{"id":17783,"date":"2014-03-08T13:42:29","date_gmt":"2014-03-08T13:42:29","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=17783"},"modified":"2014-03-10T06:16:54","modified_gmt":"2014-03-10T06:16:54","slug":"dumitru-draghicescu-noua-cetate-a-lui-dumnezeu-partea-i-cap-1-traducere-din-limba-franceza-de-george-anca","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2014\/03\/08\/dumitru-draghicescu-noua-cetate-a-lui-dumnezeu-partea-i-cap-1-traducere-din-limba-franceza-de-george-anca\/","title":{"rendered":"Dumitru Dr\u0103ghicescu: Noua Cetate a lui Dumnezeu, partea I, cap.1 – Traducere din limba francez\u0103 de George Anca"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

PRIMA PARTE<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

CAPITOLUL \u00ceNT\u00c2I<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

EPOCA CLASIC\u0102 A GRECIEI ANTICE<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

De la invazia dorian\u0103 p\u00e2n\u0103 la r\u0103zboiul Peloponezului, via\u021ba greceasc\u0103 s-a organizat \u00een cet\u0103\u021bi \u00eentre care Atena \u0219i Sparta au fost cele mai str\u0103lucite. La Atena, dup\u0103 abolirea regalit\u0103\u021bii, cu ultimul rege, legendarul Codrus, via\u021ba social\u0103 \u0219i politic\u0103 s-a fixat \u00eentr-un anumit num\u0103r de institu\u021bii care \u015fi-au g\u0103sit echilibrul \u00een constitu\u021bia lui Solon.<\/p>\n

Timp de cinci sau \u0219ase secole, cetatea a fost unitatea social\u0103 eminent\u0103, forma fundamental\u0103 esen\u021bial\u0103 a vie\u021bii popoarelor greco-romane, dup\u0103 cum imperiul va fi forma vie\u021bii sociale \u0219i politice a celorlalte rase pe care istoria le-a cunoscut \u00een Asia \u00een acest timp.<\/p>\n

Timp de dou\u0103 sau trei secole, la \u00eenceput, politeismul, a\u0219a cum Hesiod l-a formulat \u0219i a\u0219a cum a fost revelat \u00een poemele homerice, a r\u0103mas imuabil. Institu\u021biile au lunecat de la aristocra\u021bie spre democra\u021bie, dar raporturile \u00eentre cet\u0103\u021bi au r\u0103mas reglate de institu\u021bii comune amfictyonelor, jocurilor na\u021bionale, oracolelor \u0219i s\u0103rb\u0103torilor, adic\u0103 printr-o coeziune foarte lax\u0103, f\u0103r\u0103 nicio centralizare serioas\u0103. \u00cen limitele vie\u021bii cet\u0103\u021bii, au putut avea loc crize mai mult sau mai pu\u021bin importante; niciuna, \u00eens\u0103, nu zgudui temelia societ\u0103\u021bii \u0219i a vie\u021bii morale, religioase \u0219i intelectuale. Politeismul \u0219i diferitele credin\u021be, moravurile \u0219i institu\u021biile n-au fost schimbate profund. Este adev\u0103rat c\u0103 r\u0103zboaiele medice au dat o anume cl\u0103tinare acestei forme istorice, at\u00e2t organiz\u0103rii interioare a ora\u0219elor c\u00e2t \u0219i organiz\u0103rii lor exterioare sau, ca s\u0103 zicem a\u0219a, interna\u021bionale. Dar acest mare eveniment nu-a \u0219tirbit deloc funda\u021bia vie\u021bii cet\u0103\u021bii \u0219i constitu\u021bia sa. Cel mult a contribuit la a-i da o intensitate particular\u0103 vie\u021bii, d\u00e2nd vie\u021bii artistice \u0219i intelectuale a Atenei o str\u0103lucire extraordinar\u0103. Evolu\u021bia democratic\u0103 i-a fost accentuat\u0103, \u00een timp ce tendin\u021ba federativ\u0103, foarte slab dezvoltat\u0103 \u00een amfictyonele ora\u0219elor grece\u0219ti, s-a fortificat pu\u021bin mai mult, centraliz\u00e2ndu-se \u00een jurul Atenei, \u00een vederea ap\u0103r\u0103rii comune.<\/p>\n

Scurt, toate manifest\u0103rile vie\u021bii grece\u0219ti au p\u0103strat un echilibru destul de stabil \u00een aceast\u0103 form\u0103 social\u0103 a cet\u0103\u021bii. Religiile, institu\u021biile, moralitatea, credin\u021bele au subzistat \u00een tot acest timp f\u0103r\u0103 schimb\u0103ri notabile.<\/p>\n

\u00centre r\u0103zboaiele medice \u0219i r\u0103zboiul Peloponezului, acest echilibru, aproape stabil, a fost cauza fecundit\u0103\u021bii spiritului grec, care a continuat gra\u021bie vitezei dob\u00e2ndite timp de aproape un secol, ating\u00e2nd apogeul sub Pericle \u0219i prelungindu-se o vreme \u0219i dup\u0103 dezastrul r\u0103zboiului peloponeziac. Apoi a devenit comun\u0103 o disolu\u021bie progresiv\u0103 care a urmat pentru toate formele vie\u021bii grece\u0219ti: art\u0103, religie, filosofie, institu\u021bii etc. Cetatea, ca form\u0103 social\u0103 tipic\u0103, a ajuns, \u0219i ea, a nu mai fi dec\u00e2t o umbr\u0103 a ei \u00eense\u0219i.<\/p>\n

Pornind de la Xenofan, politeismul grec este cl\u0103tinat, dar numai \u00een g\u00e2ndirea filosofilor. De la acest filosof porne\u0219te, pentru prima oar\u0103, \u00eendoiala \u00een existen\u021ba zeilor. Tot cu el, iese la lumina zilei ideea de dumnezeu unic, imaterial, infinit, atotputernic, cu ajutorul ra\u021biunii \u0219i g\u00e2ndirii filosofice. I se atribuie lui Xenofan a fi spus primul c\u0103 \u201eoamenii sunt cei care fac zeii \u0219i le \u00eemprumut\u0103 ve\u0219mintele lor, vocea lor \u0219i formele lor\u201d c\u0103 \u201edac\u0103 boii ar concepe pe Dumnezeu, ei l-ar vrdea \u00een imaginea lor\u201d. G\u00e2ndirea lui Xenofan coincide cu marile r\u0103zboaie medice. Repercusiunea social\u0103 \u0219i moral\u0103 pe care a avut-o acest mare eveniment istoric \u00een ora\u0219ele elene n-a fost deci f\u0103r\u0103 s\u0103 lase un anumit ecou \u00een con\u0219tiin\u021ba religioas\u0103 a acestui timp. Pentru c\u0103 r\u0103zboiul cu per\u0219ii nu fusese numai duelul a dou\u0103 popoare; la fel \u0219i zeii se \u00eenfruntaser\u0103 iar credin\u021ba politeist\u0103 nu se l\u0103sa atins\u0103. De asemenea, \u00een timp ce zeii erau divinit\u0103\u021bile cet\u0103\u021bii, r\u0103zboaiele medice au anun\u021bat o form\u0103 social\u0103 mai vast\u0103 dec\u00e2t cetatea. Era natural ca zeii s\u0103 fie dep\u0103\u0219i\u021bi odat\u0103 cu ea \u0219i s\u0103 se afirme o credin\u021b\u0103 superioar\u0103, universalist\u0103 \u0219i, prin urmare, monoteist\u0103. De fapt, la Xenofan, cu negarea zeilor se schi\u021beaz\u0103 germenele monoteismului, care era deja cunoscut la per\u0219i.<\/p>\n

\u00cen secolul al cincilea, scepticismul relativ, moderat, inaugurat de Xenofan, reluat, c\u00e2teva decenii mai t\u00e2rziu, cu cei mai ilu\u0219tri dintre sofi\u0219ti; Gorgias \u0219i apoi Protagoras, care \u0219i-au dat \u00eent\u00e2lnire pe agora Atenei. Cu acesta din urm\u0103 mai ales, negarea devine total\u0103, scepticismul i-a forma unui relativism absolut: omul este m\u0103sura adev\u0103rului. Pentru Gorgias, nu numai zeii politeismului nu exist\u0103, dar nu exist\u0103 nimic sau, dac\u0103 exist\u0103 ceva, nu poate fi cunoscut, presupun\u00e2nd c\u0103 a fost cunoscut, nimic nu poate fi comunicat altora. Protagoras a fost exilat din Atena \u0219i c\u0103r\u021bile sale arse pe agora. Dumnezeul unic, \u00eentrev\u0103zut \u0219i afirmat de Xenofan, a disp\u0103rut \u00een g\u00e2ndirea sofi\u0219tilor, unde dispare, deopotriv\u0103, orice realitate.<\/p>\n

Astfel fiind tendin\u021bele filosofice ale acestui timp, care era atmosfera moral\u0103, social\u0103 \u0219i politic\u0103 a ora\u0219elor elene?<\/p>\n

Ne vom str\u0103dui s\u0103 prezent\u0103m pe scurt ca un tablou al vie\u021bii grece\u0219ti, p\u00e2n\u0103 la cucerirea roman\u0103, examinat\u0103 sub triplu aspect \u2013 moral, politic \u0219i social. S\u0103 ne fie permis a reduce documentarea \u0219i aprecierile noastre personale la minimum \u0219i s\u0103 cit\u0103m mai cur\u00e2nd aprecierile \u0219i constat\u0103rile celor mai autoriza\u021bi istorici.. Se va \u00een\u021belege cu u\u0219urin\u021b\u0103 scrupulul nostru: noi am adus probe \u00een favoarea unei teze care se prezint\u0103 ca un parti pris; nu vom \u0219ti \u00eendeajuns cum s\u0103 ne d\u0103m de o parte \u00een fa\u021ba unor autori care n-au avut nicio tez\u0103 de sus\u021binut \u0219i a c\u0103ror impar\u021bialitate nu poate fi pus\u0103 la \u00eendoial\u0103.<\/p>\n

*<\/p>\n

* *<\/p>\n

Victor Duruy prezenta \u00een ace\u0219ti termeni fructele scepticismului religios al g\u00e2ndirii elene: \u201eatunci c\u00e2nd Eriniile au disp\u0103rut cu \u0219erpii lor \u0219i r\u0103zbun\u0103rile lor, c\u00e2nd tunetul lui Jupiter s-a stins \u0219i c\u00e2nd s\u0103ge\u021bile lui Apollon au fost fr\u00e2nte, orice sanc\u021biune moral\u0103 lipsind vie\u021bii, nu au r\u0103mas dec\u00e2t pl\u0103cerea \u0219i abandonul de sine tuturor capriciilor soartei (1).\u201d Suntem, este adev\u0103rat, \u00een epoca lui Democrit \u0219i a lui Protagoras,<\/p>\n

 <\/p>\n

(1) Hist. Des Grecs, III, p. 636<\/em><\/p>\n

 <\/p>\n

c\u0103rora le vor urma cur\u00e2nd Aristip, Pyron \u0219i Epicur, c\u0103rora le cunoa\u0219tem teoriile morale, \u00een care aceast\u0103 concep\u021bie a vie\u021bii \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te cele mai bune formule. Deja pentru Protagoras, care face din om m\u0103sura adev\u0103rului, nu exist\u0103 nici adev\u0103rat nici fals \u0219i cu adev\u0103rul dispar binele \u0219i r\u0103ul. Noi nu \u0219tim m\u0103car, zice Democrit, dac\u0103 \u0219tim vreun lucru sau dac\u0103 tr\u0103im \u00een cea mai complet\u0103 ignoran\u021b\u0103, nu \u0219tim mai mult dac\u0103 exist\u0103 vreun lucru sau dac\u0103 nimic nu exist\u0103. Pentru Gorgias, destinul omului este de a c\u0103uta fericirea \u0219i el o g\u0103se\u0219te \u00een putere, adic\u0103 \u00een \u201elibertatea de a-\u0219i pierde du\u0219manii, de a-i ruina, de a-i izgoni, de a-i fi pedepsit la moarte, \u00een fine de a domina peste tot. Ordinea naturii este ca cei tari s\u0103 fie st\u0103p\u00e2ni \u0219i cei slabi oprima\u021bi. Legile sunt lan\u021buri forjate pentru cei slabi \u0219i pe care cei tari trebuie s\u0103 le rup\u0103 dipre\u021buindu-i pe cei care le-au f\u0103cut\u201d.<\/p>\n

Pu\u021bin mai t\u00e2rziu, Epicur va \u00eenv\u0103\u021ba c\u0103 binele suveran al omului este \u201esatisfacerea complet\u0103 a tuturor dorin\u021belor \u0219i nevoilor noastre\u201d. \u201eElementul constitutiv al fericirii este pl\u0103cerea, pl\u0103cerile sufletului \u0219i cele ale stomacului. Virtutea este pruden\u021ba care rezult\u0103 din calcul \u0219i din oportunism. Singura regul\u0103 a conduitei este c\u0103utarea celei mai mari pl\u0103ceri posibile.\u201d<\/p>\n

\u00cenainte de Epicur, sau aproape \u00een acela\u0219i timp, Aristip \u00eenv\u0103\u021base c\u0103 \u201escopul moral al omului este binele \u0219i c\u0103 binele este pl\u0103cere\u201d. \u201eTrebuie \u00eenainte de orice a c\u0103uta pl\u0103cerea momentului, pl\u0103cerea cea mai ascu\u021bit\u0103 \u0219i cea mai imediat\u0103. Suveranul bine ar fi deci juisan\u021ba actual\u0103 \u0219i prezent\u0103 \u00een dezvoltarea sensibilit\u0103\u021bii abandonat\u0103 propriilor sale legi \u0219i tuturor capriciilor, \u00eentr-un cuv\u00e2nt supunerea pasiv\u0103 la instinctele naturii noastre.\u201d<\/p>\n

\u00cen aceste formule, at\u00e2t de caracteristice ale \u00eenaltei specula\u021bii filosofice a timpului, se reflect\u0103, ca \u00eentr-o oglind\u0103, ororile vie\u021bii politice \u0219i sociale. Dup\u0103 luptele eroice contra Persiei ora\u0219ele grece\u0219ti se grupaser\u0103 \u00een jurul Atenei, care jucase rolul decisiv \u00een ap\u0103rarea comun\u0103. Dar cur\u00e2nd prosperitatea economic\u0103 a acestei capitale intelectuale \u0219i politice a Greciei suscit\u0103 gelozia rivalei sale. Cu ajutorul agen\u021bilor Marelui Rege, Sparta reu\u0219i s\u0103 sl\u0103beasc\u0103 confedera\u021bia elenic\u0103. Aceast\u0103 rivalitate funest\u0103 izbucnit\u0103 \u00een lungul r\u0103zboi al Peloponezului, \u00een care Sparta avea s\u0103-\u0219i ruineze rivala. Grecia, spune Duruy, Grecia ia foc aproape subit \u00een trei locuri, \u00een vest, \u00een est \u0219i \u00een centru: la Corcyra, la Potideea, \u0219i la Plateea. \u201eAceast\u0103 lupt\u0103, spune el, \u00eei va s\u0103pa morm\u00e2ntul.\u201d Lui Pericle \u00eei va succeda Cleon, josnic \u0219i incapabil, pe care-l va \u00eenlocui cur\u00e2nd Nicias, negociatorul p\u0103cii de la 421. \u00cen acest r\u0103zboi, \u201eSparta nu \u0219i-a crescut nici gloria, nici for\u021ba\u2026 Nimeni nu a avut de c\u00e2\u0219tigat (1).\u201d Abia \u00eencheiat\u0103, pacea va fi brusc rupt\u0103 de Alcibiade \u00een 417, cu expedi\u021bia din Sicilia care va sf\u00e2r\u0219i prin dezastrul de la Siracuza \u0219i de la fluviul Asinaros: toat\u0103 armata Atenei c\u0103zu prizonier\u0103 cu generalii ei prizonieri sau uci\u0219i. Ultima parte a acestui r\u0103zboi funest pentru Atena se termin\u0103 prin strivirea sa \u00een b\u0103t\u0103liile de la Arginuses \u0219i de la Aegos Potamos (405-406) \u015fi prin supunerea umil\u0103 de la Lysandra \u00een 404. \u201eLysandra reuni un mare num\u0103r de muzicieni \u0219i d\u0103du foc cor\u0103biilor, \u00een sunetul instrumentelor, \u00een prezen\u021ba alia\u021bilor care, \u00eencununa\u021bi cu flori, c\u00e2ntau pe aceste ruine ale libert\u0103\u021bii Greciei dezrobite (2). \u201d<\/p>\n

(1)Op. cit.<\/em>,t.II, p. 501.<\/p>\n

(2) Ibid<\/em>, p.602.<\/p>\n

\u201eAtena devine atunci prada luptelor de fac\u021biuni rupte prin triumf alternativ at\u00e2t de democra\u021bi, c\u00e2t \u0219i de aristocra\u021bie \u0219i de tirani.\u201d Concomitente cu luptele de fac\u021biuni, intrigile urzite de regii persani \u00eentre cet\u0103\u021bile grece\u0219ti rivale sf\u00e2r\u0219ir\u0103 prin a-\u0219i atinge scopul: dup\u0103 Atena, Sparta va sucomba la r\u00e2ndul ei \u0219i duelul Sparta-Atena se va continua mai t\u00e2rziu prin r\u0103zboiul de la Corint sub forma Sparta-Teba.<\/p>\n

\u201eSub domina\u021bia Atenei, Grecia urcase la cel mai \u00eenalt grad de putere; sub domina\u021bia Spartei, ea c\u0103zuse, \u00een mai pu\u021bin de \u0219aptesprezece ani la genunchii Persiei (1).\u201dVictorioas\u0103 asupra Spartei la Leuctra, Megalopolis \u021bi Mantineea, Theba nu cunoscu dec\u00e2t un triumf efemer. \u00cen ultima b\u0103t\u0103lie de la Mantineea, eroul s\u0103u, Epaminonda, a fost ucis, \u0219i pacea se f\u0103cu pe ruina puterii \u0219i a Tebei \u0219i a Spartei. Aceast\u0103 lupt\u0103, spune Xenofon, l\u0103s\u0103 at\u00e2ta confuzie \u00een Grecia c\u00e2t\u0103 avusese \u00eenainte. \u201eMarii oameni \u0219i marile istorii se duc, zice Dury; Grecia se duce.\u201d Tendin\u021ba centralizatoare reu\u0219e\u0219te deci cu Teba \u00eenc\u0103 \u0219i mai pu\u021bin dec\u00e2t cu Sparta \u0219i Atena. \u201eDup\u0103 mai mult de un secol ea (Grecia) se rupe cu propriile sale m\u00e2ini. Unii se \u00eenarmaser\u0103 pentru a apuca omnipoten\u021ba, al\u021bii pentru a fr\u00e2nge uzurparea. Sparta, Atena, Sparta iar\u0103\u0219i, apoi Teba, se epuizaser\u0103 sus\u021bin\u00e2nd o soart\u0103 prea mare. Spiritul de independen\u021b\u0103 municipal\u0103 a \u00eenvins spiritul de uniune. Grecia nu voia s\u0103 fie un imperiu (2).<\/p>\n

(1) T. III. p1.<\/p>\n

(2) T. III, pp. 60-61<\/p>\n

Mai mult, \u00een timpul armisti\u021biilor, luptele fac\u021biunilor f\u0103ceau ravagii. F\u0103r\u0103 excep\u021bie, cet\u0103\u021bile grece\u0219ti se pr\u0103bu\u0219eau ca pentru a l\u0103sa loc liber la o form\u0103 social\u0103 mai vast\u0103.<\/p>\n

\u00cenv\u0103\u021b\u0103tura lui Protagoras \u201elibertatea de a-\u021bi pierde du\u0219manii, de ai ruina, de a-i da mor\u021bii pentru a domina peste tot\u201d fusese urmat\u0103 la liter\u0103. Ordinea naturii, care era dup\u0103 el c\u0103 cei tari sunt st\u0103p\u00e2nii, juca at\u00e2t de bine \u00eenc\u00e2t cei tari s-au inter-c\u0103s\u0103pit, \u0219i Grecia, din st\u0103p\u00e2n \u00een st\u0103p\u00e2n, sf\u00e2r\u0219i prin a atrage aviditatea celui mai tare dintre to\u021bi: Filip, apoi Alexandru Macedon. \u00cen 338, la Cheroneea, Macedonia ruin\u0103 pentru totdeauna libertatea ora\u0219elor grece\u0219ti \u0219i stabili acolo domina\u021bia sa necontestat\u0103. Cu Alexandru, marea epopee a antichit\u0103\u021bii grece\u0219ti s-a desf\u0103\u015furat p\u00e2n\u0103 \u00een India. Dar imperiul gigantic al lui Alexandru a fost la fel efemer cum fusese brusca lui reu\u0219it\u0103. Abia constituit, el se \u00eembuc\u0103t\u0103\u021be\u0219te \u00eentre generalii lui Alexandru, \u0219i aceea\u0219i rivalitate se isc\u0103 \u00eentre ei ca mai \u00eenainte \u00eentre cet\u0103\u021bile grece\u0219ti<\/p>\n

Dup\u0103 Pirus, scena plin\u0103 de ruine ale istoriei grece\u0219ti este ocupat\u0103 de dou\u0103 ligi, ahean\u0103 \u0219i etolian\u0103 care au fost ultimele tres\u0103riri ale independen\u021bei grece\u0219ti, \u015fi care au sf\u00e2r\u015fit cu cucerirea roman\u0103 c\u0103tre 214. Aceasta pune \u00een fine ordine \u00een perpetua anarhie a ora\u0219elor grece\u0219ti, a\u0219a cum va pune ordine apoi \u00een anarhia imperiilor care se ridicaser\u0103 pe ruinele cuceririlor lui Alexandru.<\/p>\n

Evenimentele politice au fost, \u00een Grecia, \u00eentr-un acord at\u00e2t de perfect cu \u00eenv\u0103\u021b\u0103turile unora din filosofii s\u0103i, \u00eenc\u00e2t te po\u021bi \u00eentreba dac\u0103 filosofia este cea care a sugerat evenimentele istoriei sau dac\u0103 istoria a fost pur \u0219i simplu reflectat\u0103 \u00een doctrinele acestor filosofi.<\/p>\n

*<\/p>\n

* *<\/p>\n

S\u0103 vedem acum care era aspectul moral \u0219i social al acestei perioade a vie\u021bii grece\u0219ti.<\/p>\n

Atena, reu\u0219ind, mai ales cu Pericle, s\u0103 se pun\u0103 \u00een capul federa\u021biei ora\u0219elor grece\u0219ti, atinsese o prosperitate economic\u0103, comercial\u0103 \u0219i financiar\u0103 considerabil\u0103. Din toate p\u0103r\u021bile se rev\u0103rsa bog\u0103\u021bia \u00eentre zidurile sale. Av\u00e2ntul pe care l-au luat artele plastice \u0219i mai ales poezia \u0219i tragedia, atinser\u0103 o asemenea perfec\u021biune, cum umanitatea nu mai rev\u0103zu vreodat\u0103. Dar acest av\u00e2nt a fost de scurt\u0103 durat\u0103. Dup\u0103 r\u0103zboiul Peloponezului, artele intr\u0103 la Atena \u00eentr-o lung\u0103 decaden\u021b\u0103, f\u0103r\u0103 a reu\u0219i s\u0103 se releve, de altfel, mult\u0103 vreme. Dac\u0103 filosofia s-a men\u021binut \u00eenc\u0103 \u00een \u00een\u0103l\u021bimi, cu Aristotel, cur\u00e2nd dup\u0103 aceea declin\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u cu Aristip, Epicur \u0219i Pyron.<\/p>\n

Dar cu bog\u0103\u021bia \u0219i prosperitatea, moravurile se relaxar\u0103. \u00cen acela\u0219i timp cu liberarea spiritului \u0219i suscitarea unei prodigioase dezvolt\u0103ri economice \u0219i artistice, scepticismul \u0219i incredulitatea dezl\u0103n\u021buir\u0103 senzualitatea \u0219i egoismul. Tipului de via\u021b\u0103 m\u0103surat \u0219i echilibrat al lui Pericle, \u00eei succed\u0103 cel al lui Alcibiade, capricios \u0219i desfr\u00e2nat, dup\u0103 cum seriosului Euripide \u00eei va succeda comedia lui Aristofan, iar lui Socrate, Aristip.<\/p>\n

Nimic nu poate ilustra mai bine aceast\u0103 epoc\u0103 sumbr\u0103 a vie\u021bii grece\u0219ti, dec\u00e2t un tablou pe care-l d\u0103 Demostene:\u201eAst\u0103zi totul se vinde ca la pia\u021b\u0103 \u0219i \u00een locul virtu\u021bilor de alt\u0103dat\u0103 avem un r\u0103u importat \u00een Grecia, un r\u0103u care o munce\u0219te \u0219i de care ea moare. Care este acesta? Iubirea aurului. Se r\u00e2vne\u0219te p\u00e2n\u0103 \u0219i salariul tr\u0103d\u0103torului, se sur\u00e2de la m\u0103rturisirea crimei sale, iertarea este pentru culpabil, ura pentru acuzator; \u00eentr-un cuv\u00e2nt, corup\u021bia \u00eens\u0103\u0219i \u0219i toate josniciile ei.\u201d<\/p>\n

Nu este posibil a nu se vedea \u00een aceast\u0103 corup\u021bie universal\u0103 o consecin\u021b\u0103 a concursului unei rare prosperit\u0103\u021bi economice cu ireligiunea. \u201eAtenieni, zicea tot Demostene, sunte\u021bi boga\u021bi \u00een nave, \u00een solda\u021bi, \u00een venituri, \u00een resurse pentru r\u0103zboi, \u00een tot ce face for\u021ba unui Stat; chiar mai boga\u021bi ca niciodat\u0103. Dar toat\u0103 aceast\u0103 for\u021b\u0103 l\u00e2nceze\u0219te, neputincioas\u0103. Atenieni, totul moare la voi pentru c\u0103 la voi se traficheaz\u0103 totul.\u201d<\/p>\n

Dar atitudinea lui Demostene are o semnifica\u021bie mai profund\u0103. Rezisten\u021ba sa contra lui Filip, reac\u021bia contra disolu\u021biei moravurilor, care v\u0103dea domina\u021bia macedonean\u0103 \u00een Grecia, este rezisten\u021ba patriotismului cet\u0103\u021bii \u0219i a particularismului local contra tendin\u021bei unificatoare care \u00eempinge via\u021ba greac\u0103 spre imperiu. Disolu\u021bia moravurilor, a credin\u021belor \u0219i a sistemelor, diviziunile intestine, at\u00e2\u021bia factori ai ruinei pentru via\u021ba local\u0103 a ora\u0219elor, ele au preg\u0103tit-o s\u0103 se absoarb\u0103 \u00een imperiu (1).<\/p>\n

Demostene este la Atena ceea ce va fi Caton la Roma: o rezisten\u021b\u0103 contra devenirii, contra formelor mai largi de socialitate care nu se pot realiza dec\u00e2t prin disolu\u021bia formei str\u00e2mte realizate \u00een cetate. La drept vorbind, Demostene este mai mult un Caton dublat de un Brutus. Dar rezisten\u021ba sa e\u0219u\u0103 \u0219i rezisten\u021ba sa nu a putut salva libertatea Greciei.<\/p>\n

Disolu\u021bia moral\u0103, social\u0103 \u0219i religioas\u0103 a ora\u0219elor grece\u0219ti \u00ee\u0219i urm\u0103 atunci cursul natural. R\u0103zboiul civil continu\u0103 s\u0103 b\u00e2ntuie cu violen\u021b\u0103 \u0219i de o manier\u0103 ireductibil\u0103 \u00eentre diferite p\u0103r\u021bi \u00een fiecare ora\u0219. \u201ePeste tot, spune Duruy, se g\u0103sesc dou\u0103 partide, fiecare nu aspir\u0103 dec\u00e2t s\u0103 \u00eenving\u0103, s\u0103 v\u00e2neze, s\u0103 extermine pe cel\u0103lalt \u0219i, pentru a reu\u0219i aceasta, recurg la toate mijloacele. \u00cen optzeci de ani, se numpr\u0103 unsprezece revolu\u021biuni la chro\u021bi. A fost totu\u0219i unul din cele mai \u00een\u021belepte popoare ale greciei. Plutarh raporteaz\u0103 c\u0103 dup\u0103 una din aceste como\u021biuni \u00eenving\u0103torii se pretau la uciderea \u0219i alungarea \u00eenvin\u0219ilor, p\u00e2n\u0103 ce unul dintre ei, Onomademe, se ridic\u0103 \u0219i le spuse: \u201eEu cred c\u0103 e bine s\u0103 d\u0103m lec\u021bii du\u0219manilor no\u0219tri \u00een ora\u0219; c\u0103ci, dac\u0103-i v\u00e2n\u0103m pe to\u021bi, \u00eentre prieteni vor izbucni ura \u0219i r\u0103zboiul civil de acum \u00eenainte (2). \u201d<\/p>\n

(1) \u201eConstitu\u0163ia lui Clistene era f\u0103cut\u0103 pentru un ora\u015f mic din centrul unui mic stat omogen. C\u00e2nd a fost constituit imperiul atenian, nici un efort nu a fost f\u0103cut pentru a ajusta institu\u0163iile la aceast\u0103 nou\u0103 stare de lucruri; grija de reglare a afacerilor federa\u0163iei reveni tribunalelor \u015fi adun\u0103rilor politice ale Atenei\u2026 A\u015fa se face c\u0103 Atena deveni o democra\u0163ie imperialist\u0103\u2026 \u201d (HATZFELD, Histoire de la Grece antique<\/em>, p.192.) Cadrul prea str\u00e2mt al cet\u0103\u0163ii eclateaz\u0103, neput\u00e2nd con\u0163ine via\u0163a confedera\u0163iei.<\/p>\n

(2) Duruy, III, p. 125.<\/p>\n

Oric\u00e2t de sumbru ar fi, acest tablou este o imagine fidel\u0103. Nu aminte\u0219te ea, de altfel \u00een termeni exagera\u021bi, o anumit\u0103 stare politic\u0103 \u0219i social\u0103 care se manifesta \u00eenainte de r\u0103zboi \u0219i care se manifest\u0103 \u00eenc\u0103 la numeroasa na\u021biune contemporan\u0103?<\/p>\n

*<\/p>\n

* *<\/p>\n

C\u00e2nd via\u021ba ora\u0219elor grece\u0219ti decadente fu diminuat\u0103 \u0219i anemiat\u0103, oamenii energici \u00eel urmar\u0103 pe Alexandru la cucerirea Asiei \u0219i a comorilor ei. Cet\u0103\u021benii odinioar\u0103 liberi devenir\u0103 mercenari \u0219i r\u0103sp\u00e2ndir\u0103 \u00een toate p\u0103r\u021bile, \u00een Asia, \u00een Egipt, pentru a dob\u00e2ndi bog\u0103\u021bii, ca s\u0103 duc\u0103 apoi via\u021ba de desf\u00e2u cu care erau obi\u0219nui\u021bi. Astfel ei umplur\u0103 armatele din Persia \u0219i din Egipt. C\u00e2nd Alexandru va fi cucerit Persia \u0219i comorile marelui rege, aurul pe care el \u00eel pune \u00een circula\u021bie \u00een lume, \u00eendrept\u00e2ndu-se \u00een mare parte c\u0103tre ora\u0219ele grece\u0219ti, unde dezl\u0103n\u021bui \u0219i exasper\u0103 luxul, senzualitatea \u0219i disipa\u021biunea. Nevoile se schimbar\u0103 \u00een vicii \u0219i uzul \u00een abuz. Nimic nu re\u021bine pe aceast\u0103 pant\u0103 via\u021ba grecilor. Datoria lor de cet\u0103\u021beni fa\u021b\u0103 de patrie a disp\u0103rut cu independen\u021ba, religia sa a le\u0219inat demult, doctrinele morale, convingerile au fost aneantizate prin critica \u0219i dialectica sofi\u0219tilor \u0219i a succesorilor lor. Pyron \u0219i Epicur devenir\u0103 profe\u021bii incredulit\u0103\u021bii. Reac\u021bia filosofic\u0103 a lui Zenon \u0219i a stoicilor nu avu consecin\u021be sensibile, fiind ea \u00eens\u0103\u0219i amprenta spiritului de decaden\u021b\u0103, contra c\u0103reia ea voia s\u0103 reac\u021bioneze. \u201eIncredulitatea sporea, scrie Victor Duruy. Dac\u0103 zeii ar fi murit, cultul patriei \u0219i un sentiment energic al datoriei de om \u0219i de cet\u0103\u021bean ar fi putut \u00eenlocui cu avantaj religia \u00eenc\u0103lcat\u0103\u2026\u201d dar \u201efilosofia, \u00een ostilitate cu ordinea social\u0103 stabilit\u0103, era un dizolvant pentru societate (1).\u201d \u201eAtena, invadat\u0103 de indiferen\u021b\u0103 politic\u0103, era<\/p>\n

    \n
  1. T. III, p. 115<\/li>\n<\/ol>\n

    astfel prin senzualitatea beo\u021bian\u0103.\u201d \u201ePoe\u021bii l\u0103udau la teatru pl\u0103cerile p\u0103cii, chiolhanul planturos, satisfac\u021bia apetiturilor joase\u2026 (1)<\/p>\n

      \n
    1. Dar ce analiz\u0103 ar spune a\u015fa pe larg ce zice acest mic dialog? \u201cS\u0103 bem, dragul meu Sicon, s\u0103 bem f\u0103r\u0103 m\u0103sur\u0103 \u015fi s\u0103 ne facem vesel\u0103 via\u0163a, c\u00e2t mai e de unde veni\u2026 Nimic mai gentil ca burta. Burta \u0163i-e tat\u0103. Burta \u0163i-e mam\u0103. Virtu\u0163i, ambasade, comandamente, van\u0103 glorie \u015fi van zgomot al \u0163\u0103rilor din visuri. Moartea te-o \u00eenghe\u021ba m\u00e2ine \u00een ziua \u00eensemnat\u0103 de zei; \u015fi ce-\u0163i va r\u0103m\u00e2ne? Ce-ai m\u00e2ncat; nimic mai mult. Restul este pulbere, pulbere de Pericle, de Codrus, de Cimon.\u201c (P. 116)<\/li>\n<\/ol>\n

      Nu este simpla aplicare a doctrinei lui Aristip \u0219i a lui Epicur? Suveranul bine este satisfacerea complet\u0103 \u0219i simultan\u0103 a tuturor nevoilor \u0219i a tuturor dorin\u021belor noastre; singura regul\u0103 de conduit\u0103 este cercetarea celei mai mari pl\u0103ceri, zicea Epicur. Trebuie mai \u00eent\u00e2i de toate c\u0103utat\u0103 pl\u0103cerea de moment, pl\u0103cerea cea mai iute \u0219i mai imediat\u0103, adaug\u0103 Aristip. Este deci supunerea pasiv\u0103 la instinctele naturii noastre, sensibilitatea livrat\u0103 propriilor sale legi \u0219i capriciilor sale.<\/p>\n

      Morala astfel redus\u0103 la pl\u0103cere, ra\u021biunea se va \u00eencovoia la r\u00e2ndu-i \u00een \u00eendoiala radical\u0103 a lui Pyron. Filosofia consist\u0103 \u00een a se \u00eendoi de tot, a se ab\u021bine de a afirma sau nega orice ar fi acesta. \u0218ingurul lucru de care Pyron nu se va \u00eendoi este \u00eendoiala \u00eens\u0103\u0219i. Pentru el, ca pentru Protagoras, nu mai exist\u0103 nici adev\u0103r nici fals, ofilirea binelui \u0219i a r\u0103ului. Se ajunsese la acest punct \u00eenc\u00e2t Cratyl, de fric\u0103 s\u0103 nege ori s\u0103 afirme orice ar fi fost, renun\u021b\u0103 la vorb\u0103: \u00een r\u0103spuns la problemele ce i se puneau, el se mul\u021bumea s\u0103 r\u0103spund\u0103 cl\u0103tin\u00e2ndu-\u0219i degetul. C\u00e2t despre ra\u021biune, despre for\u021ba de analiz\u0103 reu\u0219ind un asemenea rezultat, se poate spune c\u0103 ciclul de evolu\u021bie s-a \u00eencheiat. Nu se poate merge mai departe.<\/p>\n

      La aceast\u0103 nega\u021bie total\u0103, care echivaleaz\u0103 cu imobilitatea spiritului, nu exist\u0103 dec\u00e2t o ie\u0219ire: credin\u021ba cea mai naiv\u0103, cea mai ra\u021bional\u0103, supersti\u021bia cea mai joas\u0103. Sufletele erau coapte pentru religia misterelor.<\/p>\n

      Acest proces de disolu\u021bie moral\u0103 \u0219i intelectual\u0103 nu se dezvolt\u0103 totu\u0219i f\u0103r\u0103 reac\u021bii. Prima a fost opera lui Socrate, continuat\u0103 de Platon \u0219i Aristotel. A erija binele absolut ca regul\u0103 a adev\u0103rului, dialectica ideilor a lui Platon precum \u0219i logica categoriilor a lui Aristotel \u00een fa\u021ba nega\u021biilor relativismului radical al sofi\u0219tilor, era o intreprindere necesar\u0103 care a fost executat\u0103 cu cel mai mare succes.<\/p>\n

      Totu\u0219i Socrate \u00eensu\u0219i era partajat \u00eentre dou\u0103 tendin\u021be: patriotismul s\u0103u de cetate, care a fost real, nu-l \u00eempiedic\u0103 s\u0103 se declare cet\u0103\u021bean al lumii<\/em>; s-ar spune c\u0103 la el via\u021ba str\u00e2mt\u0103 a cet\u0103\u021bii este comb\u0103tut\u0103 de concep\u021bia unei forme de via\u021b\u0103 mai larg\u0103, de supra-cetate, dac\u0103 \u00eendr\u0103znesc s\u0103 spun. \u0218i, la Platon, credin\u021ba \u00een zeii patriei ia rang printre mituri \u0219i las\u0103 loc liber unei forme filosofice de monoteism pe care o articulase deja Xenofan (1)<\/p>\n

      (2)\u201eCetatea se descompunea sub efortul individualismului cresc\u0103tor. \u00cencerc\u00e2nd s\u0103 restaureze cetatea antic\u0103, Platon sf\u00e2r\u015fe\u015fte prin a o ruina \u015fi a o \u00eenlocui. Dar prin idealismul s\u0103u transcendent, prin aspira\u0163iile sale c\u0103tre absolut, el preg\u0103te\u015fte de departe cre\u015ftinismul\u201d (A. \u015fi M. CROISET, Histoire de la Literature grecque<\/em>, t, II, pp. 344-345)<\/p>\n

      La un alt moment, reac\u021bia veni de la Diogene. El \u00eenv\u0103\u021ba \u00eentr-adev\u0103r c\u0103 virtutea consist\u0103 \u00een a tr\u0103ii conform cu natura, adic\u0103 cu c\u00e2t mai pu\u021bine dorin\u021be \u0219i nevoi posibil. Artele, \u0219tiin\u021ba, polite\u021bea erau dup\u0103 el superfluit\u0103\u021bi condamnabile. Gloria, bog\u0103\u021bia, frumuse\u021bea nu merit\u0103 dec\u00e2t dispre\u021b. Totu\u0219i Diogene \u00eensu\u0219i avea o at\u00e2t de mare opinie despre el \u00eenc\u00e2t nu se compara dec\u00e2t cu soarele \u0219i zeul Serapis.<\/p>\n

      Dar reac\u021bia cea mai serioas\u0103 contra epicureismului a fost cea a lui Zenon, fondatorul \u0219colii stoicilor. Doctrina sa nu are nimic cu aceea a lui Diogene: el reia tradi\u021bia lui Socrate. El \u00eenva\u021b\u0103 c\u0103 trebuie a tr\u0103i \u00een conformitate cu ra\u021biunea: func\u021biunile \u0219i nevoile inferioare ale omului trebuie s\u0103 se supun\u0103 p\u0103r\u021bii superioare a sufletului. Dar doctrina lui Zenon dezvolt\u0103 \u00een om orgoliul \u0219i egoismul. Ea \u00eempingea prea departe contradic\u021bia \u00eentre partea superioar\u0103 \u0219i partea inferioar\u0103 \u0219i dispre\u021buia prea mult pe cea de-a doua, p\u00e2n\u0103 la a mutila, \u00een oarecare sort, via\u021ba. Era \u00een scurt o doctrin\u0103 a decaden\u021bei, o reac\u021bie care nu f\u0103cea dec\u00e2t s\u0103 accelereze r\u0103ul. Exager\u00e2nd \u00een sensul contrar epicurienilor, ea ajungea la un rigorism excesiv: ea a descurajat eforturile pentru o via\u021b\u0103 mai bun\u0103 \u0219i, prin aceasta, a \u00eempins oamenii pe panta spre care ei glisau de la sine.<\/p>\n

       <\/p>\n

      *<\/p>\n

      * *<\/p>\n

      Proiect\u0103rii formelor \u0219i fazelor g\u00e2ndirii grece\u0219ti \u00een ansamblu le-au urmat \u00eendeaproape cele ale istoriei grece\u0219ti.<\/p>\n

      Zeller a distins \u00een dezvoltarea g\u00e2ndirii grece\u0219ti trei mari perioade care sunt reflexul perioadelor corespondente ale istoriei grece\u0219ti.<\/p>\n

      Cea dint\u00e2i se caracterizeaz\u0103 prin aceea c\u0103 este una fizic\u0103, adic\u0103 un dogmatism fizic. G\u00e2ndirea, sistematic\u0103 \u00een acest stadiu, \u00eencearc\u0103 s\u0103 explice fenomenele naturii prin cauzele lor naturale, f\u0103r\u0103 a face nicio distinc\u021bie \u00eentre spiritual \u0219i corporal. Sistemele filosofice ale acestei perioade sunt dogmatice prin aceea c\u0103 filosoful pretinde a cunoa\u0219te direct obiectele lumii exterioare, f\u0103r\u0103 a examina \u00een prealabil natura \u0219i condi\u021biile cunoa\u0219terii. Primele sisteme de filosofie sunt deci fizice, materialiste sau \u0219i idealiste, dar totdeauna dogmatice. Este suficient a men\u021biona pe Tales, Anaximandru, Democrit, Empedocle \u0219i chiar Anaxagora de-o parte; Xenofan, Parmenide, Heraclit, de alta. G\u00e2ndirea greac\u0103, \u00een aceste sisteme, reflect\u0103 starea sufleteasc\u0103 a popoarelor grece\u0219ti \u00eenaintea r\u0103zboaielor medice \u0219i dup\u0103, c\u00e2nd ora\u0219ele lor erau pline de vigoare \u0219i via\u021ba lor interioar\u0103 organizat\u0103 armonios, \u00een echilibru mai mult sau mai pu\u021bin constant. Dar cur\u00e2nd r\u0103zboaiele medice tulburar\u0103 acest echilibru. C\u00e2nd interven\u021bia str\u0103in\u0103 lu\u0103 calea intrigilor \u0219i rivalit\u0103\u021bii \u00eentre Sparta \u0219i Atena se accentu\u0103 \u00een acela\u0219i timp cu luptele fac\u021biunilor, inerente tuturor democra\u021biilor, acest echilibru social se cutremur\u0103 \u0219i dialectica sofistic\u0103 ap\u0103ru ca reflex al dialecticii r\u0103zboinice \u00eentre Sparta \u0219i Atena.<\/p>\n

      Sistemele, fiind contradictorii, pentru c\u0103 au ca baz\u0103 principii diferite, nu \u00eent\u00e2rziar\u0103 s\u0103 intre \u00een conflict \u0219i s\u0103 se nege unele pe celelalte.<\/p>\n

      Sensul acestei a doua perioade filosofice este c\u0103 \u00eendoiala cuprinde con\u0219tiin\u021ba legat\u0103 de capacitatea spiritului de a cunoa\u0219te adev\u0103rul \u0219i c\u0103 interesul filosofic sf\u00e2r\u0219e\u0219te prin a deturna cercet\u0103rile asupra naturii fizice. Sofi\u0219tii apar \u0219i devin agen\u021bii caracteriza\u021bi de disolu\u021bia sistemelor filosofice; ei le aplic\u0103 \u00eendoiala \u0219i critica distrug\u0103toare \u0219i ajung la negarea \u0219tiin\u021bei \u0219i a adev\u0103rului \u0219i la un subiectivism extrem, \u00een care se dizolv\u0103 toate filosofiile \u0219i toat\u0103 morala.<\/p>\n

      Ca remediu la nega\u021bia sofi\u0219tilor, Socrate aduce un principiu nou \u0219i o metod\u0103 nou\u0103.<\/p>\n

      Ora\u0219ele grece\u0219ti, dup\u0103 acest prim cutremur istoric, posedau \u00eenc\u0103 destul\u0103 vigoare pentru a rezista luptelor de fac\u021biuni, procesului de disolu\u021bie, totodat\u0103 politic \u0219i filosofic, care \u00eencepuse cu sofi\u0219tii \u0219i r\u0103zboiul Peloponezului. Socrate reprezint\u0103 pentru noi aceast\u0103 vigoare \u0219i aceast\u0103 rezisten\u021b\u0103 pe teren filosofic \u0219i de aici reac\u021bia sa contra sofi\u0219tilor.<\/p>\n

      \u201eP\u00e2n\u0103 atunci, spune Zeller, filosofia totdeauna se orientase imediat spre obiectul de cunoscut; chestiunea esen\u021bei \u0219i principiilor naturale era pentru ea chestiunea fundamental\u0103 de care depindeau toate celelalte. Socrate a rupt cu aceast\u0103 metod\u0103. Dup\u0103 el este imposibil a \u0219ti ceva despre un obiect, \u00eenainte de a-i fi definit conceptul. Prin urmare, conceptul privit ca piatra de \u00eencercare a tuturor reprezent\u0103rilor noastre, cunoa\u0219terea filosofic\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, devenind \u00eenceputul \u0219i condi\u021bia oric\u0103rei \u0219tiin\u021be veritabile. Socrate face ca orice cunoa\u0219tere a lucrurilor s\u0103 depind\u0103 de o vedere exact\u0103 asupra naturii \u0219tiin\u021bei. El este deci ini\u021biatorul unei noi forme de \u0219tiin\u021b\u0103\u2026 Dialectica \u00eenlocuie\u0219te dogmatica \u0219i filosofia cucere\u0219te noi domenii neexplorate p\u00e2n\u0103 atunci. Socrate \u00eensu\u0219i este fondatorul eticii (1) \u201d<\/p>\n

      \n

      (1)Philosophie des Grecs<\/em>, I, p. 158<\/p>\n

      \n

      Metoda \u0219i principiile lui Socrate fur\u0103 reluate de Platon \u0219i Aristotel. Ei se servesc de ele pentru a elabora datele dob\u00e2ndite de filosofiile ante-socratice \u0219i edific\u0103 cele mai grandioase \u0219i armonioase sisteme filosofice prin care se glorific\u0103 spiritul uman \u0219i care n-au \u00eencetat niciodat\u0103 s\u0103 influen\u021beze g\u00e2ndirea filosofic\u0103 din toate timpurile. Ei marcheaz\u0103 veritabil apogeul g\u00e2ndirii filosofice. \u00cen sistemele lor, fizica este subordonat\u0103 metafizicii, chiar la Aristotel; ea nu este dec\u00e2t o parte secundar\u0103 a acestei filosofii \u0219i morala este cea care d\u0103 nota dominant\u0103. Cu Platon \u0219i Aristotel, se \u00eencheie a doua perioad\u0103 a acestei dezvolt\u0103ri filosofice, care va fi cea mai str\u0103lucitoare din toate.<\/p>\n

      C\u0103tre sf\u00e2r\u0219itul celei de-a doua epoci, avem \u0219colile semi-socratice, care fac leg\u0103tura cu perioada urm\u0103toare. Demi-socraticii, adic\u0103 cinicii \u0219i cireneicii sunt ca o devia\u021bie par\u021bial\u0103 de la metoda \u0219i principiile socratice. Cu ei, scepticismul sofi\u0219tilor, pe care Socrate reu\u0219ise s\u0103-i \u00eenving\u0103, reapare, elanul filosofic se opre\u0219te \u0219i se vede manifest\u00e2ndu-se o nou\u0103 direc\u021bie intelectual\u0103. \u201ePunctul de vedere pur \u0219tiin\u021bific \u00eel cedeaz\u0103 interesului practic. Studiul dezinteresat al naturii este abandonat. Centrul de gravitate de ansamblu este plasat \u00een etic\u0103. Chiar cercet\u0103rile \u0219tiin\u021bifice nu au alt scop: urm\u0103rirea genului de via\u021b\u0103 conform cu ra\u021biunea \u0219i care conduce la fericire. Pentru epicurieni, fizica nu este dec\u00e2t un mijloc de a atinge acest scop. Pentru stoici, de asemenea, direc\u021bia cercet\u0103rilor lor este determinat\u0103 de etic\u0103. Chestiunea criteriului adev\u0103rului este rezolvat\u0103 de sroici \u0219i de epicurieni dintr-un punct de vedere practic (1).\u201d<\/p>\n

      Ceea ce mai este caracteristic acestei filosofii \u201eeste independen\u021ba individului cu privire la natur\u0103 \u0219i la umanitate, este apatia, este ataraxia, deta\u0219area de lume \u0219i de sim\u021buri. Con\u0219tiin\u021ba moral\u0103 dob\u00e2nde\u0219te o libertate \u0219i o universalitate necunoscute p\u00e2n\u0103 atunci. Pentru prima oar\u0103, bornele na\u021biunii sunt traversate. Egalitatea \u0219i \u00eenrudirea tuturor oamenilor sunt recunoscute, marea g\u00e2ndire a cet\u0103\u021bii universale \u00ee\u0219i face apari\u021bia\u2026 Filosofia posterioar\u0103 lui Aristotel poart\u0103 \u00eentr-un cuv\u00e2nt amprenta subiectivit\u0103\u021bii abstracte (2).\u201d Remarc\u0103m c\u0103 aceast\u0103 a treia faz\u0103 a filosofie grece\u0219ti corespunde epocii \u00een care<\/p>\n

        \n
      1. ZELLER, I, p.163.<\/li>\n
      2. Ibid., pp. 163-164<\/li>\n<\/ol>\n

        rivalit\u0103\u021bile \u0219i luptele \u00eentre diferite ora\u0219e sunt la v\u00e2rf, c\u00e2nd procesul de disolu\u021bie a ora\u0219elor este deajuns de avansat. Domina\u021bia str\u0103in\u0103 le p\u00e2nde\u0219te; Filip al Macedoniei \u0219i fiul s\u0103u le vor confisca libertatea.<\/p>\n

        \u00cen cea de-a treia faz\u0103 a filosofiei grece\u0219ti, spiritul se afirm\u0103, \u00een opozi\u021bie cu obiectul, \u00een subiectivitatea sa, ca fiind sufletul suprem \u0219i necondi\u021bionat. Spiritul se repliaz\u0103 asupra lui \u00eensu\u0219i. Ceea ce este \u00een afara spiritului, departe de a putea augmenta perfec\u021biunea sa intern\u0103, este pentru el f\u0103r\u0103 valoare \u0219i indiferent; de aceea g\u00e2ndirea se deturneaz\u0103 de la obiect \u0219i se repliaz\u0103 asupra ei \u00eense\u0219i. La \u00eenceput, panta natural\u0103 a acestei g\u00e2ndiri conduce fatalmente la scepticism \u0219i la pesimism. Pyron este \u00eemplinirea logic\u0103 inevitabil\u0103 a metodei critice, inaugurat\u0103 de sofi\u0219ti, \u0219i c\u0103reia efortul lui Socrate n-a putut dec\u00e2t s\u0103-i suspende pentru un timp efectele. Ra\u021biunea critic\u0103, dup\u0103 ce atacase religia \u0219i miturile, moravurile \u0219i constitu\u021bia politic\u0103, \u00een scopul de a reda liber av\u00e2nt \u0219tiin\u021belor naturale \u0219i filosofiei naturaliste \u0219i de asemenea \u0219tiin\u021bei morale \u0219i democra\u021biei, a sf\u00e2r\u0219it prin a distruge \u0219tiin\u021bele pe care ea \u00eens\u0103\u0219i le liberase \u0219i \u00een cele din urm\u0103 este distrus\u0103 ea \u00eens\u0103\u0219i pentru a l\u0103sa \u00een fine locul liber unei noi credin\u021be religioase.<\/p>\n

        Se vede c\u0103 aceast\u0103 evolu\u021bie filosofic\u0103 nu este dec\u00e2t replica evolu\u021biei istorice politico-sociale a lumii elene \u00eense\u0219i..<\/p>\n

        \u00cen rezumat: prima faz\u0103 a filosofiei dogmatice \u0219i fizice corespunde perioadei \u00een care via\u021ba cet\u0103\u021bii grece\u0219ti s-a afirmat \u00een plenitudinea sa, a\u0219a cum a conceput-o Solon. Democra\u021bia este guvernul alegerilor, discu\u021bia pe agora. Dialectica politic\u0103 trece din agora \u00een con\u0219tiin\u021bele grece\u0219ti, \u0219i forul interior va fi totdeauna, dac\u0103 se poate risca un latinism, reflexul forum<\/em>-ului. De aici a ie\u0219it dialectica distrug\u0103toare a sofi\u0219tilor \u0219i dialectica constructiv\u0103 a lui Socrate.<\/p>\n

        Imediat dup\u0103 apogeul cet\u0103\u021bii, se deseneaz\u0103 apari\u021bia unei forme sociale care tinde s\u0103 dep\u0103\u0219easc\u0103 cetatea \u0219i s\u0103 realizeze confedera\u021bia ora\u0219elor grece\u0219ti \u00een jurul Atenei. Echilibrul realizat a fost rupt \u0219i sofi\u0219tii, cu dialectica lor negativ\u0103, au fost produsul \u0219i agen\u021bii disolu\u021biei intelectuale. Pentru un moment, hegemonia Atenei a fost stabilit\u0103 \u0219i consolidat\u0103 sub Pericle. \u00cen domeniul intelectual, \u00eei r\u0103spunde filosofia instabil\u0103 a lui Socrate.<\/p>\n

        \u00cen fine, c\u00e2nd, sub energica impulsiune a Macedoniei, lumea elen\u0103 se lans\u0103 la cucerirea lumii \u00eentregi, ceea ce l\u0103rgea infinit sistemul confedera\u021biei elene, avem vastele sisteme universaliste ale lui Platon \u0219i Aristotel. Cu Anistene \u0219i Diogene, patria este negat\u0103 \u0219i omul se consider\u0103 cet\u0103\u021bean al lumii. Ideea de cetate universal\u0103 a ap\u0103rut \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofilor stoici \u0219i epicurieni numai dup\u0103 ce fusese realizat\u0103 \u00een fapte de cuceririle lui Alexandru.<\/p>\n

        Nu este suficient a conclude \u00een favoarea tezei c\u0103 evolu\u021bia intelectual\u0103 este dictat\u0103 \u0219i determinat\u0103 de evolu\u021bia istorico-politic\u0103 a societ\u0103\u021bii?<\/p>\n

        Dar dup\u0103 Aristotel, g\u00e2ndirea f\u0103cu aceea\u0219i c\u0103dere ca \u0219i imperiul mondial al lui Alexandru (1).<\/p>\n

          \n
        1. \u201eAristotel a v\u0103zut sf\u00e2r\u015findu-se o lume. Imperiul lui Alexandru este fondat. Forme noi de art\u0103 vor ie\u015fi dintr-o stare politic\u0103 \u015fi moral\u0103 nou\u0103. De cum a disp\u0103rut epoca homeric\u0103 cu societatea feudal\u0103 \u015fi militar\u0103, lirismul coral, tragedia, comedia, elocven\u0163a politic\u0103 \u015fi judiciar\u0103 a cet\u0103\u0163ii grece\u015fti vor disp\u0103rea la r\u00e2ndul lor. Genuri de poezie necunoscute p\u00e2n\u0103 atunci vor \u00eenflori\u201d A. \u015fi M. CROISET, op cit., p.762)<\/li>\n<\/ol>\n

          Sistemele lui Zenon \u0219i al lui Epicur sunt, \u00een domeniul g\u00e2ndirii reflexul \u0219i echivalentul monarhiilor elene ale mo\u0219tenitorilor lui Alexandru. \u0218i finalmente, disolu\u021bia filosofic\u0103 ce va marca scepticismul \u0219i pesimismul lui Pyron este ecoul fidel al decaden\u021bei lumii grece\u0219ti care se n\u0103ruir\u0103 \u00een fa\u021ba legiunilor lui Paul-Emil.<\/p>\n

          Astfel, pe toate c\u0103ile, vedem civiliza\u021bia greac\u0103 ve\u0219tezindu-se, adic\u0103 dep\u0103\u0219it\u0103 de forma de via\u021b\u0103 a ora\u0219ului, pentru a se pierde \u00eentr-o form\u0103 istoric\u0103 mult mai larg\u0103.<\/p>\n

          \n

          EPOCA ELENISTIC\u0102<\/strong><\/p>\n

           <\/p>\n

          Forma social\u0103 a cet\u0103\u021bii nu putea da mai mult dec\u00e2t a dat Atena; \u00eengustimea \u00eens\u0103\u0219i a acestui tip este cea care i-a scurtat durata. \u201eAceast\u0103 str\u0103lucitoare civiliza\u021bie, ne confirm\u0103 Hatzfeld avea un punct slab. Ea afost fondat\u0103 pe principiul cet\u0103\u021bii\u2026 Acest spirit municipal nu admitea \u00een general concesiunile reciproce care f\u0103ceau posibile marile federa\u021bii\u2026 c\u00e2t despre ideea unei uniuni politice \u00eentre to\u021bi grecii, ea ar fi p\u0103rut f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 la fel de absurd\u0103 unui contemporan lui Pisistrate ca unui francez din ultimul secol cea a Statelor Unite ale Europei (1) \u201d<\/p>\n

          Totu\u0219i iseea de a constitui o federa\u021bie de cet\u0103\u021bi \u0219i de a-i al\u0103tura institu\u021bii calificate pentru a le judeca conflictele n-a r\u0103mas necunoscut\u0103, Ea s-a realizat de mai multe ori, lu\u00e2nd ca loc de concentrare un templu, uneori cel al lui Poseidon la capul Mycale, uneori cel al lui Apollon la Delos, apoi la sanctuarul lui Delfi, unde s-a instituit consiliul amfictyonelor, constituit din deputa\u021bii cet\u0103\u021bilor \u0219i care forma o veritabil\u0103 linie de ora\u0219e grece\u0219ti. Consiliul devine apoi \u201eun tribunal chemat s\u0103 judece conflictele interna\u021bionale \u0219i c\u0103ruia niciun popor grec nu-i putea neglija sentin\u021bele nici contesta autoritatea moral\u0103 (2).\u201d \u201e\u00cen toat\u0103 lumea greac\u0103, mai men\u021bioneaz\u0103 Hatzfeld, se v\u0103d constituindu-se<\/p>\n

          \n

          (1)Op. cit.<\/em>, p.130<\/p>\n

          (2)HATZFELD, op. cit. <\/em>P 99.<\/p>\n

          \n

          grup\u0103ri care dep\u0103\u0219esc limitele cet\u0103\u021bilor de alt\u0103dat\u0103. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 \u00eenc\u0103 subzist\u0103 ora\u0219ele care refuz\u0103 s\u0103 intre \u00een confedera\u021biile vecine: Argos, Corint, Megara\u2026 Dar al\u0103turi de ora\u0219e, care reprezint\u0103 \u00eenc\u0103 principiul perimat al micii cet\u0103\u021bi autonome, se creeaz\u0103 \u0219i se men\u021bin sisteme politice mai complexe \u0219i importante care anun\u021b\u0103 marile State ale epocii elenistice (1)\u201d.<\/p>\n

          Totu\u0219i niciodat\u0103 aceast\u0103 mi\u0219care de concentrare nu va lua destul\u0103 consisten\u021b\u0103 pentru a forma un tot organic, stat sau regat,except\u00e2nd sfertul de secol dintre b\u0103t\u0103lia de la Cheroneea \u0219i moartea lui Alexandru.<\/p>\n

          Nereu\u0219ind s\u0103 creeze aceast\u0103 form\u0103 mai larg\u0103 de via\u021b\u0103 istoric\u0103, cetatea greac\u0103 nu putea dec\u00e2t s\u0103 declineze. Or, \u201ecu declinul cet\u0103\u021bii, s\u0103r\u0103cia ora\u0219elor \u00eencetinea natural aceast\u0103 activitate artistic\u0103 ce avea ca principiu finan\u021be prospere \u0219i un ascu\u021bit orgoliu municipal\u2026 De la 410 la 375 nu s-a construit \u00een Grecia niciun edificiu comparabil cu marile temple ale secolului precedent\u2026 Artele teatrului, esen\u021bial municipale, sunt, pe c\u00e2t putem noi judeca, \u00een plin\u0103 decaden\u021b\u0103 (2)\u201d<\/p>\n

          \n

          Ibid.<\/em>, p. 274<\/p>\n

          Ibid<\/em>., pp. 270-271.<\/p>\n

          \n

          Este adev\u0103rat c\u0103 declinul cet\u0103\u021bilor grece\u0219ti a coincis cu regatele elenistice pe care le-a fondat, \u00een Asia \u0219i \u00een Egipt dup\u0103 cum \u0219i \u00een Macedonia, succesoriui lui Alexandru. Dar c\u00e2t au durat aceste regate? Abia un secol. Ele au c\u0103zut destul de repede sub domina\u021bia Romei. Ele au durat probabil \u00eendeajuns pentru a fonda o nou\u0103 form\u0103 de civiliza\u021bie care va fi un produs un hibrid, ie\u0219it din amestecul civiliza\u021biei grece\u0219ti cu cea a Orientului \u0219i care e cunoscut\u0103 sub numele de civiliza\u021bie elenistic\u0103.<\/p>\n

          \u201ePrin aceast\u0103 transformare, elenismul va c\u00e2\u0219tiga \u00een \u00eentindere, \u00een bog\u0103\u021bie uneori, ceea ce va pierde \u00een integritate. Aceast\u0103 civiliza\u021bie de calitate secund\u0103 va fi oricum aceea care se va impune nu numai \u00een Egipt \u0219i \u00een Asia\u2026 dar de asemenea \u00een Grecia Europei. Ea avea ca suporturi cele mai bogate state unde trebuie de acum \u00eenainte s\u0103 fie c\u0103utat centrul gravita\u021biei politice \u0219i economice al lumii grece\u0219ti\u2026 Oric\u00e2t de pu\u021bin dens\u0103, \u00een unele regiuni, popula\u021bia acestor State, este dificil de atribuit mai pu\u021bin de 30 milioane imperiului Seleucizilor, 10 Egiptului, 4 Macedoniei.\u201d \u201eOra\u0219e enorme s-au dezvoltat rapid\u2026 popula\u021bia din Antiohia se m\u0103sura cu sute de mii de locuitori, Alexandria va atinga jum\u0103tatea de milion la sf\u00e2r\u0219itul celui de-al treilea secol (1.)\u201d<\/p>\n

          \n

          \u00cen fa\u021ba acestori imperii prospere \u0219i a enormelor lor resurse, popula\u021bia total\u0103 a Atticii rebuia s\u0103 dep\u0103\u0219easc\u0103 200.000 de mii suflete. \u201e\u00cen ora\u0219ele sale diminuate se vede de asemenea diminuat patriotismul.Mai multe armate de cet\u0103\u021beni, mai multe flote echipate\u2026 peste tot via\u021ba politic\u0103 se restr\u00e2ngea din ce \u00een ce la gestiunea afacerilor municipale\u2026 Astfel a disp\u0103rut pu\u021bin c\u00e2te pu\u021bin ceea ce fusese timp de trei secole arm\u0103tura Greciei, cetatea cu teritoriul s\u0103u restr\u00e2ns, via\u021ba sa intens\u0103, puternica sa organizare democratic\u0103\u2026\u201d \u201eCentrul economic \u0219i politic al lumii grece\u0219ti s-a deplasat c\u0103tre Orient: Alexandria \u0219i Antiohia sunt acum veritabilele sale capitale (2).\u201d<\/p>\n

          \n

          (1)Ibid<\/em>., p. 345<\/p>\n

          (2) Op.cit<\/em>., pp. 345-347<\/p>\n

          \n

          Democra\u021bia este \u00eenlocuit\u0103 for\u021bat cu monarhia, artele se industrializeaz\u0103. \u201eSe creeaz\u0103 mai pu\u021bine articole de lux dec\u00e2t obiecte \u00een serie. Se folose\u0219te supermulajul care ucide vaza pictat\u0103 \u00een care se manifesta talentul personal al artizanului.\u201d \u201eAceast\u0103 decaden\u021b\u0103 artistic\u0103 \u00een acest domeniu dar \u0219i \u00een altele este r\u0103scump\u0103rarea unei produc\u021bii a c\u0103rei abundan\u021b\u0103 dep\u0103\u0219e\u0219te tot ce se v\u0103zuse p\u00e2n\u0103 atunci \u00een lumea greac\u0103. La aceast\u0103 industrie fecund\u0103 r\u0103spunde un comer\u021b activ (1).\u201d<\/p>\n

          Cu l\u0103rgirea extraordinar\u0103 a ariei, ca urmare a cuceririi lui Alexandru, s-au acumulat bog\u0103\u021bii nemaiauzite. De la un cap\u0103t al altul al vastelor teritorii ocupate de civiliza\u021bia elenistic\u0103, a urmat un comer\u021b foarte activ, pe care istoricul \u00eel poate vedea ca o anticipare a vie\u021bii economice a Europei moderne.<\/p>\n

          Evolu\u021bia religioas\u0103 a luat de asemenea o turnur\u0103 original\u0103, necunoscut\u0103 cet\u0103\u021bilor grece\u0219ti. \u00cen mijlocul unui politeism din ce \u00een ce mai mistic, a ap\u0103rut cultul Statului, al regatului personificat \u00een persoana dina\u0219tilor greci. Absolutismul monarhiei \u0219i-a g\u0103sit simbolul \u00een cultul regilor. Deja Alexandru ajunsese a fi salutat ca fiu al zeului Amon-Ra. Mo\u0219tenitorii lui, seleucizii \u0219i ptolemeii, particip\u0103 \u00een esen\u021b\u0103; ei au fost zei la r\u00e2ndul lor. \u201eDe la mijlocul celui de-al treilea secol, regele \u00een via\u021b\u0103 este adorat, identificat cu unul din marii zei ai panteonului elenic; \u00een secolul al doilea \u00een persoana lui Ptolomeu V sau a lui Antioh IV, el va fi la propriu incarnat, vizibil (2).\u201d<\/p>\n

          Scepticismul la care a dus tot politeismul, cum vom vedea mai departe, nu putea face altceva dec\u00e2t s\u0103 evolueze c\u0103tre religia Statului, adorat \u00een persoana \u0219efului s\u0103u. C\u00e2teva secole dup\u0103, aceasta va ajunge \u0219i la Roma.<\/p>\n

          Acest cult nou ia locul cultului cet\u0103\u021bii, care a fost religia lui Demostene, \u0219i al artelor, care fusese al lui Pericle, sau \u0219i cultul ra\u021biunii, care inspirase filosofia lui Anaxagora, a lui Platon \u0219i a lui Aristotel. \u00cen locul patriotimului local, se dezvolt\u0103 universalismul care nu se vede nic\u0103ieri mai bine ca \u00een difuziunea limbii attice, adoptat\u0103 ca limb\u0103 oficial\u0103 de noile regate \u0219i care, abia modific\u00e2ndu-se, devine limba comun\u0103 \u0219i se substituie tuturor celelalte dialecte grece\u0219ti: imagine frapant\u0103 a acestei tendin\u021be c\u0103tre uniformitate care succede particularismului de odinioar\u0103 (1).\u201d<\/p>\n

          O evolu\u021bie asen\u0103n\u0103toare nu va \u00eent\u00e2rzia s\u0103 se fac\u0103 sim\u021bit\u0103 \u00een religie. Politeismul, sub influen\u021ba acestei tendin\u021be centralizatoare de unificare, se condenseaz\u0103 \u00een cultul lui Osisirs, sau Serapis, pe modelul c\u0103ruia se formeaz\u0103 alte culte analoge. \u201eUn element f\u0103cut din emo\u021bie \u0219i misticism s-a introdus prin baz\u0103 \u00een g\u00e2ndirea religioas\u0103 \u0219i a adus aceste idei de declin \u0219i de renovare, de moarte \u0219i \u00eenviere pe care intelectualismul celor trei secole aproape c\u0103 le-a eliminat. \u00cen acela\u0219i timp, aceste culte orientale, cu tendin\u021b\u0103 universalist\u0103, \u0219i primitoare de fideli de orice provenien\u021b\u0103, contribuie puternic la disolu\u021bia cet\u0103\u021bii (2).\u201d<\/p>\n

          La fel, un filosof r\u0103spunde la acest caracter universalist al religiei; filosofia moral\u0103, cu concep\u021bia omului cet\u0103\u021bean al lumii, care data deja de la Antistene.<\/p>\n

          A\u015fadar ceea ce se dezvolt\u0103 mai facil, ceea ce ia un av\u00e2nt necunoscut \u00eenainte sunt \u0219tiin\u021bele. Se pare c\u0103 universalismul moral \u0219i politic al atmosferei istorice le favorizeaz\u0103. \u201eInterna\u021bionalismul, dispari\u021bia vorbitorilor locali, facilitatea crescut\u0103 a comunica\u021biilor favorizeaz\u0103 dezvoltarea \u0219tiin\u021belor exacte. Niciodat\u0103 antichitatea, din acest punct de vedere, n-a cunoscut o epoc\u0103 mai str\u0103lucitoare ca aceste trei secole \u00een care Ptolemeu a creat la Alexandria un veritabil institut \u0219tiin\u021bific, Muzeul (3).\u201d Este epoca lui<\/p>\n

          \n

          (1) Op. cit<\/em>., p.357<\/p>\n

          (2) Op. cit<\/em>., p.385<\/p>\n

          (3) Op. cit<\/em>., pp. 358-359<\/em><\/p>\n

          \n

          Euclid, Arhimede, Apollonius din Perge, Eratostene, Dicearc, Aristarc din Samos etc. Filosofia a ap\u0103rut deci \u00eenaintea \u0219tiin\u021bei \u0219i a realizat la Atena construc\u021biile sintetice ale lui Platon \u0219i a lui Aristotel, atunci c\u00e2nd \u0219tiin\u021ba era necunoscut\u0103 sau \u00eenc\u0103 rudimentar\u0103. S-ar spune c\u0103 sistemele filosofice au fost ca ni\u0219te rachete de lumin\u0103 pe care spiritul uman le-a lansat \u00een obscuritatea lumii, pentru ca g\u00e2ndirea s\u0103 se poat\u0103 orienta \u0219i g\u0103si c\u0103ile \u0219tiin\u021bei. Aceasta nu a fost posibil dec\u00e2t prin lumina r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 de Aristotel, Platon, Democrit \u0219i Pitagora asupra realit\u0103\u021bii obiective, pentru ca cercet\u0103rile \u0219i descoperirile \u0219tiin\u021bifice s\u0103 devin\u0103 realizabile.<\/p>\n

          \u201eDup\u0103 cucerirea macedonean\u0103, artele care au ca suport o cetate prosper\u0103, autonom\u0103 \u0219i m\u00e2ndr\u0103 de ea \u00eens\u0103\u0219i, s-au atrofiat\u201d, spune Hatzfeld.<\/p>\n

          F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, artele care atinseser\u0103 perfec\u021biunea nu puteau s\u0103 treac\u0103 dincolo. Elocven\u021ba lui Isocrate, a lui Demostene \u0219i a lui Eschine, a lui Demade etc. nu va mai \u00eenflori. Va fi la fel cu tragedia. Comedia, dimpotriv\u0103, va re\u00eenvia cu Filemon \u0219i Menandru. Noile condi\u021bii politice \u0219i sociale favorizeaz\u0103 na\u0219terea de genuri noi, ca poezia oficial\u0103 \u0219i savant\u0103, \u00een care str\u0103lucesc Calimakh \u0219i Teocrit. Tot a\u0219a, arhitectura rena\u0219te ia propor\u021bii \u0219i o bog\u0103\u021bie necunoscute \u00een epoca clasic\u0103. C\u00e2t despre plastic\u0103, ea tinde din ce \u00een ce spre arta individual\u0103, c\u0103tre statuia izolat\u0103, \u00een care un Praxitele poate manifesta eleganta sa corec\u021bie. Victoria de la Samotrace, Venus din Milo dateaz\u0103 f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 din aceast\u0103 epoc\u0103. \u201eAceea\u0219i evolu\u021bie s-a petrecut \u00een pictur\u0103, care a ajuns la portret.\u201d<\/p>\n

          Din punct de vedere strict artistic, aceast\u0103 epoc\u0103 este inferioar\u0103 celei din secolul al cincilea. \u201eDar ea marcat, \u00een antichitate, apogeul dezvolt\u0103rii \u0219tiin\u021belor exacte \u0219i filologice\u2026 R\u0103sturn\u0103rile politice care modificaser\u0103 at\u00e2t de profund asieta lumii grece\u0219ti, departe de a opri activitatea intelectual\u0103, nu au f\u0103cut dec\u00e2t s\u0103 o renoveze, d\u00e2ndu-i forme mai pu\u021bin perfecte, dar mai variate \u0219i tot at\u00e2t de fecunde (1).\u201d<\/p>\n

            \n
          1. Op. cit<\/em>, p. 366<\/li>\n<\/ol>\n

            De ce aceste forme sunt mai pu\u021bin perfecte? Cine ne poate asigura c\u0103, dac\u0103 cucerirea roman\u0103 nu ar fi pus prematur un termen regatelor elenistice, formele acestei civiliza\u021bii nu \u0219i-ar fi atins cu timpul perfec\u021biunea? De la Rabelais p\u00e2n\u0103 la Voltaire \u0219i Diderot, sau dela Malherbe la Victor Hugo, n-au trebuit mai pu\u021bin de trei secole.<\/p>\n

            Dac\u0103, \u00een secolul al doilea, civiliza\u021bia greac\u0103 este \u00een recul, este pentru c\u0103 domeniul s\u0103u se restr\u00e2nge. La vest, cucerirea roman\u0103 opre\u0219te natural expansunea sa. Dar mai ales vitalitatea elenismului sufer\u0103 prin depopulare, rezultat al restric\u021biei na\u0219terilor \u201eale c\u0103ror cauze erau ca totdeauna egoismul civic \u0219i gustul traiului bun. Consecin\u021ba cea mai sensibil\u0103 este moartea politic\u0103 a elenismului.<\/p>\n

            Istoria Greciei ca na\u021biune se opre\u0219te \u00een secolul al doilea\u2026 Facultatea sa propriu-zis creatoare p\u0103rea abolit\u0103. Poezia este moart\u0103. Nu mai exist\u0103 elocven\u021b\u0103 nici filosofie, ci doar mae\u0219tri de filosofie \u0219i de retoric\u0103. \u201d<\/p>\n

            Am rezumat \u00een aceste pagini faptele epocii elenistice, dup\u0103 M. Hatzfeld, c\u0103ci ele abund\u0103 la acest punct \u00een sensul tezei noastre, \u00eenc\u00e2t s-ar putea crede aranjate inten\u021bionat. Totu\u0219i, nu vom adopta interpretarea pe care el o d\u0103 declinului civiliza\u021biei grece\u0219ti. Orice s-ar spune, elenismul nu a pierdut nimic din vitalitatea sa profund\u0103: el doar a ratat a se dezolta \u00een cadrul social propriu acestei epoci a istoriei. Dup\u0103 cum atunci c\u00e2nd el a intrat \u00een contact cu poporul roman, mai pu\u021bin civilizat, dar, dac\u0103 se poate spune, mai evoluat, \u0219i deja organizat \u00een imperiu, s-a eclipsat pentru un timp<\/p>\n

            Dar proba c\u0103 elenismul p\u0103stra \u00eenc\u0103 \u00een el vaste resurse este c\u0103 de c\u00e2nd a fost cuprins \u00een s\u00e2nul imperiului roman, departe de a disp\u0103rea, se resusciteaz\u0103: \u201eElenismul, proclam\u0103 \u00eensu\u0219i M. Hatzfeld, \u00ee\u0219i va opri \u00een cur\u00e2nd declinul; Proptit de for\u021ba \u0219i organizarea romane, el \u00ee\u0219i va conserva pozi\u021biile. Greaca va r\u0103m\u00e2ne timp de trei sute de ani, de la Marsilia p\u00e2n\u0103 la Eufrat, din Alexandria la Marea Neagr\u0103, marea limb\u0103 a scimburilor intelectuale \u0219i comerciale (1).\u201d \u0218i mai trebuie amintit cu c\u00e2t\u0103 str\u0103lucire avea s\u0103 afirme imperiul grec de la Constantinopol vitalitatea greac\u0103?<\/p>\n

            Civiliza\u021bia greac\u0103, aceea care a conceput universalismul, a creat \u0219i a pus \u00een circula\u021bie cuv\u00e2ntul: cosmopolis<\/em>, cu ideea de egalitate a oamenilor, f\u0103r\u0103 distinc\u021bie de na\u021bionalitate, a creat prin aceasta o stare de spirit care va influen\u021ba mentalitatea \u0219i politica romane.<\/p>\n

            \u201eAceast\u0103 mare comunitate\u2026 Roma se va sim\u021bi cur\u00e2nd \u00een m\u0103sur\u0103 s-o realizeze sub o form\u0103 grandioas\u0103. Din ce \u00een ce, ideea de imperiu al lumii\u2026 va b\u00e2ntui g\u00e2ndirea oamenilor de stat romani (2). Din \u00eent\u00e2lnirea acestui universalism cu na\u021bionalismul<\/p>\n

            \n

            (1) Ibid., <\/em>p. 418<\/p>\n

            (2) Ibid.<\/em>, p. 419<\/p>\n

            \n

            exaltat al evreilor, se va ivi \u00een ambian\u021ba elenismului doctrina neo-evreiasc\u0103 a cre\u0219tinilor, care poate fi considerat\u0103 astfel ca fructul cel mai rafinat al civiliza\u021biei elenistice.<\/p>\n

            Civiliza\u021bia greac\u0103 nu s-a putut prezerva \u00een cadrul lumii grece\u0219ti, pentru c\u0103 a e\u0219uat la fiecare stadiu, cu cetatea la Atena \u0219i la Sparta, \u0219i cu regatele elenistice. Vom vedea, cu cucerirea roman\u0103, ea se pierde \u00een cadrul vie\u021bii romane, unde ea va realiza \u00een fine \u00een plenitudinea sa civiliza\u021bia greco-roman\u0103, pe care ea o va domina din tot \u00eenaltul inefabilei sale perfec\u021biuni.<\/p>\n

             <\/p>\n

            *<\/p>\n

            * *<\/p>\n

            Am prezentat ca \u00eentr-un racursi de tablouri sumare, via\u021ba politic\u0103, moral\u0103, social\u0103 \u0219i intelectual\u0103 a Greciei antice. Este imposibil s\u0103 nu se observe o anume analogie cu evolu\u021bia popoarelor Europei moderne, pornind de la Rena\u0219tere.<\/p>\n

            Aici, este adev\u0103rat, actorii nu mai sunt cet\u0103\u021bi, ci State. Luptele intestine \u0219i r\u0103zboaiele exterioare care au chinuit cet\u0103\u021bile grece\u0219ti de la r\u0103zboiul Peloponezului p\u00e2n\u0103 la cucerirea roman\u0103 nu prezint\u0103 mai pu\u021bin o analogie frapant\u0103 cu r\u0103zboaiele europene pornind de la Ludovic XIV \u0219i mai ales de la Revolu\u021bie p\u00e2n\u0103 la marele r\u0103zboi mondial din 1914-1918. Vom g\u0103si la na\u021biunile europene aceea\u0219i zguduire a credin\u021bei \u0219i aceea\u0219i dezvoltare a filosofiei, artelor, \u0219tiin\u021belor \u0219i avu\u021biilor, pentru a ajunge asem\u0103n\u0103tor la un sort de decaden\u021b\u0103, de scepticism, de pesimism \u0219i de relativism radical. Se poate conchide acela\u0219i deznod\u0103m\u00e2nt politic \u0219i religios? Este posibil ca, dac\u0103 Societatea Na\u021biunilor reu\u0219e\u0219te, ea va fi pentru na\u021biunile moderne, epuizate de r\u0103zboaie monstruoase, echivalentul a ceea ce a fost imperiul roman pentru cet\u0103\u021bile antice. C\u00e2t despre deznod\u0103m\u00e2nt, oare nu este adev\u0103rat c\u0103 to\u021bi augurii ne prezic un nou ev mediu?<\/p>\n

            Totu\u0219i nu tragem nicio concluzie din experien\u021ba civiliza\u021biei grece\u0219ti. Este mai prudent a o considera insuficient\u0103 \u0219i de a o completa cu un examen sumar al experien\u021bei romane.<\/p>\n

             <\/p>\n

             <\/p>\n

            Traducere din limba francez\u0103\u00a0 de George Anca<\/em><\/p>\n

            ~ VA URMA ~<\/p>\n

             <\/p>\n

             <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

            PRIMA PARTE   CAPITOLUL \u00ceNT\u00c2I   EPOCA CLASIC\u0102 A GRECIEI ANTICE   De la invazia dorian\u0103 p\u00e2n\u0103 la r\u0103zboiul Peloponezului, [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-17783","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17783","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17783"}],"version-history":[{"count":11,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17783\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17786,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17783\/revisions\/17786"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17783"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17783"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17783"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}