{"id":18027,"date":"2014-04-07T21:32:16","date_gmt":"2014-04-07T21:32:16","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=18027"},"modified":"2014-04-07T21:39:21","modified_gmt":"2014-04-07T21:39:21","slug":"vasile-filip-ipostazele-iubirii-doua-carti-de-vavila-popovici-%e2%80%9edialoguri-indragite%e2%80%9d-interviuri-si-%e2%80%9eel-si-iubirea%e2%80%9d-versuri","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2014\/04\/07\/vasile-filip-ipostazele-iubirii-doua-carti-de-vavila-popovici-%e2%80%9edialoguri-indragite%e2%80%9d-interviuri-si-%e2%80%9eel-si-iubirea%e2%80%9d-versuri\/","title":{"rendered":"Vasile Filip: Cronic\u0103 – Ipostazele iubirii. Dou\u0103 c\u0103r\u021bi de Vavila Popovici – \u201eDialoguri \u00eendr\u0103gite\u201d (interviuri) \u0219i \u201eEL \u0219i iubirea\u201d (versuri)"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>Nenum\u0103rate sunt ipostazele acestei deosebit de complexe \u0219i complicate st\u0103ri psiho-emo\u021bionale, pe care omul o suport\u0103 \u2013 pream\u0103rind-o \u0219i detest\u00e2nd-o \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103 \u2013 \u0219i pe care o nume\u0219te cu dou\u0103 cuvinte: dragoste, iubire. Cuvinte care, de\u0219i folosite p\u00e2n\u0103 la istovire, nu \u0219i-au pierdut nici \u00een\u021belesul concret, dar nici pe cel sublim, euforic \u0219i bl\u00e2nd m\u00e2ng\u00e2ietor. Este adev\u0103rat c\u0103 omul mai folose\u0219te \u0219i un al treilea cuv\u00e2nt: amor. Acestuia, \u00eens\u0103, omul i-a ad\u0103ugat \u0219i o conota\u021bie mai pu\u021bin m\u0103gulitoare, care \u021bine de o ipostaz\u0103 mai lumeasc\u0103 a st\u0103rii despre care vorbim. Mai pu\u021bin\u2026 liric\u0103, cum s-ar mai putea spune, dac\u0103 vrem s\u0103 ocolim o exprimare vulgar\u0103. Nu ar fi cazul\u2026<\/p>\n

Spun cei care se pricep mai bine \u0219i au cercetat fenomenul, cum s\u0103 dragostea ar fi cea mai ampl\u0103, cea mai puternic\u0103 \u0219i cea mai greu de analizat dintre st\u0103rile pe care omul, de c\u00e2nd a ap\u0103rut el, le tr\u0103ie\u0219te. \u0218i, slav\u0103 Domnului, nu se poate pl\u00e2nge de\u2026 s\u0103r\u0103cie, cel pu\u021bin \u00een acest sens. F\u0103r\u0103 dragoste, spun tot cei ce se pricep mai bine, fiin\u021ba sim\u021bitor-g\u00e2nditoare ar fi un obiect oarecare sau, \u00een cel mai bun caz, o vie\u021buitoare ca toate celelalte. Prin urmare, se poate conchide c\u0103 dragostea (iubirea) este cel mai pre\u021bios dar primit de om de la Dumnezeu. Dup\u0103 cel al vie\u021bii \u00een sine, se \u00een\u021belege. Acest adev\u0103r se desprinde \u0219i din paginile celor dou\u0103 recente c\u0103r\u021bi semnate de Vavila Popovici, la fel cum el se reg\u0103se\u0219te \u0219i \u00een celelalte scrieri ale sale. Starea de iubire, \u00een multiplele ei ipostaze, este, de fapt, o permanen\u021b\u0103 \u00een cazul distinsei autoare.<\/p>\n

\u00a0\"\"<\/a>\u00a0Din mai multe puncte de vedere, titlurile celor \u0219ase interviuri din \u201eDialoguri \u00eendr\u0103gite<\/em>\u201d sunt, la fel ca \u0219i titlul c\u0103r\u021bii, sugestiv-sintetice, ele relev\u00e2nd, toate la un loc \u0219i fiecare \u00een parte, miezul subiectului (temelor) \u00een discu\u021bie: \u201ePoezia \u2013 respira\u021bia lui Dumnezeu<\/em>\u201d, \u201ePremiile literare se dau dup\u0103 criterii politice, regionale, clientelare, lobbistice<\/em>\u201d (Dan C. Mih\u0103iescu), \u201eA nu vorbi despre tine este o foarte nobil\u0103 ipocrizie<\/em>\u201d, \u201ePer aspera ad astra<\/em>\u201d, \u201eCum a l\u0103sat-o Elena Ceau\u0219escu pe Vavila Popovici f\u0103r\u0103 dreptul de a-\u0219i tip\u0103ri propriul volum\u201d, \u201eAm iubit \u0219i iubesc mult \u021bara mea frumoas\u0103 \u2013 Rom\u00e2nia\u201d.<\/em> Este adev\u0103rat, titlurile interviurilor cu numerele doi, trei \u0219i patru sunt citate, re\u021bineri din bogatele lecturi ale autoarei, care, pe l\u00e2ng\u0103 scrierea propriilor c\u0103r\u021bi, obi\u0219nuie\u0219te s\u0103 le citeasc\u0103 \u0219i pe ale altora. Ceea ce, s\u0103 recunoa\u0219tem, nu e chiar de ici, de colo\u2026<\/p>\n

Prin intermediul acestor dialoguri \u2013 m\u0103rturisiri \u00eentru sinceritate \u2013 Vavila Popovici se \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 partenerilor de discu\u021bie, dar mai ales cititorilor, \u00een lumina cea adev\u0103rat\u0103. Echilibrul considera\u021biilor proprii asupra unora din componentele existen\u021bei umane \u0219i sinceritatea cu care se dezv\u0103luie seam\u0103n\u0103 cu o oglind\u0103 \u00een care \u00ee\u0219i proiecteaz\u0103 autoportretul \u00een cuvinte \u2013 un spirit ales, o via\u021b\u0103 exemplar\u0103, o fiin\u021b\u0103 profund sentimental\u0103 \u0219i drept g\u00e2nditoare. Darul pe care cu generozitate ni-l ofer\u0103 este \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103 este \u0219i ideatic.<\/p>\n

\u00cen m\u0103rturisirile sale, scriitoarea nu ocole\u0219te propria biografie, dar nu apas\u0103 exagerat pe aceast\u0103 pedal\u0103. Totu\u0219i, lu\u00e2nd-o de la\u2026 facerea ei, ca fiin\u021b\u0103 omeneasc\u0103, se dezv\u0103luie: numele Vavila vine de la un sf\u00e2nt mucenic, fost episcop al Antiohiei (237-253 d. H.) \u0219i a fost sugerat de bunica ei. Devenirea, adic\u0103 soarta, destinul, cap\u0103t\u0103 dimensiuni retrospective, care se \u00eenscriu \u00een acela\u0219i echilibru ra\u021bional-sentimental ce o particularizeaz\u0103. Scriitoarea vede \u00een trecerea omului prin timp ca pe o adaptare a lui, sau a ta, din mers, pe m\u0103sur\u0103 ce-\u021bi deslu\u0219e\u0219ti rostul \u0219i \u00ee\u021bi fixezi \u021binta. Cu alte cuvinte, destinul este un dat pe care \u021bi-l dai<\/em>. Dup\u0103 ce, la 17 ani, a ales \u0219tiin\u021ba, inginerul chimist de mai t\u00e2rziu \u0219i-a descoperit limitele: \u201eMi-am dat seama c\u0103 prelungirea ei, sau completarea, nu poate fi dec\u00e2t metafizica\u201d.<\/em> Dup\u0103 ce a cochetat cu muzica \u0219i cu baletul, care nu s-au \u00eendep\u0103rtat prea mult de preocup\u0103rile preferate, s-a r\u0103s\u0103dit \u00een literatur\u0103. Acolo a \u00eenflorit \u0219i a dat \u00een rod. Ca \u0219i pomii din Arge\u0219ul \u00een care a tr\u0103it o bun\u0103 vreme.<\/p>\n

Cel mai important subiect al dragostei scriitoarei, \u00een aceast\u0103 calitate, este reprezentat de cititor. Respectul fa\u021b\u0103 de acesta are dimensiuni nem\u0103surabile: \u201eSunt prietena lor (\u2026) pentru c\u0103 scriu pentru ei, le \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219esc sentimentele mele, g\u00e2ndurile mele\u201d<\/em>. Reiese cu limpezime din c\u0103r\u021bile sale, c\u0103, Vavila Popovici, respect\u00e2ndu-\u0219i cititorii, pe sine se respect\u0103; ea fiind chiar scrierile sale. De fapt \u0219i de drept, aceasta este altitudinea de con\u0219tiin\u021b\u0103 a creatorului de frumos. Este p\u00e2rghia care poate pune \u00een mi\u0219carea mintea \u0219i inima, \u00een\u0103l\u021b\u00e2ndu-l pe om la menirea pe care Divinitatea i-a h\u0103r\u0103zit-o.<\/p>\n

R\u0103spunz\u00e2nd \u00eentreb\u0103rii \u201eCe este poetul?\u201d Vavila Popovici nu ofer\u0103 un r\u0103spuns cu iz de defini\u021bie. Dar face un portret realist: \u201ePoe\u021bii sunt domina\u021bi de nelini\u0219ti; sunt neferici\u021bi \u0219i uneori nici chiar prea buni, mereu fl\u0103m\u00e2nzi, \u00eenseta\u021bi \u0219i singuri; poe\u021bii sunt fluturi a\u0219eza\u021bi pentru o clip\u0103 pe floarea vie\u021bii.\u201d <\/em>Parc\u0103 anume pentru a \u00eemplini acest portret, scriitoarea adaug\u0103 ni\u0219te nuan\u021be noi, etern valabile, dar, mai ales, extrem de importante, \u00eendeosebi \u00een timpul \u0219i \u00een realit\u0103\u021bile noastre. Reiese, din spusele sale, c\u0103 libertatea scriitorului se compune din dou\u0103 p\u0103r\u021bi. Una: \u201e\u2026liber\u0103 \u00een sensul (\u2026) fructific\u0103rii imagina\u021biei, al exprim\u0103rii libere a ideilor\u201d<\/em>; alta: \u201e\u00eengr\u0103direa se simte la publicarea \u0219i difuzarea celor scrise\u201d<\/em>. P\u0103i, cum s\u0103 nu fie a\u0219a, dac\u0103 s\u0103racul (sau bogatul) f\u0103c\u0103tor de c\u0103r\u021bi trebuie s\u0103-\u0219i suporte singur cheltuielile de editare \u0219i de tipar? Dar, mai ales, cum s\u0103 fie altfel, at\u00e2ta vreme c\u00e2t de difuzarea propriei scrieri tot el, bietul scriitor, trebuie s\u0103 se ocupe? Cum s\u0103 mai ias\u0103 scriitorul rom\u00e2n peste hotare, c\u00e2nd \u00een \u021bara lui nu se poate mi\u0219ca, chiar dac\u0103 se afirm\u0103 sus \u0219i tare c\u0103 libertatea este deplin\u0103. Parc\u0103 am citit \u00een interviurile autoarei: \u201eHaosul domne\u0219te pretutindeni!\u201d<\/em> De unde am tras concluzia c\u0103 pe nic\u0103ieri nu umbl\u0103 c\u00e2inii cu colaci \u00een coad\u0103. Pe la noi, nici chiar maidanezii\u2026 Sim\u021bindu-m\u0103 obligat s\u0103 nu generalizez,\u00a0fac cuvenita precizare: mai sunt \u0219i excep\u021bii!<\/p>\n

Dup\u0103 cum era \u0219i de a\u0219teptat, scriitoarea este solicitat\u0103 s\u0103-\u0219i spun\u0103 p\u0103rerea \u0219i despre chestiunea culturii rom\u00e2ne \u00een context european. F\u0103c\u00e2nd remarca potrivit c\u0103reia \u201eIntegrarea european\u0103 este un fenomen care nu mai poate fi pus la \u00eendoial\u0103\u201d,<\/em> Vavila Popovici observ\u0103, pe bun\u0103 dreptate, c\u0103 \u201etrebuie s\u0103 \u0219tim s\u0103 r\u0103m\u00e2nem rom\u00e2ni, chiar dac\u0103 unii locuiesc temporar \u00een alte \u021b\u0103ri\u201d.<\/em> Acest g\u00e2nd, exprimat cu elegant\u0103 re\u021binere, m\u0103 \u00eendeamn\u0103 pe mine s\u0103-l duc ceva mai departe \u0219i s\u0103 afirm \u2013 ceea ce, de fapt, afirm\u0103 \u0219i mai-marii organismelor europene \u2013 c\u0103 integrarea nu trebuie s\u0103 \u00eensemne topirea propriei identit\u0103\u021bi \u00eentr-o entitate f\u0103r\u0103 identitate. \u00cen acest caz, precum \u0219i \u00een altele, p\u0103r\u021bile, cu valoarea \u0219i specificul lor,\u00a0 se cuvine a da specific, valoare \u0219i identitate \u00eentregului.<\/p>\n

 <\/p>\n

\u201eEL \u0219i iubirea\u201d (versuri)<\/em><\/strong> <\/em><\/p>\n

 <\/p>\n

\"\"<\/a>\u201eEL \u0219i iubirea\u201d \u2013 cea de a doua carte despre care doresc s\u0103 scriu \u00een continuare \u2013 este mai mult dec\u00e2t un omagiu adus sentimentului-stare de dragoste, \u00een primul r\u00e2nd fa\u021b\u0103 de omul iubit. Este un monument<\/em>, cioplit \u00een cuvinte, sau, poate, o \u00eenchinare<\/em>, o rug\u0103 m\u0103rturisit\u0103<\/em> \u00een clipele cele \u00een\u0103l\u021b\u0103toare ale singur\u0103t\u0103\u021bii. EL este simbolul permanen\u021bei \u00een dragoste \u0219i \u00een via\u021b\u0103, via\u021ba dragoste \u00eensemn\u00e2nd. Cele dou\u0103 litere (mari) \u00eenseamn\u0103 \u00eentregul Univers, dragoste de \u021bar\u0103, de p\u0103rin\u021bi, de prieteni, de tezaurul tradi\u021biilor culturale, religioase \u0219i istorice, de toate cele \u00eenconjur\u0103toare, ce alc\u0103tuiesc decorul cu peisaje \u00een care poetul este interpret principal. \u201eC\u0103l\u0103torim cu fericirea la bra\u021b \/ p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd ea se desprinde \/ f\u0103r\u0103 a noastr\u0103 \u00eencuviin\u021bare. \/ Hot\u0103r\u00e2\u021bi ne continu\u0103m drumul, \/ C\u0103l\u0103torim mai departe\u2026\u201d<\/em><\/em><\/p>\n

\u201ePrea de multe ori te g\u00e2ndesc!\u201d<\/em> m\u0103rturise\u0219te, la un moment dat, Vavila Popovici, dup\u0103 care constant\u0103, \u00eentr-o dialectic\u0103 raportat\u0103 la propriile sim\u021b\u0103minte: \u201eIar tu vii cu chip nimbat \/ \u00een razele unui apus de soare sc\u0103ldat, \/ \u0219i pleci \u0219i iar vii, \/ nu \u0219tii nici tu ce vrei, \/ s\u0103 pleci din nou sau s\u0103 r\u0103m\u00e2i\u2026\u201d<\/em> Speran\u021ba, \u00eens\u0103, se insinueaz\u0103 \u00een chip \u00eencurajator: \u201ePoate plecarea va fi mai frumoas\u0103, \/ va fi a noastr\u0103 \u0219i nu a fiec\u0103ruia dintre noi!\u201d <\/em>\u00cen cele din urm\u0103, se produce plecarea, dar nu \u201ea noastr\u0103\u201d,<\/em> c\u0103ci: \u201eAm plecat, dragule, da am plecat! \/ Spre un nou p\u0103m\u00e2nt al planetei, \/ \u00eenc\u0103lzit de-acela\u0219i soare.\u201d (\u2026) \u201eDe pe un continent, din \u021bara mea frumoas\u0103 \/ cu un nume frumos \u2013 Rom\u00e2nia, \/ am ajuns pe un alt continent\u2026\u201d (\u2026) \u201e\u00centr-una din acele clipe te-am sim\u021bit \/ venind spre mine\u201d (\u2026) \u201e ne-am unit pe-acest p\u0103m\u00e2nt.\u201d <\/em>Cu toate c\u0103 nu m\u0103 simt vrednic (nici chiar \u00eendrept\u0103\u021bit) s\u0103 judec eu, \u00eemi \u00eeng\u0103dui, totu\u0219i, s\u0103 cred c\u0103 iubirea cea adev\u0103rat\u0103 aceasta este: indiferent de situa\u021bia real\u0103, partenerii r\u0103m\u00e2n \u00eempreun\u0103 \u00eentru via\u021b\u0103 \u0219i \u00eentru ve\u0219nicie.<\/p>\n

\u00cen poezia din aceast\u0103 carte, Vavila Popovici \u00ee\u0219i aduce, cu duio\u0219ie, aminte de \u201ePl\u00e2nsul b\u0103tr\u00e2nilor\u201d<\/em>, de \u201ePl\u00e2nsul mieilor\u201d,<\/em> \u00ee\u0219i m\u0103rturise\u0219te ni\u0219te \u201eRegrete t\u00e2rzii\u201d,<\/em> pune \u00een antitez\u0103 \u201eBine \u0219i r\u0103ul\u201d<\/em>, mediteaz\u0103 \u201eDespre bog\u0103\u021bie\u201d,<\/em> face \u0219i \u201eOpera\u021bii aritmetice\u201d,<\/em> \u00ee\u0219i dezv\u0103luie dorul \u201ede iernile de-acas\u0103\u201d,<\/em> dar \u0219i \u201eBucuria existen\u021bei\u201d,<\/em> \u00eentreb\u00e2ndu-se, totu\u0219i: \u201eUnde va ajunge sufletul?\u201d \u00cen toate aceste poeme, dar \u0219i \u00een celelalte, cititorul descoper\u0103 o sum\u0103 de \u00eentreb\u0103ri, toate viz\u00e2nd chestiuni privind via\u021ba. Dar nu una linear\u0103, oarecare, de zi cu zi, ci via\u021ba \u00een straiul iubirii. Tot cititorul poate da \u0219i r\u0103spunsuri, \u00een raport cu propria experien\u021b\u0103 de via\u021b\u0103-iubire \u0219i cu viziunea personal\u0103. Doar poetul este, \u00eens\u0103, \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 ofere r\u0103spunsuri tuturor nedumeririlor, doar el, \u201eaprinz\u00e2nd c\u0103rbunii slovelor \/ \u0219i a\u0219tept\u00e2nd \u00een t\u0103cere \/ lumina dimine\u021bii la fereastr\u0103 s\u0103-i bat\u0103.\u201d<\/em> \u0218i mai descoper\u0103 poetul: \u201eDoar sufletul\u201d<\/em> este peren, \u201eDoar g\u00e2ndul r\u0103t\u0103citor\u201d\u2026<\/em> \u201ezburd\u0103\u2026 fl\u0103m\u00e2nd\u201d,<\/em> iar \u201eCioburile de cer\u201d\u2026, \u201emai sunt printre noi\u201d.<\/em><\/em><\/p>\n

O anume filosofie literar\u0103 (sau literatur\u0103 filosofic\u0103!) se desprinde din versurile c\u0103r\u021bii \u201eEL \u0219i iubirea\u201d<\/em>, asigur\u00e2nd poemelor nu doar valoare estetic\u0103, ci \u0219i ra\u021bional-intelectual\u0103, cititul printre r\u00e2nduri devenind \u00eentr-un fel \u0219i benefic \u0219i obligatoriu. Amintirea Lui<\/em> este plant\u0103 peren\u0103. Este ca o umbr\u0103 de lumin\u0103, nici o clip\u0103 separat\u0103 de fiin\u021ba iubit\u0103. \u201eAripile ochilor t\u0103i se zb\u0103teau\u201d\u2026 \u201eca spiritul s\u0103 nu se r\u0103t\u0103ceasc\u0103\u201d.<\/em> Cum, \u00eens\u0103, dragostea nu e mereu un cer senin, se mai \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u0219i a\u0219a: \u201eArdeau f\u0103clii dojenitoare-n ochii t\u0103i\u201d.<\/em> Sau: \u201eAst\u0103zi, amintirea s-a ascuns sub aripi \/ ce nu mai pot \u00eencerca zborul\u201d, \u201eDorul ardea noaptea ca un c\u0103rbune nestins.\u201d<\/em> \u0218i: \u201e\u00cen zadar a\u0219tept r\u0103s\u0103ritul de soare, \/ obloanele norilor acoper\u0103 tot cerul, \/ speran\u021ba f\u0103r\u0103 de lumin\u0103\u2026 moare.\u201d <\/em>Cu toate acestea: \u201e\u0218i mergem mai departe\u201d\u2026 \u201ec\u00e2t timp visul ne \u00eenso\u021be\u0219te\u201d.<\/em><\/em><\/p>\n

Dincolo de nostalgiile, de am\u0103r\u0103ciunile, de dezam\u0103girile, chiar, uneori, de dezn\u0103dejdile poetei, unda de speran\u021b\u0103 \u2013 alimentat\u0103 \u0219i de EL \u2013 p\u00e2lp\u00e2ie ca o b\u0103taie de arip\u0103 a zborului f\u0103r\u0103 contenire. \u201eEL \u0219i iubirea r\u0103m\u00e2n peste toate\u201d.<\/em> Iar peste \u0219i \u00een toate se afl\u0103 iubirea Divin\u0103. EL este simbolul.<\/p>\n

\u00a0<\/em><\/strong><\/p>\n

Vasile Filip <\/em><\/strong>\u2013 Ia\u0219i, martie 2014<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nenum\u0103rate sunt ipostazele acestei deosebit de complexe \u0219i complicate st\u0103ri psiho-emo\u021bionale, pe care omul o suport\u0103 \u2013 pream\u0103rind-o \u0219i detest\u00e2nd-o [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-18027","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18027","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18027"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18027\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":18032,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18027\/revisions\/18032"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18027"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18027"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18027"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}