{"id":19487,"date":"2014-10-15T21:47:15","date_gmt":"2014-10-15T21:47:15","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=19487"},"modified":"2014-10-16T09:48:16","modified_gmt":"2014-10-16T09:48:16","slug":"vavila-popovici-apolinic-sau-dionisiac","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2014\/10\/15\/vavila-popovici-apolinic-sau-dionisiac\/","title":{"rendered":"Vavila Popovici: Apolinic sau Dionisiac?"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>\u201eO cunoa\u0219tere independent\u0103 de voin\u021b\u0103 poate fi conceput\u0103; dar o voin\u021b\u0103 independent\u0103 de cunoa\u0219tere este de neconceput. Voin\u021ba oarb\u0103 nu este voin\u021b\u0103; voin\u021ba adev\u0103rat\u0103 vede bine.\u201d<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em>– Benedetto Croce<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Termenul Apolinic <\/em>provine de la numele eladic al zeului Soare – <\/em>Apollo \u0219i desemneaz\u0103, conform dic\u021bionarelor, ordine, m\u0103sur\u0103 \u0219i armonie, caracterizat fiind printr-o contemplare senin\u0103, deta\u0219at\u0103: \u201elucid, ra\u021bional, luminos, senin, echilibrat\u201d<\/em>. Termenul Dionisiac<\/em> provine de la numele zeului pelasgo-trac al viei, vinurilor \u0219i orgiilor, Dionis (grecizat: Dionysos<\/em>) fiind echivalentul roman al zeului Bacchus. Bine cunoscutele \u201eserb\u0103ri dionisiace\u201d erau festivit\u0103\u021bi romane \u021binute \u00een cinstea lui Bacchus, denumite Bacchanalia, care urm\u0103reau eliberarea de inhibi\u021bii \u0219i constr\u00e2ngeri sociale. Unele dic\u021bionare definesc termenul \u201edionisiac\u201d: \u201espargerea echilibrului, lipsa de form\u0103, r\u0103scolirea instinctelor\u201d<\/em> sau \u201est\u0103ri paradoxale, be\u021biile, orgiile, violen\u021ba domnind peste ra\u021biune\u201d<\/em> etc.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Filozoful german Friederich Wilhelm Nietzsche (1844-1900) a folosit ambii termeni \u0219i \u00eentruc\u00e2t la g\u00e2ndirea lui m\u0103 voi raporta succint, amintesc c\u0103 s-a n\u0103scut \u00eentr-o familie protestant\u0103, neasum\u00e2ndu-\u0219i valorile religioase ale familiei; s-a sim\u021bit ve\u0219nic un izolat, s-a declarat ateu \u0219i adversar al cre\u0219tinismului. Considera c\u0103 toate valorile supreme ale existen\u021bei ar fi inventate, inaccesibile omului, care \u00ee\u0219i pierd voin\u021ba de putere \u00een timp, \u0219i astfel existen\u021ba devine lipsit\u0103 de sens. Cu aceast\u0103 logic\u0103 \u0219i-a f\u0103cut apari\u021bia nihilismul, una din temele sale centrale. Admitea c\u0103 via\u021ba poate avea un sens, o orientare c\u0103tre ceva, doar cu condi\u021bia existen\u021bei voin\u021bei de putere, care \u00eei poate determina finalitatea, conceptul de supra-om desemn\u00e2nd o necesitate \u00een personalitatea uman\u0103.<\/p>\n

\u00a0 Se considera \u201eimoralist\u201d, \u00a0\u00een lucrarea \u201eDincolo de bine \u0219i de r\u0103u\u201d<\/em> morala fiind catalogat\u0103 ca \u201eo ac\u021biune tiranic\u0103, \u00eempotriva naturii \u0219i de asemenea \u00eempotriva ra\u021biunii\u201d<\/em>. Lumea o \u00eemp\u0103r\u021bea \u00een casta st\u0103p\u00e2nilor \u0219i masa sclavilor, fiecare detest\u00e2nd-o pe cealalt\u0103. Adev\u0103rul este c\u0103 Nietzsche a fost un om bolnav \u0219i boala \u0219i-a pus amprenta asupra g\u00e2ndirii sale. Cu toate acestea, filozoful austriac Rudolf Steiner (1861-1925) recomanda s\u0103 ne desprindem de g\u00e2ndirea c\u0103 geniul trebuie s\u0103 fie un om complet s\u0103n\u0103tos, vorbind totodat\u0103 despre \u201eun s\u00e2mbure morbid existent \u00een personalitatea sa\u201d,<\/em> amintindu-\u0219i cum singur\u00a0 recuno\u0219tea c\u0103 \u201edin boal\u0103 a primit impulsul de a dezvolta \u00een interiorul lui o concep\u021bie despre lume optimist\u0103\u201d<\/em>. Vorbim despre optimismul for\u021bat, ca o reac\u021bie fa\u021b\u0103 de pesimismul schopenhaurian, dup\u0103 ce Schopenhauer \u00eei f\u0103cuse ini\u021bierea \u00een filozofie \u0219i Nietzsche fusese, la \u00eenceput, \u00een admira\u021bia sa. Lui Nietzsche \u00eei pl\u0103cea tot ceea ce vestea prezen\u021ba puterii, \u00eei displ\u0103cea \u0219i renega tot ceea ce tr\u0103da sl\u0103biciune. \u00cen cartea \u00a0\u201eNietzsche Anticristul\u201d<\/em> pe care am citit-o cu un mare dezgust, scria: \u201e<\/em>Mila \u00eempiedic\u0103 legea evolu\u021biei care este cea a selec\u021biei\u201d. <\/em>G\u00e2ndirea sa contrasta izbitor cu cea a scriitorului german J. W. Goethe (1749-1832), care analizase dictonul \u201ecunoa\u0219te-te pe tine \u00eensu\u021bi\u201d,<\/em> sus\u021bin\u00e2nd c\u0103 nu trebuie s\u0103-l interpret\u0103m \u00een sens ascetic, prin cugetare sau autocontemplare (cum a f\u0103cut-o Nietzsche), ci prin fapte: \u201eCaut\u0103 s\u0103-\u021bi faci datoria \u0219i vei \u0219ti imediat ce e cu tine\u201d.<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0 G\u00e2ndirea lui Nietzsche a fost \u00een opozi\u021bie \u0219i cu cea a filozofului german Immanuel Kant (1724-1804) care afirmase: \u201eRa\u021biunea nu aprob\u0103 fericirea, dac\u0103 nu este unit\u0103 cu demnitatea de a fi fericit, adic\u0103 cu puritatea moral\u0103\u201d, <\/em>iar mai t\u00e2rziu, <\/em>psihiatrul elve\u021bian Carl Gustav Jung (1875-1961) exprima: \u201eMoralitatea nu este o ne\u00een\u021belegere n\u0103scocit\u0103 de un Moise ambi\u021bios pe muntele Sinai, ci ea \u021bine de legile vie\u021bii \u0219i este produs\u0103 de cursul normal al existen\u021bei, la fel ca o cas\u0103 sau un vapor, sau oricare alt instrument de cultur\u0103\u201d.<\/em> <\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0 De fapt, Nietzsche a fost inspirat, dintru \u00eenceput, de frumuse\u021bea culturii grece\u0219ti, aceasta constituind punctul de plecare \u00een g\u00e2ndirea sa \u0219i pe parcurs constituind un punct de compara\u021bie pentru tot ceea ce \u00eel nemul\u021bumea \u00een cultura vremurilor \u00een care tr\u0103ia. Analiz\u00e2nd tragedia antic\u0103, s-a cantonat pe antiteza \u00eentre frumuse\u021bea apolinic\u0103<\/em> \u0219i grandoarea destinului tragic dionisiac<\/em>. Figura lui Dionysos are o semnifica\u021bie important\u0103 \u00een filosofia sa, atribuindu-i o ve\u0219nic\u0103 transformare \u0219i devenire, devenirea fiind expresia voin\u021bei de putere. Morala cre\u0219tin\u0103 bazat\u0103 pe mil\u0103, ajutorare a substituit-o cu morala durit\u0103\u021bii, morala st\u0103p\u00e2nilor, a celor care dicteaz\u0103, ca o moral\u0103 a resentimentului celor mul\u021bi. Individualist\u0103 fiindu-i g\u00e2ndirea, considera c\u0103 omul, \u00een ad\u00e2ncul fiin\u0163ei sale, este o \u201efiin\u0163\u0103 ratat\u0103\u201d<\/em>, un \u201eanimal bolnav\u201d,<\/em> pentru c\u0103 nu-\u015fi urmeaz\u0103 instinctele, este ratat ca fiin\u0163\u0103 liber\u0103, deoarece con\u015ftiin\u0163a sa falsific\u0103 voin\u0163a de putere: \u201enatura omului este himeric\u0103: el se dezbin\u0103 pentru a construi un vis, o moral\u0103, o religie, pentru a-\u015fi justifica existen\u0163a \u00een lume, inventeaz\u0103 o lume, \u00een asemenea lucruri st\u0103 m\u0103re\u0163ia \u015fi \u00eenfr\u00e2ngerea sa\u201d.<\/em> Pentru Nietzsche principiul vie\u021bii nu era utilitatea \u0219i conservarea, cum sus\u021binea biologia darwinist\u0103, ci cre\u0219terea puterii.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u00cen lucrarea intitulat\u0103 \u201eA\u0219a gr\u0103it-a Zarathustra\u201d<\/em> (profetul, coordonatorul religiei din Iranul arhaic \u0219i zeu) \u0219i-a cristalizat ideea imaginii supraomului, spun\u00e2nd c\u0103 \u201eDumnezeu a murit!\u201d,<\/em> construind o filozofie cu un orizont anticre\u0219tin declarat, \u00een care \u00eenlocuie\u0219te fiin\u021ba Divin\u0103 cu supraomul; \u00een zadar \u00eencearc\u0103 unii s\u0103 r\u0103st\u0103lm\u0103ceasc\u0103 spusele lui, sus\u021bin\u00e2nd c\u0103 moartea lui Dumnezeu ar \u00eensemna \u201emoartea \u00eentregii lumi, proiectate ca fiind o lume suprasensibil\u0103, a idealurilor, principala justificare a realit\u0103\u021bii\u201d.<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0 Dionisiacul<\/em> folosit de Nietzsche – starea exploziv\u0103 a unui spirit – red\u0103 tocmai sugestia unui afect, echivalent \u00een psihologie cu \u201eimpulsul\u201d oscilant \u0219i haotic: extravertirea, senzualitatea, tumultul, sexualitatea, izbucnirea voluptoas\u0103 a formelor spirituale individuale. Apolinicul <\/em>se dezvolt\u0103 la cel\u0103lalt pol, introvertit \u0219i melancolic, influen\u021bat de lumina formelor frumoase, a soarelui \u0219i a aparen\u021bei. Sunt numite dou\u0103 st\u0103ri modificate ale con\u0219tiin\u021bei, complementare \u2013 be\u021bia \u0219i visul – st\u0103ri ale inspira\u021biei; artistul dionisiac se las\u0103 convertit de pierdere de sine \u00een jocul be\u021biei, cel\u0103lalt \u2013 apolinicul –\u00a0 accept\u0103 jocul visului \u0219i-al contempl\u0103rii. Formele de exteriorizare ale artei, muzica \u0219i poezia erau pentru el expresiile cele mai puternice ale crea\u021biei, ale dionisiacului \u0219i apolinicului, ele put\u00e2nd p\u0103trunde \u00een ad\u00e2ncul fiin\u021bei, metamorfoz\u00e2nd, accentu\u00e2nd st\u0103rile spirituale; cu ajutorul voin\u021bei fiind sporite puterea \u0219i plenitudinea de via\u021b\u0103 a personalit\u0103\u021bii, omul devenind mai puternic ghidat de propriile legi create de sine \u00eensu\u0219i; cuv\u00e2ntul \u015fi imaginea, ca semne ale zeului Apollo, nu pot reda niciodat\u0103 mitul tragic \u00een toat\u0103 profunzimea lui, \u00een lipsa lui Dionysos.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u00cen\u00a0 cartea \u201eNa\u0219terea tragediei\u201d <\/em>m\u0103rturise\u0219te c\u0103 cele dou\u0103 zeit\u0103\u0163i ale artei, Apollo \u015fi Dionysos, \u00eempreun\u0103 cu termenii apolinic \u015fi dionisiac sunt \u00eemprumutate de la grecii care nu-\u015fi exprimau teoriile ezoterice profunde ale concep\u0163iilor\u00a0lor despre art\u0103 \u00een no\u0163iuni, ci le \u00eentruchipau \u00een figurile gr\u0103itoare ale zeilor, spre o mai u\u0219oar\u0103 \u0219i bun\u0103 \u00een\u021belegere pentru cele dou\u0103 zeit\u0103\u0163i ale artei. Acest fapt dovedea c\u0103 \u00een universul grecilor exista un contrast uria\u015f, at\u00e2t \u00een origine, c\u00e2t \u015fi \u00een finalitate, cearta d\u00e2nd na\u015ftere, prin emula\u0163ie, unor crea\u0163ii mereu mai viguroase. Nietzsche era \u00eens\u0103 de alt\u0103 p\u0103rere, pentru el \u201eTotul este haos\u201d, <\/em>adic\u0103 lipsea ordinea,<\/em> armonia, \u00een\u021belepciunea \u0219i frumuse\u021bea. Aceasta nu-l \u00eempiedica s\u0103 fie \u00eendr\u0103gostit de destin, oricum ar fi el, chiar o existen\u021b\u0103 dionisiac\u0103. \u0218i, deoarece grecii socoteau visele mesaje ale zeilor, Nietzsche explica: \u201ePentru a \u00een\u021belege mai bine acele dou\u0103 instincte, s\u0103 ni le \u00eenchipuim ca pe ni\u0219te lumi estetice deosebite: a visului \u0219i a be\u0163iei, fenomene fiziologice \u00eentre care se poate observa un contrast analog aceluia dintre apolinic \u015fi dionisiac.[\u2026] Crede-m\u0103 c\u0103 iluzia cea mai adev\u0103rat\u0103 a omului i se dezv\u0103luie numai \u00een vis [\u2026] toat\u0103 \u201edivina comedie\u201d a vie\u021bii cu al ei \u201eInferno\u201d\u00a0 trec prin fa\u021ba sa\u2026\u201d.<\/em> \u00cen continuare Nietzsche vorbea \u00een lucrarea respectiv\u0103 despre exaltarea dionisiac\u0103 ce \u00eel cuprinde pe om uneori, \u00een special \u00een timpul be\u021biei, spun\u00e2nd c\u0103 sunt oameni care se feresc de aceste manifest\u0103ri ca de ni\u0219te \u201eboli\u201d, \u00eent\u0103rind ideea vr\u0103jii spiritului dionisiac ce re\u00eennoie\u0219te leg\u0103tura dintre om \u0219i om, iar natura \u00eenstr\u0103inat\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci, \u00ee\u0219i serbeaz\u0103 \u00eemp\u0103carea cu fiul ei r\u0103t\u0103cit, Carul lui Dionysos<\/em> nu \u00een zadar fiind acoperit cu flori \u0219i coroane, sub jugul lui p\u0103\u0219ind tigrul \u0219i pantera. Supraomul cu \u00eentreaga cultur\u0103 uman\u0103 nu poate fi a\u0219a cum vroia Nietzsche – numai o crea\u021bie de art\u0103 f\u0103r\u0103 alt criteriu dec\u00e2t pasiunea sau frumuse\u021bea crea\u021biei \u00eens\u0103\u0219i -, ci umanitatea are nevoie de criteriul moral care s\u0103 primeze asupra celui estetic \u0219i care trebuie s\u0103 o \u00eenso\u021beasc\u0103 pretutindeni, \u00een toat\u0103 existen\u021ba sa.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 De\u0219i Nietzsche \u00ee\u0219i manifesta aversiunea fa\u021b\u0103 de politic\u0103, conceptele folosite de \u201evoin\u021ba de putere\u201d <\/em>excesiv\u0103, <\/em>(inspirat\u0103 de Schopenhauer dar dus\u0103 la extrem) <\/em>\u0219i \u201es<\/em>upraomul\u201d- ca o derivat\u0103 a primului concept – <\/em>\u0219i care ia atitudine \u00eempotriva turmei impun\u00e2nd tuturor propria moral\u0103, au constituit sursa de inspira\u021bie a ideologiei \u0219i politicii naziste. <\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0 Sigur ca filozofiei lui Nietzsche i s-a r\u0103spuns \u00een acest mod: Tot ce a fost creat \u00een omenire, n-a fost creat ca un prestigiu al for\u021bei, ci ca o eviden\u021b\u0103 a idealului; cre\u0219tinul \u0219tie c\u0103 valorile con\u0219tiin\u021bei sale sunt mai \u00eenalte, c\u0103 mila este o ac\u021biune mai \u00eenalt\u0103 dec\u00e2t o ac\u021biune dur\u0103, de egoism; sensul ad\u00e2nc al devenirii \u0219i crea\u021biei ce fixeaz\u0103 pozi\u021bia omului \u00een cosmos este tocmai de a descoperi tot mai ad\u00e2nc sensul no\u021biunii de umanitate, \u00ab\u00a0a ceea ce este mai uman \u00een om\u00a0\u00bb.<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u0218i cu toate glasurile auzite, inspirate din filozofia lui Nietzsche, dar nu numai, voin\u021ba omului de a-\u0219i \u00eembun\u0103t\u0103\u021bi existen\u021ba, \u00een\u021belegerea ra\u021bional\u0103 a limitei putin\u021bei, credin\u021ba \u00een existen\u021ba \u0219i ajutorul Divinit\u0103\u021bii exist\u0103 \u0219i vor exista, ele fiind \u201eo \u00eenzestrare uman\u0103 universal\u0103, capabil\u0103 s\u0103-i uneasc\u0103 pe oameni, s\u0103-i emo\u021bioneze \u0219i s\u0103 le ridice spiritul \u00een sfere \u00eenalte\u201d.<\/em><\/p>\n

\u00a0 \u00a0Unii se mai \u00eentreab\u0103 \u0219i ast\u0103zi, dac\u0103 filozofia lui Nietzsche, numit \u0219i \u201efalsul profet\u201d, cunosc\u00e2ndu-i-se firea bl\u00e2nd\u0103, amabil\u0103, av\u00e2nd \u0219i o educa\u021bie cre\u0219tin\u0103, nu este cumva provenit\u0103 dintr-o iubire r\u0103sturnat\u0103: \u201eDragostea nu d\u0103 na\u0219tere urii? Oare nu l-a atacat pe Wagner fiindc\u0103 l-a iubit? N-a atacat cre\u0219tinismul fiindc\u0103 \u0219tia c\u00e2t de ad\u00e2nc\u0103 este mila de oameni? Nu este filozofia sa numai o dram\u0103 a singur\u0103t\u0103\u021bii sale ad\u00e2nci?\u201d <\/em>Dar \u0219i a suferin\u021bei fizice?<\/p>\n

\u00a0\u00a0 To\u021bi filozofii, \u00een g\u00e2ndirea lor, pornesc de la s\u00e2mburele fericirii – c\u0103utat, g\u00e2ndit \u00een diverse forme, voit s\u0103 fie g\u0103sit \u0219i de multe ori pierdut. Cauzele pierderii au fost \u0219i continu\u0103 s\u0103 fie ad\u00e2nc analizate.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Lumina zeului-soare Apollo, ast\u0103zi, pare umbrit\u0103 de nori negri. Dar, cred, ca \u0219i mul\u021bi al\u021bii, c\u0103 vom dep\u0103\u0219i aceast\u0103 perioad\u0103 \u00eentunecat\u0103 a timpului nostru; credin\u021ba \u00een frumuse\u021bea adev\u0103rului \u00ee\u0219i va p\u0103stra puterea de a-i aduce pe oameni \u00eempreun\u0103, \u00een mod demn, pentru un scop comun, \u201efie c\u0103 acesta va fi unul moral sau unul de ap\u0103rare\u201d. <\/em>\u0218i nu poate fi altfel, deoarece omenirea a aspirat \u00eentotdeauna spre lumin\u0103, armonie \u0219i echilibru, omul bucur\u00e2ndu-se de ra\u021biunea d\u0103ruit\u0103 de Divinitate, pentru a tr\u0103i \u00een bucurie \u0219i comuniune, fructific\u00e2nd sentimentul drept\u0103\u021bii \u0219i al iubirii.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Dorim, da, s\u0103 construim un \u201eTemplul apolinic\u201d- <\/em>frumoas\u0103 exprimare a unui poet! – acesta fiind scopul luminos al vie\u021bii noastre, dar el nu poate fi construit folosind \u201epietre dionisiace\u201d.<\/em> El trebuie construit cu \u201epietre apolinice\u201d. \u201e\u0218antierul\u201d trebuie cur\u0103\u021bat! Avem curajul \u0219i demnitatea s\u0103 d\u0103m la o parte \u201epietrele dionisiace\u201d?<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

Vavila Popovici \u2013 Carolina de Nord<\/em><\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eO cunoa\u0219tere independent\u0103 de voin\u021b\u0103 poate fi conceput\u0103; dar o voin\u021b\u0103 independent\u0103 de cunoa\u0219tere este de neconceput. Voin\u021ba oarb\u0103 nu [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-19487","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19487","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19487"}],"version-history":[{"count":10,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19487\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":19490,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19487\/revisions\/19490"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19487"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19487"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19487"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}