{"id":17804,"date":"2014-03-10T05:54:17","date_gmt":"2014-03-10T05:54:17","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=17804"},"modified":"2014-03-13T11:11:02","modified_gmt":"2014-03-13T11:11:02","slug":"dumitru-draghicescu-noua-cetate-a-lui-dumnezeu-partea-i-cap-3-traducere-din-limba-franceza-de-george-anca","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2014\/03\/10\/dumitru-draghicescu-noua-cetate-a-lui-dumnezeu-partea-i-cap-3-traducere-din-limba-franceza-de-george-anca\/","title":{"rendered":"Dumitru Dr\u0103ghicescu: Noua Cetate a lui Dumnezeu, partea I, cap.3 – Traducere din limba francez\u0103 de George Anca"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n

CAPITOLUL III<\/strong><\/strong><\/p>\n

DE LA CETATE LA IMPERIU <\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

Dar dezbaterea ridicat\u0103 de teza lui Montesquieu este susceptibil\u0103 de o mai mare amploare, c\u0103ci ea atinge cel mai vast problema care domin\u0103 filosofia istoriei, filosofia social\u0103 \u0219i \u00een fine sociologia. L\u0103rgim deci aceast\u0103 dezbatere p\u00e2n\u0103 la o perspectiv\u0103 de unde vederea s\u0103 se poat\u0103 \u00eentinde peste cele mai largi spa\u021bii istorice. Aceasta ne va face s\u0103 vedem mai bine cauzele reale ale alter\u0103rii \u0219i a moravurilor \u0219i a credin\u021belor religioase, alterarea acestora nefiind, \u00een realitate, nici cauza nici chiar pur \u0219i simplu efectul, ci doar o circumstan\u021b\u0103 concomitent\u0103 a disolu\u021biei moravurilor.<\/p>\n

Aparen\u021ba este astfel, \u00eentr-adev\u0103r, c\u0103 Montesquieu, judec\u00e2nd dup\u0103 ea, a crezut c\u0103 poate explica grandoarea republicii romane prin virtu\u021bile severe \u0219i moravurile rigide ale poporului roman. De c\u00e2nd aceste virtu\u021bi au fost alterate, g\u00e2nde\u0219te el, decaden\u021ba a urmat. Dar s-a v\u0103zut, din contr\u0103, cum coruperea moravurilor a fost cu precizie efectul inevitabil al grandorii romane. Moravurile unui popor sunt \u00eentr-o str\u00e2ns\u0103 corela\u021bie cu legile \u0219i institu\u021biile sale: din moment ce acestea trebuie s\u0103 se schimbe, cele vechi nu pot subzista. Dac\u0103 grandoarea \u0219i prosperitatea republicii au fost cauza ruinei moravurilor, este poate pentru c\u0103 nu moravurile romanilor \u0219i calitatea lor sunt cele care au determinat grandoarea Romei. Aceasta ar putea fi explicat\u0103 prin cu totul alte cauze. Un concurs excep\u021bional fericit de circumstan\u021be ar putea singur s\u0103 fie cauza succeselor continue ale legiunilor romane \u0219i ale politicii Senatului. L\u00e9on<\/span> Homo, de exemplu, remarc\u0103 situa\u021bia excep\u021bional\u0103 pe care a ocupat-o dintru \u00eenceput, Roma, din punct de vedere economic: r\u0103scruce a diferitelor c\u0103i comerciale \u0219i punct de contact \u0219i \u00eent\u00e2lnire a trei popoare: latini, etrusci \u0219i sabini (1).<\/p>\n

Un concurs de circumstan\u021be unice care este posibil de identificat la sf\u00e2r\u0219it a<\/p>\n

(1) Italia primitiv\u0103<\/em>, p. 102<\/p>\n

determinat extensiunea imperiului universal al Romei, independent de moravurile sale virtuoase \u0219i poate a contribuit la facerea \u0219i conservarea lor.<\/p>\n

Un concurs de circumstan\u021be, \u00een care evreii vedeau m\u00e2na lui Yehova dac\u0103 era vorba de ei, acesta fiind cel ce a predestinat poporul Romei s\u0103 \u00eemplineasc\u0103 procesul social natural al umanit\u0103\u021bii. Grecii l-au ratat cu Alexandru; romanii l-au reu\u0219it cu Cezarii.<\/p>\n

Se spune de altfel, ast\u0103zi, c\u0103 moralitatea b\u0103tr\u00e2nilor romani a fost mult exagerat\u0103 de istoricii t\u00e2rzii. Num\u0103r de tr\u0103s\u0103turi de curaj, de abnega\u021bie \u0219i de rigiditate moral\u0103, de care istoria b\u0103tr\u00e2nei Rome este plin\u0103, sunt inven\u021bie pur\u0103. \u0218i este at\u00e2t de tentant a ob\u021bine un raport de la cauz\u0103 la efect \u00eentre succes \u0219i merit!<\/p>\n

Pe m\u0103sur\u0103 ce istoria Romei ap\u0103rea ca o reu\u0219it\u0103 extraordinar\u0103, s-au imaginat toate sorturile de virtu\u021bi, care, se credea, vorbeau de la sine. Dar pentru cel ce se libereaz\u0103 de prejudicii \u0219i discerne partea de legend\u0103 \u00een tr\u0103s\u0103turile morale tradi\u021bionale ale poporului roman, \u00eenl\u0103n\u021buirea istoriei romane ia un alt aspect.<\/p>\n

\u00centr-adev\u0103r, dup\u0103 L. Homo \u201eRoma a ap\u0103rut la ceasul s\u0103u, \u00eentre lumea oriental\u0103, deja \u00eenchinat\u0103 decaden\u021bei, \u0219i lumea occidntal\u0103, \u00eenc\u0103 plonjat\u0103 \u00een barbarie. Prima din toate marile \u021b\u0103ri mediteraneene, dep\u0103\u0219ind acest cadru tradi\u021bional al cet\u0103\u021bii antice, ea a \u0219tiut s\u0103 realizeze, sub o form\u0103 stabil\u0103, o unitate na\u021bional\u0103 de tip l\u0103rgit… C\u00e2t despre \u00eensu\u0219i poporul roman, dou\u0103 tr\u0103s\u0103turi domin\u0103 caracterul s\u0103u: absen\u021ba imagina\u021biei \u0219i sensul practic (1).\u201d Rectific\u0103m, spun\u00e2nd c\u0103 este mai cur\u00e2nd o imagina\u021bie eminamente pragmatic\u0103 aceea care distinge caracterul roman, \u00een care ea difer\u0103 de imagina\u021bia contemplativ\u0103 \u0219i artistic\u0103 a grecilor.<\/p>\n

\u00cen al patrulea \u0219i, mai ales, al treilea secol, c\u00e2nd a \u00eenceput av\u00e2ntul roman \u0219i c\u00e2nd Roma \u0219i-a \u00eentins domina\u021bia spre sud, situa\u021bia ora\u0219elor grece\u0219ti era, \u00een marea Grecie, aceea\u0219i ca \u0219i aceea din ora\u0219ele Greciei din Europa. Luptele intestine, opozi\u021bia fac\u021biunilor \u0219i partidelor, proprii democra\u021biilor \u0219i care marcheaz\u0103 \u00eenceputul disolu\u021biei \u00een societ\u0103\u021bi, alternativa anarhiei \u0219i a tiraniei sl\u0103biser\u0103 at\u00e2t de mult for\u021ba de rezisten\u021b\u0103 a acestor ora\u0219e, \u00eenc\u00e2t cucerirea lor nu prezenta nicio dificultate serioas\u0103.<\/p>\n

\u00cen rezumat, istoria celui de al treilea \u0219i al patrulea secol arat\u0103 mai multe circumstan\u021be particular favorabile extensiunii domina\u0163iei romane (2): 1 reculul decaden\u021bei imperiului etrusc; declinul<\/p>\n

(1) Op. cit.<\/em>, p.303<\/p>\n

(2) L. Homo, Italia primitiv\u0103<\/em>, p. 186<\/p>\n

elenismului \u00een Marea Grecie; 3 invazia galilor; 4 lupta \u00eentre etrusci \u0219i greci. \u201e\u00cen al cincilea secol, decaden\u021ba etrusc\u0103 se accelereaz\u0103 \u0219i nu \u00eent\u00e2rzie s\u0103 devin\u0103 iremediabil\u0103; cauzele acestui fapt: reac\u021bia raselor indigene subjugate, atacurile reiterate de popoarele vecine, decaden\u021ba politic\u0103 \u0219i social\u0103, dispari\u021bia spiritului militar, mole\u0219irea moravurilor.\u201d. Etruscii, \u00een lupt\u0103 cu cet\u0103\u021bile grece\u0219ti, au suferit o \u00eenfr\u00e2ngere grav\u0103, la Cume. Dar \u201edac\u0103 \u00een afar\u0103, falimentul etrusc s-a revelat complet, \u00een\u0103untru decaden\u021ba se anun\u021b\u0103 \u00eenc\u0103 \u0219i mai pu\u021bin iremediabil\u0103. Rivalit\u0103\u021bile \u00eentre cet\u0103\u021bi domnesc \u00een stare cronic\u0103 \u0219i, \u00een cursul crizei, prin c\u0103derea Veies-ului \u0219i pierderea Etruriei meridionale, leg\u0103tura federal\u0103 a devenit slab\u0103 \u0219i ineficace… Peste tot luptele p\u0103r\u021bilor ating paroxismul; ele nu ezit\u0103 s\u0103 fac\u0103 apel la str\u0103in… Democra\u021bi \u0219i demagogi, pentru a transforma constitu\u021biile diverselor ora\u0219e… popula\u021bia \u00een \u00eentregime nu g\u00e2nde\u0219te dec\u00e2t la juisan\u021b\u0103, no\u021biunea \u00eens\u0103\u0219i de patrie se toce\u0219te… De la mijlocul secolului al patrulea, Etruria \u00een plin\u0103 disolu\u021bie a \u00eencetat s\u0103 mai conteze \u00een Italia (1)).\u201d<\/p>\n

Dac\u0103 aceasta era situa\u021bia federa\u021biei ora\u0219elor etrusce, cea a cet\u0103\u021bilor grece\u0219ti era mai bun\u0103? Iat\u0103 cum ni se prezint\u0103:<\/p>\n

\u201eCu secolul al patrulea, decaden\u021ba ora\u0219elor grece\u0219ti o s\u0103 \u00eenceap\u0103.\u201d \u201e\u00een primul r\u00e2nd, lupta contra popoarelor non elenice interioare le provoac\u0103 ruina. A doua cauz\u0103 a declinului elenismului \u00een Italia a fost lupta \u00eentre ora\u0219ele grece\u0219ti. Motivele conflictului nu lipseau: opozi\u021bia de ras\u0103, ionian\u0103, ahean\u0103, dorian\u0103 etc., aristocra\u021bii contra democra\u021bii, rivalit\u0103\u021bi economice… Ultima cauz\u0103 de ruin\u0103, \u00een fine, \u0219i nu cea mai mic\u0103: rivalit\u0103\u021bile intestine \u00een interiorul fiec\u0103rei cet\u0103\u021bi, partidele sunt la cu\u021bite; aristocra\u021bi \u0219i democra\u021bi se arunc\u0103 \u00eentr-un r\u0103zboi f\u0103r\u0103 mil\u0103; guvernan\u021bii se succed ca marionetele la teatru; izbucnesc revolu\u021bii \u0219i tiranii (2).<\/p>\n

(1) Op cit.<\/em>, pp. 192-193<\/p>\n

(2) Ibid<\/em>., pp. 196-199<\/p>\n

C\u00e2nd for\u021ba militar\u0103 a Romei a \u00eenceput s\u0103 se afirme, ea se g\u0103sea \u00een fa\u021ba acestei lumi agonizante. Cet\u0103\u021bile grece\u0219ti \u0219i etrusce ocupau aproape totalitatea peninsulei italiene. Ora\u0219ele sau na\u021biunile de mai mic\u0103 importan\u021b\u0103, care nu erau cuprinse, a trebuit s\u0103 se str\u00e2ng\u0103 \u00een jurul Romei, pentru a putea rezista invaziei galilor. \u0218i iat\u0103 condi\u021biile esen\u021biale \u00een care s-a f\u0103cut unitatea Italiei sub domina\u021bia roman\u0103. \u201eTendin\u021ba spre unitate, remarc\u0103 L. Homo, circula, \u00eenc\u0103 obscur, de-a lungul peninsulei, \u0219i Etruria de-o parte, Latium de alta, le-am prezentat deja, sub form\u0103 de federa\u021bie, dou\u0103 manifest\u0103ri simptomatice (1).\u201d<\/p>\n

(1)Op. cit.<\/em>, p. 224<\/p>\n

Este ceea ce vor realiza, \u00een Balcani \u0219i \u00een Asia, Filip \u0219i Alexandru, Pyrus \u0219i mo\u0219tenitorii lui Alexandru \u0219i, \u00een fine, Cartagina, \u00een Africa. Singurul mare \u0219i serios efort pe care l-a \u00eendeplinit Roma a fost lupta sa contra Cartaginei. Pentru c\u0103, precum Roma, Cartagina tindea spre imperiu, \u0219i \u00een inevitabilul conflict care le opunea, pu\u021bin a lipsit ca ea s\u0103 nu pun\u0103 un termen prematur destinului poporului roman. De aceea r\u0103zboaiele punice sunt punctul central al \u00eentregii istorii romane; celelalte r\u0103zboaie, anterioare sau posterioare, nu se pot compara cu acestea. Cartagina o dat\u0103 distrus\u0103, ce alt stat putea rezista legiunilor romane, r\u0103zboite \u0219i c\u0103lite \u00een acest formidabil conflict? S\u0103 fie Grecia? Dar cet\u0103\u021bile grece\u0219ti din secolul al treilea erau ruinate de r\u0103zboaiele lor f\u0103r\u0103 \u00eencetare. Legiunile romane n-au avut nevoie nici s\u0103 caute pretexte pentru a le cuceri; ele au fost adesea chemate ca alia\u021bi necesari. De altfel, cucerirea Macedoniei, apoi cea a Spaniei, au fost un simplu corolar al cuceririi Cartaginei. Roma trebuia s\u0103 se asigure din partea Macedoniei, a c\u0103rei interven\u021bie \u00een favoarea Cartaginei a fost pentru ea un dezastru. Deciz\u00e2nd, pentru acest motiv, interven\u021bia contra Macedoniei, \u201eSenatul nu se g\u00e2ndea deloc s\u0103 cucereasc\u0103 Grecia (1).\u201d Scopul era s\u0103 \u00eempiedice unitatea balcanic\u0103 sub egida Macedoniei; pentru<\/p>\n

(1) L. Homo, Italia primitiv\u0103<\/em>, p. 355<\/p>\n

aceasta, trebuia s\u0103 \u00eencurajeze \u00een Grecia particularismul tradi\u021bional. Lucr\u00e2nd \u00een acest sens, romanii se prezentau ca protectori dezinteresa\u021bi, dar, excluz\u00e2nd pe Filip al Greciei, ei nu puteau s\u0103 fac\u0103 mai pu\u021bin dec\u00e2t s\u0103-i ia locul \u0219i astfel Roma \u0219i-a instituit protectoratul asupra ora\u0219elor grece\u0219ti. Episoadele cuceririi Greciei sunt foarte cunoscute pentru a fi necesar s\u0103 le amintim. Victoriile de la Kunokefala, de la Magnesia, de la Pydna \u0219i de la istmul Corint au fost etapele cuceririi Greciei \u0219i a Orientului.<\/p>\n

Cucerirea cet\u0103\u021bilor grece\u0219ti chema fatalmente pe cele ale regatelor elene din Asia. Cu rare excep\u021bii aproape, era suficient ca legiunile s\u0103 se arate pentru a vedea c\u0103z\u00e2nd cet\u0103\u021bile \u0219i regatele; unele \u0219i altele nu cereau m\u0103car totdeauna deranjul consulilor \u0219i al armatelor, ci cele mai multe se livrau f\u0103r\u0103 cr\u00e2cnire domina\u021biei Romei. Bogata Sirie nu a \u00eent\u00e2rziat nici ea s\u0103 notifice romanilor dorin\u021ba sa ca ei s\u0103 fie anexa\u021bi. Ptolemeu le-a oferit gratuit Cyrenaica, \u0219i Alexandru II, regele Egiptului, a urmat exemplul s\u0103u oferind Egiptul administra\u021biei romane; Nicomed la r\u00e2ndul s\u0103u, s-a gr\u0103bit s\u0103 m\u0103reasc\u0103 republica roman\u0103 cu regatul Bithiniei. S-ar putea cita alte cazuri \u00eenc\u0103. Ce raport ar putea fi \u00eentre aceste cuceriri involuntare \u0219i moravurile poporului roman, care, \u00een acest moment, erau deja profund alterate?<\/p>\n

Se pierd din vedere, cea mai mare parte a timpului, aceste de preciziuni, precum starea general\u0103 a lumii antice \u00een secolul al patrulea \u00eenainte de I.H. \u0218i, c\u00e2nd se consider\u0103 rezultatul \u00een el \u00eensu\u0219i, \u00eentinderea imperiului Romei, se orbe\u0219te \u00een fa\u021ba imensit\u0103\u021bii sale: nu mai este dec\u00e2t un pas de f\u0103cut pentru a vedea \u00een romani nu numai oameni, ci supra-oameni, \u0219i pentru a le \u00eemprumuta toate virtu\u021bile.<\/p>\n

Dar, \u00een realitate, soarta romanilor a fost determinat\u0103 de descompunerea lumii antice. Forma social\u0103 a cet\u0103\u021bii, prea str\u00e2mt\u0103 pentru a con\u021bine curentul vie\u021bii istorice a acestor timpuri, se dizolva atunci;via\u021ba interioar\u0103 devenea democratic\u0103 \u0219i anarhic\u0103 \u0219i gr\u0103bea disolu\u021bia sa. O asemenea soart\u0103 o a\u0219tepta pe Roma \u00eens\u0103\u0219i. Luptelor civile pe care le-au au \u00eenceput cu Grahii nu le-a lipsit dec\u00e2t prea pu\u021bin pentru a distruge Roma. Singura sa \u0219ans\u0103 a fost poate c\u0103 procesul s\u0103u de disolu\u021bie a venit ultimul; ea singur\u0103 r\u0103m\u00e2n\u00e2nd \u00een picioare, \u00een timp ce celelalte cet\u0103\u021bi c\u0103deau unele dup\u0103 altele, Roma realiza f\u0103r\u0103 dificultate vasta sa expansiune.. Galii singuri ar fi putut \u00eenc\u0103 pune \u00een pericol grandoarea \u0219i existen\u021ba cet\u0103\u021bii romane, dar erau ei \u00een\u0219i\u0219i sf\u00e2\u0219ia\u021bi de anarhie, \u0219i aceasta a facilitat cucerirea Galiei.<\/p>\n

C\u00e2nd anarhia r\u0103zboaielor civile a atacat Roma \u0219i a pus-o la un deget de ruina sa, din fericire pentru ea, nu exista nicio alt\u0103 putere pentru a o cuceri la r\u00e2ndul s\u0103u. Totul se d\u0103r\u00e2mase \u0219i ea \u00eens\u0103\u0219i era aproape de a se pr\u0103bu\u0219i la r\u00e2ndu-i. Dac\u0103 a fost salvat\u0103 este pentru a fi \u00eemplinit opera spre care tindea disolu\u021bia cet\u0103\u021bilor antice, C\u0103ci iat\u0103 cel mai mare merit al republicii romane: ea a \u0219tiut mai bine dec\u00e2t celelalte cet\u0103\u021bi s\u0103-\u0219i adapteze legile \u0219i institu\u021biile la condi\u021biile noi pe care i le-a creat expansiunea continu\u0103. Dac\u0103, timp de peste un secol, anarhia r\u0103zboaielor civile a pustiit-o pe ea \u00eens\u0103\u0219i, este pentru c\u0103 aceast\u0103 adaptare nu a fost imediat\u0103. Roma cre\u0219tea foarte rapid, activitatea sa, l\u0103rgindu-se peste m\u0103sur\u0103, deborda cadrele prea str\u00e2mte ale constitu\u021biei sale democratice. C\u00e2nd via\u021ba debordeaz\u0103 cadrele sale, ea este dezaxat\u0103; urmeaz\u0103 anarhia \u0219i moravurile se dizolv\u0103 (c\u0103ci moravurile, tot at\u00e2t c\u00eet institu\u021biile \u0219i legile, sunt cadrele vie\u021bii).<\/p>\n

Wells vede \u00een apari\u021bia monedei, \u00een comorile corup\u0103toare cauza decaden\u021bei romane \u0219i aceasta este adev\u0103rat, dar o cauz\u0103 mai profund\u0103 \u00eenc\u0103 era discordan\u021ba legilor \u0219i a institu\u021biilor cu starea social\u0103 \u0219i economic\u0103 \u0219i necesitatea presant\u0103 de a remania, schimba \u0219i reajusta tot timpul legile \u0219i institu\u021biile. A fi ajustat la timp sau a fi \u00eent\u00e2rziat aceast\u0103 ajustare \u00eentre institu\u021bii \u0219i via\u021ba mereu mai larg\u0103 a republicii Romei, aceasta a salvat imperiul Romei, sau ar fi declan\u0219at anarhia.<\/p>\n

\u00centr-un cuv\u00e2nt, cauza r\u0103zboaielor civile a fost faptul c\u0103 Roma, cu str\u00e2mta sa constitu\u021bie de cetate, se afla chemat\u0103 s\u0103 guverneze aproape toat\u0103 lumea antic\u0103. Costumul de lege al republicii, a\u0219a cum ea \u00eel croise c\u00e2nd Roma era o cetate, devenise corset prea str\u00e2mt pentru a con\u021bine via\u021ba \u0219i administra\u021bia unui imperiu colosal. Cuirasa republican\u0103 trebuia s\u0103 se sparg\u0103 \u0219i s\u0103 zboare \u00een \u021b\u0103nd\u0103ri.<\/p>\n

Un om a \u00een\u021beles aceast\u0103 situa\u021bie \u0219i este cel care a dat ac\u021biunii sale o eficacitate excep\u021bional\u0103. El a pus sf\u00e2r\u0219it r\u0103zboaielor civile \u0219i a salvat grandoarea roman\u0103 oferindu-i singurul cadru constitu\u021bional care putea s-o con\u021bin\u0103. Soarta lumii antice a fost \u00een m\u00e2inile lui Cezar. Str\u00e2mb sau drept, adic\u0103 meritat sau nu, rolul pe care el l-a jucat \u00een destinele lumii antice este cu adev\u0103rat providen\u021bial. Vasul care, cum se spune, purta pe Cezar \u0219i soarta lui<\/em>, purta, propriu vorbind, soarta \u00eentregii civiliza\u021bii antice greco-romane.<\/p>\n

*<\/p>\n

* *<\/p>\n

Ceea ce a f\u0103cut Cezar pentru a adapta cadrul constitu\u021bional la amploarea pe care o do\u00e2ndise republica, devenit\u0103 din ora\u0219 univers, din urbs orbs<\/em>, \u00een momentul \u00een care r\u0103zboaiele civile erau pe punctul se a aneantiza opera at\u00e2tor genera\u021bii, se repet\u0103 la toate ocolurile istoriei romane. Ajustarea continu\u0103 \u00eentre realitatea istorico-social\u0103 \u0219i institu\u021bii \u0219i legi este u\u0219or de constatat la fiecare mi\u0219care mai important\u0103 a extensiunii cet\u0103\u021bii. L. Homo arat\u0103 aceasta admirabil. Dup\u0103 el, o regul\u0103 general\u0103 comand\u0103 toat\u0103 istoria Romei, aceea c\u0103 evenimentele politicii externe domin\u0103 \u0219i determin\u0103 modific\u0103rile de politic\u0103 intern\u0103. \u201eEvenimentele capitale ale istoriei exterioare Romei… sunt cu precizie cele care, prin repercusiune logic\u0103 \u0219i direct\u0103, au dat na\u0219tere schimb\u0103rilor constitu\u021bionale cele mai decisive (1).\u201d \u201eExtensiunea cresc\u00e2md\u0103 a imperiului roman rezultat din cuceriri… cre\u0219terea constant\u0103 a popula\u021biei sale… a provocat crearea de angrenaje noi \u0219i mai complexe\u201d. \u201eStabilirea consulatului \u0219i accesul plebeilor la consulat, acestea au fost, spune Homo, acestea au necesit\u0103\u021bile politicii exterioare care se impuneau (2).\u201d Astfel, el explic\u0103 atribuirea de drepturi politice claselor populare mai largi prin necesitatea r\u0103zboaielor de extensiune care cereau un num\u0103r mereu mai mare de cet\u0103\u021beni solda\u021bi, la fel cum extensiunea statului prin cuceriri va determina crearea de tribunale permanente care s-au multiplicat cu timpul specializ\u00e2ndu-se dup\u0103 diferitele genuri de proces(3).<\/p>\n

(1) Inst. Pol. Des Romains<\/em>, p.28.<\/p>\n

(2) Ibid.,<\/em> p. 60.<\/p>\n

(3) Ibid.<\/em> , p. 110<\/p>\n

Deschis, ar fi fost suficiente e\u0219ecurile celui de-al doilea r\u0103zboi punic, c\u00e2nd guvernul democratic se revelase impropriu ap\u0103r\u0103rii cet\u0103\u021bii, pentru ca institu\u021biile patriciene s\u0103 ia o nou\u0103 vigoare. Acest r\u0103zboi a dus atunci la dictatura senatului, la triumful oligarhiei, fortificate de altfel prin dispari\u021bia \u00een Italia \u0219i Roma a claselor mijlocii, a micilor \u021b\u0103rani cultivatori de p\u0103m\u00e2nt. Scipio Africanul a exersat primul o veritabil\u0103 dictatur\u0103 \u0219i a deschis astfel seria. Lupta veritabil\u0103 s-a dat \u00eentre oligarhia senatului \u0219i dictatur\u0103. Dar \u0219i una \u0219i altul erau necesit\u0103\u021bi care impuneau politica extern\u0103 pentru c\u0103 aceasta cerea \u201e\u00een guvern o concentrare de voin\u021b\u0103 mereu mai str\u00e2mt\u0103, o unitate de ac\u021biune mereu mai intens\u0103. La aceast\u0103 problem\u0103 vital\u0103, constitu\u021bia tradi\u021bional\u0103 a cet\u0103\u021bii nu mai aducea solu\u021bia necesar\u0103. Astfel mar\u0219ul oligarhiei, precipitat\u0103 de cel de-al doilea r\u0103zboi punic continu\u0103 implacabil (1).\u201d<\/p>\n

\u201e\u00centreaga dezvoltare constitu\u021bional\u0103 a Romei ap\u0103rea, \u00een ultim\u0103 analiz\u0103, ca un reflex fidel al istoriei exterioare. Achizi\u021bia mai \u00eent\u00e2i, administrarea \u0219i unificarea imensului imperiu, apoi, cer \u0219i antreneaz\u0103 o concentrare mereu mai \u00eengust\u0103 \u00een organele de guvern\u0103m\u00e2nt. Oligarhie, principat, dominat vor reprezenta marile etape ale acestei lungi evolu\u021bii. Cu Grahii, se deschide criza comunica\u021bional\u0103. Dang\u0103tul funebru al regimului oligarhic nu va \u00eent\u00e2rzia (2).\u201d<\/p>\n

(1) Op.cit<\/em>., p. 136<\/p>\n

(1) Op.cit<\/em>., pp. 178-179<\/p>\n

\u00centr-adev\u0103r, clasa mijlocie a micilor proprietari fiind disp\u0103rut\u0103 \u00een fa\u021ba concentr\u0103rii capitaliste, poporul a fost redus la popula\u021bia capitalei. La adun\u0103ri, numai acesta din urm\u0103 participa, c\u0103ci cet\u0103\u021benii ora\u0219elor \u0219i satelor mai \u00eendep\u0103rtate nu se derajau pentru a veni s\u0103 voteze. Or, aceast\u0103 popula\u021bie mereu mai numeroas\u0103 \u0219i de un nivel mai sc\u0103zut, era accesibil\u0103 la corup\u021bie, la venalitate. Mai t\u00e2rziu, ea a format , la \u00eenceputul imperiului corpora\u021bia s\u0103racilor. Voturile acesteia erau la dispozi\u021bia celui care pl\u0103tea sau o teroriza. Un Marius, un Sylla nu vor \u00eent\u00e2rzia s\u0103 observe. Dictatorii, puternici prin voturile acestui popor, \u00ee\u0219i d\u0103deau toate puterile pe care \u0219i le doreau. Dup\u0103 Marius \u0219i Sylla, a fost r\u00e2ndul lui Pompei, Crasus \u0219i Cezar. Toate institu\u021biile republicane care se bazau pe voul poporului s-au fondat \u00een mai pu\u021bin de un secol, Descompunerea institu\u021biilor l\u0103sa teren liber competi\u021biei dictatorilor \u0219i luptelor s\u00e2ngeroase, a c\u0103ror principal\u0103 \u0219i ultim\u0103 victim\u0103 va fi oligarhia din senat.<\/p>\n

\u00cen ultimii ani ai republicii, spune Homo, comices tributes \u2013 sau mai exact caricatura grotesc\u0103 care a supravie\u021buit \u2013 vor dispune \u00een statul roman de un monopol legislativ f\u0103r\u0103 limite \u0219i f\u0103r\u0103 fr\u00e2n\u0103.\u201d Ace\u0219ti comices puteau fi manevra\u021bi prin bani, sau teroare, sau r\u0103scoal\u0103. \u201eVotul se cump\u0103r\u0103 la birouri deschise\u201d \u0219i \u201ecomices electorale se transform\u0103 \u00een c\u00e2mpuri de b\u0103t\u0103lie (1).\u201d Grahii \u00eencercaser\u0103 s\u0103 reac\u021bioneze \u00eempotriva acestor st\u0103ri de lucruri c\u00e2nd au vrut s\u0103 instituie mica proprietate prin \u00eemp\u0103r\u021birea p\u0103m\u00e2nturilor. C\u0103derea lor a precipitat descompunerea constitu\u021biei romane. \u201eVechea constitu\u021bie, spune Homo, nu a \u0219tiut la timp s\u0103 fac\u0103 s\u0103 fie fisurate cadrele anacronice \u0219i, renun\u021b\u00e2nd la sistemul s\u0103u perimat al cet\u0103\u021bii, s\u0103 realizeze \u00een legi, cum ea era \u00een fapte, formula statului\u201d \u201e\u00cen mijlocul primului secol \u00eenainte de I. H., vechea constitu\u021bie ap\u0103rea uzat\u0103 \u0219i deja \u00een plin\u0103 descompunere… Aceast\u0103 stare de descompunere politic\u0103 \u0219i social\u0103, rezultat final al cuceririi romane, \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te expresie concret\u0103 \u00een dou\u0103 evenimente concomitente \u0219i egal simptomatice: conjura\u021bia, b\u0103taia \u00een strad\u0103 (2)\u201d<\/p>\n

(1) Op., cit.<\/em>, pp. 186-187<\/p>\n

(2) Ibid.<\/em>, pp. 109-191<\/p>\n

Cu dec\u0103derea constitu\u021biei \u0219i a legilor, moravurile s-au relaxat. \u201eNoi am pierdut, scria Cicero, nu numai sucul \u0219i s\u00e2ngele, dar chiar culoarea \u0219i aparen\u021ba veche a cet\u0103\u021bii. Nu mai exist\u0103 republic\u0103, nu senat, nu demnitate \u00een nici unul dintre noi.\u201d. \u0218i c\u00e2nd Tacit arunc\u0103 aceast\u0103 formul\u0103 lapidar\u0103: non mos non jus<\/em>, el provoac\u0103 un afev\u0103r esen\u021bial. Numai c\u0103 trebuie \u021binut seama c\u0103 moravurile \u0219i legile, departe de a depinde unele de celelalte, depind \u015fi unele \u0219i altele de soliditatea structurii statului; c\u00e2nd acesta este zguduit sau dep\u0103\u0219it, moravurile, ca \u0219i legile, merg \u00een deriv\u0103; \u0219i nimic nu le va opri disolu\u021bia. Nu se mai pot ameliora moravurile prin legi bune cum nu se pot ameliora legile prin bune moravuri. Moravurie \u0219i legile nu sunt solidare dec\u00e2t \u00eentruc\u00e2t ele sunt efectele aceleia\u0219i cauze de ordin mai general. Dac\u0103 Tacit, ca mai t\u00e2rziu Montequieu, vor g\u00e2ndi diferit, este pentru a fi p\u0103truns suficient mecanismul istoric al societ\u0103\u021bilor.<\/p>\n

Pe ruinele constitu\u021biei republicane se va edifica \u00een cur\u00e2nd o for\u021b\u0103 nou\u0103: \u201eideea monarhic\u0103, obscur\u0103 \u0219i acoperit\u0103 mai \u00eent\u00e2i, dar care, \u00een cursul unui secol de disensiuni civile, se va degaja gradual pentru a lua, cu clarul geniu al lui Cezar, forma unei concep\u021bii sistematice \u0219i un program concret (1).\u201d<\/p>\n

(1) Ibid.<\/em>, p. 192<\/p>\n

Miezul puterii monarhice a fost tribunatul, a\u0219a cum l-au \u00een\u021beles Grahii. Peste tribunat, s-a grefat puterea militar\u0103 \u0219i, din alian\u021ba lor, s-a n\u0103scut \u0219i va cre\u0219te regimul personal \u0219i principatul lui Cezar.<\/p>\n

Homo arat\u0103 foarte bine cum m\u0103rirea Romei prin cuceririle sale a f\u0103cut, pu\u021bin c\u00e2te pu\u021bin, s\u0103 sar\u0103 peste mecanismul s\u0103u constitu\u021bional. R\u0103zboaiele de cuceriri durau mai mult timp dec\u00e2t durata reglementar\u0103 a consulatului. De unde, sistemul de prorogare a consulatului \u0219i crearea de guvernatori ai provinciilor cucerite. Or, ace\u0219ti guvernatori de provincii exercitau puteri foarte \u00eentinse. Era atunci o etap\u0103 decisiv\u0103 pentru puterea personal\u0103. \u201ePentru a crea aceast\u0103 institu\u021bie a guvernatorilor provinciali a trebuit dat\u0103 o entors\u0103 vechiului principiu care cerea ca magistra\u021bii care administreaz\u0103 statul \u00een numele poporului s\u0103 aib\u0103 sediu la Roma. Or, extensiunea nem\u0103surat\u0103 a statului roman \u00eencepuse deja s\u0103 fac\u0103 s\u0103 se fisureze vechile cadre ale cet\u0103\u021bii tradi\u021bionale \u0219i se admisese ca magistra\u021bii, prefec\u021bii jure dicundo <\/em>s\u0103 poat\u0103 avea sediu \u00een provinciile \u00eendep\u0103rtate (1).\u201d<\/p>\n

Lungimea r\u0103zboaielor, complicarea lor tehnic\u0103, care f\u0103cea s\u0103 se prelungeasc\u0103 durata consulatului \u0219i \u00een acela\u0219i timp necesit\u0103\u021bile guvernelor de provincie, precum cea a unei armate permanente, din cauza prelungirii campaniei, au \u00eempins fatalmente spre guvernul monarhic. Cit\u0103m, \u00eentre altele, cazul lui Scipio Africanul, numit consul la douazeci \u0219i patru de ani, f\u0103r\u0103 a fi avut timp s\u0103 treac\u0103 prin magistraturi care singure d\u0103deau dreptul la consulat. \u00cens\u0103, cartaginezii se apropiau, victorio\u0219i peste tot, \u0219i to\u021bi oamenii califica\u021bi pentru consulat refuzau. Scipio \u00eenving\u0103tor, era natural ca el s\u0103 pretind\u0103 la roialitate, la imperium.<\/em> El d\u0103 astfel primul semn precursor, anticip\u00e2nd prima form\u0103 constitu\u021bional\u0103 pe care avea s-o ia guvernul republicii o sut\u0103 de ani mai t\u00e2rziu.<\/p>\n

\u201eLungi comandamente \u0219i armat\u0103 de meserie sunt cele dou\u0103 baze esen\u021biale pe care se va edifica dictatura militar\u0103 \u0219i corolarul s\u0103u logic, regimul personal (2).\u201d \u00centr-adev\u0103r, un general care comand\u0103 ani<\/p>\n

(1) HOMO, l’Italie primitive<\/em>, p.388.<\/p>\n

(2) Ibid.<\/em>, p. 127<\/p>\n

lungi o armat\u0103 de meserie \u2013 \u0219i prin acesta a reu\u0219it istoria roman\u0103 s\u0103 porneasc\u0103 cel de-al doilea r\u0103zboi punic \u2013 este o inova\u021bie cu totul contrar\u0103 spiritului constitu\u021biei romane. \u201eAceast\u0103 transformare presupune, spune Homo, ruptura leg\u0103turii str\u00e2nse care, \u00een regimul cet\u0103\u021bii, exista \u00eentre institu\u021bile civile \u0219i organiza\u021bia militar\u0103, raport logic at\u00e2ta vreme c\u00e2t armata conserv\u0103 caracterul unei armate na\u021bionale.<\/p>\n

Or, la Roma, \u0219efii armatei continu\u0103 s\u0103 fie de asemenea, ca \u00een trecut, \u0219efii, magistra\u021bii supremi ai cet\u0103\u021bii, consuli, proconsuli’. Armata de mercenari devine atunci un mijloc de despotism contra cet\u0103\u021bii; ea este gata s\u0103 se v\u00e2nd\u0103 trup \u0219i suflet celor ambi\u021bio\u0219i. \u00cen 107, Marius forjase instrumentul, armata de meserie. \u00cen 88 \u0219i 83-82, Sylla \u00eenva\u021b\u0103 metoda prin dou\u0103 lovituri de stat succesive\u201d.<\/p>\n

A urmat principatul lui Pompei; Roma n-avea de ales. Dac\u0103 constitu\u021bia nu mai era dec\u00e2t un cadavru, imperiul, n\u0103scut din cucerire, voia s\u0103 tr\u0103iasc\u0103. \u201eRegimul cet\u0103\u021bii antice, a\u0219a cum \u00eel concepuse \u0219i \u00eel practicase oligarhia celui de-al doilea secol, cu principiile sale demodate, cadrele sale str\u00e2mte \u0219i mijloacele sale administrative embrionare, nu \u0219tiuse s\u0103 opereze asupra lui \u00eensu\u0219i reformele indispensabile \u0219i s\u0103 realizeze o formul\u0103 constitu\u021bional\u0103 nou\u0103 mai larg\u0103, mai profund\u0103, cea a statului. Or, aceast\u0103 formul\u0103, doar regimul personal putea de acum \u00eenainte s\u0103 o furnizeze\u201d.<\/p>\n

Pompei a fost primul care s-o realizeze, dar el n-avea nici curajul nici for\u021ba de spirit pentru a o practica \u00een toat\u0103 \u00eentinderea sa; el a trebuit s\u0103 \u00eenceteze de a pretinde la acest rol de maestru \u0219i de \u0219ef unic, care va fi reluat dup\u0103 el de c\u0103tre Cezar. Ideea republican\u0103, cu constitu\u021ba str\u00e2mt\u0103 a cet\u0103\u021bii impunea \u00eenc\u0103 prea mult spiritului lui Pompei.<\/p>\n

Numai spiritul lui Cezar a \u00eempins curajul p\u00e2n\u0103 la a concepe \u00een plenitudinea sa constitu\u021bia pe care o cerea imperiul roman. \u00cen toate ac\u021biunile sale, el s-a debarasat de opozi\u021bia colegilor s\u0103i \u0219i a trecut peste piedicile pe care senatul le punea actelor sale. De asemenea ac\u021biunea sa politic\u0103 \u0219i mai ales militar\u0103 a fost de o eficacitate extraordinar\u0103. Pentru prima dat\u0103, puterea imperiului roman \u0219i formidabilele sale resurse erau m\u00e2nuite f\u0103r\u0103 obstacolele pe care le impunea o constitu\u021bie \u0219i institu\u021bii prea str\u00e2mte, create odinioar\u0103 \u0219i ajustate pe corpul redus al unei cet\u0103\u021bi. \u201eConstitu\u021bia pentru el este de acum \u00eenainte liter\u0103 moart\u0103\u201d.<\/p>\n

A fi liber de toate piedicile! Poate numai acestui fapt s\u0103 se datoreze miracolul de a vedea un avocat instruit, un politician demagog, \u0219ef al fac\u021biunii plebeene, devenind, dup\u0103 o practic\u0103 militar\u0103 de doar doi sau trei ani, cel mai mare general al timpului s\u0103u \u0219i unul din cei mai mari ai tuturor timpurilor. \u201eCezar nu vrea s\u0103 s\u0103 mai restaureze, ci s\u0103 fac\u0103 oper\u0103 de novator \u0219i s\u0103 dea statului roman arm\u0103tura constitu\u021bional\u0103 de acum necesar\u0103 dezvolt\u0103rii \u0219i chiar vie\u021bii sale\u201d. El avea o at\u00e2t de clar\u0103 con\u0219tiin\u021b\u0103 a necesit\u0103\u021bii operei sale \u00eenc\u00e2t, f\u0103r\u0103 el, \u00een cazul \u00een care ar fi disp\u0103rut, ar fi fost aneantizat\u0103, c\u0103, a\u0219a cum spunea el \u00eensu\u0219i: \u201eRepublica nu se vabucura de nicio odihn\u0103 \u0219i, sub o form\u0103 agravat\u0103 \u00eenc\u0103, va rec\u0103dea \u00een r\u0103zboaiele civile\u201d.<\/p>\n

\u201eRegalitatea, spune Homo, ap\u0103rea ca \u00eencoronarea necesar\u0103 regimului politic nou. Cezar luase ca ideal politic monarhia mondial\u0103 absolut\u0103 a lui Alexandru.\u201d Se pot rezuma toate aceste fapte spun\u00e2nd c\u0103 atunci c\u00e2nd Roma, gra\u021bie unui destin unic, cucerise lumea, a trebuit s\u0103 aleag\u0103 \u00eentre men\u021binerea institu\u021biilor sale tradi\u021bionale \u0219i conservarea imperiului s\u0103u. Roma nu se decisese la aceasta dec\u00e2t dup\u0103 un secol de r\u0103zboi civil \u0219i Cezar este cel care a ales \u00een locul ei \u0219i \u00een pofida ei. \u201ePentru prima oar\u0103, numai clarul geniu al lui Cezar va \u0219ti s\u0103 p\u0103trund\u0103 negurile viitorului \u0219i s\u0103 descopere \u00een regimul monarhic de tip elenistic rezultatul fatal al unei evolu\u021bii de trei secole (1).\u201d<\/p>\n

(1) Op. cit.<\/em>, p. 245<\/p>\n

Mi\u0219carea \u00eenceput\u0103 cu Scipio \u0219i Grahii, reluat\u0103 de Marius \u0219i Sylla, dus\u0103 foarte aproappe de sf\u00e2r\u0219it de Pompei, a fost des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103 magnific de Cezar. \u201eDisolu\u021bia regimului cet\u0103\u021bii care a \u00eenceput din al treilea secol \u00eenainte de I.H. A fost deci rezultatul unei duble evolu\u021bii: decaden\u021ba gradual\u0103 a institu\u021biilor politice na\u021bionale \u0219i dezvoltarea cresc\u00e2nd\u0103 a puterii militare.\u201d Maestrul cavaleriei, adjunctul dictatorului, precum \u0219i termenul de \u0219ase luni \u0219i anualitatea \u0219i colegialitatea \u00een consulat erau piedici constitu\u021bionale care sufocau via\u021ba imperiului. Abolirea lor \u0219i crearea guvernelor de provincii, care aveau deja toate caracterele monarhiei, au rezultat direct \u00een principatul lui Cezar.<\/p>\n

L. Homo vrea s\u0103 fac\u0103 o distinc\u021bie \u00eentre monarhia conceput\u0103 de Cezar \u0219i cea realizat\u0103 de August, pentru c\u0103, dup\u0103 el, prima a fost conceput\u0103 dup\u0103 model elenistic, \u00een timp ce a doua nu a rupt-o cu institu\u021biile republicane ci a \u00eencercat chiar s\u0103 le conserve. Dar cum August n-a conservat dec\u00e2t aparen\u021bele, diferen\u021ba dintre cele dou\u0103 metode este cu totul formal\u0103 \u0219i n-are nicio importan\u021b\u0103 real\u0103. Aparen\u021bele pe care August vrusese s\u0103 le menajeze se vor \u0219terge foarte repede \u0219i dura realitate va izbucni \u00een to\u021bi ochii sub Tiberiu deja \u0219i mai ales sub Nero. Toat\u0103 evolu\u021bia politic\u0103 \u0219i constitu\u021bional\u0103 care va urma dup\u0103 August va fi cu precizie pentru a duce la concep\u021bia monarhic\u0103 a lui Cezar.<\/p>\n

Schimbarea constitu\u021bional\u0103 operat\u0103 de Cezar cerea o reajustare a tuturor legilor \u0219i institu\u021biilor imperiului. Astfel, opera lui legislatoare a fost laborioas\u0103 \u0219i imens\u0103, chiar dac\u0103 nu a avut timp s-o termine. Mo\u0219tenitorul \u0219i succesorul lui, August, o va relua \u0219i \u00eencheia. Dar, \u00een acela\u0219i timp, August, cum o s\u0103 vedem mai amplu, s-a consacrat de asemenea reajust\u0103rii credin\u021belor religioase \u0219i amelior\u0103rii moravurilor, pentru a le pune \u00een armonie cu noua constitu\u021bie \u0219i a face viabil pentru c\u00e2teva secole imensul imperiu.<\/p>\n

Evident, c\u00e2nd osatura unei societ\u0103\u021bi, adic\u0103 atunci c\u00e2nd constitu\u021bia \u0219i institu\u021biile sale se descompun sau sunt zguduite de schimb\u0103ri ne\u00eencetate, toat\u0103 suprastructura ideologic\u0103 devine cl\u0103tin\u0103toare \u00eent\u00e2i, \u0219i se distruge dup\u0103 aceea. Moravurile se atenueaz\u0103 \u0219i p\u0103lesc, l\u0103s\u00e2nd loc liber unui egoism hedonist \u0219i s\u0103lbatic, adic\u0103 f\u0103r\u0103 limite \u0219i f\u0103r\u0103 fr\u00e2u. Limitele \u0219i fr\u00e2ul care sunt necesarmente credin\u021bele\/religiile se sparg, pentru c\u0103 credin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i se altereaz\u0103 \u0219i se n\u0103ruie \u00een scepticism absolut.<\/p>\n

Constitu\u021bia republican\u0103 \u0219i democratic\u0103 a Romei de dinaintea r\u0103zboaielor punice a fost deci nu efectul, ci cauza moravurilor severe, sobre \u0219i rigide.<\/p>\n

\u00centr-adev\u0103r, republica roman\u0103 de dinaintea r\u0103zboaielor punice a generat cu totul natural moravuri bune \u0219i virtute, pentru c\u0103 prada \u0219i prosperitatea, bog\u0103\u021bia erau \u00eemp\u0103r\u021bite \u00eentre nobili \u0219i popor, \u0219i acest simplu partaj reducea for\u021bamente pe ace\u0219tia la o juisan\u021b\u0103 mai moderat\u0103, mai pu\u021bin abuziv\u0103.<\/p>\n

Dac\u0103 Grahii ar fi triumfat, este cert c\u0103 democra\u021bia victorioas\u0103 ar fi fost un serios obstacol contra dec\u0103derii morale. C\u0103ci prosperitatea dob\u00e2ndit\u0103, fiind mai echitabil distribuit\u0103, a f\u0103cut inegalit\u0103\u021bile de avere mult mai pu\u021bin mari, tocmai prin aceasta, viciile \u0219i senzualitatea mai moderate.<\/p>\n

Tot a\u0219a, dac\u0103 democra\u021bia realizat\u0103 la Atena sub Pericle s-ar fi putut men\u021bine, este cert c\u0103 decaden\u021ba poporului grec n-ar fi survenit at\u00e2t de cur\u00e2nd. Dar aceste revolu\u021bii continue, care aduceau la putere at\u00e2\u021bia tirani, at\u00e2\u021bia demagogi, au gr\u0103bit declinul mai mult al aristocra\u021biei dec\u00e2t al poporului \u0219i au ajutat mult la disolu\u021bia grecilor. Sclavii care, foarte adesea, \u00eenlocuiau cet\u0103\u021benii disp\u0103ru\u021bi \u00een toate r\u0103zboaiele civile \u0219i str\u0103ine n-aveau resortul celei mai bune vie\u021bi morale; ba dimpotriv\u0103. Mai mult dec\u00e2t declinul poporului liber propriu-zis, sclavajul, pe care se sprijinea economia civiliza\u021biei antice, este cel care i-a accelerat c\u0103derea. Sclavajul are acest efect din nenorocire inevitabil c\u0103, prin el \u00eensu\u0219i, el corupe \u0219i sclavul \u0219i st\u0103p\u00e2nul; cu at\u00e2t mai mult, atunci c\u00e2nd sclavii aduceau cu ei germenii tuturor viciilor care domneau \u00een \u021bara lor de origine.<\/p>\n

Vom vedea c\u0103 toate circumstan\u021bele istorice p\u0103reau s\u0103 destineze Roma la aceea\u0219i soart\u0103 ca Grecia. S-ar putea spune c\u0103 Roma a fost miraculos salvat\u0103: acest miracol a fost de a fi avut un Cezar \u0219i un August, c\u00e2nd Grecia n-avea dec\u00e2t un Alcibiade.<\/p>\n

Dup\u0103 Mimmsen, opera lui Cezar a oprit Roma pe panta decaden\u021bei definitive. El merge chiar cu g\u00e2ndul c\u0103 ruina era consumat\u0103 \u0219i c\u0103 Cezar a trebuit veritabilmente s\u0103 reconstituie imperiul. \u201eEl avea de cl\u0103dit, scrie el, pe ruine, cu ruine (1).\u201d. Totul se d\u0103r\u00e2ma c\u00e2nd el a ap\u0103rut pe scen\u0103. Cu el, \u0219ef al partidului democratic, democra\u021bia e cea care revine la putere. \u201eEl a adoptat planul de organizare al lui Caius Grahus \u0219i ar\u0103ta ura cea mai amar\u0103 aristocra\u021biei \u0219i el a r\u0103mas democrat chiar fiind monarh (2)\u201d<\/p>\n

(1) Istoria roman\u0103<\/em>, t. VII, p. 169<\/p>\n

(2) T. VII, p.179<\/p>\n

\u201eMonarhia sa diferea at\u00e2t de pu\u021bin de democra\u021bie, \u00eenc\u00e2t aceasta nu-\u0219i atingea scopul dec\u00e2t prin mijlocul acestei monarhii (1)\u201d. \u201eTriumful lui Cezar este triumful poporului, prin el, contra aristocra\u021biei organizat\u0103 \u00een senat \u0219i de\u021bin\u0103toare a tuturor puterilor republicii. Dar Cezar, \u00een \u00eensu\u0219i triumful s\u0103u, s-a for\u021bat s\u0103 concilieze toate p\u0103r\u021bile. Semnifica\u021bia principatului lui Cezar este deci dubl\u0103: a fost \u00een acela\u0219i timp triumful democra\u021biei \u0219i institu\u021biei formei constitu\u021bionale centralizatoare care, singur\u0103, convenea Romei, devenit\u0103 capitala lumii. (2)\u201d<\/p>\n

La toate problemele esen\u021biale ale vie\u021bii romane, de care depindea soarta lumii antice, Cezar a adus solu\u021biile necesare. Legile, institu\u021biile, administra\u021bia provinciilor, legile imperiului, totul a fost profund renovat. Rolul s\u0103u a fost cu adev\u0103rat providen\u021bial. El a g\u0103sit o aglomera\u021bie de popoare \u0219i de provincii reunite, sau mai cur\u00e2ns juxtapuse. S-a str\u0103duit s-o fac\u0103 o sintez\u0103 vie, ceva comun unei na\u021biuni. El \u00eensu\u0219i avea sentimentul operei sale imense; el sim\u021bea c\u0103 a tr\u0103it via\u021ba \u00eentregii antichit\u0103\u021bi, care se redresa, prin el, la marginea abisului. \u201eDestul am tr\u0103it\u201d, spunea el \u00een ajunul mor\u021bii sale.<\/p>\n

Dup\u0103 Mommsen, care a scris paginile cele mai elogioase \u0219i mai elocvente asupra lui Cezar, acest om a fost cel mai reu\u0219it \u0219i cel mai complet exemplar pe care l-a dat vreodat\u0103 rasa oamenilor de la origini p\u00e2n\u0103 \u00een zlele noastre. El vorbe\u0219te cu venera\u021bia \u0219i pietatea cu care credincio\u0219ii ferven\u021bi le \u00eencearc\u0103 pentru Dumnezeu (3).<\/p>\n

(1) Ibid.<\/em>, p. 180<\/p>\n

(2)Homo recunoa\u0219te de asemenea c\u0103 puterea tribunitian\u0103 care este pima prerogativ\u0103 a \u00eemp\u0103ratului \u00eencarneaz\u0103 triumful democra\u021biei poporului \u00een persoana \u00eemp\u0103ratului care este \u0219eful s\u0103u, tot a\u0219a cum \u00eemp\u0103ratul \u00eencarneaz\u0103 puterea militar\u0103 (Op., cit<\/em>., p. 276)<\/p>\n

(3) \u201eCezar era omul perfect… Secretul naturii care, \u00een manifest\u0103rile sale cele mai des\u0103v\u00e2r\u0219ite, combin\u0103 regularitatea \u0219i individualitatea, trece orice expresie. Noi nu avem, adaug\u0103 el, dec\u00e2t s\u0103 invidiem soarta celor care au contemplat aceast\u0103 perfec\u021biune \u0219i s\u0103 ne facem o idee sl\u0103bit\u0103 prin lumina reflectat\u0103 care r\u0103m\u00e2ne \u00een operele create de aceast\u0103 mare natur\u0103\u201d (Op., cit.<\/em>, p. 169)<\/p>\n

\u00cen fapt, acest limbaj nu se poate sus\u021bine dec\u00e2t pentru omul enigmatic care se va na\u0219te la Betleem, la cincizeci de ani dup\u0103 moartea lui Cezar.<\/p>\n

De fapt, destinul Romei a fost deturnat de interven\u021bia lui Cezar. Democra\u021bia fiind restabilit\u0103 sub singura form\u0103 compatibil\u0103 cu timpurile, centralizarea indispensabil\u0103 a imperiului realizat\u0103, legile \u0219i institu\u021biile reformate cel pu\u021bin \u00een liniile lor mari; moravurile vor putea de acum s\u0103 se amelioreze.<\/p>\n

Cezar \u00eentemeiase; opera lui August va fi mai ales de a continua \u0219i a des\u0103v\u00e2r\u0219i. Triumviratul s\u0103u, campaniile sale, succesele sale, apoteozele sale vor pe cele ale lui Cezar, dar nu le vor egala. Departe de a avea privirile fixate pe viitor, August, \u00een ce prive\u0219te reforma moravurilor, este obsedat de trecut. El credea cu obstina\u021bie c\u0103 trebuia revenit la obiceiurile austere \u0219i simple ale str\u0103mo\u0219ilor. \u00cen aceasta, el a r\u0103mas la punctul de vedere al b\u0103tr\u00e2nului Cato. Reformele sale au fost concepute \u0219i formulate \u00een acest spirit reac\u021bionar \u0219i conservator. Este acela\u0219i spirit conservator al vechilor institu\u021bii republicane care-l vor imprima puterii sale: absolutist\u0103 \u00een realitate, el se va flata p\u00e2n\u0103 \u00een testamentul lui de a fi conservat intacte libert\u0103\u021bile republicane.<\/p>\n

Opera lui August nu a fost mai pu\u021bin complex\u0103 \u0219i laborioas\u0103. Misiunea pe care \u0219i-a dat-o era tripl\u0103: politic\u0103, moral\u0103 \u0219i religioas\u0103. Noi cunoa\u0219tem cum \u0219i cu ce succes s-a achitat el de misiunea politic\u0103. Organizarea imperiului este opera sa. Reac\u021bia contra debord\u0103rii moravurilor \u0219i contra scepticismului religios a fost mult mai pu\u021bin eficace. El a f\u0103cut ce-a putut mai bine pentru a revigora credin\u021ba \u00een zei. A restabilit vechile culte, a reparat templele \u0219i mormintele \u00een ruine \u0219i a cl\u0103dit altele noi, a onorat toate divinit\u0103\u021bile tradi\u021bionale; el \u00eensu\u0219i a dat exemplu. Zei noi au fost introdu\u0219i \u00een panteonul imperiului. Num\u0103rul preo\u021bilor a crescut, soarta li s-a ameliorat. \u0218i, chiar dac\u0103 se for\u021ba s\u0103 ridice moravurile, el a reformat, ceea ce era mai pu\u021bin dificil, caracterul moral al unor divinit\u0103\u021bi, purific\u00e2ndu-le de ceea ce putea \u00eencuraja senzualitatea cultelor tradi\u021bionale. A luat m\u0103suri severe contra ghicitorilor \u0219i magicienilor, a epurat oracolele \u0219i c\u0103r\u021bile sibiline. Dar mai ales via\u021ba de familie, \u00een particular cea a femeilor, a fost obiectul cel mai constant al aten\u021biei sale. Numeroasele legi contra celibatului \u0219i \u00een favoarea familiilor numeroase sunt bine cunoscute. Au fost hot\u0103r\u00e2te reglement\u0103ri pentru restr\u00e2ngerea \u00een limitele decen\u021bei a conduitei femeilor (1).<\/p>\n

Pentru perseverenta \u0219i meritoria, cum a fost tentativa lui August, ea a fost departe de a avea succesul pe care-l spera el. \u201eR\u0103ul era at\u00e2t de profuns, \u0219i universal, \u00eenc\u00e2t ace\u0219ti romani, care nu mai aveau for\u021b\u0103 pentru a-\u0219i proteja libertatea, au g\u0103sit-o pentru a-\u0219i ap\u0103ra viciile (2).\u201d<\/p>\n

    \n
  1. \u201eCinismul neru\u0219inat distrusese moravurile private. \u00cen multe case nu mai existau p\u0103rin\u021bi, nici copii, nici so\u021bii, ci creaturi umane uit\u00e2nd cele mai naturale din toate datoriile \u0219i alerg\u00e2nd dup\u0103 pl\u0103ceri \u00een desfr\u00e2u. Matroanele, spune el, num\u0103rau anii lor dup\u0103 so\u021bii lor, nu dup\u0103 consuli.\u201d (DURUY.)<\/li>\n
  2. DURUY, t. III, p. 778<\/li>\n<\/ol>\n

    Este adev\u0103rat c\u0103 legile sale \u0219i administra\u021bia sa au consolidat imperiul. Lunga domnie a lui August, rezonabil\u0103, ponderat\u0103, abil\u0103, ca \u0219i \u00eenceputurile domniei lui Tiberiu, au contribuit la \u00eent\u0103rirea noii constitu\u021bii, at\u00e2t de bine \u00eenc\u00e2t ea se va men\u021bine chiar \u0219i sub cezarii demen\u021bi, ca Nero \u0219i Caligula. Ace\u0219tia, totodat\u0103, nu au fost departe de a pune \u00een pericol echilibrul constitu\u021bional at\u00e2t de penibil dob\u00e2ndit; dar \u0219ansa a vrut ca o suit\u0103 de \u00eemp\u0103ra\u021bi lumina\u021bi le-a succedat, ca Traian sau Hadrian, care au fost destul de ferici\u021bi pentru a rec\u0103p\u0103ta terenul pierdut \u0219i a restabili splendoarea imperiului.<\/p>\n

    Cu toate acestea, moravurile genera\u021biilor eroice la care visa August nu aveau s\u0103 retr\u0103iasc\u0103. \u00cen aceast\u0103 privin\u021b\u0103, Gaston Boissier a v\u0103zut foarte bine, opera reformatoare a lui August a e\u0219uat. Decaden\u021ba moravurilor continu\u0103 dup\u0103 el a\u0219a cum o g\u0103sise. M\u0103car nu a progresat. Dar nu era p\u00e2n\u0103 la propria sa familie cineva care s\u0103 nu fi fost atins de corup\u021bie, \u0219i el \u00eensu\u0219i nu l\u0103sa s\u0103 se dezmint\u0103 principiile sale prin conduita sa.<\/p>\n

    \u0218i de ce a e\u0219uat \u00een intreprinderea lui?<\/p>\n

    Este pentru c\u0103 orice reform\u0103 a moravurilor trebuie s\u0103 fie ajutat\u0103 \u0219i completat\u0103 de o reform\u0103 religioas\u0103. Or, opera religioas\u0103 a lui August a fost nul\u0103. Nici reconstruc\u021bia templelor, nici restaurarea religiei oficiale a imperiului nu pot conta. Dar, sceptic \u0219i ra\u021bionalist cum era el, putea face mai bine? \u00cen spiritul s\u0103u, nu se agita dec\u00e2t un amestec incoerent de stoicisme \u0219i de epicureisme, care nu-i interzicea s\u0103 se lase adorat el \u00eensu\u0219i ca o divinitate \u0219i chiar s\u0103 \u00eencurajeze aceast\u0103 idolatrie, poate cea mai antipatic\u0103 \u0219i mai profanatoare dintre toate. Reformele lui August nu puteau reu\u0219i mai bine ca reac\u021bia lui Cato: \u0219i el, f\u0103r\u0103 a se \u00eendoi, trebuia s\u0103 se mire c\u0103 doi auguri puteau s\u0103 se priveasc\u0103 f\u0103r\u0103 a r\u00e2de.<\/p>\n

    Nimic nu tr\u0103deaz\u0103 mai bine scepticismul \u0219i usc\u0103ciunea acestui om dec\u00e2t cuvintele pe care le adreseaz\u0103 prietenilor s\u0103i pe patul de moarte: \u201eG\u0103si\u021bi c\u0103 am jucat destul de bine aceast\u0103 fars\u0103 a vie\u021bii? Dac\u0103 voi sunte\u021bi mul\u021bumi\u021bi, aplauda\u021bi\u201d. Cuv\u00e2ntul era just: o fars\u0103. P\u00e2n\u0103 \u0219i \u00een testamentul s\u0103u, n-avea el ipocrizia s\u0103 pretind\u0103 c\u0103 niciodat\u0103 n-a avut, \u00een republic\u0103, o putere mai mare dec\u00e2t colegii s\u0103i? Fars\u0103 de asemenea, acest rol de divinitate imperial\u0103 pe care el \u00eel l\u0103sa s\u0103 i se atribui.<\/p>\n

    Ce contrast cu Cezar care, dup\u0103 cel mai mare triumf al s\u0103u, a g\u0103sit de cuviin\u021b\u0103 a se umili, urc\u00e2nd \u00een genunchi ruta pietroas\u0103 a Capitoliului. Este pentru c\u0103 \u0219i Cezar putea foarte bine s\u0103 fie un sceptic, un ra\u021bionalist: \u201eExista, spune Mommsen, \u00een ra\u021bionalismul lui Cezar un punct unde el se limita cu misticismul… (1). Aceast\u0103 umilire voluntar\u0103 a lui Cezar nu este ea un vag \u0219i \u00eendep\u0103rtat ecou care<\/p>\n

    (1) T. VII, p. 163<\/p>\n

    aminte\u0219te umilirea omului de pe cruce?\u201d Oric\u00e2t a fost, din toate punctele de vedere, contrastul dintre via\u021ba \u0219i destinul lui Iisus \u0219i cea a lui Cezar, exist\u0103 \u00eentre cele dou\u0103 vie\u021bi un paralelism uimitor. Ace\u0219ti doi oameni au murit deopotriv\u0103 asasina\u021bi pentru a fi salvat, am\u00e2ndoi, pe c\u0103i diferite, civiliza\u021bia antic\u0103 greco-roman\u0103. \u0218i dac\u0103 teza pe care o sus\u021bin c\u00e2te unii se justific\u0103 adic\u0103 un Iisus istoric n-a existat niciodat\u0103, poate c\u0103 atunci toat\u0103 legenda cre\u0219tin\u0103 n-a fost, la origine, dec\u00e2t transfigurarea hiperbolic\u0103 a asasinatului lui Cezar. Ar fi aici o ipotez\u0103 demn\u0103 de Mommsen \u0219i care ar traduce bine venera\u021bia sa religioas\u0103 pentru persoana lui Cezar.<\/p>\n

    Tot ce se poate spune, este c\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 fi readus austeritatea vechilor romani, reformele lui August au reu\u0219it s\u0103 conserve un minimum de moralitate, care va face s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 imperiul mai mult de un secol. El a oprit dezastrul pe care moartea prematur\u0103 a lui Cezar o declan\u0219ase. Cu scepticismul s\u0103u \u0219i cu credin\u021ba sa profanatoare \u00een propria divinitate, este chiar surprinz\u0103tor c\u0103 el a putut face ceea ce a f\u0103cut. At\u00e2t prin e\u0219ecul s\u0103u c\u00e2t \u0219i prin reu\u0219ita sa, opera sa ne este o lec\u021bie \u00een situa\u021bia pe care Europa civilizat\u0103 o dezbate ast\u0103zi \u0219i care, cum se va vedea mai clar ulterior, prezint\u0103 o analogie frapant\u0103 cu epoca lui Cezar \u0219i a lui August.<\/p>\n

    Traducere din limba franceza\u00a0 de George Anca<\/em><\/p>\n

    \n

    ~ VA URMA ~<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

      CAPITOLUL III DE LA CETATE LA IMPERIU \u00a0 Dar dezbaterea ridicat\u0103 de teza lui Montesquieu este susceptibil\u0103 de o [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-17804","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17804","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17804"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17804\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17809,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17804\/revisions\/17809"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17804"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17804"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17804"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}