{"id":1964,"date":"2012-02-22T18:22:29","date_gmt":"2012-02-22T18:22:29","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=1964"},"modified":"2017-12-09T09:09:53","modified_gmt":"2017-12-09T09:09:53","slug":"constantin-noica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2012\/02\/22\/constantin-noica\/","title":{"rendered":"“Constantin Noica – Istoricitate \u015fi eternitate”"},"content":{"rendered":"

Ce e etern \u015fi ce e istoric \u00een cultura rom\u00e2neasc\u0103<\/strong><\/p>\n

\"\"
\n<\/strong><\/p>\n

CONSTANTIN NOICA<\/strong><\/p>\n


\n<\/strong><\/p>\n

\u201eDe ce noi, rom\u00e2nii, etnic vorbind mai omogeni dec\u00e2t germanii, a trebuit s\u0103 a\u015ftept\u0103m soarta, o mie de ani ? Situa\u0163ia geografic\u0103 defavorabil\u0103, neprielnic\u0103 condi\u0163iilor istorice, n\u0103v\u0103liri barbare, vecini s\u0103lbateci? Dar acestea ar fi trebuit s\u0103 fie motive \u00een plus de afirmare, elemente de m\u0103rire proprie, dac\u0103 pornirea de a face istorie, pornirea oarb\u0103 \u015fi primordial\u0103, ne-ar fi aruncat irezistibil \u00een v\u00e2rtejul universal. Ast\u0103zi la ce-am ajuns? La voin\u0163a de a face istorie. Cine a \u00een\u0163eles acest lucru este l\u0103murit cu tragedia culturilor mici, cu tot ceea ce e ra\u0163ional, abstract, con\u015ftient \u00een tragicul nostru\u201c.<\/p>\n

R\u00e2ndurile acestea, scrise de un t\u00e2n\u0103r acum c\u00e2\u0163iva ani, pot nedrept\u0103\u0163i sau nu neamul rom\u00e2nesc; aceasta nu ne intereseaz\u0103. Ele ne a\u015feaz\u0103 \u00eens\u0103 dintr-o dat\u0103 \u00een inima tensiunii care domin\u0103, pe toate planurile lumea rom\u00e2neasc\u0103 de ast\u0103zi.<\/p>\n

Noi \u015ftim c\u0103 suntem ceea ce se nume\u015fte \u201eo cultur\u0103 minor\u0103\u201c. Mai \u015ftim c\u0103 aceasta nu \u00eenseamn\u0103 cu necesitate inferioritate calitativ\u0103. Cultura noastr\u0103 popular\u0103, de\u015fi minor\u0103, are realiz\u0103ri \u00een felul lor comparabile cu cele ale culturilor mari. \u015ei \u015ftim c\u0103 avem \u00een aceast\u0103 cultur\u0103 popular\u0103 o continuitate pe care nu o au cele mari. Despre str\u0103mo\u015fii no\u015ftri ge\u0163i, plugari \u015fi ciobani s-a putut spune (P\u00e2rvan Getica, 131) c\u0103 \u00een secolul al VI-lea a. Chr. nu aveau o cultur\u0103 calitativ inferioar\u0103, ci doar formal deosebit\u0103 de a grecilor; tot ce-i deosebea era c\u0103 ei, ge\u0163ii, erau s\u0103teni, nu or\u0103\u015feni ca grecii. Dar tocmai aceasta ne nemul\u0163ume\u015fte azi: c\u0103 am fost \u015fi suntem, prin ce avem mai buni \u00een noi, s\u0103teni. Noi nu vrem s\u0103 fim eternii s\u0103teni ai istoriei. Tensiunea aceasta – agravat\u0103 nu numai prin faptul c\u0103 suntem con\u015ftien\u0163i de ea, dar \u015fi prin convingerea c\u0103 \u201e a fi con\u015ftient\u201c poate reprezenta un semn de sterilitate – alc\u0103tuie\u015fte drama genera\u0163iei mele. Economice\u015fte \u015fi politice\u015fte, culturalice\u015fte ori spiritualice\u015fte, sim\u0163im c\u0103 de mult nu mai putem tr\u0103i \u00eentr-o Rom\u00e2nie patriarhal\u0103, s\u0103teasc\u0103, anistoric\u0103. Nu ne mai mul\u0163ume\u015fte Rom\u00e2nia etern\u0103; vrem o Rom\u00e2nie actual\u0103. Aceasta este fr\u0103m\u00e2ntarea pe care vreau s\u0103 v-o descriu pe plan de cultur\u0103.<\/p>\n

Ceea ce d\u0103 un caracter dureros conflictului nostru este c\u0103, teoretic cel pu\u0163in, el e f\u0103r\u0103 ie\u015fire. A cultiva mai departe, cu prec\u0103dere, valorile spiritualit\u0103\u0163ii noastre populare, este o imposibilitate. Orice cultur\u0103 major\u0103 este personal\u0103, este o form\u0103 de individualizare, \u00een timp ce crea\u0163ia popular\u0103 este anonim\u0103. De…altfel aceasta nici nu poate deveni o cultur\u0103 deliberat\u0103, voit\u0103, ci \u0163ine de o anumit\u0103 spontaneitate creatoare, care o apropie mai mult de natur\u0103 dec\u00e2t de cultur\u0103. Deci spiritualitatea popular\u0103 trebuie dep\u0103\u015fit\u0103 spre crea\u0163ia personal\u0103. Dar cum pot ap\u0103rea personalit\u0103\u0163i de format mare \u00eentr-o lume unde anonimatul e regula? Cum poate ap\u0103rea \u201epersoana\u201c acolo unde – spre a vorbi kantian sau neokantian – lipse\u015fte categoria personalit\u0103\u0163ii? Este dinainte sigur c\u0103, \u00eentr-o asemenea lume, individul creator va fi \u00een subordine fa\u0163\u0103 de individualit\u0103\u0163ile creatoare din culturile realizate; c\u0103, chiar dac\u0103 nu va imita \u015fi reproduce, va sta \u00een umbra celorlal\u0163i. \u015ei atunci tensiunea interioar\u0103 a culturii rom\u00e2ne\u015fti devine s\u0103 te pierzi \u00een crea\u0163ie anonim\u0103 care nu d\u0103 o cultur\u0103 major\u0103? Sau s\u0103 r\u00e2vne\u015fti c\u0103tre crea\u0163ia personal\u0103, care e \u00een umbra culturilor majore? S-o spunem deschis: teoretic – dup\u0103 cum ar\u0103tam – dilema aceasta pare ast\u0103zi f\u0103r\u0103 ie\u015fire. Din fericire, con\u015ftiin\u0163a teoretic\u0103 a insolubilit\u0103\u0163ii nu ne mai poate paraliza. \u00cen fapt noi mergem c\u0103tre forme istorice. C\u00e2nd un neam sau o cultur\u0103 \u00eencep s\u0103 coboare din eternitate, ele nu mai pot fi oprite nici m\u0103car de convingerea c\u0103 nu vor putea \u00eenf\u0103ptui dintr-o dat\u0103 forme istorice superioare.<\/p>\n

Ce este aceast\u0103 eternitate din care \u00eencepem s\u0103 ie\u015fim ? Rom\u00e2nul are un proverb, revelator \u00een ce prive\u015fte no\u0163iunea de vreme: \u201eCeasul umbl\u0103, love\u015fte \u015fi vremea st\u0103, vremuie\u015fte\u201c. Vremea nu-i pare curgere, ci stare pe loc, fixitate, permanen\u0163\u0103. Vremea st\u0103, vremuie\u015fte. \u00cen limba german\u0103 a vremui are, dac\u0103 nu m\u0103 \u00een\u015fel, sens concret de durat\u0103 \u015fi petrecere (Geschehen). A\u015fa se \u00eent\u00e2mpl\u0103, p\u00e2n\u0103 la un punct, \u00een accep\u0163iunea pe care i-o d\u0103 Heidegger. La noi \u00eens\u0103 \u201evremea vremuie\u015fte\u201c e tautologie. A vremui nu aduce nimic nou fa\u0163\u0103 de vreme. O repet\u0103, o define\u015fte ca ne\u00eent\u00e2mplare, ca repaos. Rom\u00e2nul mai spune: \u201eVremea vremuie\u015fte \u015fi omul \u00eemb\u0103tr\u00e2ne\u015fte\u201c. Numai omul devine; vremea st\u0103. Nu st\u0103 pentru c\u0103 ar fi un simplu cadru de reper pentru fenomene sau o form\u0103 pur\u0103 a sensibilit\u0103\u0163ii, cum e la Kant. Ea e \u00eenc\u0103 ceva concret, spre deosebire de no\u0163iunea de \u201etimp\u201c (de la tempus) care e conceptual \u015fi abstract. Dar e un concret nemi\u015fcat. E totul viu al lumii, privit sub specia fiin\u0163ei, nu a devenirii.<\/p>\n

Al\u0103turi de \u201evreme\u201c ca expresie a eternit\u0103\u0163ii, tot ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 apare, \u00een fond, rom\u00e2nului, drept z\u0103d\u0103rnicie. \u201eToate veacurile se \u00een\u0163eleg ca ziua de ieri\u201c, spune rom\u00e2nul. Ceasul care umbl\u0103 love\u015fte, \u00een timp ce vremea st\u0103; omul care \u00eemb\u0103tr\u00e2ne\u015fte, pe c\u00e2nd vremea st\u0103 iar\u0103\u015fi; ac\u0163iunile \u015fi str\u0103duin\u0163ele oamenilor, r\u00e2nduielile \u015fi \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iile lor – totul e z\u0103d\u0103rnicie. \u00cen aceast\u0103 concep\u0163ie, nici efortul de cunoa\u015ftere \u015ftiin\u0163ific\u0103 \u015fi nici cel de des\u0103v\u00e2r\u015fire moral\u0103, pe calapoade ra\u0163ionale, nu pot sta pe primul plan. Nu \u015ftiu dac\u0103 \u015fi \u00een alte p\u0103r\u0163i psalmii Vechiului Testament s-au citit la fel de mult ca la noi. \u00cen orice caz, eternitatea rom\u00e2neasc\u0103 despre care v\u0103 vorbesc este de acest tip. Nu o plenitudine istoric\u0103, nu realiz\u0103rile monumentale – pe care neamul nostru nici n-ar fi avut timp ca s\u0103 le \u00eenf\u0103ptuiasc\u0103 – dau garan\u0163ia duratei; ci sentimentul c\u0103, \u00een fond, exist\u0103 un plan fa\u0163\u0103 de care fr\u0103m\u00e2ntarea istoric\u0103 este irosire \u015fi pierdere. Dar – \u015fi aici este aspectul nou fa\u0163\u0103 de t\u00e2nguirea biblic\u0103 – neamul rom\u00e2nesc e \u015fi el \u00eentr-un fel solidar cu acel plan neschimb\u0103tor. I se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u015fi lui multe, se fr\u0103m\u00e2nt\u0103 ceva \u00een marginea lui, \u00een c\u00e2mpul lui, peste trupul chiar – dar el r\u0103m\u00e2ne neschimbat. \u201eTrece \u015fi asta\u201c e una din cele mai curente vorbe rom\u00e2ne\u015fti. Neamul nostru r\u0103m\u00e2ne, pentru c\u0103 \u015fi el particip\u0103, \u00een felul lui, la eternitatea fiin\u0163ei. Din aceast\u0103 eternitate ne str\u0103duim s\u0103 ie\u015fim, deci. Pentru a descrie cobor\u00e2rea noastr\u0103 \u00een istorie \u015fi p\u0103r\u0103sirea viziunii, dac\u0103 nu hieratice, \u00een orice caz statice a desf\u0103\u015fur\u0103rii istoriei noastre, aleg trei momente culturale semnificative: unul din secolul al XVI-lea, altul din secolul al XVIII -lea, iar al treilea de azi, din secolul al XX-lea. \u00cen primul exemplu, ve\u0163i vedea ce se petrece \u00eentr-o con\u015ftiin\u0163\u0103 orientat\u0103 spre absolut, unde precump\u0103ne\u015fte eternul. \u00cen cel\u0103lalt va ie\u015fi la iveal\u0103 criza \u015fi nemul\u0163umirea de sine, pe care o treze\u015fte, \u00een aceea\u015fi con\u015ftiin\u0163\u0103, precump\u0103nirea caracterului istoric. Iar cel de al treilea moment cultural, cel de azi, \u00eencearc\u0103 s\u0103 aduc\u0103 o \u00eemp\u0103care \u00eentre planul eternit\u0103\u0163ii \u015fi cel al istoricit\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti; dar \u00eencearc\u0103 numai. Momentele sunt reprezentate de: Neagoe Basarab, pentru secolul al XVI-lea, Dimitrie Cantemir, pentru secolul al XVIII-lea \u015fi g\u00e2nditorul Lucian Blaga pentru ziua de ast\u0103zi.<\/p>\n

Sursa : (Constantin Noica, Istoricitate \u015fi eternitate, Edi\u0163ie \u00eengrijit\u0103, cuv\u00e2nt \u00eenainte \u015fi bibliografie de Mircea HANDOCA, \u201eCapricorn\u201c, 1989, p. 21 -24 )<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ce e etern \u015fi ce e istoric \u00een cultura rom\u00e2neasc\u0103 CONSTANTIN NOICA \u201eDe ce noi, rom\u00e2nii, etnic vorbind mai omogeni [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-1964","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1964","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1964"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1964\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1967,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1964\/revisions\/1967"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1964"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1964"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1964"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}