{"id":17848,"date":"2014-03-16T20:07:22","date_gmt":"2014-03-16T20:07:22","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=17848"},"modified":"2014-03-16T20:12:52","modified_gmt":"2014-03-16T20:12:52","slug":"dumitru-draghicescu-noua-cetate-a-lui-dumnezeu-partea-i-cap-7-%e2%80%93-traducere-din-limba-franceza-de-george-anca","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2014\/03\/16\/dumitru-draghicescu-noua-cetate-a-lui-dumnezeu-partea-i-cap-7-%e2%80%93-traducere-din-limba-franceza-de-george-anca\/","title":{"rendered":"Dumitru Dr\u0103ghicescu: Noua Cetate a lui Dumnezeu, partea I, cap.7 Traducere din limba francez\u0103 de George Anca"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

CAPITOLUL VII<\/p>\n

CONVERTIREA IMPERIULUI ROMAN<\/strong><\/p>\n

\u0218I PR\u0102BU\u0218IREA SA<\/strong><\/p>\n

Dar f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 noi vom face unele observa\u021bii care sar \u00een ochi.<\/p>\n

Triumful cre\u0219tinismului n-a fost nici at\u00e2t de complet nici at\u00e2t de facil cum l-am prezentat. Mai mult, nu numai c\u0103 n-a fost facil, dar el a \u00eent\u00e2lnit \u00een cale cea mai perseverent\u0103 opozi\u021bie, cea mai s\u00e2ngeroas\u0103 rezisten\u021b\u0103. Succesul doctrinei cre\u0219tine a fost pl\u0103tit prin mii de victime, prin torturi \u0219i suferin\u021be care au f\u0103cut asupra lumii antice, totu\u0219i blazat\u0103, o impresie de neuitat. \u0218i \u00eenc\u0103 nu se folosea numai for\u021ba \u00eempotriva cre\u0219tinilor. O \u00eentreag\u0103 literatur\u0103, filosofic\u0103 \u0219i religioas\u0103, a \u00eenflorit \u00een primele trei secole contra noii religii. Dac\u0103, a\u0219a cum am sus\u021binut, noua religie era cerut\u0103 de condi\u021biile sociale ale imperiului, dac\u0103 doctrina sa r\u0103spundea at\u00e2t de bine exigen\u021belor con\u0219tiin\u021bei romane, cum se explic\u0103 deci reprobarea general\u0103 pe care i-o opuneau toate spiritele luminate \u0219i libere ale acestor timpuri \u0219i represiunea foarte crud\u0103 \u0219i nemiloas\u0103 pe care cei mai buni dintre \u00eemp\u0103ra\u021bi nu \u00eencetau s-o exerseze asupra noii credin\u021be?<\/p>\n

 <\/p>\n

*<\/p>\n

* *<\/p>\n

Cu toate rezisten\u021bele pe care organizarea imperial\u0103 le opunea penetr\u0103rii doctrinei cre\u0219tine \u0219i cu toat\u0103 marea diferen\u021b\u0103 care exista \u00eentre moravurile majorit\u0103\u021bii cet\u0103\u021benilor romani \u0219i cele ale cre\u0219tinilor, ace\u0219tia din urm\u0103 sf\u00e2r\u0219ir\u0103 prin a triumfa \u0219i asupra rezisten\u021bei administrative \u0219i asupra moravurilor locale. Cauza succesului lor trebuie c\u0103utat\u0103 \u00een necesitatea urgent\u0103 \u0219i profund\u0103 a unei transform\u0103ri morale a vie\u021bii imperiului resim\u021bit\u0103 \u0219i care nu se reu\u0219ise \u00eenc\u0103 s\u0103 fie satisf\u0103cut\u0103.<\/p>\n

Psihologia misticismului explic\u0103 doar mecanismul, pentru a zice astfel, interior \u0219i psihic al unei asemenea revolu\u021bii. Studii recente ale fenomenelor mistice manifestate \u00een cazul convertirii apropiate de noi, \u00een consecin\u021b\u0103, mai bine cunoscute, ne vor servi aici drept ghid. Se pare c\u0103 procesul cauzal al tuturor convesiunilor este analog. \u0218i, de fapt, studiul lui Boutroux asupra psihologiei misticismului corespund at\u00e2t de bine cu tot ce \u0219tim noi despre conversiunile antice, \u00eenc\u00e2t s-ar zice c\u0103 \u00eens\u0103\u0219i psihologia convertirii poporului roman la cre\u0219tinism era cea pe care \u00ee\u0219i propusese s-o elucideze.<\/p>\n

Putem deci s\u0103 ne m\u0103rginim la a rezuma sau a parafraza acest studiu magistral (1).<\/p>\n

(1) Nature et Esprit<\/em>. Paris, ALCAN.<\/p>\n

Punctul de plecare al experien\u021bei mistice a convertirii, spune Boutroux, este o stare a sufletului dificil de definit, este o stare de dorin\u021b\u0103 vag\u0103, nelini\u0219tit\u0103, foarte real\u0103, susceptibil\u0103 de a fi foarte intens\u0103, ca o pasiune a sufletului sau mai cur\u00e2nd foarte inexplicabil\u0103. Este o aspira\u021bie c\u0103tre un necunoscut, c\u0103tre un bine necesar inimii \u0219i ireprezentabil pentru inteligen\u021b\u0103. Aceast\u0103 aspira\u021bie profund\u0103 \u0219i durabil\u0103 munce\u0219te sufletul p\u00e2n\u0103 ce acesta, pu\u021bin c\u00e2te pu\u021bin, \u00ee\u0219i face o idee despre obiectul s\u0103u. Aceast\u0103 revela\u021bie nu este direct\u0103. Ea se produce pentru acest fapt c\u0103 sufletului mistic, lucrurile exterioare \u00eei apar \u00een alt\u0103 lumin\u0103. Ceea ce \u00eel fermeca se decoloreaz\u0103, ce admira se \u00eenjose\u0219te. \u0218i, \u00eentr-adev\u0103r, se poate spune c\u0103 aceast\u0103 aventur\u0103 s-a petrecut spre spre sf\u00e2r\u0219itul republicii romane \u00een unele medii ale imperiului. Din tot ce se oferea privirilor, se vedea atunci doar deformare, imaginea zadarnic\u0103, tern\u0103 \u0219i moart\u0103, a unui model vivant, perfect, infinit. Se concep atunci, ca obiect suprem al dorin\u021belor sale infinitul, perfectul, eternul, Dumnezeu.Ceea ce muncea deci sufletul era ideea incon\u0219tient\u0103 a unui obiect infinit care crea \u00een con\u0219tiin\u021b\u0103 o indispozi\u021bie indefinisabil\u0103 \u00een fa\u021ba obiectelor finite. Astfel, \u00een imperiul roman, toate vechile obiceiuri \u0219i maniere de a g\u00e2ndi \u0219i ac\u021biona, gusturile \u0219i valorile cad, se depreciaz\u0103, apar ca fiind josnice, nedemne de omul care aspir\u0103 c\u0103tre formele unei vie\u021bi noi \u0219i c\u0103tre o alt\u0103 scar\u0103 de valori.<\/p>\n

Trecerea acestei idei de la sfera incon\u0219tientului la cea a con\u0219tiin\u021bei este, zice Boutroux, prima faz\u0103 a revela\u021biei ini\u021biale a lui Dumnezeu Tat\u0103l, principiul unei noi forme de via\u021b\u0103, care s-a atribuit lui Iisus \u0219i discipolilor s\u0103i.<\/p>\n

A doua faz\u0103 va fi efortul pentru a transforma \u00een\u0103untru pe sinele \u00eensu\u0219i conform acestei idei. Acest efort se traduce necesarmente \u00eentr-o lupt\u0103, c\u0103ci toate obiectele, care \u00eei \u00eenconjoar\u0103 \u0219i pe care cre\u0219tinii le consider\u0103 de acum nedemne de ei, \u00eei \u021bin lega\u021bi prin mii de fire, tr\u0103iesc \u00eempreun\u0103 \u00een realitate, \u00een acela\u0219i timp ei \u0219tiind c\u0103 nu mai trebuie s\u0103 le iubeasc\u0103, pentru c\u0103 Dumnezeu singur era obiectul demn de sufletul uman. De atunci, s-a angajat un combat \u00eentre ce voiau s\u0103 fie \u0219i ce erau, \u00eentre o idee ce nu era \u00eenc\u0103 o abstrac\u021bie \u0219i sentimente ce nu pierduser\u0103 nimic din for\u021ba lor. Lupta devenea din ce \u00een ce mai dureroas\u0103. Dar cur\u00e2nd, la cel care persever\u0103 ferm \u00een credin\u021b\u0103, schimbarea spre care aspira \u00eencepe s\u0103 se opereze \u0219i suferin\u021ba luptei se amestec\u0103 cu satisfac\u021bie \u0219i speran\u021b\u0103. Pu\u021bin c\u00e2te pu\u021bin, bucuria penetreaz\u0103 sufletul, suferin\u021ba cedeaz\u0103 locul unui sentiment triumfal.<\/p>\n

A treia faz\u0103 este cea a extazului, este trecerea brusc\u0103, instantanee, de la via\u021ba temporal\u0103, mobil\u0103, composit\u0103, imperfect\u0103, la via\u021ba imobil\u0103, una, simpl\u0103, perfect\u0103 \u0219i divin\u0103. \u201eExtazul, spune Boutroux, este reuniunea sufletului cu obiectul s\u0103u, este uniunea perfect\u0103; prin raport cu trecutul, este transformarea interioar\u0103, metamorfoza complet\u0103 a sufletului care va determina de acum o orientare nou\u0103 \u00een via\u021b\u0103 \u0219i va deveni principiul director al inteligen\u021bei.\u201d Dup\u0103 Boutroux, aceasta este pentru c\u0103 sufletul era deja, \u00een profunzimea fiin\u021bei sale, unit, \u00een vreo manier\u0103, cu obiectul s\u0103u, cu care aspir\u0103 s\u0103 se uneasc\u0103 deplin \u0219i con\u0219tient, s\u0103 se piard\u0103 \u00een el. \u201eConsoleaz\u0103-te, spunea Iisus la Pascal, tu nu m\u0103 c\u0103utai dac\u0103 deja nu m-ai fi g\u0103sit\u201d. \u0218i Boutroux adaug\u0103: \u201eCeea ce, \u00een aversiunea noastr\u0103 pentru suferin\u021b\u0103, numim dezordine \u0219i maladie este, dimpotriv\u0103, efortul p\u0103r\u021bii s\u0103n\u0103toase din noi \u00een\u0219ine pentru a respinge \u0219i elimna germenii distrugerii care s-au acumulat \u00een\u0103untrul nostru. Ceea ce noi numim maladie este, \u00een realitate, o criz\u0103 salutar\u0103, un prim pas spre vindecare.\u201d R\u0103ul moral , de care suferea via\u021ba roman\u0103 \u00een timpul r\u0103zboaielor civile \u0219i \u00eenainte, era deci tocmai ce am spus: o form\u0103 social\u0103 perimat\u0103 se decompunea dureros pentru a ceda locul institu\u021biei legilor \u0219i moravurilor noi care postulau con\u0219tiin\u021ba universal\u0103 a imperiului.<\/p>\n

O a patra faz\u0103 (mereu dup\u0103 Boutroux) este o \u00eentoarcere la via\u021ba anterioar\u0103 \u0219i o nou\u0103 orientare dat\u0103 judec\u0103\u021bii \u0219i conduitei.<\/p>\n

A cincea va fi dorin\u021ba convertitului de a realiza aceast\u0103 via\u021b\u0103 nou\u0103 \u00een plenitudinea sa \u0219i nu doar \u00een ad\u00e2ncul inimii sale, dar \u015fi \u00een actele sale exterioare \u0219i \u00een raporturile sale cu oamenii. Astfel, la asce\u021bi, voin\u021ba de a muri din ora prezent\u0103 lumii: ei se judec\u0103 \u00een\u0219i\u0219i ca str\u0103ini \u00eentr-o locuin\u021b\u0103 de trecere. Al\u021bii se for\u021beaz\u0103 s\u0103 transfigureze via\u021ba natural\u0103 infuz\u00e2ndu-i principiul supranatural, \u00eendrept\u00e2ndu-se spre \u021binta la care tindeau ei, m\u0103rirea acestei con\u0219tiin\u021be \u00een care omul natural se crede \u00eenchis \u0219i \u00eentemni\u021bat. Va reu\u0219i \u00eentorc\u00e2ndu-se la izvor. Iubind pe Dumnezeu, el va iubi toate creaturile, c\u0103ci dragostea \u00eens\u0103\u0219i este ceea ce avem unii pentru al\u021bii c\u0103 noi \u0219tim c\u0103 noi iubim pe Dumnezeu. \u201eNimeni n-a v\u0103zut niciodat\u0103 pe Dumnezeu, spunea sf\u00e2ntul Ioan \u00een epistolele sale, dar, dac\u0103 noi ne iubim unii pe al\u021bii, Dumnezeu r\u0103m\u00e2ne \u00een noi \u0219i iubirea sa se realizeaz\u0103 \u00een noi.\u201d Aceast\u0103 posibilitate pentru con\u0219tiin\u021be de a-\u0219i briza anvelopa material\u0103 \u0219i de a se p\u0103trunde mutual, aceast\u0103 facultate de a se \u00een\u021belege, de a se iubi veritabil \u0219i, f\u0103r\u0103 s\u0103 se aneantizeze ca fiin\u021be distincte, s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 o via\u021b\u0103 \u00een uniune cu Dumnezeu, astfel este ideea care prezideaz\u0103 transformarea mistic\u0103 a vie\u021bii.<\/p>\n

Acesta este procesul psihic al converiunii cre\u0219tine prin care umanitatea roman\u0103 a r\u0103zboaielor civile, a desfr\u00e2urilor, a egoismului feroce care f\u0103cea din aceast\u0103 lume c\u00e2mpul de lupt\u0103 al tuturor contra tuturor, s-a converit la concep\u021bia cre\u0219tin\u0103 a sobriet\u0103\u021bii, a umilit\u0103\u021bii, a carit\u0103\u021bii \u0219i a p\u0103cii, a acestei p\u0103ci care obseda con\u0219tiin\u021ba cre\u0219tin\u0103; pax vobiscum<\/em>, pax romana.<\/em><\/p>\n

\u201eNo\u021biunea de Dumnezeu creator \u0219i domn, spre care clameaz\u0103 lumea din fundul neantului s\u0103u, se rezolv\u0103, spune Boutroux \u00een gra\u021bie sau ac\u021biune divin\u0103 prezent\u0103 l\u0103untric \u00een noi \u00een\u0219ine \u0219i gra\u021bia devine pu\u021bin c\u00e2te pu\u021bin libertatea noastr\u0103. Sf\u00e2r\u0219itul, realul dat, nu este dec\u00e2t simbolul imperfect, fugitiv al infinitului, al idealului.\u201d<\/p>\n

\u201e\u00cen van corpurile care sunt \u00een spa\u021biu se opun dorin\u021bei noastre de a g\u00e2ndi \u0219i a sim\u021bi \u00een comun impenetrabilitatea \u0219i ireductibilitatea materiei. \u00cen aceast\u0103 via\u021b\u0103, sufletele se caut\u0103 \u0219i se g\u0103sesc. Aceast\u0103 doctrin\u0103 a unei comunit\u0103\u021bi originare a sufletelor, de un principiu de via\u021b\u0103 infinit\u0103 \u0219i perfect\u0103, unde ne putem reuni \u0219i a\u0219tepta fiecare la plina la dezvoltare, principiu pe care omul \u00eel nume\u0219te Dumnezeu, aceast\u0103 doctrin\u0103 ne apare ca termenul unde duc toate experien\u021bele \u0219i reflexiunile misticilor (1).\u201d<\/p>\n

(1) Nature et Esprit<\/em>, p.185.<\/p>\n

Boutroux \u00eempinge \u00eenc\u0103 mai departe aceast\u0103 analiz\u0103. Con\u0219tiin\u021ba noastr\u0103 reflectat\u0103 \u0219i distinct\u0103, se \u00eentreab\u0103 el, dup\u0103 care noi suntem exteriori unii altora, este ea o realitate sau un simplu fenomen sub care se ascunde penetra\u021bia universal\u0103 a sufletelor \u00eentr-un principiu unic? \u00cen al doilea r\u00e2nd, dac\u0103 sunt pentru noi dou\u0103 existen\u021be, una dezvoltat\u0103 \u0219i imediat\u0103, vizibil\u0103, existen\u021ba individual\u0103. \u0218i alta \u00eenc\u0103 aproape incon\u0219tient\u0103, dar superioar\u0103, existen\u021ba universal\u0103, care este raportul acestor dou\u0103 existen\u021be \u0219i ce metod\u0103 trebuie s\u0103 urm\u0103m noi pentru a o aduce pe a doua la plina realitate? Boutroux \u00eenl\u0103tur\u0103 metoda ascetic\u0103 \u0219i re\u021bine pe cea a misticilor practici. \u201eDac\u0103 deja \u00een secret noi suntem uni\u021bi unii cu ceilal\u021bi prin participarea comun\u0103 la via\u021ba spiritului universal, nu este loc a stabili o incompatibilitate \u00eentre via\u021ba individual\u0103 \u0219i via\u021ba universal\u0103. Ar fi posibil \u00een acest caz a dep\u0103\u0219i natura f\u0103r\u0103 a ie\u0219i din natur\u0103. Con\u0219tiin\u021bele individuale ar putea f\u0103r\u0103 s\u0103 se brizeze, s\u0103 creasc\u0103 \u0219i s\u0103 se fac\u0103 penetrabile unele altora. \u0218i ar fi dat umanit\u0103\u021bii de a deveni una, f\u0103r\u0103 ca indivizii, grupul, familia s\u0103 fie condamnate pentru aceasta la dispari\u021bie (1).\u201d<\/p>\n

Procesul conversiunii mistice, cu fazele sale precise, pe care le-am rezumat dup\u0103 Boutroux, \u00een mare s-a realizat \u00een imperiul roman, \u00een acela\u0219i timp \u00een care el se efectua \u00een ad\u00e2ncul sufletelor romane.<\/p>\n

Dac\u0103 noi \u00eenf\u0103\u021bi\u0219\u0103m forma sa istoric\u0103, exterioar\u0103, marea conversie a lumii romane s-a efetuat mai \u00eent\u00e2i politic \u00een con\u0219riin\u021ba lui Iulius Cezar. \u00cen momentul celui mai aprig r\u0103zboi civil, sufletul lui Cezar cunoscu sau \u00eencerc\u0103 o experien\u021b\u0103 asem\u0103n\u0103toare celei pe care tocmai am v\u0103zut-o. El a cunoscut-o \u00eentr-adev\u0103r \u00een momentul faimoasei decizii de a trece Rubiconul. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, nu a luat-o u\u0219or. A trebuit s\u0103 lupte cu el \u00eensu\u0219i \u0219i s\u0103 proiecteze toate consecin\u021bele actului s\u0103u. Atunci, revela\u021bia imperiului pe care avea s\u0103-l instituie a ap\u0103rut clar spiritului s\u0103u; a conceput proiectul, a f\u0103cut planul \u0219i sortul lumii antice fu fixat. Acest act l-au costat eforturi supraumane, dar a reu\u0219it, la final, a impus realitatea. Din Rubicon la Farsala, lupta cu realitatea social\u0103 exterioar\u0103 a fost dur\u0103, implacabil\u0103, dar Cezar trebuia s\u0103 \u00eenving\u0103, c\u0103ci el singur \u0219tia ce voia: \u0219tia c\u0103 instituia o ordine nou\u0103, \u00een timp ce republicanii luptau f\u0103r\u0103 plan, f\u0103r\u0103 unitate pentru o cauz\u0103 pierdut\u0103 (2).<\/p>\n

(1) Ibid.<\/em>, p.189.La<\/a> Farsala, cum spune foarte bine Goethe, \u201efu vidat\u0103 o ceart\u0103 exemplar\u0103… rupt\u0103 dulcea coroan\u0103 cu o mie de flori ale libert\u0103\u0163ii… Acolo veghea Cezar, p\u00e2ndind acul p\u00e2lp\u00e2itor al balan\u0163ei.\u201d (Faust<\/em>, t. II, C\u00e2mpul Farsalei.)<\/p>\n

Alte fapte analoge s-au produs \u0219i se produc \u00een istorie la toate marile turnante ale umanit\u0103\u021bii. Napoleon, \u00een ajunul lui 18 brumar, a trecut f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 prin aceea\u0219i criz\u0103, ca de altfel \u0219i marii revolu\u021bionari care deciser\u0103 execu\u021bia lui Ludovic XVI.<\/p>\n

\u00centre marele act de conversiune politic\u0103 al lui Cezar \u0219i apari\u021bia primei genera\u021bii cre\u0219tine se scurse aproape un secol. R\u0103zboaiele civile s-au reanimat \u00eentre Antoniu \u0219i Octavian, dar ele au sf\u00e2r\u0219it cu victoria lui Octavian. El puse definitiv cap\u0103t \u0219i, suprim\u00e2nd certurile politice \u0219i \u00een acela\u0219i timp republica, el imprim\u0103 vie\u021bii imperiului o direc\u021bie cu totul opus\u0103 celei pe care Roma o avea p\u00e2n\u0103 la ce-a urmat. Agita\u021biile din forum \u00eenceteaz\u0103 aproape complet \u0219i pentru totdeauna, \u0219i cur\u00e2nd, \u00een loc de a c\u0103uta onorurile, se va deroba de sarcinile publice. Aceast\u0103 conversiune exterioar\u0103 nu putea rata s\u0103 se interiorizeze \u0219i s\u0103 devin\u0103, din social\u0103, intelectual\u0103 \u0219i moral\u0103. Deja filosofii ac\u021bionaser\u0103, \u00een domeniul ideilor, \u00een aceea\u0219i direc\u021bie ca Cezar \u0219i August. Misterele p\u0103g\u00e2ne erau de asemenea ca anticipa\u021bii ale moralit\u0103\u021bii \u0219i religiei cre\u0219tine. Jocul hazardului a f\u0103cut ca aceast\u0103 transformare s\u0103 se produc\u0103 mai \u00eent\u00e2i, cu mai mult\u0103 vivacitate, \u00een unele t\u00e2rgu\u0219oare din Iudeea. Impulsiunea pornit\u0103 de schimbarea politic\u0103 de la Roma tr\u0103ia \u0219i lucra surd \u00een fundul sufletelor \u0219i constituia ceea ce Boutroux \u00een\u0163elege prin obiect incon\u0219tient al aspira\u021biilor, pe care sufletul \u00eel caut\u0103, cu care aspir\u0103 s\u0103 se identifice, unindu-se cu Dumnezeu. \u00cen Iudeea, concep\u021bia lui Dumnezeu \u0219i a noii vie\u021bi morale s-a revelat lui Iisus \u0219i discipolilor lui. Sc\u00e2nteia care a plecat de acolo se r\u0103sp\u00e2ndi \u0219i puse foc la tot imperiul \u0219i se poate spune c\u0103 cre\u0219tinii n-au fost dec\u00e2t colaboratori ai lui Cezar \u0219i August, c\u0103ci ei f\u0103cur\u0103 \u00een suflete opera de reform\u0103 moral\u0103 \u0219i social\u0103 pe care ace\u0219tia din urm\u0103 o intreprinseser\u0103 cu mult mai pu\u021bin succes.<\/p>\n

Astfel, \u00een timpul celor trei prime secole, imperiul roman poate fi conceput ca o imens\u0103 con\u0219tiin\u021b\u0103 concret\u0103 integral\u0103 care s-a convertit la o nou\u0103 concep\u021bie etico-religioas\u0103 \u0219i la o nou\u0103 via\u021b\u0103, \u00een care credin\u021ba \u0219i gra\u021bia abolesc legea. \u00centreaga economie a noii religii este o lupt\u0103 contra legii vechi \u0219i \u00eenlocuirea sa prin noua lege a gra\u021biei \u0219i a credin\u021bei, cum, pentru moderni, revolu\u021bia \u0219i libertatea trebuie s\u0103 \u00eenlocuiasc\u0103 legalitatea \u0219i autoritatea. Imperiul a trecut exact prin fazele pe care le descrie Boutroux. Persecu\u021biile s\u00e2ngeroase, represiunile feroce ale cre\u0219tinilor, din partea p\u0103g\u00e2nilor, au fost lupta imperiului cu el \u00eensu\u0219i, eforturile pentru a se debarasa de vechile moravuri \u0219i obiceiuri \u0219i aceast\u0103 lupt\u0103 va fi reluat\u0103 \u0219i continuat\u0103 prin persecu\u021bii ale cre\u0219tinilor contra p\u0103g\u00e2nilor, c\u00e2nd ei vor lua puterea cu Constantin. \u00cen\u021belepciunea antic\u0103 a trebuit s\u0103 capituleze \u00een fa\u021ba nebuniei mistice a cre\u0219tinilor. Iisus \u0219i Paul din Tars completar\u0103 astfel opera lui Cezar \u0219i August, \u00een ordinea moral\u0103 \u0219i social\u0103 unde ace\u0219tia e\u0219uaser\u0103. Dar aceasta s\u0103 nu ne fac\u0103 s\u0103 pierdem din vedere c\u0103, f\u0103r\u0103 opera lui Cezar, religia lui Iisus s-ar fi n\u0103scut moart\u0103. La Farsala \u0219i la Actium s-a decis destinul nu numai al lui Cezar, al lui Octavian \u0219i al imperiului, dar \u00eenc\u0103 \u0219i al operei lui Iisus \u0219i al lui Paul. C\u0103ci, f\u0103r\u0103 unitatea imperiului roman, sublimul vis al cre\u0219tinilor nu s-ar fi reaizat \u0219i ar fi devenit o simpl\u0103 viziune himeric\u0103.<\/p>\n

Rezisten\u021ba care se opunea cre\u0219tinilor se explic\u0103 deci prin aceea c\u0103 un stat sau o na\u021biune nu pot despuia arm\u0103tura lor moral\u0103, legal\u0103 \u0219i religioas\u0103, at\u00e2t de facil cum \u00ee\u0219i face un animal piele nou\u0103, \u0219i nici unui animal nu i se \u00eent\u00e2mpl\u0103 a\u0219a u\u0219or. Vechile obiceiuri, chiar viciile \u0219i abuzurile, concep\u021biile \u0219i normele de conduit\u0103 nu se pot schimba dec\u00e2t foarte lent \u0219i cel mai adesea foarte penibil. Se v\u0103d adesea, \u00een filme cinematografice, insecte, greierul de exemplu, \u00een epoca \u00een care \u00ee\u0219i schimb\u0103 pielea: animalul se zbate \u00een convulsii \u0219i nu-\u0219i p\u0103r\u0103se\u0219te vechea carapace dec\u00e2t cu pre\u021bul torsiunilor \u0219i al eforturilor dureroase.<\/p>\n

O experien\u021b\u0103 asem\u0103n\u0103toare face umanitatea roman\u0103 \u00een timpul primelor trei secole cre\u0219tine. Noua via\u021b\u0103 a con\u0219tiin\u021bei religioase, cu schimb\u0103rile complete \u0219i profunde pe care le antrena, era sufocat\u0103 de vechea con\u0219tiin\u021b\u0103 p\u0103g\u00e2n\u0103 \u0219i practicile sale radical diferite, contrare con\u0219tiin\u021bei cre\u0219tine. P\u00e2n\u0103 ce vechiul om s\u0103 moar\u0103, pentru ca omul nou s\u0103 se nasc\u0103, ultimul trebuia s\u0103 moar\u0103, ucis de primul.<\/p>\n

Totdeauna novatorii pl\u0103tesc cu via\u021ba \u00eendr\u0103zneala doctrinei \u0219i a operei lor anticipatoare. Astfel, Socrate, la Atena, pl\u0103ti cu via\u021ba \u00eendr\u0103zneala filosofiei sale, \u0219i Protagoras a fost fericit de a fi chit cu pre\u021bul c\u0103r\u021bilor sale arse pe agora. La Roma \u00eens\u0103\u0219i, se cunoa\u0219te soarta lui Cezar. Totu\u0219i nimic nu r\u0103spunde mai bine nevoilor timpului s\u0103u dec\u00e2t revolu\u021bia pe care el a realizat-o \u00een constituirea Statului. Numai aceast\u0103 revolu\u021bie a salvat imperiul \u0219i a putut pune un termen r\u0103zboaielor civile, anarhiei interioare, al c\u0103ror efect nu putea fi dec\u00e2t asem\u0103n\u0103tor celui al luptelor ora\u0219elor grece\u0219ti, adic\u0103 exterminarea fac\u021biunilor \u00eentre ele \u0219i dec\u0103derea profund\u0103 \u0219i total\u0103 a umanit\u0103\u021bii greco-romane, prin lupta tuturor contra tuturor. Dar Cezar a pl\u0103tit cu via\u021ba sa pentru salvarea grandorii imperiului. Atentatele contra vie\u021bii lui August \u0219i a lui Tiberiu n-au lipsit. \u0218i dac\u0103 ace\u0219ti doi \u00eemp\u0103ra\u021bi murir\u0103 de moartea lor natural\u0103, rari au fost cei dintre succesorii lor care s\u0103 nu sf\u00e2r\u0219easc\u0103 prin pumnal sau prin otrav\u0103. C\u00e2t despre rezisten\u021ba teoretic\u0103, filosofic\u0103 \u0219i literar\u0103, vede\u021bi mai bine Cicero, Tacit, Suetoniu, \u0219i to\u021bi republicanii litera\u021bi. Dac\u0103 Cezar \u00eensu\u0219i \u0219i, dup\u0103 el, o lung\u0103 serie de \u00eemp\u0103ra\u021bi, dintre care unii, de altfel, nu au fost dec\u00e2t mon\u0219tri, au pl\u0103tit cu via\u021ba lor inova\u021bia at\u00e2t de oportun\u0103, \u0219i util\u0103, introdus\u0103 \u00een constitu\u021bia statului, atunci cum ar fi putut novatorii ce-au fost Iisus, Petru, Paul \u0219i mii \u0219i mii de semeni ai lor s\u0103 scape de soarta pe care \u00eensu\u0219i Iulius Cezar n-a putut-o evita? Treisprezece secole mai t\u00e2rziu, Ioana d’Arc va isp\u0103\u0219i pe rug pentru a fi introdus cultul modern al patriei..<\/p>\n

Ceea ce complic\u0103 aici chestiunea \u0219i \u00eei d\u0103 un caracter paradoxal este c\u0103 \u00eemp\u0103ra\u021bii, \u0219i chiar cei mai buni dintre ei, ca Traian, Adrian, Septimiu Sever, Marc Aureliu, au ordonat represiuni s\u00e2ngeroase contra cre\u0219tinilor, atunci c\u00e2nd noua religie nu f\u0103cea dec\u00e2t s\u0103 realizeze \u00een moravurile romane idealul \u00eensu\u0219i pe care-l urmaser\u0103 inutil Cato cel B\u0103tr\u00e2n \u0219i mai t\u00e2rziu August. Este adev\u0103rat c\u0103 opozi\u021bia pe care o f\u0103ceau cre\u0219tinii cultului \u00eemp\u0103ratului provoca obi\u0219nuit aceast\u0103 m\u0103sur\u0103 crud\u0103. Dar din timpul lui Petru \u0219i Pavel, \u00een timpul principatului lui Tiberiu \u0219i Claudiu, opozi\u021bia cre\u0219tinilor era foarte redus\u0103. Se decisese a se da Cezarului ceea ce \u00eei apar\u021binea; se credea tolerat de Dumnezeu, c\u0103ci puterea sa nu putea deriva, \u0219i ea, dec\u00e2t de la Dumnezeu.<\/p>\n

Dar c\u00e2nd Caligula \u0219i Nero urc\u0103 pe tron, atitudinea cre\u0219tinilor se schimb\u0103. Ei v\u0103zur\u0103 \u00een asemenea \u00eemp\u0103ra\u021bi paji ai lui Satan, adic\u0103 ceea ce ei p\u0103reau realmente a fi. Opozi\u021bia a atras represiunea \u0219i raporturile cre\u0219tinilor cu imperiul au devenit tragice.<\/p>\n

\u00cens\u0103 persecu\u021biile aveau o cauz\u0103 mai profund\u0103: este c\u0103 \u00een fond cultul \u00eemp\u0103ratului, ca de altfel tot p\u0103g\u00e2nismul, r\u0103m\u0103sese o religie na\u021bional\u0103. Era mai degrab\u0103 cultul Romei; dimpotriv\u0103, cre\u0219tinismul, cu Dumnezeul s\u0103u monoteist, era o religie veritabil universalist\u0103. P\u00e2n\u0103 s\u0103 se \u00een\u021beleag\u0103 c\u0103 aceasta era religia care convenea imperiului, vor trece mai mult de dou\u0103 secole. Pu\u021bin c\u00e2te pu\u021bin, rezisten\u021ba oficial\u0103 a \u00eemp\u0103ra\u021bilor a sl\u0103bit. Un echilibru instabil \u00eentre vechea lume p\u0103g\u00e2n\u0103 \u0219i noua lume cre\u0219tin\u0103 se va stabili, aplec\u00e2ndu-se c\u00e2nd de o parte, c\u00e2nd de alta, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd Constantin pune pumnul s\u0103u \u00een balan\u021b\u0103 \u0219i o \u00eenclin\u0103 definitiv \u00een favoarea lumii cre\u0219tine, Atunci, la termenul unei lupte care fusese lung\u0103, laborioas\u0103 \u0219i s\u00e2ngeroas\u0103, succesul va fi tr\u0103znitor; un triumf pe toat\u0103 linia.<\/p>\n

*<\/p>\n

* *<\/p>\n

 <\/p>\n

\u00cen schi\u021ba pe care am trasat-o istoriei politice, sociale \u0219i mentale, a lumii greco-romane, am v\u0103zut realiz\u00e2ndu-se ca un dublu proces de fuziune, adic\u0103 de unificare integrant\u0103 politic, care se f\u0103cea acompaniat\u0103 de un dublu proces de disolu\u021bie, disolu\u021bia politico-social\u0103 \u0219i disolu\u021bia mental\u0103 \u0219i religioas\u0103. Ligile cet\u0103\u021bilor grece\u0219ti \u0219i regatele, at\u00e2t \u00een Europa c\u00e2t \u0219i \u00een Asia, se dizolv\u0103 pentru a se pierde progresiv \u00een republica roman\u0103, pe m\u0103sur\u0103 ce se constituie, prin cuceririle republicii, \u0219i prin asimilarea tuturor popoarelor, cel mai mare imperiu pe care l-a cunoscut omenirea.<\/p>\n

Cu aceast\u0103 disolu\u021bie politic\u0103 s-a produs, c\u00e2nd preced\u00e2nd, c\u00e2nd urm\u00e2nd, disolu\u021bia moral\u0103 \u0219i religioas\u0103 a cet\u0103\u021bilor \u0219i regatelor. Astfel istoria a constatat decaden\u021ba moravurilor ca un fapt universal timp de dou\u0103 sau trei secole \u00eenainte de era cre\u0219tin\u0103. Toate religiile, toate cultele sunt abandonate; zeii \u0219i templele nu mai sunt dec\u00e2t motive artistice ale artei plastice, arhitecturii sau comediei. C\u00e2t despre fidelii acestor culte perimate, ei devin cu fiecare zi mai rari. \u00cen acela\u0219i timp, moravurile se destind; senzualismul \u0219i egoismul domnesc, rivalit\u0103\u021bile pentru bani \u0219i putere dezl\u0103n\u021buie toate formele de r\u0103zboaie civile \u0219i bellum omnium contra omnes.<\/em> G\u00e2ndirea filosofic\u0103 \u00eens\u0103\u0219i, de dogmatic\u0103 \u0219i ra\u021bional\u0103 ce era cu Platon \u0219i Aristotel, degenereaz\u0103 \u00een ra\u021biune discursiv\u0103 supercritic\u0103 \u0219i, cu sofi\u0219tii, p\u00e2n\u0103 la Pyron, Aristip, Epicur. La Roma, ca \u0219i \u00een restul lumii, institu\u021biile devin caduce. Arm\u0103tura moral\u0103 \u0219i intelectual\u0103 a republicii romane p\u00e2r\u00e2ie din toate p\u0103r\u021bile, ca scoar\u021ba unui mesteac\u0103n viguros. \u00cenaltei g\u00e2ndiri a lui Platon, ra\u021bionalismului excesiv al sofi\u0219tilor, le succed cele mai rele supersti\u021bii \u0219i cele mai grosiere practici magice, care-\u0219i g\u0103sesc expresia \u00een credin\u021bele \u0219i practicile misterelor. Scurt, lumea moral\u0103, mental\u0103 \u0219i religioas\u0103 din aceste timpuri se dizolc\u0103 \u0219i d\u0103 \u00eenapoi p\u00e2n\u0103 la nivelul moral, mental \u0219i religios cel mai jos. Artele \u00eensele sunt atinse de acest proces universal de disolu\u021bie care acompaniaz\u0103, \u00een sens invers, procesul de unificare istorico-politic\u0103 datorat for\u021belor legiunilor romane.<\/p>\n

 <\/p>\n

*<\/p>\n

* *<\/p>\n

Nimic mai complex dec\u00e2t evolu\u021bia \u0219i disolu\u021bia ideologiilor \u00een imperiul roman. \u0218i, de asemenea, nimic mai revelator, \u0219i de aceea ni se pare indispensabil s\u0103 ne oprim un moment la disolu\u021bia acestor ideologii \u0219i cauzele sale.<\/p>\n

Cert, romanii n-au produs nimic original, at\u00e2t \u00een domeniul variat al artei c\u00e2t \u0219i \u00een cel al g\u00e2ndirii \u0219tiin\u021bifice \u0219i filosofice. A\u0219a cum au despuiat Grecia de capodoperele sale plastice, tot a\u0219a au \u00eemprumutat procedeele \u0219i ultimii arti\u0219ti, procedee care erau, cum deja am ar\u0103tat, \u00een decaden\u021b\u0103. Miracolul artei \u0219i g\u00e2ndirii grece\u0219ti, produs armonios al formei sociale cristalizate \u00een cetate, transplantat la Roma, n-a cunoscut dec\u00e2t o prosperitate factice \u0219i efemer\u0103.. Artele ca \u0219i g\u00e2ndirea \u0219tiin\u021bific\u0103 \u0219i filosofic\u0103 au fost sufocate, s-a suferit o decaden\u021b\u0103 \u0219i o regresiune complete c\u0103ci condi\u021biile \u0219i atmosfera imperiului roman universalist nu le erau favorabile. Ideologiile, adecvate la civiliza\u021bia urban\u0103 \u0219i local\u0103 sau na\u021bional\u0103, nu puteau s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00een civiliza\u021bia universalist\u0103 a imperiului. Dar, cople\u0219it de confuzia \u0219i de complexitartea situa\u021biei, imperiul roman \u00eensu\u0219i, sub atacurile distrug\u0103toare ale barbarilor, se clatin\u0103 \u0219i \u00eencepe s\u0103 se disloce. Aceasta paralizeaz\u0103 \u0219i, apoi, dizolv\u0103 via\u021ba economic\u0103, \u0219i regresul vie\u021bii economice \u00eencheie regresiunea \u0219i distrugerea oric\u0103rei veleit\u0103\u021bi artistice \u0219i filosofice, precum \u0219i ultimele resturi ale moravurilor p\u0103g\u00e2ne. Oprit un moment prin interven\u021bia energic\u0103 a lui Diocle\u021bian \u0219i a lui Constantin, imperiul se disloc\u0103 cu at\u00e2t mai vertiginos, dup\u0103 ei \u0219i, cu c\u0103derea Romei mai \u00eent\u00e2i \u0219i a imperiului de Apus apoi, dezastrul tuturor ideologiilor urm\u0103 de foarte aproape pe cel al imperiului.<\/p>\n

Ne mul\u021bumim aici s\u0103 d\u0103m un tablou succint al disolu\u021biei formelor ideologice, care a fost \u00een func\u021bie de disolu\u021bia politico-economic\u0103 a acestor timpuri. Vom \u00eemprumuta foarte simplu tr\u0103s\u0103turile pe care le d\u0103 F. Lot, ca s\u0103 nu se poat\u0103 b\u0103nui de parti pris \u00een vederea unei teze de demonstrat.<\/p>\n

*<\/p>\n

* *<\/p>\n

Criza politic\u0103 a mperiului \u00een secolul al treilea este bine cunoscut\u0103 \u0219i autorul nostru nu spune nimic nou. Doar, arat\u0103 el c\u0103, paralel cu criza politic\u0103, exist\u0103 \u0219i o regreiune economic\u0103 de o gravitate egal\u0103 \u0219i care se traduce prin deprecierea monedei (noi cunoa\u0219tem aceasta), al c\u0103rei con\u021binut \u00een aur se diminua vertiginos. O tentativ\u0103 \u2013 la fel de bine cea a lui Diocle\u021bian ca \u0219i cea a lui Constantin \u2013 pentru a remedia criza economic\u0103 \u0219i monetar\u0103, prin instituirea unui maximum de pre\u021b, a e\u0219uat ru\u0219inos. \u201eAp\u0103rea din indicii certe c\u0103 societatea este \u00een stare de regresie economic\u0103, economia monetar\u0103 ced\u00e2nd locul din ce \u00een ce economiei naturale sau domestice. Se revine \u00eenapoi, foarte \u00eenapoi (1)\u201d. Chiar impozitele ajung s\u0103 fie pl\u0103tite \u00een natur\u0103 \u0219i ca urmare, la fel \u0219i salariile. Industria, care atinsese \u00een secolul al doilea \u00eenainte de I.H. o prosperitate \u0219i o specializare remarcabile, gra\u021bie diviziunii muncii, a degenerat \u0219i a regresat. Capitalul financiar, at\u00e2t de abundent la \u00eenceputul republicii, va disp\u0103rea cur\u00e2nd cu decaden\u021ba industriei, aceasta fiind \u00een mare parte efectul acestei dispari\u021bii. Consecin\u021ba va fi rarefierea popula\u021biei. Deja Polibiu constata: \u201ene lipsesc oameni pentru c\u0103 ne lipsesc copii\u201d. El se raporta mai ales la cet\u0103\u021bile grece\u0219ti, a c\u0103ror regresiune economic\u0103 nu f\u0103cea dec\u00e2t s\u0103 anticipeze cu un secol sau dou\u0103 decaden\u021ba economic\u0103 a imperiului.<\/p>\n

Dar mai mult dec\u00e2t industria, comer\u021bul a fost cel care a concentrat via\u021ba economic\u0103 a antichit\u0103\u021bii. De asemenea, unificarea lumii antice sub Alexandru \u0219i sub Roma a \u201eactivat \u00een propor\u021bii foarte mari av\u00e2ntul comer\u021bului mediteranean (2)\u201d. Dar de c\u00e2nd for\u021ba roman\u0103 a \u00eenceput s\u0103 cad\u0103 sub<\/p>\n

(1) F. LOT, Le fin du monde antique et le d\u00e9butdu moyen \u00e2ge<\/em><\/p>\n

(2) LOT, op. cit<\/em>., p.87.<\/p>\n

loviturile barbarilor, c\u00e2nd vandalii \u0219i mai t\u00e2rziu sarazinii au t\u0103iat transportueile maritime ale Africii \u0219i ale Asiei, comer\u021bul s-a n\u0103ruit \u0219i via\u021ba economic\u0103 a lumii mediteraneene s-a \u00eencovoiat. Singurul comer\u021b \u0219i singura industrie care continu\u0103 s\u0103 prospere, pentru completa ruin\u0103 a comer\u021bului propriu-zis \u0219i a agriculturii, aceasta a fost cam\u0103ta. <\/em>Prodigialit\u0103\u021bile pe care Roma le-a cunoscut, dup\u0103 Cezar p\u00e2n\u0103 la moartea lui Nero au sf\u00e2r\u0219it prin risipirea bog\u0103\u021biilor acumulate la Roma \u0219i care creaser\u0103 lumea elenistic\u0103. \u201eDrenat la Roma, capitalul, ie\u0219it din spolierea \u00eenvin\u0219ilor, dar ne\u00eentre\u021binut de un veritabil spirit de antrepriz\u0103, a secat repede. Fructele cuceririi se disipar\u0103 \u00eentr-un secol\u201d. Atunci a \u00eenceput alterarea monedelor, c\u00e2nd va interveni o lung\u0103 perioad\u0103 de tulbur\u0103ri politice cu cortegiul s\u0103u de mizerii, numerarul cobor\u00e2t se va ascunde, comer\u021bul va fi ca \u0219i aneantizat, \u0219i agricultura la fel.<\/p>\n

Apoi a fost \u00eentoarcerea la economia natural\u0103 cu oprirea economiei monetare. Politic \u0219i social aceast\u0103 epoc\u0103 este deja prefa\u021ba evului mediu. \u201eStatul roman de la sf\u00e2r\u0219itul celui de-al treilea secol este ca un proprietar ruinat care vrea s\u0103 continue acela\u0219i stil de cas\u0103 ca \u00een vremea prosperit\u0103\u021bii sale. De aici impozitele tracasante \u0219i epuizante\u201d. \u201eSe incrimineaz\u0103 \u00eemp\u0103ra\u021bii din secolele al patrulea \u0219i al cincilea pentru a nu fi reu\u0219it s\u0103 galvanizeze imperiul. Sunt cople\u0219i\u021bi de repro\u0219uri, pentru legile lor c\u0103rora nu li se vede dec\u00e2t partea \u0219icanier\u0103, despotic\u0103. Nu se sesizeaz\u0103 partea tragic\u0103, grandioas\u0103. Reformele lui Diocle\u021bian \u0219i ale lui Constantin \u0219i ale succesorilor lor traduceau lupta disperat\u0103 a unui organism care nu voia s\u0103 moar\u0103 contra for\u021belor naturale ale economicului care nu permit societ\u0103\u021bii s\u0103 sus\u021bin\u0103 cu resurse foarte reduse un stat \u00eentins \u0219i complicat (1)\u201d. \u201ePentru a spune totul \u00eentr-un cuv\u00e2nt, Roma, dup\u0103 secolul al patrulea, se ruina f\u0103r\u0103 r\u0103gaz \u0219i \u00een ruina sa pecuniar\u0103 erau \u00eentre\u021binute toate resursele sale politice (2)\u201d.<\/p>\n

(1) P. 97.<\/p>\n

(2) Ibid.<\/em><\/p>\n

Un dublu proces de evolu\u021bie \u0219i disolu\u021bie a formelor juridice acompaniaz\u0103 deopotriv\u0103 aceast\u0103 evolu\u021bie mai \u00eent\u00e2i progresiv\u0103 \u0219i apoi regresiv\u0103 a formelor politice \u0219i economice: Dreptul quiritar, riguros \u0219i implacabil, se \u0219terge din ce \u00een ce \u00een fa\u021ba unei concep\u021bii mai largi, mai umane, care introduce \u00een via\u021ba roman\u0103 jus gentium, jus naturalis.<\/em> Nu putem s\u0103 ne oprim aici mai mult c\u0103ci aceasta ne-ar antrena prea departe.<\/p>\n

Se poate facil da seama de soarta care a\u0219teapt\u0103 diferitele arte \u0219i g\u00e2ndirea \u0219tiin\u021bific\u0103 \u0219i filosofic\u0103.<\/p>\n

S\u0103 lu\u0103m de exemplu Arhitectura<\/em>, care a fost arta \u00een care romanii au excelat: arcul de triumf, termele, amfiteatrele sunt crea\u021bii ale geniului roman. Or, \u201ede-un fason general, constat\u0103 Lot, dup\u0103 cel de-al doilea secol al erei noastre, arta \u00ee\u0219i pierde calit\u0103\u021bile de puritate \u0219i de gust cu o rapiditate extrem\u0103. Tehnica \u00eens\u0103\u0219i se altereaz\u0103 profund. Arta, chiar arta de imita\u021bie, nu reu\u0219e\u0219te s\u0103 traverseze turmentarea celui de-al treilea secol. Arunc\u0103 o ultim\u0103 slab\u0103 lumin\u0103 sub Diocle\u021bian \u0219i se stinge sub Constantin. \u00cen aceast\u0103 privin\u021b\u0103, evul mediu \u00eencepe \u00een secolul al patrulea.\u201d<\/p>\n

Plastica <\/em>ofer\u0103 aceea\u0219i prob\u0103 irecuzabil\u0103 de agonie. C\u0103 figurarea divinit\u0103\u021bilor pierde orice originalitate, aceasta era inevitabil: tipurile de majestate \u0219i de gra\u021bie sunt repede \u00eenghe\u021bate, \u0219i \u00een toate religiile. Dar statuile ridicate \u00eemp\u0103ra\u021bilor, magistra\u021bilor, gladiatorilor chiar, pierd orice valoare reprezentativ\u0103; capul singur prezint\u0103 un aspect individual pentru c\u0103 el este \u201eraportat\u201d, dar gesturile \u0219i detaliile se aseam\u0103n\u0103 tuturor. C\u00e2t despre bust, de la August la Antoniu, posed\u0103m o magnific\u0103 colec\u021bie de busturi imperiale \u0219i care constituie admirabile portrete. Sub Alexandru Sever, genul \u00eencepe s\u0103 moar\u0103. La mijlocul secolului al treilea , se \u00eent\u00e2lnesc \u00eenc\u0103 piese interesante, chiar dac\u0103 conven\u021bionale. Dar pornind de la Constantin, nu mai e nimic s\u0103 valoreze.<\/p>\n

Basoreliefurile <\/em>sunt la \u00eenceput opere de art\u0103, mai ales pe arcurile de triumf: arcul lui Titus, al lui Traian. Dar deja cel al lui Marc Aureliu anun\u021b\u0103 decaden\u021ba. Stilul este moale. \u201ePosterior cu doar treizeci de ani, arta lui Septimiu Sever este grosier\u0103: reliefurile nu sunt altceva dec\u00e2t un plan trasat pe piatr\u0103, formele sunt reduse la linii, obiectele la scheme. Arcul de triumf al lui Constantin este o m\u0103rturisire de neputin\u021b\u0103… \u00cen p\u0103r\u021bile sale originale, execu\u021bia este frust\u0103 \u0219i rigid\u0103, corpul uman trasat de-o manier\u0103 schematic\u0103.\u201d Deja pornind din mijlocul secolului al treilea forma uman\u0103 era redus\u0103 la o func\u021biune decorativ\u0103. Pentru c\u0103 nu se \u00een\u021belege bine func\u021bia basoreliefului \u0219i personajele se deta\u0219eaz\u0103 , asem\u0103n\u0103toare marionetelor, pe fond plat.<\/p>\n

Gliptica<\/em>, gravura pe piatr\u0103 fin\u0103, a atins apogeul \u00een antichitate. \u201eApoteoza lui Germanicus, cea a lui August, sunt piese inegale. Lucru straniu, Gliptica pic\u0103 \u00eentr-o decaden\u021b\u0103 profund\u0103 de la mijlocul celui de-al doilea secol. Dup\u0103 domnia lui Caracalla, produsele acestei arte nu mai au valoare artistic\u0103. Obiectele secolului al \u0219aselea dovedesc chiar o complet\u0103 dec\u0103dere tehnic\u0103.\u201d<\/p>\n

Artele decorative.<\/em> Orfevreria \u0219i-a atins apogeul sub succesorii lui Alexandru. De la mijlocul primului secol al erei noastre, aceast\u0103 art\u0103 era \u00een plin\u0103 decaden\u021b\u0103.<\/p>\n

Sticl\u0103ria<\/em> intr\u0103 \u0219i ea \u00een decaden\u021b\u0103 \u00een epoca cre\u0219tin\u0103. Tehnica se altereaz\u0103 \u00een al patrulea secol. La fel se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu ceramica greac\u0103, imitat\u0103 cu succes \u00een Italia. \u201eDar \u00een primul secol al erei noastre , aceast\u0103 art\u0103 degenereaz\u0103. Formele sunt rar elegante, decora\u021bia r\u0103m\u00e2ne greoaie.\u201d C\u0103tre al treilea secol, procedeul de glazur\u0103 lucioas\u0103 se pierde. \u201eLampa antic\u0103, \u00eenc\u0103 u\u0219oar\u0103 \u0219i fin\u0103 sub \u00cenaltul Imperiu, se altereaz\u0103 \u00een secolul al treilea pentru motive de ordin economic.\u201d<\/p>\n

\u00cen fapt, despre pictur\u0103 \u0219i miniatur\u0103, <\/em>nu se posed\u0103 dec\u00e2t specimene de ordin secund, imita\u021bii de opere mai vechi disp\u0103rute. \u201eEste adev\u0103rat c\u0103 pictura antic\u0103 a fost inferioar\u0103 sculpturii \u0219i arhitecturii. Pliniu vorbe\u0219te despre pictur\u0103 ca se o art\u0103 care moare. De fapt specimenele de pictur\u0103 cre\u0219tin\u0103, care se leag\u0103 direct de cele din Pompei \u0219i din Palatin, arat\u0103 nu numai o oprire, dar o decaden\u021b\u0103.\u201d<\/p>\n

Din punctul nostru de vedere, cea mai caracteristic\u0103 este evolu\u021bia mozaicului. Romanii \u00eel \u00eemprumutar\u0103 de la greci, \u201edar de la Sylla ei \u00eel dezvoltase astfel \u00eenc\u00e2t \u00eel f\u0103cuser\u0103 o art\u0103 na\u021bional\u0103 pe care o purtau \u00een cele patru col\u021buri ale lumii. Decora\u021bia pavajelor \u00een marmor\u0103 intr\u0103 prima \u00een decaden\u021b\u0103, arti\u0219tii nere\u00eennoindu-\u0219i modelele; ei trateaz\u0103 mereu acelea\u0219i subiecte. \u00cen fine, mozaicul cade din rangul artelor \u00een cel al industriei \u0219i renun\u021b\u0103 la reprezentarea animat\u0103, pentru a se mul\u021bumi cu decorul geometric. Aceast\u0103 decaden\u021b\u0103, foarte net\u0103 chiar la Roma \u00een secolul al \u0219aselea, s-a acuzat din ce \u00een ce \u0219i a cobor\u00e2t \u00een ultimul grad de barbarie \u00een secolele opt \u0219i nou\u0103. Este o u\u0219urare s\u0103 vezi \u00eencet\u00e2nd aceast\u0103 art\u0103 mizerabil\u0103.\u201d<\/p>\n

Dar dac\u0103 arta antic\u0103 scade \u00eencep\u00e2nd din secolul al doilea, Literatura<\/em> coboar\u0103 \u00eentr-o c\u0103dere nu mai pu\u021bin precipitat\u0103. Dup\u0103 domnia lui Traian, \u00een care au str\u0103lucit numele lui Tacit, Juvenal, Pliniu cel T\u00e2n\u0103r, domnia lui Adrian nu mai ofer\u0103 dec\u00e2t pe Suetoniu, iar cea a lui Marc Aureliu pe Apuleius. Dup\u0103 Marc Aureliu, este sterilitate. \u201eCel de-al treilea secol este o Sahar\u0103 literar\u0103. \u00cen Orient, lucrurile merg diferit: perioada de decaden\u021b\u0103 \u00eencepuse mult anterior… primul secol al erei noastre fusese cel steril. Nimic de semnalat, \u00een afar\u0103 de operele lui Filon din Alexandria; ale lui Flavius Joseph.\u201d<\/p>\n

\u201eDar dup\u0103 aceast\u0103 perioad\u0103 lung\u0103 de sl\u0103bire, a fost un sort de rena\u0219tere \u00eentinz\u00e2ndu-se de la Nerva \u0219i de la Traian la sf\u00e2r\u0219itul domniei lui Diocle\u021bian. Este \u00eenceputul ideologiei literare a imperiului, G\u00e2ndirea greac\u0103 dep\u0103\u0219e\u0219te cadrul micilor cet\u0103\u021bi antice \u0219i ia un caracter universal, de umanitate, cu totul nou.\u201d, Totu\u0219i, teatrul \u0219i poezia n-au cunoscut fecunditatea. Mai cur\u00e2nd domeniul istoriei este cel \u00een care s-a manifestat aceast\u0103 rena\u0219tere cu numele lui Apian, al lui Dio Cassius, al lui Herodian. Atunci a ap\u0103rut \u0219i \u00eenflorit un gen nou, romanul, cu Heliodor \u0219i Longus. La fel, de partea erudi\u021bilor \u0219i a tratatelor tenice, \u00een medicin\u0103 Galien, \u00een geografie Ptolemeu, sunt mari \u0219i frumoase nume, cele ale morali\u0219tilor: Dion Hrisostom, Plutarh, Epictet, Lucian. \u00cen secolul al treilea, g\u00e2ndirea num\u0103r\u0103 un mare nume, grecul din Egipt Plotin, una din \u201einteligen\u021bele metafizice cele mai puternice pe care umanitatea le-a cunoscut.\u201d \u00cen acest timp, literatura roman\u0103 a secolului al treilea nu conteaz\u0103 dec\u00e2t pe opera juri\u0219tilor: Gaius, Papinian \u0219i Ulpian.<\/p>\n

De asemenea \u00een literatura latin\u0103, \u00eencep\u00e2nd de la Constantin p\u00e2n\u0103 \u00een secolul al cincilea a fost o anumit\u0103 rena\u0219tere, dar mai pu\u021bin important\u0103. Ea num\u0103r\u0103 abia c\u00e2teva nume de ordin secund. Atunci a ap\u0103rut genul panegiricelor.<\/em> Singurul istoric demn de acest nume fu atunci Amian Marcelin; \u0219i se mai num\u0103r\u0103 doi sau trei poe\u021bi: Ausoniu, Claudian, Rutilius.<\/p>\n

La fel a fost cu spiritul scientific \u0219i spiritul filosofic \u201eGeniul grec se manifestase mai ales \u00een matematici, care le-a constituit veritabil. Din nenorocire, specula\u021bia matematic\u0103, \u00een care spiritul se mi\u0219c\u0103 la infinit f\u0103r\u0103 a se izbi de fapte, prezint\u0103 analogii cu specula\u021bia metafizic\u0103. Procedeele \u0219i g\u0103seni\u021bele sale arunc\u0103 spiritele \u00eentr-o r\u0103pire care poate merge p\u00e2n\u0103 la zdruncinarea cerebral\u0103. Admira\u021bia inconsiderat\u0103 a matematicilor men\u021bine sau reintroduce o mentalitate magic\u0103… F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, matematica, de una singur\u0103, este incapabil\u0103 s\u0103 sus\u021bin\u0103 spiritul \u0219tiin\u021bific.\u201d Metodele logice ale lui Aristotel au fost acuzate de a fi fost cauza regresiunii \u0219tiin\u021belor. Or, este cert c\u0103 opera lui Aristotel n-a fost popularizat\u0103 dec\u00e2t la mijlocul primului secol, \u0219i la aceast\u0103 dat\u0103 era mult timp de c\u00e2nd \u0219tiin\u021ba \u00ee\u0219i pierduse for\u021ba creatoare. \u201eRefugiat\u0103 \u0219i concentrat\u0103 la Alexandria, \u0219tiin\u021ba greac\u0103 n-a desf\u0103\u0219urat nicio originalitate; sunt \u00eenc\u0103 nume de savan\u021bi, dar nu \u0219coli.\u201d Este adev\u0103rat c\u0103 \u0219tiin\u021ba dezinteresat\u0103 n-a existat \u00een antichitate, \u0219i pe de alt\u0103 parte niciun efort colectiv nu exista pentru a \u00eencuraja cercet\u0103rile \u0219i cultura \u0219tiin\u021bific\u0103. Aceasta a f\u0103cut-o s\u0103 sucombe. \u00cen acela\u0219i timp, \u0219tiin\u021ba, ca de altfel \u0219i filosofia, va suferi teribila concuren\u021b\u0103 a spiritului mistic, care ofer\u0103 la pre\u021b mai mic solu\u021bii mai seduc\u0103toare la problemele vie\u021bii \u0219i ale mor\u021bii.<\/p>\n

Iat\u0103, dup\u0103 F. Lot, tabloul succint al disolu\u021biei ideologiilor care a avut loc \u00een timpul imperiului roman.<\/p>\n

 <\/p>\n

*<\/p>\n

* *<\/p>\n

Cum se explic\u0103 acest fapt? Care sunt, dup\u0103 el, ra\u021biunile?<\/p>\n

Dup\u0103 el, ra\u021biunile ar fi de dou\u0103 sorturi: economice \u0219i estetice. Ra\u021biunile de ordin sunt, cert, foarte reale \u0219i importante. \u201ePentru ca arta s\u0103 se poat\u0103 na\u0219te, cre\u0219te \u0219i sus\u021bine, trebuie ca cererea de oper\u0103 de art\u0103 de c\u0103tre public s\u0103 fie abundent\u0103 \u0219i continu\u0103. Arta cere o tehnic\u0103 impecabil\u0103, deci dificil de dob\u00e2ndit, dificil de transmis, u\u0219or de uitat. Dac\u0103 cererea scade, meseria se altereaz\u0103 fatal… regresiunea economic\u0103 a secolului al doilea, ruina celui de-al treilea, au cu certitudine, un rol capital \u00een oprirea brusc\u0103 \u0219i \u00een declinul rapid al artei antice, \u201d<\/p>\n

Ra\u021biunile estetice rezid\u0103 \u00een ac\u021biunea sterilizant\u0103 a capodoperelor. \u201eOpera de art\u0103 na\u0219te imita\u021bia, apoi imita\u021bia unei imita\u021bii. Aceast\u0103 tendin\u021b\u0103 este absurd\u0103, imita\u021bia se condamn\u0103 prin defini\u021bie, dar ea este fatal\u0103. C\u00e2nd imperiul se stabili, perioada de crea\u021bie era de mult timp trecut\u0103. \u201d \u201eSub Adrian, din nenorocire, \u0219i \u00een parte sub influen\u021ba sa, s-a produs o mi\u0219care de arhaism de unde a ie\u0219it un acadmism sterilizant. Se \u0219tie maleficien\u021ba amatorului ferecat de arhaime, unul din cele mai rele flageluri ale artei (1).\u201d<\/p>\n

(1) P.169.<\/p>\n

Cum se explic\u0103 mecanismul intim al procesului de disolu\u021bie a artelor? F. Lot nu poate dec\u00e2t s\u0103 constate faptul \u00een ace\u0219ti termeni expresivi: \u201emiracolul grec, dup\u0103 ce \u00eenc\u00e2ntase lumea timp de \u0219apte la opt secole, a sf\u00e2r\u0219it prin a o l\u0103sa indiferent\u0103, la fel de indiferent\u0103 ca zeii pe care plastica greac\u0103 \u00eei magnifia sub o form\u0103 impecabil\u0103.\u201d Nu pare \u00eendoios c\u0103 aceasta se datoreaz\u0103 unui schimb de gust. Arta elenistic\u0103 suferi influen\u021ba Orientului, care contura o \u00eentoarcere ofensiv\u0103 din ce \u00een ce mai triumfant\u0103. Spun\u00e2nd aceasta, F. Lot reproduce aproape descrierea conversiunilor mistice pe care o d\u0103dea Boutroux. Acolo sunt cauzele a\u0219a-zis secunde ale faptului. Dar care-i sunt cauzele primare efective? Care este veritabila explica\u021bie istoric\u0103 a disolu\u0163iei ideologiilor clasice? De-un fason general, civiliza\u021bia antic\u0103 a continuat s\u0103 se surpe, chiar dup\u0103 ce Diocle\u021bian \u0219i Constantin opriser\u0103 c\u0103derea imperiului. De ce? \u201eAceast\u0103 \u00eentrebare este una din cele mai tulbur\u0103toare ale istoriei, \u0219i f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 la care este cel mai dificil de r\u0103spuns. Este cea mai pare problem\u0103 a istoriei.\u201d<\/p>\n

F. Lot \u00eencearc\u0103 s\u0103 dea un r\u0103spuns la aceast\u0103 \u00eentrebare, dar e\u0219ueaz\u0103, pentru c\u0103 el o explic\u0103 prin corup\u021bia spiritului public, acesta fiind efectul regresiunii economice, f\u0103r\u0103 s\u0103 observe c\u0103 sunt aici cauze secunde \u0219i c\u0103 veritabila solu\u021bie a problemei rezid\u0103 \u00een alt\u0103 parte. Doar concep\u021bia noastr\u0103 asupra procesului istoric furnizeaz\u0103 solu\u021bia acestei probleme, solu\u021bie pe care am indicat-o deja altundeva.<\/p>\n

\u00cen general, nu se \u021bine seama destul de faptulc\u0103 toate formele ideologiei clasice: arte, litere, \u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i filosofie erau produsul spontan \u0219i particular al vie\u021bii istorice \u00een forma tipic\u0103 a cet\u0103\u021bii antice, crea\u021bii ale unei civiliza\u021bii exclusiv urbane \u0219i c\u0103 aceast\u0103 civiliza\u021bie, \u00eenainte de a \u00eenceta cu disolu\u021bia cet\u0103\u021bilor \u0219i absorbirea lor \u00een universalismul imperiului roman, toate formele de ideologie urban\u0103 trebuia s\u0103 se d\u0103r\u00e2me ca fiind foarte str\u00e2mte. \u00cen cet\u0103\u021bi, echilibrul se stabilise \u00eentre spiritul \u0219i corpul umane, c\u0103ci spiritul era mai degrab\u0103 o floare de piele, fiind produsul unei societ\u0103\u021bi reduse. C\u00e2nd imperiul universal dezvol\u0103 \u0219i aprofundeaz\u0103 spiritul, armonia echilibrului clasic se rupe \u00een detrimentul corpului \u0219i ca urmare \u00een favoarea spiritului. Fatalmente, atunci plastica \u00ee\u0219i pierdu prestigiul \u0219i farmecul \u00een acela\u0219i timp c\u00e2nd zeii cet\u0103\u021bii pe care ea \u00eei magnifiase se volatilizaser\u0103 \u00een fa\u021ba lui Dumnezeu universal, monoteist. \u0218i Dumnezeul monoteist trebuia s\u0103 \u00eendep\u0103rteze zeii cet\u0103\u021bii, a fortiori<\/em> el trebuia s\u0103 dstrug\u0103 \u0219i s\u0103 aboleasc\u0103 reprezent\u0103rile plastice ale idolilor \u0219i corpul uman trebuia s\u0103 treac\u0103 \u00een umbr\u0103 \u0219i s\u0103 lase pe prim plan spiritul incorporal. Atunci \u0219i de aceea F. Lot va constata c\u0103 statuile \u0219i basoreliefurile pierd toate caracterele \u0219i tr\u0103s\u0103turile estetice \u0219i c\u0103 forma uman\u0103 este redus\u0103 la o simpl\u0103 func\u021biune decorativ\u0103, devine grosier\u0103 \u0219i personajele se deta\u0219eaz\u0103 asemenea marionetelor pe un fond plat. Deoarece via\u021ba a dep\u0103\u0219it forma cet\u0103\u021bilor antice, gusturile au suferit o schimbare profund\u0103, \u00een sensul pe care noi l-am g\u0103sit at\u00e2t de bine definit \u0219i descris de Boutroux. Conversiunea umanit\u0103\u021bii a fost \u00eemplinit\u0103 nu numai pe terenul religiei, dar pe cele ale tuturor ideologiilor. Teatrul ca art\u0103 oratoric\u0103, at\u00e2t de inerent vie\u021bii din cet\u0103\u021bile democratice, trebuia s\u0103 cad\u0103 pentru a nu se mai revela, \u00eentocmai ca plastica \u0219i alte arte care traduceau formele de via\u021b\u0103 istoric\u0103 \u00een cet\u0103\u021bi. \u0218i astfel problema care este, dup\u0103 Lot, cea mai mare \u0219i mai dificil\u0103 a istoriei, devine cea mai simpl\u0103 \u0219i mai pu\u021bin dificil de rezolvat.<\/p>\n

Dar, precis, locul artelor disp\u0103rute nu va r\u0103m\u00e2ne vid. Via\u021ba istoric\u0103, devenit\u0103 universal\u0103, av\u00e2nd deja creat\u0103 forma religioas\u0103 monoteist\u0103 a cre\u0219tinilor, a\u0219a cum ea crease imperiul universal, nu va \u00eent\u00e2rzia s\u0103 creeze de asemena ideologiile inerente \u0219i adecvate universalismului. \u00cen filosofie, ea a a dat, \u00een acela\u0219i timp cu sistemul lui Plotin, teologia cre\u0219tin\u0103, evolu\u00e2nd de la gnosticism p\u00e2n\u0103 la Credo din Niceea al lui Athanase, dup\u0103 ce trecuse prin crea\u021biile sf\u00e2ntului Paul, Irineu, Tertullian, Clement din Alexandria, Origen \u0219i mai t\u00e2rziu sf\u00e2ntul Augustin. Irineu, Origen \u0219i sf\u00e2ntul Augustin nu cedeaz\u0103 \u00een fa\u021ba celor mai mari metafizicieni ai Greciei clasice.<\/p>\n

Chiar arta plastic\u0103 se va resuscita sub unele din formele sale de detaliu, ca sculptura \u00een filde\u0219 \u0219i \u00een lemn. Exist\u0103 ivorii sculptate din secolul al cincilea care seam\u0103n\u0103 cu portretele dipticelor cre\u0219tine (sf\u00e2ntul Pavel \u00een ivoriul de la catedrala din Rouen), ca \u0219i scaunul episcopal al lui Maximilian la Ravena, dipticul lui Bargello la Floren\u021ba, din secolele al cincilea \u0219i al \u0219aselea, care sunt veritabile capodopere. \u00cen locul plasticii clasice apare \u0219i se dezvolt\u0103 pictura \u00een miniatur\u0103 care serve\u0219te ca ornament pentru manuscrise. Se posed\u0103 asemenea manuscrise artistic ornate, dat\u00e2nd din secolele al \u0219aptelea, al optelea \u0219i al nou\u0103lea. Va fi \u0219i mozaicul \u00een email, art\u0103 exclusiv cre\u0219tin\u0103, care va decora zidurile \u0219i cupolele bazilicilor, art\u0103 adaptat\u0103 sentimentelor noi ale noii religii.<\/p>\n

S-a constatat cu dreptate c\u0103 \u201earta nu a pierit \u00een \u00eentregime, dar s-a schimat cu totul \u0219i cu totul.\u201d \u201eDecorul \u00eenlocuie\u0219te linia, culoarea detroneaz\u0103 plastica. \u201d \u201eBurghiul se substituie d\u0103l\u021bii; piatra se scobe\u0219te, se foreaz\u0103 \u00een loc de a o sculpta\u201d… \u201e\u00cen arhitectur\u0103, cupola, de origine probabil iranian\u0103, devine de o folosire constant\u0103 \u0219i caracterizeaz\u0103 o nou\u0103 perioad\u0103.\u201d \u201eConstantinopolul centralizeaz\u0103 apoi propag\u0103 arta nou\u0103, art\u0103 care a fost calificat\u0103 cu mai mult sau mai pu\u021bin\u0103 dreptate, ca bizantin\u0103.\u201d \u0218i F. Lot conclude astfel: \u201e\u00een domeniul artei, ca \u0219i \u00een cel al religiei, \u00een al patrulea secol, un suflet nou se substituie sufletului antic.\u201d<\/p>\n

Nic\u0103ieri aceasta nu se vede mai bine dec\u00e2t \u00een literatur\u0103. \u0218i Lot o recunoa\u0219te: \u201ep\u0103r\u021bile cele mai vivante ale literaturii latine sunt sub influe\u021ba spiritului cre\u0219tin: Tertullian, Ciprian, Minutius Felix, Lactan\u021biu sunt realizatori comparabili uneori cu Cicero \u0219i Juvenal. Dar opera sf\u00e2ntului Augustin este cea care ne d\u0103 cea mai bun\u0103 idee de ceea ce putea deveni literatura cre\u0219tin\u0103 \u00een imperiul roman dac\u0103 ar fi putut dura. Literatura univesalist\u0103 a imperiului cre\u0219tin a dat realizarea sa cea mai caracteristic\u0103 \u0219i cea mai reu\u0219it\u0103 \u00een Cetatea lui Dumnezeu.<\/em><\/p>\n

A fost cur\u00e2nd \u0219i o poezie cre\u0219tin\u0103 cu Comodian din Gaza, Saint Hilaire \u0219i sf\u00e2ntul Amboise care scriser\u0103 imnuri magnifice. Pruden\u021biu de asemenea va fi un poet remarcabil care aminte\u0219te de Dante. \u00cen Orient, au fost, cu Athanase, scriitorii capadocieni: Vasile cel Mare \u0219i Grigorie din Nazianz, al c\u0103ror farmec nu las\u0103 nimic de dorit. Ioan Hrisostom a fost \u201ecel mai frumos geniu al societ\u0103\u021bii noi \u00eentemeiat\u0103 pe lumea veche\u201d. Apar genuri literare noi, ca de exemplu vie\u021bile sfin\u021bilor.<\/em><\/p>\n

Dar ceea ce domin\u0103 \u00eendeosebi \u00een arta literar\u0103 a acestor timpuri, la fel de bine \u00een literele p\u0103g\u00e2ne ca \u0219i \u00een cele cre\u0219tine, este retorica, declama\u021bia. F. Lot explic\u0103 acest fapt prin educa\u021bia timpului care cultiv\u0103 prea mult elocven\u021ba, fapt pe care el \u00eel condamn\u0103 \u0219i de care nu \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 se mire, consider\u00e2ndu-l ca absurd, c\u0103ci, libertatea fiind disp\u0103rut\u0103, elocven\u021ba a devenit inutil\u0103, Or, dac\u0103 se \u021bine cont c\u0103 este exact epoca propagandei cre\u0219tine \u0219i ca urmare a contra-propagandei p\u0103g\u00e2ne, mirarea lui Lot este f\u0103cut\u0103 pentru a ne mira. Nimic mai logic ca Tertullienii, Lactan\u021bii s\u0103 fi fost retori \u0219i \u00een acela\u0219i timp filosofi, c\u0103 sf\u00e2ntul Augustin a fost profesor de retoric\u0103, la fel ca Pruden\u021biu, Ausoniu etc., Lot explic\u0103, \u00een fine, rolul \u0219i utilitatea retorilor prin ceea ce f\u0103ceau, mai mult dec\u00e2t armatele, coeziunea intelectual\u0103, politic\u0103 \u0219i social\u0103 a imperiului roman \u0219i a culturii sale, gata s\u0103 se disloce \u0219i s\u0103 dispar\u0103. \u201eF\u0103r\u0103 ei, spune el, sentimentul culturii s-ar fi \u0219ters repede la oameni separa\u021bi de distan\u021be condiserabile… Via\u021ba se descompune \u0219i tinde spre diversitate, spre incomprehensiune. Retorul lupt\u0103 contra for\u021belor naturii, ca \u00eemp\u0103ratul contra for\u021belor economice \u0219i etnice care vor sf\u00e2r\u0219itul imperiului. C\u00e2nd nu or mai exista gramaticieni, retori, \u00een secolul al \u0219aselea, unitatea Romania<\/em> <\/em>va fi disp\u0103rut\u0103 pe totdeauna (1).\u201d<\/p>\n

    \n
  1. P.189<\/li>\n<\/ol>\n

    Noi credem totu\u0219i c\u0103 propaganda cre\u0219tin\u0103 \u0219i contra-propaganda p\u0103g\u00e2n\u0103 explic\u0103 mai mult utilitatea \u0219i domina\u021bia retoricii asupra literaturii timpului. \u0218i dac\u0103 literatura cre\u0219tin\u0103 a secat at\u00e2t de repede, nu este at\u00e2t pentru c\u0103 retorica ar fi ucis-o, cum g\u00e2nde\u0219te F. Lot, dar pentru c\u0103 imperiul roman a fost dislocat. Acest corp social universalist, o dat\u0103 fiind \u00een ruine, sufletul pe care-l constituiau ideologiile artistice \u0219i literare nu putea s\u0103-i supravie\u021buiasc\u0103.<\/p>\n

    \u00cen decaden\u021ba civiliza\u021biei greco-latine, trebuie distinse dou\u0103 decaden\u021be: mai \u00eent\u00e2i cea a ideologiei clasice care a coincis cu disolu\u021bia cet\u0103\u021bilor \u0219i absorbirea lor \u00een universalismul roman, \u0219i apoi decaden\u021ba ideologiilor cre\u0219tine care n-au avut nici timpul s\u0103 se dezvolte \u0219i asta este ce se constat\u0103 c\u00e2nd se spune c\u0103 literatura cre\u0219tin\u0103 a secat repede \u0219i, cur\u00e2nd, a \u00eencetat cu totul. Din cele dou\u0103 decaden\u021be, cea mai important\u0103 a fost f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 cea a lumii cet\u0103\u021bilor, la sf\u00e2r\u0219itul republicii romane. Dac\u0103 arta \u0219i literatura clasice au c\u0103zut, n-a fost at\u00e2t din cauza cre\u0219tinismului, cum se crede, c\u0103ci la apari\u021bia cre\u0219tinilor ele erau deja lovite mortal. \u201eCre\u0219tinismul, spune F. Lot, a pus mai degrab\u0103 \u00een morm\u00e2nt arta antic\u0103 pe care n-a omor\u00e2t-o la propriu vorbind (1).\u201d Vom vedea c\u0103 vor fi acuza\u021bi de<\/p>\n

    (1) P.155.<\/p>\n

    asemenea cre\u0219tinii de a fi ucis imperiul.<\/p>\n

     <\/p>\n

    *<\/p>\n

    * *<\/p>\n

    La \u00eenceputul imperiului, toat\u0103 lumea, de la Virgil \u0219i filosofi p\u00e2n\u0103 la Sybila \u0219i Ioan Botez\u0103torul, avea un sentiment foarte net c\u0103 lumea se va sf\u00e2r\u0219i ca \u00eentr-un mare cataclism, pentru ca s\u0103 \u00eenceap\u0103 o umanitate nou\u0103. \u201eC\u0103i\u021bi-v\u0103, face\u021bi peniten\u021b\u0103, spunea Ioan Botez\u0103torul \u00een Palestina, pentru c\u0103 sf\u00e2r\u0219itul este aproape.\u201d Pentru Iisus \u0219i ai s\u0103i, secolul era la sf\u00e2r\u0219itul s\u0103u \u0219i cetatea, regatul lui Dumnezeu, se apropia. Acest presentiment a fost general \u0219i foarte obsedant. Chiar pu\u021bin mai t\u00e2rziu, se aud \u00eenc\u0103, cu autorul Apocalipsei, renovarea general\u0103, ivirea unui nou p\u0103m\u00e2nt<\/em> \u0219i a unor noi ceruri <\/em>\u0219i un str\u0103lucitor Ierusalim celest cobor\u00e2nd \u00een locul Ierusalimului terestru, sf\u00e2r\u0219itul domniei oamenilor \u0219i \u00eenceputul domniei lui Dumnezeu. Prima genera\u021bie de cre\u0219tini, spre jum\u0103tatea primului secol, a\u0219tepta cu fervoare a doua venire a lui Iisus, pentru ca domnia lui Dumnezeu s\u0103 \u00eenceap\u0103 aici jos.<\/p>\n

    Aceasta era foarte adev\u0103rat; c\u0103ci era constatarea, pentru a zice a\u0219a, incon\u0219tient\u0103 sau semi-con\u0219tient\u0103, a marii transform\u0103ri politice \u0219i sociale, care se consuma atunci. Noua domnie \u00eencepuse deja cu Cezar. \u00cen locul lui Iisus era Cezar \u0219i, \u00een locul republicii, imperiul care se instala la Roma, pentru a guverna lumea. \u00cen fapt, domnia nou\u0103 \u00eencepuse deja c\u00e2nd era \u00eenc\u0103 \u00een a\u0219teptare. \u0218i dac\u0103 aceasta se f\u0103cea f\u0103r\u0103 ca un Virgiliu \u00eensu\u0219i s\u0103 fi observat, ce putea \u0219ti Ioan Botez\u0103torul, contemporanul s\u0103u?<\/p>\n

    Mi\u0219carea de rena\u0219tere religioas\u0103 se accentueaz\u0103 cu apari\u021bia imperiului, \u0219i doctrina pornit\u0103 din Iudeea ac\u021bioneaz\u0103 ca un bulg\u0103r de z\u0103pad\u0103 care sf\u00e2r\u0219e\u0219te prin a deveni o mas\u0103 gigantic\u0103 \u00een fa\u021ba c\u0103reia nu mai rezist\u0103 nimic.<\/p>\n

    Astfel se n\u0103scu cre\u0219tinismul pe ruinele p\u0103g\u00e2nismului, stabilirea corpului s\u0103u de doctrin\u0103 coinciz\u00e2nd cu apari\u021bia imperiului. Aceast\u0103 doctrin\u0103 poate fi considerat\u0103 ca o esen\u021b\u0103, pe care imperiul, cre\u00e2ndu-se, o secretase din el \u00eensu\u0219i, \u00een profunzimile sale, ale disolu\u021biei, \u0219i, dac\u0103 se \u00eendr\u0103zne\u0219te a spune, a ferment\u0103rii moravurilor \u0219i credin\u021belor p\u0103g\u00e2ne. Fiind propria sa oper\u0103, cre\u0219tinismul r\u0103spunde de minune la toate exigen\u021bele con\u0219tiin\u021bei umane a acestui timp. Ideea de Dumnezeu Tat\u0103l, dumnezeu unic, exprim\u0103 con\u0219tiin\u021ba c\u0103 omul dob\u00e2nde\u0219te pentru prima oar\u0103 unitatea umanit\u0103\u021bii \u00een fine unit\u0103 \u0219i organizat\u0103 \u00een imperiul roman, f\u0103r\u0103 distinc\u021bia de rase \u0219i de popoare. Dumnezeu Tat\u0103l este precum con\u0219tiin\u021ba imperiului identific\u00e2ndu-se cu umanitatea universal\u0103. To\u021bi oamenii sunt fii ai aceluia\u0219i Dumnezeu, pentru c\u0103 ei sunt to\u021bi cet\u0103\u021beni ai aceluia\u0219i imperiu.<\/p>\n

    Spre oroarea mor\u021bii care \u00een\u0219f\u0103case con\u0219tiin\u021be \u0219i le precipita c\u0103tre religii de mistere, doctrina cre\u0219tin\u0103 aduse credin\u021ba \u00een \u00eenviere, \u00eentr-o via\u021b\u0103 viitoare dincolo. La aspira\u021biile ad\u00e2nci c\u0103tre o justi\u021bie mai bun\u0103, la setea ardent\u0103 de dreptate, \u0219i de pace, cre\u0219tinismul aduse perspectiva judec\u0103\u021bii din urm\u0103, realizare a justi\u021biei absolute. La problema angoasant\u0103 a r\u0103ului, oferi ca explica\u021bie p\u0103catul originar \u0219i contra-partea sa, m\u00e2ntuirea, prin moartea lui Iisus pe cruce. La setea de libertate \u0219i egalitate care turmenta gloata nenum\u0103rabil\u0103 de sclavi, aduse fraternitatea cre\u0219tin\u0103. La dezgustul de via\u021b\u0103, depravat\u0103 prin desfr\u00e2urile \u0219i senzualismul cel mai materialist, credin\u021ba cre\u0219tin\u0103 aduse ca remediu \u0219i ca exemplu de imitat, via\u021ba simpl\u0103, sobr\u0103 p\u00e2n\u0103 la ascetism a cre\u0219tinilor. \u0218i, \u00een fine, la arogan\u021ba, la egoismul \u0219i setea de a domina, morala cre\u0219tin\u0103 substitui bl\u00e2nde\u021bea \u0219i umilitatea fondatorului s\u0103u. Dac\u0103 cre\u0219tinii reu\u0219ir\u0103 este totodat\u0103 pentru c\u0103 ei au r\u0103spuns de acest sort nevoilor timpului lor \u0219i pentru c\u0103 ei erau anima\u021bi de aceast\u0103 credin\u021b\u0103 care este resortul indispensabil al \u00eentregii mari opere \u0219i care-i lipsise lui Cato \u0219i lui August. Se poate spune c\u0103 doctrina lor a fost un veritabil elixir de via\u021b\u0103 pentru civiliza\u021bia greco-roman\u0103; ea este cea care a prelungit via\u021ba sa timp de \u00eenc\u0103 patru secole, atunci c\u00e2nd era pe punctul de a se scufunda, ca toate civiliza\u021biile anterioare: cea a Egiptului, Ninive \u0219i Babilon.<\/p>\n

    *<\/p>\n

    * *<\/p>\n

    Cu toate acestea, se spune deseori c\u0103 este cristianimul cel care a determinat pr\u0103buirea imperiului roman. Aceast\u0103 teorie este luat\u0103 \u00een ultima vreme de Louis Rougier, \u00een ciuda finalului de inadmisibilitate c\u0103 el se opusese unui istoric de talentul \u0219i competen\u021ba lui Gaston Boissier. Rougier se sprijin\u0103 pe Nietzsche care scria deja: \u201eCre\u0219tinismul a fost vampirul imperiului roman: el a pus \u00een neant, \u00eentr-o singur\u0103 noapte, ac\u021biunea enorm\u0103 a romanilor.\u201d<\/p>\n

    Aceast\u0103 tez\u0103 este o eroare absolut\u0103. E aceea\u0219i eroare ca aceea pe care o comite Montequieu c\u00e2nd atribuie bunelor moravuri \u0219i virtu\u021bii puterea de a fonda, a legitima \u0219i a men\u021bine forma de guvern\u0103m\u00e2nt republican \u0219i popular. Aparen\u021ba, e adev\u0103rat, pare s\u0103 ne fac\u0103 r\u0103u \u0219i unele fapte incontestabile ar putea fi alegate contra noastr\u0103. Dar trebuie \u00een\u021belese \u0219i semnifica\u021bia lor este foarte diferit\u0103 de cea care pare la prima vedere. De exemplu, este clar c\u0103 \u00een timp ce imperiul roman a devenit cre\u0219tin, a trebuit s\u0103-\u0219i modifice caracterul p\u0103g\u00e2n care \u021binea de originile sale. Dar supun\u00e2ndu-se spiritului cre\u0219tin, se supunea lui \u00eensu\u0219i, c\u0103ci el \u00eensu\u015fi, noi am ar\u0103tat-o, a n\u0103scut cre\u0219tinismul, fiindc\u0103 spiritul de egalitate \u0219i fraternitate cre\u0219tin\u0103 nu fusese dec\u00e2t o transpunere ideologic\u0103 a ceea ce egalitatea tuturor cet\u0103\u021benilor \u00een fa\u021ba legilor imperiului fusese deja realizat \u00een ordine politic\u0103 \u0219i social\u0103. Astfel, chiar tr\u0103s\u0103turile caracteristice ale cre\u0219tinismului, chiar defectele sale, nu fac dec\u00e2t s\u0103 reproduc\u0103 sau s\u0103 exagereze abia tr\u0103s\u0103turile reale ale vie\u021bii romane.<\/p>\n

    \u00cen loc de a acuza cre\u0219tinismul, ar fi o metod\u0103 mai bun\u0103 de critic\u0103 s\u0103 se cerceteze istoric \u0219i f\u0103r\u0103 parti pris cauzele disolu\u021biei imperiului. Una dintre ele a fost cu siguran\u021b\u0103 indiferen\u021ba politic\u0103, abstinen\u021ba cet\u0103\u021benilor \u00een fa\u021ba afacerilor de stat \u0219i refuzul lor de a lua parte la administra\u021bie \u0219i la func\u021biile publice. Dar, se zice, aceast\u0103 indiferen\u021b\u0103, aceast\u0103 abstinen\u021b\u0103 este faptul cre\u0219tinismului, pe care-l practic\u0103 prin convingere transcendent\u0103. Nimic mai fals. Aceast\u0103 atitudine pasiv\u0103 \u0219i absen\u021bionist\u0103 a precedat cu mult cre\u0219tinismul. Ea a fost o reac\u021bie natural\u0103 contra exceselor de activitate politic\u0103 din ultimele timpuri ale republicii. Institu\u021bia imperiului a fost ea \u00eens\u0103\u0219i un mijloc de a pune un termen luptelor politice care degenerau \u00een r\u0103zboaie civile. Astfel, fascismul, din zilele noastre, pune un termen luptelor parlamentare care fac \u00een Italia imposibil guvernul. Cezar \u0219i August anticipar\u0103, pentru a vorbi a\u0219a, asupra lui Mussolini, av\u00e2nd concentrate \u00een min\u0163ile lor toate puterile; activitatea politic\u0103 a cet\u0103\u021benilor a fost redus\u0103 la neant. Gustul vie\u021bii publice astfel restr\u00e2ns, se produce o reac\u021bie, care cur\u00e2nd exagereaz\u0103 \u00een cel\u0103lalt sens. \u00cenainte, se v\u00e2nau onorurile \u0219i func\u021biile publice, se lupta aprig pentru a le ob\u021bine; sub imperiu, din contr\u0103, se evitau func\u021biile publice cu aceea\u0219i perseveren\u021b\u0103 cum o aveau c\u0103ut\u0103rile de alt\u0103dat\u0103, \u0219i \u00eemp\u0103ra\u021bii au trebuit s\u0103 ia m\u0103suri pentru a obliga cet\u0103\u021benii s\u0103 umple func\u021biile publice. Or, aceste m\u0103suri sunt mult anterioare cre\u0219tinismului.<\/p>\n

    L-a fel, s-au acuzat cre\u0219tinii de a fi r\u0103sp\u00e2ndit practica celibatului, prin preferin\u021ba pe care o d\u0103deau virginit\u0103\u021bii \u0219i monahismului \u0219i de a fi determinat astfel depopularea imperiului. S-a f\u0103cut de asemenea cre\u0219tinilor o acuza\u021bie \u00eenc\u0103 mai grav\u0103: spiritul cre\u0219tin, contrar violen\u021bei \u0219i meseriei armelor, ar fi dezarmat imperiul chiar pe m\u0103sur\u0103 ce se propaga (1). Gaston Boissier a discutat aceste acuza\u021bii<\/p>\n

    (1) BOISSIER, Fin du Paganisme<\/em>, t. II, pp. 355-374<\/p>\n

    \u0219i le-a g\u0103sit inexacte. El a bus bine \u00een lumin\u0103 c\u0103 toate aceste tendin\u021be, absen\u021bionism, pasivitate, celibat existau dinainte de cre\u0219tinism.<\/p>\n

    Boissier observ\u0103 c\u0103 \u00eemp\u0103ra\u021bii \u00een\u0219i\u0219i luaser\u0103 m\u0103suri pentru ca oamenii boga\u021bi s\u0103 nu serveasc\u0103 \u00een armat\u0103. Astfel fu cazul lui Galian, de exemplu, care se temea de ricali posibili printre romanii din armat\u0103. \u201eDe atunci, spune el, cet\u0103\u021benii luar\u0103 obiceiul s\u0103 dezerteze c\u00e2mpurile de luot\u0103; ei fur\u0103 \u00eenlocui\u021bi de barbari.\u201d \u201eOriginea acestei st\u0103ri de lucruri urc\u0103 la August, care a separat soldatul de cet\u0103\u021bean, f\u0103c\u00e2nd armatele permanente. Totul era \u00een germen \u00een aceast\u0103 inova\u021bie (1).\u201d C\u00e2t despre dezertarea din func\u021biile publice, Boissier aminte\u0219te c\u0103 deja \u00een timpul lui Cezar \u201e\u0219coala lui Epicur profesa c\u0103 este absurd a-\u021bi compromite odihna \u00een agita\u021biile de afaceri \u0219i \u00eencurc\u0103turile de onoruri (2).\u201d Seneca remarcase acest fapt care se generalizase \u00een timpul s\u0103u, c\u0103ci se ob\u021binea de la \u00eemp\u0103rat ca o gra\u021bie a fi scutit de func\u021bii publice, care antrenau cheltuieli ruin\u0103toare, \u0219i se f\u0103cuse o lege \u2013 legea Salpensa \u2013 <\/em>pentru reglementarea acestui sort de dezer\u021bie. Dar r\u0103ul venea de mai departe; Cicero, noteaz\u0103 Boissier, s-a indignat de aceast\u0103 \u00een\u021belepciune egoist\u0103 \u0219i a \u201econsacrat mai multe locuri din c\u0103r\u021bile sale, mai ales debutul Republicii<\/em>, pentru a-l combate (3).\u201d<\/p>\n

    (1) Ibid.,<\/em><\/span>t. II, p. 375.<\/p>\n

    (2) Ibid.,<\/em><\/span>p. 358.<\/p>\n

    (3) Ibid.,<\/em>t. II, p. 158<\/p>\n

    Se \u00een\u021belege de altfel u\u0219or c\u0103 toat\u0103 puterea fiind concentrt\u0103 \u00een m\u00e2inile \u00eemp\u0103ratului, func\u021biile publice s\u0103 fie pu\u021bin dorite; ele nu aduceau celor care \u0219i le asumau dec\u00e2t mari cheltuieli, f\u0103r\u0103 mult\u0103 onoare.<\/p>\n

    Este adev\u0103rat c\u0103 doctrina cre\u0219tin\u0103 purta \u00een ea d\u00e2rele tuturor acestor tendin\u021be, pentru c\u0103 ea era produsul spiritului epocii. Este exact \u00eensu\u0219i faptul c\u0103 practicile cre\u0219tine r\u0103spundeau acestor tendin\u021be puternice \u0219i generale care le-a facilitat triumful. Vom ad\u0103uga noi c\u0103 dac\u0103 tendin\u021bele cre\u0219tine spre ascetism, monahism, ab\u021binere au mers uneori mai departe dec\u00e2t ar fi trebuit, poate c\u0103 atmosfera roman\u0103 este responsabil\u0103? Se pare de fapt c\u0103, departe de a trebui acuzat cre\u0219tinismul de a fi cauzat ruina imperiului, imperiul a fost cel care a impus noii credin\u021be anomalii \u0219i exeager\u0103ri care nu-i erau inerente. Vom da ca prob\u0103 c\u0103 imperiul roman a trecut cre\u0219tinismului \u00eenc\u0103 \u0219i alte defecte: astfel, absolutismul puterii papilor. Loisy a pus bine \u00een lumin\u0103 c\u0103 defectul bisericii catolice \u0219i al dogmei sale nu este altul dec\u00e2t absolutismul centralizator al imperiului roman.<\/p>\n

    Dac\u0103 imperiul a fost brizat, aceasta nu e din cauza cre\u0219tinismului, dar \u00een ciuda lui, de c\u0103tre for\u021ba barbar\u0103, de atacurile ne\u00eencetate \u0219i invazia acestor barbari.<\/p>\n

    Dar de ce, atunci, se va obiecta, imperiul, regenerat prin cre\u0219tinism, nu i-a \u00eenvins \u0219i supus?<\/p>\n

    Este o alt\u0103 chestiune care ar trebui mai degrab\u0103 pus\u0103: Pentru ce creatorii acestui imperiu, Cezar \u0219i sucesorii lor, n-au supus barbarii? Se aminte\u0219te c\u0103 August murind i-a recomandat lui Tiberiu s\u0103 nu mai \u00eentind\u0103 frontierele imperiului. De ce? Nu este, probabil, pentru c\u0103 cu mijloacele de transport ale antichit\u0103\u021bii nu e putea realiza un imperiu mai mare? La acest moment, cre\u0219tinii nici m\u0103car nu existau \u0219i imperiul era \u00een for\u021ba sa atotputernic\u0103. Dac\u0103 ar fi supus barbarii \u00eentinz\u00e2nd \u00eenc\u0103 frontierele, el i-ar asimilat \u0219i civilizat \u0219i sortul de lume ar fi fost schimbat.<\/p>\n

    \u00cen timpul celor dou\u0103 sau trei secole care urmar\u0103, barbarii au penetrat pacific \u00een imperiu servind \u00een armatele imperiale. Ei au \u00eenv\u0103\u021bat \u0219i asimilat arta r\u0103zboiului \u0219i mijloacele tehnice ale romanilor. Adesea victoriile romanilor asupra barbarilor au fost c\u00e2\u0219tigate sub generali de origine barbar\u0103. \u00cen tot acest timp, barbarii se fortificau \u0219i se instruiau \u00een arta r\u0103zboiului \u0219i, c\u00e2nd au dat marele asalt asupra imperiului, la \u0219coala lor ei \u00eenv\u0103\u021baser\u0103 s\u0103 \u00eenving\u0103, cu armele sale l-au \u00eenvins. Echilibrul for\u021belor se schimbase \u00een favoarea lor pentru c\u0103 se multiplicaser\u0103 cu hoardele venite de departe \u0219i se perfec\u021bionaser\u0103 \u00een meseria armelor. S\u0103 nu se piard\u0103 din vedere nici c\u0103 epoca \u00een care barbarii au dat asaltul concertat asupra imperiului a fost o epoc\u0103 de profund\u0103 criz\u0103. Religia cre\u0219tin\u0103 abia fusese adoptat\u0103 \u0219i diviziunea \u0219i rezisten\u021ba p\u0103g\u00e2nilor contra noii credin\u021be erau la culme. Aceasta nu se potrivea cu augmentarea vigorii ap\u0103r\u0103rii. Mai mult, \u00een s\u00e2nul cre\u0219tinismului \u00eensu\u0219i f\u0103ceau ravagii lupte \u0219i controverse profunde, c\u0103ci noii converti\u021bi aduceau cu ei o mentalitate nou\u0103 \u0219i convingeri \u00eenr\u0103d\u0103cinate care erau de natur\u0103 s\u0103 altereze doctrina cre\u0219tin\u0103 primitiv\u0103. \u201eAcum, constata Sulpice S\u00e9v\u00e8re, totul este tulburat de episcopi.\u201d \u201eCerturile, constat\u0103 M. Rougier, \u00eentre ortodoc\u0219i, arieni, donati\u0219ti, monofizi\u021bi debilitar\u0103 imperiul. La sf\u00e2r\u0219itul celui de-al treilea secol, poetul Comodian cheam\u0103 go\u021bii ca liberatori \u0219i r\u0103zbun\u0103tori pentru a aneantiza ora\u0219ul criminal.\u201d Situa\u021bia imperiului era deci cea a unui bolnav care, dup\u0103 ce a luat un remediu foarte puternic, a intrat \u00een convalescen\u021b\u0103. \u00cen aceast\u0103 stare de convalescen\u021b\u0103 a fost lovit de barbari. Cre\u0219tinismul era tocmai medicamentul destinat s\u0103 vindece r\u0103ul moral care, de secole, mina \u0219i ruina puterea roman\u0103. Dac\u0103 remediul nu avusese \u00eenc\u0103 timp s\u0103 fac\u0103 opera sa, dac\u0103 bolnavul a fost lovit chiar \u00een momentul convalescen\u021bei, aceasta este gre\u0219eala medicamentului? Iat\u0103 ce ar trebui s\u0103 spun\u0103 orice spirit liber de aceste partipriuri care fac ininteligibil\u0103 conexiunea evenimentelor.<\/p>\n

    Ceea ce s-ar putea repro\u0219a cre\u0219tinismului este de a nu fi convertit barbarii. Dar este exact ce a f\u0103cut, chiar \u00eenainte ca ei s\u0103 fi cucerit Roma. Alaric, fiind cre\u0219tin arian, cru\u021ba popula\u021bia roman\u0103, pentru c\u0103 ea se refugiase \u00een biserici, de care el d\u0103duse solda\u021bilor s\u0103i ordin s\u0103 nu se ating\u0103 \u0219i, cum at\u00e2t de des a remarcat sf\u00e2ntul Augustin, bisericile au servit mai mult la cru\u021barea p\u0103g\u00e2nilor dec\u00e2t a cre\u0219tinilor.<\/p>\n

    Dac\u0103 religia cre\u0219tin\u0103 n-a adus remediu la toate viciile \u0219i la toate moravurile vie\u021bii romane, este pentru c\u0103 i-ar fi trebuit pentru aceasta mai mult timp dec\u00e2t a avut de c\u00e2nd a \u00eencetat s\u0103 fie persecutat\u0103, leg\u00e2ndu-\u0219i soarta de cea a imperiului de la Constantin. Pare cert c\u0103 dac\u0103 imperiul n-ar fi fost fr\u00e2nt de invazia barbar\u0103 cre\u0219tinismul ar fi \u00eendeplinit \u00een \u00eentregime misiunea sa regeneratoare. Cetatea lui Dumnezeu <\/em>a sf\u00e2ntului Augustin ar fi putut penetra p\u00e2n\u0103-n profunzimile cet\u0103\u021bii universale a oamenilor. Dup\u0103 c\u0103derea imperiului roman, fructele civiliza\u021biei greco-romane, capodoperele artei, literaturii \u0219i filosofiei au fost conservate prin grija Bisericii. \u00centruc\u00e2t cre\u0219tinismul evului mediu prelunge\u0219te cre\u0219tinismul roman, \u00een mare parte prin intermediul s\u0103u mo\u0219tenirea acestei civiliza\u021bii a putut fi trecut\u0103 lumii moderne. Aceast\u0103 mo\u0219tenire, \u00een fapt, a fost reluat\u0103 \u0219i vivifiat\u0103 mai ales cu Rena\u0219terea, de papii aceste epoci \u0219i, din m\u00e2inile lor, popoarele moderne de\u021bin comorile,sau cel pu\u021bin resturile comorilor civiliza\u021biei greo-romane.<\/p>\n

    Soarta cre\u0219tinismului ete at\u00e2t de str\u00e2ns legat\u0103 de cea a imperiului, \u00eenc\u00e2t s-ar spune c\u0103 exist\u0103 \u00eentre ele aceea\u0219i leg\u0103tur\u0103 ca aceea care exist\u0103, aproape totdeauna, \u00eentre suflet \u0219i corp. Aceast\u0103 leg\u0103tur\u0103, acest paralelism politico-religios, se reflect\u0103 clar \u00een cel pe care noi l-am stabilit \u00eentre Iisus \u0219i Paul, pe de-o parte, pe de alta, Cezar \u0219i Octavian. Ne \u00eentreb\u0103m doar: ce ar fi devenit doctrina lui Iisus \u0219i a lui Paul dac\u0103 opera lui Cezar \u0219i Octavian ar fi e\u0219uat?<\/p>\n

    F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, soarta imperiului Romei, at\u00e2t de penibil constituit\u0103, ar fi fost atunci de a le\u0219ina, ca federa\u021bia atenian\u0103. Roma \u0219i glorioasa sa prosperitate s-ar fi n\u0103ruit de aceea\u0219i manier\u0103 ca Atena \u0219i celelalte cet\u0103\u021bi grece\u0219ti. O anarhie f\u0103r\u0103 scop \u0219i f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u0219it ar fi \u00eenlocuit organizarea imperiului roman \u0219i via\u021ba umanit\u0103\u021bii ar fi fost fragmentat\u0103 \u00een mii de forma\u021biuni locale ostile \u00eentre ele \u0219i din nou mai mult sau mai pu\u021bin \u00eenchise unele altora.<\/p>\n

    Un na\u021bionalism egoist \u00een exces, ca cel al fariseilor din Iudeea, s-ar fi dezl\u0103n\u021buit asupra umanit\u0103\u021bii. Cur\u00e2nd, nenum\u0103ratele triburi barbare ar fi cobor\u00e2t din nord-est pentru a briza \u0219i \u00eeneca \u00een s\u00e2nge toate vestigiile briliantei civiliza\u021bii grece\u0219ti \u0219i elenistice. Paul din Tars n-ar mai fi fost \u00eendrept\u00ee\u021bit s\u0103 spun\u0103 c\u0103 el nu mai e nici grec, nici evreu, nici scit etc. S\u0103 fi conceput ideea c\u0103 el se va g\u0103si material \u00eempiedicat s\u0103 r\u0103sp\u00e2ndeasc\u0103 doctrina cre\u0219tin\u0103, \u00een timp ce imperiul unificat \u0219i organizat de Cezari i-a preg\u0103tit \u0219i i-a netezit at\u00e2t de puternic calea.. Bossuet a avut primul viziunea clar\u0103 a acestui fapt. \u201eDumnezeu, care hot\u0103r\u00e2se s\u0103 uneasc\u0103 toate na\u021biunile a reunit \u00eent\u00e2i p\u0103m\u00e2nturile \u0219i m\u0103rile sub imperiul roman. Reunirea at\u00e2tor popoare diverse, alt\u0103dat\u0103 str\u0103ine unul de altul, a fost unul din cele mai puternice mijloace de care Providen\u021ba s\u0103 se fi servit pentru a da curs Evangheliei (1).\u201d<\/p>\n

    (1) Discours sur l’histoire universelle.<\/em><\/p>\n

    Se poate deci lua ca stabilit c\u0103, f\u0103r\u0103 Cezar, n-ar fi fost Iisus, nici doctrin\u0103 \u0219i religie cre\u0219tin\u0103. Dar \u0219i, f\u0103r\u0103 Iisus \u0219i Bieric\u0103, cine \u0219i-ar mi aminti azi de Cezar? \u0219i ce-ar fi devenit fructele str\u0103lucitei eflorescen\u021be filosofice \u0219i artistice ale civiliza\u021biei greco-romane? Aceast\u0103 civiliza\u021bie ar fi fost pierdut\u0103 pentru noi cum este ast\u0103zi cea din Mycene; Cezar \u0219i Octavian ar fi pentru noi la fel de legendari ca regii Minos \u0219i Cadmus.<\/p>\n

     <\/p>\n

    *<\/p>\n

    * *<\/p>\n

    S\u0103 \u00eencerc\u0103m, acum, s\u0103 adun\u0103m rezultatele analizei pe care am f\u0103cut-o vastei experien\u021be a umanit\u0103\u021bii antice, pentru a degaja mai bine sensul.<\/p>\n

    Cititorul a v\u0103zut f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 pe un ecran de cinematograf unul din aceste filme accelerate care reprezint\u0103, \u00een c\u00e2teva minute, germinarea unui bob de gr\u00e2u, cre\u0219terea sa \u00een form\u0103 de iarb\u0103, \u0219i dezvoltarea vegeta\u021biei sale. Diferitele faze ale unei dezvolt\u0103ri care, \u00een natur\u0103, se deruleaz\u0103 insensibil, apare atunci cu un relief extraordinar.<\/p>\n

    Istoria este ca o cinematografie a vie\u021bii popoarelor. Numai c\u0103 ea este mai mult sau mai pu\u021bin au relanti. Generaliz\u0103rile istorice ale capitolelor recente, c\u00e2t de rapide au fost ele, am vrea adic\u0103 s\u0103 le consider\u0103m mai lent \u00eenc\u0103. Vom accelera deci, pe c\u00e2t posibil,mi\u0219carea (dac\u0103 se poate vorbi a\u0219a) pentru a da formula cea mai sintetic\u0103 a dezvolt\u0103rii istorico-religioase a umanit\u0103\u021bii antice.<\/p>\n

    Opera \u00eentregii istorii a antichit\u0103\u021bii a atins, cu Iulius Cezar, termenul s\u0103u. Procesul de unificare istorico-politic\u0103 g\u0103sise umanitatea constituit\u0103 \u00een cet\u0103\u021bi; el a antrenat cet\u0103\u021bile \u00eentr-o form\u0103 de via\u021b\u0103 progresiv \u00eentins\u0103, dizolv\u00e2nd, dac\u0103 se poate spune, ceea ce constituia propriu-zis cetatea, pentru a v\u0103rsa con\u021binutul \u00eentr-un curent de via\u021b\u0103 din ce \u00een ce mai larg, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd toat\u0103, ori aproape toat\u0103 umanitatea accesibil\u0103 s-a constituit \u00een imperiu universal, sub m\u00e2na atotputernic\u0103 a lui Iulius Cezar. A fost dat poporului Romei s\u0103 reu\u0219easc\u0103 acolo unde Grecia nu reu\u0219ise dec\u00e2t de-un fason efemer, \u0219i \u00eenc\u0103 par\u021bial, cu Alexandru. Dar opera Romei fusese deja \u00eencercat\u0103 mai \u00eent\u00e2i de faraonii Egiptului, de cuceritorii asirieni \u0219i caldeeni, c\u0103ci Roma avu ca precursori Memfis, Ninive \u0219i Babilon. Imperiul persan a reluat tentativa egiptenilor \u0219i a asirienilor, dar n-a reu\u0219it mult mai bine. Se poate deci spune c\u0103 toate aceste imperii, mai mult sau mai pu\u021bin mari \u0219i efemere, au fost ca un sort de repeti\u021bie, \u00een care umanitatea antic\u0103 s-a exersat \u00een vederea unei mari reprezenta\u021bii pe scena istoriei imperiul Romei. \u00cen aceasta, imperiul greco-macedonean al lui Alexandru nu fusese dec\u00e2t o briliant\u0103 ridicare de perdea, care se f\u0103cu urmat\u0103 de mar\u0219ul triumfal al consulilor romani.<\/p>\n

    \u00centr-un cuv\u00e2nt, istoria antichit\u0103\u021bii a fost un dublu proces de integrare evolutiv\u0103 \u0219i de disolu\u021bie, \u00een care formele str\u00e2mte sunt continuu dizolvate, \u00een favoarea formelor din ce \u00een ce mai largi, p\u00e2n\u0103 ce umanitatea \u00eentreag\u0103, antrenat\u0103 \u00eentr-un curent de via\u021b\u0103 unic\u0103, a fost supus\u0103 unui regim administrativ, juridic \u0219i economic unic.<\/p>\n

    Care au fost transform\u0103rile sociale \u0219i morale interioare?<\/p>\n

    Din punct de vedere moral \u0219i social propriu-zis, acest proces de integrare istoric\u0103 a fost acompaniat de un dublu proces de disolu\u021bie a vechilor moravuri, legi \u0219i institu\u021bii, \u0219i de formarea de moravuri, legi \u0219i institu\u021bii noi din ce \u00een ce mai largi, cele mai bune, democratice \u0219i ra\u021bionale. A rezultat, mai \u00eent\u00e2i, o instabilitate continu\u0103, o schimbare ne\u00eencetat\u0103 de moravuri \u0219i institu\u021bii cu tendin\u021ba de a se apropia de o moralitate mai \u00eenalt\u0103 \u0219i institu\u021bii mai democratice.<\/p>\n

    Din punct de vedere intelectual, aceast\u0103 evolu\u021bie se acompaniaz\u0103 cu un proces egalmente dublu, de disolu\u021bie \u0219i de reconstruc\u021bie a tuturor formelor mentale, credin\u021be religioase mai \u00eent\u00e2i, \u0219i sisteme filosofice apoi, arte, literatur\u0103 etc. Cu disolu\u021bia credin\u021belor \u00een zeii cet\u0103\u021bilor, g\u00e2ndirea uman\u0103 se cristalizeaz\u0103 mai \u00eent\u00e2i \u00een sisteme filosofice dogmatice, de-o parte, \u0219i \u00een politeism \u0219i ra\u021bionalism sceptic, de alt\u0103 parte. Aceasta corespundea fazelor istorico-sociale a ligilor, a regatelor; dar, c\u00e2nd ligile \u0219i regatele au fost dizolvate, sub \u00eempingerea unor forme istorice mai largi, ideologiile ca \u0219i credin\u021bele religioase au c\u0103zut \u00een praf, \u0219i noi avem astfel , de-o parte, sofi\u0219tii, rezoneuri p\u00e2n\u0103 la exces, \u0219i de cealalt\u0103, scepticismul absolut al lui Pyron, cu ateismul radical \u0219i imoralismul lui Epicur. Dar, din aceast\u0103 disolu\u021bie progresiv\u0103 a credin\u021belor \u0219i a sistemelor, se va na\u0219te apoi, prin reac\u021bie constructiv\u0103, cre\u0219tinismul. Toat\u0103 filosofia, toate sistemele vor ajunge, ca la sinteza lor stabil\u0103 \u0219i definitiv\u0103, \u00een teologia cre\u0219tin\u0103 a P\u0103rin\u021bilor Bisericii; dup\u0103 cum morala stoicilor va g\u0103si integrarea \u0219i \u00eencoronarea sa \u00een morala cre\u0219tin\u0103. Sub influen\u021ba neoplatonismului, aproape to\u021bi filosofii secolelor al treilea \u0219i al patrulea se transform\u0103 \u00een P\u0103rin\u021bi ai Bisericii<\/p>\n

    C\u00e2t despre con\u0219tiin\u021ba uman\u0103 \u00een ea \u00eens\u0103\u0219i, ea era \u00eenc\u0103 rudimentar\u0103, slab\u0103, redus\u0103 \u0219i p\u00e2lp\u00e2itoare, la \u00eenceput, \u00een forme istorice str\u00e2mte \u0219i exclusive de tip al cet\u0103\u021bii. Ea se ad\u00e2nce\u0219te \u0219i se lumineaz\u0103 mai eclatant\u0103 c\u00e2nd tipul cet\u0103\u021bii s-a dep\u0103\u0219it \u0219i se ajunge la regat sau imperiu. \u00cen fine, ea spore\u0219te \u00een vigoare, \u00een str\u0103lucire \u0219i \u00een consisten\u021b\u0103 cu extensiunea imperiului roman \u0219i organizarea sa durabil\u0103. Con\u0219tiin\u021ba imperiului deveni universal\u0103, pentru c\u0103 se con\u021binea toat\u0103 umanitatea, deveni con\u0219tiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i a umanit\u0103\u021bii, \u0219i ea se ipostaziaz\u0103 \u00een ideea de Dumnezeu Tat\u0103l, echivalent ceresc absolut al monarhului terestru absolutist. Indiferent aproape la moarte, \u00een debutul s\u0103u, sufletul, sau con\u0219tiin\u021ba, ating\u00e2nd maximul s\u0103u de realitate viguroas\u0103 \u0219i luminoas\u0103, concepu oroarea de moarte. La aceast\u0103 oroare, remediul fu cre\u0219tinismul, cu credin\u021ba sa \u00een \u00eenviere \u00een lumea de dincolo, unde, \u00eentr-adev\u0103r, trebuia \u00eemplinit destinul sufletelor \u0219i domnia p\u0103cii \u0219i a justi\u021biei totale \u0219i absolute, la care con\u0219tiin\u021ba roman\u0103, \u00een imperiul roman, aspira din toate insondabilele sale profunzimi.<\/p>\n

    Iat\u0103 deci formula sintetic\u0103 a istoriei antice, ca un film foarte accelerat pe ecranul g\u00e2ndirii noastre. Aceast\u0103 formul\u0103, pentru a fi prins\u0103 \u00een plina ei realitate, cere f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 un efort de con\u0219tiin\u021b\u0103, o tensiune de spirit, care nu sunt facile. F\u0103r\u0103 aceasta, ea va p\u0103rea vid\u0103 sau chiar fals\u0103. Nou\u0103 nu ne este team\u0103 nici de vid nici de fals pentru ele, c\u0103ci, oricine va face un efort de generalizare asupra datelor istoriei antice, nu va putea evita s\u0103 ajung\u0103 la ceva asem\u0103n\u0103tor sau cel pu\u021bin apropiat.<\/p>\n

    Utilitatea acestei formule sintetice \u0219i, ca urmare, a acestei tensiuni a spiritului, este si va fi din cele mai mari, c\u0103ci ea ne ajut\u0103 s\u0103 ne orient\u0103m \u00een examenul epocii istorice c\u0103reia noi apar\u021binem \u0219i al c\u0103rei examen, f\u0103r\u0103 aceasta, va fi mult mai dificil, imposibil, poate, pentru unicul fapt c\u0103 noi facem parte din ea. Luminile pe care le-am ob\u021binut din analiza istoriei antice permit singure a se orienta \u00een istoria popoarelor moderne.<\/p>\n

    C\u00e2t despre sugestiile pe care rezultatele analizei istorice ni le poate furniza, apropo de problema angoasant\u0103 a situa\u021biei morale \u0219i sociale actuale, ele sunt deja destul de pre\u021bioase \u0219i utile. Dar ne r\u0103m\u00e2ne s\u0103 examin\u0103m dac\u0103 tendin\u021bele evolutive ale na\u021biunilor moderne sunt analoge celor pe care le-am constatat \u00een antichitatea greco-roman\u0103. Este vorba deci de a confrunta rezultatele deja achizi\u021bionate cu cele ale experien\u021bei istorico-sociale a lumii moderne, pentru a decide dac\u0103 situa\u021bia moral\u0103 \u0219i social\u0103 a umanit\u0103\u021bii contemporane cuprinde o ie\u0219ire religioas\u0103 analog\u0103 celei care s-a oferit civiliza\u021biei antice a greco-romanilor.<\/p>\n

    \u00a0Traducere din limba francez\u0103 de George Anca<\/p>\n

     <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

    CAPITOLUL VII CONVERTIREA IMPERIULUI ROMAN \u0218I PR\u0102BU\u0218IREA SA Dar f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 noi vom face unele observa\u021bii care sar \u00een ochi. [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-17848","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17848","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17848"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17848\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17851,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17848\/revisions\/17851"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17848"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17848"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17848"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}