{"id":19394,"date":"2014-10-05T13:56:38","date_gmt":"2014-10-05T13:56:38","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=19394"},"modified":"2014-10-05T13:56:38","modified_gmt":"2014-10-05T13:56:38","slug":"mihai-eminescu-despre-vinderea-pamanturilor-tarii-si-indatorarea-romaniei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2014\/10\/05\/mihai-eminescu-despre-vinderea-pamanturilor-tarii-si-indatorarea-romaniei\/","title":{"rendered":"Mihai Eminescu, despre vinderea pam\u00e2nturilor \u021b\u0103rii \u0219i \u00eendatorarea Rom\u00e2niei"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

\n

\u201eDar creditul statului e sus, ni se zice. S\u0103 nu se uite cumc\u0103 \u00eenc\u0103 ave\u0163i ce vinde. Mai sunt de v\u00e2ndut trupurile de mo\u015fii ale statului, mai e de v\u00e2ndut dreptul de-a le cump\u0103ra; mai sunt de v\u00e2ndut \u00eenc\u0103 multe din Rom\u00e2nia din c\u00e2te str\u0103mo\u015fii au p\u0103strat.<\/p>\n

\u015ei, daca ne ve\u0163i \u00eentreba care e \u00eemprejurarea ce inspir\u0103 str\u0103in\u0103t\u0103\u0163ii \u00eencredere \u00een solvabilitatea statului rom\u00e2n, v\u0103 vom spune asemenea care e.<\/p>\n

Din ce \u00een ce elementele na\u0163ionale sunt substituite prin cele str\u0103ine; siguran\u0163a c\u0103 Rom\u00e2nia devine un simplu nume pentru a \u00eensemna colonii din centrul Europei l\u00e2ng\u0103 Dun\u0103re, siguran\u0163a c\u0103 poporul nostru nu mai e \u00een stare de-a-\u015fi rec\u00e2\u015ftiga vreodat\u0103 p\u0103m\u00e2ntul patriei sale din m\u00e2ini str\u0103ine<\/strong>, pe aceast\u0103 siguran\u0163\u0103 c\u0103 viitorul e al lor \u00een aceast\u0103 \u0163ar\u0103, ei crediteaz\u0103 guvernului\u201d.<\/p>\n

(Mihai Eminescu, \u00cen num\u0103rul s\u0103u din urm\u0103\u2026, Timpul, 1 decembrie 1882, \u00een Opere, vol. XIII, Edi\u0163ie critic\u0103 \u00eentemeiat\u0103 de Perpessicius, Editura Academiei Rom\u00e2ne, Bucure\u015fti, 1985, pag. 232)<\/p>\n

\u201eMatei Basarab r\u0103scump\u0103ra cu bani din visterie p\u0103m\u00e2nturi \u00eenc\u0103pute pe m\u00e2ini str\u0103ine<\/strong>; ast\u0103zi trei din patru p\u0103r\u0163i ale acestor p\u0103m\u00e2nturi sunt \u00een asemenea m\u00e2ini.<\/strong> Se \u00een\u0163elege c\u0103 cu p\u0103m\u00e2ntul trec drepturile publice, cu acestea Parlamentul, cu Parlamentul puterea\u201d.<\/strong><\/p>\n

(Mihai Eminescu, De \u00eembun\u0103t\u0103\u0163iri rele\u2026, Timpul, 3 decembrie 1882, \u00een Opere, vol. XIII, pag. 234)<\/em><\/p>\n

\u201ePosibilitatea dat\u0103 unor nulit\u0103\u0163i \u015fi unor parveni\u0163i de-a tr\u0103i din buget, din \u00eentreprinderi, din arenzi, din p\u0103suieli; posibilitatea constitu\u0163ional\u0103 dat\u0103 unor oameni de provenien\u0163\u0103 incert\u0103 de-a exploata munca poporului f\u0103r\u0103 nici o compensa\u0163ie, iat\u0103 r\u0103ul, incurabil poate, al organiza\u0163iei noastre\u201d.<\/p>\n

(Mihai Eminescu, R\u0103ul de c\u0103petenie\u2026, Timpul, 22 august 1881, \u00een Opere, vol. XII, Ed. cit., Bucure\u015fti, 1985, pag. 303)<\/em><\/p>\n

\u201eAzi \u0163\u0103ranul scade pe zi ce merge, proprietarul, ale c\u0103rui interese sunt identice cu ale \u0163\u0103ranului, asemenea, bresle nu mai avem, nego\u0163ul \u00eencape pe m\u00e2ini str\u0103ine \u00eenc\u00e2t, m\u00e2ine s\u0103 vrem s\u0103 vindem ce avem, g\u0103sim cump\u0103r\u0103tori str\u0103ini chiar \u00een \u0163ar\u0103 \u015fi am putea s\u0103 ne lu\u0103m lucrurile \u00een spinare \u015fi s\u0103 emigr\u0103m la America. Chiar ar fi bine s\u0103 ne lu\u0103m de pe acuma o bucat\u0103 de loc \u00een Mexico, \u00een care s\u0103 pornim cu toate ale noastre, c\u00e2nd nu vom mai avea nimic \u00een Rom\u00e2nia.<\/p>\n

S\u0103 nu ne facem iluzii. Prin at\u00e2rnarea noastr\u0103 economic\u0103 am ajuns ca toate guvernele, spun\u0103 ele ce-or pofti, s\u0103 at\u00e2rne mai mult sau mai pu\u0163in de \u00eenr\u00e2uriri str\u0103ine<\/strong>\u201d.<\/p>\n

(Mihai Eminescu, Fraz\u0103 \u015fi adev\u0103r, Timpul, 23 decembrie 1877, \u00een Opere, vol. X, Ed. cit., Bucure\u015fti, 1989, pag. 31)<\/em><\/p>\n

\u201ePentru \u00eencurcarea judec\u0103\u0163ii profanilor se cl\u0103de\u015fte un labirint de cifre \u015fi fraze pseudo\u015ftiin\u0163ifice, f\u0103r\u0103 cap \u015fi f\u0103r\u0103 coad\u0103, \u00een care nu se vede esprimat\u0103 clar nici o idee cumsecade,<\/strong><\/strong> dar din al c\u0103ror \u00eentreg reiese inten\u0163ia guvernului v\u0103t\u0103m\u0103toare intereselor Statului\u201d.<\/p>\n

(Mihai Eminescu, Mai toate ziarele oficioase\u2026, Timpul, 16 noiembrie 1879, \u00een Opere, vol. X, pag. 354)<\/em><\/p>\n

\u201eMarii oameni ce se pretind reprezentan\u0163i ai poporului rom\u00e2nesc \u00eentreg, cei ce pretind a personifica idealurile noastre na\u0163ionale, lupta de emancipare ce ne absoarbe(;), ace\u015ftia nu au \u00een vedere dec\u00e2t utopii cosmopolite, proprii a ne dezorganiza \u015fi mai mult, a sl\u0103bi \u00een noi sim\u0163ul de conserva\u0163iune na\u0163ional\u0103<\/strong> \u015fi, dac\u0103 se servesc din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd de ideile comune poporului rom\u00e2nesc, o fac numai debit\u00e2ndu-le ca pe o marf\u0103, pentru a-\u015fi c\u00e2\u015ftiga popularitate\u201d.<\/p>\n

(Mihai Eminescu, E greu a afla\u2026, Timpul, 27 noiembrie 1882, \u00een Opere, vol. XIII, pag. 229<\/em><\/p>\n

\u201eNatura poporului, instinctele si inclinarile lui mostenite, geniul lui, care, adesea, nestiut, urmareste o idee pe cand tese la razboiul vremii, acestea sa fie determinante in viata unui stat, nu maimutarea legilor si obiceielor straine. Deci, din acest punct de vedere, arta de-a guverna e stiinta de-a ne adapta naturii poporului, a surprinde oarecum stadiul de dezvoltare in care se afla si a-l face sa mearga linistit si cu mai mare siguranta pe calea pe care-a apucat<\/strong>. Ideile conservatoare sunt fiziocratice, am putea zice, nu in senzul unilateral dat de d-nul Quesnay, ci in toate directiile vietii publice. Demagogia e, din contra, ideologica si urmareste aproape totdeauna realizarea unor paradoxe scornite din mintea omeneasca. Legile demagogiei sunt factice, traduse de pe texte straine, supte din deget, pe cand ele ar trebui sa fie, daca nu codificarea datinei juridice, cel putin dictate si nascute din necesitati reale, imperios cerute de spiritul de echitate al poporului<\/strong>; nu reforme introduse in mod clandestin, necerute de nimenea sau vulgarizate ca o marfa noua sau ca un nou spectacol, ca eligibilitatea magistraturii, pe care nimeni n-o cere. Masurile economice ale demagogiei sunt o maimutarie. Ii vezi creand drumuri noua de fier, tot atatea canaluri pentru scurgerea industriei si prisosului de populatie din strainatate, pe cand adevarate masuri ar fi acelea menite a dezvolta aptitudinile cari sunt in germene in chiar poporul romanesc.\u201d.<\/p>\n

(Mihai Eminescu, Ceea ce d\u0103 guvernului\u2026, Timpul, 1 aprilie 1882, \u00een Opere, vol. XIII, pag. 87)<\/em><\/p>\n

\u201eCapitalul, cel pu\u0163in cel imobiliar, avea \u00eenainte un caracter istoric, tradi\u0163ional \u015fi personal. Leg\u0103turile \u00eentre boieri \u015fi \u0163\u0103rani erau istorice, tradi\u0163ionale, personale. E nenatural a admite ca oameni de aceea\u015fi ras\u0103, care neam de neamul lor tr\u0103iser\u0103 \u015fi lucraser\u0103 \u00eempreun\u0103, s\u0103 nu aib\u0103 un sentiment de cru\u0163are \u015fi omenie \u00eentre ei. Boierul cel mai avar, cel mai lacom de avere, n-ar fi \u00eeng\u0103duit s\u0103 i se exploateze \u0163\u0103ranii de c\u0103tre slugile lui. Ast\u0103zi capitalul e impersonal.<\/strong> O mo\u015fie str\u0103veche (\u00een sens larg un activ, indiferent de natura lui: productiv\u0103, comercial\u0103 etc. n.n.) \u00eencape pe m\u00e2na unui str\u0103in de origine, care caut\u0103 s\u0103 scoat\u0103 lapte din piatr\u0103. Pu\u0163in \u00eei pas\u0103 de soarta lucr\u0103torului, de biseric\u0103 ori de \u015fcoal\u0103. Omul e pentru el un instrument de munc\u0103<\/strong>, o vit\u0103 trebuitoare pentru un timp m\u0103rginit, p\u00e2n\u0103 ce vinde sau arend\u0103 altuia mo\u015fia. Lipsa de sentiment de ras\u0103, lipsa de solidaritate \u00eentre popor \u015fi clasele dirigente, recrutate dintre Cariadgii \u015fi Basmangii (alc\u0103tuite din elemente nerom\u00e2ne\u015fti n.n.) lipsa de sim\u0163 istoric \u015fi na\u0163ional, ne-au adus unde suntem \u015fi au pref\u0103cut o \u0163ar\u0103 veche, cu trecutul ei cinstit, cu datinele ei oneste, \u00eentr-un han de oaspe\u0163i str\u0103ini,<\/strong> \u00een care toat\u0103 organiza\u0163ia (organizarea social\u0103 n.n.) s-a f\u0103cut (a fost f\u0103cut\u0103 n.n.) \u00een favorul str\u0103inilor, pentru a le face traiul c\u00e2t mai neted \u015fi mai moale \u00een \u0163ara nim\u0103nui, c\u0103ci numai firma (denumirea-i n.n.) mai e a noastr\u0103. Noi nu suntem contra \u00eembog\u0103\u0163irii celor ce vin \u015fi se a\u015feaz\u0103 \u00een \u0163ar\u0103. Cu timpul vor deveni, poate, buni cet\u0103\u0163eni ai acestui stat. Dar, ca de dragul lor, s\u0103 ucidem oamenii no\u015ftri proprii, ca de dragul luxului, desf\u0103t\u0103rilor, \u00eenlesnirilor de trai (care sunt \u2013 cu toatele, indubitabil \u015fi aproape \u00een exclusivitate \u2013 apanajul elementelor de origine str\u0103in\u0103 n.n.) s\u0103 compromitem existen\u0163a fizic\u0103 \u015fi moral\u0103 a rasei rom\u00e2ne, iat\u0103 ceea ce e de neauzit \u015fi de ne\u00een\u0163eles. Poporul nostru e pe calea de a ajunge ca fellah din Egipt. Totul e str\u0103in acolo, afar\u0103 de mizerie. Numai ea e na\u0163ional\u0103, egiptean\u0103\u201d.<\/p>\n

(Mihai Eminescu, Economi\u015ftii observ\u0103\u2026, Timpul, 10 iulie 1881, \u00een Opere, vol. XII, pag. 238, 239)<\/em><\/p>\n

\u201eLa noi, \u00een \u0163ara absolutei libert\u0103\u0163i, este(;) cu putin\u0163\u0103, ca lucr\u0103torul s\u0103 nu se bucure nici de duminec\u0103, nici de s\u0103rb\u0103toare, s\u0103 nu se bucure nici de r\u0103gazul pe care Scriptura \u00eel asigur\u0103 p\u00e2n\u0103 \u015fi animalelor. Mania de a trata pe om ca simpl\u0103 ma\u015fin\u0103, ca unealt\u0103 pentru producere, este, \u00eent\u00e2i, tot ce poate fi mai neomenos; al doilea, dezastruoas\u0103 prin urm\u0103rile ei.<\/strong> C\u0103ci, vita de munc\u0103 se cru\u0163\u0103 la boal\u0103, i se m\u0103sur\u0103 puterile, nu se \u00eencarc\u0103 peste m\u0103sur\u0103, pierderea ei e egal\u0103 cu cump\u0103rarea unei alteia, \u00eenc\u00e2t interesul bine \u00een\u0163eles al proprietarului este cru\u0163area. La om lucrul se schimb\u0103. Poate s\u0103 se sting\u0103 \u00een bun\u0103 voie, se va g\u0103si, totdeauna, altul la loc, c\u0103ci, nevoia e o d\u0103sc\u0103li\u0163\u0103 amar\u0103, care prime\u015fte orice condi\u0163ii\u201d.<\/p>\n

(Mihai Eminescu, Robie modern\u0103, Curierul de Ia\u015fi, 12 decembrie 1876, \u00een Opere, vol. IX, pag. 286)<\/em><\/p>\n

\u201eUn popor, oricare ar fi el, are dreptul a-\u015fi legiui trebuin\u0163ele \u015fi tranzac\u0163iunile ce rezult\u0103 neap\u0103rat din acele trebuin\u0163e, reciprocitatea rela\u0163iunilor sale; \u00eentr-un cuv\u00e2nt: legile unui popor, drepturile sale, nu pot purcede dec\u00e2t din el \u00eensu\u015fi\u201d.<\/p>\n

(Mihai Eminescu, Echilibrul, Federa\u0163iunea, 22 aprilie, 4 mai 1870, \u00een Opere, vol. IX, pag. 93)<\/em><\/p>\n

\n

\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eDar creditul statului e sus, ni se zice. S\u0103 nu se uite cumc\u0103 \u00eenc\u0103 ave\u0163i ce vinde. Mai sunt de [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3,6],"tags":[],"class_list":["post-19394","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-linkuri-externe"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19394","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19394"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19394\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":19398,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19394\/revisions\/19398"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19394"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19394"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19394"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}