![\"\"](\"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2014\/12\/Mama-4300-243x300.jpg\" "\\"Mama")
<\/p>\n<\/p>\n
Cap. III \u00a0<\/strong><\/p>\n A\u0219teptam cu ner\u0103bdare, dar \u0219i cu ceva emo\u021bie, toamna, \u00eenceputul anului \u0219colar. Liceul Confesional Emanuel Gojdu se bucura de prestigiu nu numai \u00een Oradea, ceea ce m\u0103 f\u0103cea s\u0103 am ceva temeri. \u201dBasarabeanul\u201d cu care eram apelat \u00een cercurile de adolescen\u021bi \u00een care m\u0103 str\u0103duiam s\u0103 p\u0103trund, m-a ambi\u021bionat st\u00e2rnind orgoliul meu, de care \u00eencercam s\u0103 m\u0103 debarasez, mai ales dup\u0103 incidentul cu cro\u0219eul de dreapta, de care am mai pomenit. M-a ajutat un fapt, curios la prima vedere, chiar \u0219ovinismul manifestat de popula\u021bia maghiar\u0103, dup\u0103 retragerea horti\u0219tilor din Ardeal.<\/p>\n \u00a0M-am dus la atletism, s\u0103-mi \u00eencerc norocul, \u0219i bine am f\u0103cut. Antrenorul principal la atletism era marele nostru campion la decatlon, Kiss. Un atlet des\u0103v\u00e2r\u0219it, cum \u0219i presupunea proba de decatlon, mai era \u0219i foarte carismatic. La 16 ani aveam deja 1,84 ceea ce mi-a \u00eenlesnit intrarea \u00een echipa de juniori. Acest Kiss B\u00e1csi, ne era ca un tat\u0103. Am fost selectat pentru proba de garduri, dup\u0103 criteriul picioarelor lungi. El supraveghea antrenamentul de la \u00eenc\u0103lzire, la cel specific probei, el ne ducea la du\u0219uri \u00eenv\u0103\u021b\u00e2ndu-ne cum s\u0103 ne relax\u0103m sub ap\u0103 pentru a nu avea febr\u0103 mu\u0219chiular\u0103, el ne scotea la o plimbare pe gazonul stadionului vorbindu-ne \u00een continuu despre atletismul \u00een general dar \u0219i despre pericolele care ne pasc la nerespectarea regulilor de antrenament. Proba era grea iar,\u00a0 prietena \u00een devenire, Stela Stanca, devenit\u0103 campioan\u0103 na\u021bional\u0103 la garduri, prieten\u0103 de grup sociabil, m\u0103 complexa prin calit\u0103\u021bile ei sportive de clas\u0103. Era \u0219i o excelent\u0103 dansatoare ceea ce \u00een cadrul \u201djururilor\u201d organizate de c\u0103tre p\u0103rin\u021bii fetelor, mi-a prins bine, c\u0103ci m\u0103 descurcam bini\u0219or. De la acea v\u00e2rst\u0103 respingeam ideea performan\u021bei \u00een sport fiind preocupat de \u201dtimpul meu liber\u201d \u0219i de dorin\u021ba de a practica \u0219i alte discipline sportive. Kiss m\u0103 aprecia \u0219i chiar \u00eencuraja, Stela m\u0103 b\u0103tea \u0219i ea la cap, dar eu doream, gena dun\u0103renilor, s\u0103 \u00eenot.<\/p>\n \u00a0F\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eentrerup, \u00eenc\u0103, atletismul, m-am dus la clubul de \u00eenot. Un antrenor scund \u0219i aproape gras, foarte sever, \u201dchinuia\u201d copii de v\u00e2rsta mea cu z\u00e2mbetul pe buze. Pe Micki B\u00e1csi nu l-am auzit niciodat\u0103 strig\u00e2nd. \u00cen schimb, dup\u0103 dou\u0103 absen\u021be de la antrenament, nu te mai primea \u00eenapoi. Acolo, antren\u00e2ndu-m\u0103 pentru liber \u0219i spate, mi-am dezvoltat pl\u0103m\u00e2nii \u0219ubrezi\u021bi \u00een aventura de la R\u00e2mnicul S\u0103rat \u0219i, la doi ani de \u00eenot m-am \u00eemprietenit cu proasp\u0103tul \u0219i foarte t\u00e2n\u0103rul campion na\u021bional la 100 m\u00a0 liber, Sanyi Beretzki. Ne-am \u00eent\u00e2lnit la un joc de tenis de mas\u0103, unde aveam impresia c\u0103 m\u0103 descurc. Am putut face fa\u021b\u0103 la nivel de antrenament nevinovat, dar \u00een niciun caz \u00eentr-o confruntare. Era un polisportiv, bun la toate. \u0218i, pentru c\u0103 \u00eemi pl\u0103cea s\u0103 asist la meciurile de baschet, m-am prezentat \u0219i la clubul Carmen.<\/p>\n \u00a0M-au primit pentru criteriul deja amintit, v\u00e2rsta \u0219i \u00een\u0103l\u021bimea. Marea majoritate erau unguri \u00een frunte cu antrenorul, Katjola Nagy, fratele lui Liviu Nagy, pe care l-a antrenat \u0219i format. Luat la Dinamo, Liviu a devenit indispensabilul pivot al na\u021bionalei, rival al cunoscutului deja pivot, Milic\u0103 R\u0103ducanu, cel cu ochiul aranjat de unghia unui adversar nemilos. Cu Liviu m-am \u00eemprietenit pe patinuarul de ghea\u021b\u0103, dup\u0103 o ciocnire cu o imprudent\u0103 dar dr\u0103gu\u021b\u0103 patinatoare pe care am \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at-o am\u00e2ndoi, simultan. Am r\u00e2s \u00een trei \u0219i ne-am rev\u0103zut deseori pe ghea\u021b\u0103.<\/p>\n De ce at\u00e2ta polologhie pe tema preocup\u0103rilor mele sportive? Ca s\u0103 revin la rolul jucat pe atunci de ceea ce am numit \u0219ovinismul maghiar. Am \u00eenv\u0103\u021bat c\u0103 totul era \u00eentre\u021binut \u201dpolitic\u201d, c\u0103 oamenii obi\u0219nui\u021bi \u0219i \u00een special sportivii nu erau infecta\u021bi cu acest virus al \u201ddu\u0219m\u0103niei\u201d, de dragul du\u0219m\u0103niei. Nu cuno\u0219team maghiara, nici nu m-a atras, dar nici nu am fost \u00eempins. La Oradea, nici la atletism, nici la \u00eenot, nici la baschet, nimeni nu mi-a vorbit ungure\u0219te. To\u021bi respectau statutul meu de coleg de echip\u0103, m\u0103 strigau c\u00e2nd cum, eu r\u0103spundeam pe limba mea \u0219i, la nevoie, \u00eenjuram ungure\u0219te. Au un bagaj inepuizabil \u0219i pitoresc. Am avut prieteni unguri, evrei, \u0219i un bucovinean, nedesp\u0103r\u021bitul Orest. Cu ungurii ne b\u0103team doar la meciurile de la liceu. Sec\u021bia maghiar\u0103 era \u00een aceea\u0219i curte cu noi, cei de la Gojdu, \u00eemp\u0103r\u021beam aceea\u0219i sal\u0103 de sport, unde organizam foarte des acest gen de confrunt\u0103ri interetnice. Au fost zilele, lunile, anii, dintre 1945 \u0219i 1949, \u00een care atmosfera relatat\u0103 m-a ajutat mult \u00een lupta cu mine, cu amintirile de neuitat ale basarabeanului sadea, \u00een cucerirea unui statut de adolescent necomplexat, simpatizat, acceptat \u00een te miri \u00een ce cercuri de \u201dsocializare\u201d at\u00e2t de necesare v\u00e2rstei.<\/p>\n Perioada petrecut\u0103 \u00een incinta Palatului Episcopal, sub protec\u021bia nedisimulat\u0103 a Prea Sfin\u021biei Sale Nicolae Popoviciu, a trebuit s\u0103 se \u00eencheie. Presiunile noii or\u00e2nduiri \u00een procesul de implementare a comunismului \u0219i-au ar\u0103tat roadele. Sigur pe el, cultivat, profesor de teologie dogmatic\u0103 la Academia Teologic\u0103 Ortodox\u0103 din Sibiu, st\u0103p\u00e2n pe german\u0103, greac\u0103, latin\u0103, francez\u0103, maghiar\u0103, ajunge \u00een 1936 Episcop la Oradea. Dictatul de la Viena din 30 august 1940 \u00eel oblig\u0103 s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 Oradea \u0219i se retrage provizoriu la Beiu\u0219, dup\u0103 multiple particip\u0103ri \u00een Transnistria dintre Nistru \u0219i Bug \u0219i pe frontul de Est. Odat\u0103 cu 23 august 1944, dup\u0103 alungarea horti\u0219tilor din Ardealul ocupat \u0219i \u00eens\u00e2ngerat de holocaustul provocat de trupele lui Horty, Nicolae Popoviciu s-a \u00eentors la Oradea, unde \u00een 1945 l-am g\u0103sit \u0219i noi, \u00eentru Slava Lui Dumnezeu, ca s\u0103-l citez pe tata.<\/p>\n Dup\u0103 cum am ar\u0103tat, noi am prins perioada \u00een care autoritatea sa \u00een s\u00e2nul bisericii ortodoxe rom\u00e2ne era de notorietate recunoscut\u0103 \u00een Sinod. Nicolae Popovici era principalul candidat pentru scaunul patriarhal, dar sub presiunea cresc\u00e2nd\u0103 a sovieticilor ocupan\u021bi, chiar la sugestia lui, Sinodul s-a oprit la Iustinian Marina. Pentru subminarea autorit\u0103\u021bii sale duhovnice\u0219ti, au infiltrat un informator recrutat dintre oportuni\u0219ti. Un preot greco-catolic trecut la ortodoxism, lucru nu prea \u00eent\u00e2lnit, instalat la Biserica cu Lun\u0103, de fapt Catedrala Ortodoxa din Oradea, Andrei Coman, se arunc\u0103 \u00een lupta de denigrare a episcopului. Se autodeconspir\u0103 dar sprijinul acordat \u00eel absolv\u0103 de consecin\u021be. O peroad\u0103 sumbr\u0103 marcat\u0103 de prezen\u021ba, tot la Biserica cu Lun\u0103, a preotului Gheorghe Coman, simpl\u0103 coinciden\u021b\u0103 de nume, venit din Timi\u0219oara, considerat drept oratorul num\u0103rul unu al bisericii ortodoxe din Oradea, \u00eenvinuit de a fi fost simpatizant activ al mi\u0219c\u0103rii legionare, mi\u0219care bine cantonat\u0103 printre preo\u021bii vremii din Timi\u0219oara este arestat, \u00eenchis, renegat de ai s\u0103i, simbolul \u201dDosarului Negru\u201d pentru familie, devine o piedic\u0103 pentru viitorul fiicei sale Otilia. Anii o vor aduce \u00een aten\u021bia, ca s\u0103 nu spun \u00een fruntea, vie\u021bii literare de la noi sub pseudonimul Blandiana.<\/p>\n Activitatea cotat\u0103 drept \u201danticomunist\u0103\u201d de c\u0103tre cei care deveniser\u0103 prin actul de la 23 august \u201dalia\u021bii\u201d no\u0219tri, dar care se manifestau f\u0103\u021bi\u0219 \u00een postura de ocupan\u021bi, a ridicat la cote neb\u0103nuite ura \u00eempotriva celui care avea s\u0103 fie, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, Episcopul Martir, surghiunit la M\u0103n\u0103stirea Cheia, ca urmare a hot\u0103r\u00e2rii Sinodului, a lui Iustinian, sub presiunea lui Petru Groza \u0219i a lui Dej. \u00cen 1950 au \u00eenceput cei 10 ani de exil al celui care a fost \u00eensc\u0103unat Episcop al Oradeei \u00een 1936, ast\u0103zi \u201d\u00eentronizat\u201d, printr-o definire a actului inexistent\u0103 \u00een Dex, ca urma\u0219 al eminentului episcop\u00a0 Roman R. Ciorogariu. A plecat \u00een ve\u0219nicie \u00een 1960, la m\u0103n\u0103stirea Cheia \u0219i \u00eenmorm\u00e2ntat la Biertan, acolo unde s-a n\u0103scut, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd \u00een memoria mea cu imaginea \u201dsfin\u021beniei p\u0103m\u00e2nte\u0219ti\u201d ce nu prea o po\u021bi \u00eent\u00e2lni \u00eentr-o via\u021b\u0103 de om.<\/p>\n Liceul Emanuel Gojdu a fost pentru mine marele refugiu spiritual. Am cunoscut noi colegi, mul\u021bi deveni\u021bi prieteni cu timpul, am fost protejatul profesorului de latin\u0103 Popovici, venit parc\u0103 pe urmele mele de la Ismail la R\u00e2mnicul S\u0103rat \u0219i apoi la Oradea, m-am bucurat de aprecierea profesorului de desen, \u201dzurliul\u201d \u021a\u00e2rulescu, de a extraordinarului profesor de chimie \u0219i fizic\u0103, inginerul\u00a0 O\u0219orhan, autorul \u00eendrum\u0103rii mele \u00eenspre Politehnic\u0103, de aprecierea eminentului profesor de matematic\u0103 Musta, preot greco-catolic, fost profesor universitar la Cluj, descalificat pentru o presupus\u0103 rela\u021bie cu o student\u0103, \u0219i, nu \u00een ultimul r\u00e2nd de aprecierea frumoasei profesoare de german\u0103 de la care am r\u0103mas cu amintirea de neuitat a palmei primite la o reac\u021bie recalcitrant\u0103. M\u0103 acuzase pe mine \u0219i pe prietenul meu Gusty But, etnic german, de preg\u0103tirea de fi\u021buici pentru colegi. Am\u00e2ndoi am respins acuza\u021bia \u0219i am refuzat s\u0103 mai scriem teza. A urmat ceea ce a urmat,\u00a0 \u00eentr-un hohot de nest\u0103p\u00e2nit al clasei. N-a \u021binut mult. La urm\u0103toarea \u00eent\u00e2lnirea ne-am z\u00e2mbit f\u0103r\u0103 re\u021binere. Pe doi dintre profesorii men\u021biona\u021bi i-am dezam\u0103git pu\u021bin. Profesorul de latin\u0103 a r\u0103mas surprins \u0219i chiar nemul\u021bumit de hot\u0103r\u00e2rea mea de a merge la real. \u00cemi pl\u0103ceau orele de latin\u0103 \u0219i bog\u0103\u021bia de informa\u021bii pe care ni le servea la curs, scandam corect \u0219i chiar cu pl\u0103cere, dar eram atras de \u201d\u0219tiin\u021bele exacte\u201d, de orele de laborator ale inginerului chimist O\u0219orhan. Cel de al doilea decep\u021bionat a fost profesorul de matematic\u0103 Musta. Mergeam bini\u0219or, m-a b\u0103gat \u00een grupul ale\u0219ilor lui, m-a abonat la Gazeta Matematic\u0103 \u0219i m-a \u00eenh\u0103mat, cum spuneam noi. A mers ce a mers dar am sim\u021bit c\u0103 libertatea mea din afara \u0219colii \u00eencepea s\u0103 sufere. \u0218i am l\u0103sat-o mai moale spre nedumerirea lui. Nu puteam fi to\u021bi ca preferatul lui, elevul \u0218uta, ajuns printre altele maestru de \u0219ah. N-a fost chiar sup\u0103rare dar am sim\u021bit cum m\u0103 privea cu un z\u00e2mbet dezaprobator. Recunosc, nu am fost un elev ca la carte. Am \u00eenv\u0103\u021bat, dar nu pentru note, nu pentru premiu. Boala mea era libertatea, foamea de timp. \u00cemi pl\u0103cea varietatea preocup\u0103rilor, sportive sau culturale, m\u0103 \u021bineam de o parte \u00een fa\u021ba particip\u0103rilor la cor, la recitaluri de poezie, nu lipseam de la marile \u00eenfrunt\u0103ri \u00eentre mae\u0219trii \u0219ahului, \u00een campionatul na\u021bional, desf\u0103\u0219urate deseori pe terasa cinematografului Corso. Mi-a pl\u0103cut noua mea rela\u021bie de prietenie cu Titus Popovici, venit de la Arad. El m-a ag\u0103\u021bat, nu \u0219tiu de ce, m-a invitat la el s\u0103-mi citeasc\u0103 din scrierile lui \u201dsubversive\u201d. El era cu Cenaclul Literar unde se r\u0103zboia cu Zaciu, eu eram cu sportul, cu hoin\u0103reala, \u00een c\u0103utarea timpului liber.<\/p>\n \u00a0Aveau o c\u0103su\u021b\u0103 cochet\u0103, pe o stard\u0103 superb\u0103, Strada Castanilor, peste drum de locuin\u021ba unde ne mutaser\u0103m \u0219i noi dup\u0103 p\u0103r\u0103sirea Palatului Episcopal. Era singura c\u0103su\u021b\u0103 cu obloane exterioare care-i confereau un aspect romantic. Dar adev\u0103rata atrac\u021bie era mansarda. O camer\u0103 mic\u0103, v\u0103ruit\u0103, cu tot felul de m\u00e2zg\u0103lituri f\u0103cute cu c\u0103rbune pe acel alb imaculat. De fapt nu erau simple m\u00e2zg\u0103lituri, erau citate din filozofii \u0219i litera\u021bii lumii, \u00een rom\u00e2n\u0103, latin\u0103, francez\u0103. Te uitai pe pere\u021bi \u0219i te sim\u021beai cumva st\u00e2njenit. Mi-a surprins mina, a z\u00e2mbit \u0219i mi-a propus s\u0103 m\u00e2zg\u0103lesc \u0219i eu ceva. Nu-mi trecea nimic prin cap dar dup\u0103 un mic efort, am luat c\u0103rbunele \u0219i am scris, c\u00e2t am putut de caligrafic \u201dVa fi s\u0103rb\u0103toare \u0219i pe uli\u021ba noastr\u0103!\u201d A f\u0103cut un B\u00e2rrr…\u0219i a ad\u0103ugat: \u201dnumai Iosif Visarionovici mai lipsea din galeria asta\u201d. Au urmat clipe de desf\u0103tare. Titus mi-a citit din eseurile legate de Casa Regal\u0103 de la S\u0103v\u00e2r\u0219in, lucr\u0103ri de \u201dnepublicat\u201d, \u00eentr-o lectur\u0103 calm\u0103, dintr-un text fluid, curg\u00e2nd parc\u0103 pe o pant\u0103 lin\u0103.<\/p>\n Totu\u0219i, de ce eu, c\u00e2nd practic nu ne cuno\u0219team prea de mult\u0103 vreme?! Intrigat, l-am luat direct. \u201d\u00cemi plac basarabenii, pl\u00e2ng \u0219i eu dup\u0103 Basarabia. A\u0219 scrie, dar ce folos dac\u0103 nu pot ie\u0219i m\u0103car \u00een Cenaclu? La Arad am avut vecini refugia\u021bi de la Chi\u0219in\u0103u. Am multe \u00een cap, dar trebuie s\u0103 fiu cuminte.\u201d<\/p>\n \u00a0Titus era un autodidact, un mic geniu, cum singur \u00ee\u0219i spunea. Citea enorm, avea o bibliotec\u0103 bogat\u0103, studia de unul singur franceza \u0219i latina. Istoria \u0219i filozofia, sau invers, se b\u0103teau pentru \u00eent\u00e2ietate. Culmea, se descurca bine \u0219i la matematic\u0103, fizic\u0103, chimie, toate de-a valma, dar cu o ordine de arhiv\u0103 \u00een mintea lui, gata s\u0103 r\u0103spund\u0103 la orice provocare. Bine, de memorie ce s\u0103 mai spun?! L-a \u00eendr\u0103git profesorul Dinu, de istorie, Titi, pentru noi. Un tip scund, adus de spate, cu ochelari grei din cauza dioptriilor, aparent f\u00e2st\u00e2cit dar gata s\u0103 dea replici ustur\u0103toare. La curs p\u0103rea un gigant. Nu mai puteai s\u0103-l urm\u0103re\u0219ti cu privirea. \u00cel ascultai, uneori cu ochii \u00eenchi\u0219i, pentru a-\u021bi imagina \u00een voie tablourile cobor\u00e2te din galeria istoriei universale. Vedeam marile palate, marile gr\u0103dini, fastuoasele baluri regale, auzeam muzica lent\u0103 a dansurilor vremii, auzeam sunetele \u00een\u0103bu\u0219ite ale unor lupte la baionet\u0103, auzeam strig\u0103tul mor\u021bii \u00eens\u00e2ngerate, \u00eempu\u0219c\u0103turile nemiloase, exploziile unor proiectile \u021bintind tran\u0219eele, le vedeam transformate \u00een morminte comune. Omul acesta insignifiant la prima vedere, era \u0219i pictor, era \u0219i muzician, era istoriograf de spectacol. R\u0103scolind memoria \u00eemi dau seama c\u0103 erau cele mau savurate ore de curs. Preda istoria prev\u0103zut\u0103 \u00een manual, dar \u00eentr-un sui generis aparte. \u0218i mai avea ceva cu care ne cople\u0219ea, \u021bin\u00e2nd cont de faptul c\u0103 tr\u0103iam \u00eentr-o francofonie recunoscut\u0103 \u00een lume. Rezerva, de la sine putere o parte din curs, istoriei Fran\u021bei, cu prec\u0103dere la Napoleoan. Nu \u0219tiu, cred c\u0103 era idolul lui. Acest at\u00e2t de iubit profesor l-a \u00eendr\u0103git pe Titus. Au devenit prieteni la cataram\u0103, vorbeau \u00eentre ei numai \u00een francez\u0103, Titus scria tezele \u00een francez\u0103. Curios, nu ne deranja. Admira scriitura lui Titus \u0219i, f\u0103r\u0103 a fi lipsit de tact, o etala la vedere. Eu, devenit nu \u0219tiu cum prietenul, sau confidentul lui, m\u0103 vedeam confirmat \u00een alegerea mea, de rela\u021bia de prietenie a lui Titus cu Titi Dinu, profesorul pe care-l admiram f\u0103r\u0103 rezerve.<\/p>\n Anii au trecut, via\u021ba ne-a desp\u0103r\u021bit, el la Litere, eu la Politehnic\u0103, cu doar \u00eent\u00e2mpl\u0103toare revederi. \u00cel urm\u0103ream de la distan\u021b\u0103, m\u0103 intriga implicarea lui politic\u0103 asupra c\u0103reia nu \u00eendr\u0103zneam, \u00eenc\u0103, s\u0103 m\u0103 pronun\u021b, urm\u0103ream activitatea lui de scriitor \u00een ascensiune. Colaborarea, ca scenarist, cu at\u00e2t de controversatul Francisc Munteanu \u0219i cu at\u00e2t de acaparatorul Segiu Nicolaescu, \u00eencepea s\u0103 m\u0103 \u201ddezumfle\u201d, pu\u021bin c\u00e2te pu\u021bin, \u00een ata\u0219amentul meu f\u0103r\u0103 rezerv\u0103, ata\u0219ament pe care ast\u0103zi \u00eel \u00een\u021beleg \u0219i mai pu\u021bin. Au trebuit s\u0103 treac\u0103 ceva ani, c\u00e2nd transferat \u00een Bucure\u0219ti, \u00een 1961, m-am \u00eent\u00e2lnit \u00eent\u00e2mpl\u0103tor cu el. Luam masa la Gr\u0103dini\u021ba de pe Magheru c\u00eend am fost s\u0103ltat de pe scaun \u0219i \u00eempins spre masa la care \u00eel a\u0219tepta Neli T\u0103ma\u0219. Se desp\u0103r\u021bise de sora ei Pu\u0219a, cu care fusese c\u0103s\u0103torit. Le cuno\u0219team pe m\u00e2ndou\u0103, dar ne mai fiind la curent cu parcursul prietenului din adolescen\u021b\u0103, am r\u0103mas pu\u021bin surprins la \u201do cuno\u0219ti pe Neli, so\u021bia mea?\u201d Neli a fost mai pu\u021bin protocolar\u0103 \u201dce faci Boris prin Bucure\u0219ti?!\u201d Chelnerul, ca s\u0103 nu-i spun osp\u0103tarul, chemat cu autoritate, a ad\u0103ugat un nou tac\u00e2m cu cele cuvenite uit\u00e2ndu-se \u00eentreb\u0103tor spre masa p\u0103r\u0103sit\u0103 de mine. \u201dLas\u0103, pui totul la un loc, este invitatul meu.\u201d Banalit\u0103\u021bile au curs g\u00e2rl\u0103, n-am aflat mare lucru, nici ei despre mine, str\u0103duindu-ne \u00een trei s\u0103 ne concentr\u0103m asupra tac\u00e2mului umplut peste m\u0103sur\u0103 \u0219i, \u0219i mai mult asupra lichidului ademenitor. Ne-am desp\u0103r\u021bit f\u0103r\u0103 s\u0103 facem tradi\u021bionalul schimb de telefoane \u0219i am a\u0219teptat, cu r\u0103bdare, s\u0103 ne ias\u0103 \u00een cale o nou\u0103 ocazie surpriz\u0103. Ne-am \u00eent\u00e2lnit dup\u0103 c\u00e2teva luni, \u00eent\u00e2mpl\u0103tor pe Ip\u0103tescu. Era foarte bine dispus, am r\u0103sfoit c\u00e2teva amintiri adolescentine, m-a invitat s\u0103-i fac o vizit\u0103 dar nu mi-a dat adresa. Hodoronc-tronc l-am \u00eentrebat cum se \u00een\u021belege cu Sergiu Nicolaescu. A z\u00e2mbit \u0219i a sc\u0103pat printre din\u021bi \u201dD\u0103-l \u00een aia a\u00a0 m\u0103sii…are cheile cinematografiei din p\u0103cate!\u201d<\/p>\n Nu ne-am mai v\u0103zut, nu mai eram noi. Plimb\u00e2ndu-m\u0103 \u00eentr-o zi cu Marga pe plaja de la Eforie Nord am z\u0103rit coco\u021bat\u0103 pe o bucat\u0103 de st\u00e2nc\u0103 singuratic\u0103, mog\u00e2ldea\u021ba lui Dinu. \u00cembr\u0103cat, cu o min\u0103 plictisit\u0103, p\u0103rea c\u0103 nu aprecia deloc c\u0103ldura soarelui reflectat\u0103 de nisipul \u00eencins. Ne-am apropiat, m-a recunoscut, a s\u0103rit jos \u0219i z\u00e2mbind, cumva \u00eencurcat, mi-a \u00eentins m\u00e2na. Un schimb de amabilit\u0103\u021bi, deloc \u00eencurajante pentru un remember, \u0219i cu un\u00a0 gest discret, a pus o \u00eentrebare negr\u0103it\u0103 spre Marga. I-am prezentat-o, cam t\u00e2rziu, e adev\u0103rat, pe fosta elev\u0103 de la Oltea Doamna. \u201dSunte\u021bi \u00eempreun\u0103?, c\u0103s\u0103tori\u021bi?…Spune-mi care este numele t\u0103u?…Cum?, Boris…Ai fost prieten cu Titus, nu?!\u201d \u201dDa, c\u00e2t am fost la liceu…\u201d \u201d\u0218tii c\u0103 am fost prieteni, dar Titus m-a tr\u0103dat \u00een tot ce aveam eu mai bun, prietenia, \u00eencrederea…Ai citit Str\u0103inul? Cum a putut s\u0103 m\u0103 foloseasc\u0103 drept model pentru un personaj grotesc, atribuindu-i anumite aspecte fizice nu tocmai…Ce mai?! \u0218i acea particul\u0103 – Ot – \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00eentr-o culoare batjocoritoare…Ce nume! Alexandru Susl\u0103nescu ot Jum\u0103r\u0103\u0219ti…Deci asta a \u00een\u021beles el din rela\u021bia noastr\u0103 de prietenie de la Gojdu…Credeam c\u0103 a r\u0103mas cu ceva de la orele de istorie…\u201d \u201dA\u021bi mai vorbit cu el?, cum vi s-a p\u0103rut? Eu m-am \u00eent\u00e2lnit de dou\u0103 ori \u0219i mi-a ajuns…\u201d \u201dChiar a\u0219a?!\u201d \u201dChiar a\u0219a! A\u021bi fost cel mai iubit dintre profesori iar interven\u021bia Dumneavoastr\u0103 legat\u0103 de abdicarea Regelui Mihai va r\u0103m\u00e2ne de ne\u0219ters \u00een memoria noastr\u0103 a r\u0103zvr\u0103ti\u021bilor.\u201d \u201dN-ai uitat, nu mai \u0219tiu cum s-a terminat.\u201d \u201dDoi la pu\u0219c\u0103rie pentru ani buni, Gusti But, neam\u021bul \u0219i, Miron Baciu, fiu de pop\u0103. Titus, care a \u021binut discursul, a sc\u0103pat nev\u0103t\u0103mat ca fiu de CFR-ist…Nu i-am mai \u00eent\u00e2lnit. Cei sc\u0103pa\u021bi am \u00een\u021beles avertismentul.\u201d \u201dBine, Boris!, s\u0103rut m\u00e2na Doamn\u0103!\u201d<\/p>\n \u00a0Ne-am desp\u0103r\u021bit cu un gust amar. \u201dTiti\u201d, neasemuitul nostru profesor, un gigant enciclopedic, singur, p\u0103r\u0103sit pe malul m\u0103rii, \u00eentr-o zi lipsit\u0103 de un strop de briz\u0103, r\u0103st\u0103lm\u0103cind marile ne\u00een\u021belesuri ale vie\u021bii, printre care prietenia, cu ale sale capcane, p\u0103rea de nedescifrat.<\/p>\n Da, capitolul din adolescen\u021b\u0103 numit Titus Popovici, idolul adolescentului din mine, prieten dezinteresat, \u00eencrez\u0103tor \u00een capacitatea mea de a asculta \u0219i \u00eenmorm\u00e2nta secretele scriiturilor sale de nepublicat, a luat o turnur\u0103 nesperat\u0103. De fapt, el personal a \u00eenmorm\u00e2ntat acele scrieri cu poten\u021bial compromi\u021b\u0103tor pentru acei ani \u0219i pentru cei ai unui viitor construit cu premeditare, a \u00eentors-o ca la Ploie\u0219ti, s\u0103 m\u0103 ierte ploie\u0219tenii cu care nu am nimic de \u00eemp\u0103r\u021bit, dovad\u0103 c\u0103, \u0219i dup\u0103 parcursul ascendent al scriitorului de mare talent, ademenit de \u0219ansa unei vie\u021bi \u00eendestulate, dup\u0103 revolu\u021bia timi\u0219orean\u0103, nu a avut cu ce s\u0103-\u0219i mai etaleze uitata credin\u021b\u0103. A recurs la o prezentare literar-artistic\u0103 pamfletar\u0103 a tovar\u0103\u0219ilor s\u0103i de drum, cu care a mar\u0219at, st\u00e2rnind indignarea lor, dar nu \u0219i reabilitarea, din partea fo\u0219tilor s\u0103i admiratori.<\/p>\n Aceast\u0103 ultim\u0103 lucrare literar\u0103 a ridicat chiar semne de \u00eentrebare. Accidentul stupid care a pus cap\u0103t vie\u021bii lui Titus, a fost chiar un accident?! Cu g\u00e2ndul dus la so\u021bii Teodorovici, am \u00eenceput s\u0103 m\u0103 \u00eendoiesc \u0219i eu.<\/p>\n Aten\u021bia, cam exagerat\u0103 acordat\u0103 acestui episod m-a lipsit de ideea continuit\u0103\u021bii \u00een expunerea periplului meu printr-o via\u021b\u0103 de curs\u0103 lung\u0103, dar nefiind vorba de un episod banal, cel pu\u021bin pentru mine, am r\u0103mas cu el ca \u00eentr-o obsesie. Pierdusem un prieten, pierdusem crezul meu \u00een no\u021biunea de prietenie. Un nou \u201dN-a fost s\u0103 fie\u201d<\/strong> s-a adeverit \u00een ceva ce ar fi trebuit s\u0103 fie!<\/p>\n <\/p>\n ~ Va urma ~<\/p>\n \u00a0Daris Basarab alias Boris David<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Cap. III \u00a0 A\u0219teptam cu ner\u0103bdare, dar \u0219i cu ceva emo\u021bie, toamna, \u00eenceputul anului \u0219colar. Liceul Confesional Emanuel Gojdu se [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-20023","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20023","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20023"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20023\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":20025,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20023\/revisions\/20025"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20023"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20023"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20023"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n<\/strong><\/p>\n