{"id":19995,"date":"2014-12-04T17:21:04","date_gmt":"2014-12-04T17:21:04","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=19995"},"modified":"2015-03-05T12:55:31","modified_gmt":"2015-03-05T12:55:31","slug":"daris-basarab-%e2%80%9dn-a-fost-sa-fie-%e2%80%9d","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2014\/12\/04\/daris-basarab-%e2%80%9dn-a-fost-sa-fie-%e2%80%9d\/","title":{"rendered":"Daris Basarab: Roman – \u201dN-a fost s\u0103 fie…\u201d Cap. I-II"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/strong><\/p>\n

Daris Basarab<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

\u201dN-a fost s\u0103 fie…\u201d<\/strong><\/p>\n

roman<\/strong>\u00a0<\/strong><\/p>\n

www.daris basarab.com<\/a><\/strong><\/p>\n

2014<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0 \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0<\/em><\/strong>\u00cen loc de prefa\u021b\u0103…<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong>Dou\u0103 cuvinte despre titlu. Vine de undeva din copil\u0103rie, m-a urm\u0103rit ca o sintagm\u0103, iar \u00een \u201dDor de Duc\u0103\u201d s-a impus ca un leit motiv dictat de \u00eemprejur\u0103rile care nu \u00eentotdeauna mi-au c\u00e2ntat \u00een strun\u0103. Da, mult hulitul, dar \u0219i mult iubitul unchi Alex, iubit de noi copiii, ne preg\u0103tea pentru via\u021b\u0103, \u00een felul s\u0103u optimist, pentru a nu ceda disper\u0103rii \u00een fa\u021ba nereu\u0219itelor \u0219i a continua senin drumul omului \u00eencrez\u0103tor \u00een destinul s\u0103u. Pentru el \u201dnereu\u0219ita\u201d era trecut, iar visul Dorului de Duc\u0103 era viitorul de neoprit…<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

Cap. I
\n<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

C\u00e2t am fost copil, s\u0103 spunem p\u00e2n\u0103 la 11 ani, timp \u00een care savuram orice clip\u0103 de fericire f\u0103r\u0103 s\u0103 am habar de adev\u0103ratul sens al cuv\u00e2ntului, vorbele unchiulei Alex, \u00eembr\u0103cate \u00een sintagma amintit\u0103, se pierdeau \u00een \u201dsplendorile\u201d \u00eendrugate ale omului de duc\u0103, rod al aventurilor tr\u0103ite, sau scornite, de neast\u00e2mp\u0103ratul vagabond. <\/strong>Dar a trebuit s\u0103 <\/strong>vin\u0103 un cutremur care s\u0103 zguduie din temelii via\u021ba patriarhal\u0103 a unei familii, \u0219i nu numai, ca vorbele vagabondului f\u0103r\u0103 de ast\u00e2mp\u0103r, s\u0103 capete un t\u00e2lc, chiar \u0219i pentru noi, copiii.<\/p>\n

\u0218i a venit ocuparea Basarabiei \u0219i Bucovinei de c\u0103tre trupele \u201deliberatoare\u201d sovietice din vara lui 1940. Un ultimatum, sovietic, o acceptare, rom\u00e2neasc\u0103, o debandad\u0103 \u00een actul de retragere \u00een care autorit\u0103\u021bile rom\u00e2ne \u0219i-au dat m\u0103sura incapacit\u0103\u021bii administrative \u0219i, marea parte a basarabenilor \u0219i bucovinienilor, ba mai\u00a0 mult, \u0219i a celor ocupa\u021bi f\u0103r\u0103 jen\u0103, cei din Her\u021ba, au r\u0103mas s\u0103 \u00eent\u00e2mpine, cu ura ascuns\u0103 \u00een flori, de dragul supravie\u021buirii, l\u0103s\u00e2nd speran\u021bele s\u0103 dospeasc\u0103 \u00eentr-o a\u0219teptare f\u0103r\u0103 de speran\u021b\u0103. A, p\u0103rin\u021bii discutau cu u\u0219ile \u00eenchise, chiar \u0219i \u00een fa\u021ba noastr\u0103, de promisiunea lui Hitler, f\u0103cut\u0103 lui Antonescu, de a porni r\u0103zboiul \u00eempotriva antihri\u0219tilor de la R\u0103s\u0103rit, dar nu pomeneau nimic de promisiunea f\u0103cut\u0103 de Antonescu lui Hitler, de a merge al\u0103turi de el p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t. De unde \u0219tiau ei toate acestea n-am priceput niciodat\u0103, dar am r\u0103mas cu impresia c\u0103 \u0219i credeau. Sf\u00e2nta naivitate care ne-a \u00eenso\u021bit de-a-lungul istoriei noastre. Ast\u0103zi i se spune direct \u201dinforma\u021bie de la surs\u0103\u201d! Al\u021bii pomenesc de manipulare, de for\u021be oculte.<\/p>\n

Tragedia a \u021binut \u201ddoar un an\u201d, cum se obi\u0219nuia s\u0103 ni se spun\u0103, dar despre ce a \u00eensemnat acest an, nu au prea spus mare lucru nici m\u0103car rom\u00e2nii. La declan\u0219area r\u0103zboiului de eliberare, la ordinul Mare\u0219alului Antonescu adresat armatei, acel \u201d…v\u0103 ordon trece\u021bi Prutul\u201d, Popula\u021bia Basarabiei \u0219i Bucovinei era nu \u201ddecimat\u0103\u201d, ci \u201dsfertuit\u0103\u201d. Cum?! Simplu! Transplant de popula\u021bie. Deport\u0103rile au luat drumul \u201dPohodului na Sibiri\u201d sub forme greu de imaginat. \u00cen c\u0103ru\u021be trase de c\u00e2te doi cai, av\u00e2nd \u0219i unul de rezerv\u0103 legat de spatele c\u0103ru\u021bei, \u00een coloane de circa cincizeci de c\u0103ru\u021be, p\u0103zite pe ambele p\u0103r\u021bi de c\u0103l\u0103re\u021bi cu chipuri asiatice, deloc prietenoase \u0219i, la nevoie cu atitudini criminale, gata s\u0103 \u201dpedepseasc\u0103\u201d, pe loc, orice gest de \u201dnesupunere\u201d, gesturi apreciate ca atare arbitrar, \u00een cea mai mare parte sub influen\u021ba alcoolului. Nesupusul era scos din coloan\u0103, t\u00e2r\u00e2t dup\u0103 prima lizier\u0103 de p\u0103dure, sau de porumbul \u00een\u0103l\u021b\u00e2ndu-se spre cer, sfid\u00e2nd, parc\u0103, vremurile. O \u00eempu\u0219c\u0103tur\u0103, dou\u0103, \u0219i coloana era m\u00e2nat\u0103 cu nagaicile. N-am exagerat vorbind de \u00een\u0103l\u021bimea porumbului. A\u0219a era prin sudul Basarabiei, prin mult r\u00e2vnitul Bugeac. Ceal\u0103lalt\u0103 cale de transport era asigurat\u0103 de vagoanele de cale ferat\u0103, vagoane de marf\u0103, umplute cu bie\u021bii deporta\u021bi p\u00e2n\u0103 la refuz. N-au lipsit nici coloanele cu deporta\u021bi \u00een\u0219irui\u021bi, per pedes apostolorum, \u00een special, pe drumurile apropiate de Nistru, de grani\u021ba \u00een curs de eliberare. Odat\u0103 cu declan\u0219area opera\u021biunilor militare, deport\u0103rile s-au \u00eente\u021bit.<\/p>\n

\u00a0La 12 ani, \u00eempreun\u0103 cu p\u0103rin\u021bii \u0219i una din surori, am fost ridica\u021bi noaptea, urca\u021bi \u00eentr-o c\u0103ru\u021b\u0103, tras\u0103 de un singur cal, a\u0219a s-a nimerit, cu mama \u00eentr-o stare avansat\u0103 de boal\u0103, o nefrit\u0103 infec\u021bioas\u0103, cu Ludmi pe post de infirmier\u0103 la cei 16 ani ai s\u0103i, \u00eensp\u0103im\u00e2ntat\u0103 de privirile pofticioase ale c\u0103l\u0103re\u021bilor calmuci \u00eenso\u021bitori, cu tata tr\u0103g\u00e2nd de c\u0103p\u0103stru calul, recalcitrant din fire. De aici se trage \u0219i titlul primului meu roman \u201dPovod\u201d. Cum, de am sc\u0103pat?! O minune! Avioane rom\u00e2ne\u0219ti, au atacat coloana \u00een \u201dretragere\u201d, au c\u0103zut oameni, au c\u0103zut calmucii. Cei sc\u0103pa\u021bi au dat bir cu fugi\u021bii. Noi, ca \u0219i multe alte c\u0103ru\u021be, am p\u0103r\u0103sit \u0219oseaua, \u00eendrept\u0103ndu-ne, care \u00eencotro. Dup\u0103 lungi peripe\u021bii am ajuns \u00een satul bunicului, unde fusese primar. Era pe drumul Siberiei, dar nu a ajuns departe. Un glon\u021b \u00een ceaf\u0103 \u0219i o explica\u021bie: \u00eencercare de evadare(!?).<\/p>\n

\u00a0Mult mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd ne-am refugiat \u00een Ardeal, mai bine zis \u00een Ardealul de Vest, la Oradea, c\u00e2t mai departe de urm\u0103ritori, acest episod a st\u00e2rnit nedumerire, ridicare de spr\u00e2ncene. Eram de peste 16 ani, c\u00e2nd intrigat de o astfel de \u201dnedumerire\u201d, am aplicat un cro\u0219eu de dreapta unui coleg. A fost prima \u0219i ultima dat\u0103 c\u00e2nd mi-am pierdut st\u0103p\u00e2nirea \u0219i mi-am f\u0103cut dreptate. Eram destul de bine crescut, legat, vreau s\u0103 spun, \u0219i mi-am putut permite gestul. Eram \u0219i s\u0103tul de \u201dbasarabeanul\u201d cu care eram apelat.<\/p>\n

\u00a0Paralel cu deportarea a avut loc \u0219i repopularea, cu te miri cine. Au fot adu\u0219i \u201dru\u0219i\u201d din toate col\u021burile Marii Uniuni, care, \u00een cea mai mare parte numai ru\u0219i nu erau.<\/p>\n

Odat\u0103 \u201darunca\u021bi\u201d peste Nistru, o parte din deporta\u021bi ajungeau \u00een centre de selec\u021bionare unde tragedia lua forme mult mai dureroase. Familiile erau desp\u0103r\u021bite, copiii lu\u00e2nd un cu totul alt drum, drumul reeduc\u0103rii. \u00cen multe cazuri \u0219i so\u021bii erau desp\u0103r\u021bi\u021bi. Peste mul\u021bi ani, feti\u021ba unei familii prietene cu ai mei, un \u00eenger de fat\u0103, a fost deconspirat\u0103 de securitatea egiptean\u0103, \u00eentr-o ac\u021biune de spionaj sovietic. Se spunea c\u0103 Tamara ar\u0103ta ca un model de top. E doar un caz izolat, ar spune unii. Nu, este doar o men\u021bionare personal\u0103. Era greu s\u0103 convingi.<\/p>\n

Cei ale\u0219i pentru deportare erau de regul\u0103 intelectuali, preo\u021bi, profesori, medici, proprietari, oameni de afaceri, fo\u0219ti \u201dofi\u021beri albi\u201d refugia\u021bi \u00een Basarabia, dup\u0103 marea revolu\u021bie. O alt\u0103 categorie important\u0103 era format\u0103 din \u021b\u0103rani, c\u00e2t de c\u00e2t \u00eenst\u0103ri\u021bi, \u201dchiaburi\u201d la \u00eencadrare. Au \u021bintit bine. Nu numai c\u0103 au depopulat, dar cei r\u0103ma\u0219i erau sub\u021bia\u021bi nu numai de dispari\u021bia categoriilor amintite, dar \u0219i de noii veni\u021bi \u0219i, foarte important, \u00eensp\u0103im\u00e2nta\u021bi.<\/p>\n

Eliberarea teritoriului Basarabiei \u0219i Bucovinei nu a \u00eensemnat \u0219i reinstalarea vechii structuri. Aceast\u0103 reinstalare s-a soldat cu enorme gre\u0219eli administrative. Au fost trimi\u0219i pe posturi calde oameni f\u0103r\u0103 preg\u0103tire, din Vechiul Regat, din Ardeal, din Banat, de peste tot care \u00een timp record au \u00eempr\u0103\u0219tiat corup\u021bia \u0219i incompeten\u021ba, tot cam peste tot. Elibera\u021bii basarabeni, bucovineni, au sim\u021bit un gust amar, au considerat pe bun\u0103 dreptate c\u0103 la baz\u0103 era un gest de desconsiderare din partea statului rom\u00e2n. \u0218i ba\u0219ca, primele dezv\u0103luiri ale \u00een\u021belegerii Antonescu-Hitler cu privire la participarea armatei rom\u00e2ne dincolo de Nistru. Plata de moment a fost tentant\u0103 \u2013 guvernarea regiunii Odesa, cu guvernator \u00een toat\u0103 regula. Dup\u0103 un r\u0103zboi de eliberare dus de o manier\u0103 exemplar\u0103 de armata rom\u00e2n\u0103, a urmat un r\u0103zboi de cotropire. Dac\u0103 mai pun \u0219i m\u0103surile total nerom\u00e2ne\u0219ti de deportare a evreilor \u0219i \u021biganilor pe teritoriul noii \u201dGubernii\u201d. Cu to\u021bii \u0219tim c\u00e2t ne-a costat.<\/p>\n

Ce \u00eenseamn\u0103 g\u00e2ndirea nevinovat\u0103 a unui copil, scuzabil\u0103, atunci, dup\u0103 \u201dminunea\u201d sc\u0103p\u0103rii din coloana Pohodului na Sibiri, am tr\u0103it-o pe propria-mi piele. C\u00e2nd guvernarea rom\u00e2n\u0103 a Regiunii Odesa a devenit o realitate iar trupele noastre \u00eenaintau victorioase spre Volga, fiind cumva avangarda trupelor germane, adic\u0103 pe post de sacrificiu, fratele meu m\u0103r\u0219\u0103luind plin de av\u00e2nt, cu portretul lui Hitler \u00een buzunar \u00eenc\u0103, tat\u0103l meu era cantonat la Odesa, ora\u0219ul unor amintiri tragice pentru mama mea. Cum vizitele familiilor erau permise, mama, eroina mea dintotdeauna, ne-a luat pe cei doi mici ai familiei, eu \u0219i Ludmi, \u0219i am poposit la tata. Era primul meu contact cu un ora\u0219 mare, frumos, destul de bine conservat pe timpul luptelor din regiune \u0219i cu o bun\u0103 reclam\u0103 la adresa vie\u021bii culturale. Mama care cunoscuse bine ora\u0219ul, lucrase la c\u0103ile ferate c\u00eend a izbucnit revolu\u021bia bol\u0219evic\u0103. Primul lucru care mi l-a ar\u0103tat a fost pia\u021ba vechiului Sobor, f\u0103r\u0103 urm\u0103 de biseric\u0103, la a c\u0103rei d\u0103r\u00e2mare asistase \u00een genunchi, pl\u00e2ng\u00e2nd, ca de altfel majoritatea localnicilor. A \u021binut s\u0103-mi arate locul exact din pia\u021b\u0103 unde a \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at trupul ne\u00eensufle\u021bit al primului s\u0103u so\u021b, ofi\u021ber \u00een \u201darmata alb\u0103\u201d, aruncat de la etajul \u0218colii de Cade\u021bi, \u00eempreun\u0103 cu to\u021bi colegii lui. Apucaser\u0103 s\u0103 fie \u00eempreun\u0103 doar c\u00eeteva luni. A fost un moment greu \u00een care am depus un mare efort pentru a \u00eempiedica pl\u00e2nsul. Eram deja mare \u0219i a\u0219a am \u00eencercat s\u0103 m\u00e2ng\u00e2i lacrimile mamei, \u00een felul meu. Pentru relaxare ne-am dus s\u0103 vedem celebrele sc\u0103ri din port, dou\u0103 sute de trepte din marmur\u0103 alb\u0103, \u00eembietoare pentru cei dornici de mi\u0219care. Am luat-o la fug\u0103, am cobor\u00e2t \u00een salturi neauzind \u00eencerc\u0103rile mamei de m\u0103 potoli c\u00e2t de c\u00e2t. Spectacolul era deosebit. Coborai spre apa m\u0103rii, lini\u0219tit\u0103, deloc neagr\u0103, cu ambarca\u021biuni militare, neprietenoase cu tunurile lor amenin\u021b\u0103toare, cu privirea \u021bintind orizontul. La urcare n-am mai putut s\u0103ri. C\u00e2nd am ajuns l\u00e2ng\u0103 mama, m-am a\u0219ezat pe prima treapt\u0103 \u0219i din ochi am cerut \u00eendurare. Copilul din mine l\u0103sase \u00een urm\u0103 trecutul \u00eenc\u0103 prezent \u00een memorie \u0219i savura cu nesa\u021b un prezent f\u0103r\u0103 vreun g\u00e2nd spre viitor. \u0218i a mai urmat ceva care mi-a deschis orizontul spre lumea spectacolului muzical. Prin intermediul patefonului fratelui meu, mare meloman declarat, dar \u0219i recunoscut, am cunoscut splendoarea vocii umane. L-am ascultat pe Joseph Schmidt, celebrul nostru bucovinian, l-am ascultat pe marele bas \u0218aliapin. Auzisem, de la mama, despre spectacolele de opera \u0219i balet, dar nu fusesem \u00eenc\u0103 niciodat\u0103 la teatru. Ne-am dus cu to\u021bii la oper\u0103, o cl\u0103dire superb\u0103, considerat\u0103 de speciali\u0219ti unic\u0103. Am r\u0103mas cople\u0219it. Spre cinstea poporului rus, cultul pentru muzic\u0103, simfonic\u0103, de oper\u0103, de balet, a protejat acest templu al muzicii de vandalismul revolu\u021biei. Mama care cunoscuse \u201dOpera din Odesa\u201d, denumire pronun\u021bat\u0103 cu sfin\u021benie de iubitorii genului muzical, a r\u0103mas \u0219i ea surprins\u0103. \u00cen mintea ei persista oroarea spectacolului d\u0103r\u00e2m\u0103rii Soborului, o biseric\u0103 monumental\u0103, o pies\u0103 de muzeu, cum \u00eei pl\u0103cea s\u0103 spun\u0103. \u00cen program, nimic mai bun pentru ni\u0219te copii neinstrui\u021bi \u00een domeniu. Lacul Lebedelor. Fa\u021b\u0103 de Odesa, Ismailul era un or\u0103\u0219el de provincie, cu via\u021b\u0103 muzical\u0103 limitat\u0103 la seratele muzicale date de unele familii \u00eenst\u0103rite, unde odraslele \u0219colite \u00ee\u0219i ar\u0103tau talentul interpretativ la pian sau vioar\u0103. C\u0103 a ie\u0219it un Sarchizov, c\u0103 a dirijat fanfara din parcul Trandafirilor Ivanovici \u00een persoan\u0103, c\u0103 fratele era invitatul nelipsit al seratelor muzicale, era altceva. Mie mi-a prins bine un astfel de frate, dar nu se poate generaliza.<\/p>\n

Spectacolul de balet a fost ca o poveste urm\u0103rit\u0103 \u00een vis. Mai t\u00e2rziu am realizat c\u0103 participasem la un spectacol \u00een \u021bara, sau ce mai r\u0103m\u0103sese din ea, care nu avea rival \u00een domeniu, statut ce-l p\u0103straz\u0103 \u0219i \u00een zilele noastre f\u0103r\u0103 echivoc. Eu, considerat o sf\u00e2rleaz\u0103 \u00een continu\u0103 mi\u0219care, am \u00eencremenit pe scaunul plu\u0219at p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219it. N-am p\u0103r\u0103sit scaunul nici \u00een pauz\u0103. Ludmi, a tot suspinat \u0219i p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 a izbucnit \u00een pl\u00e2ns. Da, pot spune c\u0103 am tr\u0103dat amintirile de neuitat \u0219i am tr\u0103it din plin clipa. Eram copii \u0219i cred c\u0103 to\u021bi copiii sunt la fel. Slav\u0103 Domnului!<\/p>\n

Lini\u0219tea aparent\u0103 care domnea dup\u0103 alungarea trupelor sovietice de pe teritoriile ocupate abuziv prin ultimatumul din 1940, \u00eencet, \u00eencet, a \u00eenceput s\u0103 se consolideze f\u0103r\u0103 a reu\u0219i s\u0103 sting\u0103, totu\u0219i, ecoul \u00eenc\u0103 viu al durerilor provocate de barbaria ocupan\u021bilor. Victoriile fulger\u0103toare ale armatei germane au avut \u0219i ele un efect benefic asupra st\u0103rii generale de spirit. Sintagma \u201dvin americanii\u201d, acea speran\u021b\u0103 iluzorie care a domnit chiar de la \u00eenceputul ocupa\u021biei, \u0219i-a pierdut sensul. Se crede c\u0103 acest \u201dvin americanii\u201d a ap\u0103rut \u00een min\u021bile \u00eendurerate mult mai t\u00e2rziu, cam dup\u0103 cotropirea Rom\u00e2niei de c\u0103tre sovietici, dup\u0103 \u00eentoarcerea frontului. Nu, ea a ap\u0103rut \u00een timpul primei cotropiri, \u00een 1940, c\u00e2nd \u00een lume b\u00e2ntuia reclama democra\u021biei americane. \u201dAmerica nu putea l\u0103sa Europa care contribuise prin imigran\u021bi la na\u0219terea Statelor Unite ale Americii. Sf\u00e2nt\u0103 naivitate, care avea s\u0103 ne b\u00e2ntuie ca o boal\u0103 incurabil\u0103! \u00a0\u00cencrederea s-a mutat \u00een tab\u0103ra nem\u021bilor atotputernici. Cu Uniunea Sovietic\u0103 adus\u0103 la sap\u0103 de lemn, viitorul se colora \u00een roz. Cei care se puneau la ad\u0103postul unui viitor optimist, nu erau copii, erau p\u0103rin\u021bi \u0219i bunici. Copiii nu aveau treab\u0103 cu politica, iar tinerii, \u00eencrez\u0103tori \u00een politica lui Antonescu, visau s\u0103 ajung\u0103 la Moscova al\u0103turi de alia\u021bii lor de conjunctur\u0103, pe care, de altfel, \u00eei cam ciom\u0103giser\u0103 de-a-lungul istoriei \u0219i nu aveau de ce s\u0103 aib\u0103 complexe de inferioritate. S\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 acea genera\u021bie de tineri avusese parte de un altfel de \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt, de o alt\u0103 istorie predat\u0103. M\u00e2ndria de a fi rom\u00e2n era, \u00eenc\u0103, la ea acas\u0103.<\/p>\n

Anul 1943 \u00eens\u0103, a debutat provoc\u00e2nd \u00eengrijorare \u00een sufletele \u00eemp\u0103cate cu iluzia siguran\u021bei. Oamenii iubeau istoria universal\u0103 dar nu acceptau dictonul \u201distoria se repet\u0103\u201d. Anul 1812 ar fi trebuit s\u0103 le recomande pruden\u021b\u0103 \u00een vis\u0103rile romantice, utopice prin con\u021binut. Germania \u00een degringolad\u0103 tr\u0103da ultima lor speran\u021b\u0103. Inevitabilul s-a \u00eent\u00e2mplat provoc\u00e2nd panic\u0103 generalizat\u0103. P\u00e2n\u0103 \u0219i cei transplanta\u021bi de prin toate col\u021burile Marii Uniuni, obi\u0219nui\u021bi cu noua stare de bine, manifestau f\u0103\u021bi\u0219 nelini\u0219tea. Ei veniser\u0103 cu teama \u00een suflet de care nu se puteau debarasa. Orice schimbare, chiar \u0219i revenirea la comunismul de acas\u0103, \u00eei punea \u00een alert\u0103. Administra\u021bia local\u0103, pus\u0103, cum necum pe picioare, s-a pomenit, \u00een situa\u021bia deloc simpl\u0103, de a organiza evacuarea. Debandada a cuprins \u00eentreaga popula\u021bie. Cei mai tem\u0103tori erau cei care suportaser\u0103 regimul sovietic instalat pentru un an \u00een 1940. Sc\u0103paser\u0103 la izbucnirea r\u0103zboiului de urgia deport\u0103rilor \u0219i a condamn\u0103rilor sumare, dar erau martorii nedori\u021bi, care \u201dcolportaser\u0103\u201d informa\u021biile compromi\u021b\u0103toare purtate \u00een suflet. Institu\u021biile s-au evacuat anapoda. Au l\u0103sat arhivele, au l\u0103sat dota\u021bia, oric\u00e2t de precar\u0103 era, \u0219i-au l\u0103sat salaria\u021bii \u00een voia sor\u021bii. Principiul \u201ddescurc\u0103-te singur\u201d \u0219i-a intrat \u00een p\u00e2ine. \u0218i n-a fost u\u0219or. Timpul presa, teama de a fi ajun\u0219i din urm\u0103 \u00eei st\u0103p\u00e2nea, mijloacele de transport, trenul, vaporul, c\u0103ru\u021ba, erau insuficiente. Nici m\u0103car zilele \u201dacordate\u201d prin ultimatum nu au fost respectate. Solda\u021bii rom\u00e2ni \u00een retragere erau ataca\u021bi de diferite grup\u0103ri etnice printre care evreii pl\u0103teau r\u0103zbun\u00e2nd deport\u0103rile comandate de nem\u021bi \u0219i duse la \u00eendeplinire prin ordinele lui Antonescu. Cei de l\u00e2ng\u0103 Prut plecau pe jos duc\u00e2nd mai nimic \u00een c\u00e2te o desag\u0103, dou\u0103. Am plecat \u0219i noi. Mama, Ludmi, eu \u0219i v\u0103rul meu, cu patru ani mai mare ca mine, pe post de b\u0103rbat, idolul meu f\u0103r\u0103 rezerv\u0103, George. Singurul lini\u0219tit, cu s\u00e2nge rece, plin de idei, de solu\u021bii.<\/p>\n

Fiind la Ismail, pe Dun\u0103re, singura cale de transport era vaporul, spre Tulcea. Portul era \u00een\u021besat de oameni speria\u021bi, de bagaje, te miri ce, de capacitatea redus\u0103 de transport a mult iubitului de mine vapor cu zbaturi, Rom\u00e2nia Mare. Orice \u00eencercare de \u00eembarcare era sortit\u0103 e\u0219ecului. Cum vaporul f\u0103cea cursa Chilia, Ismail, Tulcea, dus-\u00eentors, George a g\u0103sit solu\u021bia. Ne-am \u00eembarcat spre Chilia, \u201d\u00een \u00eent\u00e2mpinarea sovieticilor\u201d !? Cunoscu\u021bii ne-au considerat nebuni. A\u0219a p\u0103rea. Mama nu avea reac\u021bii, noi copiii, nici at\u00e2t. George era \u00eencrez\u0103tor. Spre Chilia vaporul era practic gol., dar am reeu\u0219it s\u0103 fim \u00een vapor \u0219i la \u00eentoarcere s\u0103 nu avem probleme la \u00eembarcare. Am ajuns, c\u0103lare pe un sac mare cu cozonaci \u0219i unul mai mic cu ceva haine. Cozonaci \u0219i ou\u0103 ro\u0219ii?! Da! Cu toat\u0103 nebunia, mama f\u0103cuse preg\u0103tirea ca pentru un Pa\u0219te normal. \u0218i ce bine ne-a prins. Eram \u00een aprilie 1944. La Tulcea, primul lucru pe care l-a f\u0103cut mama a fost s\u0103 ne duc\u0103 la o biseric\u0103 unde ne-am \u00eenchinat mul\u021bumind Lui Dumnezeu. Cum biserica era aproape de malul Dun\u0103rii, ne-am a\u0219ezat pe un d\u00e2mb, cu sacii dup\u0103 noi, s\u0103 privim \u00een direc\u021bia Ismailului. Tulcenii obi\u0219nuiau s\u0103 asculte sunetele puternice ale Clopotului cel Mare, \u201dBoli\u0219oi\u201d, de la Soborul din Ismail. La un moment dat a r\u0103sunat ca pentru a-\u0219i lua r\u0103mas bun de la noi. A fost trist\u0103 desp\u0103r\u021birea. De atunci, doar George a reu\u0219it, peste ani, s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 s\u0103-\u0219i vad\u0103 mama \u0219i sora. Ismailul era r\u0103v\u0103\u0219it de durerile l\u0103sate \u00een urm\u0103, iar graiul rom\u00e2nesc ca \u0219i interzis. A fost ultima lui vizit\u0103.<\/p>\n

Eu?!, eu am refuzat s\u0103 merg la Ismail, cu tot dorul care m-a b\u00e2ntuit. Ca s\u0103-l v\u0103d de aproape, s\u0103 v\u0103d R\u00e2pa de la M\u0103n\u0103stire sau clopotni\u021ba Minunatului Sobor, am recurs la o plimbare cu vaporul pe bra\u021bul Chilia, am cobor\u00e2t pe pontonul de la Plaur, de pe malul rom\u00e2nesc, chiar \u00een dreptul portului Ismail, am r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la urm\u0103toarea curs\u0103, am privit cu nesa\u021b locurile dragi ale copil\u0103riei \u0219i mi-am continuat drumul p\u00e2n\u0103 la cap\u0103tul cursei, la Periprava. Am \u00eent\u00e2lnit oameni minuna\u021bi, b\u0103tr\u00e2ni p\u0103r\u0103si\u021bi de tinerii pleca\u021bi aiurea, f\u0103r\u0103 \u021bint\u0103, pl\u00e2ng\u00e2nd amarul \u0219i povestind cu lacrimi \u00een ochi de cum a fost \u201dran\u00ef\u0219e\u201d (mai demult), ar\u0103t\u00e2nd cu capul \u00eenspre \u201dcelebrul\u201d lag\u0103r de exterminare de la Periprava, dar pomenind de el doar \u00een \u0219oapt\u0103.<\/p>\n

La \u00eentoarcere am urm\u0103rit de pe covert\u0103 portul \u0219i locurile neuitatelor amintiri unde nu m-am mai \u00eentors niciodat\u0103. Nu puteam merge la mine acas\u0103 pe post de str\u0103in! G\u00e2ndul m-a dus la unchiul Alex \u0219i, f\u0103r\u0103 s\u0103 vreau, am murmurat, cu lacrimi amare, \u201dn-a fost s\u0103 fie\u201d, s\u0103 m\u0103 pot \u00eentoarce! <\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

Cap. II
\n<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

C\u00e2nd am terminat Capitolul 1 \u0219i l-am recitit, mi-am dat seama c\u0103 am fost departe de ceea ce \u0219tiam despre felul meu de a prezenta \u00een\u0219iruirea faptelor, a evenimentelor, a st\u0103rilor tr\u0103ite. Eram, cumva, cercet\u0103torul proiectant de alt\u0103dat\u0103, sclav al ordinii impuse de o prezentare c\u00e2t de c\u00e2t cronologic\u0103. Nu mai sunt, nici pe departe, cel care a scris primele sale romane, Povod, Ecvestra, Dor de Duc\u0103.<\/p>\n

Acum scriu, vis\u00e2nd, dac\u0103 pot spune a\u0219a, la ceea ce a fost amprentat \u00een memoria mea, \u00een sufletul meu, \u00eentr-o conexiune aparent dezordonat\u0103, aleatorie \u00een fapt, leg\u00e2nd ideile \u00eentre ele, necronologic obligatoriu, dup\u0103 complexitatea problemei. \u0218tiu c\u0103 poate l\u0103sa impresia unei g\u00e2ndiri \u00eempr\u0103\u0219tiate, obositoare, dar cu scuzele de rigoare, vreau, sau \u00eemi propun, s\u0103 parcurg via\u021ba cuiva ajuns la peste 85 de ani c\u00e2nd oboseala inerent\u0103 oblig\u0103 la selec\u021bie, la sistematizarea firelor conduc\u0103toare, la coincidencizare.<\/p>\n

Durerea p\u0103r\u0103sirii for\u021bate a locurilor natale era doar \u00een faza de preludiu. C\u00e2nd \u00eei mul\u021bumeam Lui Dumnezeu pentru reu\u0219ita plec\u0103rii, nu b\u0103nuiam c\u0103 etapa a doua a calvarului, pribegia, se contura la orizont. \u00cen acel aprilie de neuitat ne g\u0103seam pe teritoriul Rom\u00e2niei, al Regatului Rom\u00e2niei. Cumva, ne \u00eentorceam \u00een timp, \u00een timpul pierdut al normalit\u0103\u021bii, al anilor de dinainte de 1940. Tot \u00een acea perioad\u0103, fratele, debarasat de portretul lui Hitler, dezgustat de gesturile de \u201dprietenie\u201d manifestate de alia\u021bii no\u0219tri germani, etalate \u00een special odat\u0103 cu degringolada retragerii, dup\u0103 un conflict direct cu o trup\u0103 german\u0103, care i-a dat cu for\u021ba jos din vagoane pe militarii rom\u00e2ni, \u00een retragere \u0219i ei, dup\u0103 ce a \u00eencasat un pat de pu\u0219c\u0103 dup\u0103 ceaf\u0103 \u0219i a r\u0103spuns cu acela\u0219i gest, a r\u0103mas surprins c\u0103 nem\u021bii nu au reac\u021bionat \u0219i nu l-au lichidat. Realitatea era c\u0103 furia rom\u00e2nilor nu putea fi ignorat\u0103. Totu\u0219i, garnitura de tren plin\u0103 cu militarii nem\u021bi \u00een retragere a pornit spre vest l\u0103s\u00e2ndu-i pe rom\u00e2ni gata de a porni spre cas\u0103 pe jos, mestec\u00e2nd un gust amar. Greu a ajuns acas\u0103, dar casa era \u00een m\u00e2na sovieticilor. S-a strecurat, cu hainele schimbate, p\u00e2n\u0103 dincolo de Prut, s-a ascuns \u00een fundul unei gr\u0103dini de pomi fructiferi, s-a hr\u0103nit cu ce nu ar fi m\u00e2ncat niciodat\u0103 \u0219i a a\u0219teptat instalarea armatei sovietice pe teritoriul Rom\u00e2niei. Era \u00een c\u0103utarea unui portret al lui Stalin, a trecut pe la noi prin R\u00e2mnicul S\u0103rat, s-a predat autorit\u0103\u021bilor care l-au absolvit de vina de a fi dezertor. Numai tata a \u0219tiut c\u00e2t a p\u0103timit umbl\u00e2nd dup\u0103 el pentru a-l ajuta, pentru a-l salva de Tribunalul Militar.<\/p>\n

\u00a0\u00cen drum spre Timi\u0219oara, \u00een tren, s-a \u00eent\u00e2lnit cu logodnica, marea lui dragoste de la Ismail. Era logodit\u0103. \u0218ocul a fost pe m\u0103sur\u0103. \u00cembr\u0103\u021bi\u0219\u0103ri, lacrimi, desp\u0103r\u021bire. Orientare politic\u0103?! Din lac \u00een pu\u021b! De la Hitler, la Stalin. A fost singurul domeniu \u00een care nu ne-am \u00een\u021beles. \u0218i ast\u0103zi m\u0103 mir c\u0103 nu ne-am b\u0103tut. \u00cent\u00e2lnirea cu logodnica logodit\u0103 l-a marcat mult. A urmat o femeie simpl\u0103, neinstruit\u0103 dar \u00een\u021beleapt\u0103, foarte bun\u0103 gospodin\u0103, care l-a \u00een\u021beles cum nimeni altul, l-a \u00eengrijit \u0219i doftoricit. Venise de pe front \u0219ubrezit. A \u00een\u021beles dragostea lui pentru muzic\u0103, a prins gust pentru oper\u0103 \u0219i concertele simfonice, s-a l\u0103sat instruit\u0103 din mers. Un lucru nu prea a-n\u021beles nimeni, efectele r\u0103zboiului pe care, la \u00eenceput, \u00eel dorise cu tot sufletul, efecte care au l\u0103sat urme ad\u00e2nci \u00een sufletul \u0219i \u00een trupul lui. Excelent \u00eenot\u0103tor, fondist, ca majoritatea dun\u0103renilor, \u00eendr\u0103gostit de tenis, un sport nu la \u00eendem\u00e2na oricui la acea vreme. Se juca \u00een alb imaculat, cu pantaloni lungi cu dungi \u00eentre\u021binute ca pentru o serat\u0103, nu pentru un teren de sport. Partener de antrenament \u0219i prieten sufletist, l-a urmat pas cu pas la toate competi\u021biile organizate de \u0218tasic, arbitru al elegan\u021bei pe terenurile de tenis. \u00a0Foarte bun prieten cu scriitorul sportiv Ioan Chiril\u0103, fostul Vaniu\u0219a Chirilov din Ismail, cu capul plin de nume si date din lumea sportului, o adev\u0103rat\u0103 enciclopedie ambulant\u0103. \u0218i acum r\u0103sfoiesc cu pl\u0103cere c\u0103r\u021bile scrise de Chiril\u0103 care fac trai bun cu cele primite \u00een dar de la cel care domina lumea tenisului rom\u00e2nesc, pe vremea lor, Gogu Viziru, de a c\u0103rui prietenie m-am bucurat. Acest frate meloman, mi-a ar\u0103tat calea spre concertele simfonice. La Oradea, m-a dus, aveam cam 15 ani, la un concert la Catedrala Romano-Catolic\u0103. Am ascultat Simfonia a 8-a, Neterminata, a lui Schubert. A fost primul pas, dar am prins drag \u0219i nu m-am mai oprit. Dac\u0103 stau s\u0103-l analizez mai de aproape, a fost, \u021bin\u00e2nd cont de firea \u0219i \u00eenclina\u021biile lui, o victim\u0103 a r\u0103zboiului care a ucis oameni nevinova\u021bi, dar a \u0219i l\u0103sat victime \u201dcolaterale\u201d, cum se obi\u0219nuie\u0219te a se spune. Devenit Mircea din Dimitrie, la capriciul so\u021biei, omul cu schimbarea a luptat din r\u0103sputeri pentru promovarea noii sale orient\u0103ri politice ca pentru a-l \u00eengropa pe vechiul Dima, cu firea lui minunat\u0103, cu tot.<\/p>\n

Dar s\u0103 revin la ceea ce a urmat dup\u0103 aventura fugii cu neuitatul vapor cu zbaturi, Rom\u00e2nia Mare. De la Tulcea am pornit-o cu trenul spre C\u0103l\u0103ra\u0219i, locul de \u00eent\u00e2lnire cu tata, retras pe valurile M\u0103rii Negre, de la Odesa.<\/p>\n

Prima oprire important\u0103 a fost la Fete\u0219ti, unde vagoanele cu c\u0103l\u0103tori au fost retrase pe liniile de a\u0219teptare. Noaptea, s\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 eram \u00een aprilie 1944, sirenele au dat alarma, dar cum se spune, cam t\u00e2rziu. Avia\u021bia american\u0103 care vizase centrele petrolifere \u0219i Bucure\u0219tiul, a reu\u0219it \u00een c\u00e2teva minute s\u0103 schimbe peisajul unei g\u0103ri lini\u0219tite \u00eentr-o imagine de co\u0219mar. Considerat nod de cale ferat\u0103, Fete\u0219tiul a fost tratat ca atare. Vagoane distruse, aruncate de pe liniile de cale fer\u0103t\u0103, \u0219inele, c\u00e2ndva paralele \u00eenfipte bine \u00een p\u0103m\u00e2nt, s-au \u00een\u0103l\u021bat \u00eenspre cer\u00a0 lu\u00e2nd forme geometrice demne de o grafic\u0103 suprarealist\u0103. Dup\u0103 \u00eencetarea lans\u0103rii bombelor, avioanele grele, s-au ridicat spre cer, \u00eenspre o direc\u021bie nedefinit\u0103, l\u0103s\u00e2nd o lini\u0219te suspect\u0103 din care r\u0103zb\u0103teau tot felul de gemete, de pl\u00e2nste \u00een\u0103bu\u0219ite. \u00cen timpul exploziilor, vacarmul acoperise orice sunet. Acum aceste sunete suspecte, aflate \u00een continu\u0103 deplasare, la clar de lun\u0103, a\u021binteau privirile nedumeri\u021bilor \u00eenc\u0103, asupra unor m\u0103g\u00e2lde\u021be \u00eencovoiate de spate, t\u00e2r\u00e2te de urme de picioare, sf\u00e2rtecate de schije. Se mi\u0219cau totu\u0219i, f\u0103c\u00e2nd p\u00e2rtie printre cei, mai pu\u021bin noroco\u0219i, culca\u021bi la p\u0103m\u00e2nt, unii nemi\u0219ca\u021bi, al\u021bii t\u00e2r\u00e2ndu-se ca ni\u0219te reptile \u00een noapte. \u201dAm sc\u0103pat\u201d era sintagma celor ferici\u021bi, sc\u0103pa\u021bi cu via\u021b\u0103. Printre ei \u0219i noi, implica\u021bi \u00eentr-o complicitate la bucuria indecent\u0103. \u00cen alte circumstan\u021be a\u0219 fi putut continua cu o situa\u021bie anecdotic\u0103, acum, chiar \u0219i dup\u0103 at\u00e2\u021bia ani, trec direct la o relatare. \u00cen aceea\u0219i gar\u0103, la c\u00e2teva linii de garare distan\u021b\u0103, \u00eentr-un tren militar, trecea prin acelea\u0219i st\u0103ri de co\u0219mar, tata. Oprit de alarm\u0103, trenul miltar n-a mai continuat drumul spre C\u0103l\u0103ra\u0219i, dec\u00e2t a doua zi, unde ne-am \u00eent\u00e2lnit, ne-am \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at, ne-am s\u0103rutat pl\u00e2ng\u00e2nd, am mers, la \u00eendemnul mamei la biseric\u0103 \u0219i, \u00een genunchi, I-am mul\u021bumit Lui Dumnezeu. Mama luase pentru a doua oar\u0103 locul bunicii de la Ismail \u00een dirijarea vie\u021bii spirituale a familiei. \u0218irul minunilor care ne-au permis s\u0103 r\u0103m\u00e2nem \u00eempreun\u0103 \u00ee\u0219i continua calea. \u00cenv\u0103\u021baser\u0103m s\u0103 sper\u0103m \u00een minuni, s\u0103 ne baz\u0103m pe ele.<\/p>\n

La C\u0103l\u0103ra\u0219i am primit prima lec\u021bie de ospitalitate re\u021binut\u0103. \u201dNu-i putem primi pe to\u021bi refugia\u021bii…habar nu avem de unde vin, cine sunt…\u201d Am auzit a\u0219a ceva chiar de la prima noastr\u0103 gazd\u0103 unde ne-am aciuat cu chirie. O camer\u0103 pentru to\u021bi, cu acces la buc\u0103t\u0103rie \u0219i libertate de ac\u021biune, de relaxare, vreau s\u0103 spun, \u00eentr-o curte cu ceva livad\u0103 \u00een spate. Tot pe acolo se afla \u0219i grupul sanitar constituit dintr-o ci\u0219mea \u0219i o cabin\u0103 WC. N-a fost u\u0219or, dar o scurt\u0103 \u201dvacan\u021b\u0103\u201d unde aerul curat al Dun\u0103rii ne-a f\u0103cut s\u0103 ne sim\u021bim mai aproape de cas\u0103, ne-am \u201dacomodat\u201d. L-am urmat pe tata la R\u00e2mnicul S\u0103rat, transferat cu unitatea. Un or\u0103\u0219el de provincie \u00eengrijit, cu institu\u021bii or\u0103\u0219ene\u0219ti \u021binute \u00een fr\u00e2u de gospodari harnici \u0219i cu un Liceu cunoscut \u0219i recunoscut, \u201dRegele Ferdinand\u201d, care pentru mine a jucat un rol deosebit. Proasp\u0103t sosit, dup\u0103 un an pierdut la Ismail sub ocupa\u021bia sovietic\u0103, am fost primit f\u0103r\u0103 rezerve de noii colegi, de profesori \u0219i mai ales de fostul profesor de latin\u0103 de la Liceul Sf\u00e2ntu Dumitru de acas\u0103, de la noi! Popescu. O locuin\u021b\u0103 veche dar \u00eenc\u0103p\u0103toare, \u00eentr-o curte generoas\u0103 urmat\u0103 de o livad\u0103 cu pomi fructiferi, cam p\u0103r\u0103sit\u0103 dar gata s\u0103 primeasc\u0103 dragostea unor oameni lini\u0219ti\u021bi, dar pu\u0219i pe fapte. Peste drum era unitatea militar\u0103 unde tata continua s\u0103 mai poarte, \u00eenc\u0103, uniforma militar\u0103, cu un\u00a0 pistol Bereta de 9 mm la br\u00e2u. \u0218tiam c\u0103 frontul se apropia \u0219i ne g\u00e2ndeam cu spaim\u0103 la viitorul apropiat. \u0218i n-a durat mult. 23 august a gr\u0103bit lucrurile. Au sosit primele trupe sovietice, tineri cu figuri asiatice, g\u0103l\u0103gio\u0219i, intr\u00e2nd f\u0103r\u0103 jen\u0103 \u00een cur\u021bile oamenilor, pretinz\u00e2nd s\u0103 li se fac\u0103 m\u00e2ncare, plec\u00e2nd cu te miri ce. Erau \u00een trecere urm\u00e2nd s\u0103 coboare \u00eenspre Buz\u0103u. \u00cen urma lor au r\u0103mas militari mai sp\u0103l\u0103\u021bei, s-au instalat \u00een ceva cl\u0103diri eliberate \u201dde bun\u0103 voie\u201d \u0219i \u0219i-au intrat \u00een p\u00e2ine cum s-ar spune.<\/p>\n

Au \u00eenceput cu grada\u021bii din unitatea militar\u0103, i-au scos pe un loc viran, i-au \u00een\u0219iruit \u0219i cum eram alia\u021bi, i-au buzun\u0103rit, cum am spune ast\u0103zi. Au adunat pistoalele, au cerut ceasurile, au cerut \u021big\u0103rile de prin buzunare \u0219i \u00een final au smuls epole\u021bii. A fost umilitor, mai ale c\u0103 cel din fruntea lor purta pe guler gradul de colonel. I-au dus \u00eenapoi la unitatea militar\u0103, i-au \u201dconsemnat\u201d la locul de munc\u0103 \u0219i au fixat la intrare un punct de control militar, \u201dtoc\u00efka\u201d, cum \u00eei spuneau punctului. Acest \u201dloc de munc\u0103\u201d con\u021binea, pe l\u00e2ng\u0103 o fabric\u0103 de confec\u021bii militare, o sec\u021bie spitaliceasc\u0103, impus\u0103 de amplitudinea ac\u021biunilor militare. Aceasta din urm\u0103 era considerat\u0103 de familiile cu fete o man\u0103 cereasc\u0103. Sub forma voluntariatului, fetele se \u00eencadrau ca personal sanitar auxiliar unde r\u0103m\u00e2neau 24 de ore din 24 pentru a sc\u0103pa de teama violatorilor din armata sovietic\u0103 care atacau locuin\u021bele unde b\u0103nuiau, sau primeau informa\u021bii c\u0103 ar fi, femei tinere. \u00a0Nu prea sem\u0103na c-am fi \u201dalia\u021bi\u201d, dar frontul era la el acas\u0103 iar disciplina militar\u0103 impus\u0103 cu prietenie era nu pentru ansamblul vie\u021bii sociale, ci pentru siguran\u021ba lor proprie. De ce?! Chiar dac\u0103 sporadic, mici incidente aveau loc, \u00een care oameni exaspera\u021bi rezolvau de unii singuri diferite situa\u021bii de \u201dconflict\u201d pedepsind pe loc, \u00een\u0103spreau \u0219i mai mult atitudinea fa\u021b\u0103 de localnici. Era o lupt\u0103 inegal\u0103, dar totu\u0219i o lupt\u0103, care volens-nolens l\u0103sa impresia unor ac\u021biuni organizate de partizani. Nici vorb\u0103! Erau doar izbucniri de revolt\u0103, de orgoli, poate, ale unor tineri ne\u00eencadra\u021bi militar, nu se \u0219tie cum, dar liberi. Pe pere\u021bi \u00eent\u00e2lneai scris, cu litere de-o \u0219chioap\u0103, \u201dafar\u0103 cu nem\u021bii, afar\u0103 cu ru\u0219ii! Tr\u0103iasc\u0103 Regele!\u201d Te ungea la inim\u0103, dar te \u0219i \u00eenfiora, mai ales c\u0103 mul\u021bi localnici erau refugia\u021bi din Basarabia, \u00eenc\u0103rca\u021bi cu amintiri def\u0103im\u0103toare pentru fo\u0219tii \u0219i actualii alia\u021bi, colportori fideli ale unor fapte de net\u0103g\u0103duit.<\/p>\n

Primeam multe vizite de militari sovietici, care nu deschideau poarta ci o d\u0103r\u00e2mau, cu c\u0103ru\u021be pline cu \u201dtrofee de r\u0103zboi\u201d, fructe, borcane cu conserve printre care dulce\u021burile ocupau un loc de frunte, g\u0103ini cu picioarele legate \u0219i tot felul de obiecte de prin casele oamenilor. Ceasurile, de data aceasta nu de m\u00e2n\u00e2 ci de perete, erau un trofeu foarte apreciat. Primeam des aceste vizite deoarece unii oameni grijulii \u00eei \u00eendrumau spre noi cu dou\u0103 vorbe \u00eenv\u0103\u021bate din mers, \u201dg\u0103v\u0103reat po ruski\u201d, adic\u0103, vorbesc ruse\u0219te. Mama trebuia s\u0103 preg\u0103teasc\u0103 masa, adic\u0103 ciorb\u0103 \u0219i alte bun\u0103t\u0103\u021bi din g\u0103inile aduse. Aveau b\u0103utur\u0103 berechet \u0219i bomboane de ciocolat\u0103, de altfel bune, aduse de acas\u0103, mai bine spus, primite pe front. Trebuia s\u0103 ne a\u0219ez\u0103m cu to\u021bii la masa lor, adic\u0103 mama, tata \u0219i eu. Fetele lucrau non stop la infirmeria de peste drum. Discu\u021biile deviau u\u0219or pe teme politice, iar tata era cel vizat \u0219i provocat. Orice vorb\u0103 de-a lui era interpretat\u0103 \u0219i acuza\u021bia cea mai grav\u0103 era \u201dt\u00ee e\u0219c\u00efo ser\u00e2\u00ef\u201d, sau pe limba noastr\u0103 \u201dtu e\u0219ti \u00eenc\u0103 gri\u201d, referire la \u201dalbii\u201d pe care \u00eei vedeau peste tot. Dup\u0103 o astfel de acuz\u0103, cel care era \u0219i cel mai b\u0103ut, \u0219i-a scos automatul, l-a luat pe tata de bra\u021b \u0219i s-au \u00eendreptat spre livad\u0103. Un foc \u0219i lini\u0219te, dup\u0103 care, ca dup\u0103 un chef, au ap\u0103rut am\u00e2ndoi, el sprijinindu-se de tata \u0219i r\u00e2z\u00e2nd cu gura p\u00e2n\u0103 la urechi, iar tata, livid, abia \u021bin\u00e2ndu-se pe picioare. La auzul \u00eempu\u0219c\u0103turii eu am \u00eenghe\u021bat iar mama, a f\u0103cut de trei ori semnul crucii. Tata s-a pr\u0103bu\u0219it pe scaunul de l\u00e2ng\u0103 mine \u0219i a \u00eenceput s\u0103 m\u0103 m\u00e2ng\u00e2ie pe cap.<\/p>\n

Au plecat f\u0103r\u0103 s\u0103 mai provoace vreun incident l\u0103s\u00e2nd pe mas\u0103 zeci de borcane cu dulce\u021buri \u0219i chiar \u0219i o sticl\u0103 cu vodc\u0103 pe care au a\u0219ezat-o \u00een fa\u021ba tatii. Cel mai t\u00e2n\u0103r a luat m\u00e2na mamei \u0219i a s\u0103rutat-o mul\u021bumindu-i pentru ciorb\u0103. \u201dNumai bunica f\u0103cea a\u0219a ciorb\u0103 bun\u0103…\u201d<\/p>\n

Acest gen de vizite au continuat, cu acela\u0219i ritual dar f\u0103r\u0103 provoc\u0103ri. Erau fl\u0103m\u00e2nzi \u0219i to\u021bi se refereau la cele l\u0103sate acas\u0103.<\/p>\n

Toamna Liceul Ferdinand \u0219i-a reluat activitatea. A fost un an tensionat, ora\u0219ul \u00eentreg era \u00een fierbere. O speran\u021b\u0103 lic\u0103rea \u00een privirile oamenilor. To\u021bi sperau c\u0103 odat\u0103 cu \u00eenaintarea frontului, trupele sovietice se vor retrage din ora\u0219. N-a fost a\u0219a. Acolo unde ajungeau \u00ee\u0219i fixau un comandament \u0219i trupe de siguran\u021b\u0103, ca s\u0103 nu le spun de ocupa\u021bie. Spitalele erau supraaglomerate cu r\u0103ni\u021bii celor dou\u0103 armate \u201daliate\u201d. Cuvintele cele mai curent auzite erau \u201dDoamne!\u201d \u0219i \u201dBoje mo\u00ef!\u201d \u00cen rest vaiete \u00eentr-un fel de esperanto.<\/p>\n

Iarna am reu\u0219it s\u0103 m\u0103 \u00eencadrez \u00een cerin\u021bele noului meu liceu, iar prin aprilie 1945, ca s-o fac \u0219i eu pe grozavul \u0219i s\u0103 m\u0103 \u00eencadrez \u0219i \u00een spiritul noilor colegi, am participat, conform obiceiului locului, la o prim\u0103 baie \u00een apele, ca vai de ele, ale R\u00e2mnicului. R\u0103ceal\u0103, temperatur\u0103 de 39 \u2013 40 de grade, dus la spitalul militar \u0219i un diagnostic drastic: tifos exantematic!?…Era la mod\u0103, cam \u00een toat\u0103 \u021aara. Habar n-am ce mi-au dat dar \u0219tiu c\u0103 dup\u0103 o injec\u021bie intramuscular\u0103 m-am ales cu o infec\u021bie zdrav\u0103n\u0103. Incizie, ca pe front, \u0219i o cicatrice pe care o mai p\u0103strez \u0219i acum p\u0103 fes\u0103. Un medic mai b\u0103tr\u00e2ior, a dat din cap a ne\u00eencredere, m-a dus la radioscopie \u0219i a \u00eentrerupt tratamentul aplicat tifosului. \u201dDomnilor, b\u0103iatul \u0103sta are o dubl\u0103 pleurezie\u201d. \u0218i de la asta am r\u0103mas cu amintirea unui aspect dubios al pl\u0103m\u00e2nilor \u2013 noduli calcifia\u021bi, aspect care a atras adev\u0103rate interogatorii la radioscopiile de rutin\u0103. A fost o prim\u0103var\u0103 fierbinte dar am terminat clasa cu premiul III, bun pentru un basarabean prip\u0103\u0219it. Ca s\u0103 fac un lob spre viitor, recunosc c\u0103 a fost \u0219i ultimul premiu cu care am mai fost onorat \u00een via\u021ba mea de elev.<\/p>\n

Demobilizarea tat\u0103lui a ridicat o nou\u0103 problem\u0103. \u00cencotro?! Fiind fost salariat al Episcopiilor Ismailului \u0219i Cet\u0103\u021bii Albe, civil, nu pop\u0103 cum \u00eel considerau kgb-i\u0219tii din Ismail din timpul ocupa\u021biei, \u0219ef serviciu arhive, a primit de la ministerul cultelor, sau cum s-o fi numit atunci, reparti\u021bie \u00eentr-un or\u0103\u0219el mic, dar extrem de cald, Beiu\u0219, renumit pentru Liceul Teoretic Confesional al Greco-catolicilor. O atmosfer\u0103 pl\u0103cut\u0103, un amestec de ora\u0219 \u0219i sat, sau poate invers, curat, cu o pia\u021b\u0103 extraordinar\u0103, cu produse lactate nemai\u00eent\u00e2lnite de atunci, cu zarzavaturi extrem de atr\u0103g\u0103toare, cu oameni curtenitori, adev\u0103ra\u021bi comercian\u021bi, pia\u021b\u0103 din care n-aveai cum s\u0103 pleci cu m\u00e2na goal\u0103. Dup\u0103 lec\u021biile primite la R\u00e2mnic, Beiu\u0219ul era ca o oaz\u0103 de lini\u0219te \u00een care nu se aciuaser\u0103, \u00eenc\u0103, solda\u021bii sovietici. Eram, a\u0219a cum am \u0219i dorit, departe de Basarabia, departe de urm\u0103ritorii no\u0219tri. \u0218tiam c\u0103 eram urm\u0103ri\u021bi de comisiile mixte sovieto-rom\u00e2ne \u00een care sovieticii erau \u00een civil, spre deosebire de rom\u00e2nii no\u0219tri care aveau \u00een componen\u021b\u0103 \u0219i un mili\u021bian sadea. Aici eram absolvi\u021bi de acea team\u0103 boln\u0103vicioas\u0103 de repatriere. Ghinionul a fost cu serviciul. Parohia ortodox\u0103 nu putea, \u0219i nici nu avea cum s\u0103 ofere un post echivalent cu cel l\u0103sat acas\u0103. Nici locuin\u021b\u0103 nu a fost simplu s\u0103 g\u0103sim. Pentru \u00eenceput ceva modest, \u00eentr-o c\u0103su\u021b\u0103 p\u0103r\u0103sit\u0103, pe o coam\u0103 de deal, la marginea ora\u0219ului. Inconfort, dar lini\u0219te, printre vecini s\u0103raci dar gospodari, gata oric\u00e2nd s\u0103 ofere un ajutor. Un telefon la Episcopia din Oradea s-a soldat cu o ofert\u0103 nesperat\u0103 \u2013 post pe post \u2013 cu promisiunea unei interven\u021bii pentru o locuin\u021b\u0103. Tata a plecat singur \u00een recunoa\u0219tere, cum era \u0219i normal. Nu puteam cobor\u00ee \u00een gara Oradea, cu tot calabal\u00e2cul, f\u0103r\u0103 o \u021bint\u0103 precis\u0103. Dup\u0103 dou\u0103 zile tata s-a \u00eentors, cu o min\u0103 pozitiv\u0103. Fusese primit de secretarul episcopului, minunatul preot D\u0103r\u0103ban, introdus la Sfin\u021bia Sa \u0219i \u00eentr-o atmosfer\u0103 cald\u0103 rugat s\u0103-\u0219i spun\u0103 p\u0103sul. \u0218tiau de unde am sc\u0103pat, Episcopul Nicolae Popoviciu cunoscuse Sudul Basarabiei \u00een tinere\u021be, era la curent cu manevrele de recuperare a fugarilor basarabeni, \u0219tia de comisiile mixte. Postul oferit era echivalent cu cel avut la Episcopia Ismailului \u0219i a Cet\u0103\u021bii Albe, \u0219i, \u00een afara oric\u0103ror a\u0219tept\u0103ri, un apartament, provizoriu, \u00een incinta \u201dCet\u0103\u021bii Episcopale\u201d. Am spus \u201dprovizoriu\u201d, pentru a dep\u0103\u0219i o perioad\u0103 agitat\u0103 a comisiilor de recuperare, urm\u00e2nd a se face interven\u021biile necesare la Sfatul Popular pentru noul salariat al Episcopiei. Totul suna a mare u\u0219urare pentru p\u0103rin\u021bi. Am pomenit de \u201dCetatea Episcopal\u0103\u201d, \u00een limbajul curent al str\u0103zii \u201dPalatul Episcopal\u201d, o m\u00e2ndrie a ora\u0219ului. Oper\u0103 a renumitului arhitect ungur Riman\u00f3czy K\u00e1lm\u00e1n jun. din anul 1905, a fost cump\u0103rat\u0103 \u00een 1921 de Biserica Ortodox\u0103. Privit\u0103 din strad\u0103, cl\u0103direa se impune prin frumuse\u021bea ei complex\u0103, \u00eentrunind elemente gotice discrete cu adev\u0103rate ornament\u0103ri baroce. Totul este deosebit \u0219i, ca o atestare a dreptului de a se considera \u201dCetate\u201d , o poart\u0103 enorm\u0103, monumental\u0103, cald arcuit\u0103, \u00eencastrat\u0103 \u00een zidurile impun\u0103toare, \u00a0oprind orice privire care ar dori s\u0103 p\u0103\u0219easc\u0103 \u00een intimitatea edificiului. \u0218i ast\u0103zi, dup\u0103 at\u00e2ta amar de vreme, m\u0103 felicit pentru norocul de a fi locuit \u00een incinta acestui monument arhitectonic, de a fi fost protejat de statutul s\u0103u, \u00eenc\u0103 \u00een vigoare la acea dat\u0103, de cetate inexpugnabil\u0103. Dou\u0103 au fost minusurile care au tulburat lini\u0219tea d\u0103ruit\u0103 de cel care, a c\u0103zut \u0219i el mai t\u00e2rziu, victima sistemului comunist \u00een devenire \u0219i \u00een \u021aara noastr\u0103.<\/p>\n

Primul minus, care a atentat la libertatea noastr\u0103 a fost vizita impus\u0103 a unei comisii mixte. A trebuit s-o primeasc\u0103 dar cu amendamentul ferm, \u201dLa mine \u00een birou\u201d. \u00cenc\u0103 \u00ee\u0219i mai permitea Sfin\u021bia Sa, s\u0103 for\u021beze nota, cunoscut\u0103 fiind autoritatea de care se bucura \u00een cadrul Sinodului. Dup\u0103 motivarea de rigoare a misiunii, comisarul sovietic, \u00eentr-o cursiv\u0103 limb\u0103 rom\u00e2n\u0103, \u00een care a prezentat interesul statului prieten \u00een procesul de recuperare a \u201dvictimelor r\u0103zboiului\u201d, s-a adresat tat\u0103lui meu cu apelativul Daniil Stepanovici. Oferta era simpl\u0103, pentru naivi chiar ademenitoare \u2013 \u00eentoarcerea \u00een casa din Ismail, acoperirea tuturor cheltuielilor de transport \u0219i o prim\u0103 important\u0103 pentru cheltuieli de reinstalare. Refuzul primit, din capul locului, l-a pus pe Sfin\u021bia Sa s\u0103 considere discu\u021biile \u00eencheiate \u0219i s\u0103 se ridice \u00een picioare. Au plecat f\u00e2st\u00e2cindu-se cumva, dar au l\u0103sat \u00een urm\u0103 un avertisment, tulbur\u00e2nd lini\u0219tea d\u0103ruit\u0103 cu at\u00e2ta generozitate.<\/p>\n

Cel de al doilea minus a venit din s\u00e2nul familiei. Dorin\u021ba alor mei era, firesc, reunirea familiei \u00eempr\u0103\u0219tiate. Sora mai mare, Val, era aranjat\u0103 la R\u00e2mnicul V\u00e2lcea la o prieten\u0103 din Ismail \u0219i nu ridica practic \u00eengrijorare. Dima, mai bine zis Mircea, angajat \u00een Banat, la CFR Timi\u0219oara, f\u0103c\u00e2nd zilnic naveta de la Biled, a poposit \u00eentr-una din zile la Oradea. Totul a mers bine p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd a fost abordat \u0219i un subiect cu iz politic. Vehemen\u021ba cu care a atacat etal\u00e2nd noile sale concep\u021bii despre refugiu \u0219i mai ales despre ocupa\u021bia sovietic\u0103, a st\u00e2rnit nu numai discu\u021bii contradictorii cu p\u0103rin\u021bii, \u00een special cu tata, mama fiind mam\u0103 \u0219i deci mai conciliatoare, dar a provocat o furtun\u0103 plin\u0103 de injurii, de amenin\u021b\u0103ri. Tata p\u0103rea d\u0103r\u00e2mat, mama neputincioas\u0103. Tulburat, mi-am spus: cum s-a dus pe front \u0219i cum s-a \u00eentors! Am luat inima \u00een din\u021bi, l-am luat la bra\u021b \u0219i i-am spus s\u0103 plece \u0219i s\u0103 nu se mai \u00eentoarc\u0103.<\/p>\n

Pentru a doua oar\u0103 de la p\u0103r\u0103sirea Ismailului, dup\u0103 e\u0219ecul \u00eencerc\u0103rii de reunire a familiei, cu g\u00e2ndul la neuitatul unchi Alex, am spus cu voce sintagma lui \u00een\u021beleapt\u0103, \u201dN-a fost s\u0103 fie!…\u201d, \u0219i a \u021binut cam mult…<\/strong><\/p>\n

Daris Basarab alias Boris David<\/strong><\/p>\n

Foto: Elena David, mama autorului<\/strong><\/p>\n

~ va urma ~<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Daris Basarab \u00a0 \u201dN-a fost s\u0103 fie…\u201d roman\u00a0 www.daris basarab.com 2014 \u00a0 \u00a0 \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00cen loc de prefa\u021b\u0103… \u00a0 \u00a0Dou\u0103 cuvinte [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-19995","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19995","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19995"}],"version-history":[{"count":8,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19995\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":19998,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19995\/revisions\/19998"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19995"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19995"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19995"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}