{"id":19016,"date":"2014-08-24T22:01:13","date_gmt":"2014-08-24T22:01:13","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=19016"},"modified":"2014-08-24T22:03:08","modified_gmt":"2014-08-24T22:03:08","slug":"vavila-popovici-binele-trebuie-sa-fie-si-voit","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2014\/08\/24\/vavila-popovici-binele-trebuie-sa-fie-si-voit\/","title":{"rendered":"Vavila Popovici: Binele trebuie s\u0103 fie \u0219i voit!"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>\u201e<\/em>De\u0219i binele este acela\u0219i pentru individ \u0219i pentru comunitate, totu\u0219i lucru mai mare \u0219i mai perfect trebuie s\u0103 fie a \u00eentemeia \u0219i a p\u0103stra binele societ\u0103\u021bii.”<\/em><\/p>\n

Aristotel<\/p>\n

Binele<\/em> <\/strong>este clar recunoscut \u00een poruncile date de divinitate. \u00cen necunoa\u0219terea sau ignorarea lor, este nevoie a se apela la moralitate, pentru a identifica corect binele.<\/em> Binele<\/em> <\/strong>este tot ce ne apropie de Divinitate \u00a0\u0219i este \u00een interesul existen\u021bei noastre. \u201eBinele este unul singur!\u201d<\/em> \u00een\u021beleg\u00e2ndu-se claritatea \u0219i lipsa echivocului celor zece porunci divine, a \u0219asea fiind: \u201eS\u0103 nu ucizi!\u201d.<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0 Problema Binelui<\/em> i-a preocupat pe mul\u021bi filozofi, oameni de cultur\u0103. Dac\u0103 facem o scurt\u0103 incursiune a problemei, \u00een decursul vremurilor, fiindc\u0103 binele <\/strong><\/em>a dominat unele vremuri, dar au existat \u0219i perioade c\u00e2nd acesta era ignorat, putem \u00eencepe cu filozoful grec Socrate (470-399 \u00ee. d. H.) care considera c\u0103\u00a0 a \u0219ti ce vrei, \u00eenseamn\u0103 a cunoa\u0219te binele<\/em> <\/strong>\u0219i realizarea lui duce la fericirea at\u00e2t cea personal\u0103, c\u00e2t \u0219i a comunit\u0103\u021bii \u00een care tr\u0103ie\u0219ti. Ignoran\u021ba deci ar fi mama r\u0103ului \u0219i trebuie acordat\u0103 importan\u021b\u0103, \u00een primul r\u00e2nd, \u00a0autocunoa\u0219terii. Referitor la s\u0103n\u0103tate, de exemplu, spunea c\u0103 omului care se observ\u0103 \u00eei este greu s\u0103 g\u0103seasc\u0103 un doctor care s\u0103 priceap\u0103 mai bine ca el s\u0103-i caute de s\u0103n\u0103tate. Platon, discipolul lui Socrate, asemuia binele<\/em> cu soarele, ca binele<\/em> metafizic care-l cuprinde \u0219i pe cel moral. A ajunge la ideea de bine<\/em>, \u00eensemna\u00a0 a vedea lucrurile \u00een lumina soarelui. \u00centruc\u00e2t Dumnezeu a f\u0103cut o lume bun\u0103, principiul binelui<\/em> \u00eel identifica cu Dumnezeu. Ca \u0219i Socrate de altfel, presupunea c\u0103 El este creator, c\u0103 El creeaz\u0103 binele<\/em> prin g\u00e2ndire \u0219i iubire. Morala platonic\u0103 este o moral\u0103 metafizic\u0103: o ac\u021biune bun\u0103, virtuoas\u0103, particip\u0103 la ideea binelui <\/em>\u0219i a realiza binele<\/em> \u00eenseamn\u0103 a participa la perfec\u021bia divin\u0103. Aristotel, elevul lui Platon, considera c\u0103 morala face parte din politic\u0103, adic\u0103 din \u0219tiin\u021b\u0103, scopul fiind binele <\/strong><\/em>\u0219i fericirea individual\u0103 \u0219i social\u0103, ob\u021binute prin ac\u021biuni ra\u021bionale. Ideile lui odat\u0103 descoperite, au dominat toat\u0103 filozofia cre\u0219tin\u0103, scolastic\u0103, p\u00e2n\u0103 la venirea timpurilor moderne.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Mai t\u00e2rziu, filozoful german Immanuel Kant (1724-1804) considera c\u0103 binele<\/em> <\/strong>este ceea ce determin\u0103 voin\u021ba cu ajutorul ra\u021biunii, deci nu din cauze subiective, ci obiective, adic\u0103 din principii care sunt valabile pentru orice fiin\u021b\u0103 ra\u021bional\u0103. Oamenii prin natura lor au o voin\u0163\u0103 dual\u0103 \u0219i din acest motiv este necesar ca morala s\u0103 \u00eensemne obligare, \u015fi orice ac\u0163iune \u00eentemeiat\u0103 pe ea trebuie reprezentat\u0103 ca o datorie ce urmeaz\u0103 s\u0103 fie f\u0103cut\u0103 pentru ea \u00eens\u0103\u015fi, iar nu ca un procedeu pl\u0103cut pentru el \u00eensu\u015fi \u015fi urm\u0103rit pentru finalitatea sa. Spre deosebire de etica lui, filozoful german Arthur Schopenhauer (1788-1860) nu se bazeaz\u0103 pe ra\u021biune \u0219i pe legile morale; el vede \u00een \u201emil\u0103\u201d singura modalitate a comportamentului moral; prin comp\u0103timire \u0219i \u00een\u021belegerea suferin\u021bei lumii, omul \u00ee\u0219i dep\u0103\u0219e\u0219te egoismul \u0219i se identific\u0103 cu semenii s\u0103i. De\u0219i suntem \u00eencarcera\u021bi \u00een formele exterioare de via\u021b\u0103, cel mai cald \u0219i important sentiment, ne spune, trebuie s\u0103 ne fie iubirea pentru via\u021ba noastr\u0103 sufleteasc\u0103. Lumea e Voin\u0163\u0103 \u015fi Idee, voin\u0163a fiind mai presus de Idee, ea st\u00e2nd nu numai la baza ac\u021biunilor omului, ci determin\u00e2nd \u00eentreaga realitate: \u201e<\/em>A voi \u00eenseamn\u0103 a suferi \u0219i cum a tr\u0103i este voin\u021ba, orice via\u021b\u0103 este prin esen\u021b\u0103 dureroas\u0103<\/em>\u201d<\/em>. <\/em>\u0218i noi putem ad\u0103uga: din suferin\u021b\u0103 se trag \u00eenv\u0103\u021b\u0103minte \u0219i ele ne sunt de folos. Schopenhauer arat\u0103 cum mari religii ale lumii i\u2013au \u00eenv\u0103\u021bat pe oameni, contrar binelui<\/em>, s\u0103 dispre\u021buiasc\u0103 moartea, pentru a le inspira curajul \u00een r\u0103zboaiele s\u00e2ngeroase \u0219i-n cele mai \u00eendep\u0103rtate cuceriri. O voin\u021b\u0103 moderat\u0103 care g\u00e2nde\u0219te realizarea binelui<\/em> prin \u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103, cultur\u0103, o fire bl\u00e2nd\u0103, spunea Schopenhauer, sunt \u201edaruri pe care nici rangul, nici avu\u021bia nu le pot \u00eenlocui\u201d. <\/em>Filozofia lui Schopenhauer cu viziunea sa idealist\u0103, ar\u0103t\u00e2nd c\u0103 tot ceea ce exist\u0103 \u00een lume devine expresie a voin\u0163ei \u0219i ea trebuie c\u0103l\u0103uzit\u0103 spre binele<\/em> <\/strong>omenirii, spre fericire, a fost \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at\u0103 de mul\u021bi al\u021bi filozofi \u0219i oameni ai literelor. Influen\u021ba ideilor lui Schopenhauer o vom g\u0103si \u00een literatur\u0103, \u00een operele lui Lev Tolstoi, Mihai Eminescu, Marcel Proust, Thomas Mann \u0219i al\u021bii, care au c\u0103utat s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 sufletul viu al omului \u0219i s\u0103 separe binele<\/em> de r\u0103u. Mark Twain \u00eendemna: \u201e\u00ce<\/em>ntotdeauna f\u0103 bine. Aceasta va mul\u021bumi pe c\u00e2\u021biva \u0219i va surprinde pe restul\u201d.<\/em><\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0 Germanul Friedrich Nietzsche (1844-1900) ironiza bun\u0103tatea, binele, <\/strong><\/em>consider\u00e2ndu-le false. Doar printr-o singur\u0103 afirma\u021bie, ne putem da seama de concep\u021bia lui: \u201eOmul e doar o funie \u00eentins\u0103 \u00eentre bestie \u015fi Supraom \u2013 o funie peste un abis\u201d<\/em>. \u00cen concep\u021bia lui, mila, altruismul, iertarea, toate valorile umanitare legate de bine<\/em><\/strong>, bun\u0103tate, sunt de fapt valori prin care omul se neag\u0103 pe el \u00eensu\u0219i pentru a-\u0219i da aparen\u021ba unei frumuse\u021bi morale \u0219i a se convinge de propria-i superioritate. Adev\u0103rata moral\u0103 este, pentru el, o moral\u0103 a durit\u0103\u021bii. Morala cre\u0219tin\u0103 \u00eei apare ca o moral\u0103 a slabilor, a sclavilor, fa\u021b\u0103 de morala st\u0103p\u00e2nilor, a celor care dicteaz\u0103. \u00cen realitate, spunem noi, cre\u0219tinul \u0219tie c\u0103 valorile con\u0219tiin\u021bei sale sunt mai \u00eenalte, c\u0103 o ac\u021biune de mil\u0103 este mai \u00eenalt\u0103 dec\u00e2t o ac\u021biune dur\u0103, de egoism. La \u00eenceputul secolului XX, opera lui Nietzsche a fost revendicat\u0103 de nazismul german \u0219i de fascismul italian, interpret\u00e2ndu-se \u00een mod barbar ideea de \u201evoin\u021b\u0103 de putere\u201d \u00een sprijinul doctrinei totalitare. La aceasta, se spune c\u0103 a contribuit \u0219i sora lui Nietzsche, nazist\u0103 \u00eenver\u0219unat\u0103 \u0219i admiratoare a lui Hitler, care a falsificat unele texte pentru a le utiliza f\u0103r\u0103 scrupule \u00een construirea unei ideologii, oarecum str\u0103ine de g\u00e2ndirea filosofului.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Mul\u021bi al\u021bi filozofi s-au ocupat de problema binelui <\/strong><\/em>\u0219i a bun\u0103t\u0103\u021bii necesare omului, precum filozoful francez Alfred Fouill\u00e9e (1838-1912) care considera c\u0103 eroarea este cauza mizeriei oamenilor, principiul r\u0103ului din lume\u00a0\u0219i trebuie s\u0103 lucr\u0103m serios la evitarea lui. \u00cen lucrarea sa Morale des id\u00e9es – forces<\/em>, ajunge la concluzia c\u0103 noi nu putem afirma cu siguran\u021b\u0103 c\u0103 lumea este \u00een opozi\u021bie cu moralitatea sau fericirea sau chiar cu fericirea noastr\u0103 personal\u0103 \u0219i c\u0103 doar o singur\u0103 conduit\u0103 ne este permis\u0103, aceea de a lucra ca \u0219i cum am socoti c\u0103 triumful binelui<\/em> moral nu este imposibil \u00een lume, \u0219i c\u0103, pe p\u0103m\u00e2nt, el se afl\u0103 \u00een m\u00e2inile noastre. Pentru italianul idealist Benedetto Croce (1866-1952) frumosul, utilul \u0219i binele<\/em> <\/strong>nu sunt opuse, ci doar distincte, opozi\u021bia \u00eent\u00e2lnindu-se doar \u00een dialectica interioar\u0103 a fiec\u0103ruia dintre momentele distincte: frumos-ur\u00e2t, adev\u0103r-fals, util-d\u0103un\u0103tor, bine-r\u0103u. Omul este un \u00eentreg proces spiritual, el nu este niciodat\u0103 ceva \u00eemplinit definitiv, el tinde spre des\u0103v\u00e2r\u0219ire, str\u0103dania lui trebuie apreciat\u0103 \u0219i \u00eencurajat\u0103. Omul datorit\u0103 voin\u021bei \u00ee\u0219i exprim\u0103 alegerea \u0219i, spune el, \u201eo ac\u021biune util\u0103 sau bun\u0103 este o ac\u021biune voit\u0103\u201d.<\/em> Interesant\u0103 mi s-a p\u0103rut logica sa: \u201eO cunoa\u0219tere independent\u0103 de voin\u021b\u0103 poate fi conceput\u0103; dar o voin\u021b\u0103 independent\u0103 de cunoa\u0219tere este de neconceput. Voin\u021ba oarb\u0103 nu este voin\u021b\u0103; voin\u021ba adev\u0103rat\u0103 vede bine\u201d.<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0 Binele<\/em>, \u00een viziunea filozofilor secolelor apropiate, a c\u0103p\u0103tat diferite \u00een\u021belesuri, \u00eendep\u0103rt\u00e2ndu-se uneori de matca \u00een care a fost a\u0219ezat din \u00eenceputuri. \u00cenc\u0103 venind \u00een sprijinul binelui, <\/em>filozoful francez <\/em>Emmanuel Mounier (1905-1950), un cre\u0219tin profund a c\u0103rei filozofie este bazat\u0103 pe m\u0103re\u021bia \u0219i respectul datorat fiin\u021bei umane, motiv pentru care filozofia sa s-a numit \u201epersonalism\u201d, sus\u021binea c\u0103 umanitatea nu poate progresa \u0219i nu se poate ap\u0103ra de \u201eInvazia inumanului\u201d<\/em> dec\u00e2t dac\u0103 va aspira la idealuri autentic umane. Comportamentul omului considera c\u0103 trebuie s\u0103 fie \u00een conformitate cu spiritul moralei cre\u0219tine, importan\u021b\u0103 d\u00e2ndu-se fiin\u021bei umane, spre a nu fi \u00eenjosit\u0103, \u00eenrobit\u0103, p\u0103r\u0103sit\u0103, izolat\u0103.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Existen\u021bialismul ateu are ca exponen\u021bi clasici pe germanul Martin Heidegger (1889-1976) \u0219i francezul Jean Paul-Sartre (1905-1980). Filozofia lui Sartre este r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 \u00een prezent \u00een mai multe \u021b\u0103ri. Varianta atee nu mai consider\u0103 omul sf\u00e2\u0219iat de contradic\u021bia dintre subiectivitatea sa \u0219i transcendentul divin, \u0219i sus\u021bine un conflict permanent \u00eentre om \u0219i lume. El definea iadul: \u201eceilal\u021bi, iat\u0103 iadul\u201d.<\/em> Cu adev\u0103rat, dac\u0103 nu pre\u021buim binele<\/em>, tr\u0103im \u00een condi\u021bii de groaz\u0103, de ve\u0219nic r\u0103zboi \u0219i \u00een cest caz se justific\u0103 cruda lui afirma\u021bie, o lume f\u0103r\u0103 valori, f\u0103r\u0103 sens, o lume absurd\u0103. O astfel de lume \u00ee\u0219i pierde standardele\u00a0 comportamentale, deci nu pot fi judecate ac\u021biunile ca fiind \u201ebune\u201d sau \u201erele\u201d. Un citat l\u0103muritor \u00een acest sens l-a dat scriitorul rus Feodor Dostoievsky (1821-1881) \u00een cartea sa Fra\u021bii Karamazov<\/em>: \u201eF\u0103r\u0103 Dumnezeu, totul e permis\u201d, <\/em>sau istoricul rom\u00e2n al religiilor, Mircea Eliade (1907-1986), pentru care elementul esen\u021bial al condi\u021biei umane este sim\u021bul sacrului: \u201eDac\u0103 Dumnezeu nu exist\u0103, totul e cenu\u0219\u0103\u201d<\/em>.\u00a0 \u0218i \u00eentreb, ne putem oare \u00eendoi de inteligen\u021ba min\u021bii care a creat aceast\u0103 ordine pe care o vedem \u00een jurul nostru, denumit\u0103 \u201eInteligen\u021ba cosmic\u0103\u201d de c\u0103tre A. M. Aivanhov (1900-1986) \u2013 filozof \u0219i pedagog de origine bulgar\u0103, tr\u0103itor \u00een Fran\u021ba? Recomandarea lui era urm\u0103toarea: \u201eFiecare trebuie s\u0103 lucreze pentru propria sa dezvoltare, cu condi\u021bia s\u0103 nu o fac\u0103 numai pentru sine \u00eensu\u0219i, ci pentru binele colectivit\u0103\u021bii\u2026\u201d.<\/em> Heidegger definea fiin\u021ba uman\u0103 mai mult prin structuri negative (starea de anonimat, frica, teama, grija, neantul) dec\u00e2t prin structuri pozitive (\u00een\u021belegerea, libertatea). Emanciparea uman\u0103 o concepea doar ca proces par\u021bial \u0219i spiritual, iar nu ca realizare global\u0103, inclusiv practic politic\u0103. Scriitorul Nicolae Steinhardt (1912-1989), \u00een cartea sa Jurnalul fericirii<\/em> se \u00eentreab\u0103: \u201eExisten\u021bialismul are dreptate\u00a0? \u00centocmai a\u0219a este via\u021ba cum o vede existen\u021bialismul, a\u0219a arat\u0103 lumea c\u00e2nd lipsesc naiva credin\u021b\u0103 \u00een Dumnezeu \u0219i iluziile moralei. Descrierea este cu totul neexagerat\u0103 a existen\u021biali\u0219tilor, numai solu\u021bia lor este gre\u0219it\u0103. Sau mai bine zis nu cunosc solu\u021bia: str\u0103pungerea zidului p\u00e2n\u0103 la Iisus, m\u00e2ng\u00e2ietorul. \u0218i e de mirare: unii existen\u021biali\u0219ti au trecut prin \u00eenchisori; cum de nu au g\u0103sit mijlocul de a trece prin ziduri\u00a0?\u201d<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0 German-americanul Herbert Marcuse (1898-1978) sus\u021binea c\u0103 principalii factori alienan\u021bi ai vremurilor noastre sunt: diviziunea tot mai specializat\u0103 a muncii \u0219i factorul tehnologic, dar mai profund, raporturile economice \u0219i cele politice de aservire. Exponent al \u0219colii neo-marxiste de la Frankfurt, \u00een\u021belegea binele<\/em> \u0219i ca \u201elibertate sexual\u0103. Ignora desigur logica lui Aristotel care considera c\u0103 \u201edoar naturile primitive v\u0103d binele suprem \u0219i fericirea \u00een pl\u0103cere\u201d.<\/em><\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0 Bernard \u2013Henri Levi, intelectual \u0219i autor francez (n. \u00een 1948), fondator al unei noi filozofii, admite c\u0103 orice tip de societate, fie capitalist\u0103, fie socialist\u0103, este dominat\u0103 de puterea politic\u0103 (de St\u0103p\u00e2n). Constat\u0103 c\u0103 proiectul socialist a e\u0219uat \u00een totalitarism, \u00een barbarie. De aceea opteaz\u0103 pentru o democra\u021bie burghez\u0103, care de\u0219i imperfect\u0103, permite totu\u0219i omului o anumit\u0103 libertate, un \u201echip uman\u201d.<\/em> Menirea intelectualului ar fi aceea de a cultiva filozofia, arta \u0219i morala care ar putea s\u0103 opreasc\u0103 tenta\u021bia barbariei \u0219i a c\u0103l\u0103uzi societatea spre binele<\/em> ei.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Un remarcabil eseist, critic literar, filozof al culturii \u0219i pedagog american n\u0103scut \u00een Rom\u00e2nia (1940), sus\u021bine \u00eentr-un recent dialog c\u0103 \u201eFor\u021bele globalismului s-au dovedit exterioare \u0219i se exprim\u0103, tot mai r\u0103spicat, prin for\u021ba brutal\u0103 \u0219i decizii administrative. \u00cen esen\u021ba sa, promov\u00e2nd cel mai obscur principiu cu putin\u021b\u0103, binele universal, un principiu f\u0103r\u0103 con\u021binut, f\u0103r\u0103 obiect, f\u0103r\u0103 valoare, globalismul \u021bine de categoria celor imaginate de \u201enegativitatea pur\u0103\u201d. \u00cen \u201eglobalismul\u201d deplin nu poate exista \u201e\u00een\u021belegere\u201d, ar putea exista doar supunere \u0219i descompunere \u00een uniformitate. Globalismul se va termina mai repede dec\u00e2t ne imagin\u0103m\u201d.<\/em> Poate ar fi fost corect de desp\u0103r\u021bit \u201ebinele universal\u201d<\/em> de expresia \u201eun principiu f\u0103r\u0103 con\u021binut\u201d,<\/em> el fiind dimpotriv\u0103, plin de con\u021binut, un principiu, iat\u0103, de care s-au ocupat nenum\u0103ra\u021bi g\u00e2nditori ai timpurilor trecute \u0219i continu\u0103 s\u0103 fie un principiu necesar a sta la baza societ\u0103\u021bii.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0 Dac\u0103 educa\u021bia f\u0103cut\u0103 pe diferite c\u0103i, \u0219i cultura\u00a0 nu vor fi preocup\u0103rile importante ale societ\u0103\u021bii, dac\u0103 va continua mediocritatea moral\u0103-intelectual\u0103 existent\u0103 \u00een secolul nostru, vom l\u0103sa cale liber\u0103 fanatismului, <\/strong>definit ca un ata\u0219ament exagerat pentru o convingere, o idee, bazat pe ur\u0103 \u0219i r\u0103zbunare, marcat de obicei de incultur\u0103 sau de r\u0103t\u0103cire a min\u021bii omului \u0219i c\u0103ruia i se adaug\u0103 totala intoleran\u021b\u0103 fa\u021b\u0103 de adversari. Filozoful, scriitorul rom\u00e2n Lucian Blaga (1895-1961) spunea: \u201eFanatismul stric\u0103 chiar \u0219i cele mai bogate inteligen\u021be\u201d. <\/em>Scopul fanaticilor este crima,<\/strong><\/em> uciderea adversarului.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 O dubl\u0103 crim\u0103 a\u0219 spune, fiindc\u0103 ucizi omul de l\u00e2ng\u0103 tine, dar ucizi \u0219i omul din tine.<\/p>\n

Vavila Popovici \u2013 Carolina de Nord<\/em> <\/em><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eDe\u0219i binele este acela\u0219i pentru individ \u0219i pentru comunitate, totu\u0219i lucru mai mare \u0219i mai perfect trebuie s\u0103 fie a [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-19016","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19016","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19016"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19016\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":19019,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19016\/revisions\/19019"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19016"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19016"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19016"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}