{"id":18819,"date":"2014-07-27T18:02:51","date_gmt":"2014-07-27T18:02:51","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=18819"},"modified":"2014-07-27T18:02:51","modified_gmt":"2014-07-27T18:02:51","slug":"d-draghicesco-arta-imbogateste-si-releva-realitatea-traducere-george-anca","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2014\/07\/27\/d-draghicesco-arta-imbogateste-si-releva-realitatea-traducere-george-anca\/","title":{"rendered":"D.DRAGHICESCO: Arta \u00eembog\u0103\u021be\u0219te \u0219i relev\u0103 realitatea. Traducere George Anca"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

\n

Arta \u00eembog\u0103\u021be\u0219te \u0219i relev\u0103 realitatea. – <\/em>Care este, \u00een fine, \u00een ultim\u0103 analiz\u0103, raportul artei cu realul? Oare arta este a realului sau a iluzoriului? Aceasta depinde de diferite forme de art\u0103. F\u0103r\u0103 nicio \u00eendoial\u0103, artele plastice, de exemplu, \u00eembog\u0103\u021besc realitatea. Catedralele, statuile \u0219i picturile nu numai c\u0103 sunt ale realului, dar ale realului la cel mai \u00eenalt punct, ale realului etern. Muzica de asemenea. Pentru literatur\u0103, discu\u021bia este posibil\u0103. Aici, exist\u0103 iluzie, dar iluzia este con\u0219tient\u0103. Aici, esen\u021ba \u00eens\u0103\u0219i a sentimentului estetic ar fi \u201eo oscila\u021bie \u00eentre iluzoriu \u0219i real\u201d. Este vorba de realitatea subiectiv\u0103 care este istoria. Literatura nu face dec\u00e2t s\u0103 elaboreze datele pe care i le furnizeaz\u0103 cronica. Aceasta explic\u0103 oscilarea \u00eentre real \u0219i iluzoriu. Arta este pentru moment iluzoriul, dar cum realitatea subiectiv\u0103 a istoriei este continuu via\u021b\u0103 \u0219i crea\u021bie, este foarte posibil ca arta iluzorie s\u0103 \u00eencline c\u0103tre real \u0219i s\u0103 se fixeze \u00een el la sf\u00e2r\u0219it devenind real. \u00centre literatur\u0103 \u0219i utopie nu exist\u0103 aproape nicio diferen\u021b\u0103. Literatura, romanul mai ales, este adesea o prefigurare a istoriei ce vine. Realizarea tipurilor create de Stendhal sau Balzac este proba. Rolul literaturii ruse \u00een transformarea societ\u0103\u021bilor \u0219i politicilor Rusiei; rolul ideologiei franceze a secolului al XVIII-lea \u00een marea revolu\u021bie; rolul literaturii socialiste a lui Cabet, Fourrier, Leroux etc. \u00een transform\u0103rile sociale \u00een curs sunt bine cunoscute. \u201eArta fabric\u0103 un sort de natur\u0103; o lume care are aspectul realit\u0103\u021bii \u0219i care este totu\u0219i la ordinele spiritului… Ne \u00eenclin\u0103 deci la apropierea naturii de art\u0103\u201d. Nimic mai natural, de altfel, dac\u0103 opera de art\u0103 este expresia armonioas\u0103 a dorin\u021belor, a aspira\u021biilor \u0219i a speran\u021belor sufletului uman. Cum activitatea practic\u0103 are acelea\u0219i mobiluri ca \u0219i activitatea artistic\u0103, nimic mai necesar \u0219i logic dec\u00e2t \u00eent\u00e2lnirea lor \u00een realul de m\u00e2ine (28). Dac\u0103 istoria \u0219i progresul social sunt o<\/p>\n

\n

(23) \u201eMiturile n-au nicio veritate logic\u0103 sau istoric\u0103 dar, pe de alt\u0103 parte, este imposibil a le critica, fiindc\u0103 nu sunt nici erori, ci o proiec\u021bie fantastic\u0103 a st\u0103rii suflete\u0219ti a indivizilor \u0219i grupurilor de indivizi ac\u021bion\u00e2nd, \u0219i ele atest\u0103 existen\u021ba dorin\u021belor forate aproape de a se transforma \u00een voin\u021b\u0103 \u0219i \u00een ac\u021biune. Utopiile sunt poezii, \u0219i nu numai acte practice; dar, sub aceste poezii, se g\u0103se\u0219te totdeauna realitatea unei dorin\u021be, care este un factor al istoriei viitoare. De aceea \u0219i poe\u021bii sunt asesea considera\u021bi clarv\u0103z\u0103tori<\/em>, utopia de azi devenind realitatea de m\u00e2ine. Utopicul \u0219i semi-poeticul Adresse des patriotes italiens <\/em>c\u0103tre Directorat, din 18 iunie 1799, nu mai pu\u021bin utopica proclama\u021bie de la Rimini \u00een 1875 \u0219i c\u00e2ntecul lui Manzoni, \u00een care r\u0103suna acest vers fatidic \u201eNoi nu vom fi liberi dac\u0103 nu vom fi uni\u021bi\u201d, devenir\u0103 pentru italienii de la 1860 ac\u021biune efectiv istoric\u0103<\/em>\u201d. (B. CROCE, Philosophie de la Pratique<\/em>).<\/p>\n

\n

mi\u0219care de eliberare a umanit\u0103\u021bii, arta munce\u0219te pentru ele.<\/p>\n

Func\u021bia veritabil\u0103 a artei este deci c\u0103 ea transform\u0103 continuu realul, \u00eel \u00eembog\u0103\u021be\u0219te \u0219i, la limit\u0103, pare a tinde s\u0103 se substituie realului dat, \u00eenlocuind obiectele acestui real prin obiectele artei. Tendin\u021ba artei este deci de a se substitui progresiv realului. Este, spune M. Delacroiz, o nou\u0103 treapt\u0103 a existen\u021bei.<\/p>\n

Exit\u0103, \u00een natur\u0103, frumos care nu este opera artistului, pentru c\u0103 natura pare a a avea momente de produc\u021bie artistic\u0103. \u201eGeniul imens al naturii… urm\u0103re\u0219te existen\u021ba \u0219i deloc frumuse\u021bea; dar este inevitabil ca \u00een aceast\u0103 urm\u0103rire neobosit\u0103 \u0219i aceast\u0103 ne\u00eencetat\u0103 crea\u021bie de forme, \u00een devenirea ansamblurilor pe care ea le malaxeaz\u0103 etern, s\u0103 se \u00eent\u00e2lneasc\u0103 modurile existen\u021bei pe care omul le-a ad\u0103ugat naturii \u0219i s\u0103 fac\u0103 frumuse\u021bea \u0219i uneori chiar modelul frumuse\u021bii\u201d.<\/p>\n

\u201eArta ne d\u0103 a\u0219adar inevitabil impresia c\u0103 natura este un geniu imens, cu crea\u021bii multiforme, o genialitate care se cheltuie\u0219te etern \u00een crea\u021bii mereu diverse \u0219i totdeauna re\u00eennoite. Se \u00een\u021belege c\u0103 idealismul post-kantian a fost tentat s\u0103 observe activitatea creatoare a spiritului \u00een natur\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Sentimentul crea\u021biei, al divinit\u0103\u021bii, pe care artistul \u00eel \u00eencearc\u0103 \u00een momentul concep\u021biei estetice, \u00eenainte de a fi sim\u021bit rezisten\u021ba materiei<\/em>, precum \u0219i sentimentul luptei contra materiei \u0219i al triumfului fidelit\u0103\u021bii fa\u021b\u0103 de ideea, filosoful proiectului, hypostasiile din aceast\u0103 natur\u0103 imens\u0103 pe care o anim\u0103 ca pe o oper\u0103 de art\u0103. Arta ne poart\u0103 deci invincibil a crede \u00een natura artist\u0103. Ei \u00eei pare c\u0103 nu face dec\u00e2t s\u0103 des\u0103v\u00e2r\u0219easc\u0103 natura, s-o pun\u0103 \u00een plin\u0103 posesie de sine<\/em>\u201d (24).<\/p>\n

\n

(24) DELACROIX, op. cit., p. 459-460.<\/p>\n

\n

Diferit de activitatea practic\u0103, \u00een aceea c\u0103 face abstrac\u021bie de utilitate \u0219i de \u0219tiin\u021b\u0103, \u00een ceea ce ea este expresia concret\u0103 \u0219i armonioas\u0103 a lucrurilor c\u0103rora no\u021biunile \u0219tiin\u021bifice nu le dau dec\u00e2t semnul abstract \u0219i cantitativ, arta este, ca \u0219i tehnica \u0219i prin urmare ca \u0219i \u0219tiin\u021ba, un instrument de transformare a realit\u0103\u021bii obiective \u0219i subiective a lumii. \u00centru c\u00e2t arta substituie operele sale realit\u0103\u021bii date, ea efectueaz\u0103 \u00een mare m\u0103sur\u0103 evolu\u021bia realului; ea devine unul din elementele cele mai eficace ale evolu\u021biei naturii, a omului \u0219i a societ\u0103\u021bii. Arta-joc este deci un veritabil pre-exerci\u021biu, prin care umanitatea \u00eenva\u021b\u0103 ceea ce trebuie s\u0103 devin\u0103; \u0219i arta-reverie este latura mental\u0103 a procesului constructiv al idealului, care execut\u0103 arta-joc, pus \u00een ac\u021biune pentru a recrea realul.<\/span><\/a><\/span><\/span><\/p>\n

\n

Din V\u00c9RIT\u00c9 ET R\u00c9V\u00c9LATION par D.RAGHICESCO, Paris, 1934, p. 373-376. <\/span><\/a><\/span><\/p>\n

Traducere: George Anca<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Arta \u00eembog\u0103\u021be\u0219te \u0219i relev\u0103 realitatea. – Care este, \u00een fine, \u00een ultim\u0103 analiz\u0103, raportul artei cu realul? Oare arta este [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-18819","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18819","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18819"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18819\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":18822,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18819\/revisions\/18822"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18819"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18819"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18819"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}