{"id":17522,"date":"2014-02-10T09:56:31","date_gmt":"2014-02-10T09:56:31","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=17522"},"modified":"2014-02-10T09:56:31","modified_gmt":"2014-02-10T09:56:31","slug":"george-anca-d-draghicesco-concluzie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2014\/02\/10\/george-anca-d-draghicesco-concluzie\/","title":{"rendered":"George Anca: D. Draghicesco – Concluzie"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

\n

D. DRAGHICESCO<\/strong><\/p>\n

NOUA CETATE A LUI DUMNEZEU<\/strong>, Paris, 1929, p. 621-638<\/p>\n

Traducere din limba francez\u0103: George Anca<\/strong><\/em><\/p>\n

\n

CONCLUZIE<\/em><\/strong><\/p>\n

\n

Disolu\u021bia formelor sociale, morale \u0219i ideologice, de care am luat cuno\u0219tin\u021b\u0103 pretutindeni, probeaz\u0103 c\u0103 o nou\u0103 lume se afl\u0103 \u00een gesta\u021bie. Formele sociale, culturale \u0219i intelectuale ale lumii moderne, realizate pe planul Statelor na\u021bionale, sunt, ca s\u0103 spunem a\u0219a, pe cale de a c\u0103dea \u00een pulbere.Este un haos penalizat s\u0103 se reorganizeze pe un plan nou, \u00een cadrul unui sistem social \u00een care se vor integra toate Statele \u0219i toate popoarele moderne, a\u0219a cum s-a f\u0103cut \u00een imperiul roman, acum, \u00een cur\u00e2nd, dou\u0103 mii de ani. Constituirea imperiului care integra aproape toate popoarele cele mai importante ale lumii antice a pus \u00een mi\u0219care o transformare radical\u0103 a tuturor concep\u021biilor \u0219i a tuturor formelor de via\u021b\u0103 istorico-social\u0103 a acelor timpuri. Lumea abandon\u0103 politeismul republican, sceptic \u0219i ra\u021bionalist, pentru a se converti la misticismul cre\u0219tin, dogmatic \u0219i absolutist. Mi\u0219carea cre\u0219tin\u0103 fu noul suflet al lumii transformate, \u00een jurul c\u0103reia se cristaliz\u0103 activitatea civiliza\u021biei antice.<\/p>\n

Totul conspir\u0103 ast\u0103zi, ca la \u00eenceputul cre\u0219tinismului, spre o mare transformare, social\u0103, economic\u0103, moral\u0103, intelectual\u0103 \u0219i religioas\u0103 a umanit\u0103\u021bii, a c\u0103rei unitate se schi\u021beaz\u0103 \u0219i se afirm\u0103 \u00een Societatea Na\u021biunilor, echivalent modern al imperiului roman. \u00cen timp ce dogmatismul ra\u021bionalist al \u0219tiin\u021bei \u0219i filosofiei se ruineaz\u0103 prin el \u00eensu\u0219i, \u00een timp ce relativismul total \u0219i universal este recunoscut \u0219i predicat peste tot, setea unei credin\u021be noi agit\u0103 \u0219i tortureaz\u0103 un num\u0103r de con\u0219tiin\u021be mereu mai mare. \u00cen absen\u021ba unei astfel de credin\u021be religioase, g\u00e2nditorii liberi, ca alt\u0103dat\u0103 masele populare ale primelor secole ale erei cre\u0219tine, se abndonar\u0103 celor mai rele supersti\u021bii spiritiste, teosofice sau altele. C\u00e2t despre sufletele cultivate, c\u0103rora le repugn\u0103 s\u0103 se dedea tablelor turnante \u0219i dansante \u0219i construc\u021biilor fumeg\u0103toare ale teosofiei, din ce \u00een ce ele \u00eenclin\u0103 spre misticism.<\/p>\n

Dac\u0103 ne raport\u0103m la psihologia misticismului, a\u0219a cum deja am rezumat-o dup\u0103 analiza magistral\u0103 f\u0103cut\u0103 de Emile Boutroux, misticismul contemporan va ap\u0103rea ca manifestarea unei crize care este esen\u021bialmente preludiul unei conversiuni. Lumea modern\u0103 este \u00een acest moment<\/p>\n

pe cale s\u0103 se converteasc\u0103 la o nou\u0103 concep\u021bie, poate la o religie nou\u0103 pe care o elboreaz\u0103 \u00een profunzimea con\u0219tiin\u021belor sale, iar convertirea sa urmeaz\u0103 exact etapele parcurse de con\u0219tiin\u021bele primului secol al erei noastre. Mecanismul psihologiei mistice, cu derularea logic\u0103 a fazelor sale, func\u021bioneaz\u0103 \u00een vremea noastr\u0103 cum a func\u021bionat acum dou\u0103zeci de secole. Ast\u0103zi, ca \u00een timpul lui Cezar, August \u0219i Virgiliu, vedem \u00een jurul nostru aspira\u021bia c\u0103tre necunoscut, \u201ec\u0103tre un bine necesar inimii, dar ireprezentabil pentru inteligen\u021b\u0103\u201d, \u201estare de dorin\u021b\u0103 vag\u0103, nelini\u0219tit\u0103, foarte real\u0103\u201d.<\/p>\n

Precum \u00een lumea greco-roman\u0103 a sf\u00e2r\u0219itului de republic\u0103, ast\u0103zi de asemenea lucrurile apar sub o alt\u0103 lumin\u0103; \u201eceea ce ne fermeca \u00eenainte se decoloreaz\u0103, ceea ce admir\u0103m se bagatelizeaz\u0103. Tot ce se vede este ca o imagine van\u0103, tern\u0103 \u0219i moart\u0103 a unui model viu, perfect, infinit. Se concepe ca un obiect suprem al dorin\u021belor sale infinitul, eternul, perfectul, Dumnezeu. Aceast\u0103 idee incon\u0219tient\u0103 a unui obiect infinit este cea care cre\u0103 indispozi\u021bia indefinisabil\u0103 \u00een leg\u0103tur\u0103 cu posesiunea tuturor obiectelor finite.\u201d Aceast\u0103 psihologie mistic\u0103 a convertirii care nou\u0103 ni s-a p\u0103rut a fi formula \u00eens\u0103\u0219i a conversiunii lumii antice la cre\u0219tianism se aplic\u0103 \u00eenc\u0103 mai exact la starea moral\u0103 \u0219i psihologic\u0103 a timpului nostru. Epocii noastre i se aplic\u0103 vorba celebr\u0103 a sf\u00e2ntuluiR\u00e9my care rezum\u0103 psihologia conversiunii: Ea \u00eencepe s\u0103 adore ceea ce a ars \u0219i s\u0103 ard\u0103 ceea ce a adorat. – Amintim, \u00een acest sens, \u00eentrebarea aceasta care p\u0103ru pl\u0103cut\u0103: dac\u0103 trebuie sau nu ars muzeul Louvre \u0219i aceast\u0103 atitudine a arti\u0219tilor pictori, sculptori \u0219i muzicieni pe care i-am men\u021bionat \u0219i care se \u00eentoarce contra tot ce este farmec \u0219i seduc\u021bie \u00een arte, pentru a se complace \u00een liniile sparte, fe\u021bele unghiulare \u0219i formele fruste, austere \u0219i discordante, analoge celor ale artei care preced\u0103 Rena\u0219terea \u0219i \u00een principal arta bizantin\u0103. Nu vedem acela\u0219i lucru \u00een politic\u0103? \u00cen toate formele \u0219i pe toate terenurile de activitate, se caut\u0103 o scar\u0103 nou\u0103 de valori. Fanatismul na\u021bional n-a \u00eenceput s\u0103 piard\u0103 teren atunci c\u00e2nd mul\u021bi oameni dintre cei mai cultiva\u021bi \u0219i marea majoritate a muncitorilor devin indiferen\u021bi la patrie \u0219i \u00eenclin\u0103 spre interna\u021bionalism \u0219i universalism? \u0218i acest entuziasm pentru libertate care anim\u0103 at\u00e2tea genera\u021bii, iat\u0103 cum \u00eencepe s\u0103 se r\u0103ceasc\u0103, \u0219i asta \u00een \u021bara clasic\u0103 a liberalismului: un liberal englez a constatat-o. Nu vorbim de cazul a ce se face \u00een Rusia din democra\u021bia liberal\u0103 \u0219i din sufragiul universal.<\/span><\/a><\/span><\/p>\n

Consider\u0103m c\u0103 antipodul bol\u0219evismului este fascismul. Cine nu cunoa\u0219te cuv\u00e2ntul celebru al lui Mussolini, c\u0103 oamenii n-au nevoie de libertate, ci de autoritate, sau mai ales opinia sa despre sufragiul universal? Ce este comnuinismul care ni se predic\u0103, dac\u0103 nu reluarea \u00eentr-un plan infinit mai larg a comunit\u0103\u021bilor primilor cre\u0219tini, care evoluar\u0103 \u00een ordine religioase \u0219i \u00een m\u0103n\u0103stiri ale evului mediu? Amintim \u0219i \u00eenver\u0219unarea unor geometri \u0219i matematicieni \u00eempotriva spa\u021biului \u00een trei dimensiuni pe care ei \u00eel consider\u0103 perimat \u0219i cultul lor pentru spa\u021biul \u00een patru dimensiuni. Ce sens trebuie atribuit pragmatismului \u0219i intui\u021bionismului lui Bergson, dac\u0103 nu cel al unei profunde repulsii contra ra\u021bionalismului discursiv, clar \u0219i precis? Perimat este catolicismul \u00een ochii lui Loisy, ca societatea capitalist\u0103 \u00een ochii partizanilor lui Marx. Acesta ne anun\u021b\u0103 catastrofa politico-social\u0103 care s-a produs deja \u00een Rusia, \u00een acela\u0219i timp c\u00e2nd Schopenhauer ne predica fericirea \u00een neant. Suveranitatea Statului, a legii, a contractului, \u0219i sfin\u021benia propriet\u0103\u021bii individuale, ieri \u00eenc\u0103, dogmele vie\u021bii juridice, noi le vedem dec\u0103zute \u0219i declarate perimate, \u0219i ele, de juri\u0219tii din \u0219coala lui Duguit \u0219i a lui Le Roy. – Vorbind de Hoffding, finul analist care fu Georg Simmel, \u0219i el a ar\u0103tat \u0219i explicat inchietudinea religioas\u0103 \u0219i, \u00een general, nelini\u0219tea proprie epocii noastre, prin faptul c\u0103 noi nu mai putem s\u0103 ne mul\u021bumim cu formele vechi ale civiliza\u021biei \u0219i c\u0103 n-am \u0219tiut \u00eenc\u0103 s\u0103 ne d\u0103m pe cele noi (p 1\/46). <\/span><\/a><\/span> \u201eCadrele vechi nu mai pot satisface spiritele.\u201d \u201e<\/span>El a <\/span>ar\u0103tat<\/span>de-o manier\u0103 foarte interesant\u0103 cum s-au pr\u0103bu\u0219it formele pe care via\u021ba le crease p\u00e2n\u0103 acum \u0219i cum via\u021ba, ner\u0103bd\u0103toare pentru c\u0103, neav\u00e2nd forme noi la dispozi\u021bia sa, se umple de ostilitate pentru orice form\u0103.\u201d (<\/span>Conception de la Vie<\/em><\/span>, p.68.<\/span>) – Dar pentru c\u0103 noi contemporanii am cunoscut deja forme noi, cele ale unui drept nou, a unei politici noi, a unei arte re\u00eennoite, a unui stat universal, a unei noi vie\u021bi economice, a unei \u0219tiin\u021be mai largi, care nu se mai mul\u021bume\u0219te cu formele actuale, realizate, finite, ale lumii morale, sociale, politice \u0219i ideologice. Lumea modern\u0103 se afl\u0103 \u00een zilele noastre \u00een acest moment precis, \u00een chiar aceast\u0103 faz\u0103, c\u00e2nd trebuie s\u0103 fac\u0103 efortul transform\u0103rii inerente \u00een sensul formelor \u00eentrev\u0103zute \u0219i concepute clar.<\/span><\/p>\n

Acest efort este tocmai ce indicase Boutroux: o lupt\u0103 \u00eentre ce a fost \u0219i ce se vrea s\u0103 devin\u0103, o lupt\u0103 pentru a renun\u021ba la toate aceste lucruri, pe care \u00eenc\u0103 le \u021binem, de\u0219i ele \u0219i-au pierdut tot farmecul \u00een ochii no\u0219tri, o lupt\u0103 \u00eentre o idee care nu este \u00eenc\u0103 dec\u00e2t o abstrac\u021bie \u0219i sentimente care n-au pierdut nimic din for\u021ba \u0219i din realitatea lor. Ne g\u00e2ndim la pacifi\u0219ti \u0219i la adversarii lor, la partizanii Societ\u0103\u021bii Na\u021biunilor \u0219i a contrazic\u0103torilor ei. Aceast\u0103 lupt\u0103 va dura p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd schimbarea se va opera interior prin triumful noii concep\u021bii care se traduce printr-o nou\u0103 orientare dat\u0103 judec\u0103\u021bii \u0219i conduitei. De acum \u00eenainte, schimbarea \u00eemplinit\u0103 \u00een interiorul sufletului se exteriorizeaz\u0103 \u0219i provoac\u0103 schimbarea de ac\u021biune \u0219i de conduit\u0103, care vor crea formele exterioare ale vie\u021bii noi. (1)<\/span><\/p>\n

(1) Iat\u0103 un pasaj dintr-o carte recent\u0103 a lui Ferdinand Lot, despre care e dificil de spus dac\u0103 nu se aplic\u0103 mai bine la epoca noastr\u0103 dec\u00e2t la cea din primele secole cre\u0219tine la care el se refer\u0103: \u201e\u00cen istoria umanit\u0103\u021bii exist\u0103 perioade \u00een care omul nu-\u0219i mai \u00een\u021belege str\u0103bunii, tat\u0103l, pe el \u00eensu\u0219i. Pare a fi ca o ruptur\u0103 a continuit\u0103\u021bii psihologice.\u201d – \u201eOmul s-a deturnat cu indiferen\u021b\u0103 sau dezgust de la obiectele pe care le p\u0103strau cei mai apropia\u021bi str\u0103mo\u0219i ai s\u0103i; el nu mai \u00een\u021belege scrierile antice pentru c\u0103 nu le mai plac; \u00eens\u0103\u0219i forma pe care i-o transmit, limba, \u00eei scap\u0103; arta \u00eenc\u00e2nt\u0103toare a plasticii a \u00eencetat s\u0103-i mai farmece vederea. Zeii sunt mor\u021bi, uci\u0219i de Dumnezeul unic ale c\u0103rui porunci impun o regul\u0103 de via\u021b\u0103 at\u00e2t de nou\u0103 \u00eenc\u00e2t de acum \u00eenainte lumea de aici de jos va trece pe planul al doilea; \u00een\u021beleptul \u00eembibat de <\/span>‘noua filosofie’ va fixa <\/span>obiectul dorin\u021bei sale \u00een domeniul de acolo de sus. \u00centre omul timpurilor noi \u0219i omul timpurilor antice nu va mai exista o g\u00e2ndire comun\u0103.\u201d Ferdinand Lot, <\/span>la Fin du Monde Antique et le D\u00e9but<\/span><\/a> du Moyen Age<\/em><\/span>, pp.2-3)<\/span><\/span><\/p>\n

O asemenea schimbare se afirm\u0103 deja \u00een sufletul intelectualilor timpului nostru, ca o veritabil\u0103 conversiune.<\/span><\/span><\/p>\n

Nimic mai simptomatic la acest subiect dec\u00e2t o carte recent\u0103 de Julien Benda, care este un apel plin de repro\u0219uri adresate celor pe care el \u00eei nume\u0219te <\/span><\/span>clerici. <\/em><\/span><\/span>Ceea ce Benda repro\u0219eaz\u0103 amar intelectualilor timpului nostru este de a fi tr\u0103dat universalismul \u0219i umanismul propriu evului mediu \u0219i cre\u0219tinismul \u00een general, \u0219i de a fi adoptat, cultivat \u0219i exagerat egoismul na\u021bional sau de clas\u0103, precum \u0219i materialismul politic \u0219i practic al vie\u021bii. \u00cen ochii s\u0103i, <\/span><\/span>\u201eclericii trebuie, prin natura voca\u021biei lor, s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 de la interesele concrete \u0219i temporale \u0219i s\u0103 spun\u0103 cu Iisus: <\/span>‘<\/span>Regatul meu nu este al acestei lumi<\/span>‘, <\/span>c\u0103ci destina\u021bia lor este s\u0103 cultive adev\u0103rul drept\u0103\u021bii. Pentru clericii veritabili, \u201emi\u0219carea na\u021bionalit\u0103\u021bilor ar fi trebuit s\u0103 fie un rest de p\u0103g\u00e2nism \u0219i s\u0103 predice cu sf\u00e2ntul Augustin ‘<\/span>topirea tuturor patriotismelor <\/span>\u00ee<\/span>n <\/span>\u00eembr\u0103\u021bi\u0219area cet\u0103\u021bii permanente<\/span> ‘. <\/span>Ceea ce \u00eel revolt\u0103 pe Benda este c\u0103 clericii<\/span>\u201ea c\u0103ror misiune este s\u0103 dizolve orgoliul uman, pledeaz\u0103 acelea\u0219i mi\u0219c\u0103ri ale sufletului ca \u0219efii de armat\u0103\u201d. Clericii trebuie s\u0103 dea laicilor \u201espectacolul unei rase de oameni pentru care valoarea vie\u021bii st\u0103 \u00een dezinteresarea lor \u0219i \u00eenfr\u00e2narea, sau, cel pu\u021bin, ru\u0219inea pentru pasiunile lor politice\u201d, \u00een timp ce el constat\u0103 c\u0103, pentru ei, dimpotriv\u0103, \u201einteligen\u021ba care se dezintereseaz\u0103 de scopurile sale este o activitate de dispre\u021buit\u201d. Pentru el, \u201eexerci\u021biul vie\u021bii spiritului pare a conduce necesearmente la universalism, \u00een sensul eternului, cu pu\u021bin\u0103 vigoare \u00een credin\u021ba fic\u021biunilor terestre\u201d. \u0218i de aceea, pentru Benda, este scandalos ca clericii Bisericii s\u0103 fi aderat la sentimentul na\u021bional \u0219i s\u0103 fi \u00eencetat s\u0103 dea spectacolul inimilor preocupate numai de Dumnezeu (1). Este, egal, un scandal c\u0103 Statul, Patria, clasa s\u0103 fie ast\u0103zi sincer Dumnezeu \u0219i, mai mult, singurul Dumnezeu (2). Nu vorbe\u0219te Maurras, \u00eentocmai ca Victor Hugo, despre zei\u021ba France?.<\/span><\/p>\n

\u00cen rezumat, tr\u0103darea clericilor consist\u0103 \u00een cultivarea pasiunii de clas\u0103 \u0219i a pasiunii na\u021bionale \u00een loc de a se opune acestui realism al maselor. \u201e<\/span>A fost confuz, spune el, <\/span>a-i vedea ignor\u00e2nd c\u0103 moralistul este un utopist prin esen\u021b\u0103 \u0219i c\u0103 propriu ac\u021biunii morale este cu precizie a crea obiectul s\u0103u \u0219i a-l afirma (3).\u201d Benda g\u00e2ndes\u0219te c\u0103 aceast\u0103 tr\u0103dare se remonteaz\u0103 \u00een trecutul destul de \u00eendep\u0103rtat al secolului al treisprezecelea, c\u00e2nd a \u00eenceput s\u0103 apar\u0103 realismul na\u021bional pe care clericii acelor timpuri l-au comb\u0103tut, \u201estr\u0103duindu-se s\u0103 fondeze, la \u00eent\u00e2lnirea na\u021biunilor, un mare imperiu universal \u0219i de principiu spiritual\u201d. Dar, cu timpul, realismul spiritual a prevalat \u0219i a fost impus clericilor, care \u00ee\u0219i tr\u0103dar\u0103 din ce \u00een ce mai mult veritabila lor voca\u021bie. \u00cen aceasta, viziunea lui Benda este just\u0103. Ea a fost confirmat\u0103 de tot ce am expus \u00een aceast\u0103 carte, pe subiectul disolu\u021biei religioase a epocii noastre (4)<\/span><\/p>\n

La Trahison des Clercs, p.67.<\/span><\/em><\/span><\/p>\n

P. 52.<\/span><\/span><\/p>\n

P.150.<\/span><\/span><\/p>\n

Referindu-se la Societatea Na\u021biunilor, acest g\u00e2nditor observ\u0103 just c\u0103 \u201edac\u0103 ea nu este impus\u0103 na\u021biunilor dec\u00e2t din interes \u0219i din teama de r\u0103zboi \u0219i daunele sale, fondarea ei nu e deloc sigur\u0103, c\u0103ci ea las\u0103 intact spiritul de r\u0103zboi \u0219i nimic nu dovede\u0219te c\u0103 un popor care nu respect\u0103 un contract dec\u00e2t din ra\u021biuni practice nu-l va viola \u00een ziua c\u00e2nd va g\u0103si violarea mai profitabil\u0103.\u201d El are dreptate s\u0103 spun\u0103 c\u0103 aceast\u0103 institu\u021bie trebuie fondat\u0103 pe o schimbare a moralit\u0103\u021bii publice. \u201e<\/span>Pacea, dac<\/span>\u0103<\/span> vreodat<\/span>\u0103<\/span> ea <\/span>exist\u0103, nu se va sprijini pe teama de r\u0103zboi ci pe iubirea de pace; ea nu va fi absen\u021ba unui act, ea va fi apari\u021bia unei st\u0103ri de suflet… pacea nu e posibil\u0103 dec\u00e2t dac\u0103 omul \u00eenceteaz\u0103 de a-\u0219i pune fericirea \u00een posesiunea bunurilor care nu se partajeaz\u0103… ea nu poate fi ob\u021binut\u0103 dec\u00e2t printr-o ameliorare a moralit\u0103\u021bii sale.\u201d<\/span><\/span><\/p>\n

Ceea ce predic\u0103 Benda este a\u0219adar o conversiune. Ca atare, aceast\u0103 carte \u0219i discu\u021bia pe care a provocat-o cap\u0103t\u0103 o importan\u021b\u0103 extraordinar\u0103. Cu aceast\u0103 carte, \u00eencepe o mi\u0219care de reac\u021bie contra na\u021bionalismului \u0219i interesului de clas\u0103. Este primul gest energic care schi\u021beaz\u0103 \u00eentoarcerea c\u0103tre universalism, este primul pas f\u0103cut pe calea unei noi ideologii universaliste. Este, \u00een ochii no\u0219tri, un act de conversiune public\u0103, izolat f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, care cade \u00eentr-o atmosfer\u0103 ostil\u0103 \u0219i care descoper\u0103 foarte bine ipocrizia, fariseismul intelectualilor, contemporanii s\u0103i. Singura gre\u0219eal\u0103 a autorului este de a fi adresat acest repro\u0219 clericilor francezi, care o merit\u0103, \u00een general, cel mai pu\u021bin.Intelectualii francezi fanatici ai patriotismului sunt at\u00e2t de pu\u021bini numero\u0219i c\u0103 se pot num\u0103ra. \u00cen Anglia, dar mai ales \u00een Germania, fariseismul este mult mai r\u0103sp\u00e2ndit. Nimic nu este mai aproape de ceea ce fu na\u021bionalismul \u00eengust al farisienilor evrei dec\u00e2t acest na\u021bionalism literar \u0219i filosofic at\u00e2t de exagerat de unii scriitori \u0219i savan\u021bi germani, care, mai ales \u00eenainte de r\u0103zboi se compl\u0103ceau \u00een perfec\u021biunea a tot ce este na\u021bional \u0219i sacrifica totul legii na\u021bionale ca o culme a perfec\u021bunii. Gestul lui Benda aminte\u0219te deci de cel al primilor apostoli cre\u0219tini, pentru care nu exista nici evreu, nici grec sau scit, nici sirian, el ne ofer\u0103, \u0219i el, ceva ce este echivalent cu imperiul cerurilor, cu Cetatea lui Dumnezeu (1)<\/span><\/span><\/p>\n

(1) \u00cen locul acestui \u201e<\/span>realism integral profesat de umanitatea actual<\/span>\u0103\u201d, <\/span>care duce la<\/span> \u201e<\/span>inter-uciderea organizat<\/span>\u0103<\/span> a <\/span>na\u021biunilor<\/span>\u0219<\/span>i a claselor<\/span>\u201d se poate, scrie Benda, concepe concilierea lor, bunul de a fi posedat devenind p\u0103m\u00e2ntul \u00eensu\u0219i, de care ele \u00een sf\u00e2r\u0219it ar \u00een\u021belege c\u0103 o bun\u0103 exploatare nu este posibil\u0103 dec\u00e2t prin unirea lor, \u00een timp ce voin\u021ba de a se pune ca distinct\u0103 ar fi transferat\u0103 de la na\u021biune la spa\u021biu, orgolios \u00eendreptat contra tot ce nu este ea. \u0218i, de fapt, o astfel de mi\u0219care exist\u0103; exist\u0103 pe deasupra claselor \u0219i na\u021biunilor.Ad\u0103ug\u0103m c\u0103 acest imperialism al spa\u021biului est chiar fondul a ceea ce predic\u0103 marii rectori ai con\u0219tiin\u021bei moderne. Omul, nu na\u021biunea sau clasa, este cel pe care Nietzsche, Sorel \u0219i Bergson \u00eel exalt\u0103 \u00een geniul s\u0103u de a se face st\u0103p\u00e2n al p\u0103m\u00e2ntului. Umanitatea \u0219i nu o astfel de frac\u021biune din ea este cea pe care Auguste Comte invit\u0103 s\u0103 se afunde \u00een con\u0219tiin\u021ba de sine \u0219i s\u0103 se ia \u00een fine drept obiect al religiei sale. Se poate g\u00e2ndi c\u0103 aceasta este calea pe care se vor opri r\u0103zboaiele inter-umane; se va ajunge astfel la o fraternitate universal\u0103. Prin aceasta \u00eens\u0103\u0219i \u201eumanitatea va ajunge la mari lucruri, vreau s\u0103 spun, la o \u00een\u0219f\u0103care grandioas\u0103 a materiei, cu adev\u0103rat bucuroas\u0103 de puterea \u0219i grandiarea sa\u201d. <\/span><\/span><\/p>\n

Universalismul care \u00eenlocuie\u0219te, pentru credincio\u0219ii gen Benda, divinitatea antropomorfic\u0103 se apropie mult de asemenea de Dumnezeul pe care-l concepe Wells \u0219i la care contemporanii no\u0219tri, dup\u0103 p\u0103rerea sa, sunt pe cale s\u0103 se converteasc\u0103. Iat\u0103 \u00een ce consist\u0103 obi\u0219nuit aceast\u0103 conversiune, dup\u0103 ilustrul scriitor englez:<\/span><\/span> \u201eEa este o stare prealabil\u0103 \u00een care se sufer\u0103 de inanitatea \u0219i cruzimile vie\u021bii, \u0219i, \u00een particular, de futilitatea vie\u021bii individuale, o stare de iremediabil dezgust de sine \u00eensu\u0219i, de incapacitatea de a se trasa un plan de via\u021b\u0103 satisf\u0103c\u0103tor. Aici este preludiul obi\u0219nuit, cunoscut multor genuri de cre\u0219tini sub numele de <\/span>‘<\/span>s<\/span>entiment al <\/span>p\u0103catului<\/span>‘; <\/span>aceasta este, \u00een toate cazurile, con\u0219tiin\u021ba intim\u0103 a unei \u00eenv\u0103lm\u0103\u0219eli f\u0103r\u0103 ie\u0219ire. Atunci, nu se \u0219tie prea bine cum, g\u00e2ndirea lui Dumnezeu se prezint\u0103 sufletului \u00een dezn\u0103dejde; \u00een prima faz\u0103, nu e nicio idee care s\u0103 implice vreun element pozitiv, vreo credin\u021b\u0103… Pentru to\u021bi adep\u021bii credin\u021bei noi, c\u0103reia \u00eei cunoasc intim experien\u021ba personal\u0103, ideea de Dumnezeu r\u00e2m\u00e2ne un timp latent\u0103 \u0219i plutitoare \u00een spiritul nesatisf\u0103cut. Nu se crede \u00een Dumnezeu, dar se \u021bine seama ca dac\u0103 ar exista un suflet asem\u0103n\u0103tor, acesta ar furniza consolarea \u0219i direc\u021bia de care e nevoie, fermul s\u0103u desen ar concentra efortul dispersat al vie\u021bii, imortalitatea sa ar \u00eenl\u0103tura \u00eendemnul mor\u021bii (1). \u201d<\/span><\/p>\n

(1)<\/span> Dumnezeu, Invizibilul rege<\/span><\/em>, p. 150.<\/span><\/span><\/p>\n

Se trece de la o concepere a lumii la alta, cum se trece de la scepticismul ra\u021bionalist la credin\u021ba \u00een Dumnezeu: \u00een fondul s\u0103u, actul convertirii r\u0103m\u00e2ne acela\u0219i \u0219i convertirea propriu religioas\u0103 r\u0103m\u00e2ne tipul de convertire la o nou\u0103 concep\u021bie a lumii \u0219i a vie\u021bii. Mecanismul psihologic intim al acestei convertiri este insesizabil, fiind subcon\u0219tient, sediul s\u0103u fiind chiar profunzimile a ceea ce se nume\u0219te eul subliminal. Chiar c\u00e2nd cineva are un sentiment puternic al mecanismului s\u0103u, nu poate s\u0103-l exprime \u0219i s\u0103-l explice cu toat\u0103 precizia \u0219i claritatea dorite. Cum se face c\u0103 filosofi sceptici, ra\u021bionali\u0219ti \u0219i cultiva\u021bi p\u00e2n\u0103 la rafinament s-au putut converti peste noapte la cre\u0219tinism. C\u00e2\u021bi din P\u0103rin\u021bii Bisericii care se culcaser\u0103 atei, seara, s-au trezit cre\u0219tini a doua zi! Ce se petrecuse \u00een eul lor subliminal? Niciun eveniment exterior nu p\u0103rea s\u0103 fi intervenit. Ce a putut fi a\u0219adar determina \u00een con\u0219tiin\u021ba lor o schimbare at\u00e2t de radical\u0103 \u00eenc\u00e2t acelea\u0219i ra\u021biuni, care-i f\u0103ceau mai \u00eenainte atei, s\u0103-i fac\u0103 de acum \u00eencolo cre\u0219tini?<\/span><\/p>\n

Se petrece probabil \u00een astfel de convertiri subite un lucru analog cu ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00eentr-o simpl\u0103 experien\u021b\u0103 a vie\u021bii curente, pe care toat\u0103 lumea o poate face. C\u00e2nd v\u0103 afla\u021bi \u00eentr-un tren sta\u021bion\u00e2nd \u00eentr-o gar\u0103 \u0219i un alt tren se opre\u0219te \u00een fa\u021ba dumneavoastr\u0103, masc\u00e2ndu-v\u0103 gara \u0219i tot orizontul, dac\u0103 trenul din fa\u021b\u0103 se urne\u0219te, timp de c\u00e2teva momente, dumneavoastr\u0103 sunte\u021bi convin\u0219i c\u0103 al dumneavoastr\u0103 este cel care a pornit, pe urm\u0103 v\u0103 \u00eendoi\u021bi \u0219i trec c\u00e2teva momente de perplexitate penibil\u0103 p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd pute\u021bi s\u0103 decide\u021bi \u00eentre cele dou\u0103 trenuri. A\u021bi avut o foarte puternic\u0103 impresie \u0219i absoluta convingere c\u0103 este trenul dumneavoastr\u0103 cel care pleca, \u0219i cu c\u00e2t era\u021bi preg\u0103tit pentru iluzia bine-cunoscut\u0103 a c\u0103l\u0103torului unui tren \u00een mers care vede fugind peisajul de-o parte \u0219i de alta. \u0218i de data asta, un sentiment obscur v\u0103 contrazice impresia. La un moment dat, convingerea dumneavoastr\u0103 se schimb\u0103 \u00een sens contrar; v\u0103 da\u021bi seama c\u0103 trenul cel\u0103lalt este cel ce a plecat, nu al dumneavoastr\u0103. Nu s-a schimbat nimic \u00een acest interval. La baza acestor dou\u0103 convingeri se afl\u0103 aelea\u0219i percep\u021bii \u0219i aceea\u0219i ra\u021biune. Ce v\u0103 determin\u0103 s\u0103 trece\u021bi de la o credin\u021b\u0103 la alta? De obicei, nu se poate realiza noul dat care a produs acest sort de convertire. Dar analiz\u00e2nd situa\u021bia, se observ\u0103 c\u0103, pentru a se reg\u0103si \u00een confuzia acestei mi\u0219c\u0103ri relative, a trebuit s\u0103 fie v\u0103zut un punct imobil, un col\u021b de acoperi\u0219 al g\u0103rii, sau orice alt lucru fix. C\u00e2t timp trenul din fa\u021b\u0103 v\u0103 mascheaz\u0103 \u00eentregul orizont \u0219i c\u00e2t vederea dumneavoastr\u0103 se fixeaz\u0103 numai asupra lui, este absolut imposibil a distinge care din cele dou\u0103 trenuri s-a pus \u00een mi\u0219care. Singurul mijloc, \u00een acest caz, pentru a ie\u0219i din \u00eendoial\u0103, c\u00e2nd \u00eendoiala a \u00eenceput, este \u00eentoarcerea ochilor de la cel\u0103lalt tren \u0219i fixarea privirii \u00een partea opus\u0103: instantaneu, iluzia \u00eenceteaz\u0103, la vederea orizontului imobil, \u0219i convertirea dumneavoastr\u0103 la noua credin\u021b\u0103 e f\u0103cut\u0103.<\/span><\/p>\n

Nu este ceva amalog ceea ce se petrece \u00een convertirea ra\u021bionalistului ateu? At\u00e2ta timp c\u00e2t el fixeaz\u0103 exclusiv ochii pe lucrurile acestei lumi, aceast\u0103 realitate concret\u0103 \u0219i prezent\u0103 \u00eei marcheaz\u0103 orizontul \u0219i-i face de neconceput pe aceea a lui Dumnezeu \u0219i a eternit\u0103\u021bii viitoare. Dar dac\u0103 el prive\u0219te \u00een partea cealalt\u0103, dac\u0103 scap\u0103, fie \u0219i un singur moment (cu condi\u021bia s\u0103 fie de fason complet), acestei obsesii a lumii imediate, spiritul s\u0103u se treze\u0219te \u0219i, dincolo de realitatea concret\u0103 \u0219i prezent\u0103, el vede deodat\u0103 eterna realitate a lui Dumnezeu acolo sus.<\/span><\/p>\n

Astfel pare a fi experien\u021ba pe care o face \u0219i trebuie s-o fac\u0103 genera\u021biile noastre \u0219i genera\u021biile urm\u0103toare. A\u0219a este, \u00een orice caz, experien\u021ba pe care a f\u0103cut-o autorul acestor r\u00e2nduri. Eu cred \u00een realitatea lui Dumnezeu acum, pentru acelea\u0219i ra\u021biuni pentru care, \u00eenainte, nu credeam \u00een el. \u0218i de aceea niciodat\u0103 ra\u021biunile singure nu vor converti pe nimeni. Odat\u0103 convertit, toate ra\u021biunile care negau pe Dumnezeu se \u00eentorc spontan de partea sa pentru a-l afirma. \u00cenainte, ra\u021biunea era nega\u021bia lui Dumnezeu. De acum \u00eenainte, ea este organul \u00eensu\u0219i al lui Dumnezeu \u00een noi.<\/span><\/p>\n

Cre\u0219tinismul, cu universalismul s\u0103u esen\u021bial, ar putea oferi obiectul de cult noilor converti\u021bi. O \u00eentoarcere la cre\u0219tinism ar ap\u0103rea deci a fi \u00een ordinea logic\u0103 \u0219i natural\u0103 a lucrurilor. Dar nu e mai pu\u021bin logic \u0219i natural a g\u00e2ndi un cre\u0219tinism renovat, pentru a se acorda cu nevoile con\u0219tiin\u021bei \u0219i spiritului moderne. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, dogmatismul ra\u021bionalist al \u0219tiin\u021bei nu mai este aici pentru a-l paraliza; dar ra\u021bionalismul \u0219tiin\u021bific r\u0103m\u00e2ne destul de puternic pentru a-l modifica. Poate c\u0103 va fi suficient s\u0103-l fac\u0103 s\u0103 avanseze cu un pas, \u0219i atunci acest pas ar fi la fel de important cum fu monoteismul evreiesc \u00een ambian\u021ba elenismului devenind cre\u0219tinism. Cre\u0219tinismul se fa raporta la \u0219tiin\u021b\u0103 ca scopul la mijloace; el va indica scopurile \u0219i destina\u021bia umanit\u0103\u021bii \u00een lume, \u0219i \u0219tiin\u021ba cu tehnica \u00eei vor furniza mijloacele de realizare. Nicio opozi\u021bie nu va subzista \u00eentre cele dou\u0103 mari aspecte ale spiritului uman conciliat \u00een sf\u00e2r\u0219it cu el \u00eensu\u0219i \u00eentr-o \u00eencredere egal\u0103 dogmelor esen\u021biale ale credin\u021bei \u0219i progreselor infinite ale \u0219tiin\u021bei. Din contr\u0103, cu c\u00e2t sunt mai mari progrsele \u0219tiin\u021bei, cu at\u00e2t mai mult ele fac plauzibile promisiunile cre\u0219tinismului. Cu c\u00e2t mai ferm\u0103 va fi credin\u021ba \u00een aceste promisiuni, oric\u00e2t de grele sau absurde ar fi, cu at\u00e2t credin\u021ba ar putea intensifica eforturile \u0219tiin\u021bifice, care, se va sf\u00e2r\u0219i prin a fi observate, sunt destinate realiz\u0103rii integrale a acestor progrese.<\/span><\/p>\n

Ce va trebui luat \u0219i l\u0103sat din cre\u0219tinism?<\/span><\/p>\n

Se r\u0103spunde u\u0219or c\u0103 se va p\u0103stra ceea ce este esen\u021bial \u00een el. Dar, ast\u0103zi, cine va decide asupra ce este esen\u021bial \u0219i ce nu este? Singure, exigen\u021bele cele mai imperioase ale con\u0219tiin\u021bei moderne vor putea face alegerea. Se va lua ceea ce va r\u0103spunde cel mai bine nevoilor morale a c\u0103ror satisfacere este pentru popoarele moderne o condi\u021bie de via\u021b\u0103 \u0219i de moarte.<\/span><\/p>\n

Cum rezult\u0103 din generaliz\u0103rile \u0219i considera\u021biile formulate \u00een capitolele acestei c\u0103r\u021bi, ideea de Dumnezeu remunerator \u00eentr-o via\u021b\u0103 ce va s\u0103 vin\u0103, sau ceva echivalent, sau mai degrab\u0103 idei echivalente \u0219i apropiate, vor fi esen\u021biale Neo-Cre\u0219tinismului.<\/span><\/p>\n

Dumnezeul care \u00eencarneaz\u0103 \u00een el concep\u021bia juridic\u0103 a istoriei moderne va prezida judecata final\u0103 unde vor fi pronun\u021bate sentin\u021bele transcendente pentru crime sau pentru merite, \u00eentr-o cetate a lui Dumnezeu re\u00eennoit\u0103 dup\u0103 spiritul vremurilor moderne. Acolo este singurul remediu care poate evita sinuciderea umanit\u0103\u021bii care o a\u0219teapt\u0103 sub trei forme: r\u0103zboiul \u00eentre na\u021biuni, r\u0103zboiul \u00eentre clase, \u0219i epuizarea rasei prin dezm\u0103\u021burile de sensualism ne\u00eenfr\u00e2nat. Nu exist\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, dec\u00e2t credin\u021ba \u00een sanc\u021biunile transcendente \u2013 procur\u00e2nd dreptatea pedepsirii crimelor nepedepsite \u0219i compensarea meritelor \u0219i a sacrificiilor consim\u021bite dar ignorate \u0219i dispre\u021buite \u00een aceast\u0103 via\u021b\u0103 \u2013 care s\u0103 poat\u0103 disciplina \u0219i \u00eembl\u00e2nzi toate egoismele pe care universalismul social le exal\u0103 f\u0103r\u0103 m\u0103sur\u0103.<\/span><\/p>\n

Aceste sentin\u021be vor fi f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 reluate, scrutate, examinate, aprofundate de con\u0219tiin\u021be, \u00eendat\u0103 ce obsesiile \u0219i sf\u00e2\u0219ierile luptelor politice, sociale \u0219i na\u021bionale vor fi \u00eencetat s\u0103 acapareze \u0219i s\u0103 tortureze spiritele. Timpul necesar \u0219i pacea sufletului, indispensabile acestor preocup\u0103ri, vor fi \u00een fine ob\u021binute. Con\u0219tiin\u021ba uman\u0103, liberat\u0103 de at\u00e2tea poveri \u0219i obsesii meschine, se va putea lansa \u00eentr-o ascensiune vertiginoas\u0103 spre cele mai \u00eenalte creste ale vie\u021bii morale \u0219i religioase. Sc\u0103pat\u0103 de grija politicii, con\u0219tiin\u021ba se va ata\u0219a mai ales marilor probleme ale destinului s\u0103u.<\/span><\/p>\n

Dar, pentru a \u00eencepe, va trebui ini\u021biatorilor \u0219i agen\u021bilor credin\u021bei re\u00eennoite curajul de a predica un Dumnezeu remunerator \u00een viitoarea Cetate, pentru a \u00eemplini astfel destinele lumii potrivit dreptului. Ce trebuie s\u0103 fie aceste destine? \u00cen ce sens se pot, de-acum \u0219i deja, concepe aceste adev\u0103ruri religioase pentru ca ele s\u0103 poat\u0103 \u00een sf\u00e2r\u0219it s\u0103 se impun\u0103 con\u0219tiin\u021belor moderne cele mai sincere \u0219i cele mai scrupuloase? Vom \u00eencerca s\u0103 le ar\u0103t\u0103m \u00eentr-un studiu viitor, \u0219i putem anun\u021ba, de pe acum, c\u0103 dogmatismul \u0219tiin\u021bei, ast\u0103zi c\u0103zut \u00een praf, a pierdut for\u021ba ei incoercibil\u0103 de nega\u021bie. Se poate atribui, de acum \u00eenainte, realit\u0103\u021bii lui Dumnezeu at\u00e2ta credin\u021b\u0103 c\u00e2t\u0103 le acord\u0103 \u0219tiin\u021ba atomilor \u0219i electronilor \u0219i, imoralit\u0103\u021bii \u0219i resurec\u021biei oamenilor \u00een Regatul lui Dumnezeu, cel pu\u021bin at\u00e2ta validitate c\u00e2t \u0219tiin\u021ba modern\u0103 recunoa\u0219te ipotrzelor cosmogonice ale form\u0103rii sistemului nostru planetar \u0219i teoriile care schi\u021beaz\u0103 evolu\u021bia sa viitoare. A\u0219a cum mecanismele, aplicate materiei, ajut\u0103 s\u0103 se construiasc\u0103 teorii ale mecanicii celeste \u0219i a evolu\u021biei sale, tot astfel principiile mecanicii \u0219i ale justi\u021biei sociale ne vor permite s\u0103 demonstr\u0103m ra\u021bional pentru con\u0219tiin\u021bele cele mai scrupulos \u0219tiin\u021bifice \u0219i ra\u021bionaliste, veritatea lui Dumnezeu \u0219i a vie\u021bii viitoare ca sanc\u021biune suprem\u0103 a legilor morale de justi\u021bie \u0219i iubire.<\/span><\/p>\n

Credin\u021ba \u00een Dumnezeu monoteist, \u00een care se alegea ideologia religioas\u0103 a cet\u0103\u021bii universale, analog\u0103 celei a cosmopolisului roman \u0219i credin\u021ba \u00een sanc\u021biunile transcendente, \u00een via\u021ba de dincolo, \u00een Cetatea lui Dumnezeu, iat\u0103 dogmele esen\u021biale ale religiei viitorului.<\/span><\/p>\n

(Se va petrece cu credin\u021ba lui Dumnezeu precum cu pictura lui Picasso. De secole, se anun\u021b\u0103 c\u0103 s-a sf\u00e2r\u0219it cu Dumnezeu, c\u0103 nu mai exist\u0103 Dumnezeu. Noi vom \u00eencerca, \u00een studiul nostru urm\u0103tor, s\u0103 ar\u0103t\u0103m c\u0103, parafraz\u00e2nd cuv\u00e2ntul lui Picasso, dac\u0103 nu mai exist\u0103 Dumnezeu, exist\u0103 \u00eenc\u0103, totdeauna, dar c\u0103 nu mai este Dumnezeu, fiind \u00een acela\u0219i timp acela\u0219i.)<\/span><\/p>\n

Pentru cel ce exist\u0103 pace \u0219i justi\u021bie reale \u00een lume, trebuie ca justi\u021bia empiric\u0103 s\u0103 fie finisat\u0103, redresat\u0103, completat\u0103 de justi\u021bia sanc\u021biunilor transcendentale, \u0219i aceasta este de neconceput f\u0103r\u0103 Dumnezeu, care-i este organ \u0219i garan\u021bie. Dumnezeu \u0219i justi\u021bia sa sunt contrapartea, pandantul obligatoriu al Institu\u021biei de la Geneva cum fur\u0103 c\u00e2ndva contra-partea Imperiului roman.<\/span><\/p>\n

*<\/span><\/p>\n

* *<\/span><\/p>\n

Cu credin\u021ba re\u00eennoit\u0103 \u00een Dumnezeu \u0219i \u00een justi\u021bia sa, lumea, existen\u021ba umanit\u0103\u021bii \u0219i istoria vor rec\u0103p\u0103ta semnifica\u021bia pe care o pierduser\u0103. Concep\u021bia mecanist\u0103 a universului \u0219i a vie\u021bii le-a eliminat. Efectiv, de c\u00e2nd credin\u021ba \u00een Dumnezeu s-a eclipsat, via\u021ba omului \u0219i cea a \u00eentregii umanit\u0103\u021bi nu mai avea niciun sens: totul venea din neant, prin voia hazardului, pentru a se \u00eentoarce \u00een neant. Via\u021ba nu era dec\u00e2t, dup\u0103 Tarde, \u201eurm\u0103rirea imposibilului prin inutil\u201d. Aceast\u0103 perspectiv\u0103 \u00eengrozea sufletele reflexive \u0219i chestiunea sensului vie\u021bii \u0219i a existen\u021bei lumii devenea cu fiecare zi mai angoasant\u0103. Or, noi vom vedea c\u0103 noua credin\u021b\u0103 va procura omului posibilitatea unei vie\u021bi superioare \u0219i senine \u0219i prin ad\u0103ugarea noilor ra\u021biuni de a tr\u0103i precum \u0219i sensul vie\u021bii \u0219i al existen\u021bei pe care-l pierduse. Omul va g\u0103si \u00een Dumnezeu \u00eensu\u0219i sensul vie\u021bii umanit\u0103\u021bii \u0219i al existen\u021bei lumii, pentru c\u0103 el nu-l pierduse dec\u00e2t de c\u00e2nd \u00ee\u0219i pierduse credin\u021ba \u00een Dumnezeu \u0219i \u00een via\u021ba de dincolo.<\/span><\/p>\n

Precum secolele <\/span>iluminate <\/em><\/span>ale antichit\u0103\u021bii, lumea modern\u0103 a g\u00e2ndit frumos c\u0103 timpul credin\u021bei este dep\u0103\u0219it \u0219i definitiv trecut, pentru c\u0103 ra\u021biunea critic\u0103 a luat locul religiei revelate. Or, tot ce am spus \u0219i amintit anterior arat\u0103 c\u0103 ra\u021bionalismul nostru sceptic \u0219i pesimist alunec\u0103 vertiginos \u0219i el c\u0103tre o religie nou\u0103, fructul unui ra\u021bionalism l\u0103rgit, mai suplu \u0219i mai substan\u021bial, a\u0219a cum ra\u021bionalismul lui Democrit \u0219i al platonicienilor, relaxat de stoici, epicureeni \u0219i neo-platonicieni, a rezultat \u00een cre\u0219tinismul lui Ireneu, Origen, \u0219i sf\u00e2ntul Augustin.<\/span><\/p>\n

Este mai degrab\u0103 ra\u021bionalismul sceptic \u0219i ateu cel care este o faz\u0103 tranzitorie a g\u00e2ndirii. El este produsul unei credin\u021be perimate sau caduce \u0219i chiar prin aceasta simptomul unei credin\u021be noi. Spiritul ateilor este convertit \u00een profunzimile sale la o religie nou\u0103 \u0219i superioar\u0103 care-l face s\u0103 nege \u0219i s\u0103 urasc\u0103 vechea credin\u021b\u0103. Nimic nu preg\u0103te\u0219te mai bine drumul noii credin\u021be dec\u00e2t cu precizie ateismul \u0219i scepticismul ra\u021biunii critice. Ei au f\u0103cut mai mult \u0219i mai bine dec\u00e2t a-i fi preg\u0103tit calea; ei dau prin anticipare ra\u021biunile \u00een chiar ra\u021biunile pe care le opun credin\u021bei perimate.<\/span> Ateii sunt veritabilii precursori, veritabilii Ioan-Botez\u0103torul ai lui Iisus care va veni, \u0219i ei boteaz\u0103 cu apa \u00eendoielii \u0219i a criticii.<\/span><\/p>\n

\u00cen rest, \u00een toate domeniile g\u00e2ndirii \u0219i ale vie\u021bii, travers\u0103m o epoc\u0103 critic\u0103 \u0219i, ca s\u0103 zicem a\u0219a, inorganic\u0103, fiindc\u0103 totul este \u0219i a fost pus la \u00eendoial\u0103, criticat, negat. Institu\u021bii, constitu\u021bii, doctrine juridice \u0219i politice, concep\u021bie de art\u0103, de filosofie \u0219i de metafizic\u0103, chiar cele mai fundamentale adev\u0103ruri \u0219tiin\u021bifice, totul se clatin\u0103 \u0219i se pr\u0103bu\u0219e\u0219te. Am ar\u0103tat pe larg \u0219i am explicat de ce.<\/span><\/p>\n

Spiritele cele mai reflexive ale vremurilor moderne, \u00eencep\u00e2nd cu Kant, Saint-Simon, A. Comte mai ales, ultimamente Renouvier, foarte recent \u00eenc\u0103 Durkheim \u0219i Leon Brunschwieg au observat \u0219i s-au alarmat. Ei au vrut s\u0103 ac\u021bioneze \u0219i s\u0103 furnizeze g\u00e2ndirii \u0219i vie\u021bii o concep\u021bie organic\u0103. Fiecare \u00een maniera sa a oferit o religie sau unele lucruri apropiate. Problema n-a fost \u00eenc\u0103 rezolvat\u0103, dar trebuie s\u0103 fie f\u0103r\u0103 \u00eent\u00e2rziere \u0219i va fi. Via\u021ba istoriei este o mi\u0219care ritmic\u0103 trec\u00e2nd de la o epoc\u0103 organic\u0103 \u0219i stabil\u0103, la o epoc\u0103 critic\u0103 \u0219i revolu\u021bionar\u0103 tranzitorie, instabil\u0103, c\u00e2t c\u0103 cei ce-o tr\u0103iesc g\u00e2ndesc c\u0103 ea este stabil\u0103 \u0219i definitiv\u0103. Or, \u00eendoiala, metoda critic\u0103 presupun \u0219i con\u021bin deja noua credin\u021b\u0103, noua religie, c\u0103ci ea con\u021bine criteriul ra\u021biunii care se \u00eendoie\u0219te \u0219i critic\u0103, etalonul \u00een raport cu care se apreciaz\u0103 realitatea actual\u0103. Nu te \u00eendoie\u0219ti de un adev\u0103r dec\u00e2t atunci c\u00e2nd preseaz\u0103 \u0219i se concepe un lucru mai adev\u0103rat \u0219i nu se critic\u0103 o religie pozitiv\u0103 dec\u00e2t atunci c\u00e2nd este deja pe drum o credin\u021b\u0103 mai bun\u0103. \u00cendoiala, scepticismul \u0219i critica ce caracterizeaz\u0103 timpul nostru sunt deci cele mai bune \u0219i mai sigure garan\u021bii ale noii credin\u021be care ne va converti, pentru c\u0103 ele sunt cele ce creeaz\u0103 \u0219i preg\u0103tesc accesul \u00een spirite. Ca \u00eentotdeauna, \u00eendoiala \u0219i scepticismul se distrug ele-\u00eensele, pl\u0103tesc \u00een afirma\u021bia cea mai dogmatic\u0103 \u0219i se fac urmate de epoc\u0103 organic\u0103 \u0219i stabil\u0103 care trebuie s\u0103 \u00eenchid\u0103 epoca inorganic\u0103 \u0219i tranzitorie.<\/span><\/p>\n

Va fi deci un nou adev\u0103r, \u0219i, ca urmare, o nou\u0103 credin\u021b\u0103 \u00een Dumnezeu. Acest adev\u0103r se proiecteaz\u0103 \u00een fa\u021ba ochilor celui care-l caut\u0103 anxios pe toate bulevardele din istorie. Filosofia istoriei este calea larg\u0103, calea regal\u0103, care-i conduc. Evolu\u021bia recent\u0103 a tuturor ideologiilor este ca o busol\u0103 care ne orientez\u0103 c\u0103tre noul adev\u0103r. Toate nout\u0103\u021bile artistice, literare, filosofice, \u0219tiin\u021bifice, juridice, politice \u0219i economice sunt orientate \u00een direc\u021bia adev\u0103rului nou; ele sunt ca ni\u0219te poteci care se deschid \u00een aceea\u0219i cale \u0219i ca s\u0103ge\u021bi dirijate toate de manier\u0103 a ne conduce infailibil c\u0103tre ele.<\/span><\/p>\n

SF\u00c2R\u0218ITUL PRIMULUI VOLUM<\/span><\/p>\n

\n

\n

<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

D. DRAGHICESCO NOUA CETATE A LUI DUMNEZEU, Paris, 1929, p. 621-638 Traducere din limba francez\u0103: George Anca CONCLUZIE Disolu\u021bia formelor [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3,6],"tags":[],"class_list":["post-17522","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-linkuri-externe"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17522","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17522"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17522\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17525,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17522\/revisions\/17525"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17522"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17522"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17522"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}