 nu fim, preciz\u00e2nd de altfel c\u0103 nu era vorba \u00een g\u00e2ndirea sa de fondarea \u201cunei religii noi\u201d ci de \u201ca \u00eensufle\u021bi cre\u0219tinismul \u00een toat\u0103 profunzimea sa\u201d. Totodat\u0103, lui nu-i sc\u0103pa c\u0103 unui num\u0103r de spirite moderne \u00eei repugna cre\u0219tinismul \u0219i eforturile pe care le cere. De asemenea el prevedea c\u0103 aceast\u0103 necesar\u0103 rena\u0219tere moral\u0103 nu se va produce f\u0103r\u0103 a fi preg\u0103tit\u0103 de o tulburare profund\u0103. \u201cTrebuie mai \u00eent\u00e2i, scria el, ca umanitatea s\u0103 fie scuturat\u0103 de aceast\u0103 lene spiritual\u0103, fie prin sentimentul devenit intolerabil al vidulului situa\u021biei mijlocii, fie prin mari catastrofe publice.\u201d Atunci scopul ar putea fi atins: nu prin \u201co simpl\u0103 \u00eentoarcere la vechile forme ale cre\u0219tinismului\u201d nici \u201catenuarea\u201d lor sau \u201einterpretarea liberal\u0103\u201d a lor: \u201eo form\u0103 de cre\u0219tinism esen\u021bialmente nou\u0103, corespunz\u00e2nd st\u0103rii istorice a vie\u021bii spirituale\u201d.<\/p>\n

Aceste r\u00e2nduri au fost scrise pu\u021bin \u00eenainte de r\u0103zboi. Ast\u0103zi cele dou\u0103 condi\u021bii ale lui Eucken puse pentru scuturarea \u00een sf\u00e2r\u0219it a torporii sale spirituale au fost realizate peste previziunile lui. De multe ori, ateii \u0219i scepticii au confesat \u201evidul intolerabil\u201d al existen\u021bei lor \u0219i cel mai adesea cu accent de angoas\u0103. Acesta este sentimentul care a condus sau a adus \u00eenapoi \u00een acela\u0219i timp un mare num\u0103r de intelectuali. S\u0103 ne limit\u0103m la dou\u0103 exemple caracteristice. Iat\u0103 c\u00e2teva din m\u0103rturisirile pe care Jacques Riviere le adresa \u00een 1907 lui Paul Claudel: \u201e… o nelini\u0219te, o nelini\u0219te \u00eengrozitoare, care m\u0103 urm\u0103re\u0219te de-o via\u021b\u0103, \u0219i m\u0103 ridic\u0103 ne\u00eencetat, \u0219i ne\u00eencetat m\u0103 \u00eempiedic\u0103 a m\u0103 satisface; o nelini\u0219te care m\u0103 ridic\u0103 \u00een transporturi de voluptate, \u00een transporturi de disperare, o nelini\u0219te neobosit\u0103.\u201d – \u201d\u00centr-o sear\u0103, spiritul s\u0103tul de a se fi distrat at\u00e2ta, am sim\u021bit din nou explozia anxiet\u0103\u021bii mele, strig\u0103tul interior, chemarea, revolta, pasiunea mea.\u201d – \u201eV\u0103 voi spune cel mai teribil \u0219i tot r\u0103ul meu: aceast\u0103 de\u0219teptare, aceast\u0103 izbucnire, aceast\u0103 revolt\u0103, aceast\u0103 dorin\u021b\u0103, aceast\u0103 nelini\u0219te, aceast\u0103 nelmul\u021bumire m\u0103 sf\u00e2\u0219ie, dar le ador\u201d – \u201eNeantul. Iat\u0103 ce m\u0103 otr\u0103ve\u0219te… \u00cen unele momente, \u00eei simt brusc prezen\u021ba, \u00eei resimt prezen\u021ba \u0219i toat\u0103 fiin\u021ba mi se tulbur\u0103. Este ceva care nu este \u0219i care, deodat\u0103, f\u0103r\u0103 un cuv\u00e2nt, \u00eemi spune: iat\u0103-m\u0103. \u00cen spatele a ce v\u0103d, deodat\u0103 oribila fa\u021b\u0103 a ceea ce nu este. Monstru, form\u0103 inform\u0103, prezen\u021b\u0103 pe care a\u0219 vrea s-o resping \u0219i nu pot, nu pot\u201d – \u201eSimt <\/em>c\u0103 ‘acesta tot’ este \u00een van, nu are sens, nu vrea <\/em>nimic, nu tinde spre nimic, e acolo pur \u0219i simplu, pus f\u0103r\u0103 inten\u021bie, f\u0103r\u0103 scop, f\u0103r\u0103 dorin\u021b\u0103 \u2013 e acolo, ba \u00eenc\u0103 de un fason at\u00e2t de precar, abia acoperind oribila prezen\u021b\u0103 a ceea ce nu este\u201d – \u201eM\u0103 resemnasem demult a nu vedea dec\u00e2t neantul \u0219i haosul \u00een fa\u021ba mea, vanitatea, f\u0103r\u0103-de-ra\u021biunea \u00een tot; nu vreau s\u0103 \u00een\u021beleg, pentru c\u0103 nu e de \u00een\u021beles, pentru c\u0103 acest univers, despre care nu \u0219tiu m\u0103car cu certitudine dac\u0103 el exist\u0103, este cel mai inutil, cel mai gratuit zadarnic ce se poate visa\u201d. – Invers, un alt convertit, M. Henri Gheon, ne va descrie sentimentul de plenitudine \u0219i de echilibru moral care-i umple sufletul de c\u00e2nd credin\u021ba veni s\u0103-l ilumineze:\u201d\u00cen ziua c\u00e2nd \u00eemi strig ‘cred’, sau \u00eencerc, ra\u021biunea mea \u0219i-a g\u0103sit ghidul, limitele, un teren ferm pe care se poate spijini; atunci ea devine liber\u0103 de ea \u00eens\u0103\u0219i \u0219i munca ei \u00eencepe.\u201d – \u201eActul de credin\u021b\u0103 pus, plantat, asemeni st\u00e2ncii lui Moise, toat\u0103 doctrina susur\u0103 ca o ap\u0103 transparent\u0103 \u0219i salvatoare pentru to\u021bi. Cel ce va bea-o nu va mai afla tenebre, nu numai \u00een Dumnezeu, dar nici \u00een el \u00eensu\u0219i, \u0219i nici \u00een destinul omului, \u0219i nici \u00een istoria popoarelor, \u0219i nici \u00een imensa crea\u021bie.\u201d – \u201eUn astfel de om nu mai este pietricica pe pant\u0103 care acumuleaz\u0103 \u00eenv\u00e2rtindu-se z\u0103pada frumoas\u0103 ce se va topi, ci o fixez\u0103 piatr\u0103 de edificiu, solidar\u0103 tuturor celorlal\u021bi, vinovat\u0103 fa\u021b\u0103 de to\u021bi ceilal\u021bi, dac\u0103 le va lipsi.\u201d<\/p>\n

Dar catastrofa nemaiauzit\u0103 care fu r\u0103zboiul va rea\u0219eza \u0219i mai complet previziunile lui Eucken. Nu se va spune nicic\u00e2nd tot ce a distrus acesta \u0219i, \u00een acela\u0219i timp, tulburarea pe care a zv\u00e2rlit-o \u00een spirite. Cu doi ani \u00eenainte de a se termina, \u00een 1916, M Paul Otlet putea caracteriza r\u0103zboiul \u00een ace\u0219ti temeni: \u201eDou\u0103zeci de milioane de solda\u021bi sub arme. R\u0103zboi pe m\u0103m\u00e2nt; r\u0103zboi prin dreadnoughts, submarine \u0219i mine flotante, r\u0103zboi \u00een aer. \u00censumate, armatele lui Gengis-Khan, Timur, Xerxes, Hanibal, Cezar, Saladin, Napoleon, armate pitice comparate cu cele din prezent; 200 milioane franci bog\u0103\u021bii distruse \u00een fiecare zi… Comorile acumulate prin secole de munc\u0103 la mila bombelor \u0219i incendiilor. Mai multe victime dec\u00e2t \u00een toate r\u0103zboaiele adi\u021bionate ale omenirii. Cel mai mare eveniment dup\u0103 potop.\u201d<\/p>\n

Acest eveniment este ast\u0103zi destul de departe pentru noi \u00eenc\u00e2t s\u0103 putem medita asupra cauzelor sale cu o anume libertate de spirit, destul de aproape \u00eenc\u0103 pentru a le putea cunoa\u0219te exact. Chestiune capital\u0103 pentru problema care ne ocup\u0103: este clar \u00eentr-adev\u0103r c\u0103, pentru ca, r\u0103zboiului, s\u0103 poat\u0103 urma o renovare religioas\u0103, trebuie ca \u00eenainte ireligiunea s\u0103 fi ap\u0103rut ca una din cauzele determinante ale imensei catastrofe.<\/p>\n

Se vorbea mult, \u00eenainte de r\u0103zboi, de \u201eexperien\u021bele religioase\u201d. R\u0103zboiul avea s\u0103 fie cea mai vast\u0103 \u0219i mai intens\u0103 pe care umanitatea a f\u0103cut-o vreodat\u0103. Noi c\u0103ut\u0103m \u00een alt\u0103 parte cauzele sale \u00eendep\u0103rtate. Pentru a r\u0103m\u00e2ne aici la cauzele secundare, este incontestabil c\u0103 dezvolatrea unui egonism care punea \u00een conflict marile popoare europene, \u00een acela\u0219i timp cu dezl\u0103n\u021buirea \u00een interiorul statelor a luptei claselor, trebuie \u021binut drept responsabil al uciderii universale. Dar acesta nu putea s\u0103 se dezvolte dec\u00e2t pe un teren de scepticism total, de o ireligiune ireductibil\u0103. Astfel, dac\u0103 este adev\u0103rat c\u0103 religia este unul din atributele esen\u021biale ale umanit\u0103\u021bii, niciodat\u0103 ca \u00een acest \u00eenceput de secol omul nu fu mai aproape de bestialitate. Legea natural\u0103 a selec\u021biei, a luptei excesive, cu supravie\u021buirea celor mai feroce, care domne\u0219te peste via\u021ba animal\u0103, fu singurul dumnezeu care prezid\u0103 acest eveniment monstruos.<\/p>\n

Scepticismul care afecteaz\u0103 g\u00e2ndirea eurupean\u0103 de trei secole, care dizolv\u0103 toate conceptele \u0219i toate tradi\u021biile, trebuia s\u0103 duc\u0103 la un dezastru. R\u0103zboiul fu ca un imens abces \u00een care toate toxinele scepticismului se str\u00e2nser\u0103 \u00eenainte de a-l elimina. Liberat de Dumnezeu \u0219i de dogme, omul se liber\u0103 progresiv de toate restric\u021biile moarale, de toate obliga\u021biile de fraternitate, de justi\u021bie \u0219i caritate. Egoismul, setea de juisare material\u0103, senzual\u0103, nu mai cunoscur\u0103 fr\u00e2n\u0103. Acolo unde Dumnezeu \u0219i prescrip\u021biile sale fuseser\u0103 g\u0103site deja insuficiente, nu ra\u021biunea era cea care-l putea re\u021bine.<\/p>\n

R\u0103zboiul ap\u0103rea astfel ca o consecin\u021b\u0103 direct\u0103 a zguduirii credin\u021bei cre\u0219tine, cauz\u0103 \u0219i \u00een acela\u0219i timp oper\u0103 a Rena\u0219terii \u0219i a Reformei, ale c\u0103ror efecte vor cre\u0219te de la Montaigne p\u00e2n\u0103 la secolul luminilor, pentru a atinge v\u00e2rful la Revolu\u021bie. Spiritul libertin, contra c\u0103ruia \u00eencerc\u0103 s\u0103 ac\u021bioneze Pascal \u0219i jansenismul, \u0219i pe care iezui\u021bii \u00eel tolerar\u0103, \u00ee\u0219i d\u0103du fructele, printre care trebuie socotit, la fel de bine ca r\u0103zboaiele lui Ludovic al XIV-lea \u0219i cele ale Revolu\u021biei \u0219i ale lui Napoleon, r\u0103zboiul din 1914.<\/p>\n

S-ar putea prezenta aceast\u0103 evolu\u021bie a spiritelor de maniera urm\u0103toare:<\/p>\n

La origine, se observ\u0103 zguduirea credin\u021bei, c\u0103reia \u00eei vom determina apoi cauzele. Sl\u0103birea credin\u021bei liber\u0103 ra\u021biunea care, cu Bacon, Galileo, Descartes d\u0103du av\u00e2nt filosofiei \u0219i \u0219tiin\u021bei. Dar ea liber\u0103 de asemenea instinctele, setea de posesiune \u0219i putere, pe care religia le con\u021binea, \u0219i relaxarea moravurilor, sub conduita ra\u021biunii discursive, contribui la r\u00e2ndul s\u0103u la ruinarea a ceea ce r\u0103m\u0103sese din credin\u021ba religioas\u0103. Atunci, b\u0103tut\u0103 \u00een bre\u0219\u0103 \u00een acela\u0219i timp de spiritul critic \u0219i de libertinaj, con\u0219tiin\u021ba religioas\u0103 se eclips\u0103 \u0219i, mai vie \u0219i mai puternic\u0103, se ridic\u0103 peste ruinele sale, lumina ra\u021biunii, ale c\u0103rei fructe aveau s\u0103 fie filosofia critic\u0103 \u0219i \u0219tiin\u021bele naturale.<\/p>\n

Din aproape \u00een aproape, progresiv, insensibil, ateimul Rena\u0219terii avea s\u0103 se soldeze cu r\u0103zboi; cel din 1914 fu absolut punctul culminant s\u0103v\u00e2r\u0219it, fructul s\u0103u cel mai proasp\u0103t \u0219i cel mai complet.<\/p>\n

Un tablou rapid al situa\u021biei generale \u00een ajunul r\u0103zboiului va confirma net aceast\u0103 analiz\u0103 a cauzelor.<\/p>\n

\u00cen timpul \u00eentregului secol al nou\u0103sprezecelea, scepticismul ruinase credin\u021ba la intelectuali. Socialismul \u2013 mai ales socialismul care \u00ee\u0219i zicea \u0219tiin\u021bific \u0219i materialist – \u00ee\u0219i \u00eendeplini opera \u0219i o f\u0103cu s\u0103 coboare \u00een popor. Vechile tradi\u021bii morale, toate formele de datorie cre\u0219tin\u0103 devenir\u0103 din ce \u00een ce mai pu\u021bin eficace. \u00cen locul lor, autoriz\u00e2ndu-se prin darwinism, lupta pentru via\u021b\u0103 lu\u0103 o acuitate implacabil\u0103 \u0219i sub toate formele: concuren\u021b\u0103, lupt\u0103 pentru posesiuni materiale \u0219i pentru putere, \u0219i, \u00een fine, ceea ce se \u00een\u021belege ast\u0103zi prin imperialism, se exasperar\u0103.<\/p>\n

\u00cen acela\u0219i timp, \u0219i anume gra\u021bie emula\u021biei provocate de concuren\u021b\u0103, cercet\u0103rile \u0219tiin\u021bifice se multiplicar\u0103. Setea de juisan\u021b\u0103, de confort \u0219i de putere suscit\u0103 \u0219i \u00eencurajeaz\u0103 aplica\u021biile tehnice ale \u0219tiin\u021belor fizico-chimice. Progresele industriei devenind cu fiecare zi mai formidabile, p\u0103m\u00e2ntul \u00eentreg fu luat \u00een posesiune de europeni.<\/p>\n

Dar aceast\u0103 augmentare extraoerdinar\u0103 a puterii omului, aceast\u0103 acumulare nemaiauzit\u0103 a posesiunilor \u0219i bog\u0103\u021biilor, pe care secolele trecute nu \u0219i le-ar fi imaginat niciodat\u0103, nu aduceau deloc satisfac\u021bie poftitorilor. Ace\u0219tia crescur\u0103 \u00een acela\u0219i timp, \u0219i \u00eenc\u0103 mai rapid, \u0219i at\u00e2t \u00eentre clase c\u00e2t \u0219i \u00eentre popoare, concuren\u021ba, pe care nicio doctrin\u0103 moral\u0103 sau religioas\u0103 n-o tempera, multiplica ocaziile de conflixct. Veni momentul c\u00e2nd, sub amenin\u021barea acestor conflicte iminente, descoperirile \u0219tiin\u021bei luar\u0103 o destina\u021bie nou\u0103; ele fur\u0103 organizate \u2013 mobilizate s-ar putea spune \u2013 \u00een vederea luptei. Puteri necunoscute de distrugere se acumular\u0103 \u0219i toate na\u021biunile se preg\u0103tir\u0103 s\u0103 le foloseasc\u0103 unele contra altora.<\/p>\n

S-ar spune c\u0103 Europa era ca un copil care se juca cu bombe. Aceast\u0103 spe\u021b\u0103 de atotputernicie \u0219i bog\u0103\u021bii infinite de care dispuneau popoarele puteau fi folosite la fel de bine pentru r\u0103u ca \u0219i pentru bine; erau un mijloc de fericire sau de sinucidere.<\/p>\n

Dar \u00eentr-o stare moral\u0103 \u00een care scepticismul \u0219i egoismul \u00eempingeau vertiginos la conflict armat , problema era dinainte rezolvat\u0103. Miza era at\u00e2t de mare \u00eenc\u00e2t \u00eenving\u0103torul \u00een posesia tuturor bog\u0103\u021biilor p\u0103m\u00e2ntului devenea invincibil: aceasta fu probabil perspectiva mincinoas\u0103 ce se deschise concuren\u021bilor acestui r\u0103zboi. Se cunoa\u0219te rezultatul: ceea ce ar fi putut reprezenta pentru Europa un sort de paradis aproximativ, fu, pentru o duzin\u0103 de ani, cel mai cumplit infern.<\/p>\n

Aceste reflec\u021bii ne par a da o greutate particular\u0103 pronosticului emis de Benoit XV, \u00een timpul primelor luni de r\u0103zboi:\u201eDumnezeu permite ca na\u021biunile care \u0219i-au plasat toate g\u00e2ndurile \u00een lucrurile acestui p\u0103m\u00e2nt s\u0103 se pedepseasc\u0103 unele pe altele, prin carnagii mutuale, pentru dispre\u021bul \u0219i neglijen\u021ba cu care ele l-au tratat; alte evenimente li se vor ad\u0103uga pentru a constr\u00e2nge oamenii s\u0103 se umileasc\u0103 sub puternica n\u00e2n\u0103 a lui Dumnezeu.\u201d Contra acestui limbaj, M Loisy nu s-a putut \u00eempiedica de a protesta, dar el \u00eensu\u0219i, totu\u0219i, chiar liber de orice dogm\u0103 religioas\u0103, nu emite o previziune mult mai pu\u021bin sumbr\u0103: \u201eAceste \u0219tiin\u021be (naturale) au realizat foarte mari progrese, au modificat economia exterioar\u0103 a vie\u021bii contemporane, au lansat umanitatea pe calea unei imense dezvolt\u0103ri industriale, a unei intense exploat\u0103ri a planetei pe care tr\u0103im \u0219i pe care materialmente omul pare s\u0103 fie din ce \u00een ce mai mult st\u0103p\u00e2n. Cu toate acestea, excelente spirite s-au \u00eentrebat dac\u0103, avans\u00e2ndu-se impetuos pe aceast\u0103 pant\u0103, umanitatea nu merge c\u0103tre pierderea sa, dac\u0103 nu vor rezulta rivalit\u0103\u021bi teribile \u00eentre popoare, \u00een fine dac\u0103 avantajele exterioare care vor proveni din aceast\u0103 efervescen\u021b\u0103 a civiliza\u021biei materiale nu se va acompania de o decaden\u021b\u0103 care va compromite ansamblul evolu\u021biei umane \u0219i, pe drumul \u0219tiin\u021bei astfel \u00een\u021belese \u0219i aplicate va \u00eentoarce omul direct la barbarie.\u201d<\/p>\n

Marea lec\u021bie a r\u0103zboiului mondial este c\u0103 umanitatea nu trebuie s\u0103 dob\u00e2ndeasc\u0103 prin \u0219tiin\u021ba sa o at\u00e2t de formidabil\u0103 putere \u00eenainte de a fi realizat alte moravuri. At\u00e2ta timp c\u00e2t un spirit de justi\u021bie \u0219i de fraternitate nu se va fi dezvoltat, at\u00e2t c\u00e2t va domni egoismul na\u021bional \u0219i individual, progresele \u0219tiin\u021bei nu vor face dec\u00e2t s\u0103 multiplice instrumentele m\u0103celului. Or, nu trebuie s\u0103 ne facem iluzii: f\u0103r\u0103 religie, aceast\u0103 moral\u0103 superioar\u0103 nu are nicio \u0219ans\u0103 s\u0103 se nasc\u0103 \u0219i s\u0103 \u00eenfloreasc\u0103. Suntem astfel du\u0219i \u00eentr-o dilem\u0103: sau trebuie oprit net (\u0219i este ceea ce nu pare deloc posibil) orice progres \u0219tiin\u021bific \u0219i tehnic \u0219i toat\u0103 prosperitatea economic\u0103, sau trebuie creat\u0103 o religie, a se \u00eentoarce la religia cre\u0219tin\u0103, adic\u0103 la un cre\u0219tinism compatibil cu starea social\u0103 \u0219i intelectual\u0103 a umanit\u0103\u021bii prezente, care s\u0103-i permit\u0103 s\u0103 accead\u0103 la o moralitate mai \u00eenalt\u0103. Iat\u0103 de ce ni se pare c\u0103 Eucken vorbea cu gur\u0103 de aur. Se poate spune c\u0103 imensa experien\u021b\u0103 religioas\u0103 care fu r\u0103zboiul a contrasemnat opinia sa \u0219i cele ale tuturor filosofilor care, precum Renouvier, Boutroux, M. Blondel, au proclamat iminenta necesitate a religiei.<\/p>\n

\u00cen absen\u021ba unei moralit\u0103\u021bi noi, inspirat\u0103 de o religie nou\u0103, popoarele civilizate sunt candidate sigure la sinucidere. Ultimul r\u0103zboi fu pentru ele ca o tentativ\u0103 de suicid nereu\u0219it: dac\u0103 moralitatea actual\u0103 persist\u0103 \u00eenc\u0103 doar un secol, este inevitabil ca ele s\u0103 o reia, \u0219i atunci poate cu succes astfel ca toat\u0103 umanitatea civilizat\u0103 s\u0103 piar\u0103. S\u0103 nu par\u0103 c\u0103 noi \u00eentunec\u0103m tabloul din pl\u0103cere. De multe ori, speciali\u0219tii au \u00eencercat s\u0103 calculeze ce ar \u00eensemna un r\u0103zboi nou, cu tehnici perfec\u021bionate pe care le \u00eentrevedem. Ei au de considerat catastrofe care s\u0103 \u00eensp\u0103im\u00e2nte imagina\u021biile cele mai cinice. Nu vor mai fi distruse numai armatele, ci popoarele \u00eentregi, \u0219i acest r\u0103zboi nu se va sf\u00e2r\u0219i din lips\u0103 de combatan\u021bi, ci din lips\u0103 de oameni. \u201eSe promite civiliza\u021biei noastre rafinate, zice Ferrero, de a vedea distrus\u0103 orice specie de via\u021b\u0103 \u00een c\u00e2teva minute, \u00eentr-un ora\u0219 mare ca Parisul, prin dou\u0103sprezece bombe mari \u00eenc\u0103rcate cu Lewisite v\u00e9sicant<\/em> \u0219i aruncate de un aeroplan… Acest gaz diaboic e greu, cade la nivelul solului, p\u0103trunde \u00een profunzimi \u0219i urmeaz\u0103 linii subterane; distruge \u0219i via\u021ba vegetal\u0103 \u0219i otr\u0103ve\u0219te f\u00e2nt\u00e2nile. \u201d<\/p>\n

\u201eProgresele \u0219tiin\u021bei, spunea M. Branly, marele fizician francez, de-acum \u00een dou\u0103zeci \u0219i cinci sau treizeci de ani, vor face din urm\u0103torul r\u0103zboi o ucidere analog\u0103 celei pe care am v\u0103zut-o \u0219i suferit-o, \u0219i incomparabil mai rapid\u0103 \u0219i mai masiv\u0103; \u00een loc de 8 la 10 milioane, el va culca 100 milioane, adic\u0103 va aneantiza o parte a rasei umane; toat\u0103 produc\u021bia muncii umane va trece cu el \u0219i civiliza\u021bia uman\u0103 nu-i va supravie\u021bui; omul se va \u00eentoarce f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 la starea s\u0103lbatic\u0103 de unde \u00eel v\u0103d revenind lent, toate clasele nivelate, sub un regim social de genul celui al albninelor sau al furnicilor, al c\u0103ror instinct minunat ar putea bine s\u0103 nu fie \u00een scurt dec\u00e2t o inteligen\u021b\u0103 veche pe jum\u0103tate sf\u0103r\u00e2mat\u0103 de vreun cataclism \u00eengrozitor… Nu conta\u021bi pe ceea ce se cheam\u0103 unde herziene pentru a \u00eempiedica distrugerea onului… nu conta\u021bi pe ele, nici pe tot ce a realizat \u0219i va realiza \u0219tiin\u021ba, dec\u00e2t pentru a distruge.\u201d<\/p>\n

Rezum\u0103m: Exasper\u00e2nd poftele egoismului \u0219i aservind omului imensele energii ale naturii, progresele \u0219tiin\u021bei au o alt\u0103 consecin\u021b\u0103: multiplic\u00e2nd ocaziile de conflict \u00eentre popoare, ele le pun \u00een m\u00e2ini, \u00een acela\u0219i timp, mijloacele de a se inter-distruge. Adic\u0103 dezvoltarea actual\u0103 a tehnicii \u0219tiin\u021bifice are exigen\u021ba unei umanit\u0103\u021bi mai bune. Sau altfel, s-ar putea spune c\u0103 ra\u021biunea, dup\u0103 ce a contestat religia, dogmele sale \u0219i moralitatea sa tradi\u021bional\u0103, contest\u0103 ast\u0103zi indirect via\u021ba, prin intermediul \u0219tiin\u021bei \u0219i al tehnicii.<\/p>\n

Fiind \u00een particular vizibile \u00een catastrofa care este un r\u0103zboi universal, efectele scepticismului nu sunt deloc mai pu\u021bin ucig\u0103toare \u00een timp de pace. Dar atunci sunt de o manier\u0103 mai secret\u0103 \u0219i perfid\u0103, ca printr-o intoxicare lent\u0103.<\/p>\n

Pentru omul pe care nu-l ghideaz\u0103 nicio doctrin\u0103 religioas\u0103, pentru omul care a putut sufoca \u00een el aspira\u021biile la o via\u021b\u0103 transcendent\u0103, via\u021ba terestr\u0103 nu are nicio ra\u021biune de a fi \u00een afar\u0103 de ea \u00eens\u0103\u0219i \u0219i nu are, \u00een ea \u00eens\u0103\u0219i, nicio valoare. Ea nu este dec\u00e2t un fenomen natural. Un singur scop: pl\u0103cerea; evitarea durerilor \u0219i c\u0103utarea posesiunilor. Solidaritatea unui asemenea om cu semenii s\u0103i nu are alt\u0103 sanc\u021biune dec\u00e2t interesul s\u0103u mai mult sau mai pu\u021bin imediat; ea nu constituie pentru el o datorie \u2013 s\u0103 zicem mai bine: o \u00een\u021belepciune \u2013 dec\u00e2t \u00een limitele acestui interes, pe care nicio precept\u0103 nu-l invit\u0103 s\u0103-l limiteze. \u0218i de ce interesul altora ar trece \u00een ochii s\u0103i \u00eenainte de al s\u0103u? Nu exist\u0103 deci nicio ra\u021biune pentru ca sentimentul solidarit\u0103\u021bii s\u0103-l re\u021bin\u0103 de la urm\u0103rirea pl\u0103cerii sale \u00een detrimentul celei a celorlal\u021bi, pe m\u0103sura for\u021belor sale \u0219i p\u00e2n\u0103 la un punct \u00een care legile \u021b\u0103rii sale ar risca s\u0103-l pedepseasc\u0103. A nu se scandaliza nici a se mira de aceast\u0103 moral\u0103: dac\u0103 totul se termin\u0103 cu aceast\u0103 via\u021b\u0103, nu mai este nimic mai logic dec\u00e2t de a o vrea c\u00e2t mai plin\u0103 posibil de toate juisan\u021bele.<\/p>\n

Dar natura uman\u0103 este astfel f\u0103cut\u0103 \u00eenc\u00e2t juisan\u021ba s\u0103 se toceasc\u0103 prin repetare. Urmeaz\u0103 de aici c\u0103 \u00een timp ce mijloacele de satisfac\u021bie cresc \u00een progresie geometric\u0103 juisan\u021ba le urmeaz\u0103 abia \u00een propor\u021bie aritmetic\u0103. Bog\u0103\u021bia cere totdeauna mai mult\u0103 bog\u0103\u021bie, puterea o putere mereu mai mare \u00een vederea satisfacerii dorin\u021belor cu fiecare zi mai exigente. \u0218i nu numai c\u0103 nu sunt niciodat\u0103 satisf\u0103cute, dar cur\u00e2nd setea de pl\u0103ceri \u0219i de putere conduc omul la abuz, c\u0103ci abuzul este termenul inevitabil al juisan\u021bei f\u0103r\u0103 restric\u021bie. Abuzul duce la uzur\u0103, la oboseal\u0103 \u0219i dezgust. Finalmente, via\u021ba popoarelor \u0219i a indivizilor este minat\u0103 de o intoxicare nemiloas\u0103.<\/p>\n

Lucru remarcabil: ceea ce contribuie cel mai mult la pierderea omului este ceea ce face superioritatea sa asupra animalului. Dublu m\u0103rginit de exiguitatea mijloacelor sale \u0219i de sim\u021burile sale, animalul nu poate abuza. Dimpotriv\u0103, inteligen\u021ba sa d\u0103 omului posibilitatea de a l\u0103rgi, a intensifica, a varia indefinit satisfac\u021biile sale. Spiritul uman, con\u0219tiin\u021ba con\u021bine \u00een ea infinitul. Ceea ce se aplic\u0103 la satisfacerea sim\u021burilor \u0219i a nevoilor sale, ea le multiplic\u0103 printr-o exigen\u021b\u0103 infinit\u0103. Dar ma\u0219ina fizic\u0103 a omului nu e mai pu\u021bin m\u0103rginit\u0103 materialmente \u0219i ea pocne\u0219te ca \u0219i cum i s-ar fi introdus un exploziv foarte puternic, fiindc\u0103 finitul nu poate con\u021bine infinitul f\u0103r\u0103 a se distruge. Exiguitatea \u0219i limitele sim\u021burilor neput\u00e2nd con\u021bine infinitul juisan\u021bei pe care inteligen\u021ba vrea s\u0103-l introduc\u0103 \u00een ele, ma\u0219ina uman\u0103 \u0219i organele sale crap\u0103 ori se detracheaz\u0103. Juisan\u021ba se transform\u0103 \u00een vicii \u0219i viciile descompun organismul.<\/p>\n

Este aici o superioritate a omului asupra animalului care are urm\u0103ri nefaste. Se pare, p\u00e2n\u0103 \u00een prezent, c\u0103 \u00eentre via\u021b\u0103 \u00een general \u0219i spirit exist\u0103 ca un divor\u021b \u0219i o veritabil\u0103 incompatibilitate. Animalul nu ajunge la acesta, iar omul piere de el. Inteligen\u021ba, introduc\u00e2nd \u00een juisan\u021ba senzual\u0103, pe care omul o are \u00een comun cu animalul, infinitul ce \u00eei este inerent, dezl\u0103n\u021buie abuzurile senzuale, destructive pentru via\u021b\u0103, pe care animalele nu le pot cunoa\u0219te. C\u00e2nd spiritul nu reu\u0219e\u0219te s\u0103-\u0219i subordoneze sim\u021burile, el cade sub domina\u021bia lor. C\u00e2nd, dimpotriv\u0103, inteligen\u021ba reu\u0219e\u0219te s\u0103 se impun\u0103 sim\u021burilor, ea ne d\u0103 veritabilii filosofi \u0219i sfin\u021bi.<\/p>\n

C\u00e2nd sim\u021burile au reu\u0219it s\u0103 st\u0103p\u00e2neasc\u0103 inteligen\u021ba \u0219i s\u0103 fac\u0103 din ea un instrument de intensificare, avem ceea ce p\u0103g\u00e2nismul concepea prin satiri, Iar Biserica prin demoni. Aceste fiin\u021be contradictorii, cu cap de om \u0219i corp de animal, simbolizeaz\u0103 \u00een fapt un adev\u0103r empiric, incon\u0219tient sau subcon\u0219tient, omul \u00een care atributele naturii animale au pus sub ordinele lor inteligen\u021ba, atribut al naturii umane. Diavolul este expresia figurat\u0103 a omului \u00een care animalitatea a \u00eenvins natura uman\u0103 \u0219i \u00een care resursele de inteligen\u021b\u0103 aservit\u0103 au fost puse la dispozi\u021bia sim\u021burilor pentru a le intensifica juisan\u021ba p\u00e2n\u0103 la infinit. Ceea ce este strig\u0103tor la cer \u0219i ne\u00eenfr\u00e2nat \u00een sensualism se alf\u0103 la infinitul ineligen\u021bei c\u0103ruia se datoreaz\u0103.<\/p>\n

Reamintim o polemic\u0103, pe aceast\u0103 tem\u0103, care a provocat o carte de M. Benda: Belph\u00e9gor. <\/em>Dup\u0103 M. Benda, societatea contemporan\u0103 tr\u0103ie\u0219te sub semnul acestei oribile divinit\u0103\u021bi senzuale \u0219i devorante a vie\u021bii umane, c\u0103ci semnul cel mai distinctiv al timpului noastru este senzualismul ne\u00eenfr\u00e2nat, consecin\u021b\u0103 nefast\u0103 a decaden\u021bei spirituale, a regresiunii intelectuale a epocii noastre. Printre cei care au conb\u0103tut teza lui M. Benda, M. Gaetan Barnoville a putut face facil proba c\u0103 este, dimpotriv\u0103, Minerva divinitatea dominant\u0103 a timpului nostru. M. Bernoville, f\u0103cut cu u\u0219urin\u021b\u0103 vizibil c\u0103, dac\u0103 senza\u021biile \u0219i imaginile domin\u0103 \u00een operele literare \u0219i artistice ale acestor ultime timpuri, este gra\u021bie inteligen\u021bei care le-a accentuat relieful \u0219i culoarea..<\/p>\n

Or, cum rezult\u0103 din cele tocmai spuse de noi, cei doi autori au abordat \u00eendeaproape marele adev\u0103r care domin\u0103 epoca noastr\u0103, dar, f\u0103r\u0103 a observa, ei au trecut pe l\u00e2ng\u0103. Da, societatea contemporan\u0103 este dominat\u0103 de senza\u021bie \u0219i senzualism, adic\u0103 de Belph\u00e9gor; \u0219i, egal, de inteligen\u021b\u0103, adic\u0103 de Minerva. Dar ceea ce ei nu au observat este c\u0103 Minerva s-a aservit lui Belph\u00e9gor, c\u0103 inteligen\u021ba a intensificat sensibilitatea \u0219i cu precizie aceast\u0103 aservire este cea care face triumful complet \u0219i definitiv al lui Belph\u00e9gor, \u00een atmosfera moral\u0103 \u00een care avea s\u0103 izbucneasc\u0103 uraganul cel mai formidabil pe care l-a cunoscut istoria.<\/p>\n

Dac\u0103 omul nu era dec\u00e2t sensibilitate, dac\u0103, \u00een umanitatea contemporan\u0103, Belph\u00e9gor<\/span> nu ar fi reu\u0219it s\u0103 aserveasc\u0103 pe Minerva, dezl\u0103n\u021buirea ne\u0103nfr\u00e2nat\u0103 a senzualismului, pe care o constat\u0103 M. Benda, nu s-ar fi putut produce pentru a face s\u0103 zdrobeasc\u0103 popoarele \u00een marele r\u0103zboi \u0219i s\u0103 ruineze moravurile \u0219i moralitatea \u00een timp de pace. Omul \u00een care sim\u021burile aservesc inteligen\u021ba este totdeauna amenin\u021bat de aceste pericole. Animalul, el, nu cunoa\u0219te pe Minerva, nu-i este expus \u0219i de aceea nu exist\u0103 animal vicios. La el, orice func\u021bie fiziologic\u0103 se \u00eendepline\u0219te normal, regulat. Poate de aceea nu exist\u0103 pentru el problema natalit\u0103\u021bii, ca pentru popoarele inteligente \u00een m\u0103sura \u00een care inteligen\u021ba lor se dezvolt\u0103. Cu regularitatea anotimpurilor, fecundarea \u0219i natalitatea \u00ee\u0219i urmeaz\u0103 normal cursul la ei: nicio nevoie de interven\u021bie rezonat\u0103 a legilor. La om, dimpotriv\u0103, inteligen\u021ba, \u00een serviciul sim\u021burilor, \u00eei d\u0103 mijlocul de a disocia pl\u0103cerea de scopul s\u0103u natural \u0219i, pe aceast\u0103 cale \u00eenc\u0103, senzualismul dezl\u0103n\u021buit de scepticism atac\u0103 \u00eens\u0103\u0219i originea vie\u021bii.<\/p>\n

Considera\u021bi numai satisfac\u021bia alimenta\u021biei la om: toate comorile naturii sunt puse la dispozi\u021bia noastr\u0103 pentru a varia pl\u0103cerile gurii noastre, dar \u0219i petru a ruina s\u0103n\u0103tatea corpului nostru. De asemenea, pe aceast\u0103 cale, progresele \u0219tiin\u021bei \u00eemping omul spre propria destruc\u021bie.<\/p>\n

Trebuie s\u0103 conchidem c\u0103 dezvoltarea inteligen\u021bei, c\u00e2nd o disciplin\u0103 moral\u0103 \u0219i religioas\u0103 nu vine s\u0103-i regleze folosirea, este cel mai sigur mijloc de destruc\u021bie a vie\u021bii. Nenorocirea este c\u0103 inteligen\u021ba \u0219i ra\u021biunea, dac\u0103 ele fac religia \u00een particular necesar\u0103, au ca prim efect distrugerea credin\u021bei. Poate de aceea trebuie \u021binut\u0103 ca prim\u0103 beatitudine pe aceea care proclam\u0103:<\/p>\n

Ferici\u021bi cei simpli, cei s\u0103raci de spirit.<\/em><\/p>\n

Abuzul juisan\u021belor senzuale nu atac\u0103 mai pu\u021bin direct func\u021biunile superioare ale spiritului. Este bine cunoscut c\u0103 o via\u021b\u0103 mateial\u0103 foarte bogat\u0103 diminueaz\u0103 via\u021ba spiritual\u0103 \u0219i inteligen\u021ba, \u00een acela\u0219i timp cu sufocarea con\u0219tiin\u021bei morale \u0219i obnubilarea con\u0219tiin\u021bei religioase. Nu este cel mai adesea aici explica\u021bia faptului c\u0103 cultul \u0219tiin\u021belor, artei \u0219i filosofiei este mai r\u0103sp\u00e2ndit \u00een mica burghezie dec\u00e2t \u00een cea foarte mare? M\u00e2ncarea bun\u0103 este aproape incompatibil\u0103 cu via\u021ba auster\u0103 care cere cultul \u00eenaltelor facult\u0103\u021bi intelectuale \u0219i al lui Dumnezeu.<\/p>\n

Se poate deci spune c\u0103 \u0219tiin\u021ba \u0219i ra\u021biunea nu pot fi asigurate dec\u00e2t prin mijlocirea unei discipline morale solid stabilite, care, la r\u00e2ndul s\u0103u, nu se poate dispensa de o religie vie care s-o sprijine \u0219i s-o consolideze. Via\u021ba, morala, \u0219tiin\u021ba \u0219i ra\u021biunea nu se pot dezvolta \u0219i men\u021bine dec\u00e2t pe terenul unei credin\u021be vii. Scepticismul care decurge dintr-o ra\u021biune dizolvant\u0103 este opera mor\u021bii.<\/p>\n

Aici este f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 una din ra\u021biunile pentru care religia cre\u0219tin\u0103 a privit totdeauna cu pu\u021bin\u0103 simpatie av\u00e2ntul \u0219tiin\u021belor \u0219i al ra\u021biunii. De asemenea, tot de aceea, din to\u021bi arborii paradisului terestru, Dumnezeu a interzis lui Adam s\u0103 guste din cel care d\u0103dea fructle cunoa\u0219terii. Nu i se poate face unui om lipsit de moralitate un serviciu mai r\u0103u dec\u00e2t a-i da s\u0103 guste din fructul acestui arbore. Gust\u00e2ndu-l, str\u0103bunul nostru deveni con\u0219tient, inteligent, se excluse pe el \u00eensu\u0219i din paradis. \u00cengerul cu sabie de foc, care-i interzicea accesul, era aceast\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103 dob\u00e2ndit\u0103, surs\u0103 abundent\u0103 a tuturor viciilor \u0219i abuzurilor posibile.<\/p>\n

Religia cre\u0219tin\u0103, care f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 fu cea mai vivifiant\u0103 din toate, nu putea s\u0103 nu observe consecin\u021bele distrug\u0103toare ale cunoa\u0219terii \u0219i ale ra\u021biunii. \u00cen aceasta, credin\u021ba cre\u0219tin\u0103 a fost at\u00e2t de clarv\u0103z\u0103toare \u00eenc\u00e2t exist\u0103 un savant contemporan dintre cei mai stima\u021bi \u0219i mai autoriza\u021bi, care face dreptate \u00een acest punct, iar acest savant fu \u00eensu\u0219i Marcelin Berthelot: \u201e\u00centr-adev\u0103r, spune el, legea \u0219tiin\u021bific\u0103 este fatal\u0103 \u0219i indiferent\u0103. Cunoa\u0219terea naturii \u0219i puterea care rezult\u0103 din ea pot fi \u00eendreptate spre r\u0103u ca \u0219i spre bine… Posesiunea lor, chiar legitim\u0103, corupe oamenii. \u0218i spiritele mistice au avut totdeauna o tendin\u021b\u0103 de a privi \u0219tiin\u021ba, \u0219i mai ales \u0219tiin\u021ba naturii, ca sacrilegiu, pentru c\u0103 ea induce omul s\u0103 rivalizeze cu Dumnezeu.\u201d<\/p>\n

Iat\u0103 deci un adev\u0103r religios confirmat de unul din cei mai mari savan\u021bi ai epocii noastre. Cre\u0219tinismul a construit \u00een jurul acestui adev\u0103r o lung\u0103 serie de legende pentru a-l ilustra \u0219i a atrage aten\u021bia asupra lui, \u00eencep\u00e2nd cu aceea a arborelui interzis al cunoa\u0219terii. \u00centre alte legende, pe care Berthelot le men\u021bioneaz\u0103, cit\u0103m pe cele dup\u0103 care \u201eunii \u00eengeri, \u00eendr\u0103gostindu-se de femei, cobor\u00e2r\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt \u0219i \u00eenv\u0103\u021bar\u0103 operele naturii… Din acest comer\u021b se n\u0103scu rasa gigan\u021bilor… cartea din care ei au \u00eenv\u0103\u021bat artele este numit\u0103 Ch\u00e9ma.\u201d Dup\u0103 Enoch, spune Berthelot, \u0219i \u00eengerii p\u0103c\u0103to\u0219i revel\u0103 muritorilor artele \u0219i \u0219tiin\u021bele oculte: \u201eei se obi\u0219nuir\u0103 cu ele \u0219i \u00eei \u00eenv\u0103\u021b\u0103 vr\u0103jitoria, desc\u00e2ntecele, propriet\u0103\u021bile r\u0103d\u0103cinilor \u0219i arborilor, semnele magice, arta de a observa stelele… folosire br\u0103\u021b\u0103rilor, a picturii, a pietrelor pre\u021bioase, toate sorturile de vopsele, a\u0219a fel c\u0103 omul fu corupt.\u201d – \u201eTertulian asimileaz\u0103 ace\u0219ti ]\u00eengeri discipolilor lor, magii \u0219i astrologii \u0219i matematicienii, \u0219i stabile\u0219te o paralel\u0103 \u00eentre expulzarea acestora din Roma \u0219i cea a \u00eengerilor din cer.\u201d<\/p>\n

Este deci vechi ca \u0219tiin\u021ba \u0219i religia acest conflict care le pune ast\u0103zi \u00een lupt\u0103. Dac\u0103 Galileo fu str\u0103mo\u0219ul inventatorului grosse Bertha<\/em>, care f\u0103cu at\u00e2tea victime \u00eentr-o sf\u00e2nt\u0103 vineri \u00een biserica Saint-Gervais, \u0219i al celui care invent\u0103 gazele asfixiante, se pare clar c\u0103 episcopii care au e\u0219uat punerea sub tortur\u0103 a acestui precursor al \u0219tiin\u021belor erau vizionari mai pu\u021bin imbecili dec\u00e2t aveau aerul.<\/p>\n

Dar cre\u0219tinismul a avut totdeauna un presentiment al ce poate deveni \u0219tiin\u021ba \u00een m\u00e2inile omului, el niciodat\u0103 n-a luat o cunno\u0219tin\u021b\u0103 clar\u0103 \u0219i n-a spus veritabilele ra\u021biuni ale ostilit\u0103\u021bii contra \u0219tiin\u021bei, dac\u0103 el \u00eensu\u0219i le-a \u0219tiut bine. El a persecutat \u0219tiin\u021ba pentru motive absurde \u0219i jalnice \u0219i este ceea ce \u00eel f\u0103cu realmente odios. Dar, \u00een fond, el avea dreptate. Numai c\u0103 nu pedepsind \u0219tiin\u021ba se rezolva problema. Era mai bine s\u0103 \u00eencerce s\u0103 amelioreze omul \u0219i morala sa, \u0219i s\u0103 deriveze din aceast\u0103 parte energia pe care o risipe\u0219te \u00een pur\u0103 pierdere pentru a opri cursul fatal al \u0219tiin\u021bei, care nu este fatal dec\u00e2t pentru c\u0103 de asemenea este de origine divin\u0103, ca tot ce este mai nobil \u00een om. C\u0103ci nu este cunoa\u0219terea fructul arborelui divin din Paradis? Pentru ce s-o combat\u0103 atunci? \u0218tiin\u021ba nu este rea dec\u00e2t \u00een m\u00e2inile omului imoral sau amoral. \u00cen acest caz, e bun cadou celui tic\u0103los, c\u0103ci este f\u0103cut omului pentru r\u0103ul, nu pentru binele lui; \u0219i de aceea secole de amoralitate savant\u0103, cum fu cazul optsprezecelui \u0219i nou\u0103sprezecelui, fur\u0103 cele ale lui Satan-Mefistofel.<\/p>\n

Mai mult ca niciodat\u0103, este urgent, acum, ca con\u0219tiin\u021ba s\u0103 \u021bin\u0103 seama de pericolul de moarte \u00een care o \u0219tiin\u021b\u0103 f\u0103r\u0103 moral\u0103 \u0219i f\u0103r\u0103 religie conduce omul. Numai aceasta ne poate asigura binefacerea \u0219tiin\u021belor \u0219i garanta contra abuzului pe care-l fac egoismul \u0219i senzualitatea. \u0218tiin\u021ba \u0219i ra\u021biunea au contribuit odinioar\u0103 la ruinarea credin\u021bei; le revine acum s\u0103 contribuie la readucerea acesteia printre oameni. De aceasta depinde nu numai soarta, via\u021ba \u0219i fericirea umanit\u0103\u021bii, dar \u0219i existen\u021ba \u00eens\u0103\u0219i \u0219i progresul \u0219tiin\u021bei. Iat\u0103 lec\u021bia acestui r\u0103zboi pe care l-am e\u0219apat frumos. \u0218tiin\u021ba noastr\u0103 ne omoar\u0103 dac\u0103 o credin\u021b\u0103 vie \u0219i pozitiv\u0103 nu i se adaug\u0103 \u0219i nu-\u0219i regleaz\u0103 uzajul.<\/p>\n

Nec sine te, nec tecum esse possum<\/em><\/p>\n

\u0218tiin\u021bei ca \u0219i religiei, iat\u0103 cuv\u00e2ntul pe care-l adreseaz\u0103 umanitatea; \u0219i toat\u0103 problema este de a le concilia.<\/p>\n

Noi conchidem \u00een dou\u0103 cuvinte. Cu ra\u021biunea noastr\u0103 \u0219i \u0219tiin\u021ba noastr\u0103, dac\u0103 religia nu ne dirijeaz\u0103, noi suntem h\u0103r\u0103zi\u021bi neantului. Trebuie ca ra\u021biunea \u0219i \u0219tiin\u021ba s\u0103 ne dea o religie \u00een locul acesteia pe care ele ne-au alungat-o.<\/p>\n

Este posibil? Cele mai eminente spirite contemporane nu se \u00eendoiesc. S-au multiplicat indica\u021biile \u0219i taton\u0103rile. Aceast\u0103 carte ar vrea s\u0103 aduc\u0103 clarific\u0103ri \u0219i preciz\u0103ri \u00een aceast\u0103 chestiune. Dar ne trebuie pentru aceasta s\u0103 c\u0103ut\u0103m \u00een istorie situa\u021bii analoge. Analogia perioadei greco-romane cu a noastr\u0103 nu a sc\u0103pat nici unui g\u00e2nditor cu adev\u0103rat liber (1), adic\u0103 liber chiar de ceea ce s-a numit p\u00e2n\u0103 \u00een prezent g\u00e2ndirea celor libres-penseurs: de aici trebuie s\u0103 pornim. <\/em><\/p>\n

—————————————–<\/wbr><\/em><\/p>\n

    \n
  1. \u201eExist\u0103, spune Paul Valery, \u00een istorie momente \u0219i locuri unde ne putem introduce, noi modernii, f\u0103r\u0103 a tulbura excesiv armonia acestor timpuri, f\u0103r\u0103 a le p\u0103rea obiecte infinit curioase … fiin\u021be \u0219ocante, disonante, neasimilabile. Sau intrarea noastr\u0103 ar face mic\u0103 senza\u021bie, acolo noi suntem la noi. Este clar c\u0103 Roma lui ‘Traian’ sau c\u0103 Alexandria Ptolemeilor ne-ar absorbi mai facil dec\u00e2t multe localit\u0103\u021bi mai \u00eendep\u0103rtate \u00een timp\u201d (Vari\u00e9t\u00e9s<\/em><\/strong>, p. 18)<\/li>\n<\/ol>\n

    Traducere din limba francez\u0103 de George Anca<\/p>\n

    \n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

    D. DRAGHICESCO: NOUA CETATE A LUI DUMNEZEU , Paris, 1929, p.19-32) INTRODUCERE La \u00eenceputul acestui secol, Rudolph Eucken declara c\u0103 [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-17325","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17325","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17325"}],"version-history":[{"count":6,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17325\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17328,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17325\/revisions\/17328"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17325"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17325"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17325"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}