{"id":19653,"date":"2014-11-03T12:09:41","date_gmt":"2014-11-03T12:09:41","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=19653"},"modified":"2014-11-04T07:47:07","modified_gmt":"2014-11-04T07:47:07","slug":"dumitru-draghicescu-raporturile-dintre-divin-si-uman-traducere-george-anca","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2014\/11\/03\/dumitru-draghicescu-raporturile-dintre-divin-si-uman-traducere-george-anca\/","title":{"rendered":"Dumitru Dr\u0103ghicescu: Raporturile dintre divin \u0219i uman. Traducere George Anca"},"content":{"rendered":"

\u00a0\u00a0\u00a0 \"\"<\/a>Cre\u0219tinismul umple abisul dintre Dumnezeu \u0219i om. – Considerat\u0103 \u00een ansamblul s\u0103u din punct de vedere religios, istoria poate fi divizat\u0103 \u00een dou\u0103 epoci: I) era precre\u0219tin\u0103, care pare a fi avut ca misiune s\u0103 degajeze, s\u0103 for\u021beze ideea de Dumnezeu unic \u0219i absolut. Aceasta s-a petrecut pe dou\u0103 c\u0103i venind din dou\u0103 direc\u021bii opuse;a) Monoteismul evreu (1), ecou al vastelor imperii asiatice; \u015fi<\/p>\n

(1)\u00centr-adev\u0103r, cum a remarcat cu precizie M. Eucken, semi\u0163ii concep divinul \u00een antitez\u0103 cu lumea, dup\u0103 cum sublimul este inaccesibil; ei exclud orice proximitate familiar\u0103 cu Dumnezeu, orice contact imediat \u00eentre divin \u015fi uman.<\/p>\n

2) g\u00e2ndirea ra\u021bional\u0103 a lui Xenofan \u0219i a lui Anaxagoras. \u00cen aceast\u0103 faz\u0103, g\u00e2ndirea religioas\u0103, ajuns\u0103 la Dumnezeul absolut \u0219i transcendent, a creat un abis \u00eentre om \u0219i Dumnezeu, abis pe care nimic nu-l poate umple. II) Era cre\u0219tin\u0103 \u0219i-a dat ca misiune de a umple acest abis, de a incarna pe Dumnezeu \u00een om, umaniz\u00e2nd pe Dumnezeu, pentru a diviniza pe om. Omul-Dumnezeu, Iisus Hristos, va umple abisul \u00eentre Dumnezeu \u0219i om. Cre\u0219tinismul, Biserica cre\u0219tin\u0103, are ca misiune deificare omului, sau mai exact de a realiza pe Dumnezeu \u00een om, prin perfec\u021bionarea vie\u021bii sale dup\u0103 model divin.
\nDar,\u00a0 fapt\u00a0 foarte\u00a0 semnificativ, \u00een momentul \u00een care cre\u0219tinii umanizau pe Dumnezeu, \u00een persoana\u00a0 lui\u00a0 Iisus\u00a0 Hristos,\u00a0 p\u0103g\u00e2nii\u00a0 divizau omul \u00een persoana Cezarilor (2). La drept vorbind<\/p>\n

2) V. SOLOVIEV, \u00een\u00a0 La Russie et l’Eglise univeselle, scrie: \u201eDumnezeu s-a f\u0103cut om \u00een persoana lui Mesia evreu, \u00een moment ce omul se f\u0103cea Dumnezeu \u00een persoana lui Cezar roman\u201d. (p. 74).<\/p>\n

practica diviniz\u0103rii omului func\u021biona printre popoarele Asiei \u0219i Europei de mult timp, \u00eenainte de Isus Hristos \u0219i de Cezari. \u00cen timp ce ideea de Dumnezeu se constituia, se idealiza \u0219i evolua spre monoteism, nu se \u00eenceta a se diviniza \u0219efii cet\u0103\u021bilor, regii \u0219i monarhi.
\nExist\u0103 aici dou\u0103 aspecte paralele \u0219i complementare ale aceluia\u0219i proces: 1) procesul ideologic care creeaz\u0103 ideea de Dumnezeu \u0219i \u00eei determin\u0103 evolu\u021bia p\/n\u0103 la a face s\u0103 ajung\u0103 la forma absolut\u0103 a monoteismului; 2) procesul social, ale c\u0103rui faze determin\u0103 formele succesive ale evolu\u021biei \u00eense\u0219i a realit\u0103\u021bii lui Dumnezeu \u2013 extensia \u0219i organizarea societ\u0103\u021bilor umane.<\/p>\n

Unirea divinului cu umanul. – Iisus Hritos separ\u0103, \u00een principiu, lumea \u00een dou\u0103: lumea lui Dumnezeu \u0219i lumea Cezarilor. \u00cen aceasta se constata mai mult o stare de fapt. Dar misiunea pe care o \u00eencredin\u021beaz\u0103 disciplolilor s\u0103i era de a cuceri \u0219i converti lumea Cezarilor, de a face s\u0103 penetreze Cetatea lui Dumnezeu \u00een substan\u021ba cet\u0103\u021bii terestre, \u0219i divinul \u00een uman. De asemenea, opera esen\u021bial\u0103 a ceea ce se cheam\u0103 civiliza\u021bia cre\u0219tin\u0103 a fost de a umple abisul dintre absolutul divin al semi\u021bilor \u0219i om \u2013 prin elevarea omului p\u00e2n\u0103 la Dumnezeu. Or, aceasta s-a presupus a fi fost deja realizat, prin anticipa\u021bie, \u00een persoana lui Iisus Hristos \u0219i astfel se f\u0103cuse proba c\u0103 aceasta este posibil. Dup\u0103 decizia conciliilor, \u00een Iisus, unirea dintre divin \u0219i uman a fost unire complet\u0103 \u0219i intim\u0103, f\u0103r\u0103 confuzie nici diviziune.Era deci o reu\u0219it\u0103 care putea \u0219i trebuia s\u0103 fie generalizat\u0103 \u0219i s\u0103 serveasc\u0103 de model.
\nOr, exist\u0103 omul real \u0219i societatea temporal\u0103 \u00een fa\u021ba lui Dumnezeu \u0219i a cet\u0103\u021bii ideale a lui Dumnezeu. \u00cen evanghelii, Iisus schi\u021base deja liniile de baz\u0103 ale societ\u0103\u021bii ideale, pe care el o numea Regatul lui Dumnezeu sau Imperiul Cerurilor. (Deoarece noi tr\u0103im \u00eentr-o epoc\u0103 de veritabil crepuscul al regilor \u0219i al imperiilor, noi prefer\u0103m s\u0103-i spunem Cetatea lui Dumnezeu). Misiunea cre\u0219tinismului va fi fost deci nu numai de a generaliza reu\u0219ita excep\u021bional\u0103 a persoanei lui Iisus, \u00een care divinul este incarnat \u00een uman, dar de asemenea de a transforma cetatea terestr\u0103 \u00een cetate a lui Dumnezeu, modific\u00e2nd-o dup\u0103 dup\u0103 modelul ideal trasat de Iisus. Acest lucru \u00eensemna c\u0103 trebuia regenerat\u0103 via\u021ba social\u0103 \u0219i politic\u0103 prin spiritul evangheliei, s\u0103 se cre\u0219tineze Statele \u0219i na\u021biunile, \u0219i, la limit\u0103, s\u0103 deifice oamenii \u0219i s\u0103 fac\u0103 din Societate o Biseric\u0103.<\/p>\n

Unirea divinului \u0219i a umanului prin unirea Statului cu Biserica. – F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, misiunea nu era deloc facil\u0103. Pentru a introduce printre oameni \u0219i \u00een Stat justi\u021bia ideal\u0103, \u0219i pentru a transforma interiorul naturii umane, trebuia o for\u021b\u0103 obiectiv\u0103, incarnat\u0103 \u00een institu\u021bii ca Biserica \u0219i Statul.
\nCum s-o fac\u0103?
\nCa de obicei, s-a \u00eenceput prin a presupune problema rezolvat\u0103 \u0219i s-a instituit Biserica, socotit\u0103 a fi Cetatea lui Dumnezeu, \u0219i oamenii Bisericii au fost considera\u021bi ca mo\u0219tenitori ai atributelor divine ale lui Iisus Hristos, ca surogate ale lui Dumnezeu. Misiunea se reducea atunci la a concilia Biserica \u0219i Statul \u00eentr-o societate care ar fi reeditat reu\u0219ita persoanei lui Iisus \u0219i \u00een care, \u00eentre Stat \u0219i Biseric\u0103, ar fi exista unire intim\u0103 \u0219i complet\u0103, f\u0103r\u0103 confuzie, f\u0103r\u0103 diviziuni (3). Dar, \u00een<\/p>\n

(3)\u00a0 Adev\u0103rul fundamental al cre\u015ftinismului este unirea perfect\u0103 a divinului cu umanul, des\u0103v\u00e2r\u015firea individual\u0103 \u00een Crist \u015fi \u00eemplinirea social\u0103 \u00een umanitatea cre\u015ftin\u0103 \u00een care divinul este reprezentat prin Biseric\u0103 \u015fi umanul prin Stat. (V. SOLOVIEV,La Russie et l’Eglise univereselle, p. XXV).<\/p>\n

realitate, aceast\u0103 concilia\u021biune nu putea fi dec\u00e2t ie\u0219irea unei lupte lungi de trei secole. Ea va ajunge la conversiunea imperiului roman, ob\u021binut\u0103 prin conversiunea \u00eemp\u0103ratului Constantin.
\nUniunea intim\u0103 \u0219i complet\u0103 \u00eentre Stat \u0219i Biseric\u0103 ar fi fost realizat\u0103 dac\u0103 \u00eemp\u0103ratul ar fi putut fi \u00een acela\u0219i timp \u0219eful Bisericii, sau dac\u0103 \u0219eful Bisericii \u0219i-ar fi putut asuma puterea temporal\u0103; dar era vorba, precis, de a realiza o unire care s\u0103 nu fie o fuziune. Se va conveni c\u0103 aici este o antrepriz\u0103 dificil\u0103 bine, aproape la fel de dificil\u0103 precum cuadratura cercului. For\u021ba era deci de a conserva Statul \u0219i \u00cemp\u0103ratul idependen\u021bi de Biseric\u0103 \u0219i de Pap\u0103. S-a convenit, \u00een principiu, c\u0103 Papa \u0219i \u00cemp\u0103ratul ar fi dou\u0103 jum\u0103t\u0103\u021bi de Dumnezeu.<\/p>\n

Problema era presupus\u0103 rezolvat\u0103 de aceast\u0103 manier\u0103, dar numai \u00een principiu, \u00een abstract; \u00een realitate trebuia concretizat\u0103 solu\u021bia \u0219i aceasta s-a f\u0103cut \u00een \u0219aptesprezece secole. Nici \u0219efii Statelor nici Papii n-au fost echivalen\u021bi ai lui Dumnezeu; ei nu erau dec\u00e2t bie\u021bi oameni. Cu foarte rare excep\u021bii aproape, unirea \u00eentre Stat \u0219i Biseric\u0103 a fost din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd un conflict mai mult sau mai pu\u021bin violent, c\u00e2teodat\u0103 o izolare for\u021bat\u0103 sau o abdicare \u0219i o supunere total\u0103 a unuia din cei doi \u0219efi \u00een fa\u021ba celuilalt.<\/p>\n

Biserica oriental\u0103 \u0219i prepondern\u021ba Statului. – De la \u00eenceput, tendin\u021ba \u0219efului Statului a fost s\u0103 cumuleze puterea spiritual\u0103 cu puterea temporal\u0103. Consacrat \u0219ef al Statului, \u00cemp\u0103ratul g\u00e2ndea c\u0103-n el divinul trebuia s\u0103 se confunde cu umanul \u0219i, pentru a evita diviziunea, el s-a pus \u00een capul Bisericii, c\u0103reia \u0219eful trebuia s\u0103 fie subordonat. \u00cemp\u0103ratul se considera, astfel, mai mult dec\u00e2t un om, \u0219i prin urmare el pretindea la un sort de atot-puternicie divin\u0103 \u0219i a devenit autocrat. Experien\u021ba imperiului bizantin a realizat autocra\u021bia, \u00een care \u0219eful Statului a fost \u0219i cel al Bisericii. \u021aarul Rusiei a mo\u0219tenit aceast\u0103 experien\u021b\u0103. \u00cen Rusia, Biserica oriental\u0103, simplu instrument de domina\u021bie \u00een m\u00e2inile \u0219efilor de Stat, a degenerat progresiv, p\u00e2n\u0103 la a nu mai fi dec\u00e2t o ramur\u0103 secundar\u0103 a administra\u021biei birocratice, dirijat\u0103 de un amploaiat civil. Astfel ea a pierdut caracterul de universalitate \u0219i a devenit simplu Biserica ortodox\u0103, adic\u0103 depozitara credin\u021bei a\u0219a-zic\u00e2nd autentic\u0103, inalterat\u0103. Patriarhul Constantinopolului \u00ee\u0219i pierde primatul peste Bisericile altor State, care devin toate auto-cefale. \u00cen anumite State ale Europei Orientale, Biserica este o \u0219coal\u0103 de na\u021bionalism \u0219i patriotism \u0219i, sub aparen\u021ba lui Iisus, ador\u0103 na\u021biunea \u0219i patria pe care le servesc.
\nContra acestei st\u0103ti de lucruri nu s-a \u00eent\u00e2rziat s\u0103 se reac\u021bioneze, \u00een Rusia mai ales. Al\u0103turi de Biserica oficial\u0103 \u0219i contra ei, s-au elevat numeroase secte, care vedeau \u00een \u021bar, ca \u0219ef al Bisericii, in veritabil anticrist. Raskolnicii cereau independen\u021b\u0103 complet\u0103 de Biseric\u0103 \u0219i voia ca ea s\u0103 reia misiunea de a realiza aici jos Regatul lui Dumnezeu. Aceast\u0103 reac\u021bie se datoreaz\u0103, cu siguran\u021b\u0103, misticismul propriu sufletului slav al poporului rus. De ce acest misticism nu este observabil la niciun alt popor slav? S\u0103 zicem \u00een treac\u0103t: pentru c\u0103 circumstan\u021bele istorice \u0219i condi\u021biile geografice ajut\u0103 a se realiza vastul imperiu rus, care reune\u0219te, av\u00e2ndu-le subjugate, mai mult de o sut\u0103 de popoare, ca Rusia s\u0103 cunoasc\u0103 misticismul propriu sufletului s\u0103u slav. Imperiul rus este un univers \u0219i universalismul s\u0103u a antrenat \u0219i dezl\u0103n\u021buit misticismul sufletului rus, pe care nu-l \u00eent\u00e2lni\u021bi deloc \u00een Serbia, nici \u00een Bulgaria, nici la cehi, nici chiar la polonezi, chiar dac\u0103 ace\u0219tia, to\u021bi, sunt de asemenea slavi, dac\u0103 nu slavi mai puri dec\u00e2t ru\u0219ii.<\/p>\n

\u00cen fond, spune V. Soloviev, disiden\u021bii ru\u0219i ar fi fost mul\u021bumi\u021bi cu o Biseric\u0103 na\u021bional\u0103 \u0219i democrat\u0103. Dar disiden\u021bii tot a\u0219a ca \u0219i Biserica oficial\u0103 se voiau panslavi\u0219ti, ridic\u00e2nd preten\u021bii care nu puteau fi formulate dec\u00e2t de o Biseric\u0103 Universal\u0103. Universalismul este baza \u0219i esen\u021ba cre\u0219tinismului \u0219i, prin urmare, dac\u0103 Biserica nu \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 actualmente toate popoarele terrei, ea nu mai trebuie s\u0103 fie ata\u0219at\u0103 exclusiv unui popor sau unui grup de popoare. \u201eEa trebuie s\u0103 aib\u0103, spune Soloviev, un centru interna\u021bional pentru a propaga \u00een universul \u00eentreg, pentru a eleva umanitatea \u0219i a o dirija spre \u021belul s\u0103u definitiv\u201d (4). Altfel, ea nu poate servi de baz\u0103 unit\u0103\u021bii pozitive<\/p>\n

(4) La Russie et l’Eglise Universelle, p. 38.<\/p>\n

a tuturor popoarelor, nici s\u0103-\u0219i \u00eendeplineasc\u0103 misiunea, care este de a munci s\u0103 realizeze aceast\u0103 unitate f\u0103r\u0103 de care ea degenereaz\u0103 \u0219i va fi cur\u00e2nd redus\u0103 exclusiv la a \u00eembr\u0103\u021bi\u0219a interesele temporale ale Statului, care ar ap\u0103ra-o, cu arme materiale, contra disiden\u021bilor. C\u00e2nd ea nu se dilueaz\u0103 \u00een Stat, ca Biserica oficial\u0103 rus\u0103, c\u00e2nd ea a fost \u00eendep\u0103rtat\u0103 \u00een afara secolului , ca \u00een cea Bizantin\u0103, sau cum ar vrea disiden\u021bii ru\u0219i, Biserica a degenerat, de o manier\u0103 nu mai pu\u021bin grav\u0103.
\nT\u0103iat\u0103 de secol \u0219i necunoscut\u0103 de Stat, Biserica oriental\u0103 a fost redus\u0103 la neputin\u021b\u0103 complet\u0103, la inac\u021biune total\u0103, la contempla\u021bie pur \u0219i simplu. \u00cen opozi\u021bie cu Biserica occidental\u0103 care devine din ce \u00een ce mai mult Biseica care ac\u021bioneaz\u0103, ea devine Biserica care se roag\u0103, \u0219i pentru ea credin\u021ba se identific\u0103 cu pietatea personal\u0103. Rug\u0103ciunea, pentru ea, constituie maximumul de activitate. C\u0103ut\u00e2nd s\u0103n\u0103tatea \u00een pasivitate \u0219i \u00een contempla\u021bie, ea a realizat-o \u00een ascetism. M\u0103n\u0103stirile \u0219i sih\u0103striile sale au devenit, \u00een orient, locuri de contempla\u021bie pasiv\u0103 \u0219i de rug\u0103ciune. Este probabil c\u0103 orientul hindus a influen\u021bat-o. Ea a sf\u00e2r\u0219it prin a \u00eentoarce complet spatele secolului, renun\u021b\u00e2nd total la misiunea sa de a transforma cetatea terestr\u0103 \u0219i pierz\u00e2nd astfel ra\u021biunea sa de a fi.<\/p>\n

Primatul Bisericii occidentale asupra Statului. – Cu totul altfel este \u0219i fu sortul Bisericii occidentale.
\nIzolat\u0103 de imperiul bizantin, prin invaziile barbare \u0219i prin schism\u0103, Biserica occidental\u0103 a conservat sediul s\u0103u central la Roma. Papii mo\u0219tenesc astfel un sort de universalism social mai cur\u00e2nd nominal, de pur\u0103 form\u0103. \u00cen dou\u0103 sau trei secole de anarhie, care au f\u0103cut s\u0103 cad\u0103 imperiul occidentului, nicio forma\u021bie politic\u0103 stabil\u0103 nu a reu\u0219it \u00eenc\u0103, \u00een aceast\u0103 parte a Europei, noi g\u0103sim o experien\u021b\u0103 contrar\u0103 celei a Europei orientale. Papa cumuleaz\u0103 cu puterea spiritual\u0103 o anume putere temporal\u0103. \u00cen el, \u0219eful religios se dedubleaz\u0103 \u00eentr-un \u0219ef de Stat. Tot a\u0219a, Biserica occidental\u0103 nu va fi numai una care se roag\u0103, ci cea care converte\u0219te \u0219i ac\u021bioneaz\u0103. Conversiunea triburilor germanice, a saxonilor \u0219i a popoarelor din nord-est, fu o misiune de misionari catolici. Pe terne practic, opera de ermitajelor, a m\u0103n\u0103stirilor, fu imens\u0103 \u0219i decisiv\u0103. Biserica catolic\u0103 n-a ezitat de a \u201ese scufunda \u00een mocirla vie\u021bii istorice; ea a g\u00e2ndit la nevoile reale ale umanit\u0103\u021biila problemele sociale\u201d. Nu mai pu\u021bin important\u0103 va fi munca sa \u00een domeniul g\u00e2ndirii, al doctrinei \u0219i al culturii \u00een general. \u00cen timp ce Biserica occidental\u0103 va da o bogat\u0103 eflorescen\u021b\u0103 de g\u00e2nditori catolici, printre care str\u0103lucesc Sf\u00e2ntul Thomas d’Aquino, Sf. Bernard etc., Biserica oriental\u0103 pare a se fi abisat definitiv \u00eentr-un neant al ac\u021biunii \u0219i al g\u00e2ndirii.
\nPersoana Papei fiind, cu rare excep\u021bii aproape, format\u0103 \u0219i disciplinat\u0103 \u00een s\u00e2nul Bisericii, puterea sa temporal\u0103 nu a degenerat \u00een autoritarism. \u00cen plus cum ei erau pu\u021bin preg\u0103ti\u021bi pentru puterea temporal\u0103, c\u0103ci prepararea spiritual\u0103 nu favorizeaz\u0103 puterea militar\u0103 \u0219i secular\u0103, puterea temporal\u0103 a papilor era mediocr\u0103 bine \u0219i la fel autoritatea lor politic\u0103. Este ceea ce ei nu vor \u00eent\u00e2rzia s\u0103 observe. A\u0219a \u00eenc\u00e2t speran\u021ba \u0219i preocup\u0103rile lor vor fi de a vedea crearea unei puteri temporale puternice. De cum v\u0103zur\u0103 emerg\u00e2nd la orizontul istoriei puterea francilor, ei se gr\u0103bir\u0103 s\u0103 le converteasc\u0103 \u0219eful \u0219i s\u0103-l consacre. Astfel s-a n\u0103scut fiica cea mare a Bisericii. Biserica \u00ee\u0219i leg\u0103 soarta sa de cea a regilor franci, care fu variabil\u0103 \u0219i inegal\u0103 p\u00e2n\u0103 la Pepin \u0219i Carol cel Mare.
\nSub Carol cel Mare, ca \u0219i sub predecesorii \u0219i succesorii s\u0103i, raporturile \u00eentre \u00cemp\u0103rat \u0219i Pap\u0103 au fost aproape cele ale divinului \u0219i umanului \u00een persoana lui Iisus Hristos. Cele dou\u0103 jum\u0103t\u0103\u021bi de Dumnezeu f\u0103cur\u0103, pentru c\u00e2tva timp, menaj \u00eempreun\u0103 f\u0103r\u0103 confuzie \u0219i de asemena f\u0103r\u0103 diviziune. Dar aceast\u0103 reu\u0219it\u0103 nu putea s\u0103 dureze. C\u00e2nd imperiul romano-germanic s-a deplasat \u0219i sediul s-a mutat dincolo de Rin, \u00een regiuni germanice recent cre\u0219tinate, tendin\u021ba spre confuzie nu a \u00eent\u00e2rziat s\u0103 apar\u0103, \u0219i, corolarul lui for\u021bat, diviziunea. \u00cemp\u0103ratul germanic, consacrat \u0219ef al Statului, a devenit autocrat; consider\u00e2ndu-se mai mult dec\u00e2t un om, el a vrut s\u0103 fie mai presus dec\u00e2t \u0218eful Bisericii. Dar cum el era \u0219i ceva mai pu\u021bin dec\u00e2t un dumnezeu, voia s\u0103 abuzeze de for\u021ba sa temporal\u0103 pentru a-l plia voin\u021bei sale pe \u0219eful Bisericii.<\/p>\n

C\u00e2nd chestiunea s-a pus \u00eentre divin \u0219i uman, \u00eentre Biseric\u0103 \u0219i Stat, era strict logic c\u0103 divinul avea pasul peste uman \u0219i c\u0103, prin urmare, Biserica avea pasul peste imperiu. Teocra\u021bia este \u00een ordinea logic\u0103 a lucrurilor; acesta a fost, se pare, punctul de pornire al guvern\u0103rilor \u0219i acesta va fi probabil punctul de sosire al evolu\u021biei noastre politice, c\u00e2nd umanul va fi, \u00een fine, profund penetrat \u0219i transformat prin divin.<\/p>\n

Dac\u0103 Papa a avut partea de sus \u00een Occident, este pentru c\u0103, aici, pontiful va r\u0103m\u00e2ne totdeauna suveran \u0219i c\u0103 Biserica catolic\u0103 a fost totdeauna \u2013 \u00een mare parte \u2013 un regat al acestei lumi. Activitatea sa de ordin practic, \u0219tiin\u021bific \u0219i artistic f\u0103cea din ea o veritabil\u0103 for\u021b\u0103. Dar, p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219it, Statul va triumfa asupra Bisericii, pentru c\u0103 el are totdeauna for\u021ba \u0219i pentru c\u0103 divinul, care se cuvine s\u0103 fie incarnat de Biseric\u0103, nu este niciodat\u0103 divin, dar aproape totdeauna uman, \u0219i chiar prea uman, \u00een cazul unui Alexandru VI etc.<\/p>\n

Conflictul, mai mult sau mai pu\u021bin latent, timp de secole, \u00eentre Pap\u0103 \u0219i \u00cemp\u0103rat, a eclatat \u00eentr-o zi cu violen\u021b\u0103 \u0219i a ajuns la Canossa. Papii au ob\u021binut o oarecare preponderen\u021b\u0103 asupra \u00cemp\u0103ra\u021bilor, pe care n-au \u00eent\u00e2rziat s-o opun\u0103 regilor Fran\u021bei, pentru a conserva echilibrul for\u021belor \u00een favoarea lor. Cu regii Fran\u021bei, raporturile papilor au fost at\u00e2t de apropiate pe c\u00e2t posibil de ceea ce ele trebuia s\u0103 fie. \u00cen persoana lui Saint Louis, divinul a penetrat, excep\u021bional, umanul, \u0219i umanul a fost elevat de asemenea aproape pe c\u00e2t posibil la divin. Dar aceast\u0103 reu\u0219it\u0103, fiind excep\u021bional\u0103, trebuia s\u0103 fie de scurt\u0103 durat\u0103.<\/p>\n

Declinul autorit\u0103\u021bii Papilor. – Diferite circumstan\u021be istorice fortuite, ca, de exemplu, ie\u0219irea indecis\u0103 a luptei contra islamismului triumfant \u00een Europa oriental\u0103, au zguduit \u00een acela\u0219i timp \u0219i universalismul politic \u2013 coeziunea mai cur\u00e2nd nominal\u0103 a imperiului romano-germanic \u2013 \u0219i credin\u021ba catolic\u0103. Av\u00e2ntul ora\u0219elor \u0219i, apoi, cel al monarhiilor au brizat universalismul politic \u0219i au cl\u0103tinat baza Bisericii Romei. Cu av\u00e2ntul ora\u0219elor \u0219i al monarhiilor, ra\u021biunea \u00ee\u0219i ia egal av\u00e2ntul; filosofia ra\u021bionalist\u0103, artele clasice \u0219i \u0219tiin\u021bele, a\u021bipite aproape o mie de ani, se trezesc. Vechiul conflict \u00eentre credin\u021b\u0103 \u0219i ra\u021biune care fusese dificil surmontat timp de lungi \u0219i numeroase concilii revine la ordinea zilei. Roba f\u0103r\u0103 cus\u0103tur\u0103 fu rupt\u0103 de Luther. \u0218i vechiul conflict \u00eentre Stat, ra\u021biune \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103, de-o parte, \u0219i credin\u021ba \u0219i Biserica, de alta, ia o vigoare nou\u0103 \u0219i noi aspecte. Cur\u00e2nd, ateismul \u0219i panteismul vor urm\u0103ri urmele lui Luther \u0219i vor triumfa \u00een clasele cultivate ale monarhiilor na\u021bionale ale Europei occidentale. Unirea intim\u0103 \u0219i complet\u0103 \u00eentre divin \u0219i uman, \u00eentre Stat \u0219i Biseric\u0103, devin c\u00e2nd o confuzie, c\u00e2nd o diviziune radical\u0103 \u0219i o nega\u021bie reciproc\u0103 Monarhiile na\u021bionale au rupt unitatatea imperiului romano-germanic; conflictul \u00eentre Pap\u0103 \u0219i \u00cemp\u0103rat se va reedita \u00een cel dintre papi \u0219i regi. A fost mai \u00eent\u00e2i conflictul \u00eentre regele Fran\u021bei \u0219i Papi, lichidat prin conciliul de la B\u00e2le, \u00een care \u0219eful Bisericii, a c\u0103rui autoritate fusese diminuat\u0103 prin declinul credin\u021bei, a fost umilit \u00een fa\u021ba regelui. Mai brutal, conflictul va eclata apoi \u00eentre Pap\u0103 \u0219i Henri VIII, regele Angliei. O anumit\u0103 tensiune nu va \u00eenceta s\u0103 tulbure raporturile \u00eentre Stat \u0219i Biseric\u0103, chiar sub domnia foarte catolic\u0103 a lui Louis XIV.
\nProtestantismul a pus v\u00e2rful, c\u0103ci el a secularizat biserica, \u0219i a suprimat aproape divinul, interzic\u00e2nd m\u0103n\u0103stirile. Cu protestantismul, umanul, secolul a triumsat asupra divinului, \u0219i protestantismul liberal a ajuns s\u0103 conteste chiar divinitatea lui Iisus, care n-ar fi fost dec\u00e2t un erou, un om superior, un supra-om.<\/p>\n

Biserica catolic\u0103 a continuat, \u00een principiu, s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 unit\u0103 \u00een Statele catolice; dar cu timpul, aceast\u0103 unire a ajuns la un concordat, pentru a sf\u00e2r\u0219i printr-o separare complet\u0103, la Stat neutru. \u00cen Fran\u021ba, \u00een Italia, Biserica merge la Canossa, \u0219i-n ultima vreme \u0219i \u00een Spania. Ea r\u0103m\u00e2ne independent\u0103 \u00eentr-un stat neutru. Unirea intim\u0103 \u0219i complet\u0103 a devenit diviziune \u0219i separare complet\u0103, ceea ce este comprehensibil; c\u0103ci dac\u0103 credin\u021ba catolic\u0103 implic\u0103 universalismul politic ca baz\u0103 de existen\u021b\u0103, Biserica catolic\u0103 r\u0103m\u0103sese suspendat\u0103 \u00een aer, c\u00e2nd imperiul germanic fu brizat. Cel pu\u021bin dac\u0103 un nou universalism politic n-o s\u0103 apar\u0103 la orizont, care g\u0103se\u0219te calea deja preg\u0103tit\u0103 prin universalismul \u0219i interna\u021bionalismul economic, juridic, al na\u021biunilor civilizate.<\/p>\n

A\u0219adar, se poate oare sconta o re\u00eennoire a credin\u021bei, \u0219i o trezire a Bisericii catolice? Aceasta ar conduce la a anivizaja perspectiva unei noi teocra\u021bii ca aceea pe care o preconizeaz\u0103 doi g\u00e2nditori contemporani: M. H. G. Wells \u0219i V. Soloviev.<\/p>\n

Noi trebuie s\u0103 r\u0103spundem nu sau da, adic\u0103 dac\u0103 aceasta este posibil, \u00een ce condi\u021bii.<\/p>\n

Ra\u021biunile e\u0219ecului teocra\u021biei catolice. – Preciz\u0103m mai \u00eent\u00e2i care sun condi\u021biile care au dus teocra\u021bia la e\u0219ec \u0219i credin\u021ba catolic\u0103 la pierderea terenului \u00een timpurile moderne?<\/p>\n

a) Noi am spus deja c\u0103 problema unirii divinului cu umanul a fost presupus\u0103 rezolvat\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie. S-a presupus dob\u00e2ndit\u0103, de la \u00eenceput, ceea ce trebuia dob\u00e2ndit la sf\u00e2r\u0219it, c\u0103 Biserica este cetatea lui Dumnezeu (aceasta a fost ideea lui Sf. Augustin), \u0219i c\u0103 oamenii Bisericii, \u0219efii, sunt dumnezei av\u00e2nd, nominal cel pu\u021bin, acelea\u0219i puteri, puterile cheilor \u0219i aproximativ acelea\u0219i perfec\u021biuni.
\nDe altfel, nu se poate proceda altfel. \u00centre divin \u0219i uman, \u00eentre celestul ideal \u0219i idealul terestru era necesar de a crea ca intermediar un organim divino-uman, participant egalmente la perfec\u021biunea ideal\u0103 a lui Dumnezeu \u0219i la condi\u021biile existen\u021bei materiale, pentru a manifesta vizibil pe terra puterea invizibil\u0103, mistic\u0103, a lui Dumnezeu. Acest organism a fost Biserica \u0219i oamenii Bisericii, clerul.
\nOr, cu trei rare excep\u021bii aproape, biserica incarneaz\u0103 mai mult umanul dec\u00e2t divinul, c\u0103ci clerul a fost totdeauna uman, \u0219i adesea prea uman.<\/p>\n

b) S-a presupus c\u0103 convertind oamenii ei se transform\u0103 de pe o zi pe alta, \u0219i c\u0103 ei vor urma docil \u00eenv\u0103\u021b\u0103turile eticii cre\u0219tine, \u00een fine c\u0103 ei ar fi regenera\u021bi radical \u0219i deta\u0219a\u021bi de bunurile acestei lumi, pentru practicarea carit\u0103\u021bii. Dar condi\u021biile de fapt, starea social\u0103 \u0219i economic\u0103 a lumii acestui timp, ar putea ele permite transformarea oamenilor? Etica cre\u0219tin\u0103 \u0219i \u00eenv\u0103\u021b\u0103turile Bisericii ar putea fi practicate efectiv abia de \u00eengeri, nu de bie\u021bi oameni, obliga\u021bi s\u0103-\u0219i c\u00e2\u0219tige via\u021ba penibil\u0103, dur\u0103, \u0219i, de cele mai multe ori, s\u0103 moar\u0103 de foame. Sclavi \u0219i servi care trebuie s\u0103 c\u00e2\u0219tige nu numai via\u021ba lor, dar \u0219i via\u021ba st\u0103p\u00e2nilor lor urm\u00e2nd fidel calea pe care le-o indica Biserica? Pentru a o face, le trebuia s\u0103 fie \u00eembr\u0103ca\u021bi precum crinul c\u00e2mpurilor, f\u0103r\u0103 povara muncii. C\u00e2t\u0103 vreme problema existen\u021bei lor nu va fi efectiv rezolvat\u0103, cre\u0219tinismul lor va fi pur iluzoriu. \u0218i la acest punct,
\ns-a socotit deci rezolvat\u0103 problema \u0219i considerat\u0103 dob\u00e2ndit\u0103, sau aproape, ceea ce va fi poate dec\u00e2t dou\u0103 mii de ani mai t\u00e2rziu (5)<\/p>\n

(5) Iisus spunea adesea discipolilor s\u0103i: Nu v\u0103 inchieta\u0163i deloc unde ve\u0163i g\u0103si ce s\u0103 m\u00e2nca\u0163i pentru sus\u0163inerea vie\u0163ii voastre, nici de unde ve\u0163i avea ve\u015fminte petru a v\u0103 acoperi corpurile. Considera\u0163i p\u0103s\u0103rile cerului, ele nu seam\u0103n\u0103, nu secer\u0103 deloc, \u015fi nu \u00eengr\u0103m\u0103desc nimic \u00een gr\u00e2nare; dar tat\u0103l vostru ceresc le hr\u0103ne\u015fte: nu sunte\u0163i voi mult mai mul\u0163i dec\u00e2t ele? \u015ei de ce v\u0103 inchieta\u0163i voi pentru \u00eembr\u0103c\u0103minte? Considera\u0163i cum cresc crinii c\u00e2mpurilor: ei nu muncesc deloc, ei nu torc deloc. \u015ei totu\u015fi, v\u0103 declar c\u0103 Solomon \u00eensu\u015fi \u00een toat\u0103 gloria sa n-a fost niciodat\u0103 \u00eembr\u0103cat ca unul dintre voi. C\u0103uta\u0163i deci mai \u00eent\u00e2i regatul lui Dumnezeu \u015fi justi\u0163ia lui Dumnezeu \u015fi toate aceste lucruri v\u0103 vor fi date ca un colac. (SF. MATEI, cap. VI).<\/p>\n

c) \u0218i apoi, consider\u00e2nd doctrina cre\u0219tin\u0103 \u00een ea \u00eens\u0103\u0219i, dogmele \u0219i principalele sale articole de credin\u021b\u0103, cu atmosfera lor intelectual\u0103 particular\u0103, se observ\u0103, cum am men\u021bionat adesea, o discordan\u021b\u0103 \u0219i o contradic\u021bie iritante \u00eentre ele \u0219i datele cele mai certe ale experien\u021bei. \u00centre diferitele afirma\u021bii ale bibliei \u0219i ale evangheliilor, de-o parte, \u0219i ra\u021biunea \u0219tiin\u021bei propriu-zise, de alta, exist\u0103 abisuri de netrecut. Luate la liter\u0103, aceste afirma\u021bii sunt absurdit\u0103\u021bi, puerilit\u0103\u021bi. Aceasta a determinat o lung\u0103 \u0219i energic\u0103 rezisten\u021b\u0103 la cre\u0219tinism \u00een milieurile cultivate de antichitatea clasic\u0103, \u00een ciuda eticii sublime a acestor \u00eenv\u0103\u021b\u0103turi. C\u0103ci dac\u0103 cre\u0219tinismul a sf\u00e2r\u0219it prin a converti filosofii, aceasta a fost doar gra\u021bie superiorit\u0103\u021bii moralei sale \u0219i gra\u021bie superiorit\u0103\u021bii pe care ideea sa de Dumnezeu o prezenta fa\u021b\u0103 de zeii p\u0103g\u00e2ni,\u00a0 \u0219i \u00een ciuda absurdit\u0103\u021bii miracolelor sale \u0219i a cosmogoniei sale. De altfel, acest triumf n-a fost ob\u021binut dec\u00e2t \u00eentr-o epoc\u0103 \u00een care spiritul \u0219tiin\u021bific \u0219i ra\u021biunea erau \u00een plin regres. C\u00e2nd \u00een fine, \u00een pragul epocii moderne, \u0219tiin\u021ba \u0219i ra\u021biunea \u0219i-au luat av\u00e2ntul, contradic\u021biile flagrante au fost puse \u00een relief; credin\u021ba pierde din ce \u00een ce mai mult adeziunea spiritelor luminate. C\u0103 au fost excep\u021bii briliante, ca aceea a lui Pascal, aceasta se explic\u0103 pentru c\u0103 ace\u0219ti eroi ai \u0219tiin\u021bei \u00ee\u0219i mortificau ra\u021biunea \u0219i o sacrificau pentru ceea ce este profund adev\u0103rat \u0219i real sublim \u00een doctrina cre\u0219tin\u0103. Aceasta era, din partea lor, un sort de ascez\u0103 cu adev\u0103rat eroic\u0103, ceea ce comunul intelectualilor nu este capabil.
\nPe c\u00e2nd Ra\u021biunea \u0219i \u0218tiin\u021ba s-au f\u0103cut revelate, unirea Bisericii \u0219i a Statului era virtual condamnat\u0103; ra\u021biunea triumf\u00e2nd facil asupra ereziilor \u0219i a doctrinei cre\u0219tine, Statul trebuia s\u0103 triumfe asupra Bisericii. Divinul se revela, pe o parte, subuman \u0219i, astfel diminuat, el nu putea pretinde c\u0103 Biserica prima asupra Statului, f\u0103r\u0103 ca Coperinic, Kepler, Newton \u0219i Darwin s\u0103 fie condamna\u021bi la rug.<\/p>\n

d) \u00centre Biseric\u0103 \u0219i Stat, adic\u0103 \u00eentre divin \u0219i uman, exist\u0103 o contradic\u021bie mai grav\u0103 \u00eenc\u0103, pentru c\u0103 ea este mult mai profund\u0103 \u0219i aproape iremediabil\u0103. Nemaifind o imperfec\u021biune pe care timpul s-o poat\u0103 \u00eenvinge, pentru c\u0103 ea va fi \u00een toate timpurile contradic\u021bia \u00eentre ideal \u0219i real, \u00eentre timp \u0219i eternitate, este cea mai serioas\u0103 \u0219i mai insurmontabil\u0103 ce se poate concepe. Idealul nu poate fi realizat f\u0103r\u0103 a fi vulgarizat, \u0219i c\u00e2nd este realizat \u0219i-a pierdut farmecul.
\nA fost mai facil de a diviniza oamenii dec\u00e2t a umaniza divinul. Precum \u0219i, Biserica, incarnarea divinului \u0219i a regatului lui Dumnezeu, a \u00eenceput prin a se modela, ea, pe cetatea terestr\u0103 real\u0103, a\u0219tept\u00e2nd s\u0103 se transforme, cu timpul, aceasta, \u00een cetatea lui Dumnezeu. Ea a \u00eenceput prin a vulgariza idealul, pentru a ajunge, cu timpul s\u0103 eleveze realul vulgar la \u00een\u0103l\u021bimea idealului \u0219i divinului. Metafora evanghelic\u0103 a dospelii care va face s\u0103 creasc\u0103 aluatul se aplic\u0103 \u0219i aici. \u201eRegatul lui Dumnezeu este asem\u0103n\u0103tor dospelii pe care femeia o ia \u0219i o pun \u00een trei m\u0103suri de f\u0103in\u0103 p\u00e2n\u0103 ce cre\u0219te tot aluatul\u201d. Dospeala Evangheliilor, regatul lui Dumnezeu, a determinat certamente elevarea umanit\u0103\u021bii cre\u0219tine mult mai sus dec\u00e2t restul umanit\u0103\u021bii.<\/p>\n

Practic, idealul se prezint\u0103 cel mai adesea ca un \u021bel de atins \u00een viitor, \u0219i c\u0103ruia trebuie subordonat \u0219i sacrificat prezentul. Toate marile lucruri pe care le-au realizat oamenii n-au fost ob\u021binute dec\u00e2t cu aceast\u0103 condi\u021bie. Idealul cere deci sacrificiul prezentului \u00een favoarea unui viitor \u00eendep\u0103rtat, am\u00e2narea juisan\u021bei de moment \u00een vederea unui bine ce va veni. Economisirea propriu-zis\u0103 este un sort de ascez\u0103, un caz concret \u00een care realul este sacrificar idealului. Toat\u0103 etica cre\u0219tin\u0103 este o etic\u0103 a economisirii, o ascez\u0103 de toate zilele \u00een favoarea unui bine viitor, \u0219i sensul doctrinei cre\u0219tine este cuprins \u00een anumite \u00eenv\u0103\u021b\u0103turi ale sale (6).<\/p>\n

(6)\u201eNu v\u0103 face\u0163i tezaure pe p\u0103m\u00e2nt, unde rugina \u015fi viermii le consum\u0103, \u015fi unde ho\u0163ii le dezgroap\u0103 \u015fi le derobeaz\u0103. Ci face\u015fi-v\u0103 tezaure \u00een cer, unde nici rugin\u0103 nici viermi nu le consum\u0103 \u015fi unde nu exist\u0103 ho\u0163i care s\u0103 le dezgroape \u015fi s\u0103 le derobeze\u201d. SF. MATEI, cap. VI. Ceea ce, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, vrea s\u0103 spun\u0103: face\u0163i din averea voastr\u0103 ceva grandios, nepieritor, o oper\u0103 care s\u0103 poat\u0103 a v\u0103 supravie\u0163ui \u015fi s\u0103 fac\u0103 a supravie\u0163ui memoria voastr\u0103 cu ea.<\/p>\n

Nu s-a \u00een\u021beles nimic din cre\u0219tinism dac\u0103 nu s-a \u00een\u021beles c\u0103 el cere sacrificiul prezentului \u0219i al realului \u00een favoarea viitorului \u0219i a idealului. Cu c\u00e2t sacrificiul va fi mai mare \u0219i lung, cu at\u00e2t va fi rezultatul vizat. Natural, capitalul realizat va fi \u00een propor\u021bia economisirii consim\u021bite.
\nTotu\u0219i, iat\u0103 \u00een ce termeni, plini de dispre\u021b \u0219i de blam, se exprim\u0103 Ed. De Harmann apropo de eposul cre\u0219tin, din care el n-a \u00een\u021beles nimic: \u201eA fi cre\u0219tin \u00eenseamn\u0103 a opune absolut unul altuia secolul \u0219i via\u021ba ce va veni, a pune centrul de gravitate al sufletelor \u00een afara lucrurilor vizibile, \u00een fine a stigmatiza lumea ca o ma\u0219in\u0103 a dracului, al c\u0103rei cel mai clar scop este pierzania etern\u0103 a sufletelor pe care le seduce prin momeala pl\u0103cerilor efemere\u201d. Pesimismul cre\u0219tin, spune Hartmann, trebuie s\u0103 ajung\u0103 la o indolen\u021b\u0103 f\u0103r\u0103 speran\u021b\u0103 dac\u0103 acesta n-a chiar degenerat \u00een ascetism. Totu\u0219i, trebuie spus c\u0103 umanitatea datoreaz\u0103 operele sale cele mai glorioase numai acestei renun\u021b\u0103ri la binele prezent \u0219i la secol.<\/p>\n

Dar dac\u0103 Biserica este fondat\u0103 pe acest principiu, Statul este \u00een general fondat pe un principiu contrar. Statul este temporalul \u0219i realul \u0219i el nu poate s\u0103 cear\u0103 sacrificiul prezentului \u0219i al realului pentru ideal \u0219i viitor; este mai degrab\u0103 contrarul ceea ce ar cere, \u0219i de aceea toate utopiile, ca Biserica \u00eens\u0103\u0219i, nu vor fi v\u0103zute favorabil de oamenii de Stat reali\u0219ti, ca Napoleon sau Bismarck.<\/p>\n

e) Mai ad\u0103ug\u0103m c\u0103 exist\u0103 \u00een cre\u0219tinism un dualism contradictoriu \u00een el \u00eensu\u0219i, care \u021bine de dubla sa origine evreiasc\u0103 \u0219i greco-roman\u0103. Evreii l-au impregnat cu absolutismul lor, greco-romanii i-au infuzat umanismul lor. \u00centr-adev\u0103r, la analiz\u0103, ideea de Dumnezeu, luat\u0103 \u00een ea \u00eens\u0103\u0219i, prezint\u0103 discordan\u021be reale \u0219i dificile de armonizat, precum o dualitate de natur\u0103 imposibil de a o ignora \u0219i dificil de a o surmonta. Exist\u0103 \u00een persoana divin\u0103 aceste atribute contradictorii: de o parte, sfin\u021benia, bun\u0103tatea \u0219i justi\u021bia absolut\u0103, mo\u0219tenirea evident\u0103 a originilor evreie\u0219ti ale lui Dumnezeu, de cealalt\u0103 atotputernicia \u0219i omniscien\u021ba, \u00een acela\u0219i timp cu fericirea perfect\u0103, scop \u0219i \u00eencoronare ale acestor dou\u0103 atribute, mo\u0219tenirea originilor sale greco-romane. \u00cen Dumnezeu, aceste atribute contradictorii sunt conciliabile, pentru c\u0103, \u00een absolut \u0219i infinit, toate liniile paralele se \u00eent\u00e2lnesc; dar \u00een finitul \u0219i relativul omului real, aceste atribute par s\u0103 de opun\u0103 p\u00e2n\u0103 la a se anula reciproc sau a se exclude.
\nToate aceste contradic\u021bii, care sunt reale, toate aceste dualit\u0103\u021bi de natur\u0103 fac imposibil\u0103 teocra\u021bia. De fiecare dat\u0103 c\u00e2nd s-a vrut instaurarea teocra\u021biei, s-a ajuns la autocra\u021bie, ca \u00een Bizan\u021b \u0219i \u00een Rusia.<\/p>\n

Unirea prin cooperare \u00eentre Biseric\u0103 \u0219i Stat. – A presupune problema rezolvat\u0103 \u0219i solu\u021bia aflat\u0103 este o tentativ\u0103, aici, la fel de legitim\u0103 ca \u00een matematic\u0103, \u0219i p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219it ea va fi revelat\u0103 la fel de fructuos aici ca \u0219i acolo. Numai c\u0103 a trebuit o evolu\u021bie istoric\u0103 \u0219i social\u0103 \u0219i a luptelor, lungi de dou\u0103 mii de ani sau poate mai mult pentru a verifica dac\u0103 era chiar acolo solu\u021bia. Unirea intim\u0103 care se spera a se realiza, \u0219i care s-a flatat \u00een unele momente de a se fi realizat, s-a \u00eentors destul de repede la confuzie \u0219i apoi la diviziune. Cu timpurile moderne, conflictul \u00eentre Stat \u0219i Biseric\u0103 a evoluat spre separarea lor. Pornind de la Rena\u0219tere, \u0219i mai particular cu Reforma, Statul \u0219i Biserica au urmat orient\u0103ri diferite dar paralele \u0219i par s\u0103 se fi specializat fiecare \u00een direc\u021bia sa proprie, printr-un sort de diviziune ra\u021bional\u0103 a sarcinilor complementare asumate.<\/p>\n

Biserica a intreprins educa\u021bia moral\u0103 a oamenilor \u0219i s-a ata\u0219at perfec\u021bion\u0103rii conduitei lor. Ea s-a efortat spre a le inspira cultul idealului \u00een cultul lui Dumnezeu \u0219i al deta\u0219\u0103rii de bunurile terestre prin practicarea carit\u0103\u021bii. Ea a propus oamenilor sacrificiul prezentului \u0219i al realului \u00een favoarea viitorului \u0219i a idealului, c\u0103ci al s\u0103u dincolo supranatural, al s\u0103u Regat al lui Dumnezeu sau Imperiu al Cerurilor nu sunt \u00een realitate dec\u00e2t regatul ideal al viitorului. Dincolo-ul nu este \u00een spa\u021biu ci \u00een timp. Printre atributele divine, ai c\u0103ror embrioni exist\u0103 \u00een natura uman\u0103, Biserica s-a aplicat la a cultiva \u0219i prin urmare la a dezvolta justi\u021bia riguroas\u0103, ideal\u0103, bun\u0103tatea \u0219i sfin\u021benia. Aceasta a fost partea pe care \u0219i-a rezervat-o mai particular Biserica oriental\u0103 \u0219i pe care ea a exagerat-o p\u00e2n\u0103 la absurd. Bun\u0103tatea sufletului este caritatea, compasiunea, simpatia profund\u0103 pentru soarta semenilor s\u0103i, \u00eentr-un cuv\u00e2nt caritatea sau iubirea aproapelui. Or sfin\u021benia este o calitate a sufletului complementar\u0103 bun\u0103t\u0103\u021bii. Sfin\u021benia este puritatea, sobrietaea \u0219i temperan\u021ba \u00eempinse p\u00e2n\u0103 la abnega\u021bie \u0219i, la ortodoc\u0219ii orientali, p\u00e2n\u0103 la ascetism \u0219i la retragerea din lume. Nimic, \u00eentr-adev\u0103r, nu poate facilita mai mult practicarea carit\u0103\u021bii dec\u00e2t practica non excesiv\u0103 a sfin\u021beniei, adic\u0103 sobrietatea \u0219i ascetismul. C\u0103ci acel ceva de care s-a privat pe sine \u00eensu\u0219i poate fi oferit pentru a remedia din priva\u021biunile celor mai s\u0103raci ca sine, \u0219i aceasta este ceea ce s-ar putea numi o supra-justi\u021bie. Sfin\u021benia este mai particular mo\u0219tenirea pe care cre\u0219tinismul o datoreaz\u0103 originilor sale semite; aceasta \u00eenseamn\u0103 eroism moral, justi\u021bie cu orice pre\u021b, sacrificiu de sine \u0219i supunere total\u0103 Dumnezeului absolut, datoriei absolute.<\/p>\n

La r\u00e2ndul s\u0103u, Statul s-a ata\u0219at la a da prezentului \u0219i realului toat\u0103 importan\u021ba pe care ele o comport\u0103, la a dezvolta \u0219i intensifica eforturile la maxim, atribuindu-le hic et nunc justa lor recompens\u0103, at\u00e2t de just\u0103 pe c\u00e2t posibil. \u00cen timp ce Bierica se preocupa s\u0103 favorizeze viitorul cel mai \u00eendep\u0103rtat, Statul a promis realizarea prezentului \u0219i a viitorului imediat sau apropiat; aceea voia s\u0103 realizeze sfin\u021benia \u0219i fericirea etern\u0103, acesta lu\u00e2nd asupra lui s\u0103 realizeze mai de grab\u0103 fericirea actual\u0103 \u0219i omnipoten\u021ba. Astfel el consacr\u0103 cea mai mare parte a resurselor sale pentru a realiza, al\u0103turi de for\u021ba care-i garanta existen\u021ba actual\u0103, ordinea, bazat\u0103 pe o justi\u021bie relativ\u0103, \u0219i progresul \u0219tiin\u021belor, al artelor, asigur\u00e2nd dezvoltarea economic\u0103, tehnic\u0103 \u0219i industrial\u0103, condi\u021biile necesare pentru atingerea apogeului lor. Bref, Statul pare s\u0103 vizeze, printre atributele lui Dumnezeu, atotputernicia, omiscien\u021ba, fericirea \u0219i solidaritatea oamenilor, \u00een timp ce Biserica \u0219i-a rezervat sfin\u021benia, caritatea, iubirea de aproape. Nu este aici cea mai bun\u0103 metod\u0103 de a realiza unirea f\u0103r\u0103 confuzie \u0219i f\u0103r\u0103 diviziune?
\nPentru c\u0103 solu\u021bia presupus\u0103 a acestei probleme a fost verificat\u0103 pe teren, f\u0103r\u0103 acest interval de dou\u0103 mii de ani, ar fi trebuit o revolu\u021bie brusc\u0103. Or, aceasta nu era \u00een ordinea lucrurilor posibile. Aceast\u0103 revolu\u021bie, vedem acum, a fost diluat\u0103 pe dou\u0103zeci de secole, \u0219i realizat\u0103 prin mici etape.<\/p>\n

Posibilit\u0103\u021bile actuale ale unirii f\u0103r\u0103 confuzie \u0219i f\u0103r\u0103 diviziune. – Acum, ne pare aproape timpul \u00een care condi\u021biile unirii Statului cu Biserica, a divinului \u0219i a umanului, \u00eencep s\u0103 se arate. \u00centr-adev\u0103r, sclavajul care chinuia umanitatea antic\u0103 a \u00eencetat; f\u0103c\u00e2ndu-se loc mai \u00eent\u00e2i servajului, s-a ajuns la salariat. Suntem \u00een ajunul zilei care va vedea transformarea salariatului \u00een cooperare, \u00een asocia\u021bii sindicale. \u00cen locul bra\u021belor sclave, exist\u0103 ast\u0103zi miliarde de cai putere \u0219i miliarde deamperi care fac munca lor. \u00cen locul foametei de p\u00e2n\u0103 nu demult, avem acumul\u0103ri de stocuri; \u0219i se \u00eenc\u0103lzesc locomotivele cu gr\u00e2u \u0219i cafea.Tehnica mecanic\u0103 \u0219i industria au rezolvat problema vie\u021bii \u0219i au f\u0103cut posibil ca omul s\u0103 fie \u00eembr\u0103cat f\u0103r\u0103 eforturi precum crinul c\u00e2mpurilor. \u00cei va fi suficient de acum \u00eenainte s\u0103 caute regatul \u0219i justi\u021bia lui Dumnezeu, pentru ca p\u00e2inea de toate zilele s\u0103 fie dob\u00e2ndit\u0103 \u00een surplus, \u0219i nu prin sudoarea frun\u021bii sale. Aceasta va permite \u00een fine oamenilor s\u0103 g\u00e2ndeasc\u0103 la viitorul cel mai \u00eendep\u0103rtat \u0219i s\u0103 nu se acro\u0219eze pasionat de real \u0219i de prezent. De acum \u00eenainte, \u0219i cel pu\u021bin \u00een principiu, devine posibil ca \u00een orice om s\u0103 se nasc\u0103 un cre\u0219tin, prin care vechiul om s\u0103 fie \u00eenlocuit printr-un om regenerat, ca Iisus s\u0103 vin\u0103 s\u0103 locuiasc\u0103 \u00een fiecare om.
\n\u0218i va fi suficient ca doctrina cre\u0219tin\u0103 s\u0103 renun\u021be la toate afirma\u021biile care contrazic \u0219tiin\u021ba \u0219i experien\u021ba, pentru ca ea s\u0103 rec\u00e2\u0219tige terenul pierdut \u00een sufletul oamenilor cultiva\u021bi. \u0218i pentru ca Biserica \u0219i credin\u021ba \u00eenc\u0103 s\u0103 devin\u0103 ceea ce au fost, catolice \u0219i universale, va fi suficient s\u0103 se produc\u0103 o apropiere a popoarelor \u0219i s\u0103 fie \u00een fine realizat un interna\u021bionalism real, de o manier\u0103 sau alta. Or, aceast\u0103 condi\u021bie pare, \u0219i ea, pe punctul de a se realiza dac\u0103 institu\u021bia de la Geneva reu\u0219e\u0219te \u0219i se consolideaz\u0103. Dac\u0103 ea nu este \u00eenc\u0103 o realitate, ea este \u00een tot cazul un fericit simptom asupra ceea ce trebuie s\u0103 advin\u0103. Orice s-ar putea \u00eent\u00e2mpla, trebuie constatat c\u0103 deja \u00een starea actual\u0103 a lucrurilor, Statul \u0219i Biserica, aceste dou\u0103 jum\u0103t\u0103\u021bi de Dumnezeu, urm\u0103resc separat, dar solidar, sarcinile lor care sunt complementare.<\/p>\n

Vom examina mai \u00eendeaproape dac\u0103 a\u0219a este \u0219i de ce manier\u0103 Statul urmeaz\u0103 sarcina de a crea cele dou\u0103 atribute ale divinit\u0103\u021bii, omniscien\u021ba \u0219i atotputernicia. Mai exact, vom vedea, a) cum \u0219tiin\u021ba profan\u0103, \u0219tiin\u021ba laic\u0103 tinde s\u0103 devin\u0103 omniscien\u021b\u0103, \u0219i b) cum aplica\u021biile tehnice \u0219i teoriile \u0219tiin\u021bifice realizeaz\u0103 progresiv o quasi-divinitate atotputernic\u0103. Vom avea de examinat, apoi, doctrina Bisericii cre\u0219tine \u0219i cum tehnica pe care ea a creat-o, fondat\u0103 pe aceast\u0103 doctrin\u0103, a urm\u0103rit realizarea sfin\u021beniei, perfec\u021bionarea moral\u0103 a omului, deificarea sa. \u00cen al\u021bi termeni, ne propunem s\u0103 anvizaj\u0103m, mai \u00eent\u00e2i, \u0219tiin\u021ba \u0219i tehnica, \u00een calitate de produs al societ\u0103\u021bii laice, reprezentat\u0103 de c\u0103tre Stat, \u0219i apoi doctrina Bisericii cre\u0219tine \u0219i tehnica sa, sacramentele.<\/p>\n

Vom \u00eencerca s\u0103 vedem mai \u00eent\u00e2i de unde \u00ee\u0219i trage \u0219tiin\u021ba noastr\u0103 originile \u0219i vom \u00eencerca s\u0103 verific\u0103m dac\u0103 ea nu este pur \u0219i simplu o reminiscen\u021b\u0103 a omniscien\u021bei divine, o \u00eenflorire progresiv\u0103 a \u0219tiin\u021bei divine \u00een con\u0219tiin\u021ba uman\u0103.<\/strong><\/p>\n

(DUMITRU DR\u0102GHICESCU, Adev\u0103r \u0219i revela\u021bie, Paris, 1934, p. 683-701)<\/strong><\/p>\n

Traducere George Anca<\/p>\n

\n

\"\"<\/a><\/p>\n

\n

Interesant de v\u0103zut ,, o via\u021b\u0103 \u0219i o oper\u0103 de excep\u021bie, \u00een imagini \u0219i cuvinte” :<\/p>\n

http:\/\/georgeanca.blogspot.ro\/2014\/11\/dumitru-draghicescu-raporturile-dintre.html<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00a0\u00a0\u00a0 Cre\u0219tinismul umple abisul dintre Dumnezeu \u0219i om. – Considerat\u0103 \u00een ansamblul s\u0103u din punct de vedere religios, istoria poate [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-19653","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19653","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19653"}],"version-history":[{"count":6,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19653\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":19656,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19653\/revisions\/19656"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19653"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19653"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19653"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}