{"id":17818,"date":"2014-03-13T11:20:11","date_gmt":"2014-03-13T11:20:11","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=17818"},"modified":"2014-03-13T12:35:48","modified_gmt":"2014-03-13T12:35:48","slug":"d-draghicescu-noua-cetate-a-lui-dumnezeu-partea-i-cap-4-6-traducere-din-limba-franceza-de-george-anca","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2014\/03\/13\/d-draghicescu-noua-cetate-a-lui-dumnezeu-partea-i-cap-4-6-traducere-din-limba-franceza-de-george-anca\/","title":{"rendered":"D. Dr\u0103ghicescu: Noua Cetate a lui Dumnezeu, partea I, cap.4-6 \/ Traducere din limba francez\u0103 de George Anca"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

CAPITOLUL IV<\/p>\n

EVOLU\u021aIA RELIGIOAS\u0102 \u0218I MORAL\u0102 A ROMEI<\/strong><\/p>\n

Am v\u0103zut cum religia \u0219i moravurile s-au alterat. S\u0103 vedem acum dac\u0103 ele se pot ameliora. Dac\u0103 civiliza\u021bia greco-roman\u0103 s-a expus riscului de a se pr\u0103bu\u0219i, la sf\u00e2r\u0219itul republicii, a fost sub influen\u021ba imediat\u0103 a disolu\u021biei morale, consecin\u021b\u0103 ea \u00eens\u0103\u0219i totodat\u0103 a scepticismului \u015fi a acumul\u0103rii de vaste bog\u0103\u021bii. Cauzele mai indirecte \u0219i mai determinante au fost m\u0103rirea excep\u021bional\u0103 a republicii, c\u0103 vechile legi \u0219i institu\u021bii nu mai puteau st\u0103p\u00e2ni. Cu imperiul, cu triumful poporului asupra aristocra\u021biei, cu noile legi \u0219i institu\u021bii, decaden\u021ba moravurilor a fost suspendat\u0103 pentru un timp. Dar, pentru ca aceste cauze indirecte s\u0103 poat\u0103 exersa, pentru ca aceste reforme s\u0103 devin\u0103 eficace, trebuia, cu toat\u0103 necesitatea, o reform\u0103 intelectual\u0103 \u0219i religioas\u0103, o credin\u021b\u0103 nou\u0103: c\u0103ci, dac\u0103 scepticismul este opera disolu\u021biei \u0219i a mor\u021bii, credin\u021ba este via\u021ba \u0219i opera vie\u021bii. Dar credin\u021ba nu se decreteaz\u0103. Este cauza foarte instructiv\u0103 pentru noi a e\u0219ecului reformelor lui August. Care a fost cauza pu\u021binului lor suces?<\/p>\n

\u00cen acela\u0219i timp c\u00e2nd decaden\u021ba moral\u0103 a imperiului persista, se preg\u0103teau \u00een profunzimile vie\u021bii sale germenii regener\u0103rii sale, comandamentele unei noi credin\u021be. Aceasta nu va veni din Roma, ci din afar\u0103, unde se recrutau de acum nu numai senatul \u0219i masa principal\u0103 a poporului Romei, dar \u0219i \u00eemp\u0103ra\u021bii: ea va veni din provincii. Vechea nobilime aproape disp\u0103ruse \u00een r\u0103zboaiele civile \u0219i sub domniile s\u00e2ngeroase ale lui Tiberiu \u0219i Nero \u201eO sut\u0103 optzeci de ani dup\u0103 Actium, spune Dudury, provinciile invadaser\u0103 totul, chiar puterea suprem\u0103, \u0219i niciun roman de origine nu mai intra ca st\u0103p\u00e2n \u00een palatul Iuliilor \u0219i Claudilor.\u201dNoua nobilime, mai spune el, \u201eavea moravuri mai bune, idei mai juste, \u0219i ea umplea, la Roma, la Senat, la pretorie, la armat\u0103, toat\u0103 \u00eenalta administra\u021bie (1). \u201d<\/p>\n

(1) DURUY, V, p. 529<\/p>\n

Aceast\u0103 nobilime nou\u0103, ca de altfel \u0219i poporul, el \u00eensu\u0219i \u00een mare parte re\u00eennoit, aducea cu ea credin\u021be religioase,mereu politeiste dar diferite de cele pe care literatura \u0219i filosofia le compromiseser\u0103. Ele vor fi germenele de reac\u021bie religioas\u0103 \u0219i moral\u0103 care, pentru un timp, vor slava imperiul. Ad\u0103ug\u0103m c\u0103 averile nem\u0103surate disp\u0103ruser\u0103 cu posesorii lor, sau le cheltuiser\u0103 \u00een manier\u0103 de a se ruina, moral \u0219i fizic, ei \u00een\u0219i\u0219i, prin desfr\u00e2urile lor. Ele c\u0103zuser\u0103 \u00een m\u00e2inile celor care \u00ee\u0219i procuraser\u0103, prin munc\u0103 \u0219i comer\u021b, satisfc\u021bia instinctelor lor. Aceast\u0103 diviziune a averilor facilita ridicarea moral\u0103 a imperiului: c\u0103ci ele nu mai permiteau satisfacerea apetiturilor dereglate. Cu ameliorarea moravurilor, se observ\u0103, de asemenea, o ameliorare intelectual\u0103, o diminuare a scepticismului \u0219i a materialismului plat al hedoni\u0219tilor de alt\u0103 dat\u0103.<\/p>\n

Cum s-a produs aceast\u0103 reac\u021bie? Care au fost cauzele efective \u0219i care le-a fost punctul de plecare? S-a vrut a se vedea \u00een filosofie, mai ales la adep\u021bii \u0219colii stoice, germenele de ridicare a moravurilor \u0219i re\u00eennoire a credin\u021bei. Dar stoicii erau, dac\u0103 nu atei, politei\u0219ti, \u00een orice caz ra\u021bionali\u0219ti. Filosofia lor, ca toat\u0103 filosofia, conducea fatalmente la o pluralitate de sisteme \u0219i, ca urmare, la \u00eendoial\u0103 care ucide \u0219i care, \u00een niciun caz, nu vivific\u0103. Or, ceea ce trebuia imperiului era credin\u021ba, care \u00eensufle\u021be\u0219te, \u0219i stoicismul este incompatibil cu credin\u021ba. Dac\u0103 el a cunoascut \u0219i apredicat unele idei morale superioare, ele nu erau inerente doctrinei sale filosofice, erau mai degrab\u0103 un element accidental, cules din platonism, din care el se flata c\u0103 descinde. Asemenea precepte se g\u0103sesc chiar \u0219i la epicurieni, a c\u0103ror doctrin\u0103 era consacrarea senzualismului \u0219i a materialismului cele mai caracteristice.<\/p>\n

Veritabilul factor de regenerare a Imperiului \u0219i a civiliza\u021biei antice trebuia s\u0103 fie doar credin\u021ba real\u0103, fervent\u0103, profund\u0103, a acestor timpuri, credin\u021ba cre\u0219tin\u0103. Ea aducea lumii antice izvorul de via\u021b\u0103, \u0219i-i aducea speran\u021ba unei vie\u021bi reale dup\u0103 moarte, \u00een acela\u0219i timp cu ideea de unitate divin\u0103, cu – drept corolar – fraternitatea oamenilor, justi\u021bia \u0219i caritatea. Aceste tr\u0103s\u0103turi esen\u021biale ale noii credin\u021be r\u0103spundeau de un fason adecvat – \u0219i ca s\u0103 zicem a\u0219a- ideal, exigen\u021belor sufletului uman din aceste timpuri, a\u0219a cum fusese determinat\u0103 de circumstan\u021bele istorice \u0219i sociale ale imperiului. Civiliza\u021bia greco-roman\u0103 agonizant\u0103 distilase, \u00een anume sort, automat, elixirul vie\u021bii care trebuia salvat\u0103 \u0219i chiar de a salva via\u021ba imperiului pe moarte \u00eenc\u0103 dou\u0103 sau trei secole, p\u00e2n\u0103 ce va pieri de o moarte violent\u0103 sub loviturile barbarilor. Din punctul de vedere care ne-a condus la examenul experien\u021bei religioase a antichit\u0103\u021bii, este de cel mai \u00eenalt interes \u0219i instructiv a vedea acum cum s-a format noua credin\u021b\u0103, regeneratoare a moralei \u0219i a moravurilor, \u0219i cum a contribuit ea la salvarea antichit\u0103\u021bii \u0219i la regenerarea umanit\u0103\u021bii decadente; cum, \u00een fine, \u00een mijlocul politeismului \u00een descompunere, a ap\u0103rut cre\u0219tinismul monoteist \u0219i cum a triumfat.<\/p>\n

La drept vorbind, politeismul devenise incompatibil cu imperiul. Sau politeismul trebuia s\u0103 ucid\u0103 imperiul \u2013 \u0219i n-a fost departe -, sau imperiul trebuia s\u0103 ucid\u0103 politeismul, \u0219i a reu\u0219it, gra\u021bie cre\u0219tinilor: Cum umanitatea reunit\u0103 \u00een sineza vivant\u0103 a imperiului avea via\u021b\u0103 dur\u0103 \u2013 umanitatea nu putea s\u0103 moar\u0103 \u2013 rezultatul final a fost c\u0103 imperiul a ucis politeismul \u0219i \u00eendoiala. Din pofunzimile sale organice, noua credin\u021b\u0103, credin\u021ba cre\u0219tin\u0103 a ap\u0103rut \u0219i l-a salvat. Or, cre\u0219tinismul este monoteismul sub o form\u0103 adaptat\u0103 civiliza\u021biei greco-romane. S\u0103 fi foat posibil ca umanitatea, \u00een fine concentrat\u0103 \u00eentr-un tot organic \u0219i centralizat, a fi continuat s\u0103 adore divinit\u0103\u021bi nenum\u0103rate? Umanitatea \u00eentregii umanit\u0103\u021bi antice, realizat\u0103 \u00een fine printr-un astfel de sacrificiu de vie\u021bi, de cet\u0103\u021bi, de popoare, \u00een urma unei lungi serii de r\u0103zboaie, era ea compatibil\u0103 cu politeismul, care era tocmai religia cet\u0103\u021bilor izolate,independente \u0219i ostile?<\/p>\n

Pe m\u0103sur\u0103 ce se constituia, imperiul aspira la monoteism. Monarhia universal\u0103 a Cezarilor nu putea adora dec\u00e2t o divinitate unic\u0103 \u0219i suveran\u0103. Universalismul s\u0103u era o contradic\u021bie profund\u0103 a cultelor politeiste. Monarhia absolut\u0103 a lui August trebuia, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, s\u0103 se ipostazieze \u00eentr-o monarhie absolut\u0103 celest\u0103, \u0219i aici este secretul monoteismului cre\u0219tin. Lumea antic\u0103 alterase unitatea \u0219i aceasta explic\u0103 opera lui Alexandru \u0219i a romanilor. Este \u0219i pentru c\u0103 cei mai mari g\u00e2nditori concepeau ideea monoteist\u0103 a unui Dumnezeu suprem. Platon \u0219i Anaxagoras, \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103, anticipau asupra lui Alexandru, care a fost discipolul discipolului lui Platon. De asemenea aceste aspira\u021bii la monoteism au fost recunoscute mai \u00eent\u00e2i \u00een vagile indica\u021bii ale filosofiei lui Platon \u0219i ale stoicilor. Critica ra\u021bionalist\u0103 era ca o toxin\u0103 pe care umanitatea politeist\u0103 o secreta \u00een el pentru a dizolva vechile culte \u0219i vechii zei.<\/p>\n

Pentru oricine examineaz\u0103 cu aten\u021bie istoria roman\u0103, este imposibil s\u0103 nu-\u0219i dea seama c\u0103 politeismul a fost zguduit la Roma de la primele cuceriri ale republicii. Pe m\u0103sur\u0103 ce republica se \u00eentindea, politeismul dec\u0103dea. Con\u0219tiin\u021ba roman\u0103 nu putea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00eentemni\u021bat\u0103 \u00eentr-o religie str\u00e2mt\u0103 a cet\u0103\u021bii; ea era \u00eensetat\u0103 de o religie mai \u00eenalt\u0103, mai larg\u0103. Dar nu era coapt\u0103 \u00eenc\u0103 pentru monoteism, c\u0103ci republica avea \u00eenc\u0103 \u00eenaintea ei o carier\u0103 lung\u0103 de cuceriri \u00eenainte de a ajunge la imperiu, monoteismul nu putea \u00eenc\u0103 s\u0103 apar\u0103 la Roma. \u00cen acest interregn, singura atitudine logic\u0103 a con\u0219tiin\u021bei romane, era ateismul, scepticismul. A explica scepticismul roman prin contagiunea filosofiei grece\u0219ti, ea \u00eens\u0103\u0219i sceptic\u0103, \u00eenseamn\u0103 a nu explica nimic: Roma n-ar fi contractat aceast\u0103 stare de suflet dac\u0103 propria sa situa\u021bie istoric\u0103 \u0219i social\u0103 nu i-ar fi impus sau nu i l-ar fi f\u0103cut susceptibil. \u0218i de altminteri ar r\u0103m\u00e2ne de explicat pentru ce \u00eel aveau grecii \u00een\u0219i\u0219i \u0219i de unde \u00eel \u00eemprumutaser\u0103? Ceea ce arat\u0103 istoria este c\u0103 Grecia evenise ea \u00eens\u0103\u0219i atee, de c\u00e2nd via\u021ba greceasc\u0103, cu Atena, a dep\u0103\u0219it etapa cet\u0103\u021bii pentru a trece la cea a confedera\u021biei. La origine, politeismul grec era un sort de sincretism. Elenii, prin numeroasele colonii pe care le-au fondat \u00een toate p\u0103r\u021bile p\u00e2n\u0103 la Marsilia, p\u00e2n\u0103-n Asia \u015fi \u00een Africa, au intrat \u00een contact direct cu toate marile imperii ale lumii antice. Marea a fost totdeauna pentru ei ruta care merge singur\u0103 \u0219i faciliteaz\u0103 comunica\u021biile popoarelor, precum ast\u0103zi calea ferat\u0103. Prin comer\u021b, s-a stabilit \u00eentre Grecia \u0219i str\u0103ini ca o dubl\u0103 mi\u0219care de endosmoz\u0103 \u0219i exosmoz\u0103. Or, zeii \u00ee\u0219i urmeaz\u0103 de obicei adoratorii. Dvinit\u0103\u021bile diferitelor popoare str\u0103ine s-au introdus astfel, cu timpul, \u00een cet\u0103\u021bile grece\u0219ti. Ele au fost adoptate, naturalizate \u0219i, pu\u021bin c\u00e2te pu\u021bin, Olimpul s-a populat cu o numeroas\u0103 vegeta\u021bie divin\u0103. Vastele cuceriri ale lui Alexandru care, \u0219i el, personal, a adoptat \u0219i a adorat zeii popoarelor \u00eenvinse, au accentuat \u00eenc\u0103 acest sincretism. Dar \u00een acela\u0219i timp, prin aceste cuceriri, grecii au f\u0103cut cuno\u0219tin\u021b\u0103 cu monoteismul persan \u0219i israelit \u015fi de aceea monoteismul abstract \u0219i vag al lui Zenon \u0219i al stoicilor va fi de asemenea ecoul aceluia, care, \u00een rest, fusese deja schi\u021bat cu Xenofan mai \u00eent\u00e2i, apoi cu Platon. Avem deci \u00een lumea greac\u0103, cel pu\u021bin pe culmile g\u00e2ndirii, forma religioas\u0103 suprem\u0103 care trebuia s\u0103 \u00eenlocuiasc\u0103 panteismul, \u0219i, \u00een popor, un duium de divinit\u0103\u021bi contradictorii. Scepticismul ra\u021bionalist care va duce la ateism n-a fost dec\u00e2t lumina vie pe care monoteismul a proiectat-o asupra zeilor cet\u0103\u021bii, lumin\u0103 care \u00eei dizolva \u0219i trebuia s\u0103-i spulbere \u00een neantul ireligiunii antice.<\/p>\n

Dar niciodat\u0103 acest ra\u021bionalism sceptic, cu germeni de monoteism, n-ar fi trecut \u00een con\u0219tiin\u021ba roman\u0103 cu g\u00e2ndirea lui Zenon \u0219i a stoicilor, dac\u0103 nu s-ar fi acordat profund cu ea. C\u00e2nd Cicero, Scipio Africanul \u0219i, mai t\u00e2rziu, Seneca au adopta-o, este pentru c\u0103 r\u0103spundea presentimentelor \u0219i c\u0103ut\u0103rilor lor nelini\u0219tite. Crizele, adesea atroce, care sf\u00e2\u0219iau via\u021ba romanilor, sunt datorate acestui conflict \u00eentre tendin\u021ba care \u00eempungea fatal spre imperiu \u0219i institu\u021biile at\u00e2t politice c\u00e2t \u0219i religioase ale cet\u0103\u021bii.<\/p>\n

Pentru a \u00een\u021belege bine mecanismul istorico-social care explic\u0103 evolu\u021bia religioas\u0103 a antichit\u0103\u021bii, trbuie s\u0103 amintim \u00een tr\u0103s\u0103turile mari ale lor, sensul \u0219i forma obi\u0219nuit\u0103 a evolu\u021biei societ\u0103\u021bilor umane.<\/p>\n

Pe acest subiect, trebuie spus din nou c\u0103, dac\u0103 un adev\u0103r constant \u0219i de ordin universal se poate degaja de toat\u0103 literatura sociologic\u0103 modern\u0103, acesta este procesul social natural de integrare, de extensie a statelor, pe care l-am definit deja. Privind de aproape, acest prim principiu al sociologiei este ceea ce sunt axiomele pentru geometria euclidian\u0103 \u0219i principiul gravita\u021biei pentru mecanica cereasc\u0103. Gumplovicz \u00eel compar\u0103 \u0219i \u00eel asimileaz\u0103, de fapt, principiului newtonian \u0219i legii biologice descoperite de Darwin. S-ar putea compara \u0219i cu legea biologic\u0103 a lui Virchov.<\/p>\n

\u00cen fapt, c\u00e2nd se \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 din privire istoria universal\u0103, peste tot se descoper\u0103 acest principiu. Toate peripe\u021biile mai mult sau mai pu\u021bin dramatice ale istoriei: cuceriri, r\u0103zboaie de cucerire \u0219i de liberare, p\u0103trunderea violent\u0103 prin arme, sau pacific\u0103 pentru comer\u021b,, sau religioas\u0103, sau simplu intelectual\u0103, toat\u0103 imensa oper\u0103 laborioas\u0103 a istoriei are ca scop unificarea, \u00eentr-un ansamblu mai mult sau mai pu\u021bin efemer, mereu mai mult\u0103 umanitate posibil. S-ar spune c\u0103 umanitatea este ca un vast corp vivant, care ar fi fost \u00eembuc\u0103t\u0103\u021bit odinioar\u0103 \u2013 nu se \u0219tie c\u00e2nd \u0219i cum \u2013 \u0219i care, de atunci, \u00een memoria umanit\u0103\u021bii, aceste zdren\u021be se for\u021beaz\u0103, prin toate mijloacele s\u0103 se reuneasc\u0103 pentru a reconstitui corpul, ansamblul vivant \u0219i ideal al umanit\u0103\u021bii vivante. Examina\u021bi activitatea umanit\u0103\u021bii a\u0219a cum o \u00eenregistreaz\u0103 istoria universal\u0103: este o constant\u0103 aspira\u021bie la unitatea care o anim\u0103, o voin\u021b\u0103 de unificare care se tr\u0103deaz\u0103 la fiecare pas, direct sau indirect, \u00een toate detaliile, ca \u0219i \u00een marile evenimente ale istoriei. Sau \u00eenc\u0103, s-ar putea compara cu o vast\u0103 p\u00e2nz\u0103 de Penelopa, perpetuu desf\u0103cut\u0103 \u0219i ref\u0103cut\u0103. Aceasta, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, nu pentru a da \u00eenapoi termenul, dar s-ar spune c\u0103 ea nu e mul\u021bumit\u0103 de reu\u0219ta \u021bes\u0103turii sale. Aceast\u0103 tendin\u021b\u0103 a unific\u0103rii are atotputernicia unui fatum \u0219i alura unei providen\u021be, \u0219i ea reglementeaz\u0103 umanitatea ca voin\u021b\u0103 esen\u021bial\u0103, dac\u0103 nu unic\u0103, a unei divinit\u0103\u021bi implacabile.<\/p>\n

La aceast\u0103 oper\u0103 de unificare, popoarele antice \u0219i moderne au participat. La fiecare \u00eenfr\u00e2ngere, la fiecare insucces, misiunea este reluat\u0103; ea trece de la o cetate la alta, de la o na\u021biune la alta, de la un imperiu la altul.<\/p>\n

\u00cen Asia \u0219i \u00een Africa, imperiile din Ninive \u0219i din Babilon, ale mezilor \u0219i per\u0219ilor, al lui Alexandru \u0219i al Egiptului sunt tot at\u00e2tea tentative ratate. \u00cen evul mediu, opera lui Carol cel Mare, apoi efortul lui Ludovic XIV, cel al lui Napoleon I, \u00een zilele noastre \u00een fine ambi\u021biile Germaniei, tot at\u00e2tea aspira\u021bii nefericite pentru a constitui umanitatea \u00eentr-un vast corp organic.<\/p>\n

Dar nicio tentativ\u0103 n-a reu\u0219it c\u00e2t a Romei, niciuna nu a ajuns at\u00e2t de aproape de scop \u0219i nu s-a prelungit at\u00e2t de mult timp. Ea a cuprins \u00een limitele imperiului s\u0103u toat\u0103 umanitatea antic\u0103, aceea care era \u00een raza sa de ac\u021biune, \u0219i care, aproape singura, avea atunci o valoare; ceea ce excudea ea, abia merita s\u0103 fie ocupat: \u00cen toate aceste v\u00e2rtejuri de ocean uman, ale c\u0103ror valuri se fac \u0219i se desfac, dac\u0103 se prive\u0219te bine, se ajunge la degajarea unei orient\u0103ri, foarte fluctuant\u0103 mai \u00eent\u00e2i, dar care se contureaz\u0103 din ce \u00een ce. Umanitatea a \u00eenceput prin a se constitui \u00een cet\u0103\u021bi; odat\u0103 consolidate, cet\u0103\u021bile au tendin\u021ba de a se agrega, fie pacific, fie violent, prin comer\u021b sau prin r\u0103zboaie. Agregatele tind s\u0103 se constituie \u00een regate sau \u00een imperii, \u0219i imperiile \u00een na\u021biuni, c\u00e2nd aceste regate sau imperii sunt de o \u00eentindere mijlocie. Imperiul roman tindea s\u0103 devin\u0103 o na\u021biune c\u00e2nd barbarii l-au distrus. Mai t\u00e2rziu, cele ale lui Carol cel Mare \u0219i Carol Quintul, cel al lui Napoleon vor fi foarte efenere, \u0219i poate de asemenea prea \u00eentinse. Imperiile \u0219i regatele de mai mic\u0103 extensiune sunt, \u00een timpurile moderne, constituite \u00een na\u021biuni. \u0218i, \u00een zilele noastre, na\u021biunile sunt exact echivalentul cet\u0103\u021bilor antice.<\/p>\n

\u00cen rezumat, cetatea \u0219i na\u021biunea sunt formele sociale cele mai definite \u0219i, p\u00e2n\u0103 \u00een prezent, cele mai stabile care au produs umanitatea. Or, formele de activitate umane sunt foarte diferite \u00een s\u00e2nul unuia sau altuia dintre cele dou\u0103 sorturi de organisme sociale.<\/p>\n

\u0218tiin\u021ba social\u0103 contemporan\u0103 a putut stabili, din acest punct de vedere, c\u00e2teva principii destul de sigure \u0219i verificate \u0219i care ne pot fi materie \u00een discu\u021bie. De o manier\u0103 general\u0103, este admis c\u0103 toate genurile de activitate uman\u0103 iau o amploare mai mare sau mai mic\u0103 \u0219i o form\u0103 particular\u0103, dup\u0103 cum aceast\u0103 activitate se dezvolt\u0103 \u00een mijlocul unei cet\u0103\u021bi, al unui imperiu sau al unei na\u021biuni.<\/p>\n

Acest lucru este foarte sensibil pentru via\u021ba economic\u0103 \u0219i via\u021ba juridic\u0103. Economi\u0219tii germani disting \u00een evolu\u021bia economic\u0103 a umanit\u0103\u021bii trei faze caracteristice: Stadtwirtschaft<\/em>, Nationalwirtschchaft<\/em>, (sau Staatwirtscaft<\/em>) \u0219i Weltwirschaft<\/em>: economie a cet\u0103\u021bii, economie na\u021bional\u0103 \u0219i economie mondial\u0103. Procesul de produc\u021bie \u0219i de schimb, forma de proprietate \u0219i raporturile economice ale oamenilor se schim\u0103 \u00een \u00eentregime, doar dac\u0103 via\u021ba economic\u0103 se opre\u0219te la prima etap\u0103, adic\u0103 \u00een cadrul Stadtwirtschaft<\/em>, sau trece \u00een cele dou\u0103 alte etape a Nationalwirtschchaft <\/em>sau a Weltwirschaft. <\/em>Aceast\u0103 evolu\u021bie este foarte clar formulat\u0103 pentru lumea modern\u0103 \u0219i pentru evul mediu \u0219i un pic mai pu\u021bin net pentru antichitate. Totu\u0219i, \u00een aceste linii generale, evolu\u021bia economic\u0103 a lumii greco-romane a urmat acela\u0219i curs \u00een acelea\u0219i cadre.<\/p>\n

Ne este suficient aici s\u0103 indic\u0103m acest proces al vie\u021bii economice; se va vedea c\u0103 el proiecteaz\u0103 o lumin\u0103 pre\u021bioas\u0103 \u015fi asupra evolu\u0163iei religioase. La fel, pentru evolu\u021bia juridic\u0103 a societ\u0103\u021bilor. Cum aceast\u0103 form\u0103 a vie\u021bii sociale a fost mai bine studiat\u0103 se istorici, s-a putut stabili de mult timp c\u0103 legile se schimb\u0103 cu formele de societate.<\/p>\n

Ar fi \u00een afara acestei discu\u021bii a insista mai mult asupra evolu\u021biei juridice \u0219i politice a vie\u021bii romane. Ceea ce am spus este de ajuns pentru a ar\u0103ta c\u0103 evolu\u021bia religioas\u0103 a trebuit s\u0103 treac\u0103 prin acelea\u0219i faze. Se va pune poate \u00eentrebarea de ce aceast\u0103 evolu\u021bie religioas\u0103 pe care o vom trasa aici, pentru prima oar\u0103 probabil, nu a fost observat\u0103 sau degajat\u0103 mai devreme? Este pentru c\u0103 materia se preteaz\u0103 mult mai pu\u021bin facil. Caracterul vie\u021bii religioase este permanen\u021ba. Ea pare inconciliabil\u0103 cu provizoriul \u0219i tranzitoriul. Principiile sale, dogmele sale vor s\u0103 fie, precum cele ale \u0219tiin\u021belor, universale \u0219i eterne. \u201eReligia roman\u0103 \u00eens\u0103\u0219i se flata bucuroas\u0103 de a fi imobil\u0103 \u0219i etern\u0103 ca st\u00e2nca de pe Capitoliu pe care era a\u0219ezat principalul ei sanctuar (1).\u201d<\/p>\n

(1) BOISSIER, Religia roman\u0103<\/em>, t. I, p. 37.<\/p>\n

Cu toate acestea, \u00een capitolul precedent, am v\u0103zut c\u0103 zeii, ca \u0219i credin\u021bele \u0219i practicile religioase, sunt la fel de tranzitorii precum legile, moravurile \u0219i formele politice. S\u0103 l\u0103s\u0103m, la acest subiect, cuv\u00e2ntul lui Gaston Boissier: \u201eEste totu\u0219i cert c\u0103 de la vremea regilor p\u00e2n\u0103 la cea a \u00eemp\u0103ra\u021bilor, ea (relgia) a suferit aletr\u0103ri numeroase \u0219i profunde (1).\u201d Noi am spus deja destul pentru a ar\u0103ta cum s-a alterat religia roman\u0103, cum zeii au pierdut, cu prestigiul lor, fidelii lor, cum templele s-au vidat, au \u00eenceput s\u0103 cad\u0103 \u00een ruine \u0219i credin\u021ba \u00een indiferen\u0103 mai \u00eent\u00e2i, \u00een scepticism mai apoi. Nu vom mai reveni dec\u00e2t pentru a vedea mai de aproape c\u0103 aceste altera\u021bii \u0219i progresul scepticismului coincide cu extensiunea cet\u0103\u021bii romane prin cuceririle republice \u0219i c\u0103 ele sunt determinate cu totul natural.<\/p>\n

De fapt, Boissier afirm\u0103 c\u0103 politeismul \u0219i prima alterare a religiei sunt de dat\u0103 \u00eendep\u0103rtat\u0103, \u00eencep\u00e2nd prin \u201efuziunea zeilor Romei cu cei ai Greciei \u0219i c\u00e2nd cele dou\u0103 religii se confund\u0103 at\u00e2t de bine \u00eenc\u00e2t ne este imposibil, ast\u0103zi, s\u0103 le separ\u0103m\u201d. Este adev\u0103rat c\u0103 nimic nu a fost schimbat \u00een aparen\u021b\u0103 \u00een vechiul formalism roman, dar, adaug\u0103 Boissier, \u201edac\u0103 exteriorul acestei antice religii r\u0103m\u0103sese aceea\u0219i, mitologia greac\u0103, p\u0103trunz\u00e2nd-o, o \u00eennoise\u201d. Remarc\u0103m c\u0103 aceast\u0103 p\u0103trundere a celor dou\u0103 religii se face exact \u00een ocazia intr\u0103rii romanilor \u00een sudul peninsulei, sau Marea Grecie. \u201eTotu\u0219i, de la epoca lui Tarquinus, se adorau trei divinit\u0103\u021bi \u00eempreun\u0103 la Capitoliu: Jupiter, Junona \u0219i Minerva \u0219i noi \u0219tim c\u0103 acest num\u0103r a crescut dup\u0103 aceea (2)\u201d. Incredulitatea a crescut \u0219i a<\/p>\n

(1) Ibid<\/em>.<\/p>\n

(2) BOISSIER, Religion romaine<\/em>, t. I, p.369.<\/p>\n

continuat, \u00een acela\u0219i timp \u00een care cuceririle extindeau teritoriul roman.<\/p>\n

Or, dac\u0103 nobilimea, a c\u0103rei religie, ca totdeauna, garanta domina\u021bia asupra poporului, avea interes s\u0103 p\u0103streze credin\u021ba intact\u0103, pe de alt\u0103 parte, plebeii nu aveau niciun interes s\u0103-i r\u0103m\u00e2n\u0103 foarte ata\u0219a\u021bi. Astfel, scrie Gaston Boissier, dup\u0103 Tit Liviu, de la cel de-al doilea r\u0103zboi punic \u201ede fiecare dat\u0103 c\u00e2nd plebeii se \u00eenfuriau, religia se sim\u021bea r\u0103u de triumful lor. Consulii populari ie\u0219eau totdeauna vinova\u021bi de vreo gre\u0219eal\u0103 fa\u021b\u0103 de ea; ei nu ascult\u0103 avertismentele zeilor, omit sacrificii sau isp\u0103\u0219iri necesare (1).\u201d C\u00e2nd Plaut pune zeii \u00een scen\u0103 pentru a-i face ridicoli \u0219i c\u00e2nd poetul Enius intreprinde nu numai s\u0103 glumeasc\u0103 pe seama zeilor, dar s\u0103 rezoneze scepticismul s\u0103u, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 deja societatea roman\u0103 a ajuns la o stare de indiferen\u021b\u0103 complet\u0103 \u00een toate clasele sale. Altfel, nu se vede cum ar fi putut ace\u0219ti poe\u021bi s\u0103 aib\u0103 cititori \u0219i s\u0103 culeag\u0103 aplauzele tuturor. Dar s\u0103 nu uit\u0103m, de asemenea, c\u0103 \u00een acest moment, republica roman\u0103 \u00ee\u0219i \u00eentinsese frontierele asupra \u00eentregului teritoriu al Italiei \u0219i dincolo, \u00een aproape tot bazinul Mediteranei.<\/p>\n

\u0218i iat\u0103 unde ajunsese \u00een epoca celui de-al treilea r\u0103zboi punic. \u00cen materie religioas\u0103, trebuie distins \u00eentre omul public \u0219i omul privat. Unul datoreaz\u0103 respect zeilor republicii; cel\u0103lalt este absolut liber \u00een credin\u021bele sale, adic\u0103 indiferent sau sceptic. \u201eAcest sort de divor\u021b \u00eentre sentimentele vie\u021bii publice \u0219i cele ale vie\u021bii private nu \u0219oca pe nimeni \u0219i nu se g\u0103sea nicio ipocrizie… Aceast\u0103 autorizare acordat\u0103 pentru a fi incredul \u00een particular, cu condi\u021bia de a crede \u00een public, punea toat\u0103 lumea la largul s\u0103u (2).\u201d Era deja atitudinea lui Scipio Africanul \u0219i a \u00eentregii npbilimi romane care \u00eel \u00eenconjura. Am v\u0103zut ce g\u00e2ndea despre zei prietenul s\u0103u Polibiu. Se \u00een\u021belege u\u0219or c\u0103, dac\u0103 a\u0219a era credin\u021ba nobilimii, c\u0103reia zeii \u00eei garantaser\u0103 privilegiile, credin\u021ba poporului, fa\u021b\u0103 de care aceia\u0219i zei erau nedrep\u021bi, se deturna cu totul, pentru a cobor\u00ee \u00een ritualismul cel mai supersti\u021bios, \u00een practicile magiei \u0219i divina\u021biei cele mai joase. Scepticismul f\u0103cuse at\u00e2ta progres \u00eenc\u00e2t imoralitatea, care \u00eei era consecin\u021b\u0103, devenea periculoas\u0103 pentru via\u021ba oamenilor \u0219i pentru interesul cet\u0103\u021bii. \u201eCei ce fac figur\u0103 monden\u0103 se livreaz\u0103 la toat\u0103 lumea; ei nu se ocup\u0103 dec\u00e2t de pl\u0103cerile \u0219i de afacerile lor. Ei se dau drept epicurieni… \u0219i sunt asta \u00een cel mai grosier sens, ca acest Pison pe care Cicero nume\u0219te un filosof ie\u0219it din cocina porcilor\u201d. \u201e\u00cen aceast\u0103 parte, adic\u0103 spre aceast\u0103 preocupare exclusiv\u0103 pentru lucruri materiale \u0219i aceast\u0103 indiferen\u021b\u0103 absolut\u0103 fa\u021b\u0103 de interesele religioase, se \u00eendreapt\u0103 aceast\u0103 societate elegant\u0103… S-ar putea deci prevedea c\u0103 \u00eentr-o zi sau alta, aceste ceremonii, care nu mai intereseaz\u0103 pe nimeni vor fi cu totul abandonate \u0219i religia oficial\u0103, care vrusese doar s\u0103 salveze, era inevitabil condamnat\u0103 s\u0103 piar\u0103. Deja decaden\u021ba era sensibil\u0103: templele c\u0103deau \u00een ruin\u0103, bunurile zeilor erau jefuite, nu se ezita a pune m\u00e2na pe lemne sfin\u021bite \u0219i a-\u0219i m\u0103ri domeniile… \u00cen aceast\u0103 stare de sl\u0103biciune \u0219i apropiat\u0103 ruin\u0103 o va g\u0103si imperiul (1).\u201d<\/p>\n

(1)GASTON BOISSIER, op cit., passim.<\/em><\/p>\n

S-a \u00eencercat, \u00eentr-adev\u0103r, s\u0103 se reac\u021bioneze. \u201e\u0218coala lui Aelius Stilo \u0219i ilustrul s\u0103u discipol Varro \u0219i-au dat aceast\u0103 misiune \u0219i au procedat teoretic. Ei au reu\u0219it s\u0103 stabileasc\u0103 o teologie politeist\u0103, dar ei \u00een\u0219i\u0219i erau ra\u021bionali. Sicipio Africanul \u0219i Polibiu g\u00e2ndeau de asemenea c\u0103 trebuie o religie pentru popor. Multe culte \u0219i practici religioase au fost restabilite. Dar ce autoritate poate avea o religie predicat\u0103 \u00eentr-un desen interesat de indiferen\u021bi? Era fatal ca opera lor s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een van\u201d. \u201eAce\u0219ti ap\u0103r\u0103tori ai cultului oficial, se \u00een\u021belege, nu puteau cere altora mai mult dec\u00e2t de la ei \u00een\u0219i\u0219i.\u201d C\u0103ci astfel era caracterul comun al tuturor tentativelor: \u201eEle erau mai pu\u021bin opera devo\u021bilor dec\u00e2ta a politicilor \u0219i au fost f\u0103cute \u00een interesul statului mai degrab\u0103 dect \u00een cel al religiei.\u201d \u201eNou\u0103 ni se pare ast\u0103zi, conclude just Boissier, c\u0103 pentru a reanima credin\u021ba la ceilal\u021bi, trebuie mai \u00eent\u00e2i s\u0103 o ai \u00eensu\u021bi.\u201d<\/p>\n

Or, era exact ceea ce era imposibil: zeii cet\u0103\u021bii romane nu puteau fi aceia\u0219i cu cei ai republicii prodigios m\u0103rite. Era zadarnic a \u00eencerca s\u0103 fie adu\u0219i \u00eentr-o lume \u00een care nu se mai potriveau. S\u0103 fi fost ele sincere \u0219i perseverente, toate aceste tentative de reac\u021bie religioas\u0103 n-ar fi fost mai pu\u021bin e\u0219uate.<\/p>\n

Coinciden\u021ba \u00eentre istoria politic\u0103 a Romei \u0219i evolu\u021bia ei religioas\u0103 este foarte constant\u0103 pentru a ezita a se stabili un raport cauzal \u00eentre cele dou\u0103 sorturi de evenimente. S\u0103 privim, totu\u0219i, \u00eenc\u0103 mai de aproape, \u00een scopul de a degaja net aceast\u0103 coresponden\u021b\u0103 \u0219i pentru a o face mai bine, cum extensia prin cuceriri, trebuia s\u0103 ruineze vechile credin\u021be \u0219i vechile culte, precum \u0219i moravurile.<\/p>\n

Politeismul este rezultatul direct, din punct de vedere religios, al ceea ce noi am numit procesul unificator al istoriei. Este prima consecin\u021b\u0103 a extensiunii republicii romane. Punctul de plecare al evolu\u021biei a fost, istoria o m\u0103rturise\u0219te, divinitatea cet\u0103\u021bii. Fiecare cetate sau trib \u2013 c\u0103ci cetatea nu este dec\u00e2t tribul stabilit \u2013 fiecare provincie sau localitate de renume, poseda zeul s\u0103u particular \u0219i unic: simpl\u0103 reprezentare sau, mai bine, ipostaz\u0103 a cet\u0103\u021bii pe care el o proteja (1). \u0218i<\/p>\n

(1) HATZFELD, Hist. De la <\/em>Gr\u00e8ce<\/span><\/em> antique<\/em>, p.75<\/p>\n

aceste religii primitive vor fi pentru filosofie un obstacol foarte serios atunci c\u00e2nd ea va ajunge la ideea de divinitate unic\u0103 \u0219i va vrea s\u0103 r\u0103sp\u00e2ndeasc\u0103 aceast\u0103 idee \u00een popor. \u201eTrebuia dezr\u0103d\u0103cinat\u0103 aceast\u0103 opinie c\u0103 fiecare \u021bar\u0103 are dumnezeul ei particular, care o protejeaz\u0103 \u0219i care e f\u0103cut pentru ea.(1.)\u201d<\/p>\n

La \u00eenceput, umanitatea, \u00eempr\u0103\u0219tiat\u0103 \u00een cet\u0103\u021bi mai mult sau mai pu\u021bin \u00eenchise unele fa\u021b\u0103 de celelalte, nu cuno\u0219tea dec\u00e2t un sort de monoteism primitiv. \u00cen acest stadiu, via\u021ba economic\u0103 luase forma numit\u0103: Hauswirtschaft<\/em>, \u0219i legile erau de o simplicitate patriarhal\u0103. Nu se poate spune c\u00e2t timp a putut tr\u0103i umanitatea \u00een aceast\u0103 stare de \u00eempr\u0103\u0219tiere. Este probabil c\u0103 aceast\u0103 situa\u021bie n-a durat mult timp. Chiar a fost aceast\u0103 izolare vreodat\u0103 at\u00e2t de absolut\u0103 \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu fi existat nicio comunicare \u00eentre grupurile sociale? Ne putem \u00eendoi. Cel pu\u021bin, la origine, istoria ne prezint\u0103 umanitatea distribuit\u0103 \u00eentr-un foarte mare num\u0103r de cet\u0103\u021bi, relativ izolate unele de altele.<\/p>\n

\u201eVechiul cuv\u00e2nt de cetate<\/em> care se bucura de at\u00e2ta credit la popoarele antice desemnase p\u00e2n\u0103 atunci grupuri de oameni de aceea\u0219i origine, vorbind aceea\u0219i limb\u0103, str\u00e2ng\u00e2ndu-se \u00eentre acelea\u0219i ziduri \u0219i privind ca str\u0103in, adic\u0103 du\u0219man, pe oricine care tr\u0103ia \u00een afara frontierelor lor (2).\u201d<\/p>\n

Opera marilor invazii, formarea marilor imperii asiatice au fost primele tentative, mai mult sau mai pu\u021bin reu\u0219ite \u015fi continuu reluate, de a ie\u0219i din aceast\u0103 form\u0103 de via\u021b\u0103 prea str\u00e2mt\u0103. Marii cuceritori asiatici, cu formidabilele lor armate au avut ca misiune s\u0103 distrug\u0103 desp\u0103r\u021biturile \u0219i zidurile care separau cet\u0103\u021bile \u0219i le \u00eenchideau \u00een ele \u00eensele. Ei au deschis cu for\u021ba aceste alveole de umanitate; au ras desp\u0103r\u021biturile, au nivelat zidurile \u0219i au p\u0103truns; au luat adesea prizioneri con\u021binutul \u2013 popoare \u0219i zei, \u0219i au realizat un curent de via\u021b\u0103 comun\u0103 \u00eentre toate cet\u0103\u021bile, curent de via\u021b\u0103 care trebuia s\u0103 se \u00eembog\u0103\u021beasc\u0103 de la bog\u0103\u021bia moral\u0103 \u0219i material\u0103 a tuturor. A\u0219a a fost opera cet\u0103\u021bilor Ninive \u0219i Babilon, a lui Cyrus ca \u0219i a faraonilor. Aici este tr\u0103s\u0103tura general\u0103 \u0219i caracteristic\u0103 a istoriei acestor vaste imperii, care se formau, se deformau \u0219i se reformau, acum aici, acum dincolo, \u00een Asia \u0219i \u00een Africa. Marile popoare ale Asiei \u0219i ale Africii au avut fiecare r\u00e2ndul lor pentru a \u00eendeplini aceast\u0103 misiune unificatoare \u0219i centralizatoare. La fiecare declin, desp\u0103r\u021biturile \u0219i cet\u0103\u021bile se redresau \u0219i opera de unificare era reluat\u0103 \u0219i condus\u0103 mai departe de alte m\u00e2ini. C\u00e2nd Babilonul declina, Cyrus era gata s\u0103-i ia succesiunea. C\u00e2nd per\u0219ii sl\u0103besc, lumea greac\u0103 va produce pe Alexandru al Macedoniei. Pe cioburile vastului imperiu creat de Alexandru, trebuia cur\u00e2nd s\u0103 apar\u0103 legiunile romane, pentru a urma opera sa de unificare. Aceast\u0103 tendin\u021b\u0103 c\u0103tre unitate social\u0103 prin r\u0103zboi \u0219i cucerire izbucne\u0219te \u00een toat\u0103 istoria antic\u0103.<\/p>\n

Care putea fi sortul de divinit\u0103\u021bi ale cet\u0103\u021bii \u00een acest vast proces de unificare istorico-social\u0103 a umanit\u0103\u021bii?<\/p>\n

Se poate r\u0103spunde la aceast\u0103 \u00eentrebare, de o manier\u0103 abstract\u0103, printr-o simpl\u0103 deduc\u021bie a priori. <\/em>Este clar c\u0103 via\u021ba religioas\u0103 a acestor aglomera\u021bii unificate a trebuit s\u0103 treac\u0103 prin trei faze. C\u00e2nd con\u021binutul material \u0219i moral al cet\u0103\u021bilor a fost centralizat \u00eentr-un singur curent de via\u021b\u0103 comun\u0103 \u0219i universal\u0103, omul s-a g\u0103sit \u00een fa\u021ba unei mul\u021bimi de divinit\u0103\u021bi venite din diferite p\u0103r\u021bi, al\u0103turi de zeul particular \u0219i unic, pe care-l cunoscuse \u00eenainte. Inevitabil, monoteismul primitiv \u0219i local a cedat locul politeismului, care nu a fost de altfel dec\u00e2t un sincretism religios. Politeismul este, la greci, nu o stare primitiv\u0103 a religiei lor ci rezultatul unei lungi elabor\u0103ri (1)<\/p>\n

(1) HATZFELD, op. cit., <\/em>p. 74<\/p>\n

Or, politeismul este o faz\u0103 instabil\u0103 a religiei. Nu mai mult dec\u00e2t oamenii, zeii nu sunt lipsi\u021bi de instinctul domina\u021biei; ei au tendin\u021ba de a se substiuti unii altora, sau cel pu\u021bin a se ierarhiza. Politeismul este un sistem republican introdus \u00een Olimp, sau este mai cur\u00e2nd un compromis \u00een genul triumviratului. Or, acest sistem nu se poate men\u021bine \u00een cer, cum nu s-a men\u021binut nici la Roma. \u00cen vastele forma\u021biuni sociale ale imperiilor antice, numeroase divinit\u0103\u021bi care s-au concentrat \u00een ele, vr\u00e2nd-nevr\u00e2nd, au avut de luptat \u00eentre ele pentru preponderen\u021b\u0103. Ele au putut s\u0103 se denigreze sau s\u0103 se calomnieze, prin intermediul preo\u021bilor lor plini de zel; s-au putut sf\u00e2\u0219ia \u0219i compromite reciproc, pierz\u00e2ndu-\u0219i prestigiul, f\u0103r\u0103 ca vreuna din ele, care va fi acum Marduk, la Babilon, acum Asur, la Ninive, sau Amon sau Osiris \u0219i, mai t\u00e2rziu, Serapis, \u00een Egipt, sau \u00een sf\u00e2r\u0219it Zeus, Minerva sau Apollo, la Atena, \u0219i la Roma Jupiter. Gaston Boissier caut\u0103 s\u0103 atenueze violen\u021ba acestor lupte. \u00cens\u0103 trebuie s\u0103 le recunoasc\u0103, pentru c\u0103 Juvenal le-a descris amplu. \u201eSe poate afirma, spune Boissier c\u0103, dac\u0103 aceste lupte au existat, ele n-au fost nici frecvente nici grave. Pe scurt, principiul unirii \u0219i antantei, care este fondul politeismului, \u00eel domina. … Inscrip\u021biile ne arat\u0103, de exemplu, c\u0103 servitorii lui Serapis serveau \u0219i pe Bellone; Uneori, preotesele lui Isis erau \u00een acela\u0219i timp \u0219i ale Cibelei \u0219i o dat\u0103 vedem chiar c\u0103 se ridic\u0103 un templu comun celor dou\u0103 zei\u021be. Practicile prin care unul din aceste culte ajungea s\u0103 trezeasc\u0103 pietatea public\u0103 erau imitate de celelalte, f\u0103r\u0103 ca aceast\u0103 imita\u021bie s\u0103 nasc\u0103 gelozie \u00eentre ele. Aceste \u00eemprumuturi mutuale, contra c\u0103rora n-a reclamat nimeni atunci, au f\u0103cut aceste culte s\u0103 fie asem\u0103n\u0103toare (1).\u201d<\/p>\n

(1) Religion romaine<\/em>, t. I, pp. 382-386.<\/p>\n

Inscrip\u021biile pe care le men\u021bioneaz\u0103 Boissier confirm\u0103 net ipoteza noastr\u0103. Aceste divinit\u0103\u021bi puteau fi reunite ca \u0219i culturile lor, pentru c\u0103 adesea ele se asem\u0103nau, fiind poate, originar, dou\u0103 ipostaze ale aceluia\u0219i zeu; dac\u0103 el luase forme diferite este pentru c\u0103 fusese adoptat de cet\u0103\u021bi diferite. Dar dac\u0103 cele dou\u0103 ipostaze s-ar fi \u00eent\u00e2lnit \u00een s\u00e2nul aceleia\u0219i cet\u0103\u021bi, asem\u0103narea ar fi reap\u0103rut. Or, acelea\u0219i fuziuni puteau s\u0103 se produc\u0103 atunci c\u00e2nd divinit\u0103\u021bile \u00ee\u0219i \u00eemprumutau cultul, pe calea imita\u021biei, sau doar preo\u021bii. Imita\u021bia cultelor \u0219i confuzia preo\u021bilor au putut deci, cu timpul, s\u0103 duc\u0103 la un veritabil sincretism al c\u0103rui termen logic trebuia s\u0103 fie monoteismul.<\/p>\n

Astfel, politeismul nu este dec\u00e2t o etap\u0103. Nu poate rezista. Nu se poate crede, sincer \u0219i profund, \u00een mai multe divinit\u0103\u021bi, a\u0219a cum nici un stat nu are \u00een acela\u0219i timp \u0219i f\u0103r\u0103 r\u0103zboi civil mai mul\u021bi \u0219efi. Se poate avea mai mul\u021bi, dar prin rota\u021bie, precum consulii la Roma. Prin urmare, politeismul este ca o republic\u0103 cereasc\u0103 sf\u00e2\u0219iat\u0103 de r\u0103zboaie civile. La Atena, Zeus pare a avea preponderen\u021ba, a\u0219a cum \u00eens\u0103\u0219i aceast\u0103 cetate a avut-o un timp asupra celorlalte cet\u0103\u021bi grece\u0219ti. La Roma, Jupiter avea o situa\u021bie mai bun\u0103 \u00een v\u00e2rful ierarhiei divine; era \u00eens\u0103\u0219i situa\u021bia Romei republicane, \u00een raport cu provinciile cucerite, dar necentralizate \u00eenc\u0103, a\u0219a cum vor fi sub imperiu. Dar aceast\u0103 republic\u0103 cereasc\u0103 nu poate dura; ea tinde inevitabil spre un compromis ca triumviratul care, el \u00eensu\u0219i, nu este dec\u00e2t o etap\u0103 c\u0103tre monarhie. Politeismul este deci esen\u021bialmente o stare de criz\u0103: la fel ca statul Greciei c\u00e2nd cet\u0103\u021bile luptau pentru hegemonie, sau Roma, \u00een timpul r\u0103zboaielor civile. Se ajunge fatalmente la indiferen\u021b\u0103 mai \u00eent\u00e2i, apoi la scepticism \u0219i la incredulitate, coresponden\u021b\u0103 exact\u0103 a decaden\u021bei cet\u0103\u021bilor grece\u0219ti \u0219i a disolu\u021biei lor \u00een abisul cuceririi romane.<\/p>\n

Politeismul nu dureaz\u0103 \u0219i nu poate dura dec\u00e2t at\u00e2ta timp c\u00e2t nicio divinitate n-a c\u00e2\u0219tigat \u0219i afirmat victoria sa asupra altora. Evolueaz\u0103 deci ca politica roman\u0103 \u00een timpul r\u0103zboaielor civile. Cele dou\u0103 triumvirate \u0219i monarhia trebuia s\u0103 \u00eencheie r\u0103zboaiele civile, c\u0103ci, altfel, era ruina Romei \u0219i a grandorii sale \u0219i aceste r\u0103zboaie erau cu at\u00e2t mai dezastruoase cu c\u00e2t se apropiau de sf\u00e2r\u0219it. Tot a\u0219a, scepticismul va fi cu at\u00e2t mai radical cu c\u00e2t se va apropia de sf\u00e2r\u0219itul sau. Aceast\u0103 faz\u0103 religioas\u0103 este cu totul negativ\u0103. Ea este absolut vid\u0103 moral. Dar vidul nu mai este posibil \u00een lumea moral\u0103 ca \u00een lumea fizic\u0103. De asemenea, \u00een locul credin\u021bei \u00een zeii cet\u0103\u021bilor, avem acum un sort de religie na\u021bional\u0103, credin\u021ba Patriei. Clasele cultivate, la Roma ca odinioar\u0103 \u00een Grecia care au \u00eencetat s\u0103 adore zeii altfel dec\u00e2t din oportunism politic, concepeau cultul Patriei \u0219i cultivau artele \u0219i filosofia ca succedanee ale cultului zeilor (1). C\u00e2t despre clasele s\u0103race \u0219i ignorante, \u00een aceast\u0103 faz\u0103,<\/p>\n

(1) Dup\u0103 Hatzfeld, \u201earta greac\u0103 este, \u00een al cincilea secol, fondat\u0103 pe religie. Dar \u00eens\u0103\u0219i aceast\u0103 religie are ca suport sentimentul na\u021bional \u0219i, mai des \u00eenc\u0103, sentimentul municipal. Pentru s\u0103rb\u0103torile cet\u0103\u021bii munceau poe\u021bii tragici \u0219i comici. \u0218i acelea\u0219i ra\u021biuni care exalteaz\u0103 la Atena patriotismul local favorizeaz\u0103 \u00eenflorirea unei arte splendide.\u201d (Op.cit.,<\/em>p. 205).<\/p>\n

religia lor este o confuzie inextricabil\u0103. Un rest de credin\u021b\u0103 \u00een vechile divinit\u0103\u021bi subzist\u0103, dar \u00eengropat \u00eentr-un haos de supersti\u021bii \u0219i practici vulgare, un vag sentiment al Patriei, \u00een care se amestecau pl\u0103cerile circului, luptele gladiatorilor.<\/p>\n

Dar cultul patriei \u00eensu\u0219i nu poate satisface mult timp consecin\u021bele pu\u021bin profunde. \u00cen cele din urm\u0103, acest scepticism seac\u0103 sufletele; spiritul este epuizat de at\u00e2tea discu\u021bii \u0219i negocieri. El ajunge la aceast\u0103 lini\u0219te, la aceast\u0103 imobilitate, care se exprim\u0103 \u00een filosofia lui Pyron. El se va ab\u021bine de a afirma \u0219i a nega \u0219i, dup\u0103 ce fusese \u00een starea extrem\u0103 de osteneal\u0103 \u0219i iner\u021bie \u00een care se g\u0103sea Cratyl, spiritul este, \u00een aceast\u0103 stare, copt pentru o nou\u0103 credin\u021b\u0103. El se va precipita indiferent asupra celei mai grosiere supersti\u021bii sau asupra celui mai abstract monoteism. Este ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat la Roma: \u00een timp ce toate religiile se dedau unor lupte exterminatoare, cre\u0219tinismul triumfa.<\/p>\n

\u00cen ce manier\u0103? Iat\u0103 cum explic\u0103 Duruy: \u201edumnezeul stoicilor, sub influen\u021ba iudaismului, va deveni dumnezeul personal, increat, etern, care a produs totul \u0219i guverneaz\u0103 crea\u021bia prin verbul s\u0103u, precum Cezar guverneaz\u0103 imperiul prin \u00een\u021belepciunea sa. Un singur dumnezeu, un singur prin\u021b, cele dou\u0103 credin\u021be se atrag (1).\u201d<\/p>\n

(1) DURUY, op. cit., <\/em>p.763.<\/p>\n

*<\/p>\n

* *<\/p>\n

Din aceast\u0103 excursie \u00een filosofia religioas\u0103 \u0219i istoric\u0103 a antichit\u0103\u021bii, noi putem conchide c\u0103 evolu\u021bia religioas\u0103 consist\u0103 \u00een trecerea credin\u021bei prin patru faze \u0219i c\u0103 succesiunea acestor faze constituie legea evolu\u021biei religioase. Punctul de plecare al evolu\u0163iei religioase este un monoteism primitiv, care este religia corespunz\u00e2nd cet\u0103\u021bii ca element istoric primordial, cetatea mai mult sau mai pu\u021bin \u00eenchis\u0103 \u00een ea \u00eens\u0103\u0219i. Acest monoteism ajunge la politeism atunci c\u00e2nd istoria dep\u0103\u0219e\u0219te faza cet\u0103\u021bilor \u00eenchise \u0219i d\u0103 o fuziune de cet\u0103\u021bi \u00een confedera\u021bii vaste sau \u00een imperii. At\u00e2ta timp c\u00e2t imperiile nu sunt centralizate, politeismul se transform\u0103 \u00een scepticism ateu \u0219i credin\u021ba \u00een zei este \u00eenlocuit\u0103 de un sort de succedaneu, precum credin\u021ba \u00een Patrie, cultul \u0219tiin\u021belor, al artelor. C\u00e2nd imperiile reu\u0219esc s\u0103 dureze, s\u0103 se organizeze prin centralizarea provinciilor \u0219i a cet\u0103\u021bilor, scepticismul ajunge inevitabil la un politeism conceput pe un plan superior \u0219i este forma limit\u0103 absolut\u0103 a religiei. <\/em>Ordinea logic\u0103 \u0219i cronologic\u0103 a \u00eentregii evolu\u021bii religioase este deci aceasta: 1 monoteismul cet\u0103\u021bii; 2 politeism; 3 scepticism-patriotism; politeism universalist. Bine\u00een\u021beles, aceste diferite faze pot subzista una l\u00e2ng\u0103 alta, fie \u00een acelea\u0219i sfere sociale, fie, mai adesea \u00eenc\u0103, \u00een straturi sociale diferite. Dar este suficient ca uneori una, alteori alta s\u0103 domine \u00een via\u021ba religioas\u0103 a popoarelor, pentru ca s\u0103 fie autorizat\u0103 s\u0103 \u021bin\u0103 succesiunea lor drept caracteristic\u0103.<\/p>\n

S\u0103 \u00eencerc\u0103m acum s\u0103 recapitul\u0103m aceast\u0103 analiz\u0103 istorico-religioas\u0103 \u00een rezultatele sale esen\u021biale.<\/p>\n

Politeismul este religia fazei sociale a cet\u0103\u021bilor f\u0103r\u0103 a se fi putut des\u0103v\u00e2r\u0219i \u00eentr-un imperiu universal: este starea lumii antice \u00eenainte de imperiul lui August.<\/p>\n

Cultul Patriei, produs hibrid al sentimentului religios \u0219i al \u00eendoielii filosofice, caracterizeaz\u0103 interregnul religios care urmeaz\u0103 disolu\u021biei cet\u0103\u021bilor \u0219i preced\u0103 formarea imperiului universal.<\/p>\n

S-ar putea enun\u021ba aceast\u0103 constatare sub forma unei legi: De fiecare dat\u0103 c\u00e2nd o etap\u0103 social\u0103 este dep\u0103\u0219it\u0103 \u0219i c\u00e2nd se porne\u0219te c\u0103tre o nou\u0103 faz\u0103, se produce, din punct de vedere religios o disolu\u021bie a credin\u021belor care ajunge la \u00eendoial\u0103, la scepticism, atenuat de un sort de religie na\u021bional\u0103, sau cult al Patriei. <\/em>Cum vom vedea mai t\u00e2rziu, aceasta se verific\u0103 mai ales \u00een na\u021biunile moderne, a c\u0103ror istorie pare s\u0103 se \u00eendrepte c\u0103tre un sort de imperiu universal, a\u0219a cum ar fi de exemplu Societatea Na\u021biunilor.<\/p>\n

Aceast\u0103 lege a evolu\u021biei religioase care a fost degajat\u0103 aici, pentru prima oar\u0103, poate, va fi u\u0219or verificat\u0103 \u0219i ilustrat\u0103, at\u00e2t prin experien\u021ba religioas\u0103 greco-roman\u0103, c\u00e2t \u0219i prin experien\u021ba altor mari imperii ale antichit\u0103\u021bii. \u00cen fapt, este evident c\u0103 o evolu\u021bie religioas\u0103 asem\u0103n\u0103toare s-a produs \u00een Egipt, ca \u0219i \u00een Caldeea \u0219i la per\u0219i, din moment ce, \u00een aceste vaste imperii, credin\u021ba a ajuns la monoteism. La per\u0219i mai ales, cu Zoroastru, monoteimul s-a afirmat \u0219i precizat cu mai mult\u0103 claritate. \u00cen Egipt, evreii care au f\u0103cut lungi \u0219i imvoluntare sejururi, at\u00e2t \u00een Egipt c\u00e2t \u0219i \u00een Babilon, acolo au pus f\u0103r\u0103 nicio \u00eendoial\u0103 temelia credin\u021bei lor. Profe\u021bii lor, \u00een timpul captivit\u0103\u021bii, au f\u0103cut cuno\u0219tin\u021b\u0103 cu monoteismul persan \u0219i au g\u0103sit astfel o atmosfer\u0103 favorabil\u0103 pentru a dezvolta germenii monoteismului pe care \u00eel datorau Egiptului. La fel, filosofii greci, Platon \u0219i Pitagora, care au c\u0103l\u0103torit \u00een Egipt \u0219i \u00een Asia, acolo au luat contact cu monoteismele imperiilor asiatice: se reg\u0103sesc \u00een g\u00e2ndirea lor ecouri foarte recognoscibile. Dar cu monoteismul, grecii au importat din Egipt \u0219i din Persia celelalte elemente ale \u0219tiin\u021bei lor: matematici, fizic\u0103 \u0219i chimie, \u0219i specula\u021bia pur filosofic\u0103 a sufocat la ei dezvoltarea credin\u021bei. Din contr\u0103, la evrei, care au avut un contact mult mai direct \u0219i prelungit cu monoteismul egiptean \u0219i persan, specula\u021bia religioas\u0103, oper\u0103 a profe\u021bilor, a fost cea care a sufocat filosofia.<\/p>\n

Leg\u0103tura pe care profe\u021bii evrei nu \u00eenceteaz\u0103 de a o face \u00eentre Yehova \u0219i marii cuceritori ai antichit\u0103\u021bii este foarte semnificativ\u0103. Profe\u021bii au v\u0103zut \u00een ace\u0219ti constructori de mari imperii pl\u0103gile pe care Yehova le trimitea pentru a pedepsi popoarele idolatre; erau agen\u021bii r\u0103zbun\u0103rii divine. Adev\u0103rul este tocmai invers: \u00een imperiile create de Senaherib, Salmanazar \u0219i Sargon se poate dezvolta Yehova monoteist: a\u0219a \u00eenc\u00e2t acest Yehova este mai degrab\u0103 opera lor, care nu sunt agen\u021bii r\u0103zbun\u0103rii.<\/p>\n

Roma, de altfel, nu va face dec\u00e2t s\u0103 reia \u0219i s\u0103 des\u0103v\u00e2r\u0219easc\u0103 opera religioas\u0103 a marilor imperii antice. Monoteismul care a triumfat la Roma fusese schi\u021bat \u00een Persia \u0219i \u00een Iudeea sub influen\u021ba imediat\u0103 a per\u0219ilor. Sub influen\u021ba filosofiei grece\u0219ti, cum se va vedea, se va preschimba, pu\u021bin c\u00e2te pu\u021bin, \u00een doctrin\u0103 cre\u0219tin\u0103.<\/p>\n

Documenta\u021bia istoric\u0103 fiind mult mai abundent\u0103 la Roma, putem s\u0103 urm\u0103rim mai facil aici evolu\u021bia religioas\u0103 \u0219i legea pe care am formulat-o se verific\u0103 mai clar dec\u00e2t \u00een experien\u021ba religioas\u0103 a imperiilor orientale antice.<\/p>\n

*<\/p>\n

* *<\/p>\n

La Roma, cum am spus deja, divinit\u0103\u021bile grece\u0219ti au invadat devreme religia roman\u0103. De aici \u0219i prima zguduire a credin\u021bei \u00een aceste divinit\u0103\u021bi, chiar de la \u00eenceputul politeismului. Dar pe m\u0103sur\u0103 ce domina\u021bia roman\u0103 se \u00eentindea asupra mai multor cet\u0103\u021bi vecine sau dep\u0103rtate, culturile divinit\u0103\u021bilor acestor cet\u0103\u021bi erau introduse la Roma. Iat\u0103 cum poveste\u0219te adop\u021bia Junonei la Roma: \u201e\u00cen timpul lungului asediu al cet\u0103\u0163ii Veies, romanii au v\u0103dit o mare stim\u0103 pentru Juno Regina, protectoare a ora\u0219ului asediat, care d\u0103duse adoratorilor s\u0103i curajul \u0219i mijloacele de a le rezista zece ani. Dup\u0103 ce ora\u0219ul a fost luat, c\u00e2\u021biva \u00eenving\u0103tori s-au apropiat cu respect de statuia zei\u021bei, au \u00eentrebat-o dac\u0103 ar binevoi s\u0103-i urmeze \u0219i, cum ea p\u0103ru a face un semn de acceptare, s-au gr\u0103bit s-o aduc\u0103 la Roma.<\/p>\n

A rezultat, pentru moment, o renovare religioas\u0103, c\u0103ci fidelii, obosi\u021bi de divinit\u0103\u021bile autohtone, compromise deseori prin indiferen\u021ba la nenorocirile publice, s-au \u00eentors bucuro\u0219i c\u0103tre zeii nou-sosi\u021bi din Africa, din Macedonia, din Spania. Dar rexlexiunea \u0219i ra\u021bionalismul romanilor nu le permitea s\u0103 se ata\u0219eze mult timp la aceste culte noi. Plus c\u0103 aceste culte se multiplicau, iar prestigiul \u0219i fidelii se partajau, plus c\u0103 se eclipsau. Cel mai adesea, zeii se suprapuneau \u00eentre ei, cum am v\u0103zut men\u021bionat de Boissier, pentru c\u0103 toleran\u021ba romanilor le permitea s\u0103 primeasc\u0103 toate divinit\u0103\u021bile popoarelor \u00eenvinse. Aceasta era cu at\u00e2t mai facil cu c\u00e2t, cum remarc\u0103 tot Boissier, \u201etoate aceste popoare, a c\u0103ror origine era aceea\u0219i, s-au separat cu un fond comun de opinii religioase\u201d. \u201eToate religiile, chiar cele mai opuse, au puncte \u00een care se ating. Asem\u0103n\u0103rile au fost cele car i-au frapat \u00eendeosebi pe romani; ei au crezut cel mai adesea c\u0103 \u00ee\u0219i reg\u0103sesc zeii \u00een ace\u0219ti zei str\u0103ini. (1).\u201d<\/p>\n

(1) G. BOISSIER, Religion romaine<\/em>, t. I, pp. 334-335<\/p>\n

Adop\u021biunea divinit\u0103\u021bilor str\u0103ine de c\u0103tre romani se f\u0103cea fie \u00een afar\u0103 de Roma, c\u00e2nd cet\u0103\u021beanul roman c\u0103l\u0103torea \u00een str\u0103in\u0103tate, pentru afaceri sau ca r\u0103zboinic, fie chiar la Roma, unde popoarele cucerite afluau aduc\u00e2nd cu ele cultul zeilor lor. Adop\u021biunea acestor divinit\u0103\u021bi consolida de fapt cuceririle facilit\u00e2nd raporturile \u00eentre \u00eenvin\u0219i \u0219i \u00eenving\u0103rori \u0219i asimilarea acestor popoare. \u00cen mai multe reprize s-a \u00eencercat s\u0103 se interzic\u0103 introducerea acestor culte str\u0103ine: se reu\u0219ea doar c\u00e2nd antrenau, ca bachanalele, crime, incesturi \u0219i asasinate. C\u00e2t despre alte divinit\u0103\u021bi str\u0103ine, abia erau introduse \u00een Roma, c\u0103 poporul, mai ales poporul, mai pu\u021bin ca alte clase ata\u0219at zeilor na\u021bionali,se precipita spre noile altare \u0219i reg\u0103seau acolo credin\u021ba pe care n-o mai aveau \u00een cultul na\u021bional. \u201eAstfel, spune Boissier, cultele str\u0103ine s-au stabilit at\u00eet de facil la Roma. Unele au sosit cu permisiunea senatului; cele mai multe au trecut, dar toate, oricare le-ar fi fost originea s-au bucurat devreme de o mare popularitate pe l\u00e2ng\u0103 popor… Pe m\u0103sur\u0103 ce sl\u0103bea autoritatea legilor \u0219i respectul tradi\u021biilor antice, era natural s\u0103 creasc\u0103 creditul religiilor noi: aceast\u0103 anarhie de aproape jum\u0103tate de secol care preceda imperiul a trebuit s\u0103 le fie deosebit de util\u0103: ele profitau de ea pentru a se \u00eentinde \u0219i a se stabili. Triumvirii au p\u0103rut chiar s\u0103 le dea un fel de consacrare legal\u0103 ridic\u00e2nd un templu, dup\u0103 moartea lui Cezar, lui Isis \u0219i lui Serapis.\u201d<\/p>\n

Pu\u021bin c\u00e2te pu\u021bin, o vegeta\u021bie luxuriant\u0103 de divinit\u0103\u021bi constituia la Roma panteonul cel mai divers pe care l-a cunoscut antichitatea. Dar nu a durat dec\u00e2t exact c\u00e2t republica. \u201eAugust, c\u00e2nd a devenit st\u0103p\u00e2n, a revenit asupra acestui punct ca \u0219i asupra altora la tradi\u021biile republicii. (Se \u00een\u021belege c\u0103 Boissier vorbe\u0219te de tradi\u021biile antice.) El ar\u0103ta un mare respect diverselor religii care \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219eau imperiul s\u0103u… Dar nu permitea acestor religii, pe care le onora la ele acas\u0103, s\u0103 vin\u0103 prea deschis la Roma \u0219i s\u0103 impieteze asupra cultului na\u021bional (1).\u201d<\/p>\n

(1) Op. cit,<\/em>.p. 350<\/p>\n

Boissier observ\u0103 c\u0103 severitatea \u00eemp\u0103ratului nu se inspira din motive religioase; el nu urm\u0103rea numai cultele noi \u00een interesul zeilor vechi \u201edar pentru c\u0103, spune \u0219i Duruy, introducerea divinit\u0103\u021bilor str\u0103ine d\u0103dea na\u0219tere la reuniuni secrete, la antante, toate lucrurile care sunt periculoase pentru puterea unuia singur. Aceast\u0103 conduit\u0103, care era foarte aprobat\u0103, avea defectul de a fi contrar\u0103 chiar principiului imperiului \u00eensu\u0219i… Era inevitabil ca opera lui August s\u0103 aib\u0103 drept rezultat sincretismul \u00een ordine religioas\u0103, dup\u0103 cum ea trebuia s\u0103 ajung\u0103 la centralizare \u00een ordine politic\u0103 (1).<\/p>\n

Pe scurt, August \u00eencerca s\u0103 subordoneze zeii noi zeilor vechi. Opera lui era deci o activitate de unificare \u0219i de centralizare \u0219i era mai bine calificat\u0103 dec\u00e2t republica pentru a reu\u0219i (2).\u201d<\/p>\n

(1) Ibid,, p.351<\/p>\n

(2) A. Grenier \u00eel confirm\u0103 pe Duruy. Dup\u0103 p\u0103rerea sa \u201eprecum vechii magistra\u021bi, August a stabilit o distinc\u021bie funciar\u0103 \u00eentre cultele oficial consacrate prin uzul roman \u0219i inova\u021bii; el arat\u0103 celor dint\u00e2i un profund respect; pe celelalte le dispre\u0219uie\u0219te… Nimic mai natural la el dec\u00e2t ideea de a stabili pacea zeilor \u0219i de a asigura prin ea totodat\u0103 puterea sa \u0219i prosperitatea Romei\u201d (Le <\/em>G\u00e9nie romain<\/span><\/em>, p. 418).<\/span>)<\/p>\n

Eu presupun c\u0103 motivul de ordine politic\u0103 este mai degrab\u0103 un simplu pretext \u0219i c\u0103 veritabilul motiv este de ordine religioas\u0103. Jupiter Capitolinus pretinsese deja la titlul, acordat sub republic\u0103, de maximus optimus<\/em>, tat\u0103 \u0219i \u0219ef al zeilor. Nimic mai natural ca August s\u0103 fi lucrat la ob\u021binerea preponderen\u021bei, cum lucrase pentru a sa proprie. Logica cere, cum remarc\u0103 Duruy, o conexiune str\u00e2ns\u0103 \u00eentre cele dou\u0103 tendin\u021be. Realmente, August muncea pentru monoteism a\u0219a cum el \u00eensu\u0219i avea tendin\u021b\u0103 spre monarhie.<\/p>\n

Privind mai \u00eendeaproape, el conducea de altfel reformele sale religioase cu aceea\u0219i abilitate pe care o pusese adunarea puterii \u00een m\u00e2inile sale. La fel cum respectase forma magistraturii, apropriindu-\u0219i doar atribu\u021biile lor, el se ferea s\u0103 aboleasc\u0103 politeismul, dar concentra \u00een m\u00e2inile divinit\u0103\u021bilor autohtone sceptrul \u00eemp\u0103r\u0103\u021biei cerului. Jupiter domin\u0103 \u00een consiliul celest, compus din Apollon, Venus \u0219i Marte. Epoca lui August, \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103, este o epoc\u0103 de tranzi\u021bie, \u00een care religia na\u021bional\u0103 este \u00een lupt\u0103 cu monoteismul. August este el \u00eensu\u0219i \u00eemp\u0103r\u021bit \u00eentre cele dou\u0103 tendin\u021be. Opera sa este \u00eentr-un fel echivoc\u0103: uneori el restabile\u0219te templele \u0219i culturile abandonate, \u0219i prin urmare politeismul, cu o puternic\u0103 nuan\u021b\u0103 de religie na\u021bional\u0103; alteori el afirm\u0103 o tendin\u021b\u0103 spre o nuan\u021b\u0103 original\u0103 de ateism, ca un soi de politeism aproximativ, intermediar indicat \u00eentre politeismul \u0219i monoteismul riguros. Este faza religiei monoteiste \u0219i \u00een acela\u0219i timp na\u021bionale, a c\u0103rei divinitate va fi cu fa\u021b\u0103 dubl\u0103: de-o parte, persoana divin\u0103 a \u00eemp\u0103ratului, de cealalt\u0103 personificarea Romei divinizate.<\/p>\n

Monoteismul cultului imperiului va des\u0103v\u00e2r\u0219i deci evolu\u021bia religioas\u0103, \u00een epoca \u00een care politeismul se dizolv\u0103 \u00een indiferen\u021b\u0103 \u0219i \u00eendoial\u0103. Religia cezarilor \u0219i a imperiului este un sort de monoteism na\u021bional, a\u0219a cum religia zeilor na\u021bionali era religia politeist\u0103 a Patriei (1). Astfel, \u00een provincii s-au ridicat peste tot temple unde se f\u0103ceau sacrificii \u00een fa\u021ba statuii cezarilor, personificare material\u0103 a imperiului \u0219i a unit\u0103\u021bii imperiului, \u0219i simbol al p\u0103cii \u0219i al prosperit\u0103\u021bii care fuseser\u0103 \u00een sf\u00e2r\u0219it realizate printre popoare.<\/p>\n

\u201eAcept\u00e2nd supranumele de August, supranume de natur\u0103 religioas\u0103, care ridic\u0103 \u00eemp\u0103ratul deasupra umanit\u0103\u021bii \u0219i-i confer\u0103 un caracter sacru, Octavian, chiar prin aceasta, instituise cultul imperiului \u00een persoana \u00eemp\u0103ratului\u201d. \u201e\u00cemp\u0103ratul, spune L. Homo, nu este numai un st\u0103p\u00e2n, adic\u0103 un om imens superior tuturor celorlal\u021bi, el se \u00eenal\u021b\u0103 deasupra condi\u021biei umane; el tinde s\u0103 devin\u0103 un zeu \u0219i i se aduc onoruri datorate divinit\u0103\u021bii (1).\u201d<\/p>\n

Acest cult imperial difer\u0103 dac\u0103 \u00eemp\u0103ratul este mort sau viu. Dup\u0103 moartea sa, el este proclamat divin, i se d\u0103 un templu.; unde i se instituie un cult, deservit de preo\u021bi special desemna\u021bi cu numele defunctului. \u00cen timpul vie\u021bii, el este obiectul onorurilor speciale, ale unui dublu cult provincial \u0219i municipal care-i dau aparen\u021ba zeilor. Se depunea jur\u0103m\u00e2t \u00een numele s\u0103u cu titulatura consacrat\u0103: \u201eLui Cezar August, fiu al zeului Iulius Cezar.\u201d Cu timpul, religia imperial\u0103 s-a complicat cu onoruri speciale: adora\u021bia de Genius <\/em>a \u00eemp\u0103ratului, foc purtat \u00een fa\u021ba lui, imagine imperial\u0103 sfin\u021bit\u0103 \u0219i \u00eenzestrat\u0103 cu drept de azil asemeni statuilor zeilor. \u201eDomi\u021bian, cel pu\u021bin sub form\u0103 oficioas\u0103 \u0219i-a dat titlul de zeu. De la Septimiu Sever, tot ce atinge \u00eemp\u0103ratul, lucruri \u0219i oameni \u2013 capitala \u00eens\u0103\u0219i, Urbs sacra \u2013<\/em> ia un caracter divin. Reforma religioas\u0103 a lui Aurelian a constituit religia solar\u0103 \u00een cultul statului \u0219i a f\u0103cut din soare zeul suprem al imperiului… El se proclam\u0103 reprezentantul emana\u021biei divinit\u0103\u021bii solare. El fu Dumnezeu pe p\u0103m\u00e2nt (2)\u201d<\/p>\n

(1) L. Homo, les Institutions politiques romaines<\/em>, p. 267.<\/p>\n

(2) HOMO, op cit.<\/em>, p. 320<\/p>\n

Imperiul roman, conceput dup\u0103 modelul imperiilor elenistice al Egiptului \u0219i al per\u0219ilor, nu putea avea alt\u0103 evolu\u021bie religioas\u0103 dec\u00e2t cea comun\u0103 acestora din urm\u0103, \u00een care persoana \u00eemp\u0103ra\u021bilor \u0219i a faraonilor era divinizat\u0103 sau se confunda cu divinitatea \u00eens\u0103\u0219i. Aurelian, preum faraonii, nu putea fi mai pu\u021bin dec\u00e2t fiul zeilor. Religia \u00eemp\u0103ratului \u0219i a imperiului servea la unificarea \u0219i coeziunea imperiului c\u0103ci ea devine leg\u0103tura care une\u0219te \u00eentre ele at\u00e2tea cet\u0103\u021bi \u0219i popoare diferite. Pe m\u0103sur\u0103 ce ele se realizau, coezinea \u0219i unitatea imperiului se ipostaziaz\u0103 \u00een divinitatea \u00eemp\u0103ratului \u0219i aceasta cotribuie la \u00eent\u0103rirea \u0219i consolidarea acestei coeziuni.<\/p>\n

Dar \u00een afar\u0103 de aceast\u0103 utilitate practic\u0103, religia, cultul imperiului \u0219i al \u00eemp\u0103ratului nu avea nicio alt\u0103 utilitate moral\u0103 \u0219i spiritual\u0103. Nu se putea impune sufletelor. Tiberiu, care era ra\u0163ionalist \u0219i matematician, dup\u0103 Suetoniu, m\u0103rturisea o indiferen\u021b\u0103 profund\u0103 fa\u021b\u0103 de zei, pentru c\u0103 el era convins c\u0103 legi necesare regleaz\u0103 toate lucrurile. C\u00e2t despre Vespasian, el era at\u00e2t de pu\u021bin penetrat de credin\u021ba \u00een propria sa divinitate \u00eenc\u00e2t zicea ironic: \u201eSimt c\u0103 devin Dumnezeu\u201d atunci c\u00e2nd el \u00eencerca primele simptome ale maladiei care avea s\u0103-l duc\u0103 (1).<\/p>\n

(1) A. GRENIER, Le <\/em>G\u00e9nie romain, <\/span>p.456<\/p>\n

Cum forma proprie roman\u0103 a politeismului antic nu comporta niciun misticism \u0219i deloc mitologie, cum ea se reducea, \u00een ultim\u0103 analiz\u0103, la un conglomerat de rituri, de formule \u0219i de ceremonii, religia roman\u0103, cu caracterul s\u0103u serios \u0219i practic, a fost totdeauna o religie profund na\u021bional\u0103. Sub fe\u021bele multiplelor divinit\u0103\u021bi pe care romanii le adorau, erau diferite aspecte, diferite func\u021biuni ale cet\u0103\u021bii \u0219i ale republicii pe care ei le venerau. De aceea, nimic nu pare mai conform caracterului vechii credin\u021be romane dec\u00e2t aceast\u0103 reu\u015fit\u0103 a politeisnului roman \u00een cultul relativ monoteist al divinit\u0103\u021bii cu fa\u021b\u0103 dubl\u0103: Roma \u0219i \u00eemp\u0103ratul s\u0103u. \u00cen aceast\u0103 religie, caracterul simplu na\u021bional al \u00eentregului politeism deveneni nu numai vizibil, dar eclatant. Zeii sunt esen\u021ba manifestat\u0103 a cet\u0103\u021bii, a na\u021biunii.<\/p>\n

Acest cult a domnit efectiv, la Roma, dar mai ales \u00een provincii, timp de dou\u0103 sau trei secole, f\u0103r\u0103 s\u0103 exclud\u0103 de altfel cultul vechilor divinit\u0103\u021bi. Noi am v\u0103zut c\u0103 August \u00eensu\u015fi a recl\u0103dit temple, a construit unele noi \u0219i a dodtat, dezvoltat \u0219i augmentat sacerdo\u021bii lor. C\u0103ci, repet\u0103m, fazele succesive ale evolu\u021biei religioase nu se exclud \u00eenlocuindu-se. Exist\u0103 \u00een evolu\u021bie mai mult acumulare dec\u00e2t excluziune a credin\u021belor. Cultul \u00eemp\u0103ratului \u0219i al imperiului, ridicat la gradul de divinitate, era \u00eencheierea cea mai indicat\u0103 a formei de politeim roman. \u201eRiturile zeilor na\u021bionali \u0219i onorurile divine aduse Romei \u0219i \u00eemp\u0103ratului au ap\u0103ut ca simbol al patriotismului roman. Religia, spune A. Grenier, devenise o na\u021bionalitate (1).\u201d Este mult mai exact c\u0103 patria, imperiul sunt cele care au devenit obiect<\/p>\n

(1) Op cit.<\/em>, p.460.<\/p>\n

al religiei.<\/p>\n

Putea el fi, nu spunem permanent, dar durabil? Poate ar fi putut fi dac\u0103 s-ar fi constituit \u00een na\u021biune, de fasonarea na\u021biunilor noastre moderne. La Atena \u0219i \u00een cet\u0103\u021bile grece\u0219ti, politeismul, mai ales pentru clasele cultivate fusese \u00eenlocuit prin cultul Patriei, al artelor \u0219i al literelor: a\u0219a a fost religia lui Pericle, a lui Socrate \u0219i mai ales a lui Demostene. \u00cen adev\u0103r, aceast\u0103 religie na\u021bional\u0103 nu a reu\u0219it \u00een Grecia. Aceasta nu doar pentru c\u0103 cultul Patriei nu poate mul\u021bumi spiritele pu\u021bin profunde. Era a\u0219a mai ales pentru c\u0103 fundamentul na\u021bional al acestui cult fusese efemer: \u00eenainte de a fi putut constitui ceva care s\u0103 semene unei na\u021biuni moderne, Grecia fusese incorporat\u0103 \u00een imperiul roman.<\/p>\n

Or, pentru o ra\u021biune exact invers nici Roma nu putea deveni o na\u021biune. Niciun imperiu f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 n-ar fi trebuit s\u0103-l anexeze, dar imperiul roman \u00eensu\u0219i era prea \u00eentins \u0219i prea divers pentru ca sentimentul na\u021bional s\u0103-i fi fost o veritabil\u0103 for\u021b\u0103. Cu g\u00e2ndul c\u0103 el \u00eengloba toat\u0103 lumea antic\u0103 practic cunoscut\u0103, c\u0103ci, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, se cuno\u0219tea existen\u021ba popoarelor Indiei \u0219i al raselor galbene, dar natura izolase aceste vaste fragmente de umanitate prin prea mari obstacole \u2013 cu privire la mijloacele de transport ale epocii \u2013 pentru ca existen\u021ba lor s\u0103 poat\u0103 conta mult mai mult dec\u00e2t cea a marilor imperii contemporane, azteci \u0219i irochezi, pe care nimeni nu le b\u0103nuia.<\/p>\n

Ad\u0103uga\u021bi c\u0103 aceast\u0103 universalitate \u00eens\u0103\u0219i a imperiului \u00eenl\u0103tura conflictele cu imperii vecine, aceste conflicte care dau at\u00e2ta for\u021b\u0103 con\u0219tiin\u021bei na\u021bionale. \u00cen aceste condi\u021bii, ceea ce trebuia s\u0103 se produc\u0103 nu era un spirit na\u021bional: trebuia un spirit universalist, lucru foarte diferit. S\u0103 spunem c\u0103 forma de monoteism a imperiului lui August, totodat\u0103 amestecat \u0219i na\u021bional, era lipsit\u0103 de orice fundament profund. Ea nu satisf\u0103cea sentimentul universalist care era singurul sentiment real al imperiului; si sentimentul na\u021bional la care ea r\u0103spundea, nu exista. Ea era la fel de intenabil\u0103 ca \u0219i politeismul.<\/p>\n

Dar, sub aceast\u0103 fa\u021bad\u0103 fals ori insuficient monoteist\u0103, germina obscur, insensibil, dar \u00een for\u021b\u0103, veritabilul monoteism universalist, a c\u0103rui s\u0103m\u00e2n\u021b\u0103 fusese aruncat\u0103 \u0219i \u00eentre\u021binut\u0103 \u00een inima \u00eens\u0103\u0219i a imperiului de c\u0103tre evrei. Coinciden\u021ba este cu adev\u0103rat prodigioas\u0103 \u2013 s-ar spune lucrarea unei providen\u021be efective \u2013 care aduce opera destructiv\u0103 a lui Titus r\u0103z\u00e2nd cetatea evreilor, pentru a dispersa acest popor monoteist \u00een tot imperiul, chiar \u00een momentul \u00een care politeismul dizolvat \u0219i perimat las\u0103 locul liber pentru o nou\u0103 faz\u0103 religioas\u0103. Opera s\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103 de Titus fu s\u0103 infuzeze \u00een corpul imperiului monoteismul evreiesc, \u00een acela\u0219i moment \u00een care imperiul, moralmente agonizant, aspira el \u00eensu\u0219i la monoteism care singur putea s\u0103 redea via\u021ba, o via\u021b\u0103 moral\u0103, susceptibil\u0103 de a conserva civiliza\u021bia antic\u0103.<\/p>\n

Am amintit deja c\u0103 evreii tr\u0103seser\u0103 monoteismul lor, sau mai mult germenele monoteismului lor, \u00een mijlocul civiliza\u021biei egiptene \u0219i caldeene unde f\u0103cuser\u0103, mai ales la per\u0219i, f\u0103r\u0103 voia lor, lungi \u0219i fructuoase sejururi. Este probabil ca acest monoteism elementar s\u0103 fi jucat un rol comparabil cu cel al unui magnet \u00een mijlocul unei pilituri de fier. Credin\u021ba religioas\u0103 ca \u0219i g\u00e2ndirea filosofic\u0103, \u00een s\u00e2nul imperiului roman, se polarizar\u0103 \u00een jurul monoteismului.<\/p>\n

\u00cenc\u0103 din timpul lui August \u0219i sub Tiberiu, evreul Philon, \u00een scrierile sale, schi\u021ba o sintez\u0103 \u00eentre filosofia greac\u0103, platonism \u0219i monoteismul evreiesc. \u00cen acela\u0219i timp, sau poate pu\u021bin mai t\u00e2rziu, evanghelia a patra schi\u021ba acela\u0219i gest de sintez\u0103 introduc\u00e2nd ideea de logos<\/em> a filosofilor alexandrini \u00een doctrina cre\u0219tin\u0103.<\/p>\n

Totu\u0219i, sincretismul religios s-a dezvoltat mai ales dup\u0103 August care, el, tentase mai degrab\u0103 a-l \u00eendigui. Abia \u00een secolul urm\u0103tor, sub Antonini, \u0219i mai ales sub Hadrian, a c\u0103rui toleran\u021b\u0103 era universal\u0103, apoi, \u00eenc\u0103 mai t\u00e2rziu, cu Alexandru Sever, c\u00e2nd divinit\u0103\u021bile exotice ale Asiei, Egiptului, Siriei au fost oficial introduse la Roma. Ele aduceau, cu cultul lor \u00een care domina ideea de epurare, de sacrificiu, o lejer\u0103 nuan\u021b\u0103 de monoteism, cu care mediul lor originar \u00eei impregnase.<\/p>\n

CAPITOLUL V<\/p>\n

CRE\u0218TINISMUL \u0218I REDRESAREA MORAVURILOR<\/strong><\/p>\n

Din punctul de vedere care ne preocup\u0103 \u00eenainte de toate, experien\u021ba religioas\u0103 a cre\u0219tinismului primitiv este de un interes capital. De aceea noi am vrea de asemenea s\u0103 culegem \u00eenv\u0103\u021b\u0103turile pe care ea le cuprinde pentru situa\u021bia analog\u0103 \u00een care se g\u0103sesc ast\u0103zi popoarele Europei civilizate.<\/p>\n

Ideea central\u0103 \u2013 sufletul cre\u0219tinismului propriu-zis \u2013 este \u00een afara credin\u021bei \u00eentr-un Dumnezeu unic, care avea \u00een comun cu filosofia greac\u0103 \u0219i alte religii orientale, credin\u021ba \u00een imortalitate, sau mai exact \u00een \u00eenvierea omului, suflet \u0219i corp.<\/p>\n

Cum a putut s\u0103 se nasc\u0103, sau renasc\u0103 ideea unui suflet nemuritor \u0219i mai ales cea de \u00eenviere \u00een civiliza\u021bia greco-roman\u0103? C\u0103 ideea primitiv\u0103 de suflet fu produsul unei con\u0219tiin\u021be primitive, naive, reflexiune elementar\u0103 asupra visului, c\u0103 ea fu o simpl\u0103 dezvoltare a a acestui \u201edublu\u201d de care popoarele primitive sunt b\u00e2ntuite, aceasta nu are nicio importan\u021b\u0103 din punctul nostru de vedere. Oamenii cultiva\u021bi ai antichit\u0103\u021bii nu credeau \u00een existen\u021ba unui suflet nemuritor, \u00een sensul \u00een\u021beles de primitivi. Ea era dep\u0103\u0219it\u0103. Toat\u0103 filosofia ra\u021bionalist\u0103 a respins-o. Un Zenon, un Aristotel chiar, cu at\u00e2t mai mult Epicur \u0219i Aristip, pentru nu a mai vorbi de Democrit, nu credeau \u00een ea. \u0218i dac\u0103 Socrate \u0219i Platon credeau, ei o concepeau \u00eentr-o alt\u0103 manier\u0103, abstract\u0103,super-ra\u021bionalist\u0103. Pentru generalitatea oamenilor instrui\u021bi, a\u0219a-zisele filosofii \u0219i spiritele libere ale timpului, sufletul nemuritor nu exista. Seneca nu credea \u00een el. Cezar f\u0103cu, pe acest subiect, \u00een senat, o r\u0103sun\u0103oare profesiune de incredulitate. Cum deci aceast\u0103 antichitate ra\u021bionalist\u0103 care era mul\u021bumit\u0103 de aceast\u0103 via\u021b\u0103 terestr\u0103 \u0219i nu concepea alta dec\u00e2t ca un vis sau o fic\u021biune nerezonabil\u0103 sau care, cel mult, nu avea dec\u00e2t o idee vag\u0103 \u0219i inconsistent\u0103, cum a ajuns ea s\u0103 admit\u0103 o via\u021b\u0103 viitoare, consecin\u021b\u0103 \u0219i prelungire natural\u0103 a acesteia? Cum, intelectualii antichit\u0103\u021bii sceptice, care se resemnau aproape cu fericire la moartea \u0219i dispari\u021bia total\u0103, cum au putut s\u0103 se revolte \u00eempotriva ei? Cum s-a transformat aceast\u0103 resemnare \u00een oroarea mor\u021bii? (1)?<\/p>\n

(1) Incinerarea, practicat\u0103 universal la greco-romani este o prob\u0103 irecuzabil\u0103 a resemn\u0103rii lor, a indiferen\u0163ei aproape \u00een fa\u0163a mor\u0163ii, pe care o considerau ca o necesitate acceptabil\u0103 f\u0103r\u0103 revolt\u0103.<\/p>\n

C\u0103ci, dac\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, un lucru separ\u0103, ca un abis, credin\u021ba cre\u0219tin\u0103 de p\u0103g\u00e2nism, este speran\u021ba, credin\u021ba cre\u0219tinilor \u00eentr-o lume transcendent\u0103, perfect\u0103, \u00een care justi\u021bia \u0219i destinul oamenilor, incomplete \u0219i imperfecte aici jos, vor fi, acolo, des\u0103v\u00e2r\u0219ite.<\/p>\n

Cum se explic\u0103 aceasta?<\/p>\n

*<\/p>\n

* *<\/p>\n

Pentru a r\u0103spunde la aceast\u0103 chestiune, at\u00e2t de grav\u0103, s\u0103 ni se permit\u0103 o excursie preg\u0103titoare \u00een abstract.<\/p>\n

Noi am ar\u0103tat altundeva, amplu, cum con\u0219tiin\u021ba uman\u0103 este o realitate spiritual\u0103 care \u00ee\u0219i ia av\u00e2ntul \u00een \u0219i pentru via\u021ba colectiv\u0103 a omului \u00een societate, cetate, sau na\u021biune. Con\u0219tiin\u021ba este, dup\u0103 noi, un produs istorico-social al vie\u021bii oamenilor organizat\u0103 \u00een societate (1). Omul biologic, exemplarul zoologic al speciei umane, simplu proiectat ca specie zoologic\u0103 \u2013 \u00een aceea\u0219i m\u0103sur\u0103 – \u00een aceea\u0219i m\u0103sur\u0103 \u00een care el tr\u0103ie\u0219te \u00een comun cu un num\u0103r mai mare sau mai mic de semeni \u2013 dob\u00e2nde\u0219te con\u0219tiin\u021ba, \u0219i o con\u0219tiin\u021b\u0103 mai mult sau mai pu\u021bin real\u0103, puternic\u0103 \u0219i consistent\u0103, dup\u0103 extensia grupului uman \u00een care el tr\u0103ie\u0219te, \u0219i dup\u0103 complexitatea, \u00eentinderea \u0219i intensitatea vie\u021bii colective la care ia parte \u00een s\u00e2nul grupului social. Con\u0219tiin\u021ba devine astfel ca o natur\u0103 secund\u0103, de ordin moral, social \u0219i spiritual, care se grefeaz\u0103 pe individul zoologic datorit\u0103 chiar vie\u021bii sale sociale. Astfel fiind originea \u0219i natura sa, este evident c\u0103 con\u0219tiin\u021ba urmeaz\u0103 o evolu\u021bie paralel\u0103 cu evolu\u021bia istorico-social\u0103 a umanit\u0103\u021bii. Ea ne apare ca un sort de flam\u0103, ca o energie spiritual\u0103 care se aprinde \u00een contact cu via\u021ba social\u0103, care se alimenteaz\u0103 de la via\u021ba social\u0103 uman\u0103, dup\u0103 cum este slab\u0103, p\u00eelp\u00eeitoare, obscur\u0103 sau redus\u0103, ori foarte puternic\u0103, net\u0103, clar\u0103 \u0219i consistent\u0103, dup\u0103 cum ea se alimenteaz\u0103 dintr-o colectivitate mic\u0103 sau mare, incert\u0103 sau stabil\u0103. For\u021ba sa creatoare este \u00een raport cu mai multa sau mai pu\u021bina umanitate care o hr\u0103ne\u0219te (2). Con\u0219tiin\u021ba, produs al unei cet\u0103\u021bi sau al unui<\/p>\n

(1) Vede\u0163i <\/em>Probl\u00e8me de la Conscience (1906), la R\u00e9alit\u00e9 de l’ Esprit (1928). ALCAN.<\/span><\/em><\/p>\n

(2) Vede\u0163i l’Ideal Cr\u00e9ateur, ALCAN<\/span><\/em><\/p>\n

neam, c\u00e2t de mare ar fi ea, va fi totdeauna mai slab\u0103, mai pu\u021bin profund\u0103, mai pu\u021bin luminoas\u0103 dec\u00e2t cea care este produsul unui vast imperiu sau al unei mari na\u021biuni. Con\u0219tiin\u021ba uman\u0103 este deci o realitate concret\u0103, chiar cea mai concret\u0103 dintre toate realit\u0103\u021bile, pentru c\u0103 se na\u0219te \u0219i depinde de ceea ce constituie via\u021ba societ\u0103\u021bii umane. Ea c\u00e2\u0219tig\u0103 \u00een for\u021b\u0103 \u0219i \u00een lumin\u0103 penetrant\u0103, \u00een putere creatoare \u0219i \u00een consisten\u021b\u0103, cu extensiunea, progresul, organizarea \u0219i durata \u00een care ea apare. Ea se realizeaz\u0103 prin peripe\u021biile istoriei cu reculuri \u0219i salturi bru\u0219te \u00eenainte, dup\u0103 cum epocile istorice au reu\u0219it s\u0103 integreze mai mult sau mai pu\u021bin umanitatea, organizat\u0103 \u00een limitele unui ansamblu social mai mult sau mai pu\u021bin vast, pentru a crea un curent de via\u021b\u0103 colectiv\u0103, mai mult sau mai pu\u021bin intens, bogat \u0219i coerent.<\/p>\n

Am dezvoltat pe larg aceast\u0103 idee \u00een lucr\u0103ri anterioare: este suficient s\u0103 rezum\u0103m rezultatele. C\u0103 sufletul p\u0103g\u00e2n, produsul evolu\u021biei istorice a umanit\u0103\u021bii care se oprise la forma redus\u0103 a cet\u0103\u021bii nu a conceput imortalitatea \u0219i ideea unei lumi viitoare, c\u0103 el se resemnase cu moartea, nu putea fi altfel: el \u00eensu\u0219i era o realitate slab\u0103, p\u00e2lp\u00e2itoare \u0219i incosistent\u0103. Con\u0219tiin\u021ba uman\u0103, \u00een aceste faze istorio-sociale r\u0103m\u00e2ne o ebo\u0219\u0103 a ei \u00eese\u0219i. Realitatea colectiv\u0103 uman\u0103 din care ea se hr\u0103nea era prea s\u0103rac\u0103 \u00eenc\u0103 pentru ca con\u0219tiin\u021ba s\u0103 ajung\u0103 la plenitudine.<\/p>\n

Ceea ce nu are via\u021b\u0103 energic\u0103 \u0219i bogat\u0103 este necesarmente lipsit de perseveren\u021b\u0103 \u0219i durat\u0103. Era natural ca via\u021ba de aici de jos s\u0103 fie suficient\u0103 acestei con\u0219tiin\u021be \u00eenc\u0103 incert\u0103 \u0219i slab\u0103. Avea ea prea mult, din aceast\u0103 via\u021b\u0103 terestr\u0103, c\u00e2t s\u0103 nu-i mai fi trebuit alta? S\u0103 se fi aventurat s\u0103 o conceap\u0103, ea ar fi v\u0103zut-o precum tartarul grecilor sau sheolul evreilor, adic\u0103 precum ceva pal, incolor \u0219i incosistent.<\/p>\n

Vine imperiul roman cu vasta sa concentrare social\u0103 organic\u0103 \u0219i viguros conturat\u0103, care va cuprinde toat\u0103 umanitatea antic\u0103 civilizat\u0103; con\u0219tiin\u021ba uman\u0103 se va lumina ca o v\u00e2lv\u0103taie. Ea va lua o for\u021b\u0103, o profunzime, o putere de crea\u021bie \u0219i o consisten\u021b\u0103 perseverent\u0103, astfel \u00eenc\u00e2t bornele vie\u021bii fizice o revolt\u0103 \u0219i o \u00eengroze\u0219te. Pentru con\u0219tiin\u021ba uman\u0103 realizat\u0103 \u00een acest vast imperiu, moartea se prezint\u0103 ca pentru un organism t\u00e2n\u0103r, viguros \u0219i s\u0103n\u0103tos. El se zbate \u00eendelung \u00eei rezist\u0103 \u0219i poate, c\u00e2teodat\u0103, o \u00eenvinge.<\/p>\n

Asemenea, con\u0219tiin\u021ba \u00een imperiul roman, devenit\u0103 viguroas\u0103 \u0219i consistent\u0103, se zb\u0103tea contra ideii de moarte \u0219i o \u00eenfr\u00e2ngea. \u0218i astfel se explic\u0103 credin\u021ba cre\u0219tin\u0103 \u00een justi\u021bie \u0219i \u00eentr-o via\u021b\u0103 viitoare mai bun\u0103.<\/p>\n

Este suficient a concepe c\u0103 for\u021ba spiritual\u0103 a con\u0219tiin\u021bei este f\u0103cut\u0103 din energia \u0219i extensiunea, din complexitatea si din bogatia, din vivacitatea \u0219i intensitatea st\u0103rilor interioare pentru a \u00een\u021belege c\u0103 societatea roman\u0103 realiza toate condi\u021biile unei consecin\u021be puternice. Bog\u0103\u021bia \u0219i energia con\u0219tiin\u021bei, care constituie realitatea, au fost ceea ce le-a f\u0103cut via\u021ba intens\u0103, bogat\u0103, complex\u0103 \u0219i puternic organizat\u0103 a imperiului. Con\u0219tiin\u021b\u0103 universalist\u0103 \u0219i \u00een acela\u0219i timp viguroas\u0103 pentru c\u0103 tot universul o hr\u0103nea: con\u0219tiin\u021b\u0103 intens\u0103, pentru c\u0103 via\u021ba roman\u0103 concentrat\u0103 atinsese un grad de intensitate necunoscut p\u00e2n\u0103 atunci \u0219i care nu avea s\u0103 mai fie v\u0103zut; con\u0219tiin\u021b\u0103 complex\u0103 \u0219i, ca urmare, bogat\u0103, pentru c\u0103 bog\u0103\u021bia \u0219i complexitatea st\u0103rilor interioare \u00ee\u0219i atinseser\u0103 apogeul \u00een imperiul universal al Romei. Nu era, p\u00e2n\u0103 la juisan\u021ba sim\u021burilor, ce s\u0103 fi dat atunci con\u0219tiin\u021bei romane o vigoare singular\u0103. Mai trebuie oare reamintit c\u0103 pe timpul celei mai mari prosperit\u0103\u021bi materiale a romanilor \u2013 c\u00e2nd aurul lumii \u00eentregi aflua la Roma, ca ast\u0103zi la popoarele cele mai bogate ale Europei \u2013 senzualitatea n-a cunoscut fr\u00e2n\u0103? Festinurile, s\u0103rb\u0103torile, destr\u0103b\u0103l\u0103rile, luptele de circ procurau romanilor st\u0103ri de con\u0219tiin\u021b\u0103 de o intensitate f\u0103r\u0103 seam\u0103n. Atunci, ca \u0219i ast\u0103zi, inteligen\u021ba se f\u0103cea servanta sim\u021burilor; \u0219i cu aceast\u0103 proprietate pe care ea o are de a pune infinit peste tot unde s-a aplicat, \u0219i s\u0103 substituie nevoilor limitate ale corpului o exigen\u021b\u0103 pe care nimic n-o poate s\u0103tura, ea conducea la toate viciile \u0219i la toate perversiunile. Or, nu rezultau doar acest dezgust \u0219i aceast\u0103 oboseal\u0103 care sunt efectul inevitabil al abuzului de pl\u0103ceri: excesul \u00eensu\u0219i al acestui dezgust augmenta remarcabil intensitatea st\u0103rilor de con\u0219tiin\u021b\u0103. Aproape totdeauna, \u00een fapt, o via\u021b\u0103 de desfr\u00e2u, c\u00e2nd se opre\u0219te la timp, se face urmat\u0103, ca prin reac\u021bie, de o vie con\u0219tiiin\u021b\u0103 mai vioaie \u0219i mai profund\u0103. C\u00e2\u021bi P\u0103rin\u021bi ai Bisericii n-au \u00eenceput prin a fi perfec\u021bi viveuri? Ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 indivizilor se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u0219i popoarelor. Desfr\u00e2urilor \u0219i luptelor, care au marcat sf\u00e2r\u0219itul republicii, va succeda secolul care va vedea apari\u021bia \u0219i cre\u0219terea cre\u0219tinismului. Cre\u0219tinii realizar\u0103 reforma moral\u0103 pe care Cato \u0219i August o visaser\u0103.<\/p>\n

Mai trebuie men\u021bionate alte dou\u0103 cauze ale acestei bog\u0103\u021bii particulare a con\u0219tiin\u021bei \u00een primul secol. Pe de-o parte, Roma devenise capitala intelectual\u0103 a universului: aici se adunaser\u0103 toate comorile artei, literaturii \u0219i filosofiei, care l\u0103sau \u00een suflet acela\u0219i ecou solemn ca o ac\u021biune eroic\u0103. Pe de alt\u0103 parte, concentr\u00e2nd \u00een m\u00e2inile sale toat\u0103 realitatea puterii, August redusese dezbaterile forumului \u0219i ale senatului la o simpl\u0103 aparen\u021b\u0103: \u00een fapt, nicio activitate politic\u0103 nu mai subzista. Prin aceasta, con\u0219tiin\u021ba roman\u0103 se g\u0103sea eliberat\u0103 de o \u00eentreag\u0103 ordine de preocup\u0103ri care, p\u00e2n\u0103 atunci, constituise activitatea esen\u021bial\u0103, \u0219i se arunc\u0103 spre problemele de ordin moral, intelectual \u0219i chiar metafizic, pe care \u00eenainte nu le atinsese dec\u00e2t foarte pu\u021bin. Se poate spune c\u0103 ea medita cu at\u00e2t mai serios la destinul uman cu c\u00e2t \u00eei era de acum interzis s\u0103 se aplice la guvernarea cet\u0103\u021bii.<\/p>\n

S\u0103 vedem acum prin ce evolu\u021bie atinse con\u0219tiin\u021ba roman\u0103 aceast\u0103 plenitudine care avea s\u0103-i dea cre\u0219tinismul.<\/p>\n

Pe m\u0103sur\u0103 ce fiin\u021ba se concepe ca o fiin\u021b\u0103 real\u0103, ea se cunoa\u0219te ca fiind distinct\u0103 de corpul de carne care-i serve\u0219te drept suport \u0219i i se opune. Ea nu este departe de a-\u0219i da seama c\u0103 acest suport fiziologic nu este numai efemer, dar c\u0103 este de o natur\u0103 eterogen\u0103. El este fizic; ea este supra-fizic\u0103. Con\u0219tiin\u021ba \u00een\u021belege c\u0103 ea nu se poate explica prin aceasta, dar c\u0103 ea este o realitate istoric\u0103 a c\u0103rei substan\u021b\u0103 este colectivitate, societatea oamenilor.<\/p>\n

Mai mult, ea se recunoa\u0219te ca o extensie f\u0103r\u0103 propor\u021bie cu limitele acestui corp perisabil. Ea se concepe ca universal\u0103, pe m\u0103sura imperiului, \u0219i ca etern\u0103, a\u0219a cum \u00eei ap\u0103rea istoria umanit\u0103\u021bii. \u0218i, atunci, ea se vede \u00een aceast\u0103 situa\u021bie tragic\u0103 de a fi legat\u0103, ea, infinit\u0103 \u0219i etern\u0103, de un corp bornat \u0219i efemer. Asta nu este tot: c\u0103ci ea descoper\u0103 cur\u00e2nd c\u0103 imperfec\u021biunile acestui corp perisabil \u00eel fac susceptibil de a contracta obiceiuri, excese, vicii, care-l ruineaz\u0103 \u0219i, pe cale de consecin\u021b\u0103, o ruineaz\u0103 pe ea \u00eens\u0103\u0219i \u0219i o omoar\u0103, \u00een pofida acestei eternit\u0103\u021bi pe care o postuleaz\u0103.<\/p>\n

Contradic\u021bie dramatic\u0103: con\u0219tiin\u021ba concepe infinitul \u0219i eternitatea \u0219i ea se vede \u00eentemni\u021bat\u0103 \u00eentr-un corp finit \u0219i perisabil. Se pare c\u0103 nu sunt dec\u00e2t dou\u0103 mijloace de a o rezolva: sau con\u0219tiin\u021ba nu concepe infinitul \u0219i eternul, \u0219i atunci se asorteaz\u0103 cu acest corp efemer de care ea este legat; sau acest corp care o con\u021bine nu moare, adic\u0103 el \u00eenviaz\u0103 dup\u0103 moarte.<\/p>\n

Este exact aceast\u0103 solu\u021bie secund\u0103 pe care majoritatea diferitelor religii str\u0103ine adoptate recent o aduceau \u00een con\u0219tiin\u021ba roman\u0103. \u00cen particular, concep\u021bia vie\u021bii viitoare pe care o aveau egiptenii (\u0219i noi am v\u0103zut prin m\u0103rturia lui Apuleius favoarea pe care cultul lor a primit-o la Roma) este caracteristic\u0103. Sentimentul de revolt\u0103 pe care ei \u00eel \u00eencercau \u00een fa\u021ba mor\u021bii este destul de faimos. Nimic mai natural. Dintre toate imperiile antichit\u0103\u021bii, \u00een ciuda alternativelor, de sus \u0219i de jos, cel al faraonilor fusese cel mai vast \u0219i cel mai durabil. Astfel se formase \u00een Egipt o prodigioas\u0103 civiliza\u021bie, cu tot ce comport\u0103 o civiliza\u021bie veritabil\u0103 \u00een domeniile artei, religiei, \u0219tiin\u021bei, filosofiei \u0219i moralei. Dac\u0103 noi nu mai cunoa\u0219tem ast\u0103zi, din aceast\u0103 comoar\u0103, dec\u00e2t imagini mutilate, cel pu\u021bin aceste vestigii ne dau impresia unei civiliza\u021bii formidabile prin realiz\u0103rile sale tehnice. \u00cen aceast\u0103 privin\u021b\u0103, Egiptul poate rivaliza cu imperiul roman. Ca \u0219i el, a realizat condi\u021biile cele mai favorabile produc\u021biei unei con\u0219tiin\u021be vii, puternice, reale \u0219i intense. La egipteni, con\u0219tiin\u021ba luase asemenea av\u00e2nt \u00eenc\u00e2t ea se constituise \u00eentr-o realitate care nu ceda nici celei a corpului. La fel de bine, tr\u0103s\u0103tura esen\u021bial\u0103 a egipteanului antic este aceast\u0103 revolt\u0103 contra mor\u021bii pe care \u00eencearc\u0103 s-o sfideze \u0219i s\u0103 o \u00eenving\u0103. \u00cen posesia unei puternice concep\u021bii a vie\u021bii viitoare, de un sort de anulare a mor\u021bii, pentru fiecare dintre ei problema capital\u0103 este prezervarea corpului s\u0103u \u00een vederea vie\u021bii ce va veni. Industria mumific\u0103rii corpurilor a fost consecin\u021ba logic\u0103 a acestei concep\u021bii, dup\u0103 cum ansamblul culturilor egiptene este manifest dominat de speran\u021ba unei vie\u021bi viitoare.<\/p>\n

Ceea ce s-a petrecut \u00een Egipt se realizase de altfel aproximativ \u0219i \u00een Persia, cum arat\u0103 cultul lui lui Mithra \u0219i religia mazdean\u0103. Va fi la fel la Roma, c\u00e2nd imperiul roman va fi realizat condi\u021bii istorico-sociale analoge.<\/p>\n

\u00cen Persia, mai mult dec\u00e2t \u00een Egipt, datorit\u0103 faptului \u00eensu\u0219i al propor\u021biilor pe care le luaser\u0103 integrarea istorico-social\u0103 \u0219i intensitatea \u0219i complexitatea vie\u021bii sociale \u0219i intelectuale, con\u0219tiin\u021bele puternic \u00eent\u0103rite respingeau ideea mor\u021bii \u0219i concepeau via\u021ba \u00een lumea de dincolo. Con\u0219tiin\u021bele per\u0219ilor, \u00eentocmai precum cele ale egiptenilor concepur\u0103 acest dincolo ca o replic\u0103 lumii de aici. Ideea judec\u0103\u021bii \u0219i a justi\u021biei absolute cu sanc\u021biuni transcendente, complet\u00e2nd insuficien\u021bele \u0219i reduc\u00e2nd imperfec\u021biunile juti\u021biei empirice, se n\u0103scur\u0103 spontan \u00een Persia ca \u0219i \u00een Egipt.<\/p>\n

Or, s-a \u00eent\u00e2mplat poporului lui Israel aceast\u0103 aventur\u0103 extraordinar\u0103 c\u0103 a tr\u0103it \u00een Egipt \u00eent\u00e2i, la Babilon apoi, c\u0103 a \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it intim via\u021ba acestor imperii \u0219i c\u0103 a avut astfel ocazia de a culege, de a recupera \u00een con\u0219tiin\u021ba sa no\u021biunile religioase elementare. Din fermentarea acestor no\u021biuni \u00een con\u0219tiin\u021b\u0103, ie\u0219i spiritul profetic. Profe\u021bii, reflect\u00e2nd la soarta na\u021biunii lor, la nenorocirile \u0219i \u00eencerc\u0103rile pe care le-au suferit, le-au aplicat ideea de justi\u021bie absolut\u0103 \u0219i au tras drept concluzie mesianismul m\u00e2ntuitor, ideea restabilirii poporului poc\u0103it \u00een drepturile sale \u00eentregi, compensa\u021bia tuturor nenorocirilor nemeritate, un sort de restitutio in integrum.<\/em> \u0218i pentru c\u0103 genera\u021bii de drep\u021bi suferiser\u0103 \u0219i erau mor\u021bi \u00een captivitate, ideea de justi\u021bie absolut\u0103 \u0219i sentimentul irepresibil de drept cereau ca drep\u021bii s\u0103 fie resuscita\u021bi pentru ca ei s\u0103 se poat\u0103 \u00eentoarce \u00een p\u0103m\u00e2ntul natal \u0219i s\u0103 se bucure de libertatea recucerit\u0103. Din acest concurs de \u00eemprejur\u0103ri a \u021b\u00e2\u0219nit prima sc\u00e2nteie a ideii de \u00eenviere \u0219i m\u00e2ntuire, care este esen\u021bial\u0103 mesianismului evreiesc, \u0219i acesta nu este, cum bine se vede, dec\u00e2t ideea restitu\u021biei, a revan\u0219ei, a compensa\u021biei pentru dreptatea r\u0103nit\u0103, pentru nenorocirile nemeritate, este rac\u021bia unui sentiment na\u021bional foarte puternic \u0219i foarte p\u0103truns de ideea de justi\u021bie contra adversit\u0103\u021bii sor\u021bii. Mesianismul evreiesc con\u021bine o concep\u021bie juridic\u0103 a destinului oamenilor \u0219i al lumii, \u0219i vede \u00een acest destin realizarea dreptului integral \u0219i a justi\u021biei absolute<\/em><\/p>\n

Aplicat\u0103 la soarta indivizilor \u0219i a umanit\u0103\u021bii, ideea de drept \u0219i de justi\u021bie integral\u0103 dau \u00eenvierea \u00een \u00eemp\u0103r\u0103\u021bia lui Dumnezeu. Cre\u0219tinii au fost primii care au f\u0103cut aceast\u0103 aplica\u021bie, tr\u0103g\u00e2nd, cu sf\u00e2ntul Paul, \u0219i toate concluziile. C\u00e2nd venir\u0103 la Roma, unde se elaborau no\u021biunile elementare ale dreptului universal, soarta doctrinei cre\u0219tine s-a decis; c\u0103ci ea aducea r\u0103spuns la toate tulbur\u0103rile care tulburau \u0219i nelini\u0219teau con\u0219tiin\u021bele greco-romane. Ideea vie\u021bii de dincolo le chema, le aspira, \u0219i condi\u021biile \u00eenfloririi sale erau mai favorabile ca \u00een Egipt sau \u00een Persia.<\/p>\n

Concep\u00e2ndu-se ca infinit\u0103 \u0219i etern\u0103, era natural ca con\u0219tiin\u021ba roman\u0103 s\u0103 aib\u0103 aceea\u0219i oroare a mor\u021bii; \u0219i ea ar fi vrut s\u0103 o \u00eenving\u0103 sau s-o anuleze. De aceea, dintre at\u00e2tea religii \u00eenrudite cu cre\u0219tinismul, el a fost cel care a triumfat; nici unul altul nu r\u0103spundea at\u00e2t de bine la exigen\u021bele con\u0219tiin\u021bei acestei epoci: la acest punct, doctrina sa \u0219i riturile sale p\u0103reau s\u0103 con\u021bin\u0103 cea mai bun\u0103 din toate religiile rivale. O consecin\u021b\u0103 remarcabil\u0103 este c\u0103 departe de a-i face r\u0103u, aceste religii rivale, de care atmosfera acestui timp era ca \u0219i saturat\u0103, dimpotriv\u0103, \u00eei preg\u0103tesc calea. Cu politeimul lor \u0219i cu misterele lor, aceste religii erau de altfel mai aproape de vechile credin\u021be \u0219i se g\u0103seau, prin aceasta, cu totul indicate pentru a face puntea \u00eentre politeismul naturalist \u0219i monoteismul moral al cre\u0219tinilor. S\u0103 vedem acum cum s-au angajat ele.<\/p>\n

Dar pentru aceasta, vom l\u0103sa, c\u00e2t mai mult posibil, s\u0103 vorbeasc\u0103 Gaston Boissier.<\/p>\n

Cum a remarcat Goissier, toate religiile erau prev\u0103zute cu un sacerdo\u021biu specializat, bine preg\u0103tit pentru misiunea sa, \u0219i care lipsise religiei romane. Aceasta era o religie mai mult poetic\u0103 \u0219i civic\u0103 dec\u00e2t mistic\u0103. Dimpotriv\u0103, ace\u0219ti preo\u021bi ai lui Isis, ai lui Mithra, predic\u0103 \u0219i cultiv\u0103 sufletele; ei formeaz\u0103 o mili\u021bie sf\u00e2nt\u0103 \u0219i caut\u0103 s\u0103 se dep\u0103rteze de lume \u0219i s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 aparte. \u201eS-ar spune c\u0103 ei pun gloria lor \u00een a se dezinteresa de via\u021b\u0103 \u0219i a se deta\u0219a de afec\u021biunile obi\u0219nuite ale umanit\u0103\u021bii. Ei renun\u021b\u0103 la tot \u0219i nu vor s\u0103 aib\u0103 grij\u0103 dec\u00e2t de lucrurile divine. Unii merg p\u00e2n\u0103 la a lua b\u0103uturi pentru a se priva ei \u00een\u0219i\u0219i de vitalitatea lor (1).\u201d Papirusurile egiptene au revelat existen\u021ba unei veritabile sih\u0103strii \u00een serapeumul din Memphis.<\/p>\n

O alt\u0103 tr\u0103s\u0103tur\u0103 caracteristic\u0103 a cultelor str\u0103ine era c\u0103 se adresau femeilor. Chiar femeile din clase \u00eenalte aderau la ele (2). \u201eCultele c\u0103rora preo\u021bii \u0219i femeile le dau at\u00e2ta importan\u021b\u0103 au, de obicei,<\/p>\n

(1) BOISSIER, La religion romaine, t. I p. 356.<\/em><\/p>\n

(2) Dup\u0103 Boissier \u201ecultul evreiesc era de asemenea \u00een favoarea femeilor care c\u0103utau emo\u0163iile religioase dup\u0103 ce le epuizaser\u0103 pe clelalte. Ele posteau riguros \u015fi se p\u0103zeau bine s\u0103 nu fac\u0103 nimic \u00een ziua de sabat. S-a spus c\u0103 Popeea, dup\u0103 voba lui Iosif, avea pietate \u015fi c\u0103 ea fu \u00eengropat\u0103 dup\u0103 riturile orientale.\u201d (Ibid,, 361).<\/em><\/p>\n

un caracter comun; ei caut\u0103 bucuro\u0219i emo\u021biile religioase, le place s\u0103 dezvolte la aderen\u021bii lor o devo\u021biune ardent\u0103, Aceast\u0103 devo\u021biune se manifesta peste tot de o manier\u0103 aproape asem\u0103n\u0103toare: \u00een toate religiile, credinciosul care se roag\u0103 cu fervoare \u00ee\u0219i dore\u0219te s\u0103 ias\u0103 din el \u00eensu\u0219i, s\u0103 scape naturii sale mortale pentru a atinge pe Dmnezeu \u0219i a se pierde \u00een el.\u201d \u201e\u00cen timp ce cre\u0219tinii \u00eencercau s\u0103-l ajung\u0103 surescit\u00e2nd la ei sufletul \u0219i spiritul… p\u0103g\u00e2nii voiau s\u0103 parvin\u0103 mai cur\u00e2nd prin surescitarea sim\u021burilor.\u201d \u201eEi se reuneau \u00een mari mul\u021bimi, se abandonau \u00eempreun\u0103 tuturor seduc\u021biilor naturii; se \u00eemb\u0103tau de zgomot, de mi\u0219care…\u201d \u201eEi pierdeau sentimentul existen\u021bei lor proprii, sc\u0103pau condi\u021biilor vie\u021bii; se uneau cu zeul c\u0103ruia-i celebrau s\u0103rb\u0103toarea, credeau c\u0103-l v\u0103d, c\u0103-l urmeaz\u0103 \u0219i li se p\u0103rea c\u0103 asist\u0103 la aventurile minunate care se povesteau despre el. Aceste aventuri sunt aproape acelea\u0219i peste tot: detaliile pot varia, dar fondul legendei sacre se g\u0103se\u0219te \u00een toate religiile Orientului: este vorba \u00eentotdeauna despre moartea \u0219i \u00eenvierea unui zeu \u0219i, ca pentru a inflama mai mult sensibilitatea religioas\u0103, \u00een toate aceste povestiri, zeul este iubit de o zei\u021b\u0103, care-l pierde \u0219i-l reg\u0103se\u0219te, care geme la moartea lui \u0219i sf\u00e2r\u0219e\u0219te prin a-i reda via\u021ba. \u00cen Egipt, Isis e cea care \u00eel caut\u0103 pe Osiris, ucis de un frate gelos; \u00een Fenicia, Astartea sau Venus, care-l pl\u00e2nge pe Adonis; pe malurile Euxinului, mama mare a zeilor \u00eel vede murind pe frumosul Atis \u00een bra\u021bele sale. Fidelii se asociaz\u0103 totdeauna la durerea divin\u0103; doar fasonul lor de a comp\u0103timi se schimb\u0103 cu \u021b\u0103rile, \u00cen Siria \u0219i Egipt, ea ia un caracter senzual \u0219i voluptuos, se exprim\u0103 prin c\u00e2ntece de amor \u00een sunetul flautelor; ea este mai s\u0103lbatic\u0103 \u00een asprele \u021b\u0103ri ale Asiei de nord: acolo, preo\u021bii se lovesc \u0219i se mutileaz\u0103 pentru a-\u0219i manifesta disperarea (1).\u201d<\/p>\n

(1) Ibid<\/em>., p.861.<\/p>\n

Influen\u021ba moral\u0103 a acestor culte era implicat\u0103 \u00een practica lor. \u201eCu c\u00e2t devo\u021biunea devine mai ardent\u0103, cu c\u00e2t se face scrupuloas\u0103, cu at\u00e2t mai mult ea ne alarmeaz\u0103 asupra consecin\u021belor gre\u0219elilor pe care noi le putem comite. Erau chiar \u0219i atunci c\u00e2teva spirite riguroase care pretindeau c\u0103 odat\u0103 comise, ele nu mai puteau fi isp\u0103\u0219ite; dar nu aceasta era op\u021biunea obi\u0219nuit\u0103 \u0219i toate religiile se flatau a avea mijloace sigure de a ob\u021bine iertarea. Nimic nu fu mai util succesului cultelor str\u0103ine care se stabiliser\u0103 la Roma. Ele aveau toate sorturile de expia\u021bii \u0219i purific\u0103ri pentru uzul p\u0103c\u0103to\u0219ilor \u00eenfrico\u0219a\u021bi. Ele constau obi\u0219nuit \u00een jertfe repetate, \u00een practici bizare \u0219i adesea penibile, \u00een liberalit\u0103\u021bile f\u0103cute templelor \u0219i preo\u021bilor. Abstinen\u021bele erau de asemenea considerate ca un mijloc de a dezarma m\u00e2nia celest\u0103. Se evita a m\u00e2nca unele animale \u00een apropierea s\u0103rb\u0103torilor, se impuneau posturi riguroase, se preg\u0103tea peste tot o continen\u021b\u0103 sever\u0103… Aceste religii, al c\u0103ror naturalism era fondul, trebuia, se pare, a face o lege din a se conforma naturii. Se vede totu\u0219i n\u0103sc\u00e2ndu-se la ele un principiu contrar: ele ordon\u0103 uneori de a-i rezista, fac un merit oamenilor din priva\u021biuni care se impun; recomand\u0103 abstinen\u021ba \u0219i postul, proclam\u0103 c\u0103 este pl\u0103cut zeilor s\u0103-\u0219i \u00eembl\u00e2nzeasc\u0103 trupul \u0219i s\u0103-l pedepseasc\u0103 (1).\u201d Contradic\u021bia pe care Boissier crede c\u0103 o remarc\u0103 aici se explic\u0103 prin faptul c\u0103<\/p>\n

(1) Ibid.,<\/em> p. 367.<\/p>\n

acest cult de origine egiptean\u0103, \u0219i \u00een consecin\u021b\u0103 monoteist, degenerase \u00een politeism \u0219i adoptase, ca urmare, numai, aluri naturaliste. Nu se putea s\u0103 fie altfel c\u00e2nd vastul imperiu al Faraonului e\u0219uase \u0219i se f\u0103r\u00e2mi\u021base aproape de punctul de a disp\u0103rea. Dac\u0103 Boissier ar fi \u021binut cont de acest fapt, contradic\u021bia nu l-ar mai fi surprins.<\/p>\n

Cultele de ini\u021biere erau dominate de acela\u0219i inspira\u021bii de ordin moral. A\u0219a era cazul riturilor de ini\u021biere taurobolia, misterele lui Isis, ale lui Mithra etc. Din aceste mistere \u0219i aceste ini\u021bieri s-a afirmat c\u0103 a ie\u0219it o \u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103 complet\u0103, o \u00eentrag\u0103 filosofie moral\u0103 \u0219i o \u00eentreag\u0103 trologie monoteist\u0103. Boissier crede c\u0103 aceast\u0103 afirma\u021bie este exagerat\u0103. Iat\u0103 cum vorbe\u0219te el despre aceste ini\u021bieri misterioase: \u201e\u00cen toate aceste spectacole era vorba mai ales de aceste probleme ale celeilalte vie\u021bi care se puneau atunci tuturor spiritelor \u0219i tulburau pe cei mai hot\u0103r\u00e2\u021bi.\u201d \u201eSe p\u0103rea pentru moment, ne spune Apuleius, c\u0103 se punea piciorul pe solul regatului Proserpinei.\u201d \u201eAceast\u0103 persisten\u021b\u0103 a vie\u021bii, aceast\u0103 existen\u021b\u0103 a celuilalt morm\u00e2nt, asupra c\u0103ruia filosoofii aveau at\u00e2ta durere s\u0103 se \u00een\u021beleag\u0103; misterele nu \u00eel predau; ele \u00eel ar\u0103tau\u201d \u201eDe la aceste spectacole grandioase se ie\u0219ea, nu convin\u0219i de probele irefutabile ale realit\u0103\u021bii infernurilor, de pedepsirea r\u0103ilor, de fericirea etern\u0103 a drep\u021bilor, dar \u00eentr-o dispozi\u021bie de spirit care nu pemitea a se \u00eendoi (1).\u201d Se vede aici profunda analogie \u00eentre semnele timpului nostru \u0219i cele ale timpurilor vechi. Nu aceasta este metoda pascalian\u0103 pentru a dob\u00e2ndi credin\u021ba (2) ?<\/p>\n

(1)Ibid., <\/em>p.377<\/p>\n

\u00cen coresponden\u021ba sa cu J. Rivi\u00e8re, M. Claudel nu-i scrie c\u0103 \u201e\u201dliturghia \u0219i asiduitatea la oficiile Bisericii \u00eel vor \u00eenv\u0103\u021ba mai mult dec\u00e2t c\u0103r\u021bile\u201d? – \u201ePlonja\u021bi \u00een aceast\u0103 baie de glorie, de certitudine \u0219i de poezie…\u201d \u201eSpune\u021bi-v\u0103 rug\u0103ciunile \u00een fiecare zi, chiar dac\u0103 nu le spune\u021bi dec\u00e2t din gur\u0103, chiar dac\u0103 aten\u021bia voastr\u0103 este este absent\u0103. Voin\u021ba cel pu\u021bin va fi acolo. \u0218i cine \u0219tie chiar dac\u0103 aceste rug\u0103ciuni divine de at\u00e2tea ori repetate de buze at\u00e2t de sfinte n-au vreo virtute prin ele \u00eensele ex opere operato<\/em>?\u201d<\/p>\n

Cei vechi procedau totu\u0219i cu mai mult\u0103 metod\u0103 \u0219i cu ceremonii mai apropriate \u00een vederea efectului trebuia s\u0103-l ob\u021bin\u0103. \u201eDup\u0103 ceremonie, spune Boissier, li se punea o coroan\u0103 de raze pe cap \u0219i o f\u0103clie aprins\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103 \u0219i se livrau, astfel \u00eempodobi\u021bi, spre adora\u021bia mul\u021bimii. Era aproape un zeu ca acela care venea s\u0103 converseze cu zeii \u0219i s\u0103 fie martor al minunilor vie\u021bii celeilalte. El p\u0103rea s\u0103 scape de natura sa mortal\u0103. Ini\u021bierea era pentru el ca o moarte voluntar\u0103 \u0219i o \u00eenviere: murea \u00een cea trecut\u0103, ren\u0103\u0219tea la o via\u021b\u0103 nou\u0103 (1).\u201d Diodor pretinde c\u0103 ei deveneau mai drep\u021bi \u0219i mai buni \u00een orice lucru (2).<\/p>\n

(1) Ibid.<\/em>, p. 370<\/p>\n

    \n
  1. \u201eCeea ce este sigur, spune Boissier, este c\u0103 ei trebuia s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 mai ferici\u0163i, convin\u015fi c\u0103 dup\u0103 moartea lor vor avea un loc \u00een aceste t\u0103r\u00e2muri de delicii ce li se f\u0103cuser\u0103 \u00eentrez\u0103rite \u00een timpul celebr\u0103rii misterelor \u015fi c\u0103 vor petrece veritabil eternitatea cu zeii. Ei trebuia s\u0103 fie \u00eendeosebi mai pio\u015fi, mai ferven\u0163i, mai ata\u015fa\u0163i din inim\u0103 acestor divinit\u0103\u0163i, care le acordaser\u0103 at\u00e2t de mari favoruri \u015fi le f\u0103cuser\u0103 pentru viitor at\u00e2t de frumoase promisiuni.\u201d (Ibid<\/em>., p. 379.)<\/li>\n<\/ol>\n

    Astfel, g\u0103sim \u00een ini\u021bieri \u0219i \u00een promisiunile misterelor toate elementele solu\u021biei la problema care se punea con\u0219tiin\u021bei romane \u00een primul secol al erei noastre. Cu cultele lor impresionante, aceste religii aduceau spre con\u0219tiin\u021ba roman\u0103 satisfac\u021bia aspira\u021biei sale esen\u021biale: via\u021ba etern\u0103, fericirea pe care o c\u0103uta \u0219i oroarea sa de moarte. Nimic mai natural dec\u00e2t adop\u021bia acestor culte \u00een tot imperiul \u0219i mai ales la Roma.<\/p>\n

    Ceea ce, de altfel, a facilitat sinteza tuturor acestor religii \u00eentr-o form\u0103 unic\u0103 \u0219i superioar\u0103, cum va fi, la sf\u00e2r\u0219it, cre\u0219tinismul, a fost c\u0103 religiile str\u0103ine, mai \u00eent\u00e2i ostile, au sf\u00e2r\u0219it prin a se concilia \u0219i a se \u00een\u021belege \u0219i \u00een acest fel ele s-au apropiat de religia roman\u0103 p\u00e2n\u0103 la o asimilare reciproc\u0103. Exista \u00eentre ele o afinitate natural\u0103: erau opera aceleia\u0219i epoci \u0219i, pornind, se efortau a r\u0103spunde acelora\u0219i nevoi. \u201eNu numai fondul credin\u021belor era, spune Boissier, peste tot comun, dar aproape tot ce ne-a frapat \u00een studiul pe care l-am f\u0103cut asupra acestor culte noi se reg\u0103se\u0219te, \u00eentr-un grad mai mic, \u00een religia Romei. Se spune, de exemplu, c\u0103 purifica\u021biunile \u0219i expia\u021biunile erau foarte numeroase.\u201d. \u201ePlugarul nu \u00eencepea nicio munc\u0103 important\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103-\u0219i fi purificat c\u00e2mpul, boiii, \u0219i pe el \u00eensu\u0219i (1).\u201d \u201eExista, \u00een plus, \u00eentre religiile vechi \u0219i noile religii, c\u00e2teva culte intermediare care puteau forma \u00eentre ele un sort de tranzi\u021bie u\u0219oar\u0103 \u0219i s\u0103 sf\u00e2r\u0219easc\u0103 prin a le relga \u00eempreun\u0103; acestea erau cele pe care Roma le \u00eemprumutase de mult timp din str\u0103in\u0103tate \u0219i pe care amintirea originii lor le f\u0103cea mai accesibile impresiilor din afar\u0103, de exemplu cultul lui Ceres… cel al lui Bahus… cel al Bunei Zei\u021be (2).\u201d<\/p>\n

    Mai ales Bahus servea drept tr\u0103s\u0103tur\u0103 de unire \u00eentre vechile culte \u0219i cele noi (3).<\/p>\n

    Care erau agen\u021bii cei mai eficien\u021bi acestui sincretism roman? Boissier arat\u0103 c\u0103 erau solda\u021bii \u0219i nu teologii de meserie \u0219i filosofii (4).<\/p>\n

    (1) Ibid.,<\/em> p.387.<\/p>\n

    (2) Ibid<\/em>., p. 388<\/p>\n

    (3) \u201eCultul s\u0103u deveni cur\u00e2nd un centru puternic al ini\u0163ierii \u015fi misterului, preo\u0163ii s\u0103i, precum orficii, c\u0103rora le \u00eemprumutau opiniile promiteau s\u0103 le purifice sufletele, \u015fi fidelii, atra\u015fi de aceste promisiuni, formau \u00een jurul lor asocia\u0163ii importante.\u201d – \u201eBahus fu atunci un veritabil intermediar \u00eentre cultele Orintului \u015fi cel al Romei; se g\u0103se\u015fte \u00een inscrip\u0163ii, c\u00e2nd unit cu Silvan \u015fi Hercule, adic\u0103 cei mai vechi zei romani, c\u00e2nd adorat cu Isis \u015fi Serapis, sau plasat pe aceea\u015fi linie cu Cibela \u015fi Mithra.\u201d (Ibid<\/em>., p. 390.)<\/p>\n

    (4) \u201eO mare parte le revine lor, zise el, \u00een acest melanj care se f\u0103cu sub imperiu \u00eentre zeii tuturor cultelor… Cum \u015fedeau mult timp \u00een acelea\u015fi \u0163inuturi, ei luau bucuro\u015fi credin\u0163ele \u015fi le duceau cu ei c\u00e2nd necesit\u0103\u0163ile r\u0103zboiului \u00eei poart\u0103 \u00een alt\u0103 parte… Comunica\u0163iile care se stabilesc astfel \u00eentre mai multe culte sunt \u00een parte opera lor \u015fi ei au servit mai mult ca oricine la transportarea zeilor dintr-un cap\u0103t al imperiului la altul. I se \u00eent\u00e2mpl\u0103 c\u00e2teodat\u0103 s\u0103-i invoce pe to\u0163i cei din \u0163\u0103rile \u00een care au locuit; \u00een rug\u0103ciunile pe care le adreseaz\u0103 lor, c\u00e2nd \u00eei enumer\u0103 succesiv unul dup\u0103 altul, c\u00e2nd \u00eei confund\u0103 \u00eentre ei.\u201d (Ibid.<\/em>, p.302.)<\/p>\n

    \u201eCapitoliul \u00eensu\u0219i sf\u00e2r\u0219e\u0219te prin a sem\u0103na mult cu o capel\u0103 a lui Isis.\u201d \u201eS-a ajuns s\u0103 se cread\u0103 c\u0103 Jupiter impunea abstinen\u021be \u0219i posturi.\u201d Toate religiile str\u0103ine, venind la Roma, au trecut mai \u00eent\u00e2i pe la Atena; ele suferiser\u0103 o prim\u0103 influen\u021b\u0103 \u0219i, prin aceasta, erau \u00een oarecare sort preg\u0103tite s\u0103 se adapteze la religia roman\u0103, prin concesiuni reciproce (1).<\/p>\n

    \u201eAstfel apropiate, divinit\u0103\u021bile nu aveau s\u0103 \u00eent\u00e2rzie a se reuni; la Roma mai ales… era facil s\u0103 le fac\u0103 s\u0103 penetreze una \u00een alta \u0219i se ajungea foarte repede a nu le privi dec\u00e2t ca atribute distincte ale aceluia\u0219i zeu, sau maniere diverse de a fi \u00eenf\u0103\u021bi\u0219a\u021bi.\u201d Fasonul \u00eencare se \u00eemplineau de obicei aceste melanjuri este indicat \u00eentr-un pasaj curios al lui Apuleius (2).<\/p>\n

    Nu numai zei ai diferitelor \u021b\u0103ri se recuno\u0219teau identici \u00eentre ei sub diferite nume, dar credin\u021ba fidelilor amesteca divinit\u0103\u021bile. Astfel, Pretextatus, mare demnitar roman al celui de-al patrulea secol, \u00eentocmai ca solda\u021bii c\u0103rora le-a citat cazul mai sus, are grij\u0103 s\u0103 aminteasc\u0103, \u00eentr-o inscrip\u021bie, dup\u0103 ce enumerase sacerdo\u021bii statului de care el a fost onorat, c\u0103 el a devenit myste dionisiac \u0219i eleusian, hierofant al lui Hecate, recor al Marii Mame \u0219i c\u0103 a primit botezul s\u00e2ngelui lui Mithra (3).<\/p>\n

      \n
    1. \u201eAceste concesii mutuale au dus cu u\u015furin\u0163\u0103 toate aceste culte la a se \u00een\u0163elege \u015fi astfel c\u0103, \u00een primele dou\u0103 secole ale erei noastre, s-a des\u0103v\u00e2r\u015fit melanjul tuturor religiilor din lumea veche. Aceast\u0103 fuziune de credin\u0163e r\u0103spundea apropierii raselor, \u015fi uniunea care se stabilise \u00eentre toate popoarele imperiului era completat\u0103 \u015fi cimentat\u0103 prin acordul care se f\u0103cea \u00eentre zeii lor\u201d (BOISSIER op.cit)<\/li>\n
    2. (2)El reprezint\u0103 pe zei\u0163a Isis adres\u00e2ndu-se unui fidel care o invoc\u0103: \u201eIat\u0103-m\u0103, \u00eei zice ea, am fost mi\u015fcat\u0103 de rug\u0103ciunile tale. Eu sunt mama naturii, suverana elementelor… sunt a\u015fadar divinitatea unic\u0103 onorat\u0103 de toate na\u0163iunile \u00een forme variate \u015fi nume care se schimb\u0103 de la o \u0163ar\u0103 la alta. Frigienii m\u0103 numesc Marea Mam\u0103 a Idei, atenienii Minerva, ciprio\u0163ii Venus, cretanii Diana. Sicilienii Proserpina, locuitorii din Eleusis Ceres, al\u0163ii Iunona, Belona, Hecate… eu sunt regina Isis.\u201d<\/li>\n<\/ol>\n

      (3) DURUY, op., cit.<\/em><\/p>\n

      \u00cen acela\u0219i timp cu \u00eemplinirea \u00een popor a acestei fuziuni, g\u00e2nditrea filosofic\u0103, la r\u00e2ndul s\u0103u, se eforta s\u0103 eleveze \u0219i s\u0103 purifice politeismul \u00een vedera atingerii unei religii unice \u0219i inspirate de o preocupare moral\u0103 superioar\u0103. Stoicii \u00eendeosebi \u0219i-au asumat aceast\u0103 misiune. Dup\u0103 ei. \u201enu exist\u0103 o manier\u0103 mai bun\u0103 de a pl\u0103cea zeilor de c\u00e2t a se purta bine \u0219i morala este inseparabil\u0103 de religie…\u201d \u201eEi \u00eenva\u021b\u0103, spune Boissier, c\u0103 zeii sunt necesarmente buni \u0219i c\u0103 altfel ei n-ar fi zei.\u201d \u201eCicero spune c\u0103 trebuie a avea pentru zei acelea\u0219i sentimente precum cele pentru patrie \u0219i p\u0103rin\u021bi (1)\u201d Se ajunsese a \u00een\u021belege \u201ec\u0103 valoreaz\u0103 mai mult s\u0103 aduci \u00een temple un suflet pios \u0219i drept dec\u00e2t rug\u0103ciuni \u00eenv\u0103\u021bate pe de rost\u201d… \u0219i \u201ese \u00eencepe a se ocupa de s\u0103raci, se pl\u00e2ng gladiatorii, se protejeaz\u0103 sclavii (2)\u201d. Boissier merge chiar p\u00e2n\u0103 la a spune c\u0103 efortul g\u00e2ndirii filosofice descoperise toate ideile religioase \u0219i morale cu mult \u00eenainte ca cultele str\u0103ine importate la Roma s\u0103 le fi conceput. El sus\u021bine c\u0103 \u0219coala cinic\u0103, cum arat\u0103 exemplul lui Thraseas, reu\u0219ise chiar s\u0103 pun\u0103 \u00een practic\u0103 principiile superioare ale acestei morale. El trebuie s\u0103 recunoasc\u0103 \u00eens\u0103 c\u0103 ideile morale \u0219i religioase ale filosofilor nu treceau dec\u00e2t excep\u021bional \u00een conduita lor; ele r\u0103m\u00e2neau cel mai adesea teoretice \u0219i dac\u0103 vreo c\u00e2\u021biva rari filosofi, ca Demetrius, \u00ee\u0219i puteau practica teoriile, care pretineau a des\u0103v\u00e2r\u0219i omul eilber\u00e2ndu-l de toate nevoile factice \u0219i deta\u0219\u00e2ndu-l de bunurile imaginare, pentru a-l preg\u0103ti pentru toate averile, \u201edin p\u0103cate, convine Boissier, nu este probabil c\u0103 acest ideal ar fi fost deseori realizat\u201d. Filosofii nu<\/p>\n

        \n
      1. BOISSIER, La religion romaine<\/em>, t. II. p.375.<\/li>\n
      2. Ibid.,<\/em> p.377.<\/li>\n<\/ol>\n

        se adresau poporului, adev\u0103rul lor nep\u0103r\u00e2ndu-li-se bun de predat la toat\u0103 lumea; ei n-aveau priz\u0103 asupra lui. De aceea a fost nul\u0103 influen\u021ba lor asupra poporului. \u201eC\u0103ci cea mai mare parte a interpret\u0103rilor imaginate de filosofi erau inutile, obscure, \u0219i poporul trebuie s\u0103 fi avut mult\u0103 osteneal\u0103 s\u0103-i \u00een\u021beleag\u0103 \u0219i s\u0103-i gusre (1). \u201eMult timp, spune Boissier, grecii nu p\u0103ruser\u0103 s\u0103 agite marile probleme ale vie\u021bii dec\u00e2t pentru a se da \u00een spectacol cu eforturile lor ingenioase \u0219i f\u0103r\u0103 a avea dorin\u021ba profund\u0103 de a le rezolva. La final, aceast\u0103 curiozitate s-a plictisit… Se vrea a avea credin\u021be solide, sprijinite pe autorit\u0103\u021bi certe care permit con\u0219tiin\u021belor tulburi s\u0103 se odihneasc\u0103 \u00een pace. Nu religia uman\u0103 era aceea care le putea da. Ei fac s\u0103 se vad\u0103 c\u0103 ea l\u0103sa pe fiecare liber s\u0103 cread\u0103 ce vrea… Dar, la sf\u00e2r\u0219it, s-a plictisit de libertatea de a alege \u0219i s-a preferat a fi aservit c\u00e2torva credin\u021be asigurate.\u201d \u201e\u00cen mijlocul acestor incertirudini, sufletul c\u0103uta cu anxiatate vreo credin\u021b\u0103 asigurat\u0103 \u0219i dipera c\u0103 nu g\u0103se\u0219te (2).\u201d<\/p>\n

        (1) Ibid.,<\/em>p.393.<\/p>\n

        (2) Ibid<\/em>., p. 396.<\/p>\n

        Acestei st\u0103ri disperate a sufletului aveau de r\u0103spuns mai \u00eent\u00e2i noile religii de mistere, din care am citat deja c\u00e2teva cazuri, \u0219i, apoi, cre\u0219tinismul, care va fi \u00een orecare sort sinteza original\u0103 a tuturor acestor religii \u00een acela\u0219i timp cu rezultatele deja dob\u00e2ndite prin filosofia lui Platon \u0219i a stoicilor.<\/p>\n

        Doar prin aceea c\u0103 misterele erau o reac\u021bie contra ra\u021bionalismului filosofilor \u0219i a pozitivismului naturalist al politeismului, ei erau c\u0103uta\u021bi \u0219i accepta\u021bi. Prin oboseal\u0103, ra\u021biunea abdicase; nu r\u0103m\u00e2nea dec\u00e2t misticismul pentru a-\u0219i oferi bunele oficii sufletului uman. \u00cendoiala, scepticismul \u0219i pyronismul au ajuns la aceast\u0103 dezolant\u0103 constatare: vanitas vanitatum…<\/em>\u00cen Grecia, se sinucidea \u00een mas\u0103 dup\u0103 r\u0103zboaiele Corintului. La Roma, se ajunsese aproape \u00een aceea\u0219i stare, sub primii cezari, contagiune, epidemie de sinucideri.<\/p>\n

        Trebuia o nou\u0103 credin\u021b\u0103 pentru a da \u00eenapoi acestor suflete epuizate gustul vie\u021bii. La aceasta r\u0103spundeau misterele \u0219i misticismul. Misticismul este un sort de ra\u021biune revelat\u0103 prin mister, adic\u0103 ceva opus ra\u021biunii clare \u0219i rezonante. Revela\u021bie, mister \u0219i misticism vor fi totdeauna singurul remediu ra\u021bionalismului exagerat \u0219i exclusiv. \u00cen fapt, revela\u021bia \u0219i misticismul sunt gestul creator al unei con\u0219tiin\u021be care augmenteaz\u0103 brusc con\u021binutul s\u0103u \u0219i care cre\u0219te \u00een salturi \u0219i devine foarte puternic\u0103. Ra\u021biunea este un instrument foarte str\u00e2mt, foarte bornat, ea poate demonstra \u0219i rezona adev\u0103rul dob\u00e2ndit, nu s\u0103-l descopere \u0219i s\u0103-l creeze; progresele sale, dac\u0103 le face, sunt minime. Suveran\u0103 \u00een timpuri normale ea este inutil\u0103 \u0219i chiar v\u0103t\u0103m\u0103toare \u00een momentele de criz\u0103. Atunci se abandoneaz\u0103 \u0219i se \u00eentoarce contra ei. Pe de alt\u0103 parte, misterul \u0219i misticismul, care sunt prin esen\u021b\u0103 contrariul ra\u021biunii, devin pre\u021bioase sufletului \u00een epocile de fermenta\u021bie moral\u0103 \u0219i religioas\u0103, \u00een crizele de cre\u0219tere pe care le \u00eencearc\u0103 oamenii \u0219i societ\u0103\u021bile. Astfel se creeaz\u0103 noile credin\u021be \u0219i se re\u00eennoiesc principiile vie\u021bii morale. Ra\u021biunea clar\u0103 \u0219i discursiv\u0103 n-ar fi de niciun ajutor \u0219i de nicio utilitate \u00een aceast\u0103 misiune. Religiile de mister au \u00eenceput s\u0103 se manifeste at\u00e2t c\u00e2t cuno\u0219tin\u021bele noastre istorice ne permit s\u0103 preciz\u0103m \u2013 c\u0103tre al \u0219aselea secol \u00eenainte de I.H. \u00een Grecia.. Ele au ap\u0103rut, mai \u00eent\u00e2i, sub forma orfismului, c\u0103tre 580-560 \u00eenainte de I.H., la Atena, sub Pisistratide.<\/p>\n

        Dup\u0103 spusa lui Herodot, ritul orfic n-ar fi dec\u00e2t o copie a unui uzaj funerar egiptean: poate c\u0103 el exagereaz\u0103, dar, \u00een tot cazul, orfismul grec este de origine egiptean\u0103. Vine de la sine c\u0103 el nu se putea na\u0219te \u00een acest moment \u00een Grecia: el a fost importat, dar n-a avut, atunci, niciun succes; atmosfera moral\u0103 a ce\u0103\u021bilor grece\u0219ti \u00eei era ostil\u0103 sau, cel pu\u021bin, pu\u021bin propice.<\/p>\n

        \u0218coala pitagorician\u0103, care a ap\u0103rut \u00een aceea\u0219i epoc\u0103 \u00een Marea Grecie, \u00een Italia meridional\u0103, era foarte aproape de orfism. Probabil orfismul a fost cunocut \u00eenainte de a ajunge la Atena, \u0219i poate chiar este n\u0103scut aici. \u201eO ra\u021biune puternic\u0103 ne angajeaz\u0103 s\u0103 credem c\u0103 orfismul s-a n\u0103scut \u00een Marea Grecie. Se constat\u0103 \u00eenrudirea \u00eentre partea religioas\u0103 a pitagorismului \u0219i orfismul primitiv, \u00eenrudire at\u00e2t de str\u00e2ns\u0103 \u00eenc\u00e2t s-a mers uneori p\u00e2n\u0103 a admite nu numai o origine comun\u0103, dar o perioad\u0103 orfico-pitagorician\u0103 (1).\u201d Iat\u0103 cum Boulanger reprezint\u0103 debutul orfismului \u00een Marea Grecie \u201eAceast\u0103 lume nou\u0103 care era Marea Grecie oferea, \u00een cea de-a doua jum\u0103tate a secolului al \u0219aselea, un teren favorabil dezvolt\u0103rii religiilor mistice. \u00cen aceste cet\u0103\u021bi mult mai populate dec\u00e2t cele din Grecia proprie elita \u00eembog\u0103\u021bi\u021bilor duce o via\u021b\u0103 ‘t\u00e2n\u0103r\u0103, avid\u0103, splendid\u0103, nelini\u0219tit\u0103’, \u00een timp ce jos vegeteaz\u0103 o gloat\u0103 mizerioas\u0103. Or, excesele de lux vor na\u0219te o osteneal\u0103, o nelini\u0219te moral\u0103 care \u00eenclin\u0103 sufletele elitei spre misticism, \u00een timp ce mizeriile existen\u021bei exaspereaz\u0103 la cei umili nevoia unei credin\u021be moi, a unei speran\u021be pentru dincolo (2).\u201d Nimic nu se acord\u0103 mai bine cu genul de<\/p>\n

        (1)A. Boulanger, Orph\u00e9e,<\/em> p. 24.<\/p>\n

        (2) Ibid., <\/em>p.25.<\/p>\n

        via\u021b\u0103 al Romei, la \u00eenceputul imperiului, dec\u00e2t acest tablou al Marii Grecii pe care ni-l face Boulanger. \u201e\u00cen aceast\u0103 \u021bar\u0103, unde se perpetueaz\u0103 vivace vechile culte agrare, converg \u0219i se conciliaz\u0103 influen\u021bele Ioniei, pe care evenimente recente le-au pus \u00een contact mai intim cu Orientul profund, cel al Cretei unde au supravie\u021buit culte preelenice, foarte probabil \u0219i cel din Egipt.<\/p>\n

        M\u0103rturiile literare, confirmate de s\u0103p\u0103turi recente, arat\u0103 c\u0103 cultul divinit\u0103\u021bilor ateniene Persefona, Demeter, Hades, Dionisos au fost particularmente \u00eenfloritoare \u00een Marea Grecie \u0219i \u00een Sicilia. Or, la umbra acestor sanctuare, sau, ca la Tarent sau la Locres, se venera o mare divinitate feminin\u0103, zei\u021ba fecundit\u0103\u021bii \u015fi suverana mor\u021bii, \u00een acela\u0219i timp cu un t\u00e2n\u0103r zeu, fiul ei, sunt n\u0103scu\u021bi \u0219i sunt dezvolta\u021bi de asocia\u021biile religioase care se desemnau prin apela\u021biunea preelenic\u0103 de ‘thiases’. Aceste asocia\u021bii nu erau poate la \u00eenceput dec\u00e2t societ\u0103\u021bi funerare ata\u0219ate s\u0103 aplice strict riturile funerare speciale pentru a asigura fericirea sufletului \u00een Hades. Mai t\u00e2rziu, preocup\u0103rile pentru dincolo se dezvoltar\u0103 \u0219i dispuser\u0103 thiases s\u0103 \u00eemplineasc\u0103 avid ideile de origine str\u0103in\u0103 care le puteau satisface speran\u021bele. Participan\u021bii lor se asociau cultului oficial \u0219i se inspirau din miturile \u0219i riturile sale, dar interpret\u00e2ndu-le \u0219i transform\u00e2ndu-le de fason foarte special. Ei urmeaz\u0103 reguli ale vie\u021bii ascetice. Dup\u0103 moarte, ei sunt \u00eengropa\u021bi \u00eentr-un teren rezervat numai ini\u021bia\u021bilor \u0219i se flateaz\u0103 s\u0103 se bucure \u00een dincolo de un sort de privilegiu.\u201d La originea acestei religii a separa\u021bilor se afl\u0103 o opinie pesimist\u0103, un sentiment foarte ascu\u021bit de contrast \u00eentre mizeria omului \u0219i grandoarea aspira\u021biilor sale. De la concep\u021bia dualist\u0103 a naturii umane \u0219i aceast\u0103 credin\u021b\u0103 c\u0103 sufletul, fiind de origine celest\u0103, trebuie s\u0103 scape de servitu\u021bile corpului. Purific\u0103ri \u0219i o via\u021b\u0103 ascetic\u0103 \u00eel vor elibera de r\u0103ul moral conceput ca o p\u00e2ng\u0103rire (1).<\/p>\n

        Pentru a explica aceste rituri, era necesar un mit. \u0218i iat\u0103 esen\u021bialul: \u201eDin unirea sacr\u0103 a Persefonei \u0219i a tat\u0103lui ei Zeus se na\u0219te un t\u00e2n\u0103r zeu, Dionysios-Zagreus, c\u0103ruia \u00eei e promis guvernul universului. Acest zeu este ucis de divinit\u0103\u021bile rele. Dar Zeus \u00eel resusciteaz\u0103 pe Zagreus, a c\u0103rui inim\u0103 sc\u0103pase de voracitatea uciga\u0219ilor. Acest mit era imaginat pentru a explica un rit c\u0103ruia celebran\u021bii nu-i mai cuno\u0219teau semnifica\u021bia: omofagia, adic\u0103 sacrificiul animalului \u00een care este incarnat spiritul unui zeu al vegeta\u021biei \u0219i c\u0103ruia asisten\u021bii \u00eei absorb carnea crud\u0103 crez\u00e2nd a se asimila astfel unei parcele a virtu\u021bii divine. Poate c\u0103 thiases acordau acestei ceremonii o virtute particular\u0103, aceea de a \u00eent\u0103ri \u00een om elementul divin pe care-l con\u021bine sufletul uman. Poate c\u0103 suferin\u021bele \u0219i \u00eenvierea lui Zagreus s\u0103 le fi ap\u0103rut ca o promisiune de imortalitate preafericit\u0103 dup\u0103 suferin\u021bele vie\u021bii. Ace\u0219ti thiases ar putea fi numi\u021bi ‘preorfici’ care se degajeaz\u0103 prin specializare, orfismul de o parte \u0219i religia pitagorismului de alt\u0103 parte (1).\u201d<\/p>\n

        Mai t\u00e2rziu, prin interven\u021bia unui atenian, Onomatocrit, doctrina orfic\u0103 \u00ee\u0219i atinge perfec\u021biunea (2).<\/p>\n

        (1) Ibid., <\/em>p.28.<\/p>\n

        (2) \u201eInova\u0163ia va fi considerabil\u0103 \u015fi Onomaocrit ar merita s\u0103 fie numit sf\u00e2ntul Paul al orfismului dac\u0103 s-ar fi \u00eenvederat c\u0103 el a tras din mitul lui Zagreus doctrina p\u0103catului originar \u015fi a m\u00e2ntuirii pe care noi nu le cunoa\u015ftem de altfel dec\u00e2t prin textele unei epoci foarte posterioare. Dup\u0103 aceast\u0103 doctrin\u0103, Titanii uciga\u015fi ai lui Zagreus sunt str\u0103mo\u015fii umanit\u0103\u0163ii. Zeus, indignat de crimele lor, \u00eei tr\u0103zne\u015fte \u015fi, din cenu\u015fa lor, au ie\u015fit primii oameni care au participat la natura divin\u0103 a str\u0103mo\u015filor lor, fii ai cerului \u015fi ai p\u0103m\u00e2nului, dar au mo\u015ftenit de asemenea ceea ce Platon numea natura titanic\u0103, adic\u0103 spiritul violen\u0163ei, propensiunea c\u0103tre r\u0103u. Umanitatea r\u0103m\u00e2ne deci p\u00e2ng\u0103rit\u0103 prin vechea crim\u0103. Dar ritualul orfic, cu ascetismul \u015fi purific\u0103rile sale, ofer\u0103 precis mijloacele de a \u015fterge aceast\u0103 pat\u0103 oiginar\u0103, de a triumfa asupra acestor dispozi\u0163ii vicioase \u015fi de a asigura ini\u0163iatului o imortalitate preafericit\u0103.\u201d (Ibid.,<\/em>p. 34.)<\/p>\n

        Aportul lui Onomatocrit este de a identifica gigan\u021bii cu Titanii \u0219i de a-i reprezenta pe ace\u0219tia ca uciga\u0219ii lui Zagreus. \u201eEl stabilea astfel o str\u00e2ns\u0103 conexiune \u00eentre dou\u0103 mituri p\u00e2n\u0103 atunci independente: originea rasei umane \u0219i pasiunea lui Zagreus, \u0219i atribuia o cauz\u0103 nou\u0103 existen\u021bei r\u0103ului pe p\u0103m\u00e2nt (1).\u201d<\/p>\n

          \n
        1. Ibid., <\/em>p. 34.<\/li>\n<\/ol>\n

          Ceea ce nu rezult\u0103 prea clar, la autorul pe care l-am citat pe larg, este originea elementelor acestui mit. Dup\u0103 el, \u00eendeosebi \u00een Asia ar fi locul de origine al acestei credin\u021be. El nu exclude formal Egiptul, dar se \u00eendoie\u0219te de influen\u021ba sa. Oricum ar fi, aceast\u0103 credin\u021b\u0103 nu putea veni dec\u00e2t din marile imperii ale antichit\u0103\u021bii; ea a fost forjat\u0103 pentru c\u0103 r\u0103spundea condi\u021biilor de via\u021b\u0103 ale acestor imperii, pentru c\u0103 era semnul unei con\u0219tiin\u021be foarte treze \u0219i puternice care nu putea ap\u0103rea dec\u00e2t \u00een condi\u021biile de via\u021b\u0103 ale acestor mari imperii. Con\u0219tiin\u021ba puternic\u0103 \u0219i independent\u0103, etern\u0103 \u00een ea \u00eens\u0103\u0219i, nu putea, ca \u00een Egipt, s\u0103 conceap\u0103 sf\u00e2r\u0219itul s\u0103u \u00een acela\u0219i timp cu cel al corpului. El a trebuit s\u0103 imagineze acest mit \u0219i acest rit \u00een locul \u00eemb\u0103ls\u0103m\u0103rii, a c\u0103rei utilitate \u00eencepuse s\u0103 par\u0103 \u00eendoielnic\u0103. De aceea ni se pare c\u0103 originea orfismului trebuie s\u0103 fie mai cur\u00e2nd \u00een Egipt. Ceea ce nu \u00eempiedic\u0103 acest mit s\u0103 fi c\u0103l\u0103torit \u00een Asia, unde condi\u021biile sociale \u0219i istorice erau acelea\u0219i, \u0219i, de aici, s\u0103 fi venit \u00een Marea Grecie \u0219i la Atena, unde se va diviza \u00een dou\u0103 religii diferite, orfismul \u0219i pitagorismul. Ceea ce, \u00een orice caz, este sigur, este c\u0103 cultul egiptean al lui Isis seam\u0103n\u0103 \u00een tr\u0103s\u0103turile sale esen\u021biale cu orfismul, ca de altfel toate celelalte religii ale misterelor, cunoscute \u00een Asia \u0219i \u00een Grecia. Toate aceste religii sunt \u00eenrudite \u0219i, dac\u0103 ele nu deriv\u0103 toate dintr-un singur cult, ele se vor fi imitat unele pe altele.<\/p>\n

          C\u00e2teva diferen\u021be pe care le avuseser\u0103 anterior religiile bazinului Mediteranei, toate, cu o excep\u021bie, sf\u00e2r\u0219iser\u0103, cu pu\u021bin timp \u00eenainte de era cre\u0219tin\u0103, prin \u00eentemeierea de ceea ce se chema mistere, la care to\u021bi oamenii pio\u0219i ambi\u021bionau s\u0103 fie admi\u0219i. Fiecare cult conserva caracterele sale proprii; toate, totu\u0219i, se asem\u0103nau prin tr\u0103s\u0103turi esen\u021biale, aproape de punctul de a fuziuna. \u201ePeste fiecare prezida un zeu local: Osiris \u0219i Isis \u00een Egipt; Atis \u0219i Cibele \u00een Frigia; Demeter la Eleusis; Mithra la iranieni \u0219i mai ales \u00een Armenia; Adonis la Byblos; Hermes \u0219i Dionysos \u00een sanctuarele lor tradi\u021bionale din Grecia sau sau \u00een sucursalele lor n\u0103scute \u00een Africa elenizat\u0103; Orfeu la sectatorii care se rata\u0219eaz\u0103 la el (1).\u201d<\/p>\n

          Tr\u0103s\u0103turile esen\u021biale ale tuturor acestor religii sunt, dup\u0103 Kreglinger, \u00een num\u0103r de trei: 1 un rit de salvare; 2 miturile etiologice; 3 ritul transformat, mai spiritualizat. Ritul de salvare era format din ceremonii \u0219i adesea dintr-o veritabil\u0103 dram\u0103 care se juca \u00een jurul ini\u021biatului. Acest rit aducea, noi am spus-o deja, cu purificarea de p\u0103cat, imortalitatea \u0219i o via\u021b\u0103 fericit\u0103 dincolo. El salva sufletul de la moarte. C\u00e2t despre mit, el aducea explica\u021bia \u0219i justificarea ceremoniilor rituale. Era vorba totdeauna de o divinitate care moare \u0219i \u00eenviaz\u0103. Astfel este cazul lui Osiris, regele Egiptului, care a fost omor\u00e2t de fratele s\u0103u Set, dar care se trezi dintre mor\u021bi \u015fi urc\u0103 la cer. Ritul de \u00eemb\u0103ls\u0103mare s-a \u00eemplinit \u00een aceast\u0103 ocazie \u0219i s-a r\u0103sp\u00e2ndit \u0103n Egipt (2). A\u0219a a fost \u0219i, \u00een Grecia, Persefona, Amon, la Babilon, Adonis \u00een Fenicia, Atis \u00een Frigia (3).<\/p>\n

          (1) R. KREGLINGER, Evolution religieuse de l’humanit\u00e9, <\/em>pp. 114-115.<\/p>\n

          (2) LAGRANGE, Le sens du Christianisme, <\/em>p. 290. – Singurul dintre ace\u015fti zei, Osiris este un tip de zeu resuscitat, al \u00eenvierii mor\u0163ilor \u015fi eu cred c\u0103 din Egipt s-a r\u0103sp\u00e2ndit aceast\u0103 idee \u00een p\u0103g\u00e2nism. Dar evreii din timpul lui Iisus credeau \u00een \u00eenviere.<\/p>\n

          (3) \u201eAceste legende, spune Kreglinger, dob\u00e2ndesc o extraordinar\u0103 popularitate; de aceea, centrul oric\u0103rui mister se deplaseaz\u0103. Ritul de salvare fusese celebrat mai \u00eent\u00e2i: istoria fondatorului lui a fost inventat\u0103 mai t\u00e2rziu. Ea deveni pu\u0163in c\u00e2te pu\u0163in centrul \u00eentregii institu\u0163ii \u015fi determin\u0103 riturile noi care mai bine \u00eenc\u0103 dec\u00e2t ceremoniile mimetice ale debutului conduceau la imortalitate. La ritul de salvare, care subzist\u0103 generalmente dar care adesea trece pe plan secund, se adaug\u0103 astfel un rit de comuniune.\u201d – \u201eAdoratorii lui Dionysos se n\u0103pusteau peste taur care reprezenta zeul, \u00eel m\u00e2ncau \u015fi deveneau zei ei \u00een\u015fi\u015fi, ca animalul a c\u0103rei substan\u0163\u0103 \u00eei umplea. Acest caracter s\u0103lbatic s-a schimbat mai t\u00e2rziu \u015fi la Dendera, de exemplu, preo\u0163ii preg\u0103teau \u00een fiecare an efigii ale lui Osiris; ei le f\u0103ceau dintr-o materie ce putea fi consumat\u0103 \u015fi care de altfel prin virtu\u0163ile ei nutritive a p\u0103rut emblema des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 a degener\u0103rii; ei le f\u0103ceau din p\u00e2ine. M\u00e2nc\u00e2nd aceast\u0103 p\u00e2ine, se m\u00e2nca trupul lui Osiris, c\u0103ruia \u00eei reproduceau forma, se comuniunea efectiv cu dumnezeu. \u00cen alt\u0103 parte, \u00een Frigia, de exemplu, \u015fi \u00een cultul lui Dionysos, se dorea asimilarea corpului \u015fi a s\u00e2ngelui zeului, pentru c\u0103 este un element vital \u015fi c\u0103 s\u00e2ngele divin poate da o via\u0163\u0103 divin\u0103, imperisabil\u0103. Vinul pare s\u0103 poat\u0103 cel mai bine s\u0103-i serveasc\u0103 de substitut; b\u00e2ndul, myst-ul, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, se identifica cu divinitatea. Acest simbolism s-a \u00eentins, \u015fi magia verbului a permis, prin enun\u0163area de formule apropriate, s\u0103 g\u0103seasc\u0103 \u00een acest vin substan\u0163a tuturor zeilor.\u201d (Op. cit<\/em>., p. 123.)<\/p>\n

          Este clar c\u0103 aceste culte noi r\u0103spundeau \u00een maniera lor preocup\u0103rile care agitau de la debutul imperiului con\u0219tiin\u021ba roman\u0103. Totu\u0219i, pentru c\u00e2t timp r\u0103m\u00e2neau politei\u0219ti, ei \u00eent\u00e2rziau \u00een starea de suflet pe care o atinsese imperiul atunci \u0219i nu satisf\u0103cea con\u0219tiin\u021bele alterate de certitudine \u0219i pe care doar monoteismul le putea lini\u0219ti. Altfel, multiplicitatea zeilor pe care ei \u00eei admiteau \u00eei f\u0103cea improprii s\u0103 se impun\u0103 ca o religie unic\u0103 \u0219i suveran\u0103. \u00cen fond, n-o adoptau dec\u00e2t din lips\u0103 de ceva mai bun: subzista o aspira\u021bie \u00eentr-o credin\u021b\u0103 mai \u00eenalt\u0103, mai pur\u0103 \u0219i care \u00eenl\u0103tura, prin monoteism, partajarea favorurilor fidelilor \u00eentre mai multe divinit\u0103\u021bi.<\/p>\n

          CAPITOLUL VI<\/p>\n

          GENEZA DOCTRINEI CRE\u0218TINE<\/strong><\/p>\n

          La aceast\u0103 exigen\u021b\u0103, zilnic mai forte \u0219i \u00een\u0219elat\u0103 f\u0103r\u0103 \u00eencetare de toate aceste religii ale misterelor, va r\u0103spunde religia cre\u0219tin\u0103, fasonat\u0103 \u0219i admirabil preg\u0103tit\u0103 de sf\u00e2ntul Paul. Monoteismul evreiesc, infuzat cu esen\u021ba religiilor misterelor, va aduce inchietudinii con\u0219tiin\u021belor romane aceast\u0103 salvare suprem\u0103 \u0219i aceast\u0103 certitudine de supravie\u021buire la care ele aspirau. Doctrina cre\u0219tin\u0103 va ad\u0103uga reguli de via\u021b\u0103 inspirate de o moralitate sublim\u0103, egal satisf\u0103c\u0103toare pentru exigen\u021bele vie\u021bii sociale a imperiului \u0219i pentru aspira\u021biile cele mai nobile ale sufletelor cultivate.<\/p>\n

          Rela\u021biile doctrinei sf\u00e2ntului Paul cu religiile misterelor au fost tratate de cei doi autori pe care i-am citat \u00een aceste ultime pagini, \u0219i ei ajung aproape la acelea\u0219i concluzii. Noi nu vom face aici dec\u00e2t s\u0103 le expunem dup\u0103 lucr\u0103rile lor care ne par a furniza o explica\u021bie foarte plauzibil\u0103 a faptelor.<\/p>\n

          Nimeni, printre apostoli, nu era mai preg\u0103tit dec\u00e2t sf\u00e2ntul Paul s\u0103 fondeze o doctrin\u0103 religioas\u0103, \u00een care credin\u021ba \u00een Dumnezeu unic al evreilor se combina cu esen\u021ba religiilor misterelor precum \u0219i cu rezultatele achizi\u021bionate de filosofia greac\u0103 \u00eentr-o sintez\u0103 original\u0103, armonioas\u0103 \u0219i vie. N\u0103scut la Tars, \u00een Cilicia, Paul fusese crescut dup\u0103 tradi\u021biile cele mai severe ale iudaismului, \u0219i \u00een acela\u0219i timp suferise \u00eentreaga influen\u021b\u0103 a civiliza\u021biilor foarte diferite (1). \u00cen plus, se spune c\u0103 Paul, ca demn elev al fariseilor, persecutase cu ardoare discipolii lui Iisus; preten\u021biile lor c\u0103 Iisus, mort supliciat pe cruce, a fost resuscitat \u0219i \u00een\u0103l\u021bat la cer, lui \u00eei inspira un sort de furie, ca o blasfemie, pentru c\u0103 ea era absolut contrar\u0103 credin\u021bei iudaice.<\/p>\n

          Starea de suflet a lui Paul, \u00eenaintea conversiunii sale, era extrem de complex\u0103: \u00een con\u0219tiin\u021ba sa se \u00eentlneau, cu doctrina evreiasc\u0103 a mesianismului \u0219i credin\u021ba \u00een Iehova, zeu unic \u0219i suprem, toate cultele misterelor practicate atunci \u00een lumea greac\u0103 unde tr\u0103ia.<\/p>\n

          \u201eAceasta era starea sa de suflet, spune Kreglinger, c\u00e2nd a avut viziunea sa: Iisus \u00eei ap\u0103ru pe drumul Damascului: \u00eenseamn\u0103 deci c\u0103 el exista, c\u0103, mort pe cruce, el fusese resuscitat; c\u0103 evreii aveau, ca to\u021bi vecinii lor un om \u0219tiind s\u0103 st\u0103p\u00e2neasc\u0103 moartea \u0219i cu care era suficient a se uni pentru a \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219i destinul s\u0103u glorios. Paul va deveni creatorul misterului evreiesc (2).\u201d<\/p>\n

          \u201eTars era un ora\u0219 grecizat din Cilicia, cu o universitate \u00een care se predau particularmente doctrinele stoice. El era destul de aproape de Armenia pentru ca marea mi\u015fcare religioas\u0103 care zdruncina atunci aceast\u0103 \u0163ar\u0103, unde mazdeismul se transforma \u015fi unde cultul lui Mithra reda o vitalitate nou\u0103 dualismului iranian, a fost cunoscut \u015fi a exerxat un ascendent real asupra spiritelor. Paul mo\u015ftenise, \u00een plus, de la tat\u0103l s\u0103u demnitatea de cet\u0103\u0163ean roman. Nimeni mai bun dec\u00e2t el nu p\u0103rea destinat s\u0103 fac\u0103 sinteza tuturor marilor curente de idei care mi\u015fcau lumea. Misterele elenice, celebrate \u00een jurul lui, \u00eei erau evident familiare; el se \u015ftia exclus, dar toat\u0103 opera lui demonstreaz\u0103, cu toate acestea, c\u00e2t \u00eel atr\u0103geau aceste religii care promiteau o via\u0163\u0103 mai bun\u0103 \u015fi eliberau de nenorocirile de aici de jos.\u201d<\/p>\n

          (KREGLINGER, p.128)<\/p>\n

          (2) Ibid.,<\/em> p.129.<\/p>\n

          F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, doctrina sf\u00e2ntului Paul este o sintez\u0103 a ceea ce este esen\u021bial \u00een iudaism, \u00een cre\u0219tinismul originar, \u00een filosofia greac\u0103 \u0219i \u00een religiile p\u0103g\u00e2ne ale misterelor. Din iudaism, sf\u00e2ntul Paul ia ideea dumnezeului unic, tat\u0103l, cu ideea p\u0103catului originar \u0219i aceea a mesianismului. De la primii cre\u0219tini \u2013 a c\u0103ror doctrin\u0103 s-ar fi putut defini ca o alterare a monoteismului evreiesc sub influen\u021ba religiei misterelor care \u00eel \u00eenconjura \u0219i \u00eel penetra pu\u021bin c\u00e2te pu\u021bin \u2013 el ia persoana lui Iisus \u0219i predicarea unei morale sublime, pavat\u0103 cu moartea sa pe cruce \u0219i compensat\u0103 prin \u00eenviere. Din p\u0103g\u00e2nism, el ia elementele care erau comune tuturor religiilor de mistere, riturile de salvare \u0219i de ini\u021biere. De la filosofia elenic\u0103 el ia concep\u021bia spiritului care, devenit Sf\u00e2ntul-Spirit, exprim\u0103 natura spiritual\u0103 a lui Dumnezeu \u0219i a omului, c\u00e2t \u0219i inteligen\u021ba, prin urmare, ideea precis\u0103 pe care \u0219i-o face despre dualism, spirit \u0219i corp.<\/p>\n

          Astfel s-a format monoteismul trinitar cre\u0219tin; evreii au procurat Dumnezeu Tat\u0103l, evreii schismatici Dumnezeu Fiul, \u0219i elenismul filosofic Sf\u00e2ntul Spirit. La drept vorbind, Iisus, Dumnezeu Fiul, este de origine mixt\u0103, iudeo-elenic, pentru c\u0103 \u00een el ideea de Mesia a profe\u021bilor evrei se reune\u0219te cu Logos, Verbul evreilor platonicieni, pentru a se fonda \u00een secunda ipostaz\u0103 divin\u0103.<\/p>\n

          Ceea ce Paul aduce original \u0219i personal este leg\u0103tura logic\u0103 \u00eentre aceste elemente disparate. Aceast\u0103 leg\u0103tur\u0103 este ideea m\u00e2ntuirii care, \u00eentr-adev\u0103r, d\u0103 un sens, o via\u021b\u0103 nou\u0103, acestor elemente care existau separat \u00een principalele doctrine religioase ale timpului s\u0103u. \u00cen doctrina sf\u00e2ntului Paul, semnifica\u021bia existen\u021bei \u0219i a destinului lumii ap\u0103rea sub o lumin\u0103 orbitor de clar\u0103. Totul se explic\u0103 \u0219i totul se \u00eenl\u0103n\u021buie. R\u0103ul, p\u0103catul, moartea se explic\u0103 prin p\u0103catul lui Adam; remediul, adic\u0103 resuscitarea \u00eentr-o via\u021b\u0103 viitoare, este credin\u021ba \u00een misiunea m\u00e2ntuitoare a lui Iisus \u0219i practica riturilor care simbolizeaz\u0103 via\u021ba lui \u0219i cariera lui, pe care le va da fidelilor.<\/p>\n

          \u00cen acest fel, cre\u0219tinii aduceau r\u0103spunsul cel mai complet \u0219i cel mai exact la problema care turmenta \u00een acest moment con\u0219tiin\u021ba roman\u0103. Toate formele de p\u0103g\u00e2nism, at\u00e2t ra\u021bionaliste \u0219i naturaliste c\u00e2t \u0219i mistice, se ar\u0103taser\u0103 insuficiente. Aceasta explic\u0103 mar\u0219ul triumfant al cre\u0219tinismului de la un cap\u0103t la altul al imperiului \u0219i formidabilul s\u0103u succes, \u00een ciuda persecu\u021biilor. \u00cen doctrina sa se recuno\u0219teau toate religiile, se ast\u00e2mp\u0103rau toate aspira\u021biile; ini\u021bia\u021bii tuturor cultelor de mistere \u0219i filosofii Academiei \u0219i ai Porticului \u00eent\u00e2lneau elemente cu care erau de mult timp familiari. Dar \u00een timp ce tentativele anterioare nu disipaser\u0103 inchietudinea sufletelor, doctrina sf\u00e2ntului Paul le aducea ceea ce ele ceruser\u0103 \u00een van religiilor \u0219i filosofiilor. Religii \u0219i filosofii, sf\u00e2ntul Paul le completeaz\u0103 \u0219i le \u00eempline\u0219te, reunindu-le \u00eentr-o vast\u0103 sintez\u0103 a c\u0103rei idee de m\u00e2ntuire este cheia de bolt\u0103; \u0219i, prin acest element nou, aceast\u0103 bogat\u0103 mixtur\u0103 se cristalizeaz\u0103 \u00eentr-un corp de doctrin\u0103 vie, cre\u0219tinismul Bisericii cre\u0219tine.<\/p>\n

          Dup\u0103 sf\u00e2ntul Paul, doctrina cre\u0219tin\u0103 s-a putut defini mai precis, s-a \u0219i relaxat, s-a \u00eembog\u0103\u021bit cu nuan\u021be \u0219i detalii, prin opera P\u0103rin\u021bilor Bisericii; \u00een liniile sale generale, ea a r\u0103mas a\u0219a cum apostolul Neamurilor \u0219i a patra Evanghelie le formulaser\u0103. Elaborarea ulterioar\u0103 a dogmelor ne intereseaz\u0103 deci mult mai pu\u021bin.<\/p>\n

          *<\/p>\n

          * *<\/p>\n

          S-ar putea stabili un paralelism destul de exact, logic \u0219i cronologic, \u00eentre opera lui Iisus \u0219i a sf\u00e2ntului Paul, pe de-o parte, \u0219i opera lui Cezar \u0219i a lui August, pe de alta. Aproximativa lor coinciden\u021b\u0103 \u00een timp este foarte semnificativ\u0103. La drept vorbind, doctrina cre\u0219tin\u0103 \u0219i paulinian\u0103 nu putea dec\u00e2t s\u0103 urmeze opera lui Iulius Cezar \u0219i Augustus, c\u0103ci ea \u00eei este confirmare \u0219i \u00eemplinire. \u00cense\u0219i rolurile personajelor corespund \u00een ordinea timpului \u0219i \u00een respectiva lor semnifica\u021bie.<\/p>\n

          Cezar a realizat \u00een linii mari transformarea constitu\u021bional\u0103 a republicii \u00een imperiu, dar diferitele institu\u021bii pe care le-a conceput \u0219i a \u00eenceput chiar s\u0103 le fondeze au r\u0103mas \u00een stare de ebo\u0219\u0103. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 el le-ar fi dezvoltat p\u00e2n\u0103 la termenul lor logic, \u0219i poate mai bine dec\u00e2t succesorul lui, dac\u0103 asasinatul n-ar fi pus cap\u0103t carierei sale. A fost astfel dat nepotului s\u0103u Octavian s\u0103 \u00eencheie \u0219i s\u0103 completeze liniile generale ale operei lui Cezar. El a realizat toate formele \u00eentrev\u0103zute de Cezar \u0219i a organizat liniile sale generale ale administr\u0103rii vastului imperiu. Dar el nu-a fost dec\u00e2t un executor al planului lui Cezar \u0219i un restaurator al operei sale. El n-a avut intui\u021biile geniale, \u00eendr\u0103zne\u021be, ale aceluia \u0219i este probabil c\u0103 el a fost, din toate punctele de vedere, inferior. Astfel, Mommsen, dup\u0103 ce consacrase lui Cezar paginile cele mai elogioase pe care le-a scris vreodat\u0103 despre un om \u2013 el merge aproape p\u00e2n\u0103 la a-l diviniza \u2013 trece scurt asupra operei lui August; \u00een g\u00e2ndirea sa, istoria roman\u0103, dup\u0103 Cezar, aproape c\u0103 nu mai prezint\u0103 interes pentru istoric.<\/p>\n

          Acela\u0219i raport care exist\u0103 \u00eentre opera lui Cezar \u0219i cea a lui August se reg\u0103se\u0219te \u00eentre cea a lui Iisus \u0219i cea a lui Paul. \u00centre ei este aceea\u0219i distan\u021b\u0103 ca \u00eentre Cezar \u0219i Octav; unul este creatorul \u00eendr\u0103zne\u021b, divin, dac\u0103 cel pu\u021bin se admite existen\u021ba sa istoric\u0103; cel\u0103lalt este mai cur\u00e2nd continuatorul \u0219i organizatorul, reia elementele doctrinei cre\u0219tine \u0219i, cum am v\u0103zut, face o sintez\u0103 logic\u0103, vivant\u0103, pentru c\u0103 el, cu siguran\u021b\u0103, a fost un personaj real, istoric, vivant. Iisus de asemenea ar fi dezvoltat mai bine doctrina sa, dac\u0103 asasinatul pe cruce n-ar fi \u00eentrerupt predicarea sa. Dar, \u00een fapt, Paul din Tars a dat doctrinei cre\u0219tine toat\u0103 dezvoltatrea care era compatibil\u0103 cu spiritul timpului s\u0103u. F\u0103r\u0103 el, doctrina embrionar\u0103 a cre\u0219tinismului s-ar fi pierdut, dup\u0103 cum, f\u0103r\u0103 Octav, planul grandios al lui Cezar s-ar fi aneantizat. Paul a creat ordinea logic\u0103 \u00een doctrina cre\u0219ttin\u0103 \u0219i a organizat credin\u021ba \u00een Biseric\u0103, a\u0219a cum August a creat ordinea politic\u0103 \u0219i social\u0103 \u00een imperiu \u0219i i-a dat liniile constitutive ale administra\u021biei imperiale. Teologia cre\u0219tin\u0103 este opera unuia a\u0219a cum organizarea \u0219i administrarea imperiului a fost opera celuilalt.<\/p>\n

          Traducere din limba francez\u0103 de George Anca<\/p>\n

          ~ VA URMA ~<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

          CAPITOLUL IV EVOLU\u021aIA RELIGIOAS\u0102 \u0218I MORAL\u0102 A ROMEI Am v\u0103zut cum religia \u0219i moravurile s-au alterat. S\u0103 vedem acum dac\u0103 [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-17818","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17818","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17818"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17818\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17821,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17818\/revisions\/17821"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17818"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17818"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17818"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}