{"id":18546,"date":"2014-06-08T16:11:27","date_gmt":"2014-06-08T16:11:27","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=18546"},"modified":"2014-06-08T18:24:54","modified_gmt":"2014-06-08T18:24:54","slug":"dumitru-draghicescu-adevar-si-revelatie-traducere-george-anca","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2014\/06\/08\/dumitru-draghicescu-adevar-si-revelatie-traducere-george-anca\/","title":{"rendered":"Dumitru Dr\u0103ghicescu: Adev\u0103r \u0219i revela\u021bie – Traducere George Anca"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

\n

DUMITRU DR\u0102GHICESCU: ADEV\u0102R \u0218I REVELA\u021aIE<\/em><\/strong><\/p>\n

CAPITOLUL III<\/p>\n

REVOLU\u021aIE \u0218I REVELA\u021aIE<\/strong><\/p>\n

&1. – REVOLU\u021aIE \u0218I INTUI\u0162IE<\/p>\n

 <\/p>\n

Evolu\u021bia omului \u0219i a societ\u0103\u021bilor este f\u0103cut\u0103 din crea\u021bii mai mult sau mai pu\u0163in revolu\u021bionare \u0219i ia foarte adesea caracterul unei revolu\u021bii creatoare <\/em>ne\u00eencetate. Vine de la sine, atunci, c\u0103 logica induc\u021biei \u0219i a deduc\u021biei, mai apropriat\u0103 lumii solidelor, fenomenelor stabile \u00een care ciclul evolutiv este deja \u00eenchis, nu este adecvat\u0103 lumii sociale \u00een revolu\u021bie. Prin ce s\u0103 fie \u00eenlocuit\u0103? Prin revela\u021bie<\/em>, inven\u021bie, sau divina\u021bie.<\/p>\n

Trebuie avut fric\u0103 de cuvinte?<\/p>\n

\u00centr-adev\u0103r revela\u021bia este, pentru spiritele libere, o metod\u0103 de mult timp compromis\u0103 \u0219i rejectat\u0103, ca de altfel pentru unii religia, c\u0103reia ea i-a fost \u00eentotdeauna metoda de predilec\u021bie. \u00cen fa\u021ba induc\u021biei \u0219i a deduc\u021biei ra\u021bionale, revela\u021bia a trebuit s\u0103 se efa\u021beze.<\/p>\n

Vom vedea c\u0103 este o gre\u0219eal\u0103 c\u0103 revela\u021bia a fost rejectat\u0103, \u0219i c\u0103, dac\u0103 \u0219tiin\u021ba a respins-o, ea revine \u0219i, sub forme \u0219i pe c\u0103i noi, vrea acum s\u0103 o reabiliteze.<\/p>\n

Dac\u0103 transformismul mecanicist nu se verific\u0103 \u00een biologie, sau, cum am v\u0103zut, el este b\u0103tut \u00een bre\u0219\u0103 de crea\u021bionism<\/em>, revela\u021bia, intui\u021bia se impune ca metoda \u00eens\u0103\u0219i \u00een \u0219tiin\u021ba vie\u021bii. \u00centr-adev\u0103r, tranzi\u021bia de la o specie la alta, nefiind mai insensibil\u0103 ci mai degrab\u0103 un act de revolu\u021bie \u0219i de crea\u021bie original\u0103, ea nu poate fi descoperit\u0103 prin metoda inductiv\u0103 care trece de la una la aceea\u0219i. Natura face totu\u0219i salturi; logica trebuie s\u0103 o fac\u0103 de asemenea, \u0219i aceasta este divina\u021bia sau revela\u021bia.<\/em><\/p>\n

S\u0103 vedem deci care este, la acest subiect, opinia mai multor filosofi \u0219i savan\u021bi din ultimul timp. \u0218i, dac\u0103 noi inten\u021bion\u0103m s\u0103 insist\u0103m \u00eendelung cit\u00e2nd opiniile celor mai mari savan\u021bi moderni, este pentru c\u0103 importan\u021ba chestiunii o cere.<\/p>\n

Intui\u021bia bergsonian\u0103. – <\/em>Dup\u0103 M. Bergson, \u00een domeniul duratei \u2013 care este precizamente cel al istoriei, al moralei \u0219i al societ\u0103\u021bii \u2013 trebuie a se debarasa de metodele \u0219i obiceiurile contractate \u00een cercet\u0103rile care se mi\u0219c\u0103 la suprafa\u021ba lucrurilor \u0219i nu vizeaz\u0103 dec\u00e2t raporturile lor \u00een spa\u021biu; aici, trebuie f\u0103cut recurs la intui\u021bie<\/em>, c\u0103ci ra\u021biunea clar\u0103, muncind cu concepte, nu va fi de nicio utilitate sau \u00een tot cazul steril\u0103. Inteligen\u021ba \u00een general, logica \u0219i ra\u021bionamentul sunt incapabile s\u0103 descopere ceva nou, inedit. \u201eEste de esen\u021ba ra\u021bionamentului, spune M. Bergson, de a ne \u00eenchide \u00een cercul a ceea ce este dat… Niciodat\u0103 ra\u021biunea, ra\u021bion\u00e2nd asupra puterilor sale, nu ajunge s\u0103 le \u00eentind\u0103, de\u0219i aceast\u0103 extensiune n-ar p\u0103rea deloc nerezonabil\u0103 o dat\u0103 \u00eemplinit\u0103. Pute\u021bi specula c\u00e2t de inteligent vre\u021bi asupra mecanismului inteligen\u021bei, nu ve\u021bi ajunge niciodat\u0103, prin aceast\u0103 metod\u0103, a o dep\u0103\u0219i. Ve\u021bi ob\u021bine ceva mai complicat, dar nu superior, sau doar diferit. Trebuie bruscate lucrurile \u0219i printr-un act de voin\u021b\u0103 \u00eempins\u0103 inteligen\u021ba \u00een afara ei \u00eense\u0219i.\u201d (\u00c9volution cr\u00e9atrice<\/em>, pp. 209, 210, 211). \u201e\u00cen teorie, este un sort de absurditate a vrea a cunoa\u0219te altfel dec\u00e2t prin inteligen\u021b\u0103, dar dac\u0103 se accept\u0103 riscul, ac\u021biunea va tran\u0219a poate nodul pe care ra\u021bionamentul l-a \u00eennodat \u0219i pe care nu-l va deznoda.\u201d F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, pentru c\u0103 ac\u021biunea realizeaz\u0103 ceea ce va fi, \u0219i f\u0103c\u00e2nd-o s\u0103 treac\u0103 la fiin\u021b\u0103 o face ra\u021bional\u0103 \u0219i inteligibil\u0103.<\/p>\n

Este cu totul altceva \u00een lumea exterioar\u0103, \u00een cea a corpurilor inerte \u0219i \u00eentinse. \u201eInertul intr\u0103 naturalmente \u00een cadrul inteligen\u021bei\u201d \u00een timp ce vivantul \u201enu se preteaz\u0103 dec\u00e2t artificial, de aceea trebuie adoptat fa\u021b\u0103 de acesta o atitudine special\u0103 \u0219i a-l examina cu ochii care nu sunt cei ai \u0219tiin\u021bei pozitive\u201d (1).<\/p>\n

\u201eInstinctul, \u0219i el, este o cunoa\u0219tere la distan\u021b\u0103, el este fa\u021b\u0103 de inteligen\u021b\u0103 ceea ce este v\u0103zul fa\u021b\u0103 de pip\u0103it.\u201d (2). Vederea la distan\u021b\u0103, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, \u00een timp, a\u0219a cum ochiul vede \u00een spa\u021biu. Or, a<\/p>\n

(1) Ce este intui\u0163ia? M. Bergson r\u0103spunde: este o cunoa\u015ftere instinctiv\u0103. Este \u201esentimentul duratei \u015fi al tensiunii p\u00e2n\u0103 la limita extrem\u0103 a resortului voin\u0163ei\u201d, este un act prin care \u201enoi ne adun\u0103m trecutul care se sustrage, pentru a-l \u00eempinge compact \u015fi indiviz <\/em>\u00eentr-un prezent pe care \u00eel va crea introduc\u00e2ndu-i-se… Sentimentul nostru de durat\u0103, vreau s\u0103 spun coinciden\u0163a dintre eul nostru cu sine \u00eensu\u015fi, admite grade. Dar cu c\u00e2t sentimentul este mai complet \u015fi coinciden\u0163a complet\u0103, cu at\u00e2t via\u0163a \u00een care ne replaseaz\u0103 absoarbe intelectualitatea dep\u0103\u015find-o. El o debordeaz\u0103 totu\u015fi, este incomensurabil cu ea\u201d (ibid., pp. 218-219).<\/p>\n

F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, inteligen\u015fa \u015fi instinctul sunt fra\u015fi gemeni, produ\u015fi de evolu\u0163ia creatoare \u201eunul lu\u00e2nd calea luminii clare \u015fi superficiale \u015fi a spa\u0163ialit\u0103\u0163ii materiei inerte, cel\u00eelalt calea obscurit\u0103\u0163ii \u015fi a profundit\u0103\u0163ii \u015fi ca specialitate via\u0163a \u00een ea \u00eens\u0103\u015fi. Instinctul percepe calit\u0103\u0163ile, inteligen\u0163a corpurile.\u201d \u00cen al\u0163i termeni \u00eenc\u0103, M. Bergson vede \u00een intui\u0163ie o cunoa\u015ftere instinctiv\u0103 care \u00eenconjoar\u0103 g\u00e2ndirea conceptual\u0103 \u015fi subzist\u0103 \u00een jurul ei.<\/p>\n

(2) P. 183.<\/p>\n

vedea \u00een timp, este a prevedea, este a avea revela\u021bii. Intui\u021bia este prin raport la metodele logicii discursive ceea ce vederea este prin raport cu pip\u0103itul. Pip\u0103itul nu poate dec\u00e2t s\u0103 verifice distan\u021bele v\u0103zute de ochi, la fel cum metodele ra\u021bionale ale \u00een\u021belegerii verific\u0103 ipotezele pe care le furnizeaz\u0103 intui\u021bia.<\/p>\n

Incon\u0219tientul \u0219i revela\u021bia. – <\/em>Nu vom altera mult g\u00e2ndirea lui M. Bergson dac\u0103 vom spune c\u0103 a sa cunoa\u0219tere instinctiv\u0103, ceea ce el nume\u0219te intui\u021bie, este pur \u0219i simplu ceea ce se nume\u0219te obi\u0219nuit activitatea inteligent\u0103 dar subcon\u0219tient\u0103 sau incon\u0219tient\u0103. Cunoa\u0219terea intuitiv\u0103 este fructul cunoa\u0219terii subcon\u0219tiente, spontanee; este inspira\u021bia sau divina\u021bia, care este de genul actului bruscat \u00eemping\u00e2nd inteligen\u021ba \u00een afara ei \u00eense\u0219i. Intui\u021bia creeaz\u0103 verit\u0103\u021bile pe care le descoper\u0103; ea nu le deduce \u0219i nu le induce ra\u021bional. Subcon\u0219tientul este cel ce-i sugereaz\u0103 con\u0219tiin\u021bei ca veritabile revela\u021bii.<\/p>\n

\u00cen lumea duratei, care este o lume a crea\u021biei, adic\u0103 cea a istoriei, a societ\u0103\u021bii, adev\u0103rul \u2013 o repet\u0103m \u2013 nu se poate constata pur \u0219i simplu, c\u0103ci nu se poate constata ceea ce nu exist\u0103 \u00eenc\u0103 dec\u00e2t cre\u00e2ndu-l sau decret\u00e2du-l. Aceste acte de crea\u021bie, aceste decrete sunt tot at\u00e2tea revela\u021bii pe care subcon\u0219tientul le face con\u0219tiin\u021bei clare. Cu aceast\u0103 semnifica\u021bie, vom vedea c\u0103 ideea de revela\u021bie este acceptabil\u0103 chiar pentru spiritul \u0219tiin\u021bific cel mai riguros.<\/p>\n

C\u0103ci ideea de crea\u021bie indefinit prelungit\u0103 este justificarea a ceea ce putem numi metoda revela\u021biei, a divina\u021biei. Intui\u021bia \u2013 dac\u0103 se poate folosi aceast\u0103 imagine \u2013 este gestul prin care spiritul cre\u0219te, \u00eenmugure\u0219te, s\u0103 zicem a\u0219a, ca un boboc, se deschide \u00een foi \u0219i flori, care erau implicate \u00een el (3).<\/p>\n

(3) (P. 193.)<\/p>\n

Intui\u021bie \u0219i Ipotez\u0103 la H. Poincar\u00e9. <\/em>Va rezulta, dup\u0103 M. Bergson, c\u0103 ra\u021bionamentul \u0219i logica discursiv\u0103, improprii pentru a descoperi veritatea, \u00een domeniul vie\u021bii, ar fi eficace \u00een cel a spa\u021biului, al lumii exterioare, care este lumea evoluat\u0103, a corpurilor solide. Or, dup\u0103 m\u0103rturiile lui H. Poincar\u00e9, ra\u021biunea discursiv\u0103, clara activitate logic\u0103 a con\u0219tiin\u021bei sunt ineficace chiar atunci c\u00e2nd este vorba de inven\u021bia \u0219tiin\u021bific\u0103 fizic\u0103 \u0219i matematic\u0103. Aceasta nu este f\u0103cut\u0103 spre a ne surprinde, \u0219i aceasta confirm\u0103 ipoteza c\u0103 formele naturii sunt \u0219i ele produsul unei evolu\u021bii creatoare care implic\u0103 \u0219i necesit\u0103 metoda divina\u021biei.<\/p>\n

Revela\u021bie \u0219i certitudine a defini\u021biilor \u0219tiin\u021bifice. – <\/em>Mai \u00eent\u00e2i, verit\u0103\u021bile, chiar cele fundamentale, precum cele ale matematicilor \u0219i fizicii, nu sunt, dup\u0103 H. Poincar\u00e9, dec\u00e2t \u201edefini\u021bii, conven\u021bii deghizate\u201d. \u201eTocmai de aici \u00ee\u0219i trag aceste \u0219tiin\u021be rigoarea; aceste conven\u021bii sunt opera liberei activit\u0103\u021bi a spiritului nostru, care, \u00een acest domeniu, nu recunoa\u0219te obstacol. Aici, spiritul nostru poate afirma pentru c\u0103 el decreteaz\u0103. Aceste decrete, totu\u0219i, sunt ele arbitrare? Nu, f\u0103r\u0103 aceasta el fi steril… Experien\u021ba ne las\u0103 liber\u0103 alegere, dar ne ghideaz\u0103 ajut\u00e2ndu-ne s\u0103 discernem drumul cel mai comod. Decretele noastre sunt deci precum cele ale unui prin\u021b absolut care ar consulta Consiliul de Stat\u201d. Aceasta vrea s\u0103 spun\u0103 c\u0103 experien\u021bele \u0219i induc\u021biile pe care ele le ofer\u0103 nu leag\u0103, nu decid; decizia spiritului nostru, acest prin\u021b absolut, nu depinde doar de experien\u021ba noastr\u0103.<\/p>\n

Care este valoarea logic\u0103 a acestor verit\u0103\u021bi? De exemplu, un raport al lui A cu B care este experimental nu este, dup\u0103 Poincar\u00e9, dec\u00e2t aproximativ adev\u0103rat \u0219i trebuie s\u0103 fie dublat de un raport A-C, care, de\u0219i fictiv, sau mai exact conven\u021bional prin defini\u021bie, confer\u0103 raportului A B caracterul de exactitte absolut\u0103 care \u00eei lipse\u0219te. Fundamentul logic care d\u0103 adev\u0103rurilor \u0219tiin\u021bifice experimentale certitudinea, \u0219i prin aceasta caracterul \u0219tiin\u021bific \u0219i riguros, i se adaug\u0103 prin spiritul lui \u00eensu\u0219i, \u0219i acesta este un act de credin\u021b\u0103 ira\u021bional, dar nu arbitrar. De ce nu arbitrar? \u201ePentru c\u0103 ad\u0103ug\u00e2nd la raportul constatat aspectul s\u0103u conven\u021bional, care nu-i confer\u0103 rigoare \u0219tiin\u021bific\u0103, spiritul se apleac\u0103 de partea \u00een care experien\u021ba \u00eens\u0103\u0219i \u00eel face s\u0103 se \u00eencline.\u201d<\/p>\n

S-ar spune f\u0103r\u0103 a exagera c\u0103, la baza certitudinii \u0219tiin\u021bifice, noi g\u0103sim un simplu act de credin\u021b\u0103 pe care ra\u021biunea nu se poate fonda.<\/p>\n

Revela\u021bie \u0219i inven\u021bie \u0219tiin\u021bific\u0103. – <\/em>Cum este descoperit adev\u0103rul, dup\u0103 Poincar\u00e9? \u201eO veritate, spune el net, o descoperire este un act de inven\u021bie. Pentru a-l explica, trebuie f\u0103cut s\u0103 intervin\u0103 hazardul alegerii. <\/em>Metoda pentru a rezolva problemele, chiar \u00een matematici, este un act de alegere… Dar savantul nu alege la hazard, el caut\u0103 s\u0103 condenseze mult\u0103 experien\u021b\u0103 \u0219i mult\u0103 g\u00e2ndire sub un volum sc\u0103zut… savantul nu studiaz\u0103 natura pentru c\u0103 aceasta este util\u0103; el o studiaz\u0103… pentru c\u0103 ea este armonioas\u0103<\/em>, frumoas\u0103\u201d (4).<\/p>\n

(4) Science et M\u00e9thode<\/em>, p. 15.<\/p>\n

Deci nevoia de estetic\u0103 este cea care, cum se spune, consist\u0103 \u00een a se realiza \u0219i a introduce unitatea \u00een multiplicitate, care determin\u0103 actul alegerii. \u201eSensul armoniei <\/em>lumii este cel care ne face s\u0103 alegem faptele cele mai proprii a contribui la aceast\u0103 armonie, la fel cum artistul alege, dintre tr\u0103s\u0103turile modelului s\u0103u, pe cele care completeaz\u0103 portretul \u0219i-i dau caracter \u0219i via\u021b\u0103\u201d.<\/p>\n

\u00cen niciun caz, se vede bine, Poincar\u00e9 nu atribuie un rol exclusiv ra\u021biunii clare, logicii inductive sau deductive \u00een descoperirea verit\u0103\u021bilor \u0219tiin\u021bifice. El o spune expres: \u201etoate eforturile ce s-au f\u0103cut pentru aducerea induc\u021biei matematice la regulile logicii n-au ajuns dec\u00e2t la insucces r\u0103u disimulat prin folosirea unui langaj inaccesibil profanului\u201d (p. 310)<\/p>\n

Dac\u0103 inven\u021bia \u00een matematic\u0103 dep\u0103\u0219e\u0219te for\u021bele ra\u021biunii; dac\u0103 ea este un liber act de alegere, dup\u0103 criteriumul armoniei lucrurilor, ce fapte trebuie alese? \u201eCele care ne revel\u0103 rude neb\u0103nuite \u00eentre alte fapte, cunoscute de mult timp, dar care se credeau, gre\u0219it, str\u0103ine unele de celelalte\u201d (p. 451). \u201eFaptele \u00een care se aplic\u0103 legile hazardului devin accesibile savantului, care s-ar fi descurajat \u00een fa\u021ba extraordinarei complica\u021bii a problemelor \u00een care aceste legi nu sunt aplicabile\u201d (p. 300). \u201e\u00cen spiritul inventatorului se prezint\u0103 mai degrab\u0103 combina\u021biile utile \u0219i alte c\u00e2teva pe care el le va rejecta, dar la care particip\u0103 un pic caractere ale combina\u021biilor utile\u201d (p. 50) Cum se face c\u0103, \u00een spiritul savantului, nu se prezint\u0103 dec\u00e2t combina\u021bii utile? Aici este un mister. Dac\u0103 aceasta se f\u0103cea la hazard, cum trebuia presupus logic \u00een ipoteza materialist\u0103 (\u0219i ra\u021bionalist\u0103), combina\u021biile inutile, infinit mai numeroase, ar fi aglomerat c\u00e2mpul con\u0219tiin\u021bei sale \u015fi asta se \u00eent\u00e2mpl\u0103 realmente savan\u021bilor incapabili de a inventa nimic.<\/p>\n

\u00centr-un cuv\u00e2nt, dac\u0103 inven\u021bia matematic\u0103 este un act de inspira\u021bie incon\u0219tient\u0103 care revel\u0103 analogii fecunde \u0219i armonioase, ea nu difer\u0103 sensibil de revela\u021bia propriu-zis\u0103. \u00centr-un caz \u0219i \u00een altul, este acela\u0219i act de alegere fericit\u0103, armonioas\u0103 \u0219i gratuit\u0103, adic\u0103 acordat\u0103 unor savan\u021bi, refuzat\u0103 altora, printr-un sort de gra\u021bie care favorizeaz\u0103 eforturile unora \u0219i se refuz\u0103 eforturilor altora.<\/p>\n

Revela\u021bie \u0219i ipotez\u0103. – <\/em>Originea inven\u021biilor, a ipotezelor, a descoperirilor \u0219tiin\u021bifice, se acoper\u0103 de o obscuritate impenetrabil\u0103 \u0219i tocmai aceasta caracterizeaz\u0103 egalmente revela\u021biile de ordin religios \u0219i moral. Nimic \u00eentr-adev\u0103r nu le diferen\u021biaz\u0103, \u00een fond, unele de altele. Este la fel \u00een ce prive\u0219te forma lor exterioar\u0103. Obscuritatea \u00een care se acoper\u0103 actul inven\u021biei, ca \u0219i cel al revela\u021biei, dispare brusc; ele se ilumineaz\u0103 ca printr-un fulger nea\u0219teptat. Moise vedea \u0219i asculta pe Dumnezeu vorbindu-i printre fulgere pe v\u00e2rful Sinaiului; Newton \u0219i H. Poincar\u00e9 concepeau solu\u021biile problemelor care-i preocupau \u00een fulgerele unei subite ilumina\u021bii spirituale (5).<\/p>\n

(5) Pentru a afla ce se petrece cu aceast\u0103 ocazie \u00een spiritul unui matematician, urm\u0103m pe H. Poincar\u00e9, care \u015fi-a descris propriile experien\u0163e. \u201eDe cincisprezece zile, scria el, m\u0103 efortam s\u0103 demonstrez c\u0103 nu putea exista nicio func\u0163ie analog\u0103 cu ceea ce am numit de atunci func\u0163iunile fuchsiene… toate zilele, m\u0103 a\u015fezam la masa mea de lucru, \u00eencercam un mare num\u0103r de combina\u0163ii \u015fi nu ajungeam la niciun rezultat. \u00centr-o sear\u0103, am luat cafea neagr\u0103, contrar obiceiului meu, n-am putut s\u0103 dorm: ideile au ap\u0103rut mul\u0163ime: le sim\u0163eam cum se ciocnesc p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd dou\u0103 dintre ele s-au acro\u015fat, ca s\u0103 spun a\u015fa, pentru a forma o combina\u0163ie stabil\u0103. De diminea\u0163\u0103, am stabilit existen\u0163a unei clase de func\u0163iuni fuchsiene. Nu mai aveam dec\u00e2t s\u0103 redactez rezultatele, ceea ce nu mi-a luat dec\u00e2t c\u00e2teva ore.\u201d<\/p>\n

Continu\u00e2nd s\u0103 mediteze asupra acelora\u015fi probleme, Poincar\u00e9 a continuat s\u0103 aib\u0103 inspira\u0163ii analoge. El relateaz\u0103 \u00een ace\u015fti termeni o alt\u0103 descoperire: \u201ePeripe\u0163iile c\u0103l\u0103toriei m\u0103 f\u0103cur\u0103 s\u0103 uit de lucr\u0103rile mele matematice; sosit la Coutance, ne-am urcat \u00eentr-un omnibus pentru nu \u015ftiu ce promenad\u0103; \u00een momentul \u00een care mi-am pus piciorul pe scar\u0103, ideea mi-a venit, f\u0103r\u0103 ca nimic \u00een g\u00e2ndurile mele anterioare s\u0103 fi p\u0103rut a o fi preg\u0103tit, c\u0103 transform\u0103rile de care f\u0103cusem uz pentru definirea func\u0163iilor erau identice cu cele ale geometriei non euclidiene. Am reluat conversa\u015fia \u00eenceput\u0103 dar am avut imediat o \u00eentreag\u0103 certitudine. La \u00eentoarcerea la Caen, am verificat rezultatul cu capul odihnit pentru a m\u0103 achita de con\u015ftiin\u0163a mea\u201d (p.52). Poincar\u00e9 citeaz\u0103 \u00eenc\u0103 alte cazuri asem\u0103n\u0103toare: \u201eDezgustat de insuccesul meu, am petrecut c\u00e2teva zile la malul m\u0103rii \u015fi m\u0103 g\u00e2ndeam la cu totul altceva. \u00centr-o zi, plimb\u00e2ndu-m\u0103 pe falez\u0103, ideea \u00eemi veni, mereu cu acelea\u015fi caractere de brevitate, de brusche\u0163e \u015fi de certitudine imediat\u0103…\u201d<\/em> Sau \u00een alt\u0103 parte: \u201e\u00centr-o zi, travers\u00e2nd bulevardul, sol\u0163\u021bia dificult\u0103\u0163ii care m\u0103 oprise mi-a ap\u0103rut dintr-odat\u0103\u201d (p. 55). (Sublinierile noastre).<\/p>\n

Poincar\u00e9 conchidea astfel interesantele sale analize: \u201eCeea ce va frapa \u00eent\u00e2i de toate sunt aceste aparen\u021be de iluminare subit\u0103, semn manifest al unei lungi munci incon\u0219tiente anterioare; rolul acestei munci incon\u0219tiente \u00een inven\u021bia matematic\u0103 \u00eemi pare incontestabil… Cuv\u00e2ntul incon\u0219tient sau, cum se spune, eul subliminal, joac\u0103 un rol capital \u00een inven\u021bia matematic\u0103\u201d. S-ar putea g\u00e2ndi c\u0103 munca eului subliminal este simplu mecanic\u0103 \u0219i c\u0103 ea ar putea fi \u00eendeplinit\u0103 de eul con\u0219tient. Or, nu este nimic a\u0219a, c\u0103ci Poincar\u00e9 g\u0103se\u0219te c\u0103 aceast\u0103 munc\u0103 este o alegere. \u201e\u0218i regulile care trebuie s\u0103 ghideze aceast\u0103 alegere sunt extrem de fine \u0219i delicate\u201d. Deci \u201eeul subliminal este capabil de discern\u0103m\u00e2nt, el are tact, delicate\u021be, \u0219tie s\u0103 aleag\u0103, el \u0219tie s\u0103 ghiceasc\u0103;<\/em>Ce spun eu, el \u0219tie mai bine s\u0103 ghiceasc\u0103 dec\u00e2t eul con\u0219tient, din moment ce el reu\u0219e\u0219te unde acela a e\u0219uat<\/em>\u201d (p. 56). Este el superior eului con\u0219tient? Poincar\u00e9 arat\u0103 c\u0103 Boutroux o afirmase, dar aceast\u0103 afirma\u021bie, personal, lui \u00eei repugn\u0103. Totu\u0219i, el recunoa\u0219te c\u0103 \u201eeul con\u0219tient este str\u00e2ns m\u0103rginit; \u00een ce prive\u0219te eul subliminal, nu-i cunoa\u0219tem limitele \u0219i de aceea nu ne dezgust\u0103 prea tare a presupune c\u0103 el a putut forma \u00een pu\u021bin timp mai multe combina\u021bii diverse dec\u00e2t via\u021ba \u00eentreag\u0103 a fiin\u021bei con\u0219tiente ar fi putut s\u0103 \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eze.<\/em>\u201d \u0218i pentru a preciza mai mult, el adaug\u0103: \u201eTot ce se poate spera despre aceste inspira\u021bii care sunt fructul muncii incon\u0219tiente, c\u0103 sunt puncte de plecare a calculelor… c\u00e2t despre calculele \u00eensele, trebuie f\u0103cute \u00een perioada secund\u0103 a muncii con\u0219tiente, cea care urmeaz\u0103 inspira\u021biei; cea \u00een care se verific\u0103 rezultatele acestei inspira\u021bii, \u00een care se trag consecin\u021bele. Regulile acestor calcule sunt stricte \u0219i complicate, ele cer disciplin\u0103, aten\u021bie, voin\u021b\u0103 \u0219i, prin urmare, con\u0219tiin\u021b\u0103. \u00cen eul subliminal, domne\u0219te dimpotriv\u0103 ceea ce a\u0219 numi libertate, dac\u0103 se poate da acest nume simplei absen\u021be a disciplinei \u0219i dezordinii n\u0103scute din hazard. Numai c\u0103, aceast\u0103 dezordine \u00eens\u0103\u0219i permite cuplaje nea\u0219tepte\u201d (p.62).<\/p>\n

\u00cen inteligen\u021b\u0103, este deci exact ca \u00een societate: progresul nu este posibil dec\u00e2t pe o baz\u0103 de dezordine. Formele politice, juridice \u0219i ideologice noi nu sunt posibile \u2013 noi am spus-o deja destul \u2013 dec\u00e2t dup\u0103 un proces de disolu\u021bie al vechilor forme (6\/7), adic\u0103 prin revolu\u021bie.<\/p>\n

Poincar\u00e9 f\u0103cuse deja s\u0103 se remarce c\u0103 \u201emunca incon\u0219tient\u0103 nu este fecund\u0103 dec\u00e2t dac\u0103 este pe de o parte precedat\u0103 \u0219i pe de alt\u0103 parte urmat\u0103 de o perioad\u0103 de munc\u0103 con\u0219tient\u0103\u201d… \u201eInspira\u021biile subite nu se produc dec\u00e2t dup\u0103 c\u00e2teva zile de eforturi voluntare care au p\u0103rut absolut infructuoase… nu au fost at\u00e2t de sterile pe c\u00e2t se g\u00e2nde\u0219te, ele au pus ma\u0219ina incon\u0219tient\u0103 \u00een mi\u0219care.\u0219i, f\u0103r\u0103 ele, ea n-ar fi produs nimic\u201d(p. 51).<\/p>\n

Or, este egalmente de aceea\u0219i manier\u0103 cum Bergson concepe \u0219i explic\u0103 raporturile \u00eentre inteligen\u021b\u0103 \u0219i ceea ce el nume\u0219te intui\u021bie, care, dup\u0103 p\u0103rerea sa, dep\u0103\u0219e\u0219te inteligen\u021ba. \u201eDar dac\u0103 ea dep\u0103\u0219e\u0219te inteligen\u021ba, inteligen\u021ba este cea care-i va provoca zdruncin\u0103tura ce o va face s\u0103 urce la punctul \u00een care ea este. F\u0103r\u0103 inteligen\u021b\u0103, ea ar r\u0103m\u00e2ne sub forma instinctului nituit\u0103 pe obiectul special care o intereseaz\u0103 practic.\u201d(8).<\/p>\n

(6\/7) Nouvelle Cit\u00e9 de Dieu<\/em>, Edit. Marcelle LESAGE. Paris 1929, 3e partie, ch. VI-VII.<\/p>\n

(8) Evolution reatrice<\/em>, p. 193.<\/p>\n

Revolu\u021bie \u0219i intui\u021bie \u0219tiin\u021bific\u0103. – <\/em>Ce spune la acest subiect filosofia \u0219tiin\u021bific\u0103 cea mai recent\u0103? Care sunt, pe acest punct, observa\u021biile celor mai mari savan\u021bi, care au f\u0103cut descoperiri capitale \u00een \u0219tiin\u021bele fizico-chimice \u0219i biologice?<\/p>\n

Dup\u0103 M. Meyerson, dac\u0103 logica, cu procedeele sale obi\u0219nuite, induc\u021bie \u0219i deduc\u021bie, era alt\u0103dat\u0103 considerat\u0103 singurul instrument de cercetare pentru a descoperi verit\u0103\u021bile \u0219tiin\u021bifice, \u00een aceste timpuri din urm\u0103 s-a reformat aceast\u0103 idee. Logica nu mai are prestigiul pe care-l avea acum dou\u0103zeci sau treizeci de ani. Am cules, din cartea lui M. Meyerson care le citeaz\u0103 \u0219i le interpreteaz\u0103, c\u00e2teva din afirma\u021biile cele mai caracteristice asupra acestui subiect, ale unor mari savan\u021bi ai timpurilor moderne.<\/p>\n

Claude Bernard \u00eenv\u0103\u021ba c\u0103 \u201emetoda prin ea \u00eens\u0103\u0219i nu na\u0219te nimic\u201d. \u201eIdeea este s\u0103m\u00e2n\u021ba, metoda este solul care-i furnizeaz\u0103 condi\u021biile de a se dezvolta, de a prospera \u0219i a da cele mai bune fructe potrivit naturii sale\u201d. Confiden\u021bele lui Poincar\u00e9 apropo de aceste inven\u021bii \u00een matematic\u0103 sunt o ilustra\u021bie perfect\u0103 a acestui aforism al lui Claude Bernard. Idee \u0219i metod\u0103 \u00eenseamn\u0103 foarte bine ceea ce Poincar\u00e9 numea ipoteza \u0219i munca de verificare f\u0103cut\u0103 de calcule \u0219i ale c\u0103ror reguli, fiind stricte \u0219i complicate, cer disciplin\u0103, aten\u021bie, voin\u021b\u0103 \u0219i, prin urmare, con\u0219tiin\u021b\u0103.<\/p>\n

Meyerson adopt\u0103 maniera de a vedea, acest subiect, a lui Claude Bernard \u0219i, la \u00eent\u00e2lnirea teoriilor lui Bacon, sus\u021bine c\u0103 el \u201en-ar fi avut metod\u0103 pentru a face descoperiri\u201d(9).<\/p>\n

(9)\u201eBacon, \u00eentr-adev\u0103r, a crezut c\u0103 se putea parveni la descoperiri \u015ftiin\u0163ifice prin procedee de induc\u0163ie \u00eentr-un sort mecanic; el s-a ostenit mult pentru a elabora scheme foarte detaliate, a c\u0103ror folosire trebuia s\u0103 lase \u201d \u201emic avantaj \u00een p\u0103trunderea \u015fi for\u0163a spiritelor\u201d le f\u0103cea, din contr\u0103, \u201epe toate aproape egale\u201d<\/p>\n

(MEYERSON, De l<\/em>‘Explication dans les Sciences<\/em>, 597). \u201eOr, schemele lui Bacon, se poate cu \u00eendr\u0103zneal\u0103 afirma, n-au fost niciodat\u0103 de o manier\u0103 influent\u0103 de niciun savant demn de acest nume, \u015fi nicio descoperire \u015ftiin\u0163ific\u0103, mare sau mic\u0103, nu este datorat\u0103 aplic\u0103rii lor.\u201d Uneori unii savan\u0163i au constatat ei \u00een\u015fi\u015fi aceast\u0103 sterilitate a lucr\u0103rilor care pretind a trece de orice anticipare asupra rezultatelor care se cerceteaz\u0103. Pe acest subiect, se pot cita mai ales opiniile a trei oameni ilu\u015ftri care conteaz\u0103 printre creatorii acestei \u015ftiin\u0163e eminamente experimentale care era chimia primei jum\u0103t\u0103\u0163i a secolului al XIX-lea \u201ePentru a tenta o experien\u0163\u0103, spune Berthelot, trebuie a avea un scop, a fi ghidat de o ipotez\u0103.\u201d (ibid.) Humphrey Davy afirm\u0103 c\u0103 \u201enumai formul\u00e2nd teorii \u015fi compar\u00e2ndu-le cu fapte putem spera a descoperi adev\u0103ratul sistem al naturii\u201d (citat de MEYERSON, p. 5970. \u015ei Liebig dup\u0103 ce declarase c\u0103 \u00eentre experien\u0163e \u00een sensul lui Bacon \u015fi veritabile cercet\u0103ri \u015ftiin\u0163ifice exist\u0103 \u201eacela\u015fi raport ca \u00eentre zgomotul pe care \u00eel produce un copil lovind \u00een timpane \u015fi muzic\u0103\u201d, face s\u0103 reias\u0103 c\u0103, dimpotriv\u0103, imagina\u0163ia \u015ftiin\u0163ific\u0103 joac\u0103 \u00een descoperiri rolul cel mai considerabil \u015fi experien\u0163ele, \u00eentocmai precum calculul, nu servesc dec\u00e2t s\u0103 ajute procesul g\u00e2ndirii\u201d. (Liebig, Reden und Abhandlungen, Leipzig, 1897, p. 249) (Aici nu este, de altfel, o dispozi\u0163ie de spirit particular\u0103 chimi\u015ftilor acestei epoci).<\/p>\n

Revela\u021bie \u0219i idee preconceput\u0103. – <\/em>Dup\u0103 Claude Bernard, Bacon nu era un savant, n-a \u00een\u021beles mecanismul metodei experimentale. Aceast\u0103 metod\u0103 nu dezvolt\u0103 \u201edec\u00e2t dec\u00e2t ideile care i se prezint\u0103\u201d. \u00cen fapt, \u201emetoda experimental\u0103, considerat\u0103 \u00een ea \u00eens\u0103\u0219i, nu este nimic altceva dec\u00e2t un ra\u021bionament <\/em>cu ajutorul c\u0103ruia ne prezent\u0103m metodic ideile prin experien\u021ba faptelor\u201d(10). Ea \u201eare ca obiect de a dispune logic toate faptele observate direct sau provocate prin experimentare \u00een scopul de a face uz de verificare <\/em>pentru o idee preconceput\u0103<\/em>; Idee preconceput\u0103 care nu este, altfel, dec\u00e2t o anticipare <\/em>logic\u0103 a spiritului nostru asupra fenomenelor necunoscute\u201d. De altfel, \u201enu este posibil a institui o experien\u021b\u0103 f\u0103r\u0103 o idee preconceput\u0103<\/em>; a institui o exprien\u021b\u0103… \u00eenseamn\u0103 a pune o chestiune; nu se concepe niciodat\u0103 o chestiune f\u0103r\u0103 ideea care solicit\u0103 un r\u0103spuns. Eu consider deci, \u00een principiu absolut, c\u0103 experien\u021ba trebuie s\u0103 fie \u00eentotdeauna instuit\u0103 \u00een vederea unei idei preconcepute<\/em>, pu\u021bin import\u0103 ca aceast\u0103 idee s\u0103 fie mai mult sau mai pu\u021bin vag\u0103, mai mult sau mai pu\u021bin definit\u0103\u201d (11). \u201eIdeea constituie… punctul de plecare sau primum movens <\/em>al oric\u0103rui ra\u021bionament \u0219tiin\u021bific, \u0219i<\/p>\n

(10) Cl. BERNARD, Le\u00e7on d’ouverture du cours de M. Claude Bernard <\/em>au Coll\u00e8ge de France, Paris, 1857,pp.82, 36, 7.<\/p>\n

(11) Ibid., <\/em>p. 5. Introduction etc. cf. ib. p. 53, f\u0103r\u0103 aceasta (o idee preconceput\u0103) nu s-ar putea dec\u00e2t \u00eengr\u0103m\u0103di idei sterile.\u201d<\/p>\n

ea este \u00een general scopul, \u00een aspira\u021bia spiriului c\u0103tre necunoscut\u201d. \u201eEste vorba deci veritabilmente de a ghici <\/em>ceea ce punem \u00een raport \u0219i de aceea este indispensabil ca imagina\u021bia \u0219tiin\u021bific\u0103 s\u0103 intervin\u0103 \u0219i s\u0103 formuleze o supozi\u021bie, care nu poate fi alt lucru dec\u00e2t o previziune, o idee preconceput\u0103\u201d (12)<\/p>\n

(12) Pe urma lui H. BOUASSE, M. MEYERSON face remarcat\u0103 sterilitatea savan\u0163ilor con\u015ftiincio\u015fi dar lipsi\u0163i de orice imagina\u015fie \u015ftiin\u0163ific\u0103, care acumuleaz\u0103 observa\u0163ii \u015fi m\u0103suri \u00een publica\u0163ii voluminoase. \u201eEste cert c\u0103 valoarea lor \u015ftiin\u0163ific\u0103 este sub\u0163ire, inferioar\u0103 celei care prezint\u0103 cel mai mic fulger, cel mai slab progres al teoriei, progres care ne face s\u0103 cunoa\u015ftem ceva nou, un raport pe care nu-l b\u0103nuim deloc.\u201d. Pentru a preciza, M. Meyerson revine \u015fi adaug\u0103 \u201eorice veritabil\u0103 munc\u0103 \u015ftiin\u0163ific\u0103 implic\u0103 o alegere, \u015fi valoarea intrinsec\u0103 a acestei munci este \u00een definitiv \u00een func\u0163ie de succesul care a \u00eencoronat exerci\u0163iul facult\u0103\u0163ilor divinatorii<\/em>\u201d (pp. 604-613).<\/p>\n

\u201e… Mecanismul interior al g\u00e2ndirii noastre face ca fiind constatat\u0103 o ordine constant\u0103 a fenomenelor, noi b\u0103nuim imediat, \u00een spate, o leg\u0103tur\u0103 logic necesar\u0103 a lucrurilor<\/em>\u201d (p.614). \u201eAceast\u0103 supozi\u0163ie a unei leg\u0103turi interioare a trebuit necesarmente s\u0103 precead\u0103, \u00een spirit… descoperirea legii\u201d. \u201eSavantul caut\u0103, prin munca g\u00e2ndirii, s\u0103 ghiceasc\u0103 natura. El seam\u0103n\u0103 certamente filosofului din \u015fcolile Ioniei \u00eentr-o m\u0103sur\u0103 infinit mai puternic\u0103 dec\u00e2t nu se aseam\u0103n\u0103 cu cercet\u0103torul radical empirist dup\u0103 schema lui Bacon, pretinz\u00e2nd a inetroga natura prin procedee directe, excluz\u00e2nd orice idee preconceput\u0103, adic\u0103 orice \u00eencercare de divina\u0163ie\u201d… \u201eSavantul care caut\u0103 porne\u015fte de la un teren deja eliminat. Acolo, el vede sau cel pu\u0163in crede c\u0103 vede unde exist\u0103 acord \u00eentre ra\u0163iune \u015fi real \u015fi unde acest acord \u00eenceteaz\u0103. Dar \u00een regiunea unde el \u00een\u0163elege s\u0103 penetreze totul este tulbure \u015fi el n-are, pentru a-\u015fi ghida pa\u015fii, dec\u00e2t lumina obscur\u0103 a unei observa\u0163ii<\/em>, a unei teorii mai mult sau mai pu\u0163in vag\u0103, asupra conexit\u0103\u0163ii interioare a lucrurilor, rezult\u00e2nd din apropierea unor circumstan\u0163e de un fel sau altul judecate p\u00e2n\u0103 la el ca insignifiante sau prea dep\u0103rtate una de cealalt\u0103 pentru a fi puse \u00een raport. Ceea ce \u00eel inspir\u0103 deci mai ales este o idee de analogie<\/em>, \u00een sensul cel mai larg al termenului. Putem str\u00e2nge de mai aproape acest concept. Cercet\u0103torul, l\u0103s\u00e2ndu-se ghidat de analogie, presupune c\u0103 fenomenul pe care-l studiaz\u0103 se aseam\u0103n\u0103 cu unul sau altul, al c\u0103rui mers \u00eei este cunoscut sau se preteaz\u0103 la a fi dedus.\u201d (p. 615) \u201eRa\u0163ion\u00e2nd cum au f\u0103cut-o, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, oamenii de \u015ftiin\u0163\u0103 au presupus (a\u015fa cum am f\u0103cut s\u0103 reias\u0103, p.506) o conformitate \u00eentre natur\u0103 \u015fi spiritul uman<\/em>. Dar cea pe care pe care era fondat\u0103 aceast\u0103 supozi\u0163ie era credin\u0163a \u00eentr-o similitudine \u00eentre serii de fenomene care ap\u0103reau cert, contemporanilor, ca puternice diferen\u0163e de esen\u0163\u0103. Aceste diferen\u0163e palpabile, descoperitorul<\/em>, \u00een fiecare caz, le anuleaz\u0103 \u00een spiritul s\u0103u, el le uit\u0103 \u00eentr-un sort cu bun\u0103 \u015ftiin\u0163\u0103, identific\u00e2nd ceea ce este divers. \u015e<\/em>i descoperirea sa ne va ap\u0103rea cu at\u00e2t mai demn\u0103 de elogii, cu c\u00e2t saltul spiritului care va fi f\u0103cut \u00een circumstan\u0163\u0103 va fi mai prodigios<\/em>, adic\u0103, ceea ce va fi apropiat ne va fi p\u0103ut, \u00eenainte, mai distant, sau, \u00een \u00eenc\u0103 \u00een al\u0163i termeni, c\u0103 identificarea va fi mai for\u0163at\u0103\u201d. (p.617).<\/p>\n

Este clar, \u00eentruc\u00e2t este vorba de incon\u0219tient, \u201ec\u0103 at\u00e2t de bine nu este posibil\u0103 nicio demonstra\u021bie direct\u0103, c\u0103 se poate, dimpotriv\u0103… ca, cel pu\u021bin la anumi\u021bi indivizi \u0219i \u00eentr-un anumit caz particular, s\u0103 intervin\u0103 un element str\u0103in g\u00e2ndirii con\u0219tiente \u0219i, \u00een sensul str\u00e2mt al termenului, rezonant\u0103. Aceasta ar fi ceva cu aparen\u021b\u0103 de instinct <\/em>al animalelor \u2013 bine\u00een\u021beles de instinct a\u0219a cum \u00eel concep cei care \u00eel consider\u0103 ca un fenomen sui generis<\/em>, \u00een \u00eentregime ireductibil la manifest\u0103ri mai elementare ale materiei inorganizate, precum tropismele etc. – o penetrare mai direct\u0103 a spiritului \u00een natur\u0103, stabilirea unei comuniuni cel pu\u021bin par\u021bial\u0103 cu aceasta\u201d (13).<\/p>\n

(13) Op. cit., p. 620. O supozi\u0163ie analog\u0103 poate fi f\u0103cut\u0103 cu privire la savantul investigator. \u015ei el este, cel pu\u0163in \u201e\u00een anumite circumstan\u0163e excep\u0163ionale \u00een comuniune cu natura?\u201d \u201eEste cert c\u0103 un \u00eencep\u0103tor, urm\u00e2nd gesturile unui b\u0103tr\u00e2n rutinat de laborator, v\u0103z\u00e2ndu-l reu\u015find la sigur manipul\u0103rile \u00een aparen\u0163\u0103 cele mai complexe, aplic\u00e2nd, \u00een fiecare caz ambarasant, remediul apropriat cu certitudinea succesului, are prima impresie c\u0103 acest om \u201eeste \u00een\u0103untru\u201d, c\u0103 el vede aceste lucruri din interior. \u015ei cel care scrie aceste r\u00e2nduri \u00ee\u015fi aminte\u015fte foarte bine c\u0103 Bunsen de exemplu, care nu era numai un chimist de laborator de o calitate unic\u0103, ci care era \u00een plus un mare om de \u015ftiin\u0163\u0103, sugera pentru a spune astfel irezistibil o asemenea idee tuturor celor pe care-i vedea muncind\u201d. (p. 621).<\/p>\n

\u201eSavantul, de c\u00e2nd crede a fi reu\u015fit, adic\u0103 el jucec\u00e2nd c\u0103 o supozi\u0163ie mai mult sau mai pu\u0163in coerent\u0103 formulat\u0103 de el a fost suficient coroborat\u0103 cu astfel de fapte, caut\u0103 s\u0103 dea rezultatului pe care l-a atins \u015fi pe care \u00eel comunic\u0103 \u00eentr-o form\u0103 c\u00e2t mai de conving\u0103toare posibil pentru inteligen\u0163ele altele dec\u00e2t a sa proprie… Dar se \u00een\u015fal\u0103 straniu crez\u00e2nd c\u0103, pentru c\u0103 savantul a reu\u015fit aceast\u0103 faz\u0103 terminal\u0103 a muncii sale care constituie \u00eencoronarea suprem\u0103, pentru c\u0103 descoperirea sa a\u015fa cum o expune apare clar\u0103, intelectul s\u0103u, pentru a parveni la ea, a trebuit s\u0103 munceasc\u0103 constant \u00een aceea\u015fi claritate\u201d.<\/p>\n

\u201eSe \u00eent\u00e2mpl\u0103 chiar marelui cercet\u0103tor, c\u00e2nd tenteaz\u0103 s\u0103 dea seam\u0103 de considera\u0163iile care i-au dictat calea pe care a urmat-o, s\u0103 fie mirat \u00een oarecare sort de propria sa \u00eendr\u0103zneal\u0103. Astfel Henri Sainte-Claire-Deville refuza uneori s\u0103 r\u0103spund\u0103 c\u00e2nd se interoga pentru a \u015fti ce f\u0103cea el, pentru c\u0103 el muncea<\/em>, zicea el, \u00een absurd<\/em>\u201d (p.623).<\/p>\n

\u201eM. Constantin se mul\u0163ume\u015fte s\u0103 argumenteze c\u0103 \u201einteligen\u0163a este o for\u0163\u0103 foarte misterioas\u0103 \u015fi c\u0103 spiritul care scruteaz\u0103 necunoscutul poate fi ghidat de un singur fulger iluminant o noapte complet\u0103\u201d (p. 624).<\/p>\n

\u201eLe trebuia acestor mari oameni de \u015ftiin\u0163\u0103, \u00eentocmai ca \u015fi creatorilor de concep\u0163ii fundamentale, \u00eenc\u0103 mai mari, f\u0103r\u0103 vorb\u0103, divina\u0163ia<\/em>, \u015fi aceasta ei n-au \u015finut-o secret.\u201d (p. 627). \u201e\u015ei f\u0103r\u0103 vorb\u0103 c\u0103 acei care vor expune descoperirea ulteror vor sus\u0163ine, mai strict \u00eenc\u0103 dec\u00e2t autorul \u00eensu\u015fi, doar de prima schem\u0103: se va cerceta zadarnic, \u00een general, \u00eentr-un manual, la capitolul care trateaz\u0103 legile lui Kepler, povestea tentativelor sale av\u00e2nd ca punct de plecare considerarea \u201etrigoanelor\u201d \u015fi ca scop introducerea \u00een astronomie, legile armoniei acustice. De acolo, expozeul pare a se adapta str\u00e2ns schemei lui Bacon, pentru c\u0103 se v\u0103d, \u00eentr-adev\u0103r, dec\u00e2t elemente de fapt, din care formula pare s\u0103 se iveasc\u0103 spontan, orice ar fi putut indica necesitatea unei alegeri, interven\u0163ia spiritului de divina\u0163ie <\/em>fiind complet \u00eenl\u0103turat.\u201d<\/p>\n

Claude Bernard ne pare a fi spus veritabilul cuv\u00e2nt al enigmei raporturilor dintre divina\u021bia inventiv\u0103 <\/em>\u0219i ra\u021biunea ra\u021bionant\u0103, \u0219i el a pus bine \u00een eviden\u021b\u0103 de ce i s-a atribuit acesteia o at\u00e2t de mare importan\u021b\u0103 \u00een cercet\u0103rile \u0219tiin\u021bifice: este printr-o \u201econfuzie \u00eentre calea pe care o urmeaz\u0103 savantul \u00een momentul \u00een care el caut\u0103 s\u0103 fac\u0103 s\u0103 avanseze \u0219tiin\u021ba \u0219i maniera \u00een care \u00ee\u0219i expune descoperirea sa o dat\u0103 f\u0103cut\u0103\u201d.<\/p>\n

Exist\u0103 deci un acord general printre cei mai mul\u021bi mari savan\u021bi, care au reflectat asupra succesului activit\u0103\u021bii lor \u0219tiin\u021bifice, c\u0103 descoperirile sunt divina\u021bii, <\/em>\u0219i nu fructul unui ra\u021bionament con\u0219tient, c\u0103 sunt anticipa\u021bii, idei preconcepute, salturi bru\u0219te \u00een necunoscut, \u00een absurd.<\/p>\n

Revela\u021bia modernist\u0103. – <\/em>\u00cen cursul secolelor al optsprezecelea \u0219i al nou\u0103sprezecelea, dintre oamenii de \u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i liberi-cuget\u0103tori, s-a elevat \u00een mas\u0103 pentru a zice a\u0219a, \u201econtra Revela\u021bia\u201d.<\/em> Tot ce este revela\u021bie nu putea fi dec\u00e2t fals, c\u0103ci singurele sensuri, ra\u021biunea \u0219i logica cu metodele lor inductive \u0219i deductive pot descoperi veritatea. Tot ce vine pe alte c\u0103i este eroare, supersti\u021bie \u0219i fabul\u0103. \u0218tiin\u021ba umilea religia \u0219i excludea revela\u021bia. Ce paradoxal retur! Dup\u0103 ceea ce tocmai am expus, vedem c\u0103 ast\u0103zi \u0219tiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i, prin organul celor mai mari savan\u021bi, reabiliteaz\u0103 Revela\u021bia, demonstr\u00e2nd neputin\u021ba \u0219i ineficacitatea purei ra\u021biuni discursive.<\/p>\n

At\u00e2tea m\u0103rturii \u0219i demonstra\u021bii \u00een favoarea divina\u021biei nu pot fi efectul hazardului. A conveni c\u0103 activitatea eului subliminal joac\u0103 un rol capital \u00een inven\u021bia \u0219i descoperirile \u0219tiin\u021bifice, c\u0103 ea este mai larg\u0103, mai fin\u0103 \u0219i c\u0103 ea reu\u0219e\u0219te acolo unde activitatea logic\u0103, con\u0219tient\u0103, e\u0219ueaz\u0103, ce este dac\u0103 nu recunoa\u0219terea direct\u0103 c\u0103 verit\u0103\u021bile, chiar \u00een matematici (\u0219tiin\u021ba logic\u0103 prin excelen\u021b\u0103) \u0219i a fortiori \u00een \u0219tiin\u021bele naturale (fizico-chimice \u0219i biologice) sunt revela\u021bii. <\/em>M. Bergson era \u00eenc\u0103 foarte liberal, cu inteligen\u021ba \u0219i \u00een\u021belegerea, conferindu-le o suveran\u0103 eficacitate \u00een lumea datului, a spa\u021biului, \u00een domnia corpurilor solide, \u00een \u00eentindere, Poincar\u00e9 le denun\u021b\u0103 \u0219i le retrage.<\/p>\n

Inspira\u021bia, ipoteza, este un act de divina\u021bie<\/em>, act de inspira\u021bie ca revela\u021bia \u00eens\u0103\u0219i. Exist\u0103 \u00een ea p\u00e2n\u0103 \u015fi aceste semne distinctive: iluminare, brusche\u021be care sunt caracteristice revela\u021biilor credin\u021bei. \u00cen \u0219tiin\u021bele matematice ca \u0219i \u00een religie, mecanismul intim al inven\u021biei este acela\u0219i. Dumnezeu, ca buna ipotez\u0103 <\/em>a lui Poincar\u00e9, nu vine dec\u00e2t la cei care l-au solicitat \u00eendelung.<\/p>\n

Revela\u021biile \u0219i ideile a priori. – <\/em>Ne trebuie s\u0103 consider\u0103m acum dintr-un alt punct de vedere mecanismul fizic al revela\u021biei, al acestei divina\u021bii, \u00een care eul subliminal joac\u0103 rolul capital. Ce sunt \u00een fond divina\u021bia, revela\u021bia? N-or fi fiind ele mai degrab\u0103 un sort de amintire. A ghici, n-ar \u00eensemna a-\u0219i reaminti<\/em>? A descoperi o lege a naturii se reduce, poate, \u00een sum\u0103, la a se aminti.<\/p>\n

Nu se afl\u0103 oare \u00een acest eu subliminal un ecou, \u0219i prin urmare o verificare, al existen\u021bei acestui germene divin, \u00eenzestrat cu omniscien\u021b\u0103 virtual\u0103<\/em>, pe care noi am presupus-o a subzista \u00een natura uman\u0103?<\/p>\n

Explic\u0103m, c\u0103ci aceasta poate avea aerul unui paradox. Noi am putea invoca \u00een favoarea acestei opinii toat\u0103 filosofia tradi\u021bional\u0103 a ideilor a priori. <\/em>Kant, demonstr\u00e2nd c\u0103 judec\u0103\u021bile sintetice a priori sunt posibile, a confirmat deja ipoteza noastr\u0103. \u00cen acest caz, paradoxul nostru se reduce la o plat\u0103 banalitate. Numai c\u0103, noi pretindem s\u0103 aducem explica\u021bia chiar a judec\u0103\u021bilor sintetice \u0219i a ideilor a priori<\/em>, \u0219i noi spunem c\u0103 ele sunt posibile \u00eentruc\u00e2t se pot concepe ca acte de amintire transcendent\u0103.<\/p>\n

Revela\u021bie \u0219i anamnez\u0103. – <\/em>Putem invoca, \u00een favoarea ipotezei noastre, pe Platon \u0219i a sa teorie a ideilor. Se cunoa\u0219te importan\u021ba capital\u0103 pe care filosoful grec l-a atribuit reminiscen\u021bei <\/em>\u00een descoperirea adev\u0103rului. El opune opinia \u0219tiin\u021bei, pentru el principiul prin care omul se eleveaz\u0103 de la una la alta este precizamente reminiscen\u021ba, aceast\u0103 anamnez\u0103 care se produce spontan pentru a vizualiza vestigiile verit\u0103\u021bii, ale frumuse\u021bii, ale unit\u0103\u021bii, ale egalit\u0103\u021bii<\/em>, \u00eent\u00e2lnite \u00een obiectele opiniei. Ne pare c\u0103 aceste atribute ne sunt cunoscute <\/em>\u0219i c\u0103 noi nu facem dec\u00e2t s\u0103 le recunoa\u0219tem. Sunt dou\u0103 mii cinci sute de ani de c\u00e2nd se caut\u0103 semnifica\u021bia acestei anamneze, c\u0103ci Platon \u00eensu\u0219i n-a dat o solu\u021bie acceptabil\u0103 enigmei. De altfel, acest principiu, el nu l-a inventat de la \u00eenceput; el a dat un nume metodei pe care o folosea Socrate, dezvoltat\u0103 \u0219i generalizat\u0103 de el. Ce semnifica, \u00een fapt, aceast\u0103 maieutic\u0103<\/em>, sau arta de a mo\u0219i spiritele? Dac\u0103 nu c\u0103 verit\u0103\u021bile exist\u0103 \u00een spiritul nostru \u00eensu\u0219i \u0219i c\u0103 este vorba doar de a le scoate.<\/p>\n

Cum exist\u0103 ele acolo? Ce poate s\u0103 semnifice aceasta?<\/p>\n

Totul se explic\u0103 \u0219i se clarific\u0103 \u00een fine dac\u0103 se admite c\u0103, \u00een natura uman\u0103, subzist\u0103 ca un germen divin, un dumnezeu \u00een putere. Dumnezeu este, \u00eentr-adev\u0103r, presupus a poseda omniscien\u021b\u0103. Dac\u0103 el este \u00een germene \u00een savant, atunci teoriile matematice, descoperirile, inven\u021biile, ipotezele sunt ca reminiscen\u021be ale acestei \u0219tiin\u021be absolute \u2013 rezultate ale g\u00e2ndirii, care este ca dezvoltarea \u0219tiin\u021bei divine con\u021binute \u00een puterea din oameni. Prin chiar aceste inven\u021bii, prin aceste revela\u021bii, Dumnezeu, ca atot\u0219tiitor cre\u0219te \u0219i se dezvolt\u0103 \u00een umanitate. Marii savan\u021bi fac astfel oper\u0103 divin\u0103. \u00cen ei, prin ei, divinul se actualizeaz\u0103 \u0219i se revel\u0103 lumii. Dumnezeu este deci \u00een incon\u0219tientul savan\u021bilor ca o memorie eclipsat\u0103, ca o amnezie care \u00eencepe s\u0103 se vindece. Cresc\u00e2nd \u00een om, divinul omniscient se deschide \u00een reminiscen\u021be care se actualizeaz\u0103 d\u00e2nd \u0219tiin\u021ba.<\/p>\n

Revela\u021bie \u0219i inspira\u021bie. – <\/em>C\u0103 revela\u021biile \u0219i descoperirile sunt reminiscen\u021be, adic\u0103 posibilit\u0103\u021bi \u00eenn\u0103scute ale cunoa\u0219terii, \u00een oarecare sort atavice, pe care umanitatea le con\u021binea \u00een germene, este un fapt care \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te verificarea \u00een condi\u021biile \u00eensele ale genezei lor. Ceea ce caracterizeaz\u0103 revela\u021bia sau inspira\u021bia este, cum tocmai am v\u0103zut, c\u0103 ea este produsul unei activit\u0103\u021bi psihice, obscure, profunde, incon\u0219tiente. \u00cen aceasta, ea este asem\u0103n\u0103toare activit\u0103\u021bii instinctive; ea \u00eei posed\u0103 toate tr\u0103s\u0103turile caracteristice: dispropor\u021bie, \u00eentrerupere, putere constr\u00e2ng\u0103toare, pasivitate, stranietate. \u201eEa rupe, spune M. H. Delacroix, cursul con\u0219tiin\u021bei sau linia g\u00e2ndirii metodice \u0219i survine f\u0103r\u0103 a p\u0103rea s\u0103 depind\u0103 imediat de ceea ce precede\u201d (14). Este o predispozi\u021bie \u00eentr-un sort organic\u0103 \u0219i incon\u0219tient\u0103 \u0219i care se actualizeaz\u0103 prin evolu\u021bia istoric\u0103 a speciilor, d\u00e2nd revela\u021biile, inspira\u021biile \u0219i inven\u021biile, pe m\u0103sur\u0103 ce aceast\u0103 evolu\u021bie le furnizeaz\u0103 condi\u021biile necesare (15).<\/p>\n

(14) DELACROIX, Psychologie de l<\/em>‘Art<\/em>, p. 189.<\/p>\n

(15) Ceea ce este adev\u0103rat despre descoperiri, despre revela\u0163ii \u015ftiin\u0163ifice, este \u00eenc\u0103 mai mult \u00een inspira\u0163iile artistice \u015fi literare, poetice, plastice sau muzicale. \u201eStarea de entuziasm poetic este o stare de vis. Se prepar\u0103 \u00een sufletul artistului ceva ce el \u00eensu\u015fi ignor\u0103\u201d (HEBEL, cit\u00e9, ibid.) \u201eOrice inven\u0163ie estetic\u0103, spune M. Delacroix, se activeaz\u0103 \u00eentr-o stare de excita\u0163ie incon\u015ftient\u0103, misterioas\u0103 bine apropiat\u0103 de starea de vis\u201d. \u00centr-o stare de semi-somn a ap\u0103rut preludiul lui Rheingold la Wagner. Interven\u0163ia presupune un sort de fug\u0103 \u00een obscur \u201eDe altfel, ea se prezint\u0103 ca o ac\u0163iune str\u0103in\u0103 \u015fi subiectul se \u0163ine mai mult sau mai pu\u0163in pasiv. Este ea natur\u0103 sau supranatur\u0103…Inspira\u0163ia artistic\u0103 n-a despuiat toate aspectele inspira\u0163iei religioase, c\u0103ci ea are acela\u015fi caracter psihologic, \u015fi la un anumit grad de profunditate psihologic\u0103 noi suntem \u00eenclina\u0163i s\u0103 g\u00e2ndim religios<\/em>\u201d (op. cit., p. 190). \u201eDar cea mai mare parte a timpului o rumegare subcon\u015ftient\u0103 prepar\u0103 inspira\u0163ia… Noi ne plas\u0103m \u00eentr-un sort \u00eentr-o stare de amor\u0163eal\u0103, de torpoare, \u00een care ideea lucreaz\u0103 de la sine \u015fi \u00een parte cu cuno\u015ftin\u0163a noastr\u0103, colaborarea noastr\u0103 m\u0103rginindu-se la a o surprinde, la a o primi. Via\u0163a multor inventatori se \u00eempline\u015fte astfel \u00een autohipnotism, prin ideea directoare \u015fi munca con\u015ftient\u0103 nu face dec\u00e2t s\u0103 scandeze mi\u015fc\u0103rile subcon\u015ftiin\u0163ei\u201d (p. 195).<\/p>\n

\u201eInspira\u0163ia este deci jocul unui dinamism mental pe care noi nu-l identific\u0103m f\u0103r\u0103 ezitare cu eul nostru. Este ceva care se petrece \u00een noi f\u0103r\u0103 noi \u015fi c\u00e2teodat\u0103 contra noastr\u0103.<\/em> Este un mod particular de a introduce \u00een con\u015ftiin\u0163\u0103 idei, impresii, mi\u015fc\u0103ri, a c\u0103ror elaborare \u00eei scap\u0103\u201d (p. 198).<\/p>\n

Filosoful danez Hoffding a remarcat c\u0103, dup\u0103 Sf. Augustin, \u201ememoria este caracterul esen\u021bial al vie\u021bii spiritului. Dumnezeu, adaug\u0103 el, trebuie s\u0103 fie o fiin\u021b\u0103 care ac\u021bioneaz\u0103 a\u0219a cum facultatea memoriei ac\u021bioneaz\u0103 \u00een noi. \u0218i el ac\u021bioneaz\u0103 \u00een ce este mai intim \u00een sufletele noastre \u2013 chiar deasupra elementului cel mai profund al eului nostru con\u0219tient. \u00cen acest om intim locuie\u0219te veritatea\u201d. Ideea Sf. Augustin \u00ee\u0219i afl\u0103 \u00eentreaga valoare \u0219i toat\u0103 claritatea doar \u00een ipoteza unui germen divin existent \u00een umanitate. Aceast\u0103 memorie, care ac\u021bioneaz\u0103 cel mai ad\u00e2nc, cel mai intim \u00een sufletul nostru, este Dumnezeu \u00eensu\u0219i \u00eenv\u0103luit, \u0219i ca omniscient, Dumnezeu \u00een germene. \u0218i aceast\u0103 memorie, aceast\u0103 anamnez\u0103 este cea care reveleaz\u0103 verit\u0103\u021bile pe care savantul pare a le descoperi sau inventa. Dumnezeu se deschide \u0219i se revel\u0103 \u00een \u0219i prin descoperirile \u0219tiin\u021bifice pe care le sugereaz\u0103 oamenilor care le descoper\u0103. Iat\u0103 de ce noi nu descoperim adev\u0103rul asupra naturii \u0219i a noastr\u0103 \u00een\u0219ine dec\u00e2t printr-un act de divina\u021bie \u0219i de revela\u021bie. Dumnezeu, care s-a creat \u00een noi \u0219i prin noi, recap\u0103t\u0103, pu\u021bin c\u00e2te pu\u021bin, precizamente, cu mijlocul anamnezei noastre, omniscien\u021ba sa proprie. Revela\u021biile noastre ne vin \u00eentr-un sort de la el, pentru c\u0103 \u00een anamneza noastr\u0103 se realizeaz\u0103 reminiscen\u021bele sale.<\/p>\n

Inteligen\u021ba animalelor. – <\/em>Contra-proba a ceea ce avans\u0103m noi ne este oferit\u0103 de inteligen\u021ba animalelor. Posed\u00e2nd toate sim\u021burile \u0219i dispun\u00e2nd de senza\u021bii de o mai mare fine\u021be dec\u00e2t cele umane, animalele nu sunt capabile s\u0103 descopere nimic din legile naturii. Inteligen\u021ba lor este pasiv\u0103, adormit\u0103. De milioane de ani, lumea exterioar\u0103 se reflect\u0103 \u00een senza\u021biile lor mult mai bine dec\u00e2t \u00een senza\u021biile oamenilor \u0219i totu\u0219i ele n-au c\u0103utat \u0219i nici n-au descoperit niciodat\u0103 adev\u0103rul. Munca inventiv\u0103, divina\u021bia, lor le sunt absolut str\u0103ine. Cum ele nu mai evolueaz\u0103, nu pot inova nici inventa. Ele sunt deci ca un de\u0219eu al procesului de evolu\u021bie care nu se continu\u0103 dec\u00e2t \u00een om. Aceasta pentru c\u0103 divinul este \u00een putere \u00een uman, c\u0103 omul posed\u0103 un sort de lumin\u0103 interioar\u0103, lumina spiritului, a inteligen\u021bei. El proiecteaz\u0103 aceast\u0103 lumin\u0103 asupra lumii \u0219i a adev\u0103rul i se descoper\u0103 \u0219i i se revel\u0103. Aceast\u0103 lumin\u0103 neexist\u00e2nd \u00een animal, el a privit frumos lumea cu ochi mai p\u0103trunz\u0103tori dec\u00e2t cei ai oamenilor, el n-a plonjat dec\u00e2t \u00een cea mai neagr\u0103 obscuritate. De\u0219eu al evolu\u021biei divine, nimic divin nu mai exist\u0103-n el. Astfel, nicio curiozitate nu-l turmenteaz\u0103, nicio \u00eendoial\u0103 nu-l nelini\u0219te\u0219te, fie el cel mai inteligent animal, \u00een timp ce omul cel mai pu\u021bin inteligent \u0219i mai pu\u021bin cultivat va fi totdeauna mai mult sau mai pu\u021bin torturat de r\u0103ul metafizic, cel pu\u021bin \u00een forma sa religioas\u0103, pentru c\u0103 \u00een om \u00eenflore\u0219te germenul divin, c\u00e2t de pu\u021bin ar fi, \u00een lumin\u0103 spiritual\u0103. Exist\u0103 \u00een el depozite de reminiscen\u021be care \u00eencearc\u0103 s\u0103 ias\u0103 din uitare \u0219i de aceea el caut\u0103 totdeauna, la infinit, \u0219i dorin\u021ba de a cunoa\u0219te, de a \u00een\u021belege, \u00eel tortureaz\u0103 f\u0103r\u0103 rela\u0219. Germenele divin este \u00een noi lumina cu care spiritul nostru inund\u0103 lumea \u0219i ne-o face cognoscibil\u0103 \u0219i inteligibil\u0103.<\/p>\n

Vorbind discipolilor s\u0103i, Iisus a pronun\u021bat aceste cuvinte at\u00e2t de pline de semnifica\u021bie:<\/p>\n

\u201e – Eu sunt lumina lumii; cel ce m\u0103 urmeaz\u0103 nu merge \u00een tenebre, ci va avea lumina vie\u021bii\u201d. (Ioan. VIII, 12).<\/p>\n

Revela\u021bie \u0219i amintire. – <\/em>C\u0103 descoperirile \u0219tiin\u021bifice sunt acte de reminiscen\u021b\u0103 este posibil la verifica de un alt fason \u00eenc\u0103. Compar\u00e2nd inven\u021bia \u0219tiin\u021bific\u0103 cu amintirea, se vede c\u0103 este acela\u0219i mecanism. Sau mai degrab\u0103 – pentru a preciza \u2013 dac\u0103 apropiem observa\u021biile pe care le-am citat, ale lui Poincar\u00e9, asupra inven\u021biei \u00een matematici, de cele ale lui M. Bergson asupra form\u0103rii amintirii, eviden\u021ba eclateaz\u0103 de la sine. – Iat\u0103 descrip\u021bia pe care o d\u0103 M. Bergson efortului pe care el l-a f\u0103cut pentru a-\u0219i aminti un nume uitat: \u201eNu puteam nici reg\u0103si acest nume, nici s\u0103-mi amintesc uvrajul \u00een care l-am v\u0103zut prima oar\u0103 citat. Am notat fazele muncii prin care \u00eencercam s\u0103 evoc numele s\u0103u recalcitrant. Am pornit de la impresia general\u0103 care \u00eemi r\u0103m\u0103sese… tot ce pot afirma este c\u0103 impresia l\u0103sat\u0103 \u00een spiritul meu era absolut sui generis, \u0219i c\u0103 ea tindea, printr-o mie de dificult\u0103\u021bi, s\u0103 se transforme \u00een nume propriu. Erau mai ales literele d \u0219i r care-mi r\u0103m\u0103deder\u0103 \u00een memorie prin aceast\u0103 impresie. Dar ele nu erau amintite ca imagini vizuale sau auditive, sau chiar ca imaginii motrice cu totul. Ele se prezentau mai ales ca o anumit\u0103 direc\u021bie a efortului de urmat pentru a ajunge la articularea numelui c\u0103utat. \u00cemi p\u0103rea, gre\u0219it de altfel, c\u0103 literele trebuiau s\u0103 fie primele din cuv\u00e2nt, tocmai pentru c\u0103 ele aveau aerul de a-mi ar\u0103ta drumul. \u00cemi spuneam c\u0103 \u00eencerc\u00e2nd cu ele diverse vocale, r\u00e2nd pe r\u00e2nd, voi reu\u0219i s\u0103 pronun\u021b prima silab\u0103 \u0219i s\u0103 prind astfel un elan care m-ar fi transportat p\u00e2n\u0103 la cap\u0103tul cuv\u00e2ntului. Se va sf\u00e2r\u0219i munca asta prin a izbuti? Nu \u0219tiam, dar nu era \u00eenc\u0103 foarte avansat\u0103 c\u00e2nd, brusc, <\/em>\u00eemi revine \u00een minte c\u0103 numele era citat \u00eentr-o not\u0103 a c\u0103r\u021bii lui Kay asupra educa\u021biei memoriei, \u0219i c\u0103 de altfel acolo f\u0103cusem cuno\u0219tin\u021b\u0103 cu el. Acolo m-am dus imediat s\u0103 caut. Poate resurec\u021bia brusc\u0103 <\/em>a amintirii utile s\u0103 fi fost efectul hazardului\u201d (16). Experien\u021ba lui M.<\/p>\n

    \n
  1. Energie spirituelle<\/em>, p. 175-178.<\/li>\n<\/ol>\n

    Bergson este din cele mai familiare \u0219i fiecare \u00eei poate verifica exactitudinea.<\/p>\n

    Mecanismul astfel descris de M. Bergson este cu totul analog celui al inven\u021biei descrise de Poincar\u00e9 \u00een termeni echivalen\u021bi. Aici ca \u0219i acolo, munca sau efortul eului con\u0219tient nu d\u0103 rezultat; cele dou\u0103 litere despre care tocmai s-a vorbit sunt schemele simple despre care vorbea Poincar\u00e9. Pe aceast\u0103 schem\u0103, eul con\u0219tient va face toate combina\u021biile care vor fi posibile de f\u0103cut; nu va fi timp s\u0103 le epuizeze. \u00cei trebuia s\u0103 lase aceast\u0103 sarcin\u0103 eului subliminal care pu\u021bin timp dup\u0103, \u0219i brusc, g\u0103se\u0219te ce se c\u0103uta.<\/p>\n

    Dac\u0103 mecanismul amintirii este acela\u0219i cu cel al inven\u021biei \u0219tiin\u021bifice, nu avem oare o prezum\u021bie c\u0103 a descoperi, a inventa este, \u00een fond, a-\u0219i aminti? Dac\u0103 M. Bergson n-ar fi v\u0103zut, chiar distrat, numele Predergaste, n-ar fi putut niciodat\u0103 s\u0103 \u0219i-l aminteasc\u0103. Dac\u0103 omul n-avea, \u00een el, o predispozi\u021bie de a cunoa\u0219te sau mai degrab\u0103 o omniscien\u021b\u0103 latent\u0103, cum ar fi putut el descoperi adev\u0103rul asupra lui \u0219i asupra lumii?<\/p>\n

    Revela\u021bie \u0219i recunoa\u0219tere. – <\/em>C\u00e2nd o problem\u0103 se prezint\u0103 spiritului savantului spre a-i prezenta solu\u021bia, eforturile sale sunt asem\u0103n\u0103toare taton\u0103rilor \u00een jurul unui nume uitat. \u00centr-un caz \u0219i \u00een cel\u0103lalt se fac toate combina\u021biile posibile \u0219i imaginabile, fie con\u0219tient, fie incon\u0219tient. Cum se poate ca savantul s\u0103 recunoasc\u0103 <\/em>\u00eentr-o ipotez\u0103 construit\u0103, \u00eentre o mie altele, solu\u021bia veritabil\u0103 a problemei? Dac\u0103 el o recunoa\u0219te<\/em>, nu este pentru c\u0103 el avea deja o cunoa\u0219tere prealabil\u0103, obscur\u0103, profund\u0103, sub form\u0103 de reminiscen\u021b\u0103, \u00eentr-un sort transcendent? Altfel nu numai c\u0103 nu l-ar fi c\u0103utat, dar nici nu l-ar fi recunoscut. De aceea\u0219i manier\u0103 \u00een care se recunoa\u0219te numele uitat, se recunoa\u0219te \u0219i solu\u021bia adev\u0103rat\u0103 a unei probleme. \u00cen cele dou\u0103 cazuri, s-a ajuns la cunoa\u0219tere \u2013 care este o recunoa\u0219tere \u2013 printr-o puternic\u0103 tensiune a spiritului, printr-o aten\u021bie intens concentrat\u0103.<\/p>\n

    Dac\u0103 ne este facil s\u0103 concepem cum se recunoa\u0219te un nume uitat, este un pic mai dificil a spune cum inventatorul, autorul unei ipoteze \u0219tiin\u021bifice adev\u0103rate, \u00eenainte de a fi verificat-o, poate avea sentimentul c\u0103 acolo era veritatea pe care o c\u0103uta, c\u0103 anamneza lui nu era o eroare. Acest act de reamintire instinctiv, aceast\u0103 alegere care constituie inven\u021bia, dup\u0103 Poincar\u00e9, este f\u0103cut\u0103 dup\u0103 criteriul analogiei fecunde \u0219i al armoniei. Sensul armoniei \u0219i al analogiei fecunde, iat\u0103 ce avertizeaz\u0103 eul subliminal c\u00e2nd el este \u00een prezen\u021ba unei verit\u0103\u021bi inedite, de-o reminiscen\u021b\u0103 real\u0103, de-o cunoa\u0219tere transcendent\u0103 veridic\u0103.<\/p>\n

    Atunci c\u00e2nd efortul ajunge la o reamintire clar\u0103 \u0219i sigur\u0103, tensiunea \u00eenceteaz\u0103 \u0219i detenta produce aceast\u0103 stare de con\u0219tiin\u021b\u0103 care este ca un fulger orbitor de bucurie divin\u0103. Energia psihic\u0103 ce hr\u0103ne\u0219te efortul spiritului \u00een c\u0103utarea unei ipoteze, aceast\u0103 energie, odat\u0103 rezultatul atins (ipoteza construit\u0103, inven\u021bia conceput\u0103 devine disponibil\u0103 \u0219i se cheltuie\u0219te \u00eentr-un sort de explozie a con\u0219tiin\u021bei care, precizamente, \u00eenv\u0103luie ca o aureol\u0103 <\/em>intens\u0103 actul intui\u021biei inventive \u0219i al revela\u021biei.<\/p>\n

    Munca ulterioar\u0103 a spiritului este mai facil\u0103; verificarea exactit\u0103\u021bii numelui amintit \u0219i cu at\u00e2t mai mult verificarea inven\u021biei \u0219tiin\u021bifice sunt facilitate de controlul faptelor sau prin experien\u021b\u0103.<\/p>\n

    Cel mai important este de a fi c\u0103utat, c\u0103ci aceasta probeaz\u0103 c\u0103 s-a prezentat veritatea, c\u0103 s-a avut o cunoa\u0219tere embrionar\u0103, acoperit\u0103. Altfel, c\u0103utarea \u00eens\u0103\u0219i ar fi absurd\u0103, chiar imposibil\u0103. Este cazul a aminti cuv\u00e2ntul celebru al lui Pascal: Tu nu m-ai fi c\u0103utat dac\u0103 nu m-ai fi g\u0103sit deja. <\/em>A fi c\u0103utat este semnul gra\u021biei deja acordate, \u0219i acesta este esen\u021bialul; a fi g\u0103sit este secundar. Ceea ce creeaz\u0103 un veritabil abis \u00eentre om \u0219i animal este c\u0103 omul caut\u0103 veritatea \u00een orice lucru \u0219i animalul nu se nelini\u0219te\u0219te dec\u00e2t de nevoile sale materiale. Animalul nu va c\u0103uta niciodat\u0103 veritatea, c\u0103ci nu va fi niciodat\u0103 \u00een puterea lui s\u0103-l g\u0103seasc\u0103 .<\/p>\n

    Cum se explic\u0103, altfel, acest fapt, \u00eenc\u0103 stabilit de Ribot \u0219i de toate legile psihologice care au studiat inven\u021bia, anume c\u0103 inventatorul \u201ese transport\u0103 dintr-un salt la rezultatul complet, la sf\u00e2r\u0219itul pe care-l are de realizat: orice efort de inven\u021bie fiind atunci o tentativ\u0103 de a umple intervalul deasupra c\u0103ruia a s\u0103rit. Efortul inven\u021biei este, dup\u0103 Ribot, de a rezolva o problem\u0103. Or, cum s\u0103 rezolve o problem\u0103 altfel dec\u00e2t presupun\u00e2nd-o mai \u00eent\u00e2i rezolvat\u0103\u201d. <\/em>Acest salt \u00een incon\u0219tient \u0219i la hazard, prin care s-a creat solu\u021bia ipotetic\u0103, ce este pentru el dac\u0103 nu o orientare incon\u0219tient\u0103 \u0219i instinctiv\u0103, ca produsul unui mecanism interior profund, care v\u0103 \u00eempinge, f\u0103r\u0103 \u0219tirea voastr\u0103, \u0219i ca \u00een ciuda voastr\u0103, \u00een direc\u021bia adev\u0103rului.<\/p>\n

     <\/p>\n

    D. Draghicesco<\/strong>, V\u00e9rit\u00e9 et R\u00e9v\u00e9lation<\/em>, Paris, Felix Alcan, 1934, pp. 127-149<\/p>\n

     <\/p>\n

    Traducere de George Anca<\/p>\n

     <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

    DUMITRU DR\u0102GHICESCU: ADEV\u0102R \u0218I REVELA\u021aIE CAPITOLUL III REVOLU\u021aIE \u0218I REVELA\u021aIE &1. – REVOLU\u021aIE \u0218I INTUI\u0162IE   Evolu\u021bia omului \u0219i a [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-18546","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18546","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18546"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18546\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":18549,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18546\/revisions\/18549"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18546"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18546"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18546"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}