{"id":18881,"date":"2014-08-09T11:48:19","date_gmt":"2014-08-09T11:48:19","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=18881"},"modified":"2014-08-09T11:48:19","modified_gmt":"2014-08-09T11:48:19","slug":"d-draghicesco-politica-morala-si-religie-traducere-george-anca","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2014\/08\/09\/d-draghicesco-politica-morala-si-religie-traducere-george-anca\/","title":{"rendered":"D. Draghicesco: POLITIC\u0102 MORAL\u0102 \u0218I RELIGIE. Traducere George Anca"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

\n

POLITIC\u0102 MORAL\u0102 \u0218I RELIGIE<\/p>\n

\nStatul legislator. – <\/em>Care este sursa direct\u0103 a dreptului, sau mai exact organul care formuleaz\u0103 regulile de drept? A r\u0103spunde la aceast\u0103 chestiune \u00eenseamn\u0103 a stabili raportul politicii cu dreptul. Am v\u0103zut c\u0103 institu\u021biile sunt fapte normative. Ele sunt prin urmare sursa normelor juridice, organul care formuleaz\u0103 regulile pozitive ale dreptului. Printre aceste institu\u021bii, cel mai important este Statul. Mult timp, Statul suveran a fost singurul organ care a legiferat \u0219i a instituit legile pozitive. Biserica este o alt\u0103 institu\u021bie, care poate formula \u0219i decreta \u00een legi cadrul organiz\u0103rii sale. De la Proudhon, exist\u0103 o \u00eentreag\u0103 \u0219coal\u0103 juridic\u0103, care, cu MM. Duguit \u0219i Maxime Leroy preconizeaz\u0103, al\u0103turi \u0219i \u00een afara Statului \u0219i a Bisericii, un al treilea ordin juridic, devenit acum o realitate, cu organiza\u021bia interna\u021bional\u0103 a muncii: sindicalismul \u0219i corporatismul. Acest ordin juridic munce\u0219te \u00een acela\u0219i plan ca Statul, \u0219i nu ca Biserica, care ac\u021bioneaz\u0103 pe un plan diferit. Mai precis, el munce\u0219te \u00een planul economic, unde \u00eencearc\u0103 s\u0103 se substituie Statului. \u201eStatul, spune M. Le Fur, ar \u00eenceta atunci s\u0103 exerseze, chiar \u00een ordine temporal\u0103, o competen\u021b\u0103 universal\u0103; el a pierdut deja pe anumite puncte \u00een profitul comunit\u0103\u021bii interna\u021bionale; ar pierde pe altele \u00eenc\u0103 \u00een profitul noului organism, devenit autonom pentru chestiuni economice \u0219i \u00een special pentru ceea ce s-a convenit a se numi chestiuni economice sau \u00eenc\u0103 chestiunea uvrier\u0103. Diviziunea veche a oric\u0103rui drept \u00een drept public \u0219i privat, care \u00een fond st\u0103tea unicamente pe voin\u021ba Statului, fusese deja debordat\u0103 de apari\u021bia dreptului economic, apoi prin cea a dreptului interna\u021bional; ea ar fi astfel \u00eenc\u0103 o dat\u0103.\u201d (63).<\/p>\n

\n

Ad\u0103ug\u0103m totu\u0219i c\u0103 ceea ce Statul pare s\u0103 piard\u0103 de aceast\u0103 parte, el c\u00e2\u0219tig\u0103 prin interven\u021bia sa din ce \u00een ce mai decisiv\u0103 \u00een contracte, care regleaz\u0103 raporturile inter-individuale, \u0219i diminueaz\u0103 sensibil libertatea contractului \u0219i valoarea sa obligatorie. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, interven\u021bia Statului este presupus\u0103 a se exersa \u00een favoarea p\u0103r\u021bilor mai slabe \u0219i a justi\u021biei, pentru a restabili echilibrul rupt prin for\u021b\u0103 \u0219i bog\u0103\u021bie; \u0219i prin urmare, dac\u0103 Statul pare s\u0103 restr\u00e2ng\u0103 libertatea conven\u021biilor, este, \u00een al\u021bi termeni, pentru a moraliza dreptul, c\u0103ci politica \u0219i Statul trebuie s\u0103 vizeze la moralitatea dreptului. Pe de alt\u0103 parte, apropo de raporturile \u00eentre moral\u0103 \u0219i politic\u0103, se pune aceea\u0219i problem\u0103 \u00eentre moral\u0103, drept \u0219i via\u021b\u0103 economic\u0103. Exist\u0103 aici \u00eenc\u0103 dou\u0103 maniere de a concepe aceste raporturi: sau foarte bine se consider\u0103 c\u0103 politica n-are nimic \u00een comun cu morala \u0219i o interzice, sub pedeapsa de a e\u0219ua, de a se ambarasa de scrupule morale, sau foarte bine, se anvizajeaz\u0103 politica lipsit\u0103 de orice considera\u021bie moral\u0103 ca dispre\u021buibil\u0103 \u0219i criminal\u0103, \u0219i se concepe din contr\u0103 ca un mijloc de a realiza morala, de a contribui la perfec\u021bionarea Statelor \u0219i a indivizilor.<\/p>\n

Din ce \u00een ce, aceste vremuri din urm\u0103, mai ales, \u00eenclin\u0103 \u00een favoarea acestui ultim fason de a vedea. Institu\u021bia de la Geneva nu este, \u00eensum\u00e2nd tot, dec\u00e2t semnul triumfului orient\u0103rii morale \u00een politica Statelor.<\/p>\n

\n

Politica realist\u0103 a lui Machiavelli. – <\/em>\u0218i totu\u0219i, nu se \u00eenceteaz\u0103 de a se aminti c\u0103 politica nu este moral\u0103, c\u0103 exist\u0103 dou\u0103 politici \u0219i chiar dou\u0103 morale. \u201eReali\u0219tii\u201d neag\u0103 morala, dar, neg\u00e2nd-o, ei \u00eei aresteaz\u0103 realitatea. Ei o neag\u0103 pentru c\u0103 ea \u00eei ambaraseaz\u0103; ei neag\u0103 pentru c\u0103 ar vrea ca ea s\u0103 nu fie, cum criminalul ar vrea foarte bine s\u0103 scape legilor \u0219i \u00eenchisorii. Dar cel mai adesea absen\u021ba moralei \u00een politic\u0103 provoac\u0103 decep\u021bie. Dac\u0103 nu exist\u0103 moral\u0103 \u00een politic \u0219i \u00een economic, aceasta nu ca urmare a unei incompatibilit\u0103\u021bi. Ci a unei neputin\u021be.<\/p>\n

Nimeni, mai bine dec\u00e2t Machiavelli, n-a analizat \u0219i definit mijloacele \u0219i metodele politicii debarasat\u0103 de orice considera\u021bie moral\u0103. Politica trebuie s\u0103 fie eficace \u0219i, pentru a reu\u0219i, ea nu trebuie s\u0103 ia \u00een considerare dec\u00e2t starea de fapte, actualitatea efectiv\u0103, ceea ce este; \u00een timp ce morala comand\u0103 sau prescrie ceea ce ar trebui s\u0103 fie, ceea ce ar fi dezirabil. Prin raport cu politica, care este realist\u0103, morala este utopic\u0103. Nimic nu d\u0103uneaz\u0103 politicii c\u00e2t considera\u021biile de moralitate, a ceea ce ar trebui s\u0103 fie; nimic nu se opune mai mult binele dec\u00e2t mai binele. Politica caut\u0103 s\u0103 realizeze binele posibil, compatibil cu situa\u021bia dat\u0103; ea se \u021bine de fapte; morala vrea mai binele \u0219i ea anvizajeaz\u0103 ceea ce binele ar trebui s\u0103 fie pentru a deveni mai binele. Amoralismul lui Machiavelli are semnifica\u021bia c\u0103 mai binele este inoperant prin el \u00eensu\u0219i \u0219i poate chiar deveni un obstacol la realizarea binelui.<\/p>\n

Statul lui Machiavelli este o realitate natural\u0103; politica sa vizeaz\u0103 la eficacitate, la reu\u0219it\u0103, la men\u021binerea Statului \u0219i a prin\u021bului. Dac\u0103 arta politic\u0103 a lui Machiavelli este eficace, este pentru c\u0103 el nu vizeaz\u0103 dec\u00e2t la conservarea a ceea ce este \u0219i c\u0103 el nu vizeaz\u0103 deloc ceea ce ar trebui s\u0103 fie. El a intreprins problema prin latura sa cea mai facil\u0103 care este chiar prin aceasta cea mai eficace. Progresul moral al Statului \u0219i al politicii nu era deloc afacerea sa. Din punct de vedere static, Statul \u0219i politica sunt sunt str\u0103ine sau indiferente la moral\u0103, ca \u00een general natura, \u00een timp ce natura este indiferent\u0103 la orice idee moral\u0103. Numai c\u0103, Statul \u0219i politica sunt realit\u0103\u021bi naturale \u00een mers, \u00een evolu\u021bie, c\u0103tre o form\u0103 superioar\u0103 care ar fi conform\u0103 cu morala. Machiavelli o recuno\u0219tea, el nu elimina punctul de vedere al moralei; el g\u0103se\u0219te chiar c\u0103 moralitatea politic\u0103 ar fi preferabil\u0103 amoralit\u0103\u021bii. Dar realitatea natural\u0103 a Statului nu i se preteaz\u0103 facil. Statul \u0219i politica cer virtu<\/em>: for\u021ba, nu virtutea. <\/em>Dar deja exist\u0103 \u00een virtu <\/em>un \u00eenceput de realizare a virtu\u021bii. No\u021biunea de virtu<\/em>, a\u0219a cum oamenii Rena\u0219terii o \u00een\u021belegeau, exprim\u0103 exact forma tranzitorie \u00een care se g\u0103se\u0219te politica, la jum\u0103tatea drumului \u00eentre natura amoral\u0103 \u0219i moral\u0103. Virtu <\/em>nu difer\u0103 radical de virtute, dar nici nu se confund\u0103 cu ea. Virtu <\/em>con\u021bine cu toate acestea un minimum de etic\u0103, \u00een m\u0103sura \u00een care politica eficace este compatibil\u0103 cu moralitatea. Pentru Machiavelli, virtu <\/em>implic\u0103 sacrificii \u0219i eroism, prin urmare o doz\u0103 apreciabil\u0103 de virtu\u021bi morale; de asemenea el opunea virtu <\/em>cu vilta<\/em>. Virtu <\/em>devine virtute c\u00e2nd eficacitatea sa favorizeaz\u0103 binele comun, comunitatea, nu interesul \u0219i binele individului. Acest aspect al chestiunii a fost bine degajat \u0219i pus \u00een lumin\u0103 de compatriotul meu, M. C. Antoniade, \u00eentr-un foarte interesant studiu asupra lui Machiavelli.<\/p>\n

\n

Politic\u0103 moral\u0103. – <\/em>Dar dac\u0103 Machiavelli n-a trecut sub t\u0103cere latura moral\u0103 a politicii, el a ap\u0103sat prea mult asupra laturii realiste a artei politice \u0219i aceasta i-a adus blamul pe care-l suscit\u0103 \u00eenc\u0103 numele lui. La drept vorbind, Machiavelli nu va fi f\u0103cut dec\u00e2t s\u0103 codifice metodele de care au uzat un Louis XI, Cezar Borgia, \u0219i de care vor uza mai t\u00e2rziu un Richelieu \u00een Fran\u021ba, Frederic II \u0219i Bismark \u00een Germania. Este evident c\u0103 at\u00e2t de mult timp de c\u00e2nd societ\u0103\u021bile umane se g\u0103sesc aproape de starea de natur\u0103, at\u00e2t de mult timp de c\u00e2nd oamenii \u0219i Statele sunt guvernate de apetituri f\u0103r\u0103 fr\u00e2n\u0103 \u0219i de c\u00e2nd ei lupt\u0103 \u00eentre ei prin mijloace, inventate doar \u00een vederea succesului cu orice pre\u021b., politica nu se poate ambarasa de considera\u021bii morale; ea trebuie s\u0103 fie realist\u0103 \u0219i singurul s\u0103u criteriu trebuie s\u0103 fie eficacitatea, succesul. Aceasta a fost arta politic\u0103 a lui Machiavelli. Virtutea trebuia s\u0103 \u00eenceap\u0103 prin a fi virtu.<\/em><\/p>\n

Totu\u0219i, mijloacele de abilitate, preconizate at\u00e2t de net \u00een regulile sale, Machiavelli le-a prezentat ca definitive \u0219i de asemenea imuabile ca teoremele lui Euclid. Ca atare, ele sunt nega\u021bia moralei politice \u0219i forma lor de sugestie este at\u00e2t de mare \u00eenc\u00e2t poate sufoca \u00een consecin\u021be orice veleitate de moral\u0103 politic\u0103, prin amenin\u021barea cu toate insuccesele. Arta politic\u0103 a lui Machiavelli, prin perfec\u021biunea formal\u0103, constituie un veritabil obstacol la evolu\u021bia politic\u0103, la moralizarea sa; el opre\u0219te net aceast\u0103 evolu\u021bie, reduce ceea ce trebuie s\u0103 fie la ceea ce este, imobilizeaz\u0103 ceea ce este, paralizeaz\u0103 \u0219i ucide progresul moral \u00een raporturile dintre State.<\/p>\n

Aici este, poate, ra\u021biunea de a fi a ororii instinctive pe care el totdeauna a inspirat-o tuturor morali\u0219tilor.<\/p>\n

C\u00e2nd ferocitatea oamenilor \u0219i apetiturile lor dezl\u0103n\u021buite se vor anula \u00een luptele ne\u00eencetate, c\u00e2t vor fi triumfat unii asupra altora, at\u00e2t de mult timp pentru a ajunge s\u0103 triumfe asupra lor \u00een\u0219ile, atunci doar oamenii vor fi ajuns s\u0103 se domesticeasc\u0103 unii pe al\u021bii, va \u00eencepe s\u0103 mijeasc\u0103 aurora unei politici morale reale. Arta politic\u0103 a lui Machiavelli d\u0103 numai regulile \u0219i mijloacele care fac a triumfa \u00een aceast\u0103 lupt\u0103. Aceast\u0103 art\u0103 nu era deloc dificil\u0103; se g\u0103sea toat\u0103 trasat\u0103 \u00een practic\u0103, cea a lui Louis XI, ca \u0219i \u00een cea a lui Cezar Borgia. Dificil era de inventat regulile \u0219i metodele morale ale artei politice \u0219i a devoala oamenilor mijloacele de a face s\u0103 avanseze perfec\u021biunea moral\u0103 a Statelor \u0219i a oamenilor \u00een general. Dar, aici, inventatorii sunt extrem de rari: mistici \u00een genul profe\u021bilor lui Israel \u0219i al lui Iisus Hristos \u0219i discipolii s\u0103i.<\/p>\n

Politica nu poate fi deci moral\u0103 \u0219i moralizat\u0103 dec\u00e2t \u00eentr-o anumit\u0103 m\u0103sur\u0103 \u0219i \u00een anumite condi\u021bii de fapt care evolueaz\u0103. E adev\u0103rat c\u0103 politica poate influen\u021ba foarte sensibil aceste condi\u021bii, c\u0103rora ea le este \u00een acela\u0219i timp produsul \u0219i agentul determiant. Morala politic\u0103 depinde, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, de condi\u021biile de fapt ale st\u0103rii economice, istorice \u0219i sociale, adic\u0103 a fazei atinse de evolu\u021bia economic\u0103 \u0219i istorico-social\u0103; de aceea se spune foarte adesea:economicul mai \u00eent\u00e2i<\/em>, la care al\u021bii replic\u0103: politic\u0103 mai \u00eent\u00e2i.<\/em><\/p>\n

Este clar c\u0103 politica este punctul cel mai sensibil \u0219i problema central\u0103 care domin\u0103 celelalte chestiuni, levierul de comand\u0103 \u0219i, \u00een acela\u0219i timp, produsul evolu\u021biei economice \u0219i istorico-sociale. Politica poate, urm\u00e2nd sugestiile eticii, s\u0103 modifice de fapt starea de fapt economic\u0103 \u0219i social\u0103, dar \u00eentr-o anume m\u0103sur\u0103, \u00eentre anumite limite. Numai c\u0103, aceste limite nu sunt rigide, ci elastice. La fel de bine, politica este laboratorul \u00een care morala ac\u021bioneaz\u0103 pentru a transforma realitatea social\u0103: formele juridice, economice \u0219i istorice. Fiind mai ales ac\u021biune, politica este \u00een acela\u0219i timp determinat\u0103 \u0219i determinant\u0103, agent activ \u0219i pasiv \u00een acela\u0219i timp. Ea este cea care apreciaz\u0103 condi\u021biile de fapt pentru a decide \u00een ce m\u0103sur\u0103 utilul \u0219i dreptul pot realiza eticul, \u0219i \u00een ce m\u0103sut\u0103, prin urmare, ea \u00eens\u0103\u0219i poate deveni o politic\u0103 moral\u0103 \u0219i se poate transforma moraliz\u00e2ndu-se. Cum Machiavelli n-a considerat dec\u00e2t situa\u021bia de fapt a politicii, el nu putea spune nimic asupra rolului s\u0103u moral. Aici, cuv\u00e2ntul de ordine, veritatea, nu poate veni dec\u00e2t de la reformatori morali ai umanit\u0103\u021bii, \u0219i acest cuv\u00e2nt de ordine este dat \u00een Palestina, acum dou\u0103 mii de ani: iubi\u021bi-v\u0103 unii pe al\u021bii. <\/em>Aceasta este formula mistic\u0103 a ceea ce noi am numit determinism social, care consist\u0103 \u00een unirea \u0219i unificarea comunit\u0103\u021bilor umane, \u00een extensiunea lor progresiv\u0103 p\u00e2n\u0103 la a \u00eengloba toat\u0103 umanitatea \u2013 extensiunea \u0219i aprofundarea solitarit\u0103\u021bii \u0219i a cooper\u0103rii umane ajung\u00e2nd la forma lor extrem\u0103 care este caritatea. Tocmai aici este procesul a c\u0103rui efecruare determin\u0103 progresiv limitele \u00een care utilul, dreptul \u0219i politicul pot realiza etica.<\/p>\n

\n

Religie \u0219i Politic\u0103. – <\/em>Pentru ca morala s\u0103 poat\u0103 triumfa \u00een politic\u0103, trebuie ca ea s\u0103 fie sprijinit\u0103 de o religie vie \u0219i puternic\u0103, atotputernic\u0103 asupra spiritelor; trebuie ca morala s\u0103 devin\u0103 o religie. Dac\u0103 politica trebuie s\u0103 evalueze c\u0103tre moral\u0103 \u0219i \u00eentr-adev\u0103r trebuie, morala o atrage irezistibil c\u0103tre religie \u0219i o subordoneaz\u0103 religiei. Aceasta explic\u0103, poate, de ce prima form\u0103 a politicii, punctul s\u0103u de plecare, a fost teocra\u021bia, \u0219i de ce toate sistemele abstracte ale politicii ajung la limit\u0103 totdeauna sau aproape la teocra\u021bie. \u00cen aceasta, Auguste Comte \u0219i Platon, cu diferen\u021be de nuan\u021be aproape, au fost de acord, c\u0103ci filosofii lor, asigur\u00e2nd guvernarea Statului prin for\u021ba puterii lor spirituale, sunt veritabili preo\u021bi. La Auguste Comte, marele \u0219ef spiritual era chiar apelat Marele Preot.<\/p>\n

Lupta milenar\u0103 care a opus, pentru preponderen\u021b\u0103, imperiul \u0219i papa, temporalul \u0219i spiritualul, lupt\u0103 ce \u0219i-a prelungit ecourile p\u00e2n\u0103 \u00een zilele noastre, are r\u0103d\u0103cini profunde \u0219i ra\u021biuni legitime care fac ca ele s\u0103 nu \u00eenceteze niciodat\u0103. Neutralitatea ob\u021binut\u0103 prin separarea \u00eentre Stat \u0219i Biseric\u0103 nu este dec\u00e2t un echilibru instabil, dificil atins \u0219i conservat. Pendula va putea glisa din nou. Un nou combat va \u00eencepe. care va sf\u00e2r\u0219i poate prin preponderen\u021ba spiritualului asupra temporalului. Statul \u00eensu\u0219i va tinde din ce \u00een ce s\u0103 devin\u0103 Biseric\u0103, devenind moralitate \u0219i spiritualitate. C\u0103ci pentru a nu mai fi conflict \u00eentre Stat \u0219i Biseric\u0103, va trebui ca Biserica s\u0103 devin\u0103 Stat sau ca Statul s\u0103 devin\u0103 Biseric\u0103,<\/p>\n

Dac\u0103 concep\u021biile cele mai avansate ale Dreptului triumf\u0103 complet, care cer ca Statul s\u0103 impun\u0103 \u015fi s\u0103 asigure caracterul moral al legilor \u0219i al contractelor, politica va fi efectiv subordonat\u0103 moralei, \u0219i Statul prin aceasta chiar, va impieta asupra terenului Bisericii care \u0219i-a atribuit totdeauna rolul de a face s\u0103 fie acceptate, aplicate \u0219i realizate regulile moralei.<\/p>\n

Or, Statul manifest\u0103 din ce mai mult natura sa moral\u0103 cer\u00e2nd ca morala s\u0103 penetreze via\u021ba politic\u0103 \u0219i prin ea via\u021ba juridic\u0103. Deci statul este cel care furnizeaz\u0103 for\u021ba eficace evolu\u021biei dreptului. El este \u0219i devine prin urmare, \u00een ultim\u0103 analiz\u0103, factorul efectiv al evolu\u021biei morale a omului \u0219i a societ\u0103\u021bilor. Din acest punct de vedere \u0219i \u00een aceast\u0103 func\u021biune, cu aceast\u0103 condi\u021bie adic\u0103, Statul a putut fi divinizat de Hegel. \u00cen m\u0103sura \u00een care Statul se amploaiaz\u0103 s\u0103 fac\u0103 s\u0103 penetreze morala \u00een via\u021ba oamenilor \u0219i a societ\u0103\u021bilor. Statul, \u00een acela\u0219i mod ca \u0219i Biserica, face oper\u0103 divin\u0103.<\/p>\n

Politica deci, \u00eentocmai ca esteticul, dreptul \u0219i economicul, considerate sub aspectul lor evolutiv, conduce, \u00een ultim\u0103 analiz\u0103 la religie \u0219i aici \u00ee\u0219i g\u0103sesc for\u021ba de evolu\u021bie \u0219i reu\u0219ita lor.<\/p>\n

\n

Ierarhie \u0219i evolu\u021bie a \u0219tiin\u021belor sociale. – <\/em>\u00cen rezumat, raporturile dintre diferitele discipline ale realit\u0103\u021bii \u00een devenire, oameni \u0219i societ\u0103\u021bi, sunt urm\u0103toarele:<\/p>\n

Noi avem la baz\u0103 istoria \u0219i a sociologia, a\u0219a cum se concep obi\u015fnuit, care fac tr\u0103s\u0103tura de unire \u00eentre \u0219tiin\u021bele naturale a ceea ce este, \u0219i \u0219tiin\u021bele a ceea ce trebuie s\u0103 fie \u0219i va fi. Istoria constat\u0103 ceea ce este \u0219i sociologia este conceput\u0103 \u00een general pe modelul \u0219tiin\u021belor naturale; ea nu se ocup\u0103 dec\u00e2t de fapte pe care i le procur\u0103 istoria \u0219i \u00eencearc\u0103 s\u0103 sistematizeze \u0219i s\u0103 descopere secven\u021be regulate, legi invariabile, uniformit\u0103\u021bi, dac\u0103 le are \u0219i \u00een m\u0103sura \u00een care le are. Acestea sunt deci \u0219tiin\u021bele realiste ale observa\u021biei \u0219i ale verific\u0103rii.<\/p>\n

Sociologia \u0219i istoria se divid \u00een trei compartimente sau ambra\u0219amente:economie politic\u0103, politic\u0103 <\/em>\u0219i grept. <\/em>Aceste trei discipline sunt totodat\u0103 \u00een istorie \u0219i deasupra ei; obiectul lor nu mai sunt faptele pure \u0219i simple, ci mai degrab\u0103 tendin\u021ba fapelor a\u0219a cum sunt de a deveni altfel dec\u00e2t ce sunt. Exist\u0103 \u00eentre istorie \u0219i faptul sociologic pe de-o parte \u0219i via\u021ba juridic\u0103, politic\u0103 \u0219i tehno-economic\u0103, pe de alta, aceea\u0219i diferen\u021b\u0103 ca \u00eentre considera\u021biile zise de fapt <\/em>\u0219i cele, zise de drept<\/em>, sau \u00eentr un bun furnizat de natur\u0103 \u0219i un bun furnizat de industria omului. Or nu se poate confunda faptul cu dreptul; un fapt poate exista, dar el poate fi ilegitim \u0219i injust. Aceste discipline sunt deci \u0219tiin\u021be a ceeace are tendin\u021ba s\u0103 devin\u0103 ceea ce trebuie s\u0103 fie. Ele apas\u0103 de o parte pe ceea ce este \u0219i pe de alta ele spun mai degrab\u0103 ce trebuie s\u0103 fie. Sunt \u0219tiin\u021be ale observa\u021biei, experiment\u0103rii \u0219i verific\u0103rii, mai mult sau mai pu\u021bin imediate. <\/em>\u00cen parte realiste \u0219i spa\u021biale, ele sunt de asemenea \u00een parte ideale \u0219i virtuale, c\u0103, adic\u0103, obiectul lor se realizeaz\u0103 cu timpul, se schimb\u0103 cu timpul, \u0219i prin urmare este totdeauna provizoriu. La fel de bine ele scap\u0103 cauzalit\u0103\u021bii mecanice, substan\u021ba lor fiind f\u0103cut\u0103 din voli\u021biuni umane. Durata lor este f\u0103cut\u0103 de schimbare, \u00een opozi\u021bie cu \u0219tiin\u021bele naturale, a c\u0103ror durat\u0103 este f\u0103cut\u0103 de permanen\u021b\u0103.<\/em><\/p>\n

Dreptul, politica \u0219i via\u021ba economic\u0103 sunt deci, pe de o parte, \u0219tiin\u021be a ceea ce este, \u0219i pe de alt\u0103 parte, \u0219tiin\u021be a ceea ce trebuie s\u0103 fie \u0219i va fi. \u0218i \u00eentr-adev\u0103r, dac\u0103 politica este previziune, prin aceasta ea nu este \u0219tiin\u021b\u0103 a ceea ce este ci a ceea ce va fi. Dac\u0103 via\u021ba economic\u0103 este \u0219tiin\u021ba produc\u021biei \u0219i se ocup\u0103 cu mijloacele tehnice, ea nu mai este o \u0219tiin\u021b\u0103 natural\u0103 a ceea ce este \u2013 c\u0103ci bunurile sunt \u00een general nu obiecte pe care le furnizeaz\u0103 natura, ci a\u0219a cum le transform\u0103 industria. Ceea ce furnizeaz\u0103 natura de la ea \u00eens\u0103\u0219i chiar, apa, aerul, lumina soarelui nu sunt bunuri comerciale. \u00cen ce prive\u0219te dreptul, aceasta este de la sine mai evident \u00eenc\u0103.<\/p>\n

Dar deasupra istoriei \u0219i a sociologiei, deasupra dreptului, a politicii \u0219i a economicului, noi am v\u0103zut, este juridic\u021bia eticului. Estetica la r\u00e2ndul s\u0103u comand\u0103, \u0219i ea, via\u021ba istoric\u0103, social\u0103 \u0219i individual\u0103 \u00een timp ce literatura o reconstruie\u0219te \u00een imagine \u0219i-i creeaz\u0103 versiuni fictive. Dar mai ales asupra tehnicii \u00ee\u0219i exerseaz\u0103 ea jurisdic\u021bia. Dac\u0103 tehnica transform\u0103 obiectele naturale \u00een ceea ce trebuie s\u0103 fie pentru a corespunde dorin\u021belor omului, estetica prescrie ceea ce trebuie s\u0103 fie produsele tehnicii, pentru a corespunde idealului de frumuse\u021be la care aspir\u0103 sufletul uman. De aceea tehnica are raporturi cu morala, ca fiind fapt economic, \u0219i cu estetica, de asemenea, ca obiecte, produse ale tehnicii, aspir\u00e2nd la frumuse\u021be, la art\u0103. Formele artelor plastice sunt idealurile obiectelor materiale fabricate, cum industria \u0219i meseriile aspir\u0103 s\u0103 devin\u0103 art\u0103.<\/p>\n

Dreptul, Statul \u0219i Tehnica industrial\u0103 sunt deci instrumente care, sub incitarea \u0219i dup\u0103 criteriul esteticii \u0219i al eticii, modific\u0103 realitatea, o recreeaz\u0103 d\u00e2ndu-i forme mai mult sau mai pu\u021bin definitive pentru ca ele s\u0103 r\u0103spund\u0103 exigen\u021belor armoniei sau foarte bine aspira\u021biilor \u0219i nevoilor sufletului omenesc.<\/p>\n

Dac\u0103 bovarismul este, cum noi am v\u0103zut deja, puterea omului se a se concepe altul dec\u00e2t este, etica \u0219i estetica sunt manifest\u0103ri directe \u0219i complexe ale acestei puteri de a se concepe altul dec\u00e2t este el \u00eensu\u0219i \u0219i de a concepe universul altul dec\u00e2t este. Mai explicit, morala este puterea omului \u0219i a popoarelor de a se concepe al\u021bii adic\u0103 mai buni dec\u00e2t sunt \u0219i estetica puterea de a concepe lucrurile naturii altele adic\u0103 mai frumoase dec\u00e2t sunt (64).<\/p>\n

\n

(64) Oare aceast\u0103 putere este ea real\u0103 sau iluzorie? \u201eFormula se concepe altul dec\u00e2t este <\/em>presupune, \u00een persoana care ia schimbarea asupra ei \u00eense\u015fi, o personalitate real\u0103, veritabil\u0103, \u015fi o personalitate fictiv\u0103, iluzorie, cu un ecart mai mult sau mai pu\u0163in mare \u00eentre aceste dou\u0103 personalit\u0103\u0163i. Exist\u0103 o linie de demarca\u0163ie net\u0103 \u00eentre personalitatea real\u0103 \u015fi personalitatea bovaric\u0103? Evident nu. Personalitatea bovaric\u0103 nu este dec\u00e2t prelungirea personalit\u0103\u0163ii reale sau pretins\u0103 astfel; ea nu face dec\u00e2t s\u0103 exprime anumite virtualit\u0103\u0163i \u015fi anumite tendin\u0163e refulate de circumstan\u0163e. S\u0103 lu\u0103m cazul tipic al lui Tartarin. Non-adev\u0103rul pe care el \u00eel etaleaz\u0103 at\u00e2t de complezent \u00een fa\u0163a noastr\u0103 \u015fi pe care el sf\u00e2r\u015fe\u015fte adesea prin a-l crede el \u00eensu\u015fi nu este \u00een \u00eentregime fals. Departe de asta, orice veritate a lui Tartarin rezid\u0103 \u00een tartarinade. C\u0103ci ele ne deceleaz\u0103 pe adev\u0103ratul Tartarin a\u015fa cum ar fi trebuit s\u0103 fie dac\u0103 s-ar fi pretat circumstan\u0163ele\u201d (G. PALANTE, La Philosophie du Bovarysme<\/em>, p. 42.<\/p>\n

\u201eM. J. DE GAULTIER presupune ingenios ac\u0163iunea din Bourgeois gentilhomme <\/em>prelungindu-se dincolo de ramp\u0103 \u015fi M. JOURDAIN sf\u00e2r\u015find prin a deveni gentilom destul de prezentabil. Aceasta vrea s\u0103 spun\u0103 c\u0103 st\u0103rile bovarice apar\u0163in personalit\u0103\u0163ii tot a\u015fa ca \u015fi st\u0103rile non-bovarice; ele se \u00eenscriu pe aceea\u015fi linie; bovarismul este mai pu\u0163in o devia\u0163ie dec\u00e2t o anticipare a personalit\u0103\u0163ii.\u201d<\/p>\n

\u201eFiin\u0163a, individul, poporul sau rasa care ac\u0163ioneaz\u0103 sub fascina\u0163ie bovaric\u0103 trebuie s\u0103 cread\u0103 \u00een realitate, \u00een sinele modelului asupra c\u0103ruia se hipnotizeaz\u0103. Dac\u0103 nu, sugestia rateaz\u0103 \u015fi jocul vie\u0163ii este oprit. Din fericire, nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 a\u015fa. \u00cenzestrat\u0103 cu plina sa putere de iluzie, Fic\u0163iunea bovaric\u0103 ac\u0163ioneaz\u0103 \u00een educa\u0163ie, \u00een imita\u0163ie, \u00een toat\u0103 seria ac\u0163iunilor \u015fi reac\u0163iunilor sociale. Ea se adevere\u015fte \u00een For\u0163a vital\u0103 prin excelen\u0163\u0103, ideea creatoare a realit\u0103\u0163ii, ideea-For\u0163\u0103\u201d. (Op. cit., p. 45-47).<\/p>\n

M. PALANTE conchide: \u201ebovarismul este un mijloc de produc\u0163ie \u015fi de evolu\u0163ie a realului.\u201d M. J. DE GAULTIER identific\u0103 evolu\u0163ia cu principiul bovaric formulat \u00een termenii s\u0103i cei mai abstrac\u0163i: \u201eFiin\u0163a universal\u0103 se concepe necesarmente alta care nu este\u201d.<\/p>\n

\n

Estetica, direct sau prin intermediarul industriei artistice, etica, prin mijlocirea dreptului \u0219i al politicii, modific\u0103 realul obiectiv \u0219i subiectiv \u0219i \u00eel transform\u0103 din ce este \u00een ce trebuie s\u0103 fie \u0219i ar trebui s\u0103 fie. C\u00e2nd produsele naturii au fost modificate prin tehnic\u0103 \u0219i f\u0103cute astfel cum nevoile oamenilor le cer s-ar spune c\u0103 ele aspir\u0103 \u00eenc\u0103 s\u0103 devin\u0103 oper\u0103 de art\u0103. Arta reia munca tehnicii pentru a o des\u0103v\u00e2r\u0219i. Ea reia de asemenea via\u021ba individual\u0103 \u0219i social\u0103, o modific\u0103 pentru a-i da o form\u0103 mai expresiv\u0103, o reprezint\u0103 a\u0219a cum ea ar fi fost dorit\u0103 \u0219i foarte des anticipeaz\u0103 formele pe care ea le va lua \u00eentr-un viitor mai mult sau mai pu\u021bin \u00eendep\u0103rtat. Morala, la r\u00e2ndul s\u0103u, reia activitatea economic\u0103 \u0219i raporturile dintre oameni \u0219i le transform\u0103 f\u0103r\u0103 \u00eencetare din ce sunt \u00een ce trebuie s\u0103 fie, \u00een ce vor fi, mai devreme sau mai t\u00e2rziu. Dreptul \u0219i politica evolu\u00e2nd f\u0103r\u0103 \u00eencetare, \u00een sensul aspira\u021biilor morale ale oamenilor, sunt organele efective ale evolu\u021biei omului \u0219i a societ\u0103\u021bii.<\/p>\n

Etica \u0219i estetica sunt deci, cu toat\u0103 eviden\u021ba, \u0219tiin\u021be, nu empirice, existen\u021biale, care nu ar face dec\u00e2t ceea ce este, dar \u0219tiin\u021be ideale \u0219i \u00een oarecare sort active, care prev\u0103d ce va fi, predic\u0103 ce trebuie s\u0103 fie \u0219i, \u00een acela\u0219i timp, sunt for\u021be care \u00eemping la realizarea a ceea ce ele prev\u0103d. Ele materializeaz\u0103 ca arta, sau formuleaz\u0103 ca literatura modelul a ceea ce trebuie s\u0103 fie, sau prescriu ca etica, prin mijlocul dreptului, formele de activitate ale omului \u0219i ale societ\u0103\u021bilor viitoare.. Acestea sunt deci \u0219tiin\u021be ale timpului viitor, adic\u0103 ale formelor pe care le va lua evolu\u021bia uman\u0103 \u0219i social\u0103.<\/p>\n

Dar \u00een fa\u021ba esteticii \u0219i a eticii, deasupra lor, noi am v\u0103zut c\u0103 se \u00eenal\u021b\u0103 religia. Sau mai degrab\u0103, noi am v\u0103zut c\u0103 etica \u0219i estetica ajung la religie, \u00een care ele se \u00eent\u00e2lnesc ca \u00een centrul lor logic \u0219i natural. Trebuie v\u0103zut, de mai aproape \u00eenc\u0103, dac\u0103 religia nu se raporteaz\u0103 la estetic\u0103 \u0219i la etic\u0103, a\u0219a cum acestea se raporteaz\u0103 la drept, la politic\u0103 \u0219i la economie. Ni se pare c\u0103 religia merge pe deasupra eticii \u0219i esteticii, pentru c\u0103 ea prescrie sau indic\u0103 ceea ce vor trebui s\u0103 fie, sau, foarte bine, ceea ce ar deveni, la limit\u0103 prin mijlocul artei \u0219i al moralei, omul \u0219i societatea \u0219i de asemenea materia ea \u00eens\u0103\u0219i.<\/p>\n

Industria tehnic\u0103, arta \u0219i morala sunt deci aplica\u021bii ale puterii bovarice pe care o are omul de a se concepe altul care nu este astfel ca lumea. \u201eExist\u0103 un bovarism de a se crede mai virtuos, mai moral, mai puternic \u0219i mai eroic dec\u00e2t este\u201d. A se crede mai virtuos \u0219i mai moral dec\u00e2t este, acesta este fundamentul moralei. A concepe obiectele naturii mai bune \u0219i mai frumoase dec\u00e2t sunt, aceasta conduce la industrie \u0219i la art\u0103. A se concepe mai puternic, mai eroic dec\u00e2t este, acesta este fundamentul imperialismului persoanei<\/em>, a\u0219a cum \u00eel \u00een\u021belege \u0219i l-a desris M. Ernest Seill\u00e8re. C\u00e2nd se atribuie aceste calit\u0103\u021bi \u00eempinse p\u00e2n\u0103 la absolut, se ajunge la no\u021biunea de divinitate, ale c\u0103rei frumuse\u021be, putere \u0219i bun\u0103tate sunt infinite.<\/p>\n

Etica \u021bine principiile sale cele mai elevate ale religiei \u0219i dac\u0103 fundamentul ei ultim este \u00een Dumnezeu, noi am v\u0103zut de asemenea c\u0103 arta este produs \u0219i instrument al religiei.<\/p>\n

Dar dac\u0103 estetica \u0219i etica sunt \u0219tiin\u021be ale viitorului, religia, cu condi\u021bia c\u0103 Dumnezeu este fundamentul eticii, este \u0219tiin\u021ba viitorului cel mai \u00eendep\u0103rtat. Ea descoper\u0103 \u0219i descrie etapa terminal\u0103 a evolu\u021biei, deseneaz\u0103 formele ultime la care trebuie s\u0103 ajung\u0103 omul \u0219i societatea. Prin etic\u0103 \u0219i estetic\u0103, religia se conecteaz\u0103 la prezent \u0219i la trecut. Arta \u0219i morala sunt e\u0219aloanele \u00een timp pe calea evolu\u021biei, \u00eentre momentul actual \u0219i momentul terminal al acestei evolu\u021bii. Dac\u0103 religia ne poate devoala rezultatul sau formele finale ale evolu\u021biei subiective, arta \u0219i morala creeaz\u0103 \u0219i devoaleaz\u0103 formele intermediare ale evolu\u021biei, forme care ne separ\u0103, chiar apropiindu-ne, de formele finale.<\/p>\n

Astfel, din datul real, pe care \u00eel furnizeaz\u0103 istoria \u0219i \u00een care via\u021ba economic\u0103 este categoria principal\u0103, se eleveaz\u0103, prin intermediarul tehnicii, dreptul \u0219i politica, p\u00e2n\u0103 la formele morale \u0219i estetice, \u0219i prin acestea p\u00e2n\u0103 la crea\u021biile religioase.<\/p>\n

Ne este posibil acum de a preciza raporturile reale care leag\u0103 direct economia, dreptul \u0219i politica de moral\u0103 \u0219i indirect de religie. Aceste raporturi reflect\u0103 fidel pe acele care exist\u0103 \u00eentre realit\u0103\u021bile care le sunt materie. \u00centr-adev\u0103r, dac\u0103 Dumnezeu este modelul virtu\u021bilor morale, normele eticii sunt sugerate prin ideea de Dumnezeu \u0219i pot fi deduse din el. Rezult\u0103 c\u0103 morala nu este dec\u00e2t un mijloc de a realiza divinul \u00een uman.<\/p>\n

Religia se prezint\u0103 \u0219i ac\u021bioneaz\u0103, \u00een fapt, ca un ferment care trebuie s\u0103 fac\u0103 s\u0103 se ridice aluatul uman. Agen\u021bii s\u0103i reactivi sunt normele morale \u0219i celeste, prin itermediarul politicii \u0219i al dreptului, ac\u021bion\u00e2nd direct asupra faptelor economice \u0219i \u00eempung\u00e2ndu-le s\u0103 evolueze \u0219i asupra raporturilor \u00eentre clase \u0219i \u00eentre popoare, la evolu\u021bia c\u0103rora ele contribuie prin sugestia \u0219i presiunea pe care ele o exercit\u0103 asupra spiritelor. Influen\u021ba pe care morala o poate exercita, prin intermediarul politicii \u0219i al dreptului, asupra evolu\u021biei reale a vie\u021bii economice \u0219i istorice, este limitat\u0103 de condi\u021biile de fapt; dar aceste condi\u021bii de fapt depind de m\u0103sura \u00een care determinismul social s-a realizat, \u00een m\u0103sura \u00een care extensiunea \u0219i aprofundarea sa au determinat cre\u0219terea cooper\u0103rii \u0219i a solidarit\u0103\u021bii umane, merg\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la a se confunda cu caritatea, adic\u0103 comandamentului suprem al lui Dumnezeu.<\/p>\n

Astfel sunt raporturile \u00eentre aceste diferite \u0219tiin\u021be sociale \u0219i morale \u0219i \u00eentre realit\u0103\u021bile care le sunt materia: sunt raporturi de reciprocitate. Dumnezeu este produsul condi\u021biilor \u0219i al determin\u0103rilor c\u0103rora el le este egalmente surs\u0103 \u0219i punct de plecare: el este reu\u0219ita determinismului social \u0219i el pred\u0103 \u0219i comand\u0103 oamenilor caritatea, form\u0103 final\u0103 a acestui determinism. El munce\u0219te \u00een oarecare sort la propria sa realizare prin dou\u0103 c\u0103i convergente: interior \u0219i direct prin infinitul aspira\u021biilor sufletului uman, \u0219i exterior \u0219i indirect prin intermediarul moralei, care, la r\u00e2ndul s\u0103u, ac\u021bioneaz\u0103 prin intermediul politicii \u0219i al dreptului, asupra situa\u021biei de fapt istorico-social\u0103 \u0219i economic\u0103. Astfel religia \u0219i morala sunt pl\u0103mada care provoac\u0103 fermenta\u021bia \u0219i evolu\u021bia societ\u0103\u021bilor umane \u0219i levierul de comand\u0103 care o dirijeaz\u0103; ac\u021biunea lor depinde de cantitatea de pl\u0103mad\u0103 uman\u0103 \u0219i de condi\u021biile ambian\u021bei, ale \u201eclimatului\u201d istorico-social. Asupra c\u0103ruia de altfel morala \u0219i religia pot totu\u0219i ac\u021biona \u0219i reac\u021biona prin intermediul politicii \u0219i al dreptului.<\/p>\n

\n

Scar\u0103 de valori. –<\/em>\u00cen ceea ce tocmai am avansat, se pot degaja treptele a ceea ce se nume\u0219te \u00een general o scar\u0103 de valori. Ierarhia valorilor acestei sc\u0103ri \u00eencepe, la baz\u0103, cu valorile economice, produse de munca uman\u0103 \u0219i de tehnic\u0103, care sunt aportul istoriei. Istoria livreaz\u0103 cercet\u0103rilor noastre aceast\u0103 materie a \u0219tiin\u021belor sociale \u0219i morale, a\u0219a cum natura livreaz\u0103 fenomenele sale \u0219tiin\u021belor pozitive pentru a le servi de materie de observa\u021bie \u0219i de investiga\u021bie. Imediat deasupra valorilor economice se g\u0103sesc valorile juridice \u0219i politice care le domin\u0103, confund\u00e2ndu-se par\u021bial cu ele, dar din care \u00ee\u0219i trag de asemenea ra\u021biunea de a fi. Deasupra valorilor economice, juridice \u0219i politice, noi am g\u0103sit valorile estetice \u0219i etice care, din puncte de vedere diferite, domin\u0103 \u0219i dirijeaz\u0103 valorile inferioare. \u00cen fine, \u00een v\u00e2rful sc\u0103rii, noi g\u0103sim valorile religioase.<\/p>\n

O scar\u0103 de valori analog\u0103 a fost edificat\u0103 de Scheler. Ea porne\u0219te de la ceea ce Scheler nume\u0219te ordinea valorilor agreabilului \u0219i ale dezagreabilului, e\u0219alonul urm\u0103tor fiind cel pe care el \u00eel nume\u0219te valorile vitale. Deasupra acestuia el a\u0219az\u0103 valorile spirituale, printre care distinge valorile estetice, juridice, valorile zise ale cunoa\u0219terii, ale adev\u0103rului, \u00eentr-un cuv\u00e2nt, ceea ce se cheam\u0103 \u00een general valorile culturale. \u00cen fine, \u00een v\u00e2rful sc\u0103rii, se g\u0103sesc valorile religioase, divinul, sacrul. Acestea fondeaz\u0103 \u00een general pe toate celelalte. \u201eToate valorile posibile, declar\u0103 filosoful nostru, sund fondate pe valoarea unui spirit infinit \u0219i personal, \u0219i pe o lume a valorilor care se prezint\u0103 la el. Actele care cuprind valori absolute sunt sunt posibile cu condi\u021bia ca ele s\u0103 se \u00eemplineasc\u0103 \u00een contact cu Divinul, pentru a zice a\u0219a \u201e\u00een Dumnezeu\u201d, \u0219i valorile sunt valori absolute doar cu condi\u021bia ca ele s\u0103 apar\u021bin\u0103 lumii valorilor care se ofer\u0103 lui Dumnezeu\u201d (65). \u201eAstfel, adaug\u0103 M. Gurvitch,<\/p>\n

\n

(65) Tendances actuelles de la Philosophie allemande<\/em>, pp. 95-96.<\/p>\n

\n

descrierea de ordin calitativ \u0219i pur material a valorilor conduce , dup\u0103 Scheler, direct la Dumnezeu \u0219i la religie.\u201d<\/p>\n

Noi am putea face critica sc\u0103rii stabilite de acest filosof, \u0219i aceast\u0103 critic\u0103 este deja implicat\u0103 \u00een ra\u021biunile care fondeaz\u0103 ierarhia pe care noi am stabilit-o. Astfel, noi consider\u0103m c\u0103 cele dou\u0103 prime ranguri ale sc\u0103rii filosofului german nu fac dec\u00e2t una singur\u0103, c\u0103ci valorile vitale \u0219i valorile agreabilului \u0219i dezagreabilului constituie \u00eempreun\u0103 ceea ce noi am numit valori economice. Rangul valorilor spirituale con\u021bine prea mult sau prea pu\u021bin. Prea mult, pentru c\u0103 aici plaseaz\u0103 \u0219tiin\u021ba \u0219i cunoa\u0219terea, care nu pot fi puse f\u0103r\u0103 arbitrar. Prea pu\u021bin, pentru c\u0103 aici nu se g\u0103sesc valorile etice. Exist\u0103 aici confuzia \u0219i arbitrarul, prin aceea c\u0103 se pun \u00eempreun\u0103 valorile juridice, politice, cu valorile estetice, cu care ele nu au nimic de a face.<\/p>\n

Scheler presupune existen\u021ba unui ordin monist al valorilor, aranjate, \u00een tabla de valori pe care el a stabilit-o, dup\u0103 un principiu unic care este cel al valorilor religioase. M. Gurvitch g\u00e2nde\u0219te c\u0103, \u00een aceasta, filosoful german neag\u0103 din gre\u0219eal\u0103 \u201eautonomia diverselor regiuni ale valorilor, premiz\u0103 a efortului de secularizare, care s-a produs de la Rena\u0219tere \u0219i de toat\u0103 cultura laic\u0103 modern\u0103\u201d. \u201eScheler, \u00eentorc\u00e2ndu-se la monismul medieval care nu admite dec\u00e2t un ordin unic al valorilor, nu sprijin\u0103 deloc concep\u021bia sa pe o analiz\u0103 fenomenologic\u0103 c\u00e2tu\u0219i de pu\u021bin suficient\u0103\u201d. Cu at\u00e2t mai mult, spune el, c\u0103 \u201eal s\u0103u pluralism al c\u0103ilor ascendente, departe de a suprima locul \u00eentre om \u0219i Dumnezeu… adaug\u0103 unele noi, tras\u00e2nd al\u0103turi de religie alte rute c\u0103tre Absolut\u201d (66). Noi g\u0103sim c\u0103<\/p>\n

\n

(66) Op. cit., p. 96.<\/p>\n

\n

obiec\u021biile sale sunt contradictorii \u0219i se anuleaz\u0103 reciproc. Dac\u0103 absolutul lui Dumnezeu domin\u0103 toate regiunile valorilor, pentru c\u0103 toate aceste magistrale ajung la el, autonomia este inexistent\u0103. \u0218i fiindc\u0103 exist\u0103 o ierarhie de concepte, de ce n-ar fi \u0219i o ierarhie de valori? Dumnezeu fiind v\u00e2rful tuturor valorilor \u0219i al tuturor ideilor, apar\u021bine naturii sale moniste de a acapara totul, de a centraliza totul: deci naturii lui Dumnezeu, nu lui Scheler trebuie s\u0103 se adreseze critica lui M. Gurvitch. Dumnezeu este de luat sau de l\u0103sat. Dac\u0103 \u00eel lua\u021bi, trebuie s\u0103 \u00eel lua\u021bi a\u0219a cum este, \u0219i orice obiec\u021bie la monismul filosofic care este inerent ideii de Dumnezeu nu mai este valabil\u0103.<\/p>\n

Ierarhia valorilor pe care noi am schi\u021bat-o aici revel\u0103 ordinul sau mai degrab\u0103 sensul evolu\u021biei istorico-sociale a umanit\u0103\u021bii, mecanismul, pentru a spune a\u0219a, al acestei evolu\u021bii, raporturile de de cauzalitate \u0219i de finalitate care se leag\u0103. Astfel, valorile economice se g\u0103sesc f\u0103r\u0103 contest la baza ierarhiei. Ele \u00eemping c\u0103tre \u00eenalt prin for\u021ba lor determinant\u0103 care este real\u0103. \u00cen acest determinism, opera este cauzalitatea propriu-zis\u0103. \u00centr-adev\u0103r, valorile economice determin\u0103 direct valorle juridice \u0219i politice. \u00cen v\u00e2rful ierarhiei, valorile religioase \u0219i Dumnezeu, \u00eencarnarea lor, exercit\u0103 o aragere c\u0103tre \u00eenalt. Astfel, valorile religioase comand\u0103 \u0219i atrag valorile etice \u0219i estetice cum, la r\u00e2ndul lor, acestea comand\u0103 \u0219i atrag spre \u00eenalt valorile politice, juridice \u0219i tehnice. Dar aceast\u0103 atragere este o for\u021b\u0103 determinat\u0103 finalist, aceast\u0103 determinare relev\u0103 finalitatea. Cauzalitatea, pe m\u0103sur\u0103 ce urc\u0103, se transform\u0103 \u00een finalitate care, din v\u00e2rful ierarhiei, atrage \u00een sus formele intermediare. Acestea: arta, politica, dreptul sunt manifest\u0103ri \u00een om ale acestei voin\u021be de putere \u0219i de crea\u021bie care deriv\u0103 din inspira\u021biile sale infinite, cu condi\u021bia ca aceste aspira\u021bii s\u0103 manifeste \u00een el pe Dumnezeu \u00een putere \u00een natura uman\u0103. \u0218i aici este ra\u021biunea monismului sc\u0103rii valorilor.<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

(Din V\u00c9RIT\u00c9 ET R\u00c9V\u00c9LATION par D.RAGHICESCO, Paris, 1934, p. 413-430. Tr: George Anca)<\/span><\/a><\/span><\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

POLITIC\u0102 MORAL\u0102 \u0218I RELIGIE Statul legislator. – Care este sursa direct\u0103 a dreptului, sau mai exact organul care formuleaz\u0103 regulile [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-18881","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18881","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18881"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18881\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":18884,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18881\/revisions\/18884"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18881"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18881"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18881"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}