{"id":18606,"date":"2014-06-14T07:24:56","date_gmt":"2014-06-14T07:24:56","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=18606"},"modified":"2014-06-14T07:29:03","modified_gmt":"2014-06-14T07:29:03","slug":"radu-gyr-balada-iconarului-de-langa-rai","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2014\/06\/14\/radu-gyr-balada-iconarului-de-langa-rai\/","title":{"rendered":"Radu Gyr: Balada iconarului de l\u00e2ng\u0103 rai"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n

Balada iconarului de l\u00e2ng\u0103 rai<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Din evlavii de vladica
\nsi porunci de Domn pios,
\nmanastire se ridica
\npe tulpina ei de os.<\/p>\n

Dintre schele se desface,
\nparguita sub mistrii,
\nca un mar care se coace
\nlanga ceruri aurii.<\/p>\n

Zidurile cresc usoare
\nsi-n urcusul alb al lor
\nparca vor aripi sa zboare
\nsi sa cante parca vor.<\/p>\n

Turlele melodioase
\nprind in aer moliciuni,
\nmladieri de chiparoase,
\nfragezimi de rugaciuni.<\/p>\n

Dar cum creste din lumina
\nctitoritul sfant altar,
\nn-are pranz si n-are cina
\nmare mester iconar.<\/p>\n

N-are pace pamanteasca
\nde cand Voda Basarab
\nl-a poftit sa zugraveasca
\nmucenici cu chipul slab.<\/p>\n

De doi ani pe zid aseaza
\ncand stravechi Ierusalim,
\ncand Craciun si Boboteaza,
\ncand sfieli de heruvim.<\/p>\n

Se cutremura peretii
\nde-nvieri si rastigniri.
\nPe iconostas, ascetii
\nmerg cu talpi de trandafiri.<\/p>\n

Doar o sfanta diafana
\nsub un limpede inel,
\ntot incearca pe-o icoana
\nsa se iste din penel.<\/p>\n

In zadar se tot framanta
\nmester fara de ragaz.
\nPentru dulcea fata sfanta
\ninca n-a gasit obraz.<\/p>\n

N-a gasit nici ochi sa-i deie,
\ncat ii cauta-n strafund
\nde fantani si elesteie
\nsau de ceruri ce se-ascund.<\/p>\n

Zi si noapte, printre scule,
\nlanga panza pironit,
\ncu peneluri nesatule
\nmusca zari necontenit.<\/p>\n

Pranz si cina daca n-are
\nsi-n culcus n-a pogorat,
\nsuspinand peste culoare
\nn-o-mblanzeste cat de cat.<\/p>\n

Ba o roaga si-o rasfata,
\nba o cearta cu mustrari,
\ndar vopseaua lui ingeata
\nsi la rugi si la ocari.<\/p>\n

Nici alintul nu-i da vlaga,
\nnici ocarile puteri…
\nChip si zambet nu se-ncheaga,
\nnu vin ochi de nicaieri.<\/p>\n

In oftatul si-n pojarul
\ncare-i fura somn si blid
\ns-a uscat si iconarul,
\nca ierarhii de pe zid.<\/p>\n

*<\/p>\n

Peste rau, la manastire,
\nurca lin cu pasul mic,
\no logodnica subtire
\nsi sfioasa ca un spic.<\/p>\n

Vine-n zori si la amiaza
\ncu paner mereu adus,
\nvine iar, cand insereaza,
\nla biserica de sus.<\/p>\n

Miere, azima si lapte
\npentru mesterul posac,
\ncare tace, zi si noapte,
\nlanga scule fara leac.<\/p>\n

– De trei ori pe zi, la tine,
\ntrist logodnic, mester drag,
\nvin purtand panere pline
\nsi la fel le-ntorc din prag.<\/p>\n

Gura ta n-atinge cana,
\nnici cu mana blid n-atingi.
\nLang-o umbra de icoana
\nca o candela te stingi.<\/p>\n

M-as topi, daca mi-ai cere,
\nin ospatul din paner,
\nlapte, azima si miere,
\nsa-ti fiu cina, langa cer.<\/p>\n

Dar el tace. De pe buze
\nnu-si desprinde un cuvant.
\nPeste pensule ursuze
\nse-nconvoaie si mai frant.<\/p>\n

si tanjeste mai departe,
\nsi vopselele tanjesc
\nlanga ceata umbrei moarte,
\ncare-asteapta chip ceresc.<\/p>\n

*<\/p>\n

Peste rau, la manastire,
\nurca zilnic pasul mic
\nde logodnica subtire
\nsi sfioasa ca un spic.<\/p>\n

Vine-n zori si la amiaza,
\ncu paner mereu adus,
\nsi cand umbrele-nsereaza
\nla biserica de sus.<\/p>\n

– Mester trist, ti-aduc zadarnic
\ndarul meu de peste rau,
\nlapte proaspat, fagur darnic,
\npaine tanara de grau.<\/p>\n

Pleaca vara, fug lastunii,
\nsi-n biserica, aici,
\ninca n-ai pus chip minunii,
\nbiet zugrav de mucenici.<\/p>\n

Nici un inger nu mai cade
\npe culoarea fara spor ?
\nDin uneltele-ti schiloade
\nnu mai urca nici un zbor ?<\/p>\n

De-as putea vapai domoale
\nsi dulci umbre sa ma fac,
\nsa dau zambet panzei goale
\nsi penelului sarac…<\/p>\n

Dar el tace. Nu-si desprinde
\nde pe buze un cuvant;
\ncu maini reci si suferinde,
\ncum sunt mainile de sfant.<\/p>\n

si cum tace, ea se frange,
\nin genunchi, pe lespezi, jos.
\nii ia mainile si plange,
\ndesmierdandu-le duios.<\/p>\n

Pe mahnirea lor se lasa
\ntampla calda, chipul mic
\nde logodnica sfioasa
\nsi subtire ca un spic.<\/p>\n

si pe mainile lui slabe,
\nscrise parca pe feresti,
\ncad din ochii ei podoabe
\nsi inele ingeresti.<\/p>\n

Cad din ochii tri\u0219ti\u00a0 inele
\nsi pe mainile ce zac,
\nsi pe harburi de ulcele
\ncu vopsele fara leac…<\/p>\n

Mesterul acum le simte.
\nMohorat de saptamani,
\nsimte plansul ei fierbinte
\npe-nghetatele lui maini.<\/p>\n

Fiecare picatura
\nparca-l frige dinadins.
\nAh, din nou de el se-ndura
\nun crampei de necuprins.<\/p>\n

Azi, din nou, un colt de slava
\nare mila de zugrav.
\nArde pensula bolnava,
\narde mesterul bolnav.<\/p>\n

Ard vopselele-n ulcele,
\nframantate cu vazduh
\nsi cu lacrimile grele
\ncare cad sa le dea duh.<\/p>\n

Panza moarta se desteapta,
\nlinii gurese se-aprind,
\nsfanta care chip asteapta
\ns-a sculat din somn zambind.<\/p>\n

Din culcusuri se ridica
\ndesmortitele culori,
\ncu zvacniri de randunica
\ndintr-un cuib trezit in zori.<\/p>\n

Mana mesterului treaza
\nlumineaza ca si el.
\nOrice deget pare-o raza,
\ncand se-atinge de penel.<\/p>\n

– Plangi, tu, limpedea mea Oana
\nsi vopseaua prinde chip.
\nPlangi si, frageda, icoana
\ndin lumini o infirip.<\/p>\n

Pica lacrimile tale,
\niar culorile surad.
\nCine le-a sculat din oale
\nCa sa calce somnul had ?<\/p>\n

El luceste ca o spada
\nsmulsa beznei unei teci.
\nEa e freamat alb de mlada,
\nin genunchi, pe lespezi reci.<\/p>\n

E uimita ca el canta
\ngingasii de viers fugar…
\nDar cum ochii ei se zvanta,
\nmana lui se stinge iar.<\/p>\n

Fata panzei se usuca
\nsi culori si umbre mor.
\nIn privirea lui nauca
\ne un tipat de cocor.<\/p>\n

Deznadejdea il cuprinde
\nsi el cade din avant,
\ncu maini reci si suferinde,
\ncum sunt mainile de sfant.<\/p>\n

si din nou se-aprind de mila
\nsi de roua ochii ei;
\nin ulcele de argila
\nard si tremura scantei.<\/p>\n

Pe vopselele invinse
\npica lacrimi fecioresti,
\nsi pe mainile lui stinse,
\nscrise parca pe feresti…<\/p>\n

si din nou, zvacnind, adie
\nun suspin de vant razlet
\nprin culorile ce-nvie
\ndesteptate din inghet.<\/p>\n

Fruntea lui din nou straluce,
\ngura canta gingasii,
\nsi, trezit, penelul duce
\numbrei moarte linii vii.<\/p>\n

– Plangi, si-n mine neprihana
\nse oglinda ca-ntr-un iaz.
\nPlangi, tu, limpedea mea Oana,
\niar icoana ia obraz.<\/p>\n

Plangi, si nu pricep ce vlaga,
\nce puteri m-au dezmortit.
\nPlangi, si panza stearpa leaga,
\nca o creanga, rod sfintit…<\/p>\n

Beat, lucreaza, canta, spune.
\nIn genunchi, cum a ramas
\nca-ntr-o mare rugaciune,
\nea l-asculta fara glas.<\/p>\n

si, deodata, intelege
\nca icoana lacrimi vrea
\nsi ca el minuni culege
\ndoar atunci cand plange ea.<\/p>\n

*<\/p>\n

Zile trec si nopti ca una,
\nscuturate din manunchi,
\nsi fecioara plange-ntruna,
\njos pe lespezi, in genunchi.<\/p>\n

Tot mai tinere, mai zvelte,
\npeste plansul ei tresar
\nsi vopsele si unelte
\nsi maini dragi de iconar,<\/p>\n

Lacrimi si culori se-mbina
\nsi se fac intr-un sarut
\nochi de dincolo de vina,
\nchip de dincolo de lut.<\/p>\n

Fata plange, plansul suie
\nsi, pe lemn cum sta supus,
\ne obrazul ei si nu e,
\nparca-s ochii ei, si nu-s.<\/p>\n

Cu cat urca, mai cereste
\nfata Sfintei din vopsea,
\ntrupul fetei se-ofileste
\nsupt de panza care-l bea.<\/p>\n

Cu cat mesterul straluce
\nin taria lui de-acum,
\nea se frange ca o cruce
\npovarnita langa drum…<\/p>\n

Par penelurile torte,
\nmainile, fierbinti catui,
\niar el arde, beat de forte,
\nsus, in fericirea lui.<\/p>\n

si nu vede, dintre ingeri,
\ncum, sub plansul ne-ntrerupt,
\ntrupul mic e numai frangeri,
\ntot mai stins si tot mai supt.<\/p>\n

*<\/p>\n

Peste rau, la manastire
\nnu mai urca pasul mic
\nde logodnica subtire
\nsi sfioasa ca un spic.<\/p>\n

Nu mai vine la amiaza
\ncu paner mereu adus,
\nnici cand tainele-nsereaza
\nla biserica de sus.<\/p>\n

Nici n-aduce, de cu noapte,
\npentru bunul iconar,
\nmiere, azima si lapte,
\nfeciorelnicul ei dar.<\/p>\n

Ci, departe,-ntr-o coliba,
\nochii vesteji de dogori
\ncu lumini nu mai imbiba
\nnici peneluri, nici culori.<\/p>\n

De sub cerga, mana slaba,
\ncheama umbrele de ieri.
\nGura tot de umbre-ntreaba,
\nofilita de zaceri.<\/p>\n

Umbre cheama, taine-ngana
\nsau isi striga, langa pat,
\nmaica blanda si batrana,
\ntoata bocet si oftat.<\/p>\n

– Maica buna, du-te-n goana
\nla biserica de sus,
\nunde-un mester pe-o icoana
\nnumai zambete a pus.<\/p>\n

Spune-i mirelui, in soapta,
\nca mor ochii stinsi de dor,
\ndar ca tot il mai asteapta,
\nscufundati in bezna lor…<\/p>\n

Ostenind spre manastire,
\nsuie, alba, prin livezi,
\npe sub crengi cu patrafire,
\no maicuta de zapezi.<\/p>\n

Vine-n zori, la pranz, la cina,
\ncu trudit si jalnic glas,
\nmai batrana cand suspina,
\nsi mai alba, ceas de ceas.<\/p>\n

– Mestere cu fruntea-n stele,
\niconar cu maini de vis,
\nsa te-aduc dintre vopsele
\nochii oarbei m-au trimis.<\/p>\n

ti-ai sfarsit de mult icoana,
\nlanga ea de ce mai stai ?
\nParca nu-mi auzi dojana
\nsi n-ai inima, nici grai.<\/p>\n

Ci el glas lumesc n-aude
\nsi nu vede chip strain.
\nDoar icoana ce-i surade
\nil imbata ca un vin.<\/p>\n

Nici o vorba nu-l imbie,
\nnu raspunde nimanui.
\nCa-ntr-o dulce, grea, robie,
\nsta vrajit de sfanta lui.<\/p>\n

– Mestere pierdut de lume,
\nfacatorule de sfinti,
\nochii oarbei de sub brume
\nte vor mire; sa-i alinti.<\/p>\n

Vino de le-nchide rana,
\niconar de langa rai…
\nti-ai sfarsit de mult icoana,
\nlanga ea de ce mai stai ?<\/p>\n

Dar el nu mai tine minte
\nplansul ochilor secati,
\nci de ochii fetei sfinte
\nse imbata cu nesat.<\/p>\n

Nu asculta, nu raspunde,
\nsi, de vraja istovit,
\nparca vrea sa se scufunde
\nin surasul zugravit…<\/p>\n

Maica pleaca, maica vine,
\npleaca iar cu jalnic pas,
\nmai batrana de suspine
\nsi mai alba, ceas de ceas.<\/p>\n

– Fata mea, la manastire
\nurc zadarnice poteci.
\nNu-i acolo nici un mire…
\nSunt doar sfinti si lespezi reci.<\/p>\n

*<\/p>\n

Pajisti verzi intind chilimuri
\nsi covoare ca-n povesti,
\nparca noi ierusalimuri
\ncer sosiri imparatesti.<\/p>\n

Toata floarea neculeasa
\npe mormantul alb s-a strans.
\nCrangi in rochii de mireasa
\nse cutremura de plans.<\/p>\n

Cu suspinele de mana,
\ntoata bocet si lumini,
\nmaica buna si batrana
\nrataceste printre spini.<\/p>\n

Urca pan’la manastire
\nsi coboara la mormant
\nNu aduce nici un mire
\nochilor ce nu mai sunt.<\/p>\n

Urca iar, cu truda multa,
\nprintre spinii nesatui.
\nNici un mire n-o asculta
\nsus, in fericirea lui.<\/p>\n

Pasii-abia mai pot s-o poarte
\npe poteci cu pietre seci…
\nEl ramane mai departe
\nlanga sfinti si lespezi reci.<\/p>\n

*<\/p>\n

– Doamne, din lumesti podoabe
\nridicasi, pe truda grea,
\nsfinte ziduri basarabe,
\nlimba vremilor sa dea.<\/p>\n

De la sfesnic la icoana,
\nde la strana la triod,
\ntoate sunt, fara prihana,
\ndarul tau de voievod.<\/p>\n

si, smerit si preajertfelnic,
\ndaniei de peste veac
\ni-ai pus cel dintai jertfelnic
\nlanga cel dintai colac.<\/p>\n

Deci,Maria Ta, se cade
\nsa stii cate sunt si cum:
\nIconarul inca sade
\nin biserica si-acum.<\/p>\n

De-a sfarsit de mult cu treaba,
\nnu vrea galbeni, nici arginti,
\ndar intarzie degeaba
\nprintre candele si sfinti.<\/p>\n

De-a pus magilor privire
\nsi arhanghelilor pas,
\nintr-o galesa uimire,
\nlanga sfanta a ramas.<\/p>\n

Cand calugarii l-alunga,
\nel se-ntoarce mai aprins.
\nNeagra patima si lunga
\nde icoana l-a cuprins.<\/p>\n

Voda zice: stim icoana,
\nmult ne mira si pe noi.
\nParc-un inger si-a pus pana
\npe obrajii calzi si moi.<\/p>\n

Fruntea-i scrisa – pare-mi-se –
\ncu penel din alte vieti,
\niar surasu-i smuls, ca-n vise,
\nne-nceputei frumuseti.<\/p>\n

Bietul vostru mester, poate,
\ns-a smintit cand a crezut
\nc-a scos el aceste toate
\ndin vopseaua lui de lut.<\/p>\n

S-a smintit si-n patimirea
\ngrea de vina si alean,
\nindragind nemarginirea
\nunui chip nepamantean…<\/p>\n

Cu mahnire se cuvine
\npanda aspra de pandar.
\nAzi, icoana nu mai tine
\nde-un vremelnic iconar…<\/p>\n

Ci minunea ei senina
\ne a rugii celor multi,
\ncare vin de i se-nchina,
\nde la Voda la desculti.<\/p>\n

*<\/p>\n

Cand o spada de jaratic
\ntaie zarea, cand un bici.
\nCerul negru si salbatic
\nvarsa ploaie cu basici.<\/p>\n

Beznele isi fierb ceaunul
\nsus, pe tunet de potop.
\nInc-un fulger, inca unul,
\ncade-n inima de plop.<\/p>\n

Noaptea joaca-n pielea goala
\npe lungi strune de tambal.
\nDin grozav cazan de smoala
\niese raul peste mal.<\/p>\n

Se mai rupe-n cer o grinda
\nsau in iad cate-un zagaz.
\nStrajile se-aduna-n tinda
\ncu sudalmi si cu necaz.<\/p>\n

Sub puhoaiele zalude,
\nprin mocirle de namol,
\no naluca-n straie ude
\nda bisericii ocol.<\/p>\n

Umbra vine pe suvoaie,
\nnumai ochi adanci si goi,
\nnumai zdrente lungi de ploaie,
\nnumai umblet de strigoi,<\/p>\n

Cu bufniri de vant patrunde
\npe fereastra in altar.
\nCand in bezna se ascunde,
\ncand pe fulger calca iar.<\/p>\n

Pasi desculti si uzi coboara
\ndogorind de-aprins indemn.
\nMana smulge, ca o ghiara,
\nChipul fraged scris pe lemn.<\/p>\n

– Nimeni nu ne mai desparte,
\nSfanta alba, cer deschis.
\nRaiul vietii fara moarte
\npe obrazul tau e scris.<\/p>\n

Chipul Tainei, smuls din cuie,
\nlanga inima l-a pus.
\nparca-i Oana lui si nu e;
\nparca-s ochii ei si nu-s.<\/p>\n

Fuge. Fulgerul l-arata.
\n– Uite mesterul nebun !
\nPanda chiuie muscata,
\npasii lui nu se supun.<\/p>\n

– Da-ne mestere, icoana,
\nunde-alergi, zanatic fur ?
\nBaltile, zbarlindu-si blana,
\ncresc ca haitele-mprejur.<\/p>\n

Zarile-si trimet, grabite,
\ncatre el cate-un hanger.
\nBat napraznic din copite
\nhergheliile din cer.<\/p>\n

Mai adanc la piept isi strange
\nvraja sfintei fara veac.
\nPloaia-n drum se face sange,
\nsange baltile se fac.<\/p>\n

– Mestere beteag de minte,
\nda-ne Sfanta inapoi !…
\nEl o strange mai fierbinte:
\no tulpina amandoi.<\/p>\n

Mai aproape, mai aproape,
\nraul spumega turbari.
\nPe dihanii mari de ape
\nvin padurile calari.<\/p>\n

– Nimeni nu ne mai dezleaga,
\nSfanta alba, rai cules.
\nCeru-ntreg si lumea-ntreaga
\nin surasul tau se tes.<\/p>\n

Ape lacome si hoate
\ncasca negrul lor gatlej.
\nCu icoana stransa-n brate,
\npiere mesteru-n vartej.<\/p>\n

*<\/p>\n

Curgi, lumina, curgi balada,
\nsi tu, raule senin.
\nZiua paste ca o iada
\nroua campului sorin.<\/p>\n

Verde apa de bulboana,
\nDin adancuri ce-ai adus ?
\nBa e zambet, ba icoana,
\nba e chip cazut de sus…<\/p>\n

Uluiti, culeg plutasii
\ntaina galesului chip.
\nMainile scriu cruci, si pasii
\ningenunche pe nisip.<\/p>\n

De surasul blandei fete
\nnu se satura cat vor.
\nSorb senina frumusete
\ncum ar bea dintr-un izvor.<\/p>\n

Vad, si nu pricep de unde
\ns-o fi fost ivit in dar,
\ndin taceri de ape-afunde,
\ntaina fara de hotar.<\/p>\n

Dar, cucernici in smerire,
\nduc plutasii chipul sfant
\nla domneasca manastire,
\npeste vreme si mormant.<\/p>\n

si minunea din lumina
\nse re-ntoarce celor multi,
\ngloatei care i se-nchina,
\nde la Voda la desculti.<\/p>\n

 <\/p>\n

Radu Gyr<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

  Balada iconarului de l\u00e2ng\u0103 rai   Din evlavii de vladica si porunci de Domn pios, manastire se ridica pe [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-18606","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18606","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18606"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18606\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":18609,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18606\/revisions\/18609"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18606"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18606"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18606"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}