{"id":17664,"date":"2014-02-24T06:38:08","date_gmt":"2014-02-24T06:38:08","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=17664"},"modified":"2014-02-24T06:50:41","modified_gmt":"2014-02-24T06:50:41","slug":"mihai-radulescu-pace","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2014\/02\/24\/mihai-radulescu-pace\/","title":{"rendered":"Mihai R\u0103dulescu: Pace"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

\n

,,Ostenit de dulceata vietii \u00een M\u00e3n\u00e3stirea Secu, unde odihneam de mai bine de o lun\u00e3, musafir al unor fosti studenti – staretul si egumenul locului – pentru a \u00eenfr\u00e2nge moleseala vietii de huzur cu care m\u00e3 obisnuiser\u00e3, am plecat \u00eentr-o bun\u00e3 dimineat\u00e3 pe calea singuratic\u00e3 a Schitului Icoana. Drumul acesta se \u00eenfige cu bl\u00e2ndete \u00eentre munti \u00eemp\u00e3duriti bogat si nec\u00e3lcati de turisti. Lipsiti de coloarea violent\u00e3 a prezentei lor, totdeauna \u00eensotit\u00e3 de muzica strident ritmat\u00e3 ce provine din radiocasetofoanele de care nu se pot desp\u00e3rti, \u00een\u00e3ltimilor le r\u00e3m\u00e2ne tihna majestuoas\u00e3 ce te \u00eendeamn\u00e3 la meditatie si rug\u00e3ciune.<\/p>\n

\"\"<\/a><\/p>\n

Cu c\u00e2t te dep\u00e3rtezi mai mult de fabrica de cherestea pe l\u00e2ng\u00e3 care treci vr\u00e2nd-nevr\u00e2nd, cu at\u00e2t de afunzi mai ad\u00e2nc \u00eentr-un ostrov al cur\u00e3tiei aerului, \u00eemb\u00e3ls\u00e3mat de cetina coplesitoare din jur, o feciorelnic\u00e3 nevinov\u00e3tie a timpilor de odinioar\u00e3, pierduti pentru omul contemporan.
\nNu \u00eent\u00e2mpl\u00e3tor o apucasem pe drumul acesta. Mi se istorisise decusear\u00e3 ceva ce m\u00e3 \u00eensp\u00e3im\u00e2ntase, amintindu-mi \u00een ce epoc\u00e3 tr\u00e3iam si \u00eent\u00e3rindu-mi sc\u00e2rba de lumea noastr\u00e3 si de propria-mi neputint\u00e3 de a face ceva pentru schimbarea ei. C\u00e3lcam anume pe calea limuzinelor oficiale din convoiul lui Nicolae Ceausescu, atunci c\u00e2nd se \u00eendrepta, o dat\u00e3 la c\u00e2tiva ani, c\u00e3tre cabana de v\u00e2n\u00e3toare ascuns\u00e3 pe una din culmile ce m\u00e3 \u00eemprejmuiau, prin h\u00e3tisurile neumblate dec\u00e2t doar de securisti. Alesesem acea sosea pentru a conjura blestemul provocat de viteza lor necuviincioas\u00e3, dispretuitoare a simplit\u00e3tii naive din t\u00e3r\u00e2mul acela de vis. Se pare c\u00e3 avea c\u00e2te o astfel de caban\u00e3 \u00een fiece judet al t\u00e3rii, pe care nu avea timp s\u00e3 o viziteze aproape niciodat\u00e3.<\/p>\n

Totusi, fusese o dat\u00e3 la acest ad\u00e3post cinegetic \u00eenvecinat traseului meu. Or, despre un am\u00e3nunt al acelei vizite mi se vorbise \u00een seara precedent\u00e3. Cu o s\u00e3pt\u00e3m\u00e2n\u00e3 \u00eenainte, dac\u00e3 nu mai bine, de trecerea \u00een vitez\u00e3 fulger\u00e3toare a sirului de automobile nerusinat de luxoase, contin\u00e2nd v\u00e2n\u00e3tori improvizati, toate casele de pe marginea soselei, f\u00e3r\u00e3 a fi s\u00e3rit\u00e3 vreuna, fur\u00e3 vizitate de grupuri de dul\u00e3i \u00een uniforme kaki cu petlite albastre, pentru inspectarea od\u00e3ilor si a ogr\u00e3zii, \u00een vederea observ\u00e3rii a tot ce putea constitui o amenintare pentru seful statului. Ei nu ignorau c\u00e3, desi plana o interdictie aspr\u00e3 asupra acestei ocupatii, zona ascundea braconajul localnicilor pieriti de foametea endemic\u00e3 ce b\u00e2ntuia orase si sate \u00eengenunchiate de barbaria netoat\u00e3 a cincinalelor economice alc\u00e3tuite f\u00e3r\u00e3 minte. Mai exista o pricin\u00e3 de temere: localnicii ar fi putut \u00eendr\u00e3zni s\u00e3-si arate f\u00e3r\u00e3 grij\u00e3 mizeria de care c\u00e3petenia comunistilor nu voia s\u00e3 stie nimic. O refuza p\u00e2n\u00e3 si-n filme sau \u00een emisiunile tv, chit c\u00e3 \u00eenf\u00e3tisau rom\u00e2ni de acum dou\u00e3 sau mai multe secole. \u00cel \u00eengrozea faptul c\u00e3 t\u00e3ranii contemporani nou\u00e3 s-ar fi putut compara cu cei din trecut.
\nCu prilejul acestor incursiuni s\u00e3lbatice ale securistilor, li se tineau lectii gospodarilor si gospodinelor asupra purt\u00e3rii si tinutei obligatoriu de respectat la trecerea convoiului oficial. Oriunde s-ar fi g\u00e3sit, \u00een curte, gr\u00e3din\u00e3, livad\u00e3 sau curtea de p\u00e3s\u00e3ri, \u00een pod, cosar sau \u00een beci, oamenii se cuvenea, cu cea mai mare repeziciune, s\u00e3 se \u00eendrepte c\u00e3tre usa din spate a casei si s\u00e3 se \u00eencuie pe din\u00e3untru p\u00e2n\u00e3 ce aveau s\u00e3 fie \u00eenstiintati c\u00e3 li se \u00eeng\u00e3duia s\u00e3-si vad\u00e3 iar\u00e3si de treburile obisnuite. \u00cen odaia din fat\u00e3 nu aveau permisiunea de a se apropia de ferestre, dup\u00e3 ce le \u00eenchideau grabnic si, dac\u00e3 aveau, z\u00e3vorau pe din\u00e3untru obloanele. \u00cen lipsa acestora, trebuiau trase perdelele si s\u00e3 nu r\u00e3m\u00e2n\u00e3 umbr\u00e3 \u00een apropierea lor. Era strict interzis s\u00e3 fie careva surprins c\u00e3 se uita afar\u00e3, militienii postului din sat av\u00e2nd \u00een grij\u00e3 stricta respectare a acestor indicatii.<\/p>\n

Existau c\u00e2teva elemente \u00een aceast\u00e3 istorisire ce-mi r\u00e3neau sufletul cu amintiri dureroase. Obloanele \u00eenchise de la ferestre, interdictia apropierii de acestea, interdictia privirii pe fereastr\u00e3 afar\u00e3, obligatia de a alerga \u00eentr-un loc unde s\u00e3 nu ai contact cu semenii. Astfel de porunci se asem\u00e3nau mult cu cele ce dirijau viata \u00een \u00eenchisorile pentru politici, pe unde trecusem \u00een adolescent\u00e3. Inima mi se str\u00e2ngea de mil\u00e3 ascult\u00e2nd aceste relat\u00e3ri. Bietul plugar rom\u00e2n \u00eemp\u00e3rt\u00e3sea, f\u00e3r\u00e3 a sti, soarta detinutilor condamnati pentru ratiuni asa-zis politice, z\u00e3c\u00e2nd prin temnitele rosii. Nu numai c\u00e3 nu mai era st\u00e3p\u00e2n pe munca sa, pe produsele acesteia, pe p\u00e3m\u00e2ntul lui, pe vitele si celelalte animale ale sale, pe uneltele agricole mostenite din p\u00e3rinti, pe dreptul la \u00eenv\u00e3t\u00e3tur\u00e3, pe viitorul copiilor s\u00e3i, pe cinstea preotului si a \u00eenv\u00e3t\u00e3torilor din sat – sprijinul lui si sfatul s\u00e3u cel bun, dar nu mai era st\u00e3p\u00e2n pe satisfacerea curiozit\u00e3tii sale, pe dorinta de cunoastere a conduc\u00e3torilor s\u00e3i, pe v\u00e3zul lui, pe libertatea sa de actiune, chiar de miscare. Eram profund indignat de cele ascultate. \u00centreg trecutul mi se rev\u00e3rsase \u00een balta sufletului cu miasmele putrefactiei aduse peste vietile noastre de puterea-n stat. Simteam c\u00e3 nu mai aveau gust sf\u00e2nt liturghiile ascultate, adulmecam urma diavolului prin asez\u00e3rile ce \u00eemprejmuiau locasul lui Dumnezeu.
\nDin nevoia cur\u00e3tirii duhului de invazia ur\u00e2tului a c\u00e3rei victim\u00e3 m\u00e3 aflam iar, decisesem s\u00e3 fac acest pelerinaj la binecuv\u00e2ntatele p\u00e3duri ne\u00eentinate de spiritul comunismului.
\nZiua se vestea splendid\u00e3, \u00eensorit\u00e3 f\u00e3r\u00e3 a fi \u00een\u00e3busitoare, curat\u00e3 si \u00eembietoare la bucurie.
\nDin fata celei din urm\u00e3 case \u00eent\u00e2lnite m\u00e3 ademeni o priveliste neobisnuit\u00e3, \u00een total\u00e3 discrepant\u00e3 fat\u00e3 de g\u00e2ndurile negre ce m\u00e3 b\u00e2ntuiau. Sta retras\u00e3 la vreo cincisprezece metri de marginea drumului, pe dreapta, rusinat\u00e3 parc\u00e3 de s\u00e3r\u00e3cia vizibil\u00e3 \u00een care se cufunda an de an. Un gard vechi mai r\u00e3m\u00e3sese \u00een picioare \u00eentr-o parte a ogr\u00e3zii, iar alt\u00e3 arip\u00e3 a lui sta pr\u00e3v\u00e3lit\u00e3 pe jum\u00e3tate aiurea. La vreo doi pasi de usa de intrare, pe un scaun de buc\u00e3t\u00e3rie cu picioarele \u00eenfipte str\u00e2mb \u00een glodul stropit cu iarb\u00e3, cu spatele la zidul fatadei coscovite, \u00eentr-o umbr\u00e3 nesigur\u00e3, din pricina adierii cl\u00e3tin\u00e2nd din loc, c\u00e2nd si c\u00e2nd, ramurile si frunzele ce o l\u00e3sau s\u00e3 cad\u00e3 pe umerii s\u00e3i, un b\u00e3rbat. Mai cur\u00e2nd \u00eenclina c\u00e3tre v\u00e2rsta de mijloc dec\u00e2t c\u00e3tre tinerete. Era neras, dup\u00e3 obiceiul celor mai multi locuitori ai satelor; \u00een schimb se l\u00e3sa v\u00e3zut de trec\u00e3tori \u00eenvesm\u00e2ntat cuviincios. Acea pantaloni cenusii. C\u00e3masa \u00eei era era desf\u00e3cut\u00e3 la piept aproape p\u00e2n\u00e3 la jum\u00e3tatea lui. M\u00e2necile le avea suflecate p\u00e2n\u00e3 pe la coate. Nu-i citeam bine, din pricina dep\u00e3rt\u00e3rii, tr\u00e3s\u00e3turile. Dar mi se p\u00e3reau destinse, ale unui om fericit.<\/p>\n

Pe fiecare dintre cele dou\u00e3 picioare \u00eendoite din genunchi, tinea c\u00e2te un animal. De fapt, nu le tinea, ci acestea sedeau \u00een del\u00e3sare, toropite de dragoste si de m\u00e2ng\u00e2ierile l\u00e3sate s\u00e3 cad\u00e3 asup\u00e3-le din podul palmelor iubitorului st\u00e3p\u00e2n sau p\u00e3rinte. Un cucos \u00eenc\u00e3 pui si un motan. B\u00e3rbatul le distribuia simultan sau pe r\u00e2nd semnele c\u00e3ldurii sufletului s\u00e3u.
\nM-am oprit, surprins de apropierea \u00eeng\u00e3duitoare dintre dih\u00e3nii, creat\u00e3 de iubirea st\u00e3p\u00e2nului, egal \u00eemp\u00e3rt\u00e3sit\u00e3 lor. Era o imagine paradisiac\u00e3. Nu m\u00e3 mai s\u00e3turam de multa tihn\u00e3 ce izvora din grupul celor trei. Omul m-a v\u00e3zut si el. A simtit nevoia s\u00e3-si explice situatia. A zis c\u00e3tre mine: – \u201cPrietenii mei…\u201d<\/p>\n

Rup\u00e2ndu-m\u00e3 cu greu de colbul unde m\u00e3 tintuise tabloul celor trei, m-am \u00eentrebat \u00een ce fel izbutea t\u00e3ranul acela, cu cei doi prieteni ai s\u00e3i, s\u00e3-l sperie pe un comandant cu virtutile unui Nicolae Ceausescu.”<\/p>\n

Mihai R\u00e3dulescu<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

,,Ostenit de dulceata vietii \u00een M\u00e3n\u00e3stirea Secu, unde odihneam de mai bine de o lun\u00e3, musafir al unor fosti studenti [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-17664","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17664","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17664"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17664\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17667,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17664\/revisions\/17667"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17664"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17664"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17664"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}