{"id":17793,"date":"2014-03-09T11:54:32","date_gmt":"2014-03-09T11:54:32","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=17793"},"modified":"2014-03-10T06:33:32","modified_gmt":"2014-03-10T06:33:32","slug":"dumitru-draghicescu-noua-cetate-a-lui-dumnezeu-partea-i-cap-2-traducere-din-limba-franceza-de-george-anca","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2014\/03\/09\/dumitru-draghicescu-noua-cetate-a-lui-dumnezeu-partea-i-cap-2-traducere-din-limba-franceza-de-george-anca\/","title":{"rendered":"Dumitru Dr\u0103ghicescu: Noua Cetate a lui Dumnezeu, partea I, cap.2 – Traducere din limba francez\u0103 de George Anca"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

\n

CAPITOLUL II<\/strong><\/p>\n

\n

CUCERIRILE ROMEI \u015eI ALTERAREA <\/strong><\/p>\n

MORAVURILOR \u015eI A CREDIN\u0162ELOR<\/strong><\/p>\n

\n

Cu Roma, via\u021ba istoric\u0103 a reeditat aproape acela\u0219i ciclu, dar \u00een propor\u021bii infinit mai vaste \u0219i pe o scen\u0103 care se \u00eentinde aproape p\u00e2n\u0103 la limitele lumii cunoscute atunci.<\/p>\n

Grecii d\u0103duser\u0103 lumii arta \u0219i filosofia. Romanii i-au adus, cu dreptul \u0219i cre\u0219tinismul, organizarea social\u0103 \u0219i administrativ\u0103.<\/p>\n

\u00cen timp ce grecii au excelat \u00een opere de spirit, romanii au fost creatori \u00een via\u021ba practic\u0103 \u0219i, \u00eenc\u0103 mai bine, material\u0103. Nimic mai natural: g\u00e2ndirea filosofic\u0103 atinsese la greci termenul extrem de care antichitatea era capabil\u0103. Tot a\u0219a, nu numai romanii, dar lumea modern\u0103 \u00eens\u0103\u0219i n-a putut ad\u0103uga mare lucru la filosofia lui Platon \u0219i Aristotel. O filosofie roman\u0103 original\u0103 ar fi fost ca o a doua descoperire a Americii dup\u0103 Columb. Exista, din contr\u0103, imensul teren l\u0103sat \u00een p\u00e2rloag\u0103 de via\u021ba greac\u0103: acela unde ea a e\u0219uat, organizarea politic\u0103, administra\u021bia \u0219i dreptul, \u0219i mai ales filosofia practic\u0103 care este cre\u0219tinismul \u0219i pe care imperiul roman \u00eel va crea \u00een colaborare cu aproape toate popoarele supuse \u0219i c\u0103rora el le va imprima spiritul s\u0103u centralizator, organizator \u0219i juridic.<\/p>\n

\u00cen Italia, via\u021ba istoric\u0103 a triburilor stabilizate luase mai \u00eent\u00e2i forma cet\u0103\u021bii, care s-a cristalizat la Roma sub modalitatea sa cea mai reu\u0219it\u0103. Dar ea trebuia s\u0103 se prelungeasc\u0103 sensibil \u00een termen mai scurt ca-n Grecia. Din primele sale timpuri, Roma a manifestat geniul s\u0103u de extensiune \u0219i centralizare. Popoarele italiote, except\u00e2nd etruscii, nu concureaz\u0103 cu echivalentul acestei tentative de unificare care fuseser\u0103 amfictyonele. Cet\u0103\u021bile lor erau destul de adesea unit\u0103\u021bi \u00eenchise.<\/p>\n

Tendin\u021ba spre universalitate, spre unificare a trebuit s\u0103 ia o alt\u0103 cale: cucerirea. Un astfel de plan s-a revelat infinit mai eficace, mai practic \u0219i a condus Roma la cele mai mari fapte de glorie din istoria umanit\u0103\u021bii.<\/p>\n

\u00cen aceasta, Roma nu f\u0103cea dec\u00e2t s\u0103 \u00eendeplineasc\u0103 legea fundamental\u0103, procesul natural care domin\u0103 fazele istoriei \u0219i via\u021ba popoarelor.<\/p>\n

Exist\u0103 un proces social natural, afirm\u0103 Gumploviez, care este c\u0103 \u201eorice element etnic sau social urm\u0103re\u0219te s\u0103 se serveasc\u0103 \u00een scopurile sale de orice element slab care se g\u0103se\u0219te \u00een raza sa de putere sau acolo unde p\u0103trunde (1)\u201d. Poporul cel mai tare parvine la acest rezultat prin cucerire sau prin alian\u021b\u0103,<\/p>\n

    \n
  1. Lupta raselor<\/em>, p.159<\/li>\n<\/ol>\n

    sau, \u00een fine, prin penetrare comercial\u0103: dup\u0103 circumstan\u021bele de timp \u0219i loc, \u0219i dup\u0103 gradul de civiliza\u021bie \u0219i de progres atinse.<\/p>\n

    Astfel, pentru Gumplovicz, \u201eistoria umanit\u0103\u021bii este un proces natural\u2026 care se deruleaz\u0103 ca orice alt proces natural\u201d, ca procesul astronomic, vegetal sau animal. Factorii, elementele acestui proces sunt rasele, popoarele, societ\u0103\u021bile; \u0219i legea, formula acestui proces este lupta, cucerirea pentru exploatare sau alian\u021ba. \u201eAceast\u0103 lege ne furnizeaz\u0103, spune el, cheia mijlocului prin care ne este posibil s\u0103 g\u0103sim serii infinit lungi de faze care s-au produs \u00eentre \u00eenceputurile cele mai \u00eendep\u0103rtate ale genului uman pe p\u0103m\u00e2nt \u0219i prima auror\u0103 a istoriei cunoscute. Echipa\u021bi cu cheia pe care ne-o furnizeaz\u0103 aceast\u0103 lege, putem studia \u00een detaliu esen\u021ba fazelor politice \u0219i sociale din timpurile istorice (1).\u201d \u00cen consecin\u021b\u0103, \u201eAnexarea este cea mai frecvent\u0103 dintre formele \u00een care se manifest\u0103 m\u0103rirea \u0219i dezvoltarea Statelor. Cea mai mare parte a marilor State pe care le cunoa\u0219tem n-au practicat alt\u0103 manier\u0103 de a se extinde.\u201d Dac\u0103 nu i se opun obstacole naturale, \u201etot p\u0103m\u00e2ntul locuit ar trebui deja s\u0103 fie un singur Stat\u201d. \u201eSemper Augustus<\/em>, totdeauna augmentator al imperiului, acest titlu onorific al \u00eemp\u0103ra\u021bilor romani reflect\u0103 o recunoa\u0219tere naiv\u0103 \u0219i instinctiv\u0103 a naturii Statului(2).\u201d<\/p>\n

    Acestei extensii infinite a Statului, Gumplovicz nu d\u0103 alt\u0103 limit\u0103 dec\u00e2t limita \u00eens\u0103\u0219i a facult\u0103\u021bii de a unifica \u0219i organiza elementele sociale cucerite. Dar pentru ca statul s\u0103 reu\u0219easc\u0103 \u201es\u0103-\u0219i asimileze elementele eterogene, dac\u0103 reu\u0219e\u0219te s\u0103 se consolideze d\u00e2ndu-\u0219i formele juridice, politice \u0219i ideologice adecvate, \u00een raport cu volumul social realizat, puterea sa de extensiune \u0219i anexiune r\u0103m\u00e2ne \u00eentreag\u0103 \u0219i poate fi exersat\u0103 pentru noi anexiuni (3).\u201d<\/p>\n

    (1) Ibid<\/em>., pp 173-174.<\/p>\n

    (2) Gumplovicz, Mic tratat de sociologie<\/em>, pp.259-260<\/p>\n

      \n
    1. Ibid.<\/em>, pp. 260-261<\/li>\n<\/ol>\n

      Istoria tuturor popoarelor confirm\u0103 acest proces social natural. Se poate spune c\u0103 el guverneaz\u0103 faptele istorice a\u0219a cum legea lui Newton domin\u0103 fenomenologia fizic\u0103 \u00een cerul astronomic ca \u0219i pe p\u0103m\u00e2nt.<\/p>\n

      Din primele momente, via\u021ba roman\u0103 debordeaz\u0103 cadrele str\u00e2mte ale cet\u0103\u021bii \u0219i manifest\u0103 o tendin\u021b\u0103 foarte net\u0103 c\u0103tre expansiune. Confedera\u021bia cet\u0103\u021bilor \u00een Italia se va face prin fier \u0219i s\u00e2nge, nu prin jocuri; prin aceasta, ea va fi \u00een alt fel solid\u0103, stabil\u0103 \u0219i sigur\u0103, dec\u00e2t prin sistemul federa\u021biei pacifice care a e\u0219uat de mai multe ori. Deja, sub ultimii regi, Roma cucerise o mare parte din teritoriul Italiei \u0219i un mare num\u0103r de cet\u0103\u021bi. C\u0103derea Tarquinilor cu triumful patricienilor o va face s\u0103 se retrag\u0103 \u0219i o va diminua dar, dup\u0103 o sut\u0103 cincizeci de ani, cu desc\u0103tu\u0219area progresiv\u0103 a poporului, extensiunea se va relua mai viguros pentru a nu se opri dec\u00e2t cu Traian.<\/p>\n

      Paralel cu aceast\u0103 extensiune teritorial\u0103 \u0219i social\u0103, acela\u0219i tremur ap\u0103rea la Roma ca la Atena \u00een ordinea credin\u021belor \u0219i moravurilor. La origine, \u0219i destul de mult timp, via\u021ba roman\u0103 se caracteriza printr-o anumit\u0103 stabilitate \u00een constitu\u021bia republican\u0103, \u00een institu\u021biile \u0219i \u00een credin\u021bele sale, \u00eenc\u0103 mai mult \u00een moravurile simple \u0219i sobre. Aceasta va dura at\u00e2ta timp c\u00e2t via\u021ba cet\u0103\u021bii se va concentra mai cur\u00e2nd asupra ei \u00eense\u0219i dec\u00e2t s\u0103 cucereasc\u0103 cet\u0103\u021bile vecine. \u00cen plus, c\u00e2nd Roma va intra \u00een rela\u021bii mai str\u00e2nse cu Atena ea \u00eei va lua germenii tuturor disolu\u021biunilor morale \u0219i religioase; \u0219i procesul de disolu\u021bie a credin\u021bei politeiste se va accelera p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd Roma va cuceri Ahaia.<\/p>\n

      Urm\u0103rind analiza sumar\u0103 a ciclului istoriei romane, vom vedea c\u0103 acelea\u0219i rezultate vor fi atinse \u0219i c\u0103 se pot trage acelea\u0219i \u00eenv\u0103\u021b\u0103minte ca ale experien\u021bei grece\u0219ti. Ici \u0219i colo, zguduirea credin\u021bei politeiste prin scepticismul critic va avea aceea\u0219i repercusiune asupra vie\u021bii morale \u0219i politice.<\/p>\n

      Dup\u0103 cucerirea \u021b\u0103rilor grece\u0219ti \u00een Europa \u0219i \u00een timpul r\u0103zboaielor care vor reu\u0219i s\u0103 cucereasc\u0103 Asia, se r\u0103sp\u00e2ndesc noi moravuri \u00een Italia \u0219i mai ales la Roma. Pentru a fi tr\u0103it lung timp printre popoare mai civilizate, solda\u021bii romani adopt\u0103 credin\u021bele \u0219i supersti\u021biile lor, manierele lor de via\u021b\u0103 \u0219i, cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 totdeauna, mai \u00eent\u00e2i viciile lor. Revenind la Roma, ei nu numai c\u0103-\u0219i p\u0103streaz\u0103 noile obiceiuri, dar servesc drept modele. Sclavii, mai ales, care erau adu\u0219i \u00een num\u0103r mare din \u021b\u0103rile \u00eenvinse, au introdus, \u00een lumea roman\u0103, odat\u0103 cu credin\u021bele, ideile, gusturile \u0219i moravurile din \u021b\u0103rile lor de origine, toate defectele, viciile \u0219i tarele care-au sf\u00e2r\u0219it prin a sl\u0103bi \u0219i dizolva patria lor. Moravurile simple \u0219i austere care f\u0103cuser\u0103 grandoarea poporului roman s-a relaxat. \u00cen dou\u0103 sau trei genera\u021bii, via\u021ba roman\u0103 devine aproape de nerecunoscut. Vechile virtu\u021bi, rustice \u0219i militare, cedeaz\u0103 locul moravurilor \u0219i credin\u021belor importate. Un scepticism nou iese la lumin\u0103 \u0219i \u00een cur\u00e2nd domin\u0103 noile genera\u021bii.<\/p>\n

      Aceste schimb\u0103ri erau o consecin\u021b\u0103 inevitabil\u0103 pe care Roma \u0219i-o crease \u00een lumea antic\u0103 prin cuceririle ei ne\u00eencetate \u0219i prin bog\u0103\u021biile care afluau c\u0103tre ea din toate ora\u0219ele \u0219i din toate \u021b\u0103rile cucerite. Legile antice \u0219i institu\u021biile primitive nu mai corespundeau extensiunii noi a vie\u021bii romane. Aurul Orientului \u00eentreg, al Africii, al Spaniei, al Macedoniei \u0219i al Greciei aflua la Roma (1)<\/p>\n

        \n
      1. \u201eCucerirea Cartaginei, a lui Antiohus \u015fi a eolienilor adusese la Roma mai mult de 600 milioane seter\u0163i, \u00een afar\u0103 de opere de art\u0103 \u015fi de obiecte de pre\u0163. Paul-Emile a raportat dintr-o singur\u0103 companie 45 milioane. Mai t\u00e2rziu, au sosit bog\u0103\u0163iile din Corint, cele din Cartagina \u015fi tezaurul lui Atal. Dup\u0103 fastele capitoline au fost, \u00een dou\u0103 sute optzeci \u015fi trei de ani, o sut\u0103 optzeci de triumfuri, aproape unul la fiecare doi ani \u2026 Unui consul nu-i era permis s\u0103 revin\u0103 cu m\u00e2inile goale, fie c\u0103 luptaser\u0103 contra celor mai s\u0103raci oameni\u2026 De asemenea romanii nu dispre\u0163uiau niciun profit, nici pe cel mai mizerabil\u201d (DURUY, Istoria romanilor<\/em>, p.225.)<\/li>\n<\/ol>\n

        Se pot imagina bog\u0103\u021biile, aurul \u00eengr\u0103m\u0103dit la Roma dup\u0103 cuceririle ulterioare, de Sylla, de Marius, de Pompei, de Cesar, de Antoniu \u0219i de August (1). Poporul \u0219i aristocra\u021bia partajau aceste pr\u0103zi. Aristocra\u021bia \u00ee\u0219i apropria cea mai mare parte, dac\u0103 nu aproape totalitatea, din aceste bog\u0103\u021bii. Or, acest aflux de bog\u0103\u021bii coincidea cu momentul c\u00e2nd vechile moravuri \u0219i institu\u021biile tradi\u021bionale \u00eencepeau s\u0103 se ofileasc\u0103. Pe de alt\u0103 parte, noile legi \u0219i noile institu\u021bii erau lipsite egalmente de soliditate \u0219i de prestigiu. Arm\u0103tura social\u0103 \u0219i moral\u0103 a cet\u0103\u021bii era deci zguduit\u0103 chiar \u00een momentul c\u00e2nd, cu comorile lor, viciile popoarelor cucerite se introduceau la Roma. Cum aceste bog\u0103\u021bii erau \u00een mare parte acaparate de clasa superioar\u0103 (2), a fost natural ca relaxarea moravurilor s\u0103 apar\u0103 mai \u00eent\u00e2i \u00een familiile aristocra\u021bilor. Dar \u00een cele din urm\u0103, ceea ce primea poporul de jos din aceste bog\u0103\u021bii a sf\u00e2r\u0219it prin a antrena corup\u021bia straturilor mai profunde, \u00eencep\u00e2nd cu burghezia, cu cavalerii (3).<\/p>\n

        (1)\u201eAlexandru a mobilizat, spune Duruy, comorile acumulate \u00een lingouri de c\u0103tre monarhii Caldeei, ai Asiriei \u015fi ai Persiei: mai mult de dpu\u0103 miliarde \u00een numerar\u2026 O bun\u0103 parte din aceste bog\u0103\u0163ii revine romanilor, prin cucerirea Macedoniei, a Pergamului, a Siriei \u015fi a Egiptului. Se ad\u0103uga ceea ce proconsulii g\u0103seau de luat \u00een Sicilia, la Cartagina, \u00een Spania, \u00een Galia \u015fi pe care Cezar le arunca legionarilor lui, c\u00e2nd el ar fi for\u0163at por\u0163ile sanctus aerarium. <\/em>Era produsul muncii de zece secole pe care jaful lumii civilizate \u015fi barbare \u00eel acumula, \u00een capitala universului, \u00een m\u00e2inile familiilor care-\u015fi \u00eemp\u0103r\u0163eau comandamentul\u201d (DURUY, ibid, p. 597.)<\/p>\n

        (2)Duruy citeaz\u0103 c\u00e2teva nume din timpul lui Cezar, al\u0103turi de faimo\u015fii Luculus, Crasus Lepidus, precum Lentulus \u015fi Palas, Narcisc, Apicius, ale c\u0103ror averi variau \u00eentre 300 \u015fi 400 milioane sester\u0163i.<\/p>\n

        (3) Iat\u0103 cum comenteaz\u0103 Polibiu aspectul vie\u0163ii morale la Roma timpului s\u0103u:. La romani, cei mai mul\u0163i tr\u0103iesc \u00eentr-o stranie dereglare. Tinerii b\u0103rba\u0163i se las\u0103 purta\u0163i \u00een excesele cele mai ru\u015finoase. Se dedau spectacolelor, festinurilor, luxului, dezordinii de toate genurile, al c\u0103ror exemplu este prea evident c\u0103 l-au luat de la greci, \u00een timpul r\u0103zboiului contra Persiei.\u201d \u2013 \u201eOamenii liberi, adaug\u0103 Duruy, care-\u015fi dob\u00e2ndiser\u0103 libertatea prin complezen\u0163e, populau casele de desfr\u00e2u; c\u00e2nd aceast\u0103 via\u0163\u0103 avea s\u0103-i ucid\u0103,patronul mo\u015ftenea legal bunurile lor\u2026 Femei de condi\u0163ie liber\u0103 imitau aceat\u0103 existen\u0163\u0103 facil\u0103 c\u0103ci, \u00een anul 114, pentru a readuce pudoarea, Senatul a ordonat construirea unui templu pentru Venus Verticordia, Venus care \u00eentoarce inimile spre bine. Dar aceast\u0103 Venus nou\u0103 a fost mai pu\u0163in puternic\u0103 dec\u00e2t cele ale amorurilor nebune\u201d<\/p>\n

        \u00cen rezumat, cuceririle romane se caracterizeaz\u0103 prin \u00eent\u00e2lnirea acestor trei circumstan\u021be: 1 zguduirea vechilor moravuri, credin\u021be \u0219i practici ale unei vie\u021bi simple \u0219i sobre; 2 introducerea de moravuri noi, practici \u0219i credin\u021be str\u0103ine, mai ales grece\u0219ti \u0219i asiatice; 3 acumularea de bog\u0103\u021bii rev\u0103rsate dinspre toate \u021b\u0103rile cucerite.<\/p>\n

        N-a trebuit mai mult pentru ca arm\u0103tura moral\u0103 \u0219i intelectual\u0103 a societ\u0103\u021bii romane s\u0103 plesneasc\u0103.<\/p>\n

        Ad\u0103ug\u0103m la aceasta faptul c\u0103, \u00een timpul acestor r\u0103zboaie, un num\u0103r bun de vechi romani, ace\u0219ti veritabili cet\u0103\u021beni, disp\u0103ruser\u0103 \u0219i au fost \u00eenlocui\u021bi de oameni noi, care erau adesea liber\u021bi. Pe durata unui secol, popula\u021bia Romei a fost re\u00eennoit\u0103 prin aluviuni de str\u0103ini, la suprafa\u021ba c\u0103rora pluteau un anume num\u0103r de vechi familii aristocratice, care de altfel nu puteau prezerva nimic \u00een fa\u021ba contagiunii universale.<\/p>\n

        O alt\u0103 plag\u0103 a f\u0103cut poate \u00eenc\u0103 \u0219i mai mult r\u0103u:\u201eLegiunile lui Manlius, spune Tit Liviu, au adus \u00een Roma luxul \u0219i moliciunea din Asia. Ele au introdus paturi ornate cu bronz, covoare pre\u021bioase, voaluri \u0219i \u021bes\u0103turi fine. Din aceast\u0103 epoc\u0103 au \u00eenceput s\u0103 apar\u0103 la festinuri c\u00e2nt\u0103re\u021bi, baladini \u0219i interpre\u021bi la harp\u0103; se face mai mult\u0103 cercetare \u00een apreturi de mas\u0103, \u0219i o meserie josnic\u0103 trece drept o art\u0103 (1).<\/p>\n

        (1)DURUY, t.III, p.220<\/p>\n

        Se pare \u00eentr-adev\u0103r c\u0103 la aceast\u0103 epoc\u0103 oamenii eminen\u021bi \u0219i-au pus ambi\u021bia s\u0103 inventeze platouri rafinate \u0219i s\u0103 str\u0103luceas\u0103 mai ales prin bog\u0103\u021bia festinurilor lor.<\/p>\n

        Duruy conclude \u00eentr-un cuv\u00e2nt: \u201eC\u0103tre jum\u0103tatea secolului al doilea \u00eenaintea erei cre\u0219tine, Roma, capitala lumii, era rigola universului unde viciile se potoleau public \u0219i atentatele se comiteau cu impunitate (2)\u201d<\/p>\n

        (1)\u201eSe d\u0103deau, spune Duruy, s\u0103rb\u0103tori cu ne\u00eencetare; unele grave \u00eenc\u0103, altele \u00een care licen\u0163a era un act de devo\u0163iune; se multiplicau, \u00een circ, cursele de cai \u015fi de care, Dar aceste amuzamente din vechile timpuri bune nu mai p\u0103reau demne de grandoarea roman\u0103. Oameni care au str\u0103b\u0103tut lumea cu sabia \u00een m\u00e2n\u0103, ucig\u00e2nd \u015fi jefuind, aveau nevoie de emo\u0163ii mai vii. Iat\u0103 c\u0103 \u00eencep s\u0103 soseasc\u0103 marile animale s\u0103lbatice din Africa, lei, pantere, care se arunc\u0103 unul contra altuia, \u015fi care cur\u00e2nd vor ataca oamenii, \u015fi acest spectacol de c\u0103rnuri sf\u00e2\u015fiate de vii, membre m\u0103cinate \u00een din\u0163i, m\u0103runtaie \u00eenc\u0103 palpit\u00e2nd, t\u00e2r\u00e2te pe aren\u0103, vor face s\u0103 alerge pe sub b\u0103ncile amfiteatrului asemenea frem\u0103t\u0103ri de bucurie \u00eenc\u00e2t, pentru a se delecta mai des ochii poporului, se va edicta un gen nou de supliciu, condamnatul aruncat la fiare.\u201d (T,II,p.224)<\/p>\n

        (2)P, 228.<\/p>\n

        *<\/p>\n

        * *<\/p>\n

        Pentru a ajunge aici, trebuie ca religia, cu sanc\u021biunile ei, s\u0103-\u0219i fi pierdut de mult timp prestigiul. Ea cazul religiei na\u021bionale a romanilor. Niciodat\u0103 ea nu fusese profund\u0103 nici fervent\u0103. Ea a avut \u00eentotdeauna un caracter de politic\u0103 practic\u0103. C\u0103utarea semnelor, divina\u021bia, cultul zeilor lari, ai c\u0103minului, zei terme etc., ceremonialul formalist epuiz\u00e2nd aproape toat\u0103 via\u021ba religioas\u0103 a Romei. Politeismul oficial, cu cultul lui Jupiter, al Junonei, al lui Marte, al lui Mercur, al lui Hercule etc. p\u0103strau caracterul sec \u0219i str\u00e2mt care convenea bine romanilor primelor timpuri ale republicii. Aceasta nu a mai mers la fel pentru consulari, care cucereau multe provincii, se ini\u021biau \u00een filosofie \u0219i cuno\u0219teau toate sorturile de culturi noi. Ei au ajuns la un sort de bun sim\u021b, de \u00eendoial\u0103 \u0219i indiferen\u021b\u0103, care putea foarte bine s\u0103 se acomodeze cu vechiul cult ca mijloc de guvernare. A\u0219a au conservat ei institu\u021biile religioase ca supliment indispensabil al institu\u021biilor politice.<\/p>\n

        Public, ei sacrificau zeilor tutelari ai puterii romane, dar nu credeau \u00een ei.<\/p>\n

        Era at\u00e2t de manifest c\u0103 filosofia avea o mare parte \u00een aceast\u0103 incredulitate, \u00eenc\u00e2t o reac\u021bie s-a produs: \u00een 161, filosofii au fost izgoni\u021bi. Dar aceast\u0103 tentativ\u0103 pentru a reveni la trecut n-a avut zi de m\u00e2ine. Filosofii greci s-au rev\u0103rsat cur\u00e2nd la Roma: Carneade a fondat a treia academie, a c\u0103rei dialectic\u0103 ruina \u0219colile filosofice \u0219i religia; dup\u0103 el, Clitomac r\u0103sp\u00e2nde\u0219te scepticismul. Influen\u021ba filosofilor sporea din zi \u00een zi, p\u00e2n\u0103 ce \u00een fine, la Rodos, Pompei a plecat insemnele consulare \u00een fa\u021ba \u0219tiin\u021bei filosofului Poseidonius.<\/p>\n

        Opera destructiv\u0103 a filosofilor era de altfel cu at\u00e2t mai facil\u0103 cu c\u00e2t, de mult\u0103 vreme, credin\u021bele politeiste se cl\u0103tinau. Germenul scepticismului religios ap\u0103ruse chiar \u00eenaintea r\u0103zboaielor punice, de c\u00e2nd reflexia \u00eencepuse s\u0103 ilumineze min\u021bile romane. Ciuma, foametea, dezastrele militare, care puteau s\u0103 survin\u0103 oric\u00e2nd, erau pentru aceste con\u0219tiin\u021be probe c\u0103 zeii lor, care nu le \u00eempiedicaser\u0103, deveniser\u0103 neputincio\u0219i. \u00cen marile pericole, romanii uitau zeii \u0219i se adresau supersti\u021biilor sau chiar zeilor str\u0103ini. Poetul Enius, din timpul lui Cato, tradusese \u00een latin\u0103 cartea Evhemere, unde era \u00eenv\u0103\u021bat c\u0103 zeii erau to\u021bi regi antici \u00een Asia, adic\u0103 oameni muritori, diviniza\u021bi prin credulitatea popular\u0103. Enius a f\u0103cut un r\u0103zboi ucig\u0103tor prin sarcasmele sale contra zeilor \u0219i preo\u021bilor lor, contra augurilor \u0219i a auspiciilor (1).<\/p>\n

        (1)\u201eNu este \u00een ei nici art\u0103 divin\u0103, nici \u015ftiin\u0163\u0103 uman\u0103. Sunt ni\u015fte impuden\u0163i mincino\u015fi, lene\u015fi, nebuni; calici pe care \u00eei apas\u0103 foamea; ei promit comori \u015fi ne cer un obol. C\u0103 din aceste bog\u0103\u0163ii, ei preleveaz\u0103 obolul lor \u015fi nou\u0103 ne d\u0103 restul.\u201d<\/p>\n

        Or, am v\u0103zut, augurii, aruspiciile, cu interpret\u0103rile lor de semne divine, constituiau fondul \u00eensu\u0219i al religiei romane. Polybiu, prieten al lui Cato \u0219i Scipio Emilian, era dezgustat de religia popular\u0103, devenit\u0103 pentru unii o \u0219coal\u0103 de scandal \u0219i pentru al\u021bii o supersti\u021bie grosier\u0103.<\/p>\n

        S-a ajuns cur\u00e2nd la o situa\u021bie \u00een care tr\u0103znetul lui Jupiter nu exista, \u00een care \u201eacest mare zeu al rasei ariene \u00ee\u0219i pierdea adoratorii, \u00een timp ce statuile altor zei ca \u0219i a sa se cl\u0103tinau \u00een pia\u021ba templelor. Solitudine \u0219i lini\u0219te se f\u0103ceau \u00een jurul acestor vechi st\u0103p\u00e2ni ai lumii, \u0219i iarba cre\u0219tea pe c\u0103ile sacre.\u201d<\/p>\n

        Tot poemul naturist al lui Lucre\u021biu este un protest contra existen\u021bei zeilor. Nu se flata Lucre\u021biu de a fi liberat con\u0219tiin\u021ba uman\u0103 de spaimele himerice ale zeilor \u0219i ale infernului? Oamenii cei mai lumina\u021bi ai cestui timp, precum Cicero, Cezar, Varo, Scevola sunt convin\u0219i de inexisten\u021ba zeilor. Mai t\u00e2rziu, poe\u021bii Hora\u021biu \u0219i Ovidiu, \u00een pofida cit\u0103rilor continue din mitologie, sunt profund sceptici.<\/p>\n

        Dac\u0103 opera filosofilor nu f\u0103cea ravagii dec\u00e2t \u00een clasele \u00eenalte, cea a scriitorilor, ca de exemplu Dialoguri<\/em>de Lucian, mergea peste tot. \u201eAcest elev al lui Epicur \u00ee\u0219i luase ca misiune s\u0103 urm\u0103reasc\u0103 f\u0103r\u0103 r\u0103gaz \u0219arlatanii, impostorii \u0219i supersti\u021bio\u0219ii. C\u00e2nd f\u0103cea un r\u0103zboi dur cu divinit\u0103\u021bile care se duceau, ca \u0219i cu cele care pretindeau s\u0103 le ia locul, el era cu certitudine un ecou \u0219i noi \u0219tim c\u0103 i se citeau avid c\u0103r\u021bile (1) \u201d. Pentru acest popor devenit sceptic, nimic nu mai conta dec\u00e2t bucuriile vie\u021bii materiale cea mai joas\u0103 (2).<\/p>\n

        Seneca scria mai t\u00e2rziu: \u201eAcest infern ce ni s-a pictat at\u00e2t de teribil nu este dec\u00e2t o inven\u021bie a poe\u021bilor. Moartea este dezrobire; ea ne red\u0103 lini\u0219tii somnului de care ne bucur\u0103m \u00eenaintea na\u0219terii\u201d. Aceste idei erau foarte r\u0103sp\u00e2ndite.<\/p>\n

        \u201eUnii p\u0103g\u00e2ni, zice Duruy, nu mai aveau pudoare \u00een moarte ca \u0219i \u00een via\u021b\u0103, \u0219i exist\u0103 \u00eentotdeauna astfel de suflete brutale pe care credin\u021ba disp\u0103rut\u0103 le las\u0103 prad\u0103 instinctelor joase (3).\u201d Incredulitatea<\/p>\n

        (1) DURUY, t, V, p.736.<\/p>\n

        (2) Inscrip\u0163ii numeroase \u00eel probeaz\u0103: \u201e}n Hades, nu se afl\u0103 nici barc\u0103, nici Caron, nici purt\u0103torul Cerber. Noi to\u0163i pe care moartea ne trimite, noi nu suntem dec\u00e2t oseminte \u0103i cenu\u015f\u0103.\u201d \u2013 \u201eVoi care \u00eenc\u0103 tr\u0103i\u0163i, m\u00e2nca\u0163i, be\u0163i, veseli\u0163i-v\u0103, apoi veni\u0163i aici\u201d \u2013 \u201eUnde, zice o alt\u0103 inscrip\u0163ie, nu mai exist\u0103 nici r\u00e2s nici bucurie.\u201d \u2013 \u201eC\u00e2t am tr\u0103it, am tr\u0103it; ce am b\u0103ut \u015fi am m\u00e2ncat, numai asta este acum cu mine.\u201d<\/p>\n

        (3)Op. cit., t.V, 767<\/p>\n

        acestui secol, la Roma, anticipeaz\u0103 cu dou\u0103 mii de ani asupra incredulit\u0103\u021bii franceze cu enciclopedi\u0219tii secolului al optsprezecelea. Scepticismul ia la Roma chiar aluri atee \u0219i dau acelea\u0219i ra\u021biuni ca ateii secolului Revolu\u021biei franceze.<\/p>\n

        Un popor care a ajuns, gra\u0163ie scepticismului, la o asemenea concep\u021bie materialist\u0103, nu poate duce alt\u0103 via\u021b\u0103 dec\u00e2t aceea a desfr\u00e2ului, a jocurilor. Egoismul dirija toat\u0103 conduita sa. Imoralitatea, lupta pentru bog\u0103\u021bie, aviditatea nest\u0103p\u00e2nit\u0103, luxul, setea de putere tiranizau, cu pu\u021bine excep\u021bii, umanitatea acestei epoci.<\/p>\n

        *<\/p>\n

        * *<\/p>\n

        \u00cen van s-a vrut a se lupta prin instituirea cenzurii contra acestei debord\u0103ri a pasiunilor \u2013 c\u0103ci nu sc\u0103pa nim\u0103nui c\u0103 o imoralitate at\u00e2t de profund\u0103 nu putea conduce imperiul dec\u00e2t spre abis \u2013 Cato incarneaz\u0103 aceast\u0103 reac\u021bie disperat\u0103. \u201eLenevia, spunea el, omoar\u0103 mai mul\u021bi oameni dec\u00e2t munca.\u201d El vedea foarte bine de unde vine r\u0103ul \u0219i o spunea (1).<\/p>\n

        (1)\u201eVoi m-a\u0163i auzit repet\u00e2nd c\u0103 cele dou\u0103 vicii contrare, luxul \u015fi avari\u0163ia, mineaz\u0103 republica. Aceste flageluri au cauzat ruina tuturor marilor imperii. De aceea, cu c\u00e2t situa\u0163ia devine fericit\u0103 \u015fi \u00eenfloritoare, cu at\u00e2t m\u0103 \u00eensp\u0103im\u00e2nt. Deja noi am p\u0103truns \u00een Grecia, \u00een Asia, \u0163inuturi at\u00e2t de pline de seduc\u0163ii, deja \u0163inem comorile regilor. Nu trebuie s\u0103 ne temem c\u0103 \u00een loc de a fi st\u0103p\u00e2nii acestor bog\u0103\u0163ii, vom deveni sclavii lor? Este spre nenorocirea Romei, pute\u0163i s\u0103 m\u0103 crede\u0163i, c\u0103 s-au introdus \u00eentre zidurile sale capodoperele din Siracusa. Eu nu aud ca prea pu\u0163ini oameni s\u0103 laude frizele din Atena sau statuile din Corint \u015fi s\u0103 batjocoreasc\u0103 imaginile de argil\u0103 ale zeilor no\u015ftri. Pentru mine, eu prefer ace\u015fti zei, care ne-au protejat \u015fi ne vor proteja \u00eenc\u0103, sper, dac\u0103 noi \u00eei l\u0103s\u0103m la locul lor.\u201d<\/p>\n

        Numit cenzor, Cato a fost consecvent cu principiile sale. El a f\u0103cut s\u0103 fie exclu\u0219i din Senat membrii s\u0103i cei mai compromi\u0219i. \u00cen fruntea unui partid numeros care simpatiza cu opera sa, el nu a \u00eencetat de a combate ambi\u021bia, aviditatea \u0219i luxul granzilor, uneori prin acuza\u021bii publice, alteori prin legi somptuase. Dintre astfel de legi au fost votate: legeaOrchia<\/em>, care limita num\u0103rul de convivi \u0219i al cheltuielilor la festinuri; legea Villia<\/em>, care reprima intriga; legea Voconia<\/em>, pentru a \u00eempiedica, precum la Sparta, acumularea de bunuri \u00een m\u00e2inile femeilor; legea Fannia<\/em>, contra luxului mesei, \u0219i, \u00een fine, \u00een 159, o lege a consulilor, care pronun\u021ba pedeapsa capital\u0103 pentru candida\u021bii convin\u0219i de a fi cump\u0103rat la pre\u021bul argintului voturile.<\/p>\n

        A reu\u0219it el \u00een tentativa sa? Iat\u0103 ce spune Duruy: \u201eCaton vrusese s\u0103 repun\u0103 \u00een onoare frugalitatea, munca, demnitatea s\u0103racului \u0219i, \u00een fiecare zi, c\u00e2mpurile erau mai goale, luxul mai ruin\u0103tor, servilitatea poporului mai mare; alegerile deveneau o pia\u021b\u0103 \u0219i tariful voturilor era public. El d\u0103duse, \u00een provinciile sale, exemplul unei administra\u021bii \u00een\u021belepte \u0219i dezinteresate \u0219i niciodat\u0103 sumele pretinse nu fuseser\u0103 at\u00e2t de numeroase \u0219i at\u00e2t de tari\u2026 El vrusese s\u0103 aduc\u0103 nobilii la sentimentul de egalitate, la respectul legilor, \u0219i v\u0103zuse form\u00e2ndu-se o aristocra\u021bie care domina Senatul \u00eensu\u0219i (1)\u201d \u201eDevenit\u0103 puternic\u0103 \u0219i bogat\u0103, Roma luase moravurile bog\u0103\u021biei \u0219i ale puterii, a\u0219a cum le avusese pe cele ale s\u0103r\u0103ciei \u0219i ale sl\u0103biciunii (2).\u201d<\/p>\n

        Procesul disolu\u021bieimorale era la un punct at\u00e2t de avansat \u0219i puternic \u00eenc\u00e2t l-a biruit \u0219i pe cenzorul \u00eensu\u0219i care, spre sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii sale a c\u0103zut \u00een toate deregl\u0103rile \u0219i viciile pe care le comb\u0103tuse at\u00e2ta (3).<\/p>\n

        (1) Op. cit., p. 366.<\/p>\n

        (2) Ibid., p.367<\/p>\n

        (3) \u201eRoma, spune Salustius, era divizat\u0103, granzii de o parte, poporul de alta \u015fi, \u00een mijloc, republica rupt\u0103, libertatea murind\u0103. Fac\u0163iunea nobililor \u00eenvingea, tezaurul, magistratura, triumfurile, toate sorturile de glorie \u015fi bog\u0103\u0163iile lumii, ei le aveau pe toate. F\u0103r\u0103 leg\u0103tur\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 for\u0163\u0103, poporul nu mai era dec\u00e2t o mul\u0163ime, dezarmat\u0103 de r\u0103zboi \u015fi de s\u0103r\u0103cie\u2026 Nevoia de domina\u021bie \u015fi o insa\u0163iabill\u0103 cupiditate au invadat totul, au profanat totul, p\u00e2n\u0103 \u00eentr-o zi c\u00e2nd aceast\u0103 tiranie se precipit\u0103 \u00een ea \u00eens\u0103\u015fi.\u201d (Jugurtha, 41.)<\/p>\n

        \u0218i de altfel cum ar fi putut reu\u0219i tentativa lui Cato? I-ar fi trebuit spijinul unei credin\u021be religioase profunde. Or, este tocmai Cato cel care a pronun\u021bat vorba celebr\u0103:\u201eCum pot doi auguri s\u0103 se priveasc\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 r\u00e2d\u0103?\u201d Nu un astfel de scepticism poate redresa moravurile.<\/p>\n

        Care au fost consecin\u021bele acestei imoralit\u0103\u021bi \u0219i ale acestui scepticism pentru dezvoltarea ulterioar\u0103 a istoriei Romei? Nu va fi exagerat a spune c\u0103 ele au comandat toate peripe\u021biile tragice ale acestei istorii \u00eencep\u00e2nd din 133 \u00ee H. Amintim doar luptele intestine sub cei doi Grahi (133-123); luptele \u00eentre Marius \u0219i Sylla, r\u0103zboaiele lui Mithridate (121-79); apoi tulbur\u0103rile lui Catilina (65-62); r\u0103zboaiele civile (62-60), cele din primul triumvirat (49-48), r\u0103zboiul celui de-al doilea triumvirat (43-36). \u201eNicio perioad\u0103 din istorie, scrie Duruy, nu a fost mai s\u00e2ngeroas\u0103; c\u0103ci, pe durata acestui \u00eentreg secol, romanii nu au \u00eencetat aproape nicio zi de a-\u0219i \u00eentrece for\u021bele contra lor \u00een\u0219i\u015fi. \u00cenving\u0103torii lumii se c\u0103s\u0103peau \u00eentre ei pentru a \u0219ti cine va profita de cucerirea lor (1).\u201d<\/p>\n

        (1) II, p.375<\/p>\n

        Totul f\u0103cea deci a se teme c\u0103 alunec\u00e2nd pe aceast\u0103 pant\u0103, Roma avea s\u0103 piar\u0103 precum cet\u0103\u021bile grece\u0219ti. \u0218i, \u00eentr-adev\u0103r, violen\u021ba luptelor civile la Roma aminte\u0219te luptele dintre Atena \u0219i Sparta, dintre Sparta \u0219i Teba. Totodat\u0103, \u00een timp ce \u00een Grecia lupta se stingea \u00eentre cet\u0103\u021bi, ea opunea la Roma fac\u021biuni: Grahii \u0219i aristocra\u021bia Senatului; Marius \u0219i Sylla; Pompei \u0219i Cezar. Ele n-ar fi fost mai pu\u021bin funeste dac\u0103 s-ar fi oprit la timp.<\/p>\n

        Cur\u00e2nd se d\u0103 seama c\u0103 r\u0103zboaiele civile vor fi sf\u00e2r\u0219itul grandorii romane. Cel care a avut mai mult dec\u00e2t oricine altcineva intui\u021bia pericolului a fost Cezar. De asemenea el nu se oprea la punctul de vedere al lui Cato, care sperase c\u0103 prin reforma moravurilor se va ajunge la \u00eendiguirea procesului de disolu\u021bie social\u0103 \u0219i politic\u0103 a republicii. S-a putut vedea care a fost insuccesul acestui reformator. Cezar a fost singurul care a conceput veritabila solu\u021bie care putea salvgarda viitorul \u0219i grandoarea roman\u0103, \u0219i el a v\u0103zut-o \u00een institu\u021bia imperiului. Av\u00e2nd at\u00e2ta \u0219ans\u0103 \u0219i at\u00e2ta geniu militar precum \u0219i geniu politic, el a propus rivalilor s\u0103i compromisul trimviratului, \u0219tiind bine c\u00e2t de instabil \u0219i provizoriu, ca toate tranzac\u021biile, el va duce necesarmente la principat.<\/p>\n

        Astfel cel mai mare pericol care amenin\u021ba Roma era \u00eenl\u0103turat. Dar \u00een acela\u0219i timp cu r\u0103zboaiele civile, amenin\u021bau \u00eenc\u0103 dou\u0103 alte forme de lupt\u0103: r\u0103zboiul social (sau r\u0103zboiul alia\u021bilor) \u0219i r\u0103zboiul sclavilor. Popula\u021biile peninsulei nu se bucurau de drepturi de cet\u0103\u021beni romani, \u0219i autorit\u0103\u021bile Romei foloseau cu ele toate formele de abuz \u0219i ultragiu. Totu\u0219i, solda\u021bii care cuceriser\u0103 lumea \u00een contul Romei se recrutau \u00een mare parte din aceste popula\u021bii.<\/p>\n

        Din aceast\u0103 stare de lucruri, care se \u00eenr\u0103ut\u0103\u021bea cu fiecare zi, trebuia s\u0103 izbucneasc\u0103 r\u0103zboiul asocia\u021bilor. \u201eEl a fost \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103tor, spune Duruy, \u00een pofida scurtei sale durate; a v\u0103rsat mai mult s\u00e2nge c\u00e2t nu r\u0103sp\u00e2ndise \u00eenc\u0103 Italia (1)\u201d. \u00cen timpul anilor 90, 88 \u0219i 89, trei angajamente feroce au avut loc \u00eentre dou\u0103<\/p>\n

        (1) T. p. 535<\/p>\n

        p\u0103r\u021bi; dac\u0103 s-ar fi terminat prin triumful romanilor, totu\u0219i italienii \u0219i-ar fi c\u00e2\u0219tigat cauza \u0219i Roma, \u00een loc de a fi stat \u00eentreg, n-ar fi fost dec\u00e2t capitala.<\/p>\n

        La fel de grav\u0103 a fusese revolta sclavilor. \u00cen urma at\u00e2tor r\u0103zboaie victorioase, num\u0103rul sclavilor sporise f\u0103r\u0103 m\u0103sur\u0103. Nu se putea s\u0103 fie altfel \u00eentr-un timp c\u00e2nd ma\u0219inismul era necunoscut. Gra\u021bie \u0219tiin\u021bei noastre \u0219i a tehnicii pe care o face posibil\u0103, civiliza\u021bia noastr\u0103 este mai cur\u00e2nd rezultatul exploat\u0103rii directe a naturii dec\u00e2t cea a omului, \u00een timp ce, dimpotriv\u0103, civiliza\u021bia antic\u0103 va fi mai degrab\u0103 exploatarea direct\u0103 a omului, a sclavilor, \u0219i, prin ei, a naturii. La fel de bine, filosofia cea mai \u00eenalt\u0103, chiar cea a lui Platon \u2013 mai ales a lui Aristotel \u2013 considera sclavajul ca legitim \u0219i ca fundament rezonabil al cet\u0103\u021bii.<\/p>\n

        Dup\u0103 aceast\u0103 opinie a filosofilor, s\u0103 ne imagin\u0103m ce g\u00e2ndeau st\u0103p\u00e2nii, nobilimea roman\u0103. Aceasta, domin\u00e2nd situa\u021bia, dup\u0103 strivirea Grahilor, s\u0103r\u0103ceau \u0219i oprimau poporul: \u00een aceste condi\u021bii, soarta sclavilor era \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103toare. \u00cen rest, num\u0103rul lor devenise at\u00e2t de excep\u021bional de mare, \u00eenc\u00e2t antrena o inevitabil\u0103 depreciere a vie\u021bii lor. Pompei \u0219i Cezar se l\u0103udau \u0219i unul \u0219i altul de a fi v\u00e2ndut sau ucis dou\u0103 milioane. Toat\u0103antichitatea a fost pentru sclavi de o cruzime s\u0103lbatic\u0103. \u201eNiciun repaos pentru sclavi\u201d, spunea Aristotel. \u201eC\u0103 doarme sau c\u0103 munce\u0219te, spunea Cato, st\u0103p\u00e2nul are asupra sclavului drept de via\u021b\u0103 \u0219i de moarte.\u201d Nimic de mirare, atunci, ca ei s\u0103se fi revoltat de dou\u0103ori: cu Eunus \u00een 133 \u0219i de la 103 la 91 cu Athenion \u0219i Silvius.<\/p>\n

        Aceste r\u0103zboaie s-au prelungit cu luptele civile \u00eentre Marius \u0219i Sylla, luptele cu Sertorius (80-75) \u0219i finalmente cele cu gladiatorii (75-71).<\/p>\n

        Facem abstrac\u021bie de numeroase r\u0103zboaie exterioare cu Jugurtha \u0219i cimbrii, cu Mithridate etc., care au ac\u021bionat asupra moravurilor \u00een acela\u0219i sens ca \u0219i r\u0103zboaiele civile. Sursa tuturor acestor evenimente nu poate fi c\u0103utat\u0103 altundeva dec\u00e2t \u00een starea de spirit a epocii: scepticism, egoism disperat, relaxarea moravurilor degener\u00e2nd \u00een sinzualit\u0103\u021bi \u0219i \u00een desfr\u00e2uri. \u00cen rest, iat\u0103 cum caracterizeaz\u0103 Duruy ace\u0219ti ani sumbri:<\/p>\n

        \u201eDe la primul Grah la Sylla, timp de cincizeci de ani, ace\u0219ti oameni nu de mult at\u00e2t de mari \u00een fa\u021ba lui Pyrus, a lui Hanibal \u0219i a macedonenilor, redevin fiii lupoaicei; ei se m\u0103cel\u0103resc \u00eentre ei pentru a \u0219ti cui \u00eei r\u0103m\u00e2ne lumea.\u201d Acest masacru \u0219i ruinele sale s-au continuat \u00eenc\u0103 timp de alt\u0103<\/p>\n

        (1) II, p.385<\/p>\n

        jum\u0103tate de secol.<\/p>\n

        Nimic nu lipsea deci condi\u021biilor morale \u0219i sociale a unei lungi \u0219i abundente ucideri. Egoismul, ambi\u021bia \u0219i rivalit\u0103\u021bile de toate genurile, liberarea complet\u0103 a con\u0219tiin\u021belor, pr\u0103bu\u0219irea tuturor regulilor tradi\u021bionale, relaxarea moravurilor, o ireligiune profund\u0103 coinciz\u00e2nd cu bog\u0103\u021biile nemaiauzite, toat\u0103 aceasta nu putea duce la alte rezultate dec\u00e2t cele pe care le vom vedea.<\/p>\n

        Starea claselor sociale era \u00een armonie cu cea a spiritelor. De o parte, un popor redus la cioburi lamentabile din el \u00eensu\u0219i, dar augmentat de un mare num\u0103r de italieni f\u0103r\u0103 loc \u0219i foc, veni\u021bi din provinciile admise la egalitatea \u00een drepturi, \u0219i tot at\u00e2\u021bia elibera\u021bi.<\/p>\n

        Despuia\u021bi de drepturile sale de nobilimea triumfant\u0103, acest popor se stingea \u00een s\u0103r\u0103cie \u0219i tr\u00e2nd\u0103vie, p\u00e2n\u0103 la punctul c\u0103 trebuiau \u00eentre\u021binu\u021bi pe cheltuiala statului; venalitatea, lenea \u0219i desfr\u00e2ul s-a r\u0103sp\u00e2ndit astfel \u00een toate straturile sociale, \u00een promiscuitate cu turma mi\u0219un\u0103toare \u0219i f\u0103r\u0103 num\u0103r a sclavilor. De cealalt\u0103 parte, nobilimea, ea \u00eens\u0103\u0219i foarte redus\u0103, rarefiat\u0103 prin execu\u021bii, omoruri, prescrip\u021bii \u0219i r\u0103zboaie civile, \u0219i completat\u0103 de elibera\u021bi \u00eembog\u0103\u021bi\u021bi \u0219i de oameni veni\u021bi din ora\u0219ele italiene. Vechea demnitate a patricienilor \u0219i a poporului disp\u0103ruser\u0103 cu iubirea de libertate \u0219i cu resortul unei moralit\u0103\u021bi simple, austere, care distinsese alt\u0103dat\u0103 egal cele dou\u0103 clase sociale.<\/p>\n

        \u201eTimpul celui mai mare lux la Roma, scrie Duruy, merge de la Lucullus la Nero. Atunci se arat\u0103 toate extravagan\u021bele acestei nobilimi care, \u00een be\u021bia acestei averi, nu \u0219tie s\u0103 guverneze nici provinciile, nici \u00eens\u0103\u0219i bog\u0103\u021bia lor. Lucullus \u0219i Cezar, sub republic\u0103, Caligula \u0219i Nero, sub imperiu, reprezentau aceast\u0103 situa\u021bie nou\u0103 a patriciatului, primii cu gusturi relevate de mari seniori arti\u0219ti \u0219i litera\u021bi, ceilal\u021bi doi cu ardoarea smintit\u0103 a tiranilor (1).\u201d Anticii \u0219i-au dat seama ei \u00een\u0219i\u0219i de influen\u021ba nefast\u0103 a bog\u0103\u021biei<\/p>\n

        (1) V, p. 598<\/p>\n

        acumulate prin cuceriri. Dup\u0103 Cato, Juvenal este cel care remarc\u0103 cu vigoare aceast\u0103 influen\u021b\u0103 dizolvant\u0103 (1).<\/p>\n

        La aceasta, Duruy adaug\u0103: \u201ePrin r\u0103zboi, jaf \u0219i furt a trecut Roma subtil de la s\u0103r\u0103cie la avere, \u0219i aurul cuceririi nu a servit dec\u00e2t luxului steril al celor care \u00eel posedau\u2026 Moravurile nu au rezistat \u0219i contagiunea \u0219i exemplul, facilitatea de a g\u0103si pl\u0103cerile noi au dus rapid la corup\u021bie \u00een s\u00e2nul celor mai multe mari case romane (2).\u201d<\/p>\n

        (1)<\/p>\n

        \u201eTu \u00eentrebi, zice el, de unde vin dezordinile noastre? O avere umil\u0103 men\u021binea odinioar\u0103 inocen\u021ba femeilor latine. Lungi vegheri, m\u00e2ini asprite de munc\u0103 \u0219i Hanibal la por\u021bile Romei ap\u0103rau de viciu modestele locuin\u021be ale p\u0103rin\u021bilor no\u0219tri. Acum \u00eendur\u0103m clamit\u0103\u021bile unei p\u0103ci lungi; mai redutabil\u0103 dec\u00e2t spada, pofta s-a fundat pe noi \u0219i lumea \u00eenvins\u0103 ne d\u0103 viciile sale. De c\u00e2nd Roma \u0219i-a pierdut nobila s\u0103r\u0103cie, Sybaris \u0219i Rodos \u0219i Milet \u0219i Rarent \u00eencunnate de roze \u0219i umezite de parfumuri au trecut \u00een moravurile noastre.\u201d<\/p>\n

        (2) T, V, p.225<\/p>\n

        Chestiunea este totu\u0219i \u00een realitate mult mai complex\u0103.<\/p>\n

        Ele singure, bog\u0103\u021biile cucerite, n-ar fi foat suficiente pentru a determina o dec\u0103dere moral\u0103 \u0219i politic\u0103 at\u00e2t de general\u0103. Ea singur\u0103, bog\u0103\u021bia nu este niciodat\u0103 un pericol pentru moralitatea unui stat sau a unei cet\u0103\u021bi solid organizat\u0103, c\u0103ci, mai \u00eent\u00e2i, se iau m\u0103suri contra bog\u0103\u021biei \u0219i, pe urm\u0103, se interzice abuzul, ca la Sparta. Dar la Roma, a existat aceast\u0103 triol\u0103 coinciden\u021b\u0103: 1 reculul democra\u021biei; 2 disolu\u021bia moravurilor, concomitent cu disolu\u021bia constitu\u021biei republicane a cet\u0103\u021bii, insuficient\u0103 dup\u0103 transformarea lui urbs <\/em>\u00een orbs<\/em>; 3 necesitatea unei alte constitu\u021bii care trebuia s\u0103 corespund\u0103 m\u0103ririi at\u00e2t de formidabile a imperiului.<\/p>\n

        Cadrele sociale \u0219i morale ale vechii cet\u0103\u021bi republicane au fost astfel ruinate \u00eenainte ca noile cadre s\u0103 le fi \u00eenlocuit. Or, la acest moment, l\u0103comiile dezl\u0103n\u021buite g\u0103seau la \u00eendem\u00e2n\u0103 imense averi acumulate: puterea plebei fiind ruinat\u0103 prin c\u0103derea Grahilor, era inevitabil ca ea s\u0103 fie acaparat\u0103 de clasele superioare. Ea nu folosea dec\u00e2t pentru a-i folosi \u0219i s\u0103 le distrug\u0103, prin abuz de toate pl\u0103cerile; restul acestei averi a corupt poporul Romei, sau cel pu\u021bin ceea ce un r\u0103zboi civil de un secol a l\u0103sat s\u0103 subziste.<\/p>\n

        Cum at\u00e2t de bine a remarca Mommsen, c\u00e2nd Cezar \u0219i-a f\u0103cut apari\u021bia pe scena istoriei lumii antice, societatea roman\u0103 se g\u0103sea \u00eentr-o asemenea stare de decaden\u021b\u0103, \u00eenc\u00e2t f\u0103cea necesar\u0103 o regenerare politic\u0103, militar\u0103, intelectual\u0103 \u0219i moral\u0103 (1). Aceasta va fi misiunea lui Cezar care, lu\u00e2nd succesiunea lui Caius Grahus, \u00een fruntea poporului Romei, va lupta p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219it, pentru a face s\u0103 cad\u0103 aristocra\u021bii de la putere. Democra\u021bia, puterea poporului, \u00eei p\u0103rea, cu dreptate, cel mai bun mijloc de a ameliora moravurile \u0219i de a salva Roma de la decaden\u021b\u0103.<\/p>\n

        *<\/p>\n

        * *<\/p>\n

        Chestiunea moravurilor \u0219i a virtu\u021bii \u00een raport cu forma democratic\u0103 a puterii este una din cele mai grave \u0219i ea merit\u0103 a ne opri pu\u021bin.<\/p>\n

        La acest subiect, experien\u021ba f\u0103cut\u0103, at\u00e2t la Roma c\u00e2t \u0219i la Atena, a confirmat din plin teza lui Montequieu c\u0103 exist\u0103 un raport str\u00e2ns \u00eentre virtute \u0219i guvernul popular. Trebuie generalizat\u0103 aceast\u0103 tez\u0103: bunele moravuri sunt esen\u021biale pentru orice guvern, oricare i-ar fi forma, democratic\u0103, aristocratic\u0103 sau monarhic\u0103.<\/p>\n

        \u0218i dac\u0103 trebuie stabilit\u0103 o leg\u0103tur\u0103 mai str\u00e2ns\u0103 \u00eentre democra\u021bie \u0219i virtute, este \u00een sens invers de ceea ce a conceput Montequieu. Mai degrab\u0103 democra\u021bia \u0219i republica sunt cauza sau fundamentul bunelor moravuri \u0219i nu virtutea ar fi cauza sau fundamentul republicii \u0219i a democra\u021biei. Aceasta se degaj\u0103 net de istoria Greciei \u0219i de via\u021ba roman\u0103 antic\u0103. Nu virtutea este cea care face grandoarea roman\u0103, ci grandoarea, m\u0103rirea, prosperitatea Romei au ruinat virtutea moravurilor romane.<\/p>\n

        La drept vorbind, cauza cu adev\u0103rat generatoare a virtu\u021bii, a moravurilor simple, austere \u0219i s\u0103n\u0103toase, este s\u0103r\u0103cia sau o prosperitate mediocr\u0103. O prosperitate excep\u021bional\u0103 \u00eenclin\u0103 totdeauna s\u0103 devin\u0103 o \u0219coal\u0103 de imoralitate. Nu o virtute \u00eenn\u0103scut\u0103 este aceea care face fundamentul moravurilor austere, frugale \u0219i simple ale cet\u0103\u021benilor romani \u00eenainte \u0219i \u00een timpul r\u0103zboaielor punice, ci sunt simplicitatea \u0219i rigiditatea legilor lor, modicitatea resurselor lor care constr\u00e2ngea la o via\u021b\u0103 de munc\u0103 productiv\u0103, perseverent\u0103 \u0219i, foarte adesea, eroic\u0103. Cel mai mare obstacol care se poate \u00eent\u00e2lni pe drumul virtu\u021bii este deci succesul prea mare, bog\u0103\u021bia, prosperitatea politic\u0103 \u0219i economic\u0103. S\u0103r\u0103cia este \u00eentr-at\u00e2t sursa generatoare a virtu\u021bii \u015fi a bunelor moravuri, pe c\u00e2t bog\u0103\u021bia \u0219i prosperitatea, \u00een general, sunt sursele viciilor (1) \u0219i, \u00een anumite condi\u021bii sociale \u0219i istorice, surse ale decaden\u021bei. St\u0103p\u00e2na comorilor tuturor popoarelor antice, chiar dac\u0103 septicismul \u0219i viciile grece\u0219ti \u0219i asiatice nu ar fi contaminat-o, Roma nu putea evita corup\u021bia din moment ce vechile cadre ale vie\u021bii sociale vechile legi, devenite prea str\u00e2mte, se revelaser\u0103 insuficiente \u0219i, ca atare, perimate.<\/p>\n

        (1) \u201e\u00cen realitate, spune M. A. Grenier, acestea sunt vicii de parveni\u021bi, care n-au nimic de a face cu literatura \u0219i filosofia. Ele rezult\u0103 unicamente dintr-o \u00eembog\u0103\u021bire prea rapid\u0103. Roma s-a trezit \u00eemb\u0103tat\u0103 de a fi avut \u00eentre m\u00e2ini lumea \u0219i tot aurul s\u0103u.\u201d<\/p>\n

        \n

        Traducere din limba franceza\u00a0 de George Anca <\/em><\/p>\n

        ~ VA URMA ~<\/p>\n

         <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

        CAPITOLUL II CUCERIRILE ROMEI \u015eI ALTERAREA MORAVURILOR \u015eI A CREDIN\u0162ELOR Cu Roma, via\u021ba istoric\u0103 a reeditat aproape acela\u0219i ciclu, dar [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-17793","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17793","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17793"}],"version-history":[{"count":7,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17793\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17797,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17793\/revisions\/17797"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17793"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17793"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17793"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}