{"id":19284,"date":"2014-09-18T16:45:18","date_gmt":"2014-09-18T16:45:18","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=19284"},"modified":"2014-09-18T18:25:39","modified_gmt":"2014-09-18T18:25:39","slug":"d-draghicesco-adevar-si-revelatie-pp-461-494-tr-george-anca","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2014\/09\/18\/d-draghicesco-adevar-si-revelatie-pp-461-494-tr-george-anca\/","title":{"rendered":"D. DRAGHICESCO: Adev\u0103r \u0219i revela\u021bie, pp.461-494. Traducere George Anca"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

RELIGIA\u00a0 CA\u00a0 \u0218TIIN\u021a\u0102\u00a0 GENERAL\u0102\u00a0 FINAL\u0102<\/p>\n

Matematicile \u0219i \u0219tiin\u021bele morale \u0219i sociale.<\/em> – \u00cen con\u021binutul no\u021biunii de \u0219tiin\u021b\u0103, noi am distins dou\u0103 sfere destul de diferite \u00eentre ele: cea a \u0219tiin\u021belor exacte, pozitive, \u0219tiin\u021bele naturii evoluate; \u0219i cea a \u0219tiin\u021belor lumii evoluante \u0219i con\u0219tiente, a realit\u0103\u021bilor morale \u0219i sociale. Prima studiaz\u0103 materia \u0219i for\u021bele naturii, formele lor \u0219i legile lor, \u0219i a doua valorile, produse ale aspira\u021biilor \u0219i dorin\u021belor infinite ale omului. Noi am v\u0103zut c\u0103, domeniile acestor \u0219tiin\u021be fiind diferite dar interdependente, aceste sorturi de \u0219tiin\u021be, ele \u00eensele vor fi diferite dar interdependente. Obi\u0219nuit, se \u00eencearc\u0103 a subordona \u0219tiin\u021bele morale \u0219i sociale \u0219i prin urmare religia \u0219tiin\u021belor stricto sensu, care este cea a naturii evoluate; dar reflect\u00e2nd bine, se observ\u0103 facilmente c\u0103 \u0219tiin\u021ba naturii este ea \u00eens\u0103\u0219i o realitate de ordin moral \u0219i social \u0219i c\u0103, astfel, trebuie studiat\u0103 ea \u00eens\u0103\u0219i, la r\u00e2ndul s\u0103u, \u00een cadrul \u0219tiin\u021belor sociale \u0219i morale, \u00eentru c\u00e2t este ne\u00eencheiat\u0103, \u00een evolu\u021bie, ca toate celelalte realit\u0103\u021bi sociale \u0219i morale. De altfel, la baza principiilor directoare ale \u0219tiin\u021bei se g\u0103se\u0219te precizamente un act de credin\u021b\u0103, semn caracteristic al realit\u0103\u021bilor morale \u0219i sociale. (79).<\/p>\n

(79) Dup\u0103 Hume, conexiunea cauzal\u0103 dintre dou\u0103 fenomene nu exist\u0103 \u00een fenomene ci \u00een spirit \u015fi nu se poate distinge de o conexiune accidental\u0103 dec\u00e2t printr-un sentiment mai agil \u015fi mai ferm care o acompaniaz\u0103 \u015fi se cheam\u0103 belief.<\/p>\n

A studia \u0219tiin\u021ba pozitiv\u0103 a naturii, ca fapt moral \u0219i social, este necesar \u0219i posibil, tot at\u00e2t c\u00e2t este imposibil, a\u0219a cum noi deja am ar\u0103tat, de a face s\u0103 se plieze realit\u0103\u021bile de ordin social \u0219i moral regulilor riguroase ale logicii ra\u021bionale. \u00centr-adev\u0103r, aceste realit\u0103\u021bi nu se preteaz\u0103 formulelor matematice \u0219i nu se las\u0103 m\u0103surate \u0219i c\u00e2nt\u0103rite.<\/p>\n

For\u021ba este deci de a \u00eentrebuin\u021ba, \u00een studiul acestor realit\u0103\u021bi, o alt\u0103 logic\u0103 \u0219i alte metode dec\u00e2t cele ale \u0219tiin\u021belor exacte; logica inimii \u0219i a intui\u021biei c\u0103reia noi am v\u0103zut c\u0103 trebuie s\u0103 i se atribuie semnifica\u021bia de revela\u021bie. Clara ra\u021biune geometric\u0103 \u0219i matematic\u0103 fiind incompatibil\u0103 cu natura faptelor morale \u0219i spirituale, care, cum g\u00e2ndise Spinoza, acestea se pretau mai bine la viziuni tulburi ale misticilor, la revela\u021bii ira\u021bionale ale utopi\u0219tilor. C\u00e2nd spiritul atac\u0103 aceast\u0103 realitate, el trebuie s\u0103 renun\u021be la metoda abstract\u0103, ale matematicilor \u0219i geometriei, \u0219i s\u0103 se afunde mai degrab\u0103 \u00een mituri, \u00een ira\u021bional \u0219i mistic\u0103. Regresul g\u00e2ndirii \u0219i c\u0103derea \u00een copil\u0103rie, spune M. Bruschvicg, care vede progresul doar \u00een ra\u021biunea clar\u0103 \u0219i abstract\u0103, \u00een idealismul geometriei \u0219i al matematicilor. Regres, da, de la g\u00e2ndirea geometric\u0103, dar progres al g\u00e2ndirii pe scurt; regres for\u021bat \u0219i rezonabil la urma urmei.<\/p>\n

Nu este gre\u0219eala lui Aristotel \u0219i a realit\u0103\u021bilor morale de a nu se preta ra\u021bionamentului matematic (vezi Progr\u00e8s de la Conscience, t. I, ch. II) \u0219i dac\u0103, cu el \u0219i dup\u0103 el, filosofia s-a transformat \u00een mitologie, pentru c\u0103, prin faptul cuceririlor lui Alexandru, mentalitatea greac\u0103 a trebuit s\u0103 se \u00eembog\u0103\u021beasc\u0103 cu elemente mistice venite din Egipt \u0219i Asia.
\nIra\u021bionalul acestor elemente mistice este cel, ireductibil, al revela\u021biilor, al intui\u021biilor profunde care revel\u0103 scopurile activit\u0103\u021bii oamenilor, care formuleaz\u0103 obiectul aspira\u021biilor sufletului uman \u0219i care constituie precizamente materia \u0219tiin\u021bei valorilor. Cum a remarcat M. Meyerson, convingerea lui M. Brunschvicg c\u0103 ra\u021bionamentul matematic este singura cale legitim\u0103 duc\u00e2nd spre penetrarea realului, este bazat\u0103 pe convingerea c\u0103 realul, \u00een ultim fond al s\u0103u, este matematic \u00een esen\u021b\u0103\u201d. Ceea ce este adev\u0103rat, dac\u0103 este vorba de solide \u0219i de forme \u0219i legi ale materiei brute. Dar eu nu v\u0103d cum se poate adopta logica ra\u021bional\u0103 \u0219i ra\u021bionamentele matematice \u00een \u0219tiin\u021bele a c\u0103ror materie este furnizat\u0103 de ac\u021biuni ale oamenilor \u0219i scopurile lor, c\u0103ci ce pot avea ele aici geometric \u0219i matematic?
\nCert, Aristot a comis o grea eroare utiliz\u00e2nd finalitatea biologic\u0103 \u00een interpretarea fenomenelor lumii fizice \u0219i antropomorfismul \u00een \u0219tiin\u021ba cerului astronomic unde, mai mult dec\u00e2t oriunde altundeva, matematica este singura la ea acas\u0103. \u00cen aceasta, repro\u0219ul pe care i-l face M. Brunschvicg este pe deplin meritat. Dar nu se comite o eroare asem\u0103n\u0103toare \u0219i chiar mai rea , c\u00e2nd se pretinde c\u0103 ra\u021bionamentul matematic \u0219i metodele geometrice pot servi \u0219tiin\u021belor sociale \u0219i morale? Dac\u0103 revela\u021bia \u0219i divina\u021bia, cum constat\u0103 M. Meyerson, se g\u0103sesc chiar \u00een fondul inven\u021biilor \u0219i al descoperirilor \u0219tiin\u021belor fizice \u0219i matematice, cum s\u0103 se pretind\u0103 c\u0103 ra\u021biunea clar\u0103, induc\u021bia \u0219i deduc\u021bia logice ar putea servi \u0219tiin\u021belor al c\u0103rei obiect sunt valorile morale \u0219i sociale, realit\u0103\u021bi subiective \u0219i infinit schimb\u0103toare. Aplicarea lor, aici, cert, ar fi idealul. Aceasta va fi posibil, poate, atunci c\u00e2nd ciclul evolutiv al acestor realit\u0103\u021bi va fi \u00eenchis, \u0219i el, precum cel al materiei \u0219i al vie\u021bii, c\u00e2nd istoria va fi condus societ\u0103\u021bile umane la un sort de regat al lui Dumnezeu. Atunci de asemenea finalismul lui Aristot va domina, al\u0103turi de cauzalitate, lumea material\u0103 complet supus\u0103 omului devenit veritabilmente rege al crea\u021biei (80). \u0218i \u00eenc\u0103 r\u0103m\u00e2ne de v\u0103zut dac\u0103 utopiile ca \u0219i etica cre\u0219tin\u0103<\/p>\n

(80) De altfel, Platon, \u00een care M. BRUNSCHVICG vede veritabilul ini\u0163iator al primului progres al con\u015ftiin\u0163ei datorit\u0103 aplic\u0103rii matematicilor la studiul lumii, n-a putut evita aser\u0163iunile lui Aristot; el chiar l-a precedat \u015fi l-a dep\u0103\u015fit pe acesta \u015fi sursa tuturor erorilor lui Aristot se g\u0103se\u015fte deja \u00een Platon, spre marele regret al lui M. Brunschvicg. \u00centr-adev\u0103r, c\u00e2nd Platon p\u0103r\u0103se\u015fte ceea ce M. Brunschvicg nume\u015fte dialectica ascendent\u0103, \u015fi cade de asemenea \u00een ceea ce el nume\u015fte dialectica sintetic\u0103 sau descendent\u0103, opinia lui este c\u0103 aici este vorba despre o dec\u0103dere a lui Platon \u00een mentalitatea pueril\u0103 a primitivilor, \u00een misticism \u015fi mitologie. C\u0103derea pe care i-a f\u0103cut-o Platon lui Dumnezeu Un-Bun sau Demiurg arat\u0103 diferen\u0163a \u00eentre cele dou\u0103 ritmuri ale Platonismului, cel al analiticei ascendente \u015fi cel al analiticii sintetice. Cu analitica transcendent\u0103, veritatea nu mai depinde dec\u00e2t de rigoarea demonstra\u0163iilor pozitive, \u015fi progresul se ob\u0163ine prin folosirea metodelor infailibile ale geometriei. M. Brunchvicg recunoa\u015fte c\u0103 atunci Platon a fost obligat s\u0103 studieze realit\u0103\u0163ile sociale \u015fi politice ale timpului s\u0103u, el a abandonat aceste metode \u015fi \u201evr\u00e2nd-nevr\u00e2nd s-a plasat \u00een afara centrului luminos al inteligen\u0163ei\u201d adic\u0103 s-a deta\u015fat de \u201edisciplina matematic\u0103 auster\u0103 \u015fi scrupuloas\u0103\u201d \u015fi opera sa ajunge la o \u201esimpl\u0103 rejuvenare a formelor credulit\u0103\u0163ii populare, \u00een dispre\u0163 pentru demonstra\u0163ie\u201d. Platon, la sf\u00e2r\u015fit, \u201es-a convertit \u00een mo\u015ftenitor al lui Homer, profesor de ideologie \u015fi chiar de mitologie\u201d. M. Brunschvicg deplor\u0103 aceast\u0103 regresiune \u015fi el o explic\u0103 doar prin adversit\u0103\u0163ile istoriei au provocat c\u0103derea Atenei, a tuturor valorilor morale \u015fi, prin urmare, de asemenea, a inteligen\u0163ei \u015fi a filosofiei. El este departe de presupune c\u0103 metoda geometric\u0103 nu convine realit\u0103\u0163ilor sociale \u015fi morale \u015fi c\u0103 siplu de tot aici era necesitatea schimb\u0103rii, pe care el o regret\u0103 at\u00e2ta, a ritmului \u015fi a g\u00e2ndirii lui Platon. C\u0103 Platon a fost obligat, \u00een acest domeniu, de a \u00eentineri credulitatea popular\u0103 \u015fi de a deveni profesor de ideologie \u015fi de mitologie, se va vedea \u00een paginile urm\u0103toare. Aluviunile mistice, venite din Egipt \u015fi din Orient, au l\u0103rgit orizontul g\u00e2ndirii grece\u015fti, \u015fi aici a fost un mare progres moral \u015fi religios al c\u0103rui fruct va fi cre\u015ftinismul. \u201eMisticismul dep\u0103\u015fe\u015fte \u015fi contrazice ordinea spiritului, ra\u0163ionalismul matematic, de aceea\u015fi manier\u0103 cum spiritul dep\u0103\u015fe\u015fte \u015fi contrazice ordinea c\u0103rnii. Deasupra spiritului exist\u0103 Caritatea\u201d. (Vezi: Progr\u00e8s de la conscience t. I, p. 167).<\/p>\n

nu sunt ele \u00eensele fructul unui idealism matematic aplicat realit\u0103\u021bilor sociale, deduc\u021biilor more geometrico<\/em> pur \u0219i simplu.<\/p>\n

Ira\u021bionalul scopurilor \u0219i al idealului.<\/em> – Dac\u0103 morala \u0219i religia pot fi considerate ca \u0219tiin\u021b\u0103 a scopurilor, a valorilor \u0219i a idealului, este cert c\u0103 acestea sunt aici \u0219tiin\u021be supra-ra\u021bionale sau ira\u021bionale. Obiectul lor nu are o existen\u021b\u0103 empiric\u0103, exterioar\u0103; nu este un lucru, ci o ac\u021biune de \u00eemplinit, adic\u0103 un scop de realizat. Or, scopurile nu sunt descoperite de ra\u021biune, ci concepute, ca \u0219i sugerate, de aspira\u021biile \u0219i dorin\u021bele noastre. Nu i se poate proba existen\u021ba dec\u00e2t prin ac\u021biune; nu poate fi constatat\u0103, ci instituit\u0103. Cu M. Hauter, noi g\u00e2ndim c\u0103 este imposibil a stabili prin mijloace \u0219tiin\u021bifice valoarea unui ideal oarecare. Se crede<\/em> \u00eentr-un ideal, nu se probeaz\u0103… or metodele de cercetare elaborate \u00een cursul ultimelor secole nu sunt bune dec\u00e2t pentru studiul faptelor concrete<\/em> sau materiale<\/em>, ele nu sunt de nicio utilitate pentru cunoa\u0219terea unui ideal<\/em>. Dac\u0103 deci \u0219tiin\u021ba modern\u0103 \u00ee\u0219i m\u0103rturise\u0219teinteresul pentru moral\u0103, ea nu poate sesiza aceste probleme dec\u00e2t \u00eentru c\u00e2t morala ajunge la institu\u021bii sau la st\u0103ri psihice care prezint\u0103 caracter de fapte… Morala totu\u0219i nu consist\u0103 \u00eentr-un ansamblu de fapte, chiar dac\u0103 ea na\u0219te fapte. \u00cen aceast\u0103 descoperire consist\u0103 precizamente originalitatea funciar\u0103 a kantianismului primitiv… \u00centru c\u00e2t acest adev\u0103r kantian a c\u00e2\u0219tigat spiritele contemporanilor no\u0219tri, se poate spune c\u0103 noi am abandonat concep\u021biile mecaniciste \u0219i naturaliste moderne. Numai c\u0103, se r\u0103m\u00e2ne atunci f\u0103r\u0103 mijloc de a stabili cu certitudine adev\u0103rurile obiective, a\u0219a cum avem ob\u0219nuin\u021ba de a le g\u0103si \u00een lucr\u0103rile savan\u021bilor. Filosofia moralei pare astfel \u00een stare de inferioritate<\/em> \u00een raport cu \u201e\u0219tiin\u021ba moral\u0103 a moravurilor\u201d sau cu \u201emorala pozitiv\u0103\u201d…. \u201eConsecin\u021bele radicale, dar inevitabile, ale unei astfel de atitudini sunt negarea pur \u0219i simplu a valorii intrinsece<\/em> a idealului. Idealul a devenit o func\u021biune a unei st\u0103ri sociale, a unei st\u0103ri psihologice \u0219i chiar biologice. \u00cen loc de a domina \u0219i de a ghida faptele, idealul sf\u00e2r\u0219e\u0219te prin a depinde de ele. Aceasta este contrar naturii idealului. Se poate men\u021bine aparen\u021ba de a fi supus morala la rigoarea unei metode exacte, morala scap\u0103 acestei metode \u0219i nu-i las\u0103 dec\u00e2t elementele moarte ale unei vie\u021bi pe care ea o crease<\/em>\u201d (81)<\/p>\n

(81) Ch. HAUTER, Essai sur l’Objet Religieux<\/em>, pp. 190-191<\/p>\n

\u0218i dac\u0103 aceasta este adev\u0103rat pentru moral\u0103 ca \u0219tiin\u021b\u0103 a scopurilor, cu mai puternic\u0103 ra\u021biune este adev\u0103rat pentru religie, care este \u0219tiin\u021ba scopului ultim din toate scopurile umane. \u0218i aceasta este precizamente pentru c\u0103, a\u0219a cum spune de altfel M. Hauter, \u201efilosofia religiei este incapabil\u0103 s\u0103 nasc\u0103 o convingere religioas\u0103… ea nu poate crea nici distruge nicio credin\u021b\u0103 religioas\u0103\u201d.<\/p>\n

Dubla ira\u021bionalitate a moralei \u0219i a religiei pare deci a stabili un abis \u00eentre ea \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103. Dar aceasta nu probeaz\u0103 de fel c\u0103 credin\u021ba n-ar fi o \u0219tiin\u021b\u0103 c\u0103ci, ra\u021biunii \u0219i inteligen\u021bei, ra\u021bionalismului mecanicist al \u0219tiin\u021bei, li se poate opune ra\u021biunea inimii, ra\u021bionalismul finalist al religiei \u0219i al moralei. Sunt ra\u021biunile inimii mai pu\u021bin valabile?<\/p>\n

Exist\u0103, cert, \u00eentre \u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i religie, aceea\u0219i diferen\u021b\u0103 \u0219i acela\u0219i abis, dac\u0103 se vrea, ca \u00eentre materie \u0219i spirit. Dac\u0103 din acest motiv \u0219tiin\u021bele spiritului difer\u0103 \u00eentr-at\u00e2t de \u0219tiin\u021bele materiei, sunt ele mai pu\u021bin \u0219tiin\u021be pentru aceasta?<\/p>\n

Necesitatea de a l\u0103rgi no\u021biunea de \u0219tiin\u021b\u0103<\/em>. – Aceasta nu semnific\u0103 mai mult dec\u00e2t c\u0103 \u0219tiin\u021ba pozitiv\u0103 a naturii este subordonat\u0103 \u0219tiin\u021belor morale \u0219i sociale \u0219i, prin urmare, religiei. Ceea ce trebuie mai degrab\u0103 relaxat\u0103 \u0219i l\u0103rgit\u0103 este ideea de cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103 propriu-zis\u0103, p\u00e2n\u0103 acolo ca ea s\u0103 poat\u0103 con\u021bine \u00eens\u0103\u0219i cunoa\u0219terea realit\u0103\u021bilor sociale, morale \u0219i religioase. Progresul ra\u021biunii nu poate fi realizat dec\u00e2t prin relaxarea, \u00eembog\u0103\u021birea \u0219i l\u0103rgirea acestor metode \u0219i nu prin r\u0103cirea \u0219i \u00eengustarea sa \u00een limite rigide, reduc\u00e2ndu-se, cum cere M. Brunschvicg, la geometrie \u0219i la matematici. Se risc\u0103, cert, inexactitudinea, imprecizia \u0219i incertitudinea. Dar ce se poate face, dac\u0103 aceast\u0103 ordine a realit\u0103\u021bilor este incompatibil\u0103 cu precizia \u0219i certitudinea \u0219i dac\u0103 nu se preteaz\u0103 la exactitudine? S\u0103 li se impun\u0103 cu for\u021ba? Ar fi at\u00e2t absurd c\u00e2t \u0219i inutil. Ceea ce trebuie este l\u0103rgirea \u0219i asuplarea no\u021biunii de \u0219tiin\u021b\u0103 p\u00e2n\u0103 acolo \u00eenc\u00e2t ea s\u0103 devin\u0103 compatibil\u0103 cu natura realit\u0103\u021bilor sociale \u0219i morale; \u0219i \u00een acela\u0219i timp \u00eencerca s\u0103 precizeze \u0219i s\u0103 ra\u021bionalizeze realit\u0103\u021bile morale \u0219i religioase, ca ele s\u0103 poat\u0103 s\u0103 intre \u00een cadrul no\u021biunii l\u0103rgite a \u0219tiin\u021bei.
\nDin partea religiei, constat\u0103m c\u0103 s-au f\u0103cut pa\u0219i de uria\u0219 \u00een acest sens. Ne putem face o idee la lectura unei c\u0103r\u021bi recente a lui M. Menegoz. Dup\u0103 el, efortul lui Schleiermacher, purta \u00een aceast\u0103 direc\u021bie, dar f\u0103r\u0103 succes \u201ec\u0103ci este veritabilmente o dificultate de a sintetiza viziunea raportului \u00eentre Dumnezeu \u0219i lume, sugerat\u0103 prin intui\u021bia religioas\u0103, cu viziunea \u201e\u0219tiin\u021bific\u0103\u201d a universului\u201d – viziune, \u00een ochii lui Schleiermacher, radical mecanicist\u0103 \u0219i determinist\u0103 \u2013 marele teolog a sim\u021bit-o evident foarte bine; dar c\u0103 exist\u0103 aici o problem\u0103, problem\u0103 cer\u00e2nd o revizie a func\u021biunii lui \u201ea cunoa\u0219te\u201d \u00een totalitatea sa, aceasta, ni se pare a nu fi remarcat-o. De aici, \u00een g\u00e2ndirea sa, juxtapunerea, f\u0103r\u0103 nicio leg\u0103tur\u0103 organic\u0103, a interpret\u0103rii religioase \u0219i a explica\u021biei mecaniciste a lucrurilor. De aici, cel pu\u021bin despre Dumnezeu, indiferen\u021ba sa fa\u021b\u0103 de ideea de \u201epersonalitate\u201d \u0219i alunecarea perpetu\u0103 a no\u021biunii sale de Dumnezeu c\u0103tre aceea a orbului destin… Mult timp nu s-a v\u0103zut, \u00een teologia protestant\u0103 dec\u00e2t viziunea religioas\u0103 a lumii \u0219i religia \u00eens\u0103\u0219i g\u0103sindu-se nu numai incomodate, dar amenin\u021bate, fiindc\u0103 viziunea profan\u0103<\/em> a universului nu posed\u0103 destul\u0103 suple\u021be pentru a \u0219i le incorpora.<\/p>\n

C\u0103 ar exista, invindu-se din misterul \u0219i experien\u021ba credin\u021bei, intui\u021bie religioas\u0103<\/em> a existen\u021bei, foarte bine; dar \u00eenc\u0103 trebuie ca realul \u00een ansamblul s\u0103u s\u0103 nu opun\u0103 acestei intui\u021bii un scop de neprimire, \u0219i s\u0103 nu se prezinte ca susceptibil, adapt\u00e2ndu-i-se, de a o legitima.\u201d (82)\u201e C\u0103ci, ce-ar<\/p>\n

(82) F. MENEGOZ, R\u00e9flections sur le Probl\u00e8me de Dieu, pp. 41-42.<\/p>\n

vrea, la urma urmei, m\u0103rturia emo\u021bionat\u0103 a unei \u201evie\u021bi\u201d \u0219i a unei \u201eintui\u021bii\u201d religioase, dac\u0103 realitatea cosmic\u0103 ar pesista irecuzabil s\u0103 o dezmint\u0103?<\/p>\n

O dat\u0103 \u00een plus: nicio lucrare teologic\u0103 eficace \u0219i durabil\u0103 f\u0103r\u0103 recurs la cooperare, \u201edin afar\u0103\u201d, a reflexiunii filosofice contemporane\u201d (pp. 44).<\/p>\n

Se va ajunge aici printr-o reform\u0103 a teoriei cunoa\u0219terii \u0219tiin\u021bifice, care trebuie s\u0103-l dep\u0103\u0219easc\u0103 pe Kant; ceea ce, crede M. Menegoz, a devenit posibil dup\u0103 M. Bergson, \u201eP\u00e2n\u0103 aici, av\u00e2nd \u00een vedere influen\u021ba predominant\u0103 a lui Kant, epistemologia nu era \u00een principal dec\u00e2t o teorie a cunoa\u0219terii \u0219tiin\u021bifice. Acesteia, urm\u00e2nd premizele lor metafizice, filosofii au asociat sau n-au asociat o teorie a cunoa\u0219terii religioase. C\u00e2nd ei au asociat-o, au f\u0103cut-o, \u00een oarecare sort \u201ecu ru\u0219ine\u201d. Nefiind asigura\u021bi dec\u00e2t pe jum\u0103tate sau deloc de caracterul cognitiv al religiei, ei ezit\u0103. De asemenea, locul pe care ei \u00eel atribuie, c\u00e2nd au consim\u021bit s\u0103 o fac\u0103, cunoa\u0219terii religioase, era dintre cele mai incerte. Ast\u0103zi, situa\u021bia apare r\u0103sturnat\u0103. Din moment ce vitalul primeaz\u0103 asupra abstractului, \u0219i intui\u021bia imediat\u0103 a realului inteligen\u021ba mediat\u0103 a unei realit\u0103\u021bi mai mult sau mai pu\u021bin reduse, problema cunoa\u0219terii religioase, ultimul fond al cunoa\u0219terii metafizice, vine, \u00een materie epistemologic\u0103, s\u0103 ocupe, \u00een principiu, primul loc; c\u00e2t despre cunoa\u0219terea \u0219tiin\u021bific\u0103, deoarece \u0219tiin\u021ba nu prezint\u0103 dec\u00e2t o abstrac\u021bie de cosmos evolu\u00e2nd \u00een durat\u0103 efectiv\u0103, ea se va subordona \u00een viitor, \u00een sistem, cunoa\u0219terii religioase\u201d. Aceasta nu contrazice nici primatul ra\u021biunii practice al lui Kant nici rolul dominant \u0219i predeterminant pe care Comte \u00eel atribuia Sociologiei, a c\u0103rei \u00eencoronare era precizamente religia.<\/em>
\nDar exist\u0103 o contradic\u021bie inerent\u0103 g\u00e2ndirii lui M. Menegoz. \u00cen fond, el este pentru ra\u021bionalizarea religiei, \u0219i primatul pe care i-l concede acesteia asupra \u0219tiin\u021bei abstracte este de pur\u0103 form\u0103, sau mai degrab\u0103 o compensa\u021bie pentru sacrificiul pe care i-l impune.
\n\u00centre \u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i religie, trebuie s\u0103 se constituie un sort de concordat analog celui care exist\u0103 \u00eentre Stat \u0219i Biseric\u0103, pentru c\u0103 \u00eentre cunoa\u0219terea religioas\u0103 \u0219i cunoa\u0219terea \u0219tiin\u021bific\u0103, se poate stabili o specie de paralelism constant, unul fiind totdeauna gata a combate lacunele celuilalt (83).<\/p>\n

(83) \u201eDin partea mea, spune M. E.-I. BOUVIER (\u015fi \u00een acest sens s-au exprimat cei mai mul\u0163i membri ai Academiei de \u015etiin\u0163e \u00een r\u0103spunsul la ancheta men\u0163ionat\u0103 anterior) \u201eeu cred ideea religioas\u0103 mai degrab\u0103 proprie a favoriza progresul \u015ftiin\u0163ific, c\u0103ci ea antreneaz\u0103 c\u0103tre sursa, c\u0103tre originea lucrurilor \u015fi spre acela\u015fi scop c\u0103tre care tinde infatigabil \u015ftiin\u0163a\u201d (Les Sentiments Religiuex et la Science, p. 58). \u201eCu c\u00e2t \u015ftiin\u0163a progreseaz\u0103… cu at\u00e2t mai complet cunoa\u015ftem Universul \u015fi omul \u015fi minunile structurii lor, cu at\u00e2t suntem mai tenta\u0163i de a recunoa\u015fte aici o m\u00e2n\u0103 atotputernic\u0103 \u015fi infinit inteligent\u0103 \u015fi prin Consecin\u0163\u0103 Dumnezeu obiect suprem al Religiei\u201d (Pierre BAZY, ibid., p. 33). \u201eNimic nu se opune ca spiritul \u015ftiin\u0163ific s\u0103 se acorde cu credin\u0163ele religioase reflexive \u015fi luminoase; studiul aprofundat al \u015ftiin\u0163elor le \u00eent\u0103re\u015fte, dimpotriv\u0103, f\u0103c\u00e2nd mai eclatant\u0103 opera lui Dumnezeu\u201d<\/p>\n

(G\u00e9n\u00e9ral BOURGEOIS, ibid., p. 51)<\/p>\n


\nTeleologie \u0219i Teologie.<\/em> – \u0218tiin\u021ba descoper\u0103 cauzele, elementele cele mai simple ale realit\u0103\u021bii: celule, molecule, atomi, forme spa\u021biale, care sunt de asemenea cele mai elementare \u0219i, \u00een orice caz, \u00een ordinea timpului, cele mai aproape de origine, formele inferioare ale ciclului evolutiv al materiei \u0219i al vie\u021bii. Din contr\u0103, religia descoper\u0103 \u0219i descrie scopurile; ea d\u0103 viziunea scopurilor simbolizate \u00een anumite idei religioase precum, de exemplu, ideea de Dumnezeu, cap\u0103t \u0219i suflet ale realit\u0103\u021bii totale a lumii; ea este \u0219tiin\u021ba scopului, adic\u0103 a destinului lumii \u0219i al omului \u00een lume; ea este \u00eentr-un cuv\u00e2nt cunoa\u0219terea puncrului de sosire al evolu\u021biei totale a omului, a societ\u0103\u021bii \u0219i a realit\u0103\u021bii lumii. \u0218tiin\u021ba este viziunea din jos, din exterior, prin detalii elementare \u0219i prin cauze antecedente ale realit\u0103\u021bii totale \u0219i religia este viziunea de din\u0103untru, \u00een ansamblu, de sus \u0219i p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t. Dumnezeu \u0219i omul sunt alfa \u0219i omega ale \u0219tiin\u021bei realit\u0103\u021bii totale.
\nDac\u0103 \u0219tiin\u021ba elementelor \u0219i a cauzelor, aduc\u00e2ndu-\u0219i contribu\u021bia luminilor sale spune ce-ul \u0219i cum-ul realit\u0103\u021bii, religia spune de ce-ul. \u0218tiin\u021ba \u00eempinge destul de departe investiga\u021biile sale \u00een direc\u021bia originilor, dar ea nu \u00eempinge p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t; religia \u00eempinge p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t \u00een cercetarea originilor \u0219i, \u00een acela\u0219i timp, ne desoper\u0103 unde merge lumea \u0219i pentru ce.
\n\u0218tiin\u021ba ne d\u0103 cunoa\u0219terea mijloacelor prin cunoa\u0219terea cauzelor \u0219i a efectelor; religia ne d\u0103 cunoa\u0219terea scopurilor. Dar cu \u0219tiin\u021ba, singur\u0103, noi nu avem dec\u00e2t cunoa\u0219terea mijloacelor, care, f\u0103r\u0103 cunoa\u0219terea precis\u0103 \u0219i exact\u0103 a scopurilor, pot deveni cele mai periculoase instrumente ale mor\u021bii \u0219i ale distrugerii. \u0218i ele devin astfel \u00een realitate dac\u0103 scopurile c\u0103rora aceste mijloace trebuie s\u0103 serveasc\u0103 r\u0103m\u00e2n \u00eendoielnice, incerte \u0219i discutabile. Or, numai religia ni le poate procura sigure \u0219i precise at\u00e2t c\u00e2t este posibil. Nu e mai pu\u021bin adev\u0103rat c\u0103 religia singur\u0103, f\u0103r\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103, este tot ce poate avea de aici mai zadarnic \u0219i am\u0103gitor. Oricare ar putea fi anomalia tranzitorie a conflictelor \u00eentre \u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i religie, ele sunt solidare \u0219i nu pot dec\u00e2t s\u0103 cad\u0103 sau s\u0103 se prezerve \u00eempreun\u0103. Vom vedea chiar c\u0103 religia \u0219i \u0219tiin\u021ba nu sunt numai solidare fiind complementare, dar ele sunt \u00een oarecare sort \u0219i, la limit\u0103, interschimbabile, ca dou\u0103 idiomuri exprim\u00e2nd o aceea\u0219i realitate. Raporturile lor reale nu se traduc nic\u0103ieri mai bine dec\u00e2t \u00een raporturile ce se pot stabili \u00eentre finalitate \u0219i cauzalitate. F\u0103r\u0103 cauzalitate, nu exist\u0103 finalitate. Dac\u0103 finalitatea este o cauzalitate intern\u0103, ea este totdeauna dublat\u0103 sau sprijinit\u0103 pe o cauzalitate extern\u0103.<\/p>\n

Cauzalitate \u0219i Finalitate.<\/em> – Fenomenele care preced \u0219i prepar\u0103 ecloziunea \u0219i germinarea vegetal\u0103 sau animal\u0103 sunt de natur\u0103 fizico-chimic\u0103 \u0219i determinismul lor este exclusiv cauzal, fizico-chimic. Dar c\u00e2nd bobul de gr\u00e2u se descompune sub ac\u021biunea apei \u0219i a c\u0103ldurii, \u0219i c\u00e2nd \u00eencepe procesul de asimilare \u0219i de recompunere a vie\u021bii vegetale, procesul dirigent, entelehia metafizic\u0103 a lui Cl. Bernard, este cel care \u00eenlocuie\u0219te determinismul cauzal, finalitatea este cea care dirijeaz\u0103 cauzalitatea. Scopul pe care-l urm\u0103re\u0219te acest proces este de a produce un bob de gr\u00e2u identic celui c\u0103ruia \u00eei este punct de plecare. Efectul devine scop \u0219i mijloacele sunt cauzele. – \u00cen ordinea realit\u0103\u021bilor morale \u0219i sociale, finalitatea sau libertatea \u0219i cauzalitatea sau determinismul dependent din punct de vedere: dac\u0103 privi\u021bi retrospectiv procesul evolutiv istoric, plas\u00e2ndu-v\u0103 la punctul lor de sosire, ve\u021bi avea aspectul finalist<\/em>,befectele, fiind acompaniate de con\u0219tiin\u021b\u0103, devin scopuri sau motive, \u0219i cauzele devin mijloace.Dac\u0103 v\u0103 plasa\u021bi \u00een punctul de plecare al procesului \u0219i privi\u021bi c\u0103tre punctul de sosire, ave\u021bi aspectul cauzalitate – determinism. \u00cen primul caz, exist\u0103 alegerea reflectat\u0103 a mijloacelor, \u00een al doilea, exist\u0103…selec\u021bia mecanic\u0103.<\/p>\n

La fiecare etap\u0103 a evolu\u021biei umane (a istoriei), fiecare moment ce va s\u0103 vin\u0103 se prezint\u0103 ca scop sau ca ideal de realizat imediat, fiecare moment al acestei evolu\u021bii fiind cauza sau mai degrab\u0103 mijlocul care prepar\u0103 \u0219i determin\u0103 momentul urm\u0103tor \u0219i scopul sau efectul momentului antecedent. Aceasta se petrece exact la fel \u00een embriologia animal\u0103 \u0219i vegetal\u0103. Spicul de gr\u00e2u este ca un ideal urm\u0103rit de bobul care a germinat, \u00eentocmai cum v\u00e2rsta adolescen\u021bei este idealul sau scopul copil\u0103riei, \u0219i adultul idealul adolescentului, \u0219i Dumnezeu idealul umanit\u0103\u021bii.<\/p>\n

\u00cen orice ac\u021biune uman\u0103 mai complicat\u0103, fiecare element este produs de un antecedent al s\u0103u prin mijlocul unei determin\u0103ri cauzale; dar el este \u00een acela\u0219i timp atras de elementele posterioare, ca zaua cea mai bine adaptat\u0103, care conspir\u0103, adic\u0103, de fasonul cel mai fericit la realizarea obiectului pe care aceast\u0103 activitate \u0219i l-a propus ca scop. \u00cen confec\u021bionarea unui discurs, care-\u0219i propune s\u0103 conving\u0103 publicul de legitimitatea unei teze, asocierea de idei procur\u0103 elementele discursului de-o manier\u0103 s\u0103 zicem a\u0219a cauzal\u0103; ea poate deci, prin ea singur\u0103, s\u0103 explice discursul; dar scpul discursului este cel care decide ce trebuie amploaiat \u0219i ce refuzat; c\u0103ci dup\u0103 acest criterium se alege \u0219i se determin\u0103, printre materialele furnizate de cauzalitatea asocia\u021biei de idei, care trebuie s\u0103 fie cele al c\u0103ror ansamblu va constitui discursul. Fenomenele pe care noi le consider\u0103m ca dirijate c\u0103tre un scop trebuie trebuie relegate de cauze. Scopul este cel care provoac\u0103 \u0219i explic\u0103 compozi\u021bia seriei elementelor intermediare. Deznod\u0103m\u00e2ntul dramei decide care trebuie s\u0103 fie episoadele, scopul este cel care determin\u0103 care trebuie s\u0103 fie mijloacele.
\nLa drept vorbind, ceea ce face for\u021ba \u00eens\u0103\u0219i a finalit\u0103\u021bii, este tocmai cauzalitatea. \u201eDac\u0103 n-ar fi avut c\u00e2tu\u0219i de pu\u021bin determinare a ce urmeaz\u0103 prin ce precede, n-ar fi avut, zice Paulsen, deloc experien\u021b\u0103 \u0219i obi\u0219nuin\u021b\u0103, deloc principii \u0219i decizii, deloc educa\u021bie \u0219i ordine public\u0103.\u201d<\/p>\n

Cauze eficiente \u0219i cauze finale.<\/em> – Cauzele finale colaboreaz\u0103 cu cauzele eficiente, cauzalitatea se transform\u0103 \u00een finalitate, c\u00e2nd este vorba de activitatea practic\u0103, adic\u0103 de raporturile omului cu milieul fizic (84).<\/p>\n

(84) Filosofia lui Kant poate fi \u015fi trebuie s\u0103 fie dep\u0103\u015fit\u0103. Ea exclusese finalitatea categoriilor de judecat\u0103 \u00een profitul cauzalit\u0103\u0163ii; trebuie rintegrat\u0103 \u015fi reabilitat\u0103 \u201e\u00cen fa\u0163a caracterului inten\u0163ionalist infinit bogat \u015fi variat al con\u015ftiin\u0163ei \u015fi… a cre\u015fterii investiga\u0163iei \u015ftiin\u0163ifice \u015fi morale, finalitatea, zice M. MENEGOZ, face ast\u0103zi figur\u0103 de candidat serios la dignitatea categorial\u0103\u201d (R\u00e9flexions sur le Probl\u00e8me de Dieu, p. 75)
\n\u201eCauzalul sugereaz\u0103, mai mult dec\u00e2t finalul, impresia de eviden\u0163\u0103; \u015fi finalul, frecvent, nu va ie\u015fi deloc din conjectural. Totu\u015fi, \u00een toate domeniile, categoria finalit\u0103\u0163ii dep\u0103\u015fe\u015fte \u00een acest sens rivala sa pentru c\u0103 ea va deschide sfere ale vie\u0163ii mai profunde dec\u00e2t cele la care categoria cauzalit\u0103\u0163ii d\u0103 acces.Se pare clar, \u00een fapt, c\u0103 totalitatea conesabil\u0103 poate fi captat\u0103 de aplicarea la real a acestor dou\u0103 categorii… prin consecin\u0163\u0103, nu exist\u0103 abis de netrecut \u00eentre cunoa\u015fterea \u015ftiin\u0163ific\u0103 \u015fi cunoa\u015fterea religioas\u0103\u201d (F. MENEGOZ, ibid., p. 75-76). Dar c\u00e2nd se consider\u0103 finalitatea ca o simpl\u0103 variant\u0103 a ideii de libertate, cauzalitatea ia ea, de asemenea, caracter de necesitate. Explica\u0163ia prin libertate trebuie reintegrat\u0103 atunci explica\u0163iei prin necesitate, a\u015fa cum finalismul trebuie reintegrat mecanismului cauzal. \u201eHegemonia necesit\u0103\u0163ii va antrena fatalmente anularea libert\u0103\u0163ii\u201d spune M. MENEGOZ. Dup\u0103 p\u0103rerea sa, \u201emoderna critic\u0103 a \u015ftiin\u0163ei, interpretarea sub unghiul necesit\u0103\u0163ii, este inferioar\u0103 celei sub unghiul libert\u0103\u0163ii\u201d. \u015ei de aceea. \u201epredominan\u0163a principiului Libert\u0103\u0163ii nu are nimic mortal pentru principiul Necesit\u0103\u0163ii. Reflexiunea filosofic\u0103, recunosc\u00e2nd natura veritabil\u0103 a acestuia, \u015fi fix\u00e2nd clar competen\u0163ele \u015fi limitele, va permite reprezent\u0103rii lumii sub unghiul Libert\u0103\u0163ii de a se incorpora reprezentarea sub unghiul Necesit\u0103\u0163ii, f\u0103r\u0103 s\u0103 mutileze sau s\u0103 falsifice nimic. Libertatea poate foarte bine s\u0103 se subordoneze Necesit\u0103\u0163ii servindu-se de ea f\u0103r\u0103 a se compromite. Dumnezeul vivant al religiei se concepe u\u015for \u00een raportul ce se sus\u0163ine\u00a0 crea\u0163ia sa \u00een vederea des\u0103v\u00e2r\u015firii operei sale, ca utiliz\u00e2nd \u00een scopurile sale sistemul, \u00eenchis unicamente pentru reflexiune, legilor naturii \u015fi ale vie\u0163ii umane\u201d. (Ibid., p. 107).
\n\u201eC\u00e2nd se intreprinde explicarea unui fenomen social, trebuie recercetat\u0103 separat cauza eficient\u0103 care \u00eel produce \u015fi func\u0163iunea pe care o \u00eendepline\u015fte\u201d. Durkheim nume\u015fte astfel de func\u0163iune ceea ce se nume\u015fte obi\u015fnuit utilitate \u015fi finalitate. Pentru el explica\u0163ia cauzal\u0103 \u015fi eficient\u0103 este cea care import\u0103, dar el recunoa\u015fte c\u0103 \u201edac\u0103 nu se sfideaz\u0103 a proceda ur\u00e2t \u00een al doilea r\u00e2nd la determinarea func\u0163iei (a scopului), ea nu las\u0103 s\u0103 fie necesar pentru ca explica\u0163ia fenomenului s\u0103 fie complet\u0103\u201d. (DURKHEIM, R\u00e8gles de la M\u00e9thode Sociologique, p. 117.)<\/p>\n

\u00cen realitatea lumii subiective, sociale \u0219i morale, trebuie distins totdeauna \u00eentre cauza eficient\u0103 \u0219i cauza final\u0103, a completa determinarea cauzal\u0103, eficient\u0103 prin determinarea finalist\u0103 sau func\u021bional\u0103 pentru ca un fapt social s\u0103 fie expicat complet, ceea ce un pozitivizt rasat ca Durkheim a recunoscut (84 bis).<\/p>\n

Dar eu m\u0103 \u00eentreb dac\u0103 ar putea cauzele eficiente s\u0103 fructifice, s\u0103 se produc\u0103 \u0219i s\u0103 produc\u0103 efectele lor, dac\u0103 dorin\u021bele \u0219i nevoile se traduc \u00een scop, nu cer satisfac\u021bie? Dorin\u021bele nu se pot realiza f\u0103r\u0103 concursul cauzelor eficiente, dar acestea ar r\u0103m\u00e2ne sterile \u0219i inoperante dac\u0103 dorin\u021bele nu le-ar pune \u00een mi\u015fcare; dac\u0103 nu, s-ar zice c\u0103 un c\u00e2mp arat, udat, \u00eenc\u0103lzit prin soarele prim\u0103v\u0103ratic, ar produce gr\u00e2u chiar atunci c\u00e2nd n-ar fi fost \u00eens\u0103m\u00e2n\u021bat.<\/p>\n

Explica\u021bia prin Dumnezeu \u0219i prin Atom<\/em>. – Reprezenta\u021bi schema lumii printr-o serie ne\u00eentrerupt\u0103 de ac\u021biuni \u0219i forme, al c\u0103rei punct de plecare ar fi atomul \u0219i punctul de sosire Dumnezeu. Dup\u0103 M. Bergson, \u201erela\u021bia cauzal\u0103 \u00eentre Dumnezeu \u0219i lume ar ap\u0103rea ca o atrac\u021bie dac\u0103 se prive\u0219te din jos, o impulsiune sau o ac\u021biune prin contact dac\u0103 se prive\u0219te din sus… Deci numai dac\u0103 se prive\u0219te dintr-un sens sau din altul se observ\u0103 Dumnezeu ca fiind cauz\u0103 eficient\u0103 sau ca fiind cauz\u0103 final\u0103\u201d (Evolution creatrice, p. 351).
\nExplica\u021bia \u0219tiin\u021bific\u0103 ar consista \u00een remontarea de la atom spre Dumnezeu, explica\u021bia finalist\u0103 \u0219i religioas\u00a0 ar consista \u00een descinderea lui Dumnezeu c\u0103tre atom (85). \u0218tiin\u021ba va porni de la atom,<\/p>\n

(84 bis) Durkheim recunoa\u015fte astfel c\u0103 \u201eforma de determinare a tendin\u0163elor, a nevoilor \u015fi a dorin\u0163elor nu poate fi negat\u0103. Numai, \u00een afar\u0103 de vreun caz c\u0103 ele ar putea face ceva din nimic, interpretarea lor, indiferent de efecte, ar putea avea loc doar \u00een virtutea unor cauze eficiente. \u201d<\/p>\n

(85) Sunt oare lucrurile guvernate de \u015fans\u0103? Sau printr-o providen\u0163\u0103 care este totdeauna prezent\u0103 cu toate c\u0103 noi nu-i putem recunoa\u015fte activitatea dec\u00e2t foarte rar. Aici este \u201eold riddle\u201d eterna alternativ\u0103: atomul sau Dumnezeu? Sau toate lucrurile sunt controlate \u00een vederea scopurilor bune, c\u00e2t\u0103 vreme omul accept\u0103 acest control, sau totul depinde de jocul for\u0163elor brute, ininteligente. Nu exist\u0103 alt\u0103 ie\u015fire (G. F. HARBOUR, Contemporary Review 1922).<\/p>\n

zic\u00e2nd, pentru fiecare por\u021biune intermediar\u0103 ce-ul \u0219i cum-ul; religia ar porni de la ideea de Dumnezeu, descinz\u00e2nd spre atom, ea va spune la fiecare pozi\u021bie intermediar\u0103 de ce-ul. De ce-ul este mai comprehensiv dec\u00e2t cum-ul, c\u0103ci \u00eel implic\u0103. \u0218i Dumnezeu ne pare a explica mai complet lumea dec\u00e2t atomul.<\/p>\n

Karl Marx a interpretat istoria \u0219i evolu\u021bia umanit\u0103\u021bii prin ipoteze fondate pe atom \u0219i materie; Sf\u00e2ntul Augustin \u0219i Bossuet ne-au dat o filosofie a istoriei fondat\u0103 pe ideea de Dumnezeu, Dumnezeu fiind cauza a tot ce se petrece \u00een istorie.<\/p>\n

Reurc\u00e2nd cu Marx \u0219i Lamarck de la atom sau celul\u0103 c\u0103tre Dumnezeu, cum-ul ne d\u0103 explica\u021bia cauzal\u0103 a produc\u021biei succesive a formelor intermediare, antecedentul explic\u00e2nd totdeauna consequentul. Dar descinz\u00e2nd cu Bossuet, de la Dumnezeu spre atom \u0219i celule, de ce-ul ne d\u0103 motiva\u021bia finalist\u0103 a formelor intermediare, antecedentul fiind totdeauna mijlocul consequentului, care-i este scopul. Dac\u0103 este ceva \u00een celul\u0103 care \u00eempinge evolu\u021bia formelor inferioare c\u0103tre Dumnezeu, exist\u0103 \u00een Dumnezeu o putere de determinare finalist\u0103, la fel de efectiv\u0103 ca puseul cauzal, care atrage spre el \u0219i provoac\u0103 evolu\u021bia celulei prin infinitatea formelor intermediare.<\/p>\n

Forma inferioar\u0103 trebuie s\u0103 fie atras\u0103 de cea care este imediat superioar\u0103, pentru ca ea s\u0103 poat\u0103 urca cu o treapt\u0103. Dac\u0103, a\u0219a cum o g\u00e2ndim noi, finalitatea nu este dec\u00e2t inversul cauzalit\u0103\u021bii, explica\u021bia prin Dumnezeu este la fel de logic\u0103 \u0219i legitim\u0103 ca explica\u021bia prin celul\u0103. \u00cen Dumnezeu se g\u0103se\u0219te egalmente finalitatea universului material, care pare s\u0103 n-aib\u0103 niciuna. Deoarece materia este remaniat\u0103 \u0219i ca \u0219i revifiat\u0103 de om, este cert c\u0103 universul material, antrenat de evolu\u021bia umanit\u0103\u021bii, trebuie s\u0103 realizeze \u0219i el, o form\u0103 final\u0103 \u0219i, prin urmare, cade \u0219i el sub domina\u021bia principiului finalist, concomitent cu cea a principiului mecanicist. Universul dob\u00e2nde\u0219te astfel un destin mai mult sau mai pu\u021bin precis. Existen\u021ba sa \u00eencepe s\u0103 aib\u0103 un sens \u0219i un scop. Sensul \u0219i scopul naturii nu vor fi ele oare de a realiza aproximarea a ceea ce s-a conceput \u00een ideea de paradis terestru?
\nAstfel c\u0103 Dumnezeu \u0219i religia ofer\u0103 prin finalitate, chiar universului, care nu are, \u00een el \u00eensu\u0219i, niciunul, un sens, un destin.<\/p>\n

Explicarea inferiorului prin superior.<\/em> – Dar cum poate superiorul, complicatul, s\u0103 explice simplul, elementarul? \u00cen general, explica\u021bia urmeaz\u0103 calea invers\u0103.
\nAm v\u0103zut deja c\u0103 formele primitive nu trebuie s\u0103 fie privite ca fiind cauza celor care le vor urma, c\u0103ci ele nu sunt dec\u00e2t manifest\u0103ri imperfecte ale unui principiu care este mai complet manifestat \u00een acestea din urm\u0103, \u0219i c\u0103 nu trebuie c\u0103utat \u00een \u00eenceput cheia sf\u00e2r\u0219itului, ci \u00een sf\u00e2r\u0219it cheia \u00eenceputului. Cine poate mai mult poate \u015fi mai pu\u021bin: \u00een timp ce contrariul nu este adev\u0103rat. Cel pu\u021bin dac\u0103, \u00een cel care nu poate, momentan, dec\u00e2t pu\u021binul, nu este deja con\u021binut, poten\u021bial, mai multul.<\/p>\n

Dumnezeu are f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 mai mult\u0103 valoare \u0219i putere explicativ\u0103 dec\u00e2t atomul sau celula, \u0219i dac\u0103 evolu\u021bia celulei vivante trebuie s\u0103 dea pe Dumnezeu, este fiindc\u0103 ea con\u021bine deja divinul \u00een putere \u0219i aceast\u0103 putere este cea care explic\u0103 \u0219i genereaz\u0103 actul, \u00een timp ce actul nu poate dec\u00e2t s\u0103 probeze \u0219i s\u0103 verifice veritatea \u0219i realitatea putin\u021bei. La fel de bine \u0219tiin\u021ba nu va putea, la sf\u00e2r\u0219it, dec\u00e2t s\u0103 verifice \u0219i s\u0103 afirme religia.. De aici vine poate c\u0103 \u0219tiin\u021ba \u0219i filosofia au fost mult timp ancilae theologiae<\/em>. \u00cen ultim\u0103 instan\u021b\u0103, religia este cea care comand\u0103 \u0219tiin\u021ba \u0219i aplica\u021biile ei practice; aceasta nu face dec\u00e2t s\u0103 execute, prin mijlocul aplica\u021biilor sale, injonc\u021biunile sau scopurile pe care religia le prescrie.
\nLa aceast\u0103 spinoas\u0103 problem\u0103, M. M. Blondel a adus o contribu\u021bie sugestiv\u0103 pe care noi o s-o rezum\u0103m pe scurt aici. Ceea ce, dup\u0103 p\u0103rerea sa, explic\u0103 \u0219i garanteaz\u0103 valoarea cognitiv\u0103 a senza\u021biilor, ale elementelor inferioare ale inteligen\u021bei, este forma cea mai \u00eenalt\u0103 a acesteia, ra\u021biunea. \u201e\u00cen noi subzist\u0103 o imanen\u021b\u0103 a ra\u021biunii \u00een sensibilul \u00eensu\u0219i; … amploaierile inferioare ale inteligen\u021bei nu sunt posibile, nu sunt reale \u00een noi dec\u00e2t prin prezen\u021ba eficace a virtualit\u0103\u021bilor sale superioare: func\u021biunea suprem\u0103 a inteligen\u021bei presupune \u00een noi exerci\u021biul putin\u021belor subalterne, traversare fazelor mijlocii.
\n\u00centre discurs \u0219i intui\u021bie, nu este de optat ca \u00eentre dou\u0103 moduri incompatibile; trebuie v\u0103zut rolul lor \u00een \u00eens\u0103\u0219i solidaritatea lor\u201d (86).<\/p>\n

Blondel recunoa\u0219te c\u0103 \u00een general \u201ese imgineaz\u0103 \u00een voie c\u0103 cre\u0219terea intelectual\u0103 de face de jos \u00een sus, de la senza\u021bie la opera\u021biile cele mai complexe \u0219i cele mai propriu mentale; exist\u0103 totu\u0219i o vedere imperfect\u0103 \u0219i chiar \u00eenn\u0219el\u0103toare; \u0219i progresul unei filosofii cu adev\u0103rat genetice consist\u0103, chiar \u00een ordinea faptelor, \u00een a pune \u00een lumin\u0103 veritatea mi\u0219c\u0103rii inverse, de sus \u00een jos, de sursum\u201d (87).<\/p>\n

Dar, adaug\u0103 el, \u201eeste am\u0103gire a se figura c\u0103 formele fruste ale vie\u021bii inteligente sunt posibile independent de facult\u0103\u021bile cele mai perfecte; dac\u0103 nu era destinat contempla\u021biei unitive, omul nu ar fi fost capabil de via\u021b\u0103 ra\u021bional\u0103; \u0219i dac\u0103 el nu era apt de g\u00e2ndire rezonabil\u0103, omul nu ar fi fost susceptibil de o cunoa\u0219tere sensibil\u0103 sau pozitiv\u0103, care s\u0103 fie \u00eentr-adev\u0103r o cunoa\u0219tere\u201d (88). La aceast\u0103 tez\u0103 s-a raliat \u0219i M. H. Delacroix, c\u0103ci, dup\u0103 cum a remarcat M. Meyerson, aprob\u00e2ndu-l, dup\u0103 el, \u201eformele superioare (ale inteligen\u021bei) nu se degajeaz\u0103 de formele inferioare prin simpl\u0103 dezvoltare \u0219i cu ele s\u0103 apar\u0103 ceva nou\u201d (89) (Cheminementde la pens\u00e9e, p. 609).<\/p>\n

(86) Pp. 280-281. M. BLONDEL, Le Proc\u00e8s de l’Intelligence.
\n(87) P, 282.
\n(88) P. 284.<\/p>\n

(89) Pentru a ilustra \u015fi concretiza g\u00e2ndirea sa, \u015fi a-i explica paradoxul, M. Blondel ne ofer\u0103 imaginea unei sc\u0103ri desf\u0103\u015furate pe flancurile unei nave: \u201ep\u0103rea a se odihni pe valuri, aceast\u0103 scar\u0103, precum via\u0163a noastr\u0103 intelectual\u0103 pe marea mi\u015fc\u0103toare a naturii \u015fi a senza\u0163iilor; \u015fi totu\u015fi puntea superioar\u0103 este cea care-i \u0163ine soliditatea \u015fi \u00eei asigur\u0103 serviciul. Astfel inteligen\u0163a vine \u00eenaintea lumii, ca pentru a emerge; dar nu este din lume, ea este \u00een conflict provizoriu cu ea; \u015fi acesta va fi unul din triumfurile sale de a o \u00een\u0163elege \u015fi a se reconcilia… via\u0163a spiritual\u0103 cea mai \u00eenalt\u0103 p\u0103streaz\u0103 urme ale fazelor inferioare, conserv\u0103 pentru cunoa\u015fterea no\u0163ional\u0103 un rol indispensabil, implic\u0103 persisten\u0163a activit\u0103\u0163ii discursive \u015fi, la drept vorbind, \u201eresurec\u0163ia c\u0103rnii\u201d: \u015fi astfel noi \u00een\u0163elegem mai bine eterogenitatea \u015fi solidaritatrea diferitelor cuno\u015ftin\u0163e \u015fi moduri de exerci\u0163iu at\u00e2t de diferite ale inteligen\u0163ei. C\u0103ci, dac\u0103 este adev\u0103rat c\u0103 scara \u00ee\u015fi ia consisten\u0163a din sus \u015fi nu de pe valuri, nu este mai pu\u0163in adev\u0103rat c\u0103 marea este cea care poart\u0103 vaporul, purt\u00e2nd scara: la fel, se pare, \u00een noi g\u00e2nirea cea mai pur\u0103 st\u0103rie spirituale cele mai relevate \u015fi care procedeaz\u0103 din sus odihnindu-se pe un fond al naturii, suport\u00e2nd integritatea compusului uman, evoleaz\u0103 din jos \u015fi prin opera\u0163iile cele mai umile. \u015ei noi vom avea de justificat, mai mult de c\u00e2t ne g\u00e2ndim, aceast\u0103 dependen\u0163\u0103 natural\u0103: \u00een sortul c\u0103, la acest al doilea tur al ro\u0163ii, empirismul \u015fi vitalismul par mai profund veritabile dec\u00e2t spiritualismul. Dar s\u0103 a\u015ftept\u0103m turul urm\u0103tor; c\u0103ci aici nu este dec\u00e2t o aparen\u0163\u0103 provizorie. Nu marea este cea care a construit vaporul; \u015fi, dac\u0103 emerge fizic din valuri cu tot ce poart\u0103, este prin ini\u0163iativa unei for\u0163e intelectuale care domin\u0103 \u015fi utilizeaz\u0103 Oceanul\u201d (pp. 285, 286, 287)<\/p>\n

.<\/p>\n

Foarte recent, M. Brunschvicg pare s\u0103 fi ajuns la concluzii analoge cu vederile lui M. Blondel. Astfel, \u00eel vedem afirm\u00e2nd c\u0103 \u201eomul nu a luat \u00een \u00eentregime con\u0219tiin\u021ba de sine at\u00e2ta timp c\u00e2t nu s-a considerat pe un plan superior fa\u021b\u0103 de natur\u0103, c\u00e2t n-a pus problema lui Dumnezeu \u0219i a salv\u0103rii \u00een Dumnezeu\u201d. \u00cen alt\u0103 parte, el spune \u201eteza fundamental\u0103 pentru problema noastr\u0103\u201d este c\u0103 \u201enoi nu vom atinge veritatea propriei noastre fiin\u021be dec\u00e2t dac\u0103 noi vom parveni a cunoa\u0219te veritatea lui Dumnezeu, a\u0219a cum \u0219tiin\u021ba ne \u00eenva\u021b\u0103 s\u0103 cunoa\u0219tem veritatea Naturii\u201d (90). \u00cen aceasta, M Brunschvicg este \u00een perfect acord cu teoria protestant\u0103: \u201eExamin\u00e2ndu-se la lumina lui Dumnezeu, omul ia con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u0219i c\u00e2t despre starea lui empiric\u0103, bine se poate spune c\u0103 omul se cunoa\u0219te numai \u00een Dumnezeu\u201d (91). Dup\u0103 Vinet, \u201eA spune c\u0103 Dumnezeu este, \u00eenseamn\u0103 a spune c\u0103 omul trebuie s\u0103 fie\u201d (92)<\/p>\n

(90) BRUNSCHVICG, De la Connaissance de Soi, pp. 40 \u015fi 74.
\n(91) MENEGOZ, Reflexions sur le Probleme de Dieu, p. 177.
\n(92) VINET, Essais…, p. 83.<\/p>\n

Nu se confirm\u0103 oare prin aceasta c\u0103 cheia \u00eenceputului este sf\u00e2r\u0219itul? Dar dac\u0103 principiul se prezint\u0103 mai explicit \u00een forma final\u0103 nu este asta o prob\u0103 c\u0103 el este implicat \u00een formele mai primitive? \u201eTotul se petrece, spune \u00een alt\u0103 parte, M. Brunshvicg ca \u0219i cum omul\u00a0 s-ar explica \u00een \u00eentregime prin \u00eenl\u0103n\u021buire, dar totul se petrece ca \u0219i cum explica\u021bia invers\u0103, explica\u021bia prin condi\u021biile spirituale ar fi suficient\u0103\u201d (93). Cert, c\u0103ci prima este o descindere a sf\u00e2r\u0219itului c\u0103tre mijloc, a formei terminale c\u0103tre origine, c\u0103tre formele ini\u021biale \u0219i cealalt\u0103 explica\u021bie este o urcare de la cauz\u0103 la efect a formelor primitive ini\u021biale, c\u0103tre formele terminale. Dup\u0103 M. Bergson, \u201emisiunea metafizicii este de a reurca panta pe care fizica o coboar\u0103 de a reduce materia la originile sale \u0219i a constitui progresiv o cosmologie care ar putea fi numit\u0103 astfel o psihologie returnat\u0103\u201d… \u201efoarte probabil nu celulele sunt cele care au f\u0103cut individul pe calea asocierii; mai degrab\u0103 individul este cel care a f\u0103cut celulele pe calea disocierii\u201d (94).<\/p>\n

Dar dac\u0103 inferiorul se explic\u0103 prin superior, dac\u0103 senza\u021biile nu au valoare cognitiv\u0103 dec\u00e2t pentru c\u0103 deriv\u0103 din for\u021bele superioare ale inteligen\u021bei, se poate r\u0103sturna formula bine cunoscut\u0103 a lui Lock: Nihil est in intellectu… \u0219i s\u0103 zicem mai degrab\u0103 nihil est in sensu quod non prius fuerit in intellectu. Sim\u021burile nu ar face, \u00een acest caz, dec\u00e2t s\u0103 analizeze, s\u0103 explice, prin urmare, ceea ce este con\u021binut \u00een percep\u021bie. Aceasta va fi ca o categorie mai mult sau mai pu\u021bin valabil\u0103, preexist\u00e2nd ca dispozi\u021bie congenital\u0103 \u0219i pe care senza\u021biile n-ar face dec\u00e2t s\u0103 o pun\u0103 \u00een mi\u0219care, s\u0103 analizeze, precizeze \u0219i defineasc\u0103 printr-un soi de confruntare cu obiectele.<\/p>\n

(93) Ibid., p. 188.<\/p>\n

(94) \u00c9volution cr\u00e9atrice…<\/p>\n

\u00centre Paradis terestru \u0219i Regatul lui Dumnezeu.<\/em> – Dac\u0103 trebuie mers p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, paralelismul cunoa\u0219terii \u0219tiin\u021bifice cu cunoa\u0219terea religioas\u0103 se men\u021bine chiar pe terenul abstract al epistemologiei. C\u0103ci noi avem, \u00een afirma\u021biile ontologice ale religiei, un r\u0103apuns la problemele de epistemologie.<\/p>\n

Problema cunoa\u0219terii, a originilor sale, a fundamentului \u0219i validit\u0103\u021bii sale se g\u0103se\u0219te str\u00e2ns legat\u0103 de cea a originii \u0219i destinului omului. Experien\u021ba singur\u0103 fiind insuficient\u0103 pentru a fonda cunoa\u0219terea, noi am v\u0103zut c\u0103 trebuie s-o complet\u0103m prin revela\u021bie. Or, revela\u021biile \u0219i divina\u021biile prin care se \u00eempline\u0219te calea g\u00e2ndirii noastre, se g\u0103sesc a nu fi nimic altceva dec\u00e2t reminiscen\u021bele unei vie\u021bi anterioare, legate, prin urmare, de originile noastre, sau foarte bine de anticipa\u021bii asupra destinului nostru. \u0218i cum, dup\u0103 cum vom vedea mai departe, originile \u0219i destinul nostru par s\u0103 coincid\u0103, anticip\u0103rile nu sunt dec\u00e2t reminiscen\u021be proiectate \u00eentr-un viitor \u00eendep\u0103rtat, la fel de \u00eendep\u0103rtat c\u00e2t poate concepe, adic\u0103 la termenul \u00eensu\u0219i al ciclului evolutiv istorico-social.<\/p>\n

Noi ne g\u0103sim actualmente \u00een frumosul milieu al acestui ciclu evolutiv. \u0218tiin\u021ba ne poate spune cu certitudine c\u0103 noi am plecat de la celula vivant\u0103 simplu \u0219i indiferen\u021biat. Adaptarea la milieul cosmic, lupta pentru via\u021b\u0103 \u0219i presiunile vie\u021bii colective au f\u0103cut s\u0103 apar\u0103 \u00een celula vivant\u0103 toate virtualit\u0103\u021bile pe care le con\u021binea, p\u00e2n\u0103 la cea care d\u0103du fiin\u021ba care suntem noi. \u0218tiin\u021bele ne sugereaz\u0103 c\u0103 procesul evolu\u021biei va continua gra\u021bie acelora\u0219i factori \u0219i c\u0103 rezultatul la care trebuie s\u0103 ajung\u0103 este o extensiune progresiv\u0103 a adapt\u0103rii omului la un spa\u021biu din ce \u00een ce mai mare \u0219i la un dimp din ce \u00een ce mai lung. La limit\u0103, acest proces tinde s\u0103 realizeze adaptarea omului la spa\u021biul \u0219i la timpul infinite.
\nDar acolo unde \u0219tiin\u021ba tace sau se exprim\u0103 vag prin abstrac\u021bii, se pare c\u0103 ea trece cuv\u00e2ntul religiei. \u00centr-adev\u0103r, religia, \u0219i mai particular cre\u0219tinismul, ne ofer\u0103 ideea de Dumnezeu \u0219i de Regat al lui Dumnezeu, \u00een \u00cemp\u0103r\u0103\u021bia cerurilor, \u0219i ideea \u00eengerilor care-l locuiesc. Adaptarea umanit\u0103\u021bii la infinitatea spa\u021biului \u0219i a timpului ne pare a coincide exact cu aceste date ale religiei, cu singura diferen\u021b\u0103, aproape, c\u0103 religia este mai precis\u0103 \u0219i mai afirmativ\u0103. Ce este aceasta, ideea de Dumnezeu, dac\u0103 nu cea a omului adaptat la spa\u021biu \u0219i timp infinit, adic\u0103 omul vivant etern \u0219i st\u0103p\u00e2n al universului. C\u0103ci, ceea ce, pentru Specer, marcheaz\u0103 progresul evolu\u021biei unei fiin\u021be vivante, este extensiunea \u0219i a porteului actelor sale \u00een spa\u021biu \u0219i timp. Astfel, religia nu ar fi dec\u00e2t o \u0219tiin\u021b\u0103, de o form\u0103 mult particular\u0103 \u0219i av\u00e2nd un obiect special, destinul omului, \u0219i care ar completa \u0219tiin\u021ba naturii acolo unde aceasta se refuz\u0103 s\u0103 \u00eemping\u0103 cercet\u0103rile sale \u0219i s\u0103 afirme ceea ce ar fi precis \u0219i sigur.<\/p>\n

Religia ne pare a completa de o alt\u0103 manier\u0103 \u00eenc\u0103 \u0219tiin\u021ba, punctul nostru de plecare este via\u021ba monocelular\u0103, pentru religie, originea omului este \u00een Dumnezeu. C\u00e2nd este vorba de chestiuni de scop \u0219i de origine, \u00een general, competen\u021ba religiei ne pare mai mare dec\u00e2t a \u0219tiin\u021bei. Experien\u021ba, de aceast\u0103 dat\u0103, experien\u021ba cea mai curent\u0103, a c\u0103rei interpretare ar fi suficient aprofundat\u0103, ne pare a \u00eenclina bine mai degrab\u0103 \u00een favoarea tezei preconizate de religie care dep\u0103\u0219e\u0219te ipoteza \u0219tiin\u021bific\u0103. Dac\u0103 plantele \u0219i animalele au punctul lor de plecare \u00een semin\u021be, nu trebuie uitat c\u0103 s\u0103m\u00e2n\u021ba este fructul exemplarelor adulte, vegetale sau animale, asem\u0103n\u0103toare lor. Ar trebui chiar s\u0103 fie de aceea\u0219i origine a omului \u0219i a societ\u0103\u021bii. Dac\u0103 ideea de Dumnezeu \u0219i de Regat al lui Dumnezeu indic\u0103 punctul de sosire al evolu\u021biei lor, ele trebuie s\u0103 indice de asemenea punctul de plecare, \u0219i aceasta este precizamente ceea ce ne \u00eenva\u021b\u0103 religia, d\u00e2ndu-ne ca punct de plecare Paradisul Terestru. Destinul omului \u0219i al societ\u0103\u021bii se deruleaz\u0103 \u00eentr-un ciclu cuprins \u00eentre Paradisul Terestru \u0219i Regatul Cerurilor. Evolu\u021bia noastr\u0103 este deci o c\u0103dere urmat\u0103 de o elevare. Religia \u00eempinge deci mult mai departe dec\u00e2t \u0219tiin\u021ba cercetarea originilor noastre.
\nPentru Herbert Spencer, ciclul evolu\u021biei universale porne\u0219te de la omogen \u0219i indiferen\u021biat, ajunge la via\u021ba adaptat\u0103 infinitului spa\u021biului \u0219i al timpului, pentru a se returna la omogenul primordial, cu mijlocul unui proces invers disolu\u021biei. Aceste indica\u021bii sunt abstracte \u0219i vagi. Credin\u021ba cre\u0219tin\u0103 precizeaz\u0103 acest vag \u0219i concretizeaz\u0103 acest abstract, concep\u00e2nd crea\u021bia ca un proces al evolu\u021biei, pornind de la Paradisul Terestru pentru a ajunge la Regatul lui Dumnezeu.<\/p>\n

Eterna re\u00eentoarcere \u2013 V\u00e2rsta de aur.<\/em> – Se poate concepe c\u0103 sistemul nostru solar este comparabil cu un c\u00e2mp sau germen al divinit\u0103\u021bii este ca \u0219i c\u0103zut din cer, pentru a germina, \u0219i, gra\u021bie condi\u021biilor propice, a evolua \u0219i da, p\u00e2n\u0103 la fine, o aproximare a divinit\u0103\u021bii. Condi\u021biile propice ar fi, mai \u00eent\u00e2i, cele care determin\u0103 evolu\u021bia sistemului solar \u00eensu\u0219i, adic\u0103 cuantumul necesar de c\u0103ldur\u0103 \u0219i umiditate al milieului fizic, apoi cele care creeaz\u0103 apari\u021bia \u0219i evolu\u021bia istoric\u0103 a societ\u0103\u021bilor umane. Acestea din urm\u0103 sunt de asemenea eficace pentru dezvoltarea germenului divin g\u0103sindu-se \u00een substan\u021ba umanit\u0103\u021bii, care \u00eei sunt, pentru \u00eenflorirea semin\u021belor \u00eentr-un c\u00e2mp arat, rota\u021bia terrei \u00een jurul ei \u00eense\u0219i \u0219i \u00een jurul soarelui, ca \u0219i \u00eenclina\u021bia sa alternativ\u0103 asupra polilor, determin\u00e2nd returul anotimpurilor \u0219i distribu\u021bia luminii, a c\u0103ldurii \u0219i a umidit\u0103\u021bii pe diferitele regiuni ale sale. \u00cen aceast\u0103 ipotez\u0103, la cap\u0103tul evolu\u021biei istorice a omului \u0219i a societ\u0103\u021bii umane, este o aproximare a lui Dumnezeu \u0219i a Regatului lui Dumnezeu care se va g\u0103si realizat\u0103, \u00eentocmai cum o s\u0103m\u00e2n\u021b\u0103 aruncat\u0103 \u00een p\u0103m\u00e2ntul arat trebuie s\u0103 ajung\u0103 la o plant\u0103, al c\u0103rei fruct proasp\u0103t con\u021bine semin\u021be asem\u0103n\u0103toare celei din care ea a ie\u0219it.
\nEste cert c\u0103, \u00een eternitate, acest imens c\u00e2mp care este sistemul nostru solar a parcurs \u0219i are \u00eenc\u0103 de parcurs acest ciclu evolutiv un num\u0103r infinit de ori. Acest ciclu s-ar g\u0103si astfel simbolic exprimat \u00een mitul cre\u0219tin al Paradisului terestru urmat de c\u0103derea \u0219i izburirea Regatului Cerurilor. Substan\u021ba acestui mit de reg\u0103se\u0219te de altfel \u00een alte doctrine, mai ales cea a v\u00e2rstei de aur, plasat\u0103 la \u00eenceputul timpurilor, \u0219i a c\u0103rei corup\u021bie aduce v\u00e2rsta de fier, care provoac\u0103 dorin\u021ba intens\u0103 a returului la o v\u00e2rst\u0103 de aur realizabil\u0103 \u00eentr-un viitor \u00eendep\u0103rtat. Este aceea\u0219i idee care se g\u0103se\u0219te la baza concep\u021biei dreptului natural al juri\u0219tilor, drept ideal, care s-a corupt \u00een practic\u0103, din cauza adversit\u0103\u021bii timpurilor, \u0219i la returul c\u0103ruia se aspir\u0103. Totul era frumos \u0219i bine ie\u0219ind din m\u00e2inile naturii, \u0219i totul a degenerat \u00eentre m\u00e2inile oamenilor civiliza\u021bi, credea J.-J. Rousseau, inspirat de ideile juri\u0219tilor dreptului natural; astfel a predicat el returul la natur\u0103.
\nDar aici noi g\u0103sim de asemenea explica\u021bia ideilor a priori, a revela\u021biilor concepute ca anamneze a ceea ce era real \u00een ciclurile evolutive trecute \u0219i, \u00een acela\u0219i timp, ca anticipare asupra a ceea ce trebuie s\u0103 se realizeze \u00een partea \u00eenc\u0103 non derulat\u0103 a ciclului evolutiv c\u0103ruia apar\u021binem. Aici se g\u0103se\u0219te cuv\u00e2ntul enigmei, ra\u021biunea pentru care cuno\u0219tin\u021bele noastre, descoperirile noastre dep\u0103\u0219esc cu mult aportul experien\u021bei \u0219i al sim\u021burilor \u0219i pentru ce concluzia unui silogism \u0219i induc\u021bia aduc o cre\u0219tere a cuno\u0219tin\u021belor, un excedent asupra ceea ce furnizeaz\u0103 experien\u021ba. Validitatea revela\u021biilor care ne dau revela\u021biile \u0219tiin\u021bifice sau anticipa\u021biile asupra viitorului, pentru care experien\u021ba nu este suficient\u0103 a le stabili, dar pe care le confirm\u0103 dup\u0103 lovitur\u0103, este o prob\u0103 irecuzabil\u0103 a verit\u0103\u021bii ipotezei noastre. \u0218i, la r\u00e2ndul s\u0103u, aceasta ne explic\u0103 ra\u021biunea de a fi a validit\u0103\u021bii lor.
\nAcest intellectus ipse al lui Leibniz, este mo\u0219tenirea ciclurilor evolutive trecute \u0219i de aceea poate da ceea ce sim\u021burile \u015fi experien\u021ba nu pot da. (95).<\/p>\n

Dar ceea ce g\u0103sim \u00eenc\u0103 \u00een aceast\u0103 idee a eternului retur este o pre\u021bioas\u0103 justificare a dorin\u021belor \u0219i aspira\u021biilor noastre infinite care ne pun chiar s\u0103 anticip\u0103m asupra viitorului cel mai \u00eendep\u0103rtat al dezvolt\u0103rii noastre istorice. \u00centr-adev\u0103r, dorin\u021bele \u0219i aspira\u021biile noastre, chiar cele mai \u00eendr\u0103zne\u021be \u0219i care par utopice \u0219i absurde, au fost realizate odinioar\u0103, \u00een cicluri de existen\u021b\u0103 anterioare ale sistemului nostru, \u0219i, natural, se vor realiza \u00eenc\u0103 \u00een timpul ciclului nostru care este departe de a fi terminat. \u00cen acela\u0219i timp cu anticip\u0103rile asupra a ce va fi viitorul, sunt anamneze a ceea ce a fost odinioar\u0103. Dorin\u021bele \u0219i aspira\u021biile noastre cele mai curajoase nu pot fi \u00een van, irealizabile, c\u0103ci ele n-ar avea atunci nicio ra\u021biune de a exista (96). Din moment ce ele exist\u0103, dac\u0103 noi le<\/p>\n

(95) Teoria ideilor \u015fi a anamnezei lui Platon care deriv\u0103 din concep\u0163ia pe care el \u015fi-o f\u0103cea despre suflet ne d\u0103 seam\u0103 despre a priori-ul cuno\u015ftin\u0163elor noastre \u015fi de mijlocul de a le dob\u00e2ndi. Sufletul fiind fost tr\u0103it \u00een regiunile superioare unde locuie\u015fte veritatea adev\u0103rat\u0103, dincolo de cer, \u015fi av\u00e2nd contemplate \u00een fa\u0163\u0103 ideile, cuno\u015ftin\u0163ele noastre sunt precum amintirile pe care ea le p\u0103streaz\u0103 de la aceast\u0103 via\u0163\u0103. \u201eDeoarece ea este perfect\u0103 \u015fi-\u015fi conserv\u0103 aripile, ea planeaz\u0103 \u00een regiunile superioare \u015fi administreaz\u0103 \u015fi regleaz\u0103 Universul \u00eentreg. Dar, c\u00e2nd \u015fi-a pierdut penele, ea a fost antrenat\u0103 p\u00e2n\u0103-ntr-acolo de a fi ata\u015fat\u0103 la ceva solid, \u00een care ea\u00a0 s-a stabilit de acum \u00eenainte, apropriindu-se un corp terestru, care pare a se mi\u015fca el \u00eensu\u015fi \u00een ra\u0163iunea puterii motrice care apar\u0163ine sufletului. La Platon, spune M. Brunschvicg, mitul reminiscen\u0163ei \u201eare semnifaca\u0163ia capacit\u0103\u0163ii de a munci a inteligen\u0163ei \u00een lumea rela\u0163iilor eterne: \u201eNatura universal\u0103 fiind omogen\u0103 \u015fi sufletul fiind \u00eenv\u0103\u0163at totul, nu \u00eempiedic\u0103 nimic ca un singur resuvenir (ceea ce oamenii numesc savoir) s\u0103-l fac\u0103 s\u0103 le reg\u0103seasc\u0103 pe toate celelalte, dac\u0103 este curajos \u015fi tenace \u00een c\u0103utare; c\u0103ci cercetarea \u015fi savoir-ul nu sunt \u00een total dec\u00e2t reminiscen\u0163\u0103. (L. BRUNSCHVICG, Progr\u00e8s de la Conscience, p. 90-91.
\nVirtutea anamnezei \u201eface s\u0103 fie \u00eenn\u0103scut oric\u0103rui suflet uman universul verit\u0103\u0163ii\u201d. (Ibid., t. I, p. 35).
\n(96) A fost propriu monoteimului cre\u015ftin \u201ede a trata dorin\u0163ele \u015fi speran\u0163ele celor mai buni oameni nu ca simple dorin\u0163e, ci ca profe\u0163ii, pentru c\u0103 ele ne fac capabili s\u0103 privim dincolo de aparen\u0163ele superficiale, principiile binelui muncind \u00een lume \u015fi f\u0103c\u00e2nd din r\u0103u instrumentul s\u0103u de ac\u0163iune. Este o eroare a g\u00e2ndi c\u0103 orice dorin\u0163\u0103 este van\u0103. Ea \u00eempinge \u00een con\u015ftiin\u0163\u0103 ceva din noi \u015fi din lume care n-a fost realizat \u00eenc\u0103 \u015fi poate fi v\u0103zut ca o preparare a acesteia \u00een tot ceea ce fusese deja realizat. C\u0103ci dac\u0103 procesul lumii este cel al evolu\u0163iei, manifestarea progresiv\u0103 a unui principiu care se reveleaz\u0103 el \u00eensu\u015fi din ce \u00een ce complet pe m\u0103sur\u0103 ce procesul avanseaz\u0103, atunci cea mai exact\u0103 manier\u0103 de a \u00een\u0163elege aceste dorin\u0163e ca primii pa\u015fi spre realizarea lor\u201d. (CAIRD, op. cit., pp. 77-60)<\/p>\n

.<\/p>\n

anvizaj\u0103m din punctul de vedere al evolu\u021biei progresive, care r\u0103m\u00e2ne deschis\u0103 \u00een fa\u021ba noastr\u0103, \u00een cadrul ipotezei pe care tocmai am admis-o, c\u0103 ele vor dob\u00e2ndi toat\u0103 ra\u021biunea lor de a fi, ra\u021biune de a fi confirmat\u0103 de altfel de credin\u021ba \u00een miracole, credin\u021b\u0103 care a suferit adesea proba crucii, experimentum crucis al martirilor.
\nLogica credin\u021bei \u00een miracol este deci o verificare a ipotezei noastre; logica dorin\u021belor \u0219i aspira\u021biilor noastre, care sunt universale, constante, este o alta; revela\u021bia, conceput\u0103 ca anticipare a lucrurilor avenire, \u0219i ca descoperiri ale verit\u0103\u021bilor \u0219tiin\u021bifice este \u00eenc\u0103 o alta. Ceea ce este de fondat \u00een credin\u021ba universal\u0103 a eternei re\u00eentoarceri, care se g\u0103se\u0219te la baza credin\u021bei \u00een v\u00e2rsta de aur, \u00een paradisul terestru, \u00een dreptul natural ideal \u0219i \u00een bun\u0103tatea ideal\u0103 a naturii prime este egalmente o verificare a ipotezei noastre ontogenetice. La r\u00e2ndul s\u0103u, aceast\u0103 ipotez\u0103 este singura care d\u0103 o explica\u021bie ra\u021bional\u0103 tuturor acestor credin\u021be. \u0218i ontologia noastr\u0103 eclereaz\u0103 epistemologia noastr\u0103 \u0219i o justific\u0103. Mai multe concep\u021bii, diferen\u021biate pe c\u00e2t posibil \u00eentre ele, \u0219i dezvolt\u00e2ndu-se \u00een planuri diferit \u0219i chiar opuse, se g\u0103sesc sosite la o concluzie final\u0103 care este, \u00een fond, aceea\u0219i; toate aceste concep\u021bii, nefiind \u00een realitate dec\u00e2t simple versiuni ale aceea\u0219i idei fundamentale, acea, precizamente, care formuleaz\u0103 ipoteza noastr\u0103.<\/p>\n

Cosmologie \u0219i theogonie.<\/em> – Scopul, sau cap\u0103tul, unei fiin\u021be poate fi identic cu termenul, cu cap\u0103tul existen\u021bei sale. \u00cen acest caz, scopul, \u00een sensul de cap\u0103t, coincide cu semnifica\u021bia de termen, de sf\u00e2r\u0219it. O plant\u0103 dispare c\u00e2nd fructul sau s\u0103m\u00e2n\u021ba s-a copt: acesta este scopul \u0219i sf\u00e2r\u0219itul ei. Pentru om, termenul vie\u021bii nu poate coincide cu scopul, pentru c\u0103 nu se poate spune c\u0103 scopul vie\u021bii umane este moartea. Jules Soury a f\u0103cut o cofuzie afirm\u00e2nd c\u0103 scopul \u0219i idealul omului este de a deveni cadavru. El nu este singurul care s\u0103 g\u00e2ndeasc\u0103 astfel, c\u0103ci, \u00een fond, to\u021bi cei care, ca Goethe \u00eensu\u0219i, afirm\u0103 c\u0103 scopul vie\u021bii este via\u021ba, ajung la aceea\u0219i concluzie de fapt, cap\u0103tul vie\u021bii este moartea, dup\u0103 via\u021ba din plin tr\u0103it\u0103, dar oricum \u0219i totdeauna moartea. Dar c\u00e2nd se spune c\u0103 \u021belul vie\u021bii este dezvoltarea la maximum a vie\u021bii, este altceva: dac\u0103 acest maximum con\u021bine implicit ideea de infinitate, atunci scopul vie\u021bii este intinit, imortalitatea. \u0218i dac\u0103, la acest maximum, se adaug\u0103 ca preciziune ideea de \u00eennobilare sau perfec\u021bionare moral\u0103 \u2013 \u0219i era aici \u0219i ideea lui Goethe \u2013 atunci \u021belul vie\u021bii nu mai este nici via\u021ba nici moartea nici cadavrul, ci eternitatea, exrtrema perfec\u021biune \u0219i extrema noble\u021be a lui Dumnezeu.<\/p>\n

Dumnezeu, fiind \u021belul, scopul (\u0219i sf\u00e2r\u0219itul \u00een sensul termenului) vie\u021bii umanit\u0103\u021bii \u0219i indirect cap\u0103tul vie\u021bii \u2013 c\u0103ci umanitatea este cea care, dup\u0103 Bergson, pare s\u0103 fi fost scopul direct al vie\u021bii \u2013 \u0219i la r\u00e2ndul s\u0103u via\u021ba \u00eens\u0103\u0219i fiind cap\u0103tul \u0219i scopul realit\u0103\u021bii cosmice, urmeaz\u0103 c\u0103 Dumnezeu este cap\u0103tul \u0219i scopul acestei realit\u0103\u021bi cosmice. F\u0103r\u0103 Dumnezeu, crea\u021bia, \u00eentreag\u0103, via\u021b\u0103, umanitate \u0219i cosmos, n-ar acea niciun scop \u0219i niciun sens. F\u0103r\u0103 ideea de Dumnezeu, existen\u021ba ar fi absurd\u0103 c\u0103ci ea ar fi f\u0103r\u0103 scop. Dumnezeu fiind termenul \u0219i cap\u0103tul crea\u021biei, noi g\u0103sim deci \u00een Dumnezeu cauza universului, cauza final\u0103 este adev\u0103rat, dar cauz\u0103 totu\u0219i \u0219i care valoreaz\u0103 tot at\u00e2t c\u00e2t cauza eficient\u0103<\/em>. Nu este oare aici confirmarea primului articol din credo-ul cre\u0219tin, care afirm\u0103 existen\u021ba lui Dumnezeu Tat\u0103l, atotputernic, creator al cerurilor \u0219i al terrei, al tuturor lucrurilor vizibile \u0219i
\ninvizibile?
\nAm v\u0103zut c\u0103 Dumnezeu se confund\u0103, pentru M. Bergson, cu ceea ce el nume\u0219te elanul vital sau efortul creator, un sort de curent de natur\u0103 spiritual\u0103 lansat prin materie, \u0219i ale c\u0103rei diverse \u0219i multiple opriri constituie diverse \u0219i multiple forme vitale, speciile. Or, pe terra, spune M. Bergson \u201etotul poart\u0103 a crede c\u0103 materia care s-a g\u0103sit complementar\u0103 vie\u021bii era pu\u021bin f\u0103cut\u0103 pentru a favoriza elanul\u201d (96 bis). \u201eCurentul spiritual lansat prin materie ar fi vrut probabil p\u00e2n\u0103 ce nu a mai<\/p>\n

(96 bis) Les deux sources de la morale et de la religion, p. 276)<\/p>\n

putut merge\u201d (p. 235). \u201eAnsamblul ar fi putut fi superior fa\u021b\u0103 de ceea ce este \u2013 \u0219i probabil c\u0103 asta s-ar fi \u00eent\u00e2mplat \u00een lumi \u00een care curentul s-a lansat printr-o materie mai pu\u021bin refractar\u0103\u201d (p. 228). Or, \u201eprintr-un efort care s-ar fi putut s\u0103 nu se produc\u0103 omul s-a aruncat \u00eentr-o r\u0103sucire pe loc \u0219i s-a inserat din nou, prelungind-o, \u00een curentul evolutiv\u201d. Cum a fost posibil aceasta? \u00cen fapt, spune M. Bergson, \u201eelanul care d\u0103duse societ\u0103\u021bile \u00eenchise, pentru c\u0103 el nu mai putea antrena materia\u201d va fi reluat \u201e\u00een lipsa spa\u021biului, printr-una sau alt\u0103 individualitate privilegiat\u0103. Acest elan se continu\u0103 astfel prin intermediul unor oameni din care fiecare se g\u0103se\u0219te constituind o specie compus\u0103 dintr-un singur individ\u201d (p. 280). \u201eAnumi\u021bi reprezentan\u021bi ai speciei umane au reu\u0219it, printr-un efort individual, care este supraad\u0103ugat muncii vie\u021bii, s\u0103 brizeze rezisten\u021ba pe care o punea instrumentul, spre a triumfa materialitatea, \u00een fine spre a reg\u0103si pe Dumnezeu\u201d (p. 276).
\nCare sunt individualit\u0103\u021bile privilegiate? Sunt marii mistici a c\u0103ror misiune este \u201ede a transforma radical umanitatea\u201d. Or, M. Bergson g\u00e2nde\u0219te c\u0103 \u201e\u021aelul lor n-ar fo fost atins dec\u00e2t dac\u0103 ar fi avut finalmente ceea ce ar fi trebuit teoretic s\u0103 existe de la origine, o umanitate divin\u0103\u201d (p.228). Apar\u021bine umanit\u0103\u021bii \u201ea furniza efortul necesar pentru a se \u00eemplini, p\u00e2n\u0103 \u015fi pe planeta noastr\u0103 refractar\u0103, func\u021biunea esen\u021bial\u0103 a Universului care este o ma\u0219in\u0103 de f\u0103cut Dumnezei\u201d (p. 343).
\nIat\u0103 marele cuv\u00e2nt, cuv\u00e2ntul enigmei. M. Bergson \u00eel scap\u0103 drept concluzie final\u0103 a cercet\u0103rilor. Este acela\u0219i ca acela pentru care noi am crezut necesar, din grija clarit\u0103\u021bii, de a \u00eencepe expunerea cercet\u0103rilor noastre, cu ceea ce a fost egalmente ultimul punct de sosire. Noi g\u00e2ndim de aemenea c\u0103 Universul este o ma\u0219in\u0103 de f\u0103cut dumnezei, \u0219i, dup\u0103 cele ce tocmai le-am v\u0103zut, aceasta este evident. Numai c\u0103 trebuia \u00eenc\u0103 specificat \u0219i subliniat c\u0103 precizamente \u00een substan\u021ba \u00eens\u0103\u0219i a umanit\u0103\u021bii, \u00een s\u00e2nul globului terestru, Dumnezeu germineaz\u0103 \u0219i \u00eenflore\u0219te. \u0218i aceasta este ceea ce am \u00eencercat noi s\u0103 stabilim.<\/p>\n

Cre\u0219tinism \u0219i Sociologie.<\/em> – Credin\u021bele religioase \u0219i utopiile au fost, pentru fiecare epoc\u0103 a umanit\u0103\u021bii, \u0219tiin\u021ba moral\u0103 \u0219i sociologia adecvat\u0103, \u0219i aceasta \u0219i pentu a prevedea \u0219i pentru a \u0219ti. Cu cre\u0219tinismul, s-a avut \u0219i avem sentimentul c\u0103 s-a intrat pe calea \u0219tiin\u021bei sociale definitive. \u00cen fond, sociologia este un succedaneu scientist al religiei \u0219i, c\u00e2nd ea va fi constituit\u0103, ea nu va fi dec\u00e2t versiunea \u0219cientist\u0103 a doctrinei cre\u0219tine. \u0218I de aceea, \u00een timpul acestor ultime dou\u0103 secole, \u00een ciuda entuziasmului aproape general pentru \u0219tiin\u021ba pozitiv\u0103 \u0219i ostilitatea contra religiei, \u00een ciuda av\u00e2ntului \u0219tiin\u021belor morale \u0219i sociale, al c\u0103ror scop mai mult sau mai pu\u021bin m\u0103rturisit, a fost s\u0103 supleeze religia, cre\u0219tinismul nu a fost niciodat\u0103 antamat la fond; el a rezistat totdeauna \u0219i nu a \u00eent\u00e2rziat s\u0103 reac\u021bioneze \u0219i s\u0103 se manifeste cu for\u021be noi. Este cert c\u0103 el a rezistat \u0219i va rezista la toate
\natacurile, celor pe care i le-au adus francezii, la fel de bine ca acele pe care i le livreaz\u0103 \u00een prezent comuni\u0219tii ru\u0219i, c\u0103ci el are un fond inebranlabil, a c\u0103rui perenitate egaleaz\u0103 pe cea a propozi\u021biilor lui Euclide.<\/p>\n

Noi tocmai am v\u0103zut c\u0103 exist\u0103 \u00een doctrina cre\u0219tin\u0103 un savoir real \u0219i legitim, care a fost ignorat, care nu s-a \u0219tiut utiliza. Trebuie deci, \u00een loc de a-l subestima, sau de a-l nega, s\u0103 se \u00eencerce recuperarea aurului pur a acestei admirabile comori etice. Credin\u021ba este \u2013 o repet\u0103m \u2013 un veritabil savoir, dar un savoir conform naturii realit\u0103\u021bilor morale \u0219i sociale. Noi vom \u00eencerca, pentru prima oar\u0103, aici \u2013 \u0219i acesta va fi poate principalul merit al acetui studiu \u2013 de a considera religia ca o \u0219tiin\u021b\u0103, de a-i recupera savoir-ul pe care ea l-a tezaurizat, timp de mii de ani, de a integra religia \u00een no\u021biunea \u0219tiin\u021bei, \u00een plinul s\u0103u, \u00een integritatea sa.<\/p>\n

\u00centr-adev\u0103r, doctrina cre\u0219tin\u0103 a dat umanit\u0103\u021bii cunoa\u0219terea destinului s\u0103u, sub o form\u0103 simbolic\u0103, cert, acoperit\u0103 poate \u00een unele obscurit\u0103\u021bi \u0219i nu lipsit\u0103 de unele lacune. \u00cen ideea de Dumnezeu \u0219i \u00een dogmele esen\u021biale, omul poate vedea ca \u00eentr-o oglind\u0103 magic\u0103 izb\u00e2nda eforturilor umanit\u0103\u021bii \u0219i a evolu\u021biei istorice a societ\u0103\u021bilor. \u00cen morala cre\u0219tin\u0103, umanitatea a g\u0103sit calea \u0219i mijloacele care s-o conduc\u0103 la destinul s\u0103u \u0219i, prin aceasta chiar, principiile care trebuie s\u0103 guverneze evolu\u021bia omului. Toate eforturile, destructive sau constructive, ale filosofiei ra\u021bionaliste s-au brizat de pragul moralei cre\u0219tine; ei nu \u0219i-au dep\u0103\u0219it prescrip\u021biile.
\nIat\u0103 de ce religia cre\u0219tin\u0103 persist\u0103 \u0219i rezist\u0103 la toate atacurile, spre marea mirare a tuturor ra\u021bionali\u0219tilor atei. Aici este \u0219i ceea ce explic\u0103 de ce sociologia modern\u0103, ca din instinct, s-a returnat c\u0103tre studiul religiei. Sociologia tinde spre religie ca apele fluviilor spre ocean. Ea nu va \u00eent\u00e2rzia s\u0103 observe c\u0103 esen\u021bialul a ceea ce caut\u0103 a fost deja g\u0103sit \u0219i exprimat prin religie. Nu-i va r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t s\u0103 aproprieze substan\u021ba vie a acesteia sau s\u0103-\u0219i subordoneze verit\u0103\u021bile par\u021biale adev\u0103rurilor generale ale acesteia. Una din metodele cele mai legitime pentru a edifica sociologia este este de a relua verit\u0103\u021bile doctrinei cre\u0219tine, de a-i eclera aspectele obscure, de a umple lacunele pentru a le pune \u00een armonie cu spiritul timpurilor moderne.<\/p>\n

Pentru detaliile vie\u021bii practice curente, juridice \u0219i economice, trebuie recurs la metodele \u0219tiin\u021belor exacte (statistic\u0103, observa\u021bie). Dar c\u00e2nd va fi vorba de previziuni pentru un viitor mai \u00eendep\u0103rtat, trebuie s\u0103 se orienteze \u00een direc\u021bia dogmelor esen\u021biale \u0219i a doctrinei cre\u0219tine.<\/p>\n

Cre\u0219tinismul ca \u0219tiin\u021b\u0103 final\u0103.<\/em> – Dac\u0103 no\u021biunea de \u0219tiin\u021b\u0103 con\u021bine toate \u0219tiin\u021bele diferitelor compartimente ale naturii, \u00een religia cre\u0219tin\u0103, cum am v\u0103zut \u00een alt\u0103 parte (97), sunt rezumate toate religiile pozitive cunoascute. Din acest punct de vedere, noi putem spune c\u0103 cre\u0219tinismul con\u021bine esen\u021ba tuturor religiilor. Ea este forma cea mai des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103 \u0219i sinteza cea mai complet\u0103 a vie\u021bii religioase, a\u0219a cum \u0219tiin\u021ba na\u021biunilor civilizate contemporane este rezumatul \u0219i reu\u0219ita ultim\u0103 a tuturor eforturilor \u0219tiin\u021bifice ale umanit\u0103\u021bii \u00eentregi.
\nDorin\u021bele noastre neostoite \u0219i aspira\u021biile ilimitate fiind motoarele evolu\u021biei noastre sociale \u0219i morale, gra\u021bie lor noi ne concepem noi \u00een\u0219ine astfel cum ar trebui s\u0103 fim; \u0219i \u00een fine lumea exterioar\u0103 a\u0219a cum va trebui s\u0103 fie ea \u00eens\u0103\u0219i. Urmeaz\u0103 c\u0103 omul, societatea \u0219i milieul fizico-chimic \u0219i biologic care ne \u00eenconjoar\u0103 vor evolua, \u00een timpul acestui al treilea act nu \u00eenc\u0103 derulat al filmului care deruleaz\u0103 spectacolul lumii, \u0219i ei vor ajunge s\u0103 realizeze toate \u021belurile rezonabile pe care sufletul uman le va concepe pentru a satisface dorin\u021bele \u0219i aspira\u021biile sale. \u0218i aceasta este precizamente ceea ce ne reveleaz\u0103 religiile \u0219i mai \u00een particular religia cre\u0219tin\u0103. Ele ne arat\u0103 \u00een \u00eengeri (98) sau \u00een zeii<\/p>\n

(97) Vezi a noatr\u0103 Nouvelle cit\u00e9 de Dieu, Ire Partie, ch. IV.
\n(98)\u201eC\u0103ci \u00een vremea resurec\u0163iei… oamenii vor fi ca \u00eengerii lui Dumnezeu din cer\u201d. MATEI XXII.30. Pentru triburile primitive din Australia, un aviator european nu este oare ceva \u00een genul \u00eengerilor pe care-i vizitau Abraham \u015fi Jacob?<\/p>\n

politeismului forma final\u0103 \u0219i definitiv\u0103 la care va ajunge evolu\u021bia persoanei umane, \u00een Dumnezeu, forma final\u0103 care va fi atins\u0103 de umanitate, \u00een regatul lui Dumnezeu, forma final\u0103 \u0219i definitiv\u0103 la care va conduce evolu\u021bia cosmosului (reluat \u0219i dirijat de om), \u0219i evolu\u021bia societ\u0103\u021bii umane.<\/p>\n

Noi putem spune, parafraz\u00e2nd pe Vinet: Dumnezeu \u0219i Regatul lui Dumnezeu sunt ceea ce trebuie s\u0103 fie omul \u0219i societatea, ceea ce ele vor fi la termenul final al evolu\u021biei lor.<\/em>
\n\u0218i \u00eentr-adev\u0103r, dac\u0103 \u0219tiin\u021bele fizico-chimice ne descoper\u0103 formele \u0219i legile imuabile la care s\u0103 ajung\u0103 evolu\u021bia materiei inorganice, \u0219i, dac\u0103 \u0219tiin\u021bele biologice ne devoaleaz\u0103 legile \u0219i formele aproape invariabile (speciile), la care s\u0103 ajung\u0103 evolu\u021bia vie\u021bii (elanul vital), de ce religia nu ne-ar revela ea de asemenea legile \u0219i formele ultime \u0219i definitive la care va ajunge evolu\u021bia omului \u0219i a societ\u0103\u021bilor umane?<\/p>\n

\u00cen aceast\u0103 ipotez\u0103, religia va trebui s\u0103 ne descrie starea \u00een care se va g\u0103si natura \u0219i omul, c\u00e2nd toate nevoile \u0219i aspira\u021biile acestuia din urm\u0103 vor fi fost satisf\u0103cute de prima. Omul \u0219i universul \u0219i raporturile dintre ei nu vor diferi considerabil, atunci, de cei pe care Geneza ni-i descrie sumar sau cel pu\u021bin ne las\u0103 s\u0103-i \u00eentrevedem. Religia ne d\u0103, \u00een tabloul \u00een care picteaz\u0103 Paradisul, pe Dumnezeu, Regatul lui Dumnezeu \u0219i \u00eengerii, imaginea a ceea ce vor fi devenit natura \u0219i omul la sf\u00e2r\u0219itul ciclului evolu\u021biei noastre sociale \u0219i morale, c\u00e2nd timpurile vor fi revolute \u0219i istoria epuizat\u0103.<\/p>\n

TABL\u0102 DE MATERII<\/p>\n

PREFA\u021a\u0102<\/p>\n

PRIMA PARTE<\/p>\n

INTRODUDERE<\/p>\n

CAPITOLUL I. – MAGIA \u0218I SEMNIFICA\u021aIA SA<\/p>\n

1. Calea Satisfac\u021biilor Factice
\n2. Calea Satisfac\u021biilor iluzorii
\n(A) Magie \u0219i Religie
\n(B) Magie \u0219i \u0218tiin\u021b\u0103
\n(C) Magie \u0219i Metafizic\u0103 Idealist\u0103
\n3. Magie, Art\u0103, Literatur\u0103
\nReligie \u0219i Magie \u00een Filosofia lui M. Bergson.<\/p>\n

CAPITOLUL II – EVOLU\u021aIE \u0218I REVOLU\u021aIE<\/p>\n

1. Originea \u0219i Semnifica\u021bia Ideii de Evolu\u021bie
\n2. Trinitatea Cosmic\u0103 \u0219i Evolu\u021bia sa
\n(A) Evolu\u021bia Fizic\u0103
\n(B) Evolu\u021bia Formelor Vitale
\n(C) Evolu\u021bia Psiho-Social\u0103 \u0219i Stagnarea Diologic\u0103
\n(D) Importan\u021ba Naturii Factorului Individual
\n3. Timpul \u0219i Ideea Evolu\u021biei<\/p>\n

CAPITOLUL III – REVOLU\u021aIE \u0218I REVELA\u021aIE<\/p>\n

1. Revela\u021bie \u0219i Intui\u021bie
\n2. Revela\u021bie \u0219i Previziune
\n3. Revela\u021bie \u0219i Evolu\u021bie Vital\u0103 (Crea\u021bionism)
\n4. Revela\u021bia \u0219i Incon\u0219tientul colectiv \u0219i ancestral
\n5. Revela\u021bia \u0219i Cunoa\u0219terea Mistico-Religioas\u0103
\n6. Revela\u021bie \u0219i judec\u0103\u021bi Sintetice a priori
\n7. Revela\u021bia \u0219i Epistemologia lui M. Meyerson<\/p>\n

CAPITOLUL IV – LOGICA ADEV\u0102RULUI<\/p>\n

1. Interferen\u021be \u0219i Confuzii
\n2. Logica Ra\u021biunii \u0219i a Discursului
\n3. Logica Intui\u021biei \u0219i a Inimii
\n4. Sintez\u0103 a Intui\u021biei \u0219i a Ra\u021biunii\u00a0(Fenomenologie)<\/p>\n

CAPITOLUL V – LOGICA VALORILOR \u0218I VALOAREA LOGICII<\/p>\n

1. Prelogica Mistic\u0103 \u0219i \u0218tiin\u021bele Sociale
\n2. Logica Valorilor\u00a0(Teleologie)
\n3. Logica experimental\u0103 a Valorilor\u00a0(Miracole \u0219i Martiri).
\n4. Valoarea logicii
\n5.Utilitatea Logicii<\/p>\n

CAPITOLUL VI – \u0218TIIN\u021aELE MORALE \u0218I SOCIALE<\/p>\n

1. Rolul Artei \u00een Evolu\u021bie
\n2. Etica, Economia \u0219i Religia
\n3. Drept, Moral\u0103 \u0219i Religie
\n4. Politic\u0103, Moral\u0103 \u0219i Religie<\/p>\n

CAPITOLUL VII – RELIGIE \u0218I \u0218TIIN\u021a\u0102<\/p>\n

1. Religie \u0219i \u0218tiin\u021be Morale \u0219i Sociale
\n2. Religie \u0219i \u0218tiin\u021be Naturale
\n3. Religia ca \u0218tiin\u021b\u0103 General\u0103 Final\u0103<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

RELIGIA\u00a0 CA\u00a0 \u0218TIIN\u021a\u0102\u00a0 GENERAL\u0102\u00a0 FINAL\u0102 Matematicile \u0219i \u0219tiin\u021bele morale \u0219i sociale. – \u00cen con\u021binutul no\u021biunii de \u0219tiin\u021b\u0103, noi am distins [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-19284","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19284","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19284"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19284\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":19287,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19284\/revisions\/19287"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19284"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19284"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19284"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}