{"id":19367,"date":"2014-10-02T11:55:54","date_gmt":"2014-10-02T11:55:54","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=19367"},"modified":"2014-10-02T11:55:54","modified_gmt":"2014-10-02T11:55:54","slug":"dumitru-draghicescu-adevar-si-revelatie-paris-1934-p-560-568-traducere-de-george-anca","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2014\/10\/02\/dumitru-draghicescu-adevar-si-revelatie-paris-1934-p-560-568-traducere-de-george-anca\/","title":{"rendered":"Dumitru Dr\u0103ghicescu: Adev\u0103r \u0219i revela\u021bie, Paris, 1934, p. 560-568.Traducere de George Anca"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

Dumitru Dr\u0103ghicescu<\/p>\n

\n

\u00a0 MONOTEISMUL \u0218I CENTRALIZAREA POLITIC\u0102<\/p>\n

\n

Opera de unificare, de centralizare, de organizare politic\u0103, juridic\u0103 \u0219i aministrativ\u0103, realizat\u0103 prin Cezari \u0219i-a avut contra-lovitura \u00een dezvoltarea religioas\u0103 a imperiului, \u0219i aceasta a fost intensificarea sincretismului.<\/p>\n

\n

Centralizarea politic\u0103 \u0219i religia. – <\/em>Divinit\u0103\u021bile p\u0103linde au fost supuse astfel unei presiuni excesive. \u201eElagabal \u00eentreprinse a fuziona toate cultele, inclusiv cele ale evreilor, ale samaritenilor \u0219i ale cre\u0219tinilor, supun\u00e2ndu-le suprema\u021biei unui Baal sirian, identificat cu soarele, c\u0103ruia el \u00eei era pontif. Alexandru Sever pals\u0103 \u00een oratoriul s\u0103u bustul lui Apollonius din Tyana, al lui Crist, al lui Abraham, al lui Orfeu, al lui Alexandru cel Mare\u201d (24).<\/p>\n

\n

(24) ROUGIER, op. cit., p. 128.<\/p>\n

\n

Este, pentru a spune a\u0219a, distilarea substan\u021bei lor, descompus\u0103 \u00een imensul creuzet al imperiului, care lansase natural spiritul pur al dumnezeului monoteist al credin\u021bei cre\u0219tine, care va sf\u00e2r\u0219i prin a eclipsa \u0219i r\u0103sturna cultul politic \u0219i na\u021bional al Cezarilor. El trebuia s\u0103 se incarneze \u00een credin\u021ba cre\u0219tin\u0103, pentru c\u0103 aceasta reprezenta forma cea mai evoluat\u0103 a monoteismului evreiesc, c\u0103ruia noi i-am subliniat deja originile \u0219i universalismul. Tocmai aceste origini \u00eel fac propriu, \u0219i singurul propriu, pentru a satisface exigen\u021bele religioase ale imperiului roman.<\/p>\n

\n

Originea Transcenden\u021bei \u0219i a Imanen\u021bei cre\u0219tine dup\u0103 R. Eucken. – <\/em>De la apari\u021bia sa, \u201ecre\u0219tinismul a fost cur\u00e2nd smuls din leag\u0103nul s\u0103u evreiesc \u0219i transplantat, ca trunchi principal, pe solul grec, apoi pe solul roman; astfel el a luat devreme tr\u0103s\u0103turile naturii semitice \u0219i ale naturii indo-germanice, tr\u0103s\u0103turi care reprezint\u0103 direc\u021biile capitale ale vie\u021bii \u0219i ale efortului umane. Ceea ce apar\u021bine la propriu naturii semitice este concentrarea pe o tendin\u021b\u0103 principal\u0103; \u00een cursul dezvolt\u0103rii sale, mai ales sarcina moral\u0103 a fost cea care, delimitat\u0103 de religie, a tran\u0219at asupra tuturor celorlalte sarcini, p\u00e2n\u0103 la a le relega \u00een indiferen\u021b\u0103. Din partea indo-germanic\u0103, pe care grecii, mai \u00eent\u00e2i, au reprezentat-o \u0219i mai ales \u00een fa\u021ba cre\u0219tinismului, domin\u0103 un pan\u0219ant mult mai puternic de a l\u0103rgi via\u021ba \u00een toate sensurile\u201d (25). \u201eSemi\u021bii concep divinul principalmente \u00een antitez\u0103 cu lumea, ca sublim, inaccesibil, venerabil; la ei lipse\u0219te orice proximitate familiar\u0103, chiar numele divin vrea s\u0103 fie tratat cu o extrem\u0103 circumspec\u021bie. Nimic nu era mai departe de g\u00e2ndirea lor dec\u00e2t un contact omediat \u00eentre divin \u0219i uman… Din contr\u0103, popoarele indo-germanice pun divinul \u00een raportul cel mai str\u00e2ns cu lumea, ei \u00eel consider\u0103 ca f\u0103c\u00e2nd parte din lume \u0219i ca fiind inseparabil; este o singur\u0103 lume care \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 divinul \u0219i non-divinul, Religia poate atunci s\u0103 ia drept sarcin\u0103 de a uni e fasonul cel mai intim divinul \u0219i umanul… Astfel \u00eenclina\u021bia dominant\u0103 a religiei este aici \u00een imanen\u021b\u0103. Cre\u0219tinismul a adoptat cele dou\u0103 tendin\u021be, cea a transcenden\u021bei \u0219i cea a imanen\u021bei: pe de-o parte, el a elevat divinul sus bine deasupra lumii \u0219i a rezistat viteje\u0219te la orice confuzie naturalist\u0103 a divinului \u0219i a umanului ca o degradare a celui dint\u00e2i, \u0219i aceasta ne-o arat\u0103 clar luptele din primele secole; pe de alt\u0103 parte, acest divin supramondial, el l-a f\u0103cut s\u0103 penetreze \u00een lume cu plenitudinea esen\u021bei sale \u0219i l-a f\u0103cut, prin iubire \u0219i prin gra\u021bie, propria esen\u021b\u0103 a omului\u201d (26).<\/p>\n

\n

(25) EUCKEN, Les Probl\u00e8mes capitaux<\/em>, pp. 129-130.<\/p>\n

(26) \u201eCeea ce a mo\u0219tenit cre\u0219tinismul de la evrei sunt atributele practico-religioase, con\u021binute \u00een ideea de Dumnezeu: sfin\u021benie, dreptate <\/em>(justi\u021bie misericordie<\/em>), indulgen\u021ba infinit\u0103. De la greci, Cre\u0219tinismul a mo\u0219tenit partea speculativ\u0103 \u0219i metafizic\u0103: infinitul, \u00een\u021belepciunea, omniscien\u021ba, atotputernicia.\u201d PAULSEN, op.cit., p. 408.<\/p>\n

\n

Dumnezeu, eul Umanit\u0103\u021bii. – <\/em>\u00cen s\u00e2nul imperiului roman, centralizat de m\u00e2na de fier a Cezarilor, toate religiile, toate sectele tuturor popoarelor ale antichit\u0103\u021bii au fost concentrate la Roma. O bog\u0103\u021bie, o varietate \u0219i o complexitate a vie\u021bii necunoscute \u00eenainte au fost condensate energic, concentrate \u0219i centralizate \u00een capitala lumii. Rezultatul a fost apari\u021bia unei con\u0219tiin\u021bei individuale, intens\u0103 \u0219i consistent\u0103 \u00een m\u0103sura acestei concentr\u0103ri \u0219i acestei centraliz\u0103ri \u0219i, ca un corolar al acesteia, o no\u021biune a lui Dumnezeu \u00eenalt\u0103, pur\u0103 \u0219i consistent\u0103, personific\u00e2nd con\u0219tiin\u021ba colectiv\u0103 a umanit\u0103\u021bii. Eul colectiv al umanit\u0103\u021bii \u00een fine unificat s-a realizat astfel \u00een ideea Dumnezeului suprem, \u00een aela\u0219i timp c\u00e2nd \u00een indivizi se aprindea o con\u0219tiin\u021b\u0103 forte, \u0219i f\u0103r\u0103 \u00eencetare \u00een trezie. De altfel Dumnezeu, eul colectiv al umanit\u0103\u021bii, nu era dec\u00e2t hypostasa indefinit idealizat\u0103 \u0219i amplificat\u0103 de eul individual (27).<\/p>\n

Guyau a putut spune c\u0103 Dumnezeu tinde s\u0103 devin\u0103 con\u0219tiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i a omului, elevat\u0103 la infinit, adecvat\u0103 universului (27 bis). Procesul prin care eul individual se degaj\u0103 de bog\u0103\u021bia variat\u0103 a<\/p>\n

\n

(27) Goethe face pe Faust s\u0103 spun\u0103: \u201eVreau s\u0103 cunosc toate bucuriile \u0219i toate durerile omene\u0219ti, \u0219i s\u0103-mi l\u0103rgesc eul p\u00e2n\u0103 va egala eul omenirii<\/em>\u201d… \u201eAm \u00eendr\u0103znit a spera s\u0103 tr\u0103iesc via\u021ba Dumnezeilor, s\u0103 le uzurp for\u021ba creatoare\u201d; \u201eputerea mea f\u0103r\u0103 limite penetra \u00een s\u00e2nul naturii\u201d. (FAUST, partea I)<\/p>\n

(27 bis) L’Irreligion de l’Avenir.<\/em><\/p>\n

\n

con\u021binutului con\u0219tiin\u021bei este rezumat de Simmel \u00een ace\u0219ti termeni: \u201eCu c\u00e2t am tr\u0103it mai multe fapte, cu at\u00e2t mai mult eul se accentueaz\u0103 \u00een unitatea \u0219i \u00een continuitatea sa prin toate oscila\u021biile sor\u021bii \u0219i imaginile lumii, \u0219i aceasta nu doar \u00een sens psihologic, dup\u0103 care con\u0219tiin\u021ba acestuia persist\u0103 \u00een invariabilitatea sa, printr-un mare num\u0103r de fenomene diferite, cre\u0219te \u00een propor\u021bie cu acest num\u0103r; dar de asemenea \u00een sensul obiectiv, c\u0103ci eul se concentreaz\u0103 atunci mai exclusiv \u00een el \u00eensu\u0219i; el se degaj\u0103 mai facil de ceea ce este fugitiv \u0219i accidental \u00een con\u021binuturile tr\u0103ite \u0219i se dezvolt\u0103 cu o certitudine \u0219i o independen\u021b\u0103 cresc\u00e2nd\u0103…; este adev\u0103rat c\u0103 la trecerea anilor, el aprofundeaz\u0103 mai mult \u0219i se deta\u0219eaz\u0103 mai mult de orice multiplicitate a con\u021binuturilor care curg \u00een mari valuri.\u201d \u201eAici, adaug\u0103 Simmel, intervine g\u00e2ndul imortalit\u0103\u021bii\u201d (28).<\/p>\n

\n

(28) Este evident c\u0103 aceast\u0103 con\u0219tiin\u021b\u0103, constant\u0103 ca o realitate independent\u0103 \u0219i care dureaz\u0103 prin ea \u00eens\u0103\u0219i, aceast\u0103 con\u0219tiin\u021b\u0103 care concepe infinitul \u0219i eternitatea, nu putea suporta experien\u021ba sf\u00e2r\u0219itului total \u0219i definitiv, ideea de inexisten\u021b\u0103, de neant, la care voiau s\u0103 se opreasc\u0103 g\u00e2nditorii superficiali ai timpului. De aici au pornit aceste religii de mistere, credin\u021ba \u00een eternitatea spiritului, ideea resurec\u021biei corpurilor dincolo care va fi centrul aten\u021biei universale al doctrinei cre\u0219tine.<\/p>\n

\n

\u00centr-un cuv\u00e2nt, cu c\u00e2t mai multe evenimente tr\u0103ite de con\u0219tiin\u021b\u0103 sunt multiple, cu at\u00e2t mai bine aceasta se degaj\u0103, se fortific\u0103 \u0219i devine ca o realitate independent\u0103, forte, consistent\u0103. Or, niciodat\u0103, \u00eenainte sau dup\u0103 imperiul roman, con\u0219tiin\u021ba uman\u0103 n-a avut o experien\u021b\u0103 mai bogat\u0103, mai intens\u0103, mai variat\u0103, dec\u00e2t \u00een epoca noastr\u0103.<\/p>\n

Prin procesul analog al psihologiei colective, Dumnezeul cre\u0219tin, eul propriu-zis al umanit\u0103\u021bii romane, s-a degajat de aceea\u0219i manier\u0103 din evenimente foarte numeroase \u0219i complexe ale istoriei greco-romane. O analiz\u0103 a acestei istorii ne-a f\u0103cut facilmente s\u0103 vedem c\u0103 Dumnezeu se raporteaz\u0103 fa\u021b\u0103 de istoria umanit\u0103\u021bii exact ca eul individului fa\u021b\u0103 de biografia sa, rezum\u00e2nd evenimentele care-i umplu via\u021ba.<\/p>\n

\n

Istoria, biografie a lui Dumnezeu. – <\/em>\u00cen Dumnezeu, se concentreaz\u0103 ceea ce poate degaja cuprins, definitiv, constant, istorie; el constituie unitatea istoriei, leg\u0103turacomun\u0103 care reune\u0219te fazele sale tranzitorii. \u0218i cu c\u00e2t istoria este mai vast\u0103, bogat\u0103, variat\u0103, cu at\u00e2t mai mult \u0219i realitatea lui Dumnezeu \u2013 eul umanit\u0103\u021bii istorice \u2013 se aprofundeaz\u0103 \u0219i se deta\u0219eaz\u0103 de orice multiplicitate \u0219i se concentreaz\u0103 \u00een ea \u00eens\u0103\u0219i. Dumnezeul cre\u0219tin a fost deci spiritul sau eul umanit\u0103\u021bii greco-romane, sintez\u0103 a tr\u0103s\u0103turilor etice sublimate \u00een tr\u0103s\u0103turile dumnezeilor politei\u0219ti ai cet\u0103\u021bilor \u0219i ai popoarelor antice cucerite de Roma. \u00cen Dumnezeu Tat\u0103l se asambleaz\u0103 \u0219i se condenseaz\u0103 peripe\u021biile istoriei antice \u0219i con\u021binutul con\u0219tiin\u021belor numeroaselor popoare ale imperiului, a\u0219a cum eul nostru este este leg\u0103tura de con\u021binut a con\u0219tiin\u021bei noastre. Astfel \u00eenc\u00e2t toat\u0103 istoria umanit\u0103\u021bii poate fi considerat\u0103 ca func\u021bie \u0219i oper\u0103 a lui Dumnezeu, de acela\u0219i fason cum toate st\u0103rile psihice care fac con\u021binutul con\u0219tiin\u021bei noastre sunt func\u021bie \u0219i oper\u0103 a eului nostru. Acestea constituie \u0219i definesc eul nostru, personalitatea noastr\u0103, a\u0219a cum evenimentele istoriei constituie \u0219i definesc realitatea lui Dumnezeu, eul umanit\u0103\u021bii (25 bis).<\/p>\n

\n

(25 bis). M. B. Croce a ar\u0103tat bine ceea ce apropie istoria <\/em>de religie<\/em>: \u201eistorismul <\/em>\u0219i libertatea sunt ultima religie care r\u0103m\u00e2ne oamenilor… Cei care ignor\u0103 \u0219i dezavueaz\u0103 istoria sunt \u00een luma modern\u0103 adev\u0103ra\u021bii atei, impiii, \u0219i ireligiozitatea \u0219i ateismul lor ofenseaz\u0103 ofenseaz\u0103 cel mai mult prin cuvintele antiistorici\u0219tilor. <\/em>Cel ce-\u0219i deschide inima la sentimentul istoriei nu se mai simte singur, ci asociat vie\u021bii universului, ca frate, fiu \u0219i colaborator al spiritelor care au izvodit pe aceast\u0103 terra \u0219i tr\u0103iesc \u00een operele lor\u201d. Antistorismo<\/em> (Communication au Congr\u00e8s International de Philosophie<\/em> \u00e0 Oxford, 1930).<\/p>\n

\n

La fel cum eul nostru sl\u0103bit \u0219i diminuat \u00een timpul momentelor de activitate redus\u0103, de stagna\u021bie \u0219i rela\u0219, realitatea lui Dumnezeu sl\u0103be\u0219te \u0219i se diminuaz\u0103 \u00een timpul epocilor istorice de dispersiune. Ceea ce trebuie subliniat cu totul particular aici este c\u0103, \u00een general, unitatea, stabilitatea eului nu se ob\u021bine \u0219i nu se degaj\u0103 dec\u00e2t prin interven\u021bia unei puteri politice, care concentreaz\u0103, condenseaz\u0103 \u0219i, \u00een oarecare sort, comprim\u0103 via\u021ba indivizilor \u0219i a claselor sociale centraliz\u00e2nd-o \u0219i organiz\u00e2nd-o \u00eentr-un tot coerent. Coeziunea eului este f\u0103cut\u0103 de coeziunea social\u0103 c\u0103ruia el \u00eei este ecou. La fel, pentru c\u0103 Dumnezeul cre\u0219tin s\u0103 \u00ee\u0219i ia toat\u0103 str\u0103lucirea ca eu al umanit\u0103\u021bii, a trebuit a trebuit s\u0103 intervin\u0103 opera durabil\u0103 a centraliz\u0103rii Cezarilor. S\u0103 fi fost a\u0219a pentru a avea un vag sentiment al acestei verit\u0103\u021bi c\u0103 oamenii l-au divinizat pe Alexandru \u0219i c\u0103 Cezarii au fost deifica\u021bi?<\/p>\n

Individualismul, produs al Universalismului istoric. – <\/em>Rezultatul acestei opere de concentrare \u0219i de centralizare politic\u0103 a fost \u00een con\u0219tiin\u021be un av\u00e2nt considerabil mai \u00eent\u00e2i la stoici \u0219i apoi la cre\u0219tini.<\/p>\n

Aceasta este, \u00een fond, ceea ce explic\u0103 paralelismul constant \u00eentre dezvoltarea eului individual \u0219i cea a eului colectiv al umanit\u0103\u021bii care este Dumnezeu. Eul individual este ca racursiul eului colectiv al umanit\u0103\u021bii, c\u0103ruia Dumnezeu \u00eei este expresia religioas\u0103, \u0219i Dumnezeu Tat\u0103l nu este dec\u00e2t eul individual, amplificat, m\u0103rit dup\u0103 propor\u021biile \u00eensele ale imperiului roman. \u201eNoi tindem spre Dumnezeu ca spre propriul nostru eu\u201d (29), spunea A. Spir.<\/p>\n

\n

(29) A. SPIR, Fondement de la Religion,<\/em> Revue de M\u00e9taphysique, 1897, p.53.<\/p>\n

\n

\n

Recapitulare \u0219i concluzie. – <\/em>S\u0103 spunem, pentru a conclude, c\u0103 fazele istoriei nu vor fi fpcut dec\u00e2t s\u0103 determine, marc\u00e2ndu-le, foarte net, fazele prin care Dumnezeu se degaj\u0103 \u0219i trece de la putere la act \u2013 istoria oferind condi\u021biile necesare \u00eenfloririi germenului divin al umanit\u0103\u021bii asupra globului terestru.<\/p>\n

Ideea c\u0103 omul se face din divinitate variaz\u0103 cu extensiunea sociabilit\u0103\u021bii \u2013 cooperarea omului cu mai mult\u0103 sau mai pu\u021bin\u0103 umanitate \u2013 \u0219i prin urmare cu cre\u0219terea puterii sale asupra universului fizic. Puterea sa, ca \u0219i cunoa\u0219terea sa asupra universului au fost at\u00e2t de restr\u00e2nse, atunci c\u00e2nd el apar\u021binea unui trib sau chiar c\u00e2nd tribul se fixa \u00eentr-o regiune mai mult sau mai pu\u021bin \u00eentins\u0103, \u00eentr-o Cetate mai mult sau mai pu\u021bin \u00eenchis\u0103. Puterea sa asupra universului fizic, ca \u0219i cunoa\u0219terea lumii \u0219i ideea sa de Dumnezeu se l\u0103rgir\u0103 fosrte sensibil cu federa\u021biile mai mult sau mai pu\u021bin for\u021bate care constituir\u0103 regatele \u0219i imperiile. C\u00e2nd toat\u0103 umanitatea antic\u0103 se constitui \u00eentr-un organism social unic \u2013 cel al imperiului roman -, puterea sa s-a l\u0103rgit ca \u0219i cunoa\u0219terea sa asupra universului, \u0219i ideea pe care ea \u0219i-a f\u0103cut-o atunci despre Dumnezeu a fost absolut\u0103.<\/p>\n

\n

Cetate, regat, imperiu universal <\/em>marcheaz\u0103 etapele ascendentului omului asupra universului \u0219i, \u00een acela\u0219i timp, evolu\u021bia ideii de Dumnezeu.<\/p>\n

Mai \u00eent\u00e2i, Cetatea a f\u0103cut, dintr-un teritoriu oarecare, destul de restr\u00e2ns, precum corpul amplificat de membrele sale. Prin puterea Cet\u0103\u021bii, care a crescut puterea sa individual\u0103, omul poate controla \u0219i remodela ca pe propriul s\u0103u corp o parte din lumea exterioar\u0103. Pe m\u0103sur\u0103 ce socialitatea sa s-a augmentat, controlul \u0219i puterea sa asupra universului s-au augmentat. Na\u021biunea sau patria, de exemplu, ofer\u0103 omului o mai vast\u0103 regiune a terrei, pe care el o poate controla sau modifica \u00eentr-o m\u0103sur\u0103 mai mult sau mai pu\u021bin larg\u0103, dup\u0103 pozi\u021bia pe care o ocup\u0103 \u00een patria sa. C\u00e2nd na\u021biunea este un vast imperiu, ca Rusia sau ca Marea Britanie sau ca Fran\u021ba, omul care \u00eei este membru vede, \u00een principiu cel pu\u021bin, puterea sa asupra lumii exterioare crescut\u0103 \u00een limitele chiar ale imperiului. Englezul, de exemplu, dup\u0103 situa\u021bia sa social\u0103 \u0219i politic\u0103, controleaz\u0103 o parte din globul terestru, ca \u0219i cum ea n-ar fi dec\u00e2t o simpl\u0103 prelungire a corpului s\u0103u. \u0218i de aceea omul cet\u0103\u021bii se identific\u0103 cu cetatea ca \u0219i cum teritoriul s\u0103u l-ar prelungi augment\u00e2ndu-l realmente; cet\u0103\u021beanul unei na\u021biuni se identific\u0103 cu na\u021biunea, al c\u0103rui teritoriu \u00eel prelunge\u0219te \u0219i \u00eel augmenteaz\u0103 considerabil, \u0219i cet\u0103\u021beanul imperiului terestru va fi m\u0103rit indefinit \u0219i toat\u0103 terra va fi ca o simpl\u0103 prelungire a corpului s\u0103u.<\/p>\n

O cooperare din ce \u00een ce mai larg\u0103 se realizeaz\u0103 astfel pentru cunoa\u0219terea \u0219i utilizarea resurselor unei regiuni mereu mai vast\u0103 a planetei, ceea ce cre\u0219te \u00een aceea\u0219i m\u0103sur\u0103 puterea \u0219i \u0219tiin\u021ba omului. Atunci c\u00e2nd toat\u0103 umanitatea va fi reunit\u0103 \u00eentr-un singur organism social, planeta va fi patria omului \u0219i gra\u021bie cooper\u0103rii tuturor oamenilor, resursele \u0219i for\u021bele \u00eentregii terra \u00eei va augmenta puterea. El le va putea utiliza atunci dup\u0103 voia sa pentru a guverna lumea, ca o veritabil\u0103 providen\u021b\u0103. (30). Terra \u00eentreag\u0103 se va supune voin\u021bei omului, a\u0219a cum ast\u0103zi corpul s\u0103u se supune eului s\u0103u. Voin\u021ba omului, con\u0219tiin\u021ba omului vor fi sufletul care va conduce \u0219i va anima terra, echivalentul lui Dumnezeu, sufletul lumii.<\/em> (31).<\/p>\n

\n

(30) BERGSON spune c\u0103 terra, inorganicul trebuie s\u0103 devin\u0103 ca un apendice al umanit\u0103\u021bii. \u201eDe asemenea toate for\u021bele elementare ale inteligen\u021bei tind s\u0103 transforme materia \u00een instrument de ac\u021biune, adic\u0103, \u00eentr-un sens etimologic al cuv\u00e2ntului, \u00een organ. <\/em>Via\u021ba, nemul\u021bumit\u0103 de a produce organisme, ar vrea s\u0103 le dea ca apendice materia inorganic\u0103 \u00eens\u0103\u0219i, convertit\u0103 \u00eentr-un imens organ de industria fiin\u021bei vivante<\/em>\u201d (Ev. cr.,p.175) (adic\u0103, dup\u0103 noi, de c\u0103tre om), \u00cen alt\u0103 parte, M. BERDSON scrie aceasta: \u201eDac\u0103 trupul nostru este materie \u00een care con\u0219tiin\u021ba noastr\u0103 se aplic\u0103, el este coextensiv con\u0219tiin\u021bei noastre, el \u00een\u021belege tot ce percepem, el merge p\u00e2n\u0103 la stele\u201d (Les deux sources… <\/em>p.277).<\/p>\n

(31) \u201eImposibil \u00een fapt de a distinge absolut corpul nostru de natura \u00een care el se pierde printr-o multiplicitate imens\u0103 de rela\u021bii. Dac\u0103 ea este un sistem, obiectul total este \u00eentr-adev\u0103r corpul meu. Pe el \u00een \u00eentrgul s\u0103u, fie lumea complet\u0103 cu uimitoarea-i complexitate a p\u0103r\u021bilor sale, eu \u00eel pierd confuz \u00een ansamblul senza\u021biilor mele: cenesthesia \u00eei este por\u021biunea cea mai obscur\u0103 \u0219i vederea sau auzul, por\u021biunea cea mai distinct\u0103, Totu\u0219i, prin abstrac\u021bie, eu pot numi corpul meu <\/em>aceast\u0103 <\/em>regiune mai bine organizat\u0103 \u0219i mai docil\u0103 prin care ac\u021bionez asupra lumii. Idealul meu, cum l-a v\u0103zut Renouvier, este de a-l \u00eentinde p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd se face coextensiv. (LE SENNE, Introduction \u00e0 la Philosophie<\/em>, pp. 127-128).\u201d<\/p>\n

\n

Iubirea de cetate, patriotismul cet\u0103\u021bii, ca iubirea de patrie sau sentmentul na\u021bional, ca \u0219i iubirea de umanitate, sunt ceva esen\u021bial, fundamental, religios. \u00cen fond, aceasta se reduce la iubirea de sine-\u00eensu\u0219i, dar de un sine-\u00eensu\u0219i l\u0103rgit indefinit, pentru a se identifica cu cetatea, cu na\u021biunea, cu umanitatea \u0219i \u00een acest ultim caz chiar cu o aproximare a lui Dumnezeu. Cetate, na\u021biune, umanitate sunt deci etapele progresive ale dezvolt\u0103rii lui Dumnezeu \u00een om, efectuat\u0103 prin cre\u0219terea progresiv\u0103 p\u00e2n\u0103 la infinit a cooper\u0103rii a cooper\u0103rii umane \u0219i a cunoa\u0219terii universului condi\u021bii esen\u021biale \u0219i suficiente ale puterii omului asupra universului.<\/p>\n

Sentimentul pe care \u00eel au oamenii, al ajutorului \u0219i asisten\u021bei unui Dumnezeu atotputernic pentru reu\u0219ita antreprizelor lor, este asisten\u021ba real\u0103 pe care le-o \u00eemprumut\u0103 ansamblul social. Ceea ce realmente multiplic\u0103 for\u021bele umane, ceea ce \u00eei poate eleva poten\u021bialul la infinit este grupul social \u00een chiar limitele extensiei \u0219i profunzimii sale, adic\u0103 chiar \u00een limitele cooper\u0103rii tuturor cu fiecare . Omul, de c\u00e2nd a avut un vag sentiment al acestui efect al vie\u021bii sociale, gra\u021bie func\u021biei fabulatorii, l-a conceput de o manier\u0103 mai precis\u0103 \u0219i l-a proiectat \u00een Dumnezeu. Dumnezeu nu este o poveste de doic\u0103, o crea\u021bie himeric\u0103 a\u0219a cum M. Bergson pare s\u0103 \u00eencline a o crede; el reprezint\u0103 o for\u021b\u0103 real\u0103, \u0219i el a devoalat oamenilor \u00een ce consist\u0103 realitatea <\/em>divin\u0103: iubirea semenului, iubirea tuturor pentru to\u021bi, \u00eentr-ajutorarea, cooperarea generalizat\u0103, cooperarea fiec\u0103rui om, din toat\u0103 for\u021ba sa, din toate mijloacele sale, cu ceilal\u021bi.<\/p>\n

Prin societatea universal\u0103, prin cooperarea total\u0103, consecin\u021b\u0103 practic\u0103 a iubirii tuturor pentru to\u021bi, putin\u021ba \u0219i savoir-ul omului pot augmenta la infinit \u0219i, cu putin\u021b\u0103 \u0219i savoir, bun\u0103tatea \u0219i justi\u021bia omului pot apropia perfec\u021biunea divin\u0103.<\/p>\n

Pe m\u0103sur\u0103 ce curentul vie\u021bii istorice \u0219i sociale dep\u0103\u0219e\u0219te etapa na\u021biunilor \u0219i se \u00eendreapt\u0103 spre universalism \u2013 ca S. D., proba, prin simplul fapt al apari\u021biei sale \u2013 religia Patriei \u00eencepe s\u0103 se eclipseze pentru a l\u0103sa locul liber unei noi religii univarsaliste, cea a umanit\u0103\u021bii \u00een \u00eentregul ei. Tocmai aceasta explic\u0103 renovarea catolic\u0103 a ultimelor timpuri, ca \u0219i fondul eticii interna\u021bionale a sociali\u0219tilor. \u0218i de aceea \u0219i epoca noastr\u0103 este coapt\u0103 pentru o nou\u0103 religie, pentru cultul unui nou Dumnezeu universalist, \u00een armonie cu spiritul vremurilor noi. Misiunea antichit\u0103\u021bii clasice a fost procurat\u0103 de concep\u021bia limit\u0103 a divinit\u0103\u021bii, conceput\u0103 ca un Dumnezeu absolut, unic, chiar dac\u0103 triplu, sau ea \u0219i-a atins \u00een fine summum-ul s\u0103u, absolutul s\u0103u: civiliza\u021bia antic\u0103 a l\u0103sat civiliza\u021biei moderne aceast\u0103 achizi\u021bie \u00een mo\u0219tenire, cristalizat\u0103 \u0219i organizat\u0103 material \u00een Biserica catolic\u0103 \u0219i pe care ea trebuie s-o realizeze efectiv.<\/p>\n

\n

Traducere de George Anca<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dumitru Dr\u0103ghicescu \u00a0 MONOTEISMUL \u0218I CENTRALIZAREA POLITIC\u0102 Opera de unificare, de centralizare, de organizare politic\u0103, juridic\u0103 \u0219i aministrativ\u0103, realizat\u0103 prin [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-19367","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19367","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19367"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19367\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":19370,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19367\/revisions\/19370"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19367"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19367"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19367"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}