<\/p>\n
…m\u0103-ntorc acas\u0103!<\/strong><\/p>\n Lui Mihai Olteneanu.<\/p>\n <\/p>\n Urm\u0103resc cu interes orice material referitor la Basarabia sau Bucovina, m\u0103 bucur \u015fi m\u0103 \u00eentristez, caut interlocutori. \u00cemi place s\u0103 ascult, a\u015fa c\u0103, f\u0103r\u0103 efort, c\u00e2\u015ftig parteneri de dialog \u00eentr-o perioad\u0103 \u00een care, din ce \u00een ce mai rar, se pot g\u0103si informa\u0163ii credibile despre cele dou\u0103 provincii rom\u00e2ne\u015fti \u00eenstr\u0103inate prin rapt, \u00eempotriva oric\u0103rei logici. R\u0103sfoiam deun\u0103zi cele dou\u0103 pagini ale s\u0103pt\u0103m\u00e2nalului Rom\u00e2nia Mare, sugestiv \u00eentitulate \u201dBasarabia \u015fi Bucovina \u2013 dou\u0103 lacrimi pe obrazul Europei\u201d c\u00e2nd m-am oprit asupra titlului \u201dIstoria nu poate fi acoperit\u0103 cu lopata de lut!\u201d Incitant titlu, nimic de zis! O rememorare, din p\u0103cate scurt\u0103, a unui eveniment tragic, petrecut \u00een Bucovina ocupat\u0103, la 1 aprilie 1941. Cuno\u015fteam episodul \u015fi, poate de aceea, mi s-a p\u0103rut prea scurt\u0103 relatarea. Sunt lucruri \u00een via\u0163\u0103 care ar merita s\u0103 fie servite cu polonicul, \u015fi nu cu linguri\u0163a, mai ales acum, c\u00e2nd se vorbe\u015fte prea unilateral despre genocid. Este vorba despre masacrul s\u0103v\u00e2r\u015fit de c\u0103tre solda\u0163ii ru\u015fi \u015fi ucraineni asupra \u0163\u0103ranilor rom\u00e2ni bucovineni care, s\u0103tui de ororile ocupa\u0163iei sovietice, au hot\u0103r\u00e2t s\u0103 cear\u0103 acte de trecere legal\u0103 a frontierei, pentru a se stabili \u00een Rom\u00e2nia. Peste \u015faisprezece mii de \u0163\u0103rani, b\u0103tr\u00e2ni \u015fi tineri, cu femei \u015fi copii, \u00eenarma\u0163i cu obiecte de cult bisericesc pe care le-au sfin\u0163it la Suceveni, au trecut Siretul \u015fi s-au \u00eendreptat spre centrul raionului Ad\u00e2ncata (Glyboky de azi). Familii \u00eenmtregi p\u0103r\u0103seau satele de pe valea Siretului pentru a se al\u0103tura fra\u0163ilor din Rom\u00e2nia. Cu tot refuzul autorit\u0103\u0163ilor, \u0163\u0103ranii \u015fi-au continuat drumul, str\u0103b\u0103t\u00e2nd p\u0103duri sau urm\u00e2nd cursul Siretului. Aveau de str\u0103b\u0103tut cam 20 de kilometri. \u00cen apropiere de F\u00e2nt\u00e2na Alb\u0103 sunt \u00eent\u00e2mpina\u0163i de o unitate de cavalerie. Comandantul \u015farjeaz\u0103 \u00eenspre crucea din lemn masiv purtat\u0103 de tinerii din fruntea coloanei. Izbe\u015fte crucea, dar sabia se fr\u00e2nge iar calul speriat cabreaz\u0103 arunc\u00e2nd c\u0103l\u0103re\u0163ul din \u015fa \u015fi-i zdrobe\u015fte piciorul cu copitele. C\u0103l\u0103re\u0163ii, ca \u015fi mul\u0163imea, interpreteaz\u0103 faptul ca pe o minune cereasc\u0103. Coloana \u00ee\u015fi continu\u0103 mar\u015ful nestingherit\u0103. Speran\u0163a se transform\u0103 \u00een \u00eencredere, se aud chiote de bucurie. Cei b\u0103tr\u00e2ni \u00eengenunchiaz\u0103, fac cruci, s\u0103rut\u0103 p\u0103m\u00e2ntul, icoanele. La doar c\u00e2\u0163iva kilometri de grani\u0163\u0103, gr\u0103nicerii deschid focul. Mitralierele secer\u0103 f\u0103r\u0103 mil\u0103. O movil\u0103 de trupuri sus\u0163ine crucea care, parc\u0103, cere socoteal\u0103 cerului. Dup\u0103 22 iunie 1941, solda\u0163ii rom\u00e2ni eliberatori descoper\u0103 \u00een p\u0103durile din st\u00e2nga Nistrului 28 de gropi pline cu martiri. Peste 7000 de rom\u00e2ni se opriser\u0103 s\u0103 doarm\u0103 acas\u0103, la doi pa\u015fi de grani\u0163a cu Rom\u00e2nia sf\u00e2rtecat\u0103. Un episod cutremur\u0103tor, dar nu \u015fi singurul, din istoria noastr\u0103 zbuciumat\u0103. Am r\u0103mas cu ochii a\u0163inti\u0163i \u00een gol c\u00e2nd clinchetul soneriei a spulberat amintirile. Era un prieten, un bun prieten, un bun povestitor. \u201eBun\u0103! Am picat \u00eentr-un moment nepotrivit?\u201d \u201eNu! De ce?!\u201d \u201ePari ab\u0103tut…\u201d \u201e\u00cemi pare bine c\u0103 ai venit. Hai, intr\u0103! Cuno\u015fti drumul…\u201d A trebuit s\u0103 motivez totu\u015fi expresia mea nu tocmai primitoare. I-am relatat \u015fi lui episodul de la F\u00e2nt\u00e2na Alb\u0103 reu\u015find, f\u0103r\u0103 s\u0103 vreau, s\u0103-l aduc \u015fi pe el la starea mea de spirit. \u201eAm reu\u015fit s\u0103 te indispun?\u201d \u201eNu este vorba de a\u015fa ceva. Sunt \u015fi eu sensibil la tot ce prive\u015fte Basarabia sau Bucovina. Am avut, \u015fi mai am \u015fi acum, cuno\u015ftin\u0163e \u015fi chiar prieteni basarabeni. Am auzit multe treburi de genul \u0103sta \u015fi le-am pus la suflet. Cele \u00eent\u00e2mplate \u00een Bucovina ocupat\u0103, la numai c\u00e2teva luni de la eliberare, mi-au fost povestite de c\u0103tre un coleg bucovinean, dar f\u0103r\u0103 prea multe am\u0103nunte. Acum \u00eens\u0103, ascult\u00e2ndu-te \u015fi sim\u0163ind durerea care te apas\u0103, mi-aduc aminte de o cu totul alt\u0103 poveste, dac\u0103 i se poate spune a\u015fa, relatat\u0103 de acest coleg, o poveste adev\u0103rat\u0103, cutremur\u0103toare prin dezv\u0103luirea unor aspecte neb\u0103nuite ale comportamentului institu\u0163iilor sovietice fa\u0163\u0103 de proprii lor solda\u0163i. Ascult\u00e2nd aceast\u0103 poveste, pun\u00e2nd cap la cap \u015fi alte lucruri auzite sau citite, am pus semnul egalit\u0103\u0163ii \u00eentre Hitler \u015fi Stalin. Nu-i nevoie s\u0103-l cite\u015fti neap\u0103rat pe Solzhenitsyn ca s\u0103 iei contact cu realitatea regimului sovietic, ca s\u0103 nu mai vorbim de ceea ce ne-a adus nou\u0103 acest regim. Am sim\u0163it tot r\u0103ul \u00een toat\u0103 \u201dsplendoarea\u201d lui pe propria piele. M\u0103 bucur c\u0103 am ascultat-o pe maic\u0103-mea, izvor nesecat de \u00een\u0163elepciune, dar nu pot \u015fterge din memorie toate umilin\u0163ele prin care am trecut al\u0103turi de ea. E \u00eentr-adev\u0103r o vorb\u0103 mare aceea care spune c\u0103 po\u0163i ierta, dar nu po\u0163i uita. Este \u015fi util s\u0103 \u0163ii minte \u015fi la nevoie s\u0103 \u015fi \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fe\u015fti amintirile \u015fi altora, pentru a \u00eenv\u0103\u0163a c\u00e2te ceva din rolul r\u0103ului pe p\u0103m\u00e2nt…\u201d \u201ePovestea cu iertarea \u015fi cu uitarea poate c\u0103 sun\u0103 frumos din punct de vedere cre\u015ftinesc, dar eu unul sunt convins c\u0103 nu voi uita \u015fi c\u0103 nici nu voi ierta pe aceia care au \u00eendeplinit cu at\u00e2ta s\u00e2rguin\u0163\u0103 rolul diavolului pe p\u0103m\u00e2nt. Cei care mi-au ucis bunicul \u015fi mi-au chinuit tat\u0103l, nu pot fi ierta\u0163i pentru faptul c\u0103 exist\u0103 astfel de dictoane care, de altfel, cred, au fost create chiar de ei. Dostoievski a spus c\u0103 \u201dexist\u0103 o singur\u0103 dovad\u0103 a frumuse\u0163ii absolute: Isus.\u201d Este clar c\u0103 noi, muritorii de r\u00e2nd, p\u0103c\u0103to\u015fii de zi cu zi, nu putem aspira la o astfel de frumuse\u0163e. No\u0163iunea de absolut exclude aceasta, iar iertarea invocat\u0103 de Isus a fost de domeniul absolutului…\u201d \u201eInteresant mod de a privi lucrurile! M-ai prins nepreg\u0103tit pentru o astfel de discu\u0163ie. \u00ce\u0163i promit s\u0103 nu uit \u015fi s-o relu\u0103m cu o alt\u0103 ocazie. P\u00e2n\u0103 atunci \u00eens\u0103, am s\u0103 \u00eencerc s\u0103 redau c\u00e2t mai fidel povestea colegului meu din Bucovina. \u00centr-un fel, pare desprins\u0103 dintr-o alt\u0103 lume, o lume a fic\u0163iunii de dragul fic\u0163iunii.\u201d Cu tot talentu-i de povestitor, de la \u00eenceput s-a sim\u0163it c\u0103 este marcat de subiect. Cursivitatea discursului s\u0103u, at\u00e2t de fluid\u0103 alt\u0103 dat\u0103, purta amprenta unei st\u0103ri de emo\u0163ie aparte. Vorbea rar, prelungind cuvintele \u00een mod nefiresc, cu pauze \u00eenso\u0163ite de priviri ce c\u0103utau golul. Nu c\u0103utam s\u0103-i surprind privirea \u015fi r\u0103sfoiam, \u00een mod deliberat, un volum de poezii. \u201eAscul\u0163i?!\u201d \u201eBa daaa! Nu te opri! \u00cencerc s\u0103 fixez \u00een memorie toate am\u0103nuntele. Intuiesc o desf\u0103\u015furare a evenimentelor pe spa\u0163ii \u00eentinse \u015fi chiar un posibil deznod\u0103m\u00e2nt. Nu te mira! Am o experien\u0163\u0103 bogat\u0103, dar nefericit\u0103, \u00een tot ce este legat de sovietici, de comunism. \u00cen mod voit spun \u201dsovietici\u201d \u015fi nu ru\u015fi, pentru c\u0103 am o deosebit\u0103 admira\u0163ie pentru acest popor obidit, dar m\u0103re\u0163 \u00een trecutul s\u0103u…\u201d \u201eAi \u015fi de ce! Literatur\u0103, muzic\u0103, pictur\u0103, suflet. Apropo, \u00ee\u0163i place Esenin?\u201d \u201eMult! Are un limbaj at\u00e2t de bogat \u015fi de colorat \u00eenc\u00e2t trebuie s\u0103 cuno\u015fti foarte bine limba rus\u0103 ca s\u0103-l po\u0163i savura. Iertare pentru \u00eentrerupere!\u201d \u201eLa asta ne pricepem am\u00e2ndoi \u015fi poate de aceea putem p\u0103l\u0103vr\u0103gi cu at\u00e2ta pl\u0103cere. Acum, revenind la mutoanele noastre, s\u0103 vezi cum se leag\u0103 uneori lucrurile \u00eentre ele! Tipul de care \u0163i-am vorbit, colegul meu bucovinean, s-a n\u0103scut la Ad\u00e2ncata de care mi-ai pomenit. \u00cen anul 1940 era \u00een gazd\u0103 la un unchi de-al s\u0103u din Suceava unde urma cursurile liceului din localitate. P\u0103rin\u0163ii lui, am\u00e2ndoi \u00eenv\u0103\u0163\u0103tori la Ad\u00e2ncata, au hot\u0103r\u00e2t s\u0103-l trimit\u0103 la un liceu cu o firm\u0103 mai bun\u0103 \u015fi au apelat la acest unchi. Acolo a cunoscut-o pe viitoarea so\u0163ie, elev\u0103 la liceul de fete din Suceava, un liceu cu regim de internat. Fata era \u015fi ea din nordul Bucovinei, de la Her\u0163a. O idil\u0103 plin\u0103 de romantism adolescentin s-a infiripat, dup\u0103 o serbare la care au dansat \u00eempreun\u0103, \u00eentr-o forma\u0163ie a celor dou\u0103 licee. Evenimentele de la sf\u00e2r\u015fitul lui iunie 1940 i-au surprins la Suceava iar p\u0103rin\u0163ii le-au transmis s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 pe loc. Nenorocitul tratat de neagresiune sovieto-german \u00ee\u015fi d\u0103dea roadele. La trei zile de la ultimatum, pe 29 iunie, sovieticii au intrat \u00een Basarabia \u015fi Bucovina ocup\u00e2nd, \u201ddin gre\u015fal\u0103\u201d, \u015fi Her\u0163a.\u201d \u201eDa, cunosc datele problemei. \u015etii c\u0103 pactul \u0103sta, Molotov-Ribbentrop, a fost semnat pe 23 august 1939? Acest 23 a devenit o cfr\u0103 fatidic\u0103 pentru noi. Aproape o jum\u0103tate de secol, 23 august a fost s\u0103rb\u0103toarea noastr\u0103 na\u0163ional\u0103! Interesant\u0103 a fost \u00eemp\u0103r\u0163eala pe care au f\u0103cut-o sovieticii cu aceste teritorii, pentru a li se pierde urma istoric\u0103. Sudul Basarabiei, \u00eempreun\u0103 cu nordul Basarabiei \u015fi nordul Bucovinei au trecut la Republica Sovietic\u0103 Ucraina, iar ceea ce a mai r\u0103mas, mijlocul Basarabiei, s-a unit cu \u201dRepublica Moldoveneasc\u0103\u201d din st\u00e2nga Nistrului \u015fi a format o republic\u0103 moldoveneasc\u0103, cu limb\u0103 moldoveneasc\u0103 \u015fi, culmea, cu scriere chirilic\u0103! De pe atunci a ap\u0103rut \u015fi anecdotica \u00eentrebare la rom\u00e2nii supu\u015fi sovietiz\u0103rii, dac\u0103 nu era cazul s\u0103 editeze un dic\u0163ionar moldo-rom\u00e2n. Ce zici de o cafea?\u201d \u201eM\u0103i, chiar dac\u0103 nu vreau, tu tot o s\u0103 m\u0103 faci s-o beau. Bine c\u0103 e rece! Dar printre pic\u0103turi, am s\u0103-mi continui povestea. Ion al meu, Ivan, dup\u0103 cum obi\u015fnuiau colegii s\u0103-l tachineze, s-a obi\u015fnuit u\u015for cu statutul de nepot \u015fi nu \u015fi-a pus prea mule probleme legate de soarta celor ajun\u015fi sub ocupa\u0163ie. Unchiul s\u0103u, regalist convins \u015fi \u00een mare m\u0103sur\u0103 filo-german, a\u015ftepta cu \u00eencredere r\u0103zboiul care, dup\u0103 p\u0103rerea lui, mijea la orizont. Hitler nu putea s\u0103 mai a\u015ftepte mult pentru a-\u015fi realiza visul \u2013 s\u0103 pun\u0103 m\u00e2na pe bog\u0103\u0163iile marii Uniuni Sovietice \u2013 pe care era convins c\u0103 o va zdrobi fulger\u0103tor. Ivan asculta teoriile unchiului s\u0103u f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 prea mult lucru. Pentru el adolescen\u0163a \u00eencepea promi\u0163\u0103tor. Maria era raza lui de soare, simbolul unei iubiri eterne, \u00eentruchiparea poeziei. V\u00e2rful de lance al visurilor sale era Bucure\u015ftiul. Maria era \u015fi ea prins\u0103 de visele lui Ivan, dar o umbr\u0103 acoperea deseori frumo\u015fii ei ochi alba\u015ftri. Teama pentru cei r\u0103ma\u015fi acas\u0103, situa\u0163ia ei neclar\u0103 la internat, grija pentru Andrei, fratele ei, aflat sub ocupa\u0163ie la o v\u00e2rst\u0103 periculoas\u0103 pentru noile circumstan\u0163e \u2013 bun de luat la oaste. Optimismul lui Ivan era molipsitor dar nu putea s-o lini\u015fteasc\u0103. Ve\u015ftile care se strecurau de dincolo de noua grani\u0163\u0103 erau destul de alarmante. Se vorbea despre arest\u0103ri, dispari\u0163ii, deport\u0103ri. Era un termen nou intrat \u00een vocabularul celor de dincolo \u015fi de dincoace de grani\u0163\u0103, nedefinit \u00eenc\u0103 pentru ni\u015fte copii. Rom\u00e2nia era sub \u015focul nedumeririi. Cum a fost posibil?! A\u015fa, peste noapte?! Nici o \u00eempotrivire, nici un foc de arm\u0103?! Inevitabilul \u00eencepea s\u0103 ias\u0103 la suprafa\u0163\u0103. Andrei a fost luat la armat\u0103 \u015fi trimis la o unitate din Kazahstan. Tat\u0103l lui Ivan, arestat, interogat \u015fi sf\u0103tuit s\u0103-\u015fi cheme de urgen\u0163\u0103 fiul acas\u0103. Refuzul l-a costat deportarea, undeva \u00een Siberia. Nu era un caz izolat. Din primele luni ale ocupa\u0163iei, procesul disloc\u0103rii popula\u0163iei a \u00eenceput \u00een for\u0163\u0103. Familii \u00eentregi erau expediate \u00een vagoane de marf\u0103, \u00een condi\u0163ii inumane, \u00een cele mai dep\u0103rtate col\u0163uri ale marii Uniuni Sovietice. Her\u0163a a fost cur\u0103\u0163at\u0103 de orice urm\u0103 de etnie rom\u00e2n\u0103. Maria a cunoscut disperarea \u00een toat\u0103 groz\u0103via ei. Era \u00eens\u0103 prea copil ca s\u0103 poat\u0103 \u00een\u0163elege ceva din catastrofa care se ab\u0103tuse asupra familiei sale. La cererea Internatului, Episcopia Sucevei a preluat cheltuielile legate de \u015fcolarizarea ei. Dragostea lui Ivan era nu numai necesar\u0103, era benefic\u0103. Sufletul ei de copil s-a legat de visele lui, de atitudinea p\u0103rinteasc\u0103 a unchiului acestuia…\u201d \u201eE\u015fi marcat de cele relatate de colegul t\u0103u. Eu, parc\u0103 ascult pove\u015fti legate de copil\u0103ria mea. Toate \u00eemi sunt cunoscute, dar le ascult de c\u00e2te ori am ocazia, pentru a le p\u0103stra nealterate \u00een memoria care nu iart\u0103. Hai s\u0103 ne mai oprim pu\u0163in, s\u0103 mai ascult\u0103m pu\u0163in\u0103 muzic\u0103. Propun uvertura Egmont. E at\u00e2t de dramatic\u0103! Dar, vorba aia, cui cu cui se scoate…\u201d \u201eNu, nu, prefer s\u0103 nu m\u0103 opresc. Eu nu am cunoscut nici Basarabia, nici Bucovina, \u00een direct, cum se spune, dar suferin\u0163a acelor vremuri nu mi-e necunoscut\u0103, chiar dac\u0103 s-a manifestat \u00een alte circumstan\u0163e. De fapt le cuno\u015fti foarte bine. Vorbesc cam greoi, t\u0103r\u0103g\u0103nat, ceva neobi\u015fnuit la mine, dar sunt marcat de faptul c\u0103 nu pot reda povestea lui Ivan \u00een maniera \u00een care eu am auzit-o. Tipul m-a cople\u015fit cu multitudinea de date \u015fi am\u0103nunte, lucru pe care eu nu-l pot face. Au trecut ani buni de c\u00e2nd am auzit aceast\u0103 poveste, pe care nu \u015ftiu de ce o numesc poveste, omul a \u015fi murit \u00eentre timp, iar memoria, mai bine zis stiva de memorii, a \u00eenceput s\u0103 sufere de uzura timpului. E mai bine s\u0103 continu\u0103m, dac\u0103 nu te-am obosit deja…\u201d \u201eO.K…let\u2019s go!\u201d \u201eHara\u015fo! Unde am r\u0103mas? A, da! Toamna optimismul din casa unchiului lui Ivan a luat propor\u0163ii delirante. Toat\u0103 lumea a\u015ftepta cu \u00eenfrigurare declan\u015farea r\u0103zboiului de eliberare. Chemarea la guvernare a lui Antonescu a dat \u015fi mai mult\u0103 ap\u0103 la moara zvonurilor. Peste noapte Hitler devenise \u00een viziunea rom\u00e2nilor Cruciatul care urma s\u0103 izb\u0103veasc\u0103 lumea de Antichrist. Nimeni nu mai credea \u00een valoarea real\u0103 a pactului de neagresiune \u00eencheiat \u00eentre Hitler \u015fi Stalin. Aducerea la guvernare de c\u0103tre Carol al II-lea a lui Antonescu, la 4 septembrie 1940, a \u00eencins \u015fi mai mult speran\u0163ele. Spre dezam\u0103girea rom\u00e2nilor \u00eens\u0103, nu s-a \u00eent\u00e2mplat nimic, nici toamna, nici iarna, nici prim\u0103vara. Abia la 5 martie a aflat Antonescu, de la G\u00f6ring, de planul Barbarosa, cu promisiuni de compensa\u0163ii, \u00een cazul particip\u0103rii Rom\u00e2niei la campania \u00eempotriva bol\u015fevismului. La timpul respectiv Hitler se purta cu m\u0103nu\u015fi cu Antonescu fiind interesat de rezervele de petrol din Rom\u00e2nia. Treaba asta o cunosc mai bine de la bunicul meu care era mare mah\u0103r \u00een lumea petrolului. \u00centr-o zi am s\u0103-\u0163i povestesc mai multe despre acest bunic, un VIP \u00een lumea petrolului european, ie\u015fit din circuitul economic dup\u0103 r\u0103zboi, odat\u0103 cu sosirea sovieticilor. A\u015fa s-a dus pe apa s\u00e2mbetei situa\u0163ia noastr\u0103 material\u0103. Mama m-a \u00eenv\u0103\u0163at ceva foarte s\u0103n\u0103tos: s\u0103 nu regret ce am pierdut \u015fi s\u0103-mi construiesc viitorul meu propriu. A fost o femeie \u00een\u0163eleapt\u0103! Ei, \u015fi a venit ziua mult a\u015fteptat\u0103, 22 iunie 1941.<\/strong><\/p>\n Rom\u00e2nii, \u00eempin\u015fi \u00een fa\u0163\u0103 de c\u0103tre nem\u0163i, au atacat pe Prut. Lupte grele \u00een prima s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, dar la 25 iulie, Basarabia \u015fi Nordul Bucovinei erau eliberate. Hitler, \u00eenc\u00e2ntat de treaba f\u0103cut\u0103 de rom\u00e2ni, i-a \u00eencredin\u0163at lui Antonescu misiunea de a se ocupa de Transnistria \u015fi de a duce luptele \u00een b\u0103t\u0103lia pentru Odesa. Ivan, Maria, \u015fi mul\u0163i al\u0163ii ca ei, \u00eentor\u015fi acas\u0103, \u00ee\u015fi lingeau r\u0103nile provocate de pierderile suferite. Tat\u0103l lui Ivan dat disp\u0103rut, p\u0103rin\u0163ii Mariei deporta\u0163i. Nici urm\u0103 de Andrei, luat \u00een armat\u0103. Se zvonea doar c\u0103 luptau undeva pe frontul ucrainean, cu pistolul politrucilor \u00een ceaf\u0103. Rom\u00e2nii, prost echipa\u0163i, \u00eenarma\u0163i cu o tehnic\u0103 de lupt\u0103 demn\u0103 de primul r\u0103zboi mondial, f\u0103ceau minuni, \u00eenaint\u00e2nd pas cu pas spre Odesa. Unit\u0103\u0163ile germane veneau \u00een urma lor, profit\u00e2nd din plin de terenul gata defri\u015fat. Hitler era mul\u0163umit: petrol, da! carne de tun de prim\u0103 calitate! Conform \u00een\u0163elegerii cu Mussolini, flota italian\u0103 avea s\u0103 atace pe mare. Italia era angajat\u0103 deja \u00een opera\u0163iuni maritime \u00eenc\u0103 din vara lui 1940, culmin\u00e2nd cu atacurile asupra Libiei \u015fi Somaliei, opera\u0163iuni care s-au \u00eentins p\u00e2n\u0103-n iarn\u0103. \u00cen toamna lui 1941, au dislocat o parte din flota din Mediterana \u015fi au trecut, f\u0103r\u0103 obstacole, Marea Egee. S-au strecurat prin Dardanele, au f\u0103cut o croazier\u0103 prin Marea Marmara \u015fi s-au av\u00e2ntat prin Bosfor \u00een Marea Neagr\u0103. Vedete rapide, cruci\u015f\u0103toare de mare tonaj echipate cu artilerie de mare calibru, vase de mare tonaj pentru transport de combustibil, muni\u0163ii \u015fi infanteri\u015fti, \u015fi \u00een avangard\u0103, un submarin german de recunoa\u015ftere. \u00centr-o lini\u015fte prevestitoare de rele, forma\u0163ia a urmat cursul litoralului bulg\u0103resc, apoi rom\u00e2nesc, \u015fi s-a \u00eendreptat \u00eenspre Odesa, prima \u0163int\u0103 a misiunii. P\u0103rea c\u0103 sovieticii erau \u00eemp\u0103ca\u0163i cu pierderea Ucrainei \u015fi-\u015fi retr\u0103seser\u0103 flota cu g\u00e2ndul ap\u0103r\u0103rii Sevastopolului. Nici m\u0103car mine! Aducea a curs\u0103 \u00eentins\u0103 celor care ar fi atacat Odesa de pe mare. La o arunc\u0103tur\u0103 de tun, s-a dezl\u0103n\u0163uit infernul. Artileria de coast\u0103 a \u00eenceput canonada. R\u0103spunsul a fost pe m\u0103sur\u0103. Cuirasatele \u015fi-au f\u0103cut datoria. Pu\u0163ine obuze sovietice \u015fi-au ajuns \u0163inta. C\u00e2teva vedete rapide au fost f\u0103cute surcele. Italienii au \u0163intit portul \u015fi au f\u0103cut pr\u0103p\u0103d. Au scos din uz c\u00e2teva baterii de coast\u0103 st\u00e2rnind panic\u0103 \u015fi f\u0103c\u00e2nd primele victime.Dup\u0103 numai c\u00e2teva ore de \u00eenc\u0103ierare, ap\u0103rarea a amu\u0163it. Italienii nu s-au dezis \u015fi s-au pus pe c\u00e2ntat. Sub acoperirea focului, au pornit spre port. Nici un avion sovietic! P\u0103rea o enigm\u0103. Anecdota spune c\u0103 Stalin, ascult\u00e2nd rapoartele referitoare la situa\u0163ia de pe front, ar fi spus: Va fi s\u0103rb\u0103toare \u015fi pe uli\u0163a noastr\u0103! Macaronarii nu vor scoate nici m\u0103car o barc\u0103 din Marea Neagr\u0103.\u201d \u201eNu e chiar o anecdot\u0103. Fraza asta a f\u0103cut istorie \u015fi a fost repetat\u0103 zi de zi p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul r\u0103zboiului. El miza mult pe patriotismul proverbial al ru\u015filor. \u00centreaga \u0163ar\u0103 era \u00eemp\u00e2nzit\u0103 cu enorme afi\u015fe pe care se puteau citi cuvintele: Za na\u015fu rodinu, Matu\u015fca Rosia! Adic\u0103: Pentru patria noastr\u0103, Mama Rusia! Stalin, chiar gruzin fiind, nu avea \u00eencredere \u00een \u201dpopoarele conlocuitoare\u201d. Unit\u0103\u0163ile militare aveau scheletul format din ru\u015fi, fiind doar \u00eemp\u0103nate cu solda\u0163i de alte etnii. Tactica asta nu a dat chiar rezultatele scontate. De regul\u0103, etniile conlocuitoare nu-i sufereau pe ru\u015fi ceea ce ducea la tensiuni \u00een cadrul unit\u0103\u0163ilor respective. Cei care se temeau mai mult de politruci erau ru\u015fii. Nu pu\u0163ini politruci au murit pe front de gloan\u0163ele r\u0103t\u0103cite din armele unor astfel de conlocuitori. Ru\u015fii, s\u0103rmanii, erau obseda\u0163i de sintagma \u2013 pohod na Sibiri. Dar, iart\u0103-m\u0103 pentru \u00eentrerupere…\u201d \u201eIvan povestea multe lucruri cu lux de am\u0103nunte, pe care le-a aflat de la cumnatul s\u0103u mult timp dup\u0103 terminarea r\u0103zboiului. Eu le comprim destul de mult a\u015fa c\u0103 povestea pierde ceva din farmecul pe care-l pot avea am\u0103nuntele \u00een redarea culorii locale. Dar nu \u0103sta este scopul. Vreau, pur \u015fi simplu, s\u0103 scot la lumin\u0103 unul din multiplele fapte , sau \u00eent\u00e2mpl\u0103ri, pierdute \u00een anonimat. Italienii, cu sau f\u0103r\u0103 voia lor, \u0163intiser\u0103 bine portul, avariind, din p\u0103cate, celebra scar\u0103 de marmor\u0103, cu cele dou\u0103 sute de trepte ale sale, calea de acces spre ora\u015f. \u015etiu c\u0103 ai fost la Odesa, a\u015fa c\u0103 po\u0163i s\u0103-\u0163i imaginezi cam cum ar\u0103ta totul. Trupuri ne\u00eensufle\u0163ite, gemete, asta au g\u0103sit primii italieni care au pus piciorul \u00een Odesa. Spectaolul i-a \u00eengrozit pe tinerii pu\u015fca\u015fi marini. O nou\u0103 canonad\u0103 s-a dezl\u0103n\u0163uit. De data aceasta tunurile ruse\u015fti au \u0163intit chiar portul, provoc\u00e2nd un recul al for\u0163elor italiene, luate prin surprindere. Mul\u0163i \u015fi-au g\u0103sit moartea, al\u0163ii, r\u0103ni\u0163i, s-au pomenit z\u0103c\u00e2nd al\u0103turi de cadavrele sau r\u0103ni\u0163ii sovietici. Nu pu\u0163ini \u015fi-au g\u0103sit sf\u00e2r\u015fitul \u00een mare. Noaptea a adus o lini\u015fte ap\u0103s\u0103toare \u00een ambele tabere. Nimeni nu se g\u00e2ndea nici la mor\u0163i, nici la r\u0103ni\u0163i. \u00cen zorii zilei italienii reiau bombardamentele viz\u00e2nd, de data aceasta, nu numai portul, dar \u015fi \u00eentreaga arie a ora\u015fului. \u00cen aceast\u0103 perioad\u0103 Odesa, ca \u015fi alte puncte de ap\u0103rare, era \u00eemp\u00e2nzit\u0103 cu forma\u0163iuni militare pestri\u0163e, f\u0103r\u0103 o preg\u0103tire special\u0103, adev\u0103rat\u0103 turm\u0103 de carne de tun. S\u0103rmanii calmuci, abona\u0163i f\u0103r\u0103 voie la acest rol, nu \u00een\u0163elegeau nimic din regulile r\u0103zboiului, \u00eencerc\u00e2nd prin \u015farje de cavalerie s\u0103 apere teritorii fa\u0163\u0103 de care nu erau lega\u0163i prin nimic. Focul prelungit al artileriei italiene a produs un adev\u0103rat haos \u00een ora\u015f \u015fi \u00een \u00eemprejurimile acestuia. Din nou au fost atinse c\u00e2teva baterii de coast\u0103, dar \u015fi c\u00e2teva din cele amplasate dincolo de ora\u015f. R\u0103spunsul sovieticilor s-a dovedit prea anemic pentru a opri o nou\u0103 \u00eencercare de debarcare. La cobor\u00e2rea pe uscat italienii au avut de suportat acela\u015fi spectacol dezolant: mor\u0163i, r\u0103ni\u0163i, incendii \u015fi, ici-colo, rafale de arme automate. Din nou nici o rezisten\u0163\u0103 la vedere. Ordinul primit era: pruden\u0163\u0103! Transportarea mor\u0163ilor \u015fi a r\u0103ni\u0163ilor italieni. Opera\u0163iunea a fost dureroas\u0103 \u015fi anevoioas\u0103. \u00cen final, un alt ordin cerea ridicarea tuturor r\u0103ni\u0163ilor din armata sovietic\u0103 \u015fi, \u00een m\u0103sura posibilit\u0103\u0163ilor, luarea de prizoniri valizi. Despre mor\u0163ii din armata sovietic\u0103, nici un cuv\u00e2nt. Transportarea mor\u0163ilor \u015fi viilor s-a \u00eencheiat t\u00e2rziu \u00een noapte, pe unul din vasele de mare tonaj din ariergard\u0103, unde se afla \u015fi un spital de campanie. Italienii s-au dovedit a fi oameni. Chiar dac\u0103 prima lor grij\u0103 a fost \u00eendreptat\u0103 asupra camarazilor r\u0103ni\u0163i, au instalat un cort imens \u015fi pentru \u00eengrijirea r\u0103ni\u0163ilor sovietici. Chirurgii lor nu se gr\u0103beau, dup\u0103 cum se credea, cu amput\u0103rile. Aveau un interpret pentru limba rus\u0103, consultau, interogau, \u00eencercau s\u0103 trateze r\u0103nile. Nedumerirea se putea citi \u00een ochii prizonierilor. Andrei, c\u0103ci la el am vrut s\u0103 ajung, g\u00e2ndea cu am\u0103r\u0103ciune: \u0102\u015ftia vor s\u0103 ne p\u0103streze vii pentru judecat\u0103 \u015fi apoi s\u0103 ne \u00eempu\u015fte ca pe ni\u015fte criminali de r\u0103zboi! Noi \u015fi criminali! Eu numai de r\u0103zboi nu aveam nevoie! Am ajuns \u00een armata asta ca musca-n z\u0103r, casa mea nu mai e cas\u0103, p\u0103rin\u0163ii? Cine \u015ftie?! \u015ei nu noi i-am atacat! M\u0103car s\u0103 fi luptat cu rom\u00e2ni \u015fi s\u0103 fiu dus prizonier acas\u0103…Din prima zi c\u00e2nd italienii au bombardat portul, Andrei s-a ales cu um\u0103rul zdrobit \u015fi cu o plag\u0103 deasupra genunchiului. A r\u0103mas imobilizat pe celebrele trepte, \u00eenconjurat de corpuri ne\u00eensufle\u0163ite. Dup\u0103 prima debarcare, italienii s-au plimbat printre cadavre \u015fi r\u0103ni\u0163i, culeg\u00e2nd armele acestora, \u00een general automate cu \u00eenc\u0103rc\u0103toare \u00een form\u0103 de tambur, barabane, cum le spuneau sovieticii. S-au retras din cauza contraatacului l\u0103s\u00e2nd pe c\u00e2mpul de lupt\u0103 chiar \u015fi proprii r\u0103ni\u0163i. La revenire, profit\u00e2nd de un r\u0103gaz, s-au pus pe c\u0103rat, la \u00eenceput proprii r\u0103ni\u0163i \u015fi mor\u0163i, mai apoi r\u0103ni\u0163ii sovietici \u015fi ceva prizonieri captura\u0163i f\u0103r\u0103 efort. Erau solda\u0163i, \u00een special rom\u00e2ni din Basarabia \u015fi Bucovina, care sperau ca pe aceast\u0103 cale s\u0103 ajung\u0103 mai repede \u00een Rom\u00e2nia, s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 acas\u0103. C\u00e2nd Andrei s-a pomenit pe un fel de mas\u0103 de opera\u0163ie, \u00eengrijit de un tip z\u00e2mb\u0103re\u0163, \u00eembr\u0103cat \u00een halat alb, \u015fi-a pierdut cuno\u015ftin\u0163a. S-a trezit culcat pe jos, pe o p\u0103tur\u0103 curat\u0103. Durerile, \u015fi mai ales arsurile, se estompaser\u0103. Era bandajat la um\u0103r \u015fi la picior. Nu avea curajul s\u0103 se mi\u015fte. C\u00e2nd a \u00eencercat totu\u015fi, a scos un strig\u0103t de durere. Un alt halat alb s-a apropiat de el f\u0103c\u00e2ndu-i semn s\u0103 stea lini\u015ftit. Un z\u00e2mbet cald l-a f\u0103cut s\u0103 uite de durere. \u00cen jurul s\u0103u st\u0103teau culca\u0163i al\u0163i camarazi, bandaja\u0163i \u00een fel \u015fi chip, privind nedumeri\u0163i spectacolul ce se desf\u0103\u015fura \u00een fa\u0163a ochilor. Jocul de-a debarcaea \u015fi retragerea s-a repetat c\u00e2teva zile \u00een \u015fir. De fiecare dat\u0103 italienii soseau cu noi loturi de prizonieri, r\u0103ni\u0163i sau valizi. Medicii \u015fi infirmierii \u00ee\u015fi f\u0103ceau datoria con\u015ftiincios, de parc\u0103 nu tratau du\u015fmani! Hrana s\u0103rac\u0103 \u015fi pu\u0163in\u0103 asigura, totu\u015fi, supravie\u0163uirea. Cei care nu prea \u00een\u0163elegeau nimic din ce se \u00eent\u00e2mpla erau, \u00een special, asiaticii. Ei \u015ftiau c\u0103 pe front te duci s\u0103 mori, s\u0103 ucizi, nu s\u0103-\u0163i \u00eengrije\u015fti du\u015fmanul. Num\u0103rul de prizonieri a crescut u\u015for la c\u00e2teva sute. Spitalul plutitor s-a preg\u0103tit s\u0103 fac\u0103 st\u00e2nga \u00eemprejur. Intre timp, submarinul german primind misiunea de a se \u00eendrepta spre Creta, a deschis calea vasului italian \u00een drumul spre Italia, un drum lung, din fericire f\u0103r\u0103 incidente, dar greu de suportat pentru unii r\u0103ni\u0163i. Au fost \u015fi decese. Se proceda la \u201d\u00eenmorm\u00e2nt\u0103ri\u201d marin\u0103re\u015fti, procedeu aplicat, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, \u015fi mor\u0163ilor italieni recupera\u0163i din portul Odesa. C\u0103l\u0103toria pe mare a luat sf\u00e2r\u015fit la Syracusa, \u00een estul Siciliei. Nu s-au terminat \u00eens\u0103 \u015fi chinurile. Plimbarea a continuat pe uscat, \u00een condi\u0163ii mult mai dificile, \u00een camioane. \u0162inta era centrul Siciliei, \u00eenspre Caltanisseta, zon\u0103 cunoscut\u0103 pentru exploatarea sulfului. Italienii aveau deja organizat un lag\u0103r pentru prizonierii de r\u0103zboi \u015fi se g\u00e2ndeau s\u0103 foloseasc\u0103 aceast\u0103 nou\u0103 for\u0163\u0103 de munc\u0103. Condi\u0163iile erau precare, bar\u0103ci vechi, ap\u0103 s\u0103lcie. Nici \u00eengrijirea medical\u0103 nu a mai fost la nivelul practicat pe vasul de r\u0103zboi. Atitudinea g\u0103rzilor era \u00een schimb tolerant\u0103, ceea ce a f\u0103cut mai u\u015foar\u0103 a\u015fteptarea. De fapt, prizonierii nu prea \u015ftiau ce s\u0103 a\u015ftepte. Ve\u015fti despre desf\u0103\u015furarea r\u0103zboiului nu ajungeau p\u00e2n\u0103 la ei. R\u0103nile se vindecau \u00eencetul cu \u00eencetul, cei recupera\u0163i erau sco\u015fi la munc\u0103, timpul trecea mai u\u015for. Asta se \u00eent\u00e2mpla la finele anului 1941, c\u00e2nd amintirea Odesei se estompa chiar \u015fi printre cei ce luptaser\u0103 acolo. Odesa nu a fost cucerit\u0103 de italieni. Pe la jum\u0103tatea lui octombrie, rom\u00e2nii au ocupat ora\u015ful.\u201d \u201eDa, \u015ftiu. \u00cen dou\u0103 luni rom\u00e2nii au str\u0103b\u0103tut Transnistria f\u0103c\u00e2nd, declara\u0163ia lui Hitler, minuni de vitejie. Pierderile \u00eens\u0103 au fost mari. Ei au fost bine primi\u0163i de localnici p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd nem\u0163ii \u015fi-au stabilit cartierul general la Odesa. Dar asta, numai a\u015fa, ca s\u0103 respiri \u015fi tu pu\u0163in.\u201d \u201eM\u0103i, ca s\u0103 nu lungesc vorba, lucrurile au r\u0103mas a\u015fa p\u00e2n\u0103 prin iulie 1943 c\u00e2nd alia\u0163ii au debarcat \u00een Sicilia, str\u0103b\u0103t\u00e2nd-o \u00een mar\u015f for\u0163at. Au trecut \u00een Clabria \u015fi, \u015fi a\u015fa mai departe. Evenimentul cel mai important a fost eliberarea lag\u0103rului de prizonieri. Au fost surprin\u015fi s\u0103 vad\u0103 prizonieri sovietici adu\u015fi p\u00e2n\u0103 \u00een Sicilia. Pentru ace\u015ftia \u00eens\u0103 era o eliberare adev\u0103rat\u0103. Num\u0103rul lor ajunsese \u00eentre timp la c\u00e2teva mii. O a doua por\u0163ie de nedumerire i-a cuprins pe locatarii lag\u0103rului \u2013 atitudinea americanilor. Nu mai era vorba de o paz\u0103 propriu-zis\u0103, era mai mult un consemn, transmis prin semne \u015fi vorbe de ne\u00een\u0163eles. O mul\u0163ime de camioane militare s-au oprit \u00een apropierea lag\u0103rului. Solda\u0163ii americani s-au apropiat de grupurile de prizonieri formate ad-hoc, oferind \u0163ig\u0103ri \u015fi ciocalat\u0103. To\u0163i \u00eencercau s\u0103 spun\u0103 ceva, dar nimeni nu pricepea nimic. La un moment dat solda\u0163ii americani s-au retras f\u0103c\u00e2nd loc unui grup de militari mai ar\u0103to\u015fi. Erau \u00een \u0163inut\u0103 militar\u0103, \u00eengrijit\u0103, dar f\u0103r\u0103 \u00eensemne speciale care s\u0103 tr\u0103deze gradele, sau altceva. \u00cen urma lor venea vreo duzin\u0103 de indivizi, \u00eembr\u0103ca\u0163i \u00een salopete \u015fi purt\u00e2nd, ca pe ni\u015fte rani\u0163e, vermorele. Grupele de prizonieri au \u00eenceput s\u0103 se adune form\u00e2nd o mul\u0163ime lini\u015ftit\u0103, dar contrariat\u0103. Un b\u0103rbat la vreo 40 de ani, bine f\u0103cut, f\u0103cu un semn prietenos cu m\u00e2na, un salut care numai militar nu era. S-a adresat \u00een englez\u0103, cu fraze scurte, traduse pe loc de un interpret de limba rus\u0103. \u201dSunt generalul…,n-are importan\u0163\u0103, \u015fi sunt bucuros s\u0103 \u00eent\u00e2lnesc prieteni din Uniunea Sovietic\u0103. \u00cempreun\u0103 ducem un r\u0103zboi greu cu Germania hitlerist\u0103 pentru a salva democra\u0163ia. \u00cen clipa de fa\u0163\u0103 ave\u0163i condi\u0163ii foarte grele de via\u0163\u0103, neigienice, departe de cas\u0103. \u00cen cur\u00e2nd totul se va da uit\u0103rii \u015fi \u00een spiritul democra\u0163iei americane ve\u0163i putea alege singuri drumul de urmat. Ve\u0163i fi transfera\u0163i \u00eentr-un campus, p\u0103r\u0103sit de militarii italieni, unde ve\u0163i avea cu totul alte condi\u0163ii de via\u0163\u0103. Sunte\u0163i liberi, dar pentru o perioad\u0103 de timp, ve\u0163i fi proteja\u0163i de militarii americani pentru a fi feri\u0163i de eventuale atitudini ostile din partea localnicilor sau chiar a grupurilor de militari italieni care mai b\u00e2ntuie prin Sicilia. S\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 ei ne consider\u0103 du\u015fmani! Campusul este situat undeva prin sudul Siciliei, unde ve\u0163i fi transfera\u0163i treptat, \u00een condi\u0163ii de siguran\u0163\u0103. Acum, camarazii mei, vor trece la ni\u015fte opera\u0163iuni de igienizare, pentru a v\u0103 face via\u0163a mai u\u015foar\u0103. Dumnezeu s\u0103 v\u0103 binecuv\u00e2nteze! Dumnezeu s\u0103 binecuv\u00e2nteze America!\u201d Sovieticii erau obi\u015fnui\u0163i cu ova\u0163iile a\u015fa c\u0103, spontan, au trecut la fapte: America! America!…Andrei jubila. Cu lacrimi \u00een ochi privea cerul g\u00e2ndind \u00een sinea lui: m\u0103-ntorc acas\u0103 \u00een Rom\u00e2nia! am terminat-o cu Uniunea Sovietic\u0103! Erau destui rom\u00e2ni basarabeni \u015fi bucovineni care g\u00e2ndeau la fel. \u015ei au \u00eenceput opera\u0163iunile de igienizare. Prizonierii erau ruga\u0163i s\u0103 se dezbrace la piele \u015fi s\u0103-\u015fi arunce hainele \u00een c\u00e2teva locuri prestabilite de cei cu vermorelele. O nou\u0103 stare de nedumerire a pus st\u0103p\u00e2nire. C\u00e2nd gr\u0103mezile de haine au fost aprinse, dup\u0103 ce au fost stropite cu benzin\u0103, un murmur de nemul\u0163umire a r\u0103zbit din r\u00e2ndul prizonierilor. Generalul a z\u00e2mbit \u015fi a f\u0103cut c\u00e2teva gesturi de lini\u015ftire. \u00cen acest timp, \u00een incinta lag\u0103rului au p\u0103truns dou\u0103 autocisterne. Au fost instalate o serie de du\u015furi iar prizonierilor li s-au distribuit s\u0103punuri. Interpretul i-a invitat s\u0103 \u00eendr\u0103zneasc\u0103 \u015fi s\u0103 se \u00eemb\u0103ieze. Oarecum lini\u015fti\u0163i, oamenii au trecut la executare. Cei care terminau baia erau chema\u0163i s\u0103-\u015fi dea pe p\u0103r cu o substan\u0163\u0103, pl\u0103cut mirositoare, ceva pentru desp\u0103duchiere. Atmosfera a devenit pl\u0103cut\u0103. S-au auzit chiar \u015fi c\u00e2ntece, triste, dar necesare probabil desc\u0103tu\u015f\u0103rii din inerenta team\u0103 care-i st\u0103p\u00e2nise. Cei cu vermorelele au intrat \u00een bar\u0103ci pulveriz\u00e2nd din abunden\u0163\u0103 o substan\u0163\u0103, de data aceasta, mai pu\u0163in pl\u0103cut\u0103 la miros. Interpretul i-a anun\u0163at c\u0103 se vor \u00eentinde corturi, cu p\u0103turi pe jos, unde se vor putea odihni. Vor primi haine. A\u015fa s-a \u015fi \u00eent\u00e2mplat. Pachetele, desc\u0103rcate din c\u00e2teva camioane, con\u0163ineau de toate: lenjerie de corp, pijama, blugi, bluze, c\u0103m\u0103\u015fi, c\u00e2te o cravat\u0103, un costum, o jachet\u0103 de v\u00e2nt, o \u015fapc\u0103, \u00eenc\u0103l\u0163\u0103minte, s\u0103pun, past\u0103 de din\u0163i, periu\u0163e, aparat de ras cu lame \u015fi, \u015fi prezervative. Toate aranjate \u00een cutii purt\u00e2nd eticheta m\u0103rimilor. Nu lipseau nici \u0163ig\u0103rile, \u015fi \u00eenc\u0103 bune. Nedumerirea care i-a st\u0103p\u00e2nit de at\u00e2tea ori s-a transformat \u00eentr-o manifesta\u0163ie de bucurie \u2013 strig\u0103te, ova\u0163ii. Generalul le f\u0103cea cu m\u00e2na \u015fi must\u0103cea a mul\u0163umire. Dac\u0103 cei ca Andrei, proveni\u0163i din familii mai r\u0103s\u0103rite, savurau pl\u0103cerea cu toat\u0103 intensitatea, calmucii, \u015fi al\u0163ii ca ei, tr\u0103dau condi\u0163ia existen\u0163ei lor asiatice, pu\u0163in spus subdezvoltate. Nu prea \u00een\u0163elegeau ei ce e cu hainele astea. Un-doi, ofereau la schimb haine pentru \u0163ig\u0103ri, nu prea \u015ftiau ce e aceea cravat\u0103, aruncau c\u00e2t-colo periu\u0163ele de din\u0163i, st\u00e2rnind, de data aceasta nedumerirea americanilor. Andrei \u00eencerca o stare de jen\u0103 pe care \u00eencerca s-o ascund\u0103 st\u00e2nd mai mult cu spatele spre binef\u0103c\u0103torii lor. Un lucru deosebit s-a \u00eent\u00e2mplat totu\u015fi cu aceast\u0103 mul\u0163ime pestri\u0163\u0103. Mul\u0163i au \u00een\u0163eles c\u0103 sunt cu adev\u0103rat alia\u0163ii Americii, c\u0103 amaricanii nu sunt ni\u015fte capitali\u015fti s\u0103lbatici, a\u015fa cum li s-a propov\u0103duit nu cu mult timp \u00een urm\u0103, c\u0103 sunt prieteno\u015fi \u015fi darnici. S\u0103 se ocupe de ni\u015fte am\u0103r\u00e2\u0163i un general \u00een persoan\u0103! Ce lec\u0163ie bun\u0103 ar fi fost pentru ni\u015fte politruci de-ai lor, dac\u0103 s-ar fi g\u0103sit \u015fi ei acolo unde se murea pentru Mama Rusia! Probabil c\u0103 li s-ar fi explicat c\u0103 nu era dec\u00e2t propagand\u0103 capitalist\u0103, c\u0103 americanii au ajuns boga\u0163i pe spinarea altora. Cam asta era atmosfera din lag\u0103rul eliberat, iar atitudinile hazlii nu au lipsit…\u201d \u201eAi obosit? Hai s\u0103 ne mai dezmor\u0163im picioarele! \u015etii, nu este exclus ca acel general s\u0103 fi fost chiar Patton, omul surprizelor. Era \u00een Africa cu celebrele sale blindate c\u00e2nd a primit dezlegarea s\u0103 debarce \u00een Italia, plan care, de altfel, \u00eei apar\u0163inuse. A ales Sicilia, a str\u0103b\u0103tut-o \u00een mar\u015f for\u0163at, s-a oprit la Syracusa, s\u0103 se \u00eenchine memoriei lui Archimede, a luat-o spre centru, apoi spre Nord-Vest, pentru a trece \u00een peninsul\u0103 pe la Messina. Niciodat\u0103 nu \u015fi-a l\u0103sat spatele descoperit. \u00cenainta, dar se \u015fi rotea, pentru a elimina orice surpriz\u0103. Era admirat, temut \u015fi iubit! Ocazia cu lag\u0103rul de prizonieri sovietici nu-l putea l\u0103sa indiferent. Era \u015fi el, cumva, omul imaginii \u015fi nu putea s\u0103 scape o situa\u0163ie cu iz diplomatic. Chiar dac\u0103 nu el a fost generalul prezent \u00een lag\u0103rul de prizonieri, sunt convins c\u0103 toat\u0103 povestea a fost construit\u0103 de el.\u201d \u201eM\u0103i, e posibil. Cert e c\u0103 Andrei nu a pomenit nici un nume. Treptat oamenii au fost transera\u0163i \u00een campusul de l\u00e2ng\u0103 Syracusa unde condi\u0163iile erau cu totul altele. \u00cen primul r\u00e2nd clima. Dup\u0103 dogoarea din centrul Siciliei, aerul proasp\u0103t mediteranean era o binefacere. Situa\u0163ia prizonierilor elibera\u0163i a r\u0103mas, totu\u015fi, incert\u0103. Americanii nu c\u0103zuser\u0103 \u00eenc\u0103 la o \u00een\u0163elegere cu sovieticii asupra modului de transfer al acestora c\u0103tre Uniunea Sovietic\u0103. \u00cen timp ce sovieticii cereau predarea acestora in corpore, americanii afi\u015fau principiile democra\u0163iei, consider\u00e2ndu-i pe fo\u015ftii prizonieri oameni liberi, respectiv, cu dreptul de a-\u015fi hot\u0103r\u00ee singuri soarta. Americanii nu s-au mul\u0163umit numai cu aceste tratative, ei s-au apucat s\u0103-i pun\u0103 \u00een tem\u0103 \u015fi pe \u201dprizonierii liberi\u201d, cum le pl\u0103cea s\u0103 le spun\u0103. Ei le-au f\u0103cut trei propuneri. S\u0103 a\u015ftepte terminarea r\u0103zboiului \u015fi s\u0103 primeasc\u0103 statutul de oameni liberi put\u00e2nd s\u0103 mearg\u0103 care \u00eencotro, s\u0103 se pronun\u0163e pentru \u00eentoarcerea imediat\u0103 acas\u0103, sau, s\u0103 accepte s\u0103 fac\u0103 instruire militar\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 unit\u0103\u0163i americane pentru a se putea \u00eentoarce, la nevoie, pe front. \u00cen cea de a treia variant\u0103 urmau s\u0103 fie supu\u015fi regulilor vie\u0163ii militare, cu o sold\u0103 formal\u0103 de cinci dolari pe lun\u0103. A fost o g\u0103selni\u0163\u0103 grozav\u0103 pentru a le da o preocupare permanent\u0103. Componen\u0163a era pestri\u0163\u0103 \u015fi ca atare \u015fi r\u0103spunsul la cele trei \u00eentreb\u0103ri nu putea fi dec\u00e2t pestri\u0163. Primii care \u015fi-au manifestat dorin\u0163a de a se \u00eentoarce au fost asiaticii, \u00een spe\u0163\u0103 calmucii. Basarabenii \u015fi bucovinenii oscilau pentru varianta r\u0103m\u00e2nerii p\u00e2n\u0103 la terminarea r\u0103zboiului, convin\u015fi fiind de faptul c\u0103 victoria sovieticilor \u00eensemna \u015fi permanentizarea st\u0103p\u00e2nirii teritoriilor ocupate \u00een 1940. Ru\u015fii, ucrainenii, \u015fi al\u0163ii ca ei, se g\u00e2ndeau la dolari. Nu \u015ftiau nimic despre valoarea dolarului, re\u0163inuser\u0103 c\u0103 era mijlocul st\u0103p\u00e2nirii popoarelor, al exploat\u0103rii, dar b\u0103nuiau c\u0103 era calea spre \u00eembog\u0103\u0163ire. \u00cen sinea lor americanii se amuzau, demonstr\u00e2nd, mai f\u0103r\u0103 de perdea, o doz\u0103 mare de cinism. Totu\u015fi, cei care optaser\u0103 pentru dolari, au fost transfera\u0163i \u00eentr-un alt campus, pierz\u00e2nd astfel leg\u0103tura cu fo\u015ftii lor camarazi de arme, cum era \u015fi normal. Pentru cei care manifestaser\u0103 dorin\u0163a de a se \u00eentoarce acas\u0103, au \u00eenceput tratative directe cu sovieticii, tratative, cumva, trase de p\u0103r, din vina ambelor p\u0103r\u0163i. Cei care a\u015fteptau terminarea r\u0103zboiului, erau \u015fi cei mai lini\u015fti\u0163i. Aleseser\u0103 varianta care le sur\u00e2dea cel mai mult americanilor. De ce?! Era greu de \u00een\u0163eles. Urm\u0103reau ei ceva pe linie de propagand\u0103. A\u015fteptarea era, totu\u015fi, grea \u015fi din cauza nasiguran\u0163ei ascunse \u00een propunerea americanilor. Mai era \u015fi dorul de cas\u0103 \u015fi ve\u015ftile contradictorii de la radio. Prindeau \u015fi Bucure\u015ftii \u015fi Moscova. Sovieticii c\u00e2\u015ftigau teren \u015fi se p\u0103rea c\u0103 nimic nu-i va mai putea opri. Pentru basarabeni \u015fi bucovineni asta \u00eensemna r\u0103m\u00e2nerea pe vecie sub st\u0103p\u00e2nirea lor. Andrei se \u00eentreba dac\u0103 nu cumva \u015fi soarta Rom\u00e2niei nu era pecetluit\u0103. Dac\u0103 s-ar fi \u00eent\u00e2mplat a\u015fa ceva, atunci \u00een care Rom\u00e2nie avea s\u0103 se \u00eentoarc\u0103? Ca el g\u00e2ndeau \u015fi al\u0163ii. G\u00e2ndul trecerii \u00een grupa celor ce urmau a fi trimi\u015fi acas\u0103 a \u00eenceput s\u0103 \u00eencol\u0163easc\u0103. De r\u0103mas \u00een occident nici nu putea fi vorba. Acas\u0103 \u00eensemna, oricum, sub sovietici. Evenimentele \u00eenceputului de an 1944 aveau s\u0103-i confirme presupunerile. Alia\u0163ii, speria\u0163i oarecum de \u00eenaintarea nest\u0103vilit\u0103 din Est, au for\u0163at frontul din Italia, s-au b\u0103tut la Cassino \u015fi \u00een iunie au ocupat Roma d\u00e2ndu-i pe nem\u0163i peste cap.<\/strong><\/p>\n Tot \u00een iunie a avut loc \u015fi debarcarea din Normandia. \u015ei sovieticii, \u015fi alia\u0163ii tr\u0103geau, care mai de care, s\u0103 ocupe c\u00e2t mai mult din Europa. Cu o str\u00e2ngere de inim\u0103 caracteristic\u0103 lu\u0103rii marilor hot\u0103r\u00e2ri, Andrei s-a prezentat la comandantul campusului \u015fi \u015fi-a exprimat dorin\u0163a de a se \u00eentoarce acas\u0103. A\u015fa s-a al\u0103turat el, \u00eempreun\u0103 cu al\u0163i rom\u00e2ni, grupului de asiatici preg\u0103tit pentru plecare. Din cele c\u00e2teva mii de prizonieri se formase un grup de 50 de oameni. Cei mai ferici\u0163i erau calmucii. C\u00e2ntau de diminea\u0163\u0103 p\u00e2n\u0103 sear\u0103. Era un semn de bun\u0103 dispozi\u0163ie specific acelor oameni neobi\u015fnui\u0163i cu via\u0163a sedentar\u0103, \u00eendr\u0103gosti\u0163i de animale \u015fi \u00een special de cai. Andrei a devenit calul de b\u0103taie al \u00eentreb\u0103rilor f\u0103r\u0103 r\u0103spuns. De unde putea \u015fti el cum vor evolua lucrurile, cum vor fi primi\u0163i acas\u0103? Erau \u00eentreb\u0103ri care \u00eel fr\u0103m\u00e2ntau \u015fi pe el. R\u0103spunsul era o enigm\u0103. De la \u00eenrolare nu mai primise ve\u015fti de acas\u0103. Din auzite aflase de nenorocirile care se ab\u0103tuser\u0103 asupra celor din Her\u0163a. Despre ai lui \u00eens\u0103, nu \u015ftia nimic. Au fost transporta\u0163i \u00een Turcia, undeva pe l\u00e2ng\u0103 mun\u0163ii Ararat, aproape de grani\u0163a cu Armenia. Acolo urma s\u0103 se fac\u0103 predarea oficial\u0103. Erevanul era aproape. Un ora\u015f frumos, cu oameni primitori din fire. Speran\u0163ele \u00eentr-un viitor pozitiv au \u00eenceput s\u0103 \u00eenfloreasc\u0103. Cu r\u0103nile pe care le primise, Andrei spera \u00eentr-o l\u0103sare la vatr\u0103 imediat\u0103. \u015ei a sosit \u015fi ziua cea mare. \u00cenc\u0103rca\u0163i cu valizele pnine de tot felul de lucruri, cadouri primite de la americani la p\u0103r\u0103sirea Italiei, \u00eencfadra\u0163i de militari americani \u00een echipament de r\u0103zboi, cu inimile b\u0103t\u00e2nd s\u0103 se sparg\u0103, prizonierii s-au apropiat de punctul de trecere al frontierei. O \u00eembr\u0103\u0163i\u015fare fr\u0103\u0163easc\u0103 \u00eentre gr\u0103nicerii sovietici \u015fi americani a ridicat \u015ftacheta speran\u0163ei. Dup\u0103 formalit\u0103\u0163ile de predare, coloana, costumat\u0103 \u00een civil, st\u00e2rnind z\u00e2mbete ironice \u00een tab\u0103ra sovietic\u0103, a trecut, cu pa\u015fi nesiguri, linia de demarca\u0163ie. Americanii s-au \u00eentors la ma\u015fini agit\u00e2nd bra\u0163ele \u00een semn de r\u0103mas bun. Gr\u0103nicerii au f\u0103cut semn coloanei s\u0103-i urmeze \u00eentr-o p\u0103dure, unde, noii sosi\u0163i au fost \u00eembarca\u0163i \u00een camioane militare, de provenien\u0163\u0103 american\u0103. Au urmat \u015foseaua spre Erevan \u00eentr-o t\u0103cere ap\u0103s\u0103toare. Nici un cuv\u00e2nt nu a fost adresat celor \u00eentor\u015fi acas\u0103, de bun\u0103 voie.\u201d \u201eCred c\u0103 a\u015f putea continua povestea \u00een locul t\u0103u. Am cunoscut prea bine lumea lui Stalin ca s\u0103 nu intuiesc ce a urmat.\u201d \u201eCrezi?! Ar trebui s\u0103 te las s\u0103 scrii ce ai \u00een cap \u015fi apoi s\u0103 confrunt\u0103m cu povestea mea. Dar, hai s\u0103 n-o mai lungim! Nedumerirea repatria\u0163ilor a crescut brusc atunci c\u00e2nd au fost invita\u0163i s\u0103 coboare din ma\u015fini \u00eentr-o zon\u0103 pustie, la marginea c\u0103ii ferate, unde sta\u0163iona o locomotiv\u0103 legat\u0103 de c\u00e2teva vagoane de marf\u0103. O trup\u0103 \u00eenarmat\u0103 cu automate a cobor\u00e2t dintr-un vagon f\u0103c\u00e2nd un lan\u0163 \u00een jurul nenoroci\u0163ilor care nu mai \u00een\u0163elegeau nimic, sau, mai bine zis, nu voiau s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103. La un ordin dat de comandantul trupei, valizele au fost depuse \u00eentr-unul din vagoane, iar cei cincizeci de neferici\u0163i au fost \u00eempin\u015fi, cu to\u0163ii, \u00eentr-un singur vagon. Odat\u0103 u\u015file vagoanelor blocate, trenul s-a pus \u00een mi\u015fcare. C\u0103l\u0103toria f\u0103r\u0103 de sf\u00e2r\u015fit \u00eencepuse. O c\u0103l\u0103torie lung\u0103, istovitoare, de exterminare premeditat\u0103, f\u0103r\u0103 m\u00e2ncare, f\u0103r\u0103 ap\u0103. Oameni \u00eenghesui\u0163i, rezem\u00e2ndu-se unii de al\u0163ii, gem\u00e2nd de durere \u015fi oboseal\u0103, f\u0103c\u00e2ndu-\u015fi nevoile fire\u015fti pe loc, nu \u00eendr\u0103zneau s\u0103 comunice \u00eentre ei. Cei care le\u015finau, riscau s\u0103 fie strivi\u0163i de picioarele confra\u0163ilor de suferin\u0163\u0103. Cinci zile f\u0103r\u0103 halt\u0103! Nu departe de Ta\u015fkent, trenul a oprit aproape de malul unui r\u00e2u. Au fost l\u0103sa\u0163i s\u0103 coboare, s\u0103 bea ap\u0103 din r\u00e2u, s\u0103 se spele, a\u015fa \u00eembr\u0103ca\u0163i cum erau, s\u0103 se tr\u00e2nteasc\u0103 pe jos. Li s-au distribuit un fel de pesme\u0163i. Un calmuc, sim\u0163ind libertatea pe care o oferea imensul spa\u0163iu, s-a aruncat \u00een ap\u0103 \u015fi a \u00eenotat v\u00e2rtos spre cel\u0103lalt mal. O rafal\u0103 bine \u0163intit\u0103 a pus cap\u0103t temerarei \u00eencerc\u0103ri. Dac\u0103 a fost un act necugetat sau o \u00eencercare deliberat\u0103 de sinucidere, nimeni nu a putut afla. Oricum, a fost un avertisment ferm. \u00cenainte de re\u00eembarcare, de\u0163inu\u0163ii, pentru c\u0103 asta ajunseser\u0103, au fost pu\u015fi s\u0103 cure\u0163e interiorul vagonului. Un miros pestilen\u0163ial r\u0103zb\u0103tea din vagonul carcer\u0103. A urmat o nou\u0103 s\u0103ptpm\u00e2n\u0103 de chinuri. Acelea\u015fi condi\u0163ii, acela\u015fi drum istovitor. Oamenii se transformau, \u00eencet-\u00eencet, \u00een fiare. \u00centr-un spa\u0163iu at\u00e2t de limitat se iscau, f\u0103r\u0103 vreun motiv anume, adev\u0103rate b\u0103t\u0103lii. Primii r\u0103ni\u0163i \u015fi primele decese. Cei r\u0103ma\u015fi, \u00eenc\u0103, lucizi, \u00eencercau s\u0103 atrag\u0103 aten\u0163ia solda\u0163ilor \u00eenso\u0163itori coco\u0163a\u0163i pe acoperi\u015furile vagoanelor sau pe tampoane, b\u0103t\u00e2nd cu pumnii \u00een pere\u0163ii vagonului \u015fi strig\u00e2nd dup\u0103 ajutor. O rafal\u0103, prin acoperi\u015ful vagonului, a pus cap\u0103t vacarmului. C\u00e2teva cadavre \u00een plus, c\u0103lcate \u00een picioare, gemete. O nou\u0103 halt\u0103, \u00eenc\u0103 zece oameni mai pu\u0163in. Nu era pentru prima oar\u0103 c\u00e2nd Kazahstanul era martorul acestui pohod na Sibiri. \u0162inta era Siberia Meridional\u0103, undeva \u00een estul marelui lac Baikal, zon\u0103 care devenise celebr\u0103 \u00eenc\u0103 din timpul imperiului \u0163arist. Aici erau expedia\u0163i ocna\u015fii politici, al\u0103turi de criminali, pentru a munci \u015fi muri. Aici au ajuns \u015fi prizonierii elibera\u0163i de americani \u015fi preda\u0163i sovieticilor, dup\u0103 propria lor voin\u0163\u0103! Andrei, \u00eennebunit de cele ce i se \u00eent\u00e2mplau, murmura obsesiv: m\u0103-ntorc acas\u0103, m\u0103-ntorc acas\u0103…Spera s\u0103 fie doar un co\u015fmar din care urma s\u0103 se trezeasc\u0103. S-a trezit \u00eembr\u0103cat \u00een zeghe, interogat de doi indivizi \u00een civil, cu picioarele \u00een lan\u0163uri de care era fixat\u0103 o bil\u0103 grea. Acuzat de tr\u0103dare!? Era prea de tot! Luat la \u00eentreb\u0103ri din dou\u0103 direc\u0163ii, cu un proiector puternic \u00een fa\u0163\u0103, trebuia s\u0103 repete la nesf\u00e2r\u015fit acela\u015fi r\u0103spuns – n-am tr\u0103dat, am fost r\u0103nit, am fost capturat \u2013 f\u0103r\u0103 ca \u00eentreb\u0103rile absurde \u015fi acuzele s\u0103 \u00eenceteze. Scenariul era cunoscut din auzite, dar ceea ce se \u00eent\u00e2mpla dep\u0103\u015fea orice imagina\u0163ie. Condamnat la munc\u0103 silnic\u0103 pe via\u0163\u0103 \u2013 a sunat ca un tunet! Nu mai auzea, nu mai \u00een\u0163elegea nimic. S-a pomenit, al\u0103turi de confra\u0163ii sc\u0103pa\u0163i cu via\u0163\u0103, pe un \u015fantier de spart piatr\u0103, muncind din zori \u015fi p\u00e2n\u0103 seara, izbind cu t\u00e2rn\u0103coapele \u015fi baroasele ni\u015fte iviri de st\u00e2nc\u0103 dur\u0103, ucig\u0103toare. A supravie\u0163uit. La zece ani de la terminarea r\u0103zboiului a fost gra\u0163iat, dar cu domiciliu stabil \u00een zon\u0103 pentru \u00eenc\u0103 cinci ani. C\u0103s\u0103torit cu o fost\u0103 ocna\u015f\u0103, \u00eentr-un sat de ocna\u015fi, f\u0103r\u0103 nici o veste de acas\u0103, tr\u0103ia sper\u00e2nd \u00eentr-o minune. Singura consolare erau cei doi copii. Clima bl\u00e2nd\u0103 din zona lacului i-a prins bine. A ajuns miner, apoi maistru. Dup\u0103 cincisprezece ani de a\u015fteptare a primit aprobarea s\u0103 fac\u0103 o c\u0103l\u0103torie \u00een Bucovina sovietic\u0103, \u00eencorporat\u0103 \u00een Ucraina. P\u0103rin\u0163ii disp\u0103ruser\u0103 f\u0103r\u0103 urm\u0103. Maria, r\u0103mas\u0103 \u00een Rom\u00e2nia, era c\u0103s\u0103torit\u0103 cu Ivan. A dat de urma lor, dar n-au putut s\u0103 se \u00eent\u00e2lneasc\u0103. Condi\u0163iile nu erau \u00eenc\u0103 destul de coapte pentru asemenea vizite. El nu putea trece \u00een Rom\u00e2nia, ei nu aveau curajul s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 acas\u0103. Andrei \u015fi-a scris povestea pe \u00eendelete \u015fi a transmis-o, printr-un localnic, lui Ivan. Ivan mi-a relatat-o mie.\u201d \u201eAm b\u0103nuit o parte din final, dar realitatea a dep\u0103\u015fit imagina\u0163ia mea. Oare c\u00e2te astfel de pove\u015fti adev\u0103rate au marcat via\u0163a celor care au cunoscut, direct sau indirect, Uniunea Sovietic\u0103?!\u201d \u201eMajoritatea, cred, nici nu au fost povestite. La acea vreme, nici noi nu ne prea bucuram de prea mult\u0103 libertate, iar c\u00e2nd nu e\u015fti liber, nu ai \u00eencredere \u00een oameni. Mai p\u0103strez \u015fi eu \u00een memorie destule pove\u015fti adev\u0103rate, tr\u0103ite \u015fi nu auzite, care pentru mul\u0163i ar putea fi simpl\u0103 fic\u0163iune sau imagina\u0163ie boln\u0103vicioas\u0103. Poate ar merita s\u0103 \u00eencerc s\u0103 le sistematizez. Au cam \u00eenceput s\u0103 se estompeze…Cred c\u0103 e momentul s\u0103 ne desp\u0103r\u0163im, iar eu s-o iau spre cas\u0103…\u201d<\/strong><\/p>\n 25.06.\u201903 Daris Basarab<\/strong><\/p>\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" …m\u0103-ntorc acas\u0103! Lui Mihai Olteneanu. Urm\u0103resc cu interes orice material referitor la Basarabia sau Bucovina, m\u0103 bucur \u015fi m\u0103 [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-1952","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1952","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1952"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1952\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1952"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1952"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1952"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nBucure\u015fti<\/p>\n
\n<\/strong><\/p>\n