{"id":20026,"date":"2014-12-08T18:49:34","date_gmt":"2014-12-08T18:49:34","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=20026"},"modified":"2014-12-08T18:56:00","modified_gmt":"2014-12-08T18:56:00","slug":"caderea-de-dumitru-draghicescu-traducere-de-george-anca","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2014\/12\/08\/caderea-de-dumitru-draghicescu-traducere-de-george-anca\/","title":{"rendered":"C\u0102DEREA de Dumitru Dr\u0103ghicescu. Traducere de George Anca"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

C\u0102DEREA<\/p>\n

Interzicerile \u0219i consecin\u021ba lor.<\/em> – Paradisul terestru era la drept vorbind un sort de gr\u0103din\u0103 zoologic\u0103 \u00een care omul \u0219i speciile domesticite se plimbau liber. Arborele cunoa\u0219terii binelui \u0219i r\u0103ului, cu interdic\u021bia ap\u0103s\u00e2nd pe el, simbolizeaz\u0103 probabil ordinea social\u0103, societatea \u0219i disciplina pe care ea o impune. C\u0103derea \u0219i consecin\u021bele sale paradoxale nu vor face dec\u00e2t s\u0103 eleveze omul, ascensiunea din regnul biologic \u00een regimul social cu interdic\u021biile sale, cu durerile \u0219i recompensele sale, adic\u0103 cu tot binele \u0219i tot r\u0103ul pe care le furnizeaz\u0103 animalului uman primele timpuri. Paradisul terestru este ceea ce popoarele au \u00eentrev\u0103zut \u00een ceea ce se nume\u0219te v\u00e2rsta de aur a vie\u021bii edenice, v\u00e2rsta fericit\u0103 a naturii inocente la care visar\u0103 Rousseau \u0219i romanticii. Este v\u00e2rsta vie\u021bii incon\u0219tiente, a vie\u021bii biologice echilibrate, natural\u0103, \u00eenainte ca oamenii s\u0103 fie lua\u021bi \u00een angrenajul societ\u0103\u021bii \u0219i al istoriei pe care-l blestema Rousseau. \u00cen acest paradis zoologic, omul fiind incon\u0219tient, juisa \u00een fapt de o beatitudine complet\u0103; el nu cuno\u0219tea nici durerea nici munca, nici maladia nici moartea, r\u0103t\u0103citor, liber \u0219i f\u0103r\u0103 grij\u0103, pentru c\u0103 era incon\u0219tient, ca p\u0103s\u0103rile cerului.
\nCu interzicerea de a gusta fructul arborelui cunoa\u0219terii binelui \u0219i al r\u0103ului, \u00eencepe regimul social. Actul c\u0103derii din incon\u0219tien\u021b\u0103 \u00een starea de con\u0219tiin\u021b\u0103 este efectiv un act de ascensiune din regnul biologic \u00een regnul moral \u0219i social. \u00centr-adev\u0103r, cu societatea, un regn nou este supraad\u0103ugat regnului vie\u021bii, \u0219i omul, cu instinctele sale, trebuie s\u0103 se adapteze noului regim care va na\u0219te determinismul interdic\u021biilor \u0219i al sanc\u021biunilor, durerile \u0219i recompensele, \u0219i vor complica constr\u00e2ngerile interioare ale instinctelor cu aceste constr\u00e2ngeri exterioare.
\nSe \u00eent\u00e2mpl\u0103 omului biologic, obligat s\u0103 se adapteze la noul regim, ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een toate zilele semin\u021bei care trebuie s\u0103 germineze \u00eentr-un teren propice.
\nProcesul germina\u021biei prezint\u0103 o analogie frapant\u0103 cu ceea ce cre\u0219tinii \u00een\u021beleg prin C\u0103dere \u0219i M\u00e2ntuire. Pentru ca s\u0103m\u00e2n\u021ba s\u0103 germineze, trebuie ca ea s\u0103 se decompun\u0103; ac\u021biunea chimic\u0103 a umidit\u0103\u021bii \u0219i a c\u0103ldurii o atac\u0103 \u0219i o dezagreg\u0103. Dar s\u0103m\u00e2n\u021ba reac\u021bioneaz\u0103. Exist\u0103 \u00een ea un germen care impune o direc\u021bie precis\u0103 \u0219i unic\u0103 fenomenelor fizico-chimice ulterioare. Dac\u0103 germenul se dezvolt\u0103, o face asimil\u00e2nd substan\u021bele chimice ale milieului; materia fizico-chimic\u0103 devine vivant\u0103 din faptul c\u0103 ea este asimilat\u0103, vivifiat\u0103, prin dezvoltarea germenului. Dac\u0103 deci s\u0103m\u00e2n\u021ba sufer\u0103 un moment ac\u021biunea legilor fizico-chimice, ea reac\u021bioneaz\u0103 dup\u0103 \u0219i-\u0219i impune propriile legi materiei. Legile fizico-chimice se reorienteaz\u0103 \u0219i se supun legilor elementare ale vie\u021bii. Atunci c\u00e2nd germina\u021bia \u0219i-a luat av\u00e2ntul \u0219i vegeta\u021bia a avansat, legile vie\u021bii au triumfat deplin asupra materiei. Exist\u0103 aici o veritabil\u0103 c\u0103dere sau disolu\u021bie urmat\u0103 de o revolu\u021bie propriu-zis\u0103.
\nNoi g\u00e2ndim c\u0103 o opera\u021bie analog\u0103 se petrece \u00een natura biologic\u0103 a omului la debutul procesului social, care d\u0103 impulsul germenului divin exist\u00e2nd \u00een om \u0219i determin\u0103 astfel apari\u021bia spiritului uman. Omul biologic trebuie s\u0103 se corup\u0103 ca fiind pur biologic, pentru a face posibil\u0103 apari\u021bia con\u0219tiin\u021bei cu legile sale, care sunt legile morale sau sociale, de asemenea diferite de legile fiziologice, a\u0219a cum acestea sunt fa\u021b\u0103 de legile fizico-chimice.<\/p>\n

Interferen\u021ba legilor etice cu instinctele, – Tot lungul proces istoric \u0219i etic, cu \u00eenceputurile vie\u021bii religioase \u0219i morale, c\u0103rora noi le-am v\u0103zut debutul \u00een clan \u0219i trib, constituie o lupt\u0103 contra, pe de-o parte, spiritul \u0219i legile morale care apar \u0219i se afirm\u0103, \u0219i de alta, via\u021ba material\u0103 propriu-zis\u0103 \u0219i legile sale fiziologice pe care le contrazic \u0219i le resping. C\u0103derea fiind echivalentul disolu\u021biei bobului de gr\u00e2u (9), cu c\u0103derea, omul, f\u0103cut con\u0219tient, devine capabil de toate fantasmele \u0219i de toate viciile, se pune \u00een stare de revolt\u0103 contra legilor fiziologice propriu-zise, \u0219i \u00een acela\u0219i timp contra legilor morale \u00eenc\u0103 foarte fragile. Con\u0219tiin\u021ba, inteligen\u021ba au proprietatea de a dizolva instinctele, prin abuz sau paraliz\u021bndu-le prin reflexiune (10).<\/p>\n

(9)\u201eAceast\u0103 via\u0163\u0103 supranatural\u0103 care aduce gra\u0163ia, pe care credin\u0163a o sus\u0163ine \u015fi a c\u0103rei esen\u0163\u0103 este iubirea, se compune \u015fi se hr\u0103ne\u015fte din renun\u0163area \u015fi din ruina egoismului nostru. Planta nu poate cre\u015fte f\u0103r\u0103 a asimila \u015fi transforma materialele inorganice. Animalul nu poate tr\u0103i dec\u00e2t absorb\u00e2nd plantele. Toat\u0103 via\u0163a superioar\u0103, \u00een fine, are drept condi\u0163ie ruina formelor inferioare. Via\u0163a spiritului la om, aceast\u0103 via\u0163\u0103 etern\u0103, c\u0103reia Crist trebuie s\u0103-i fie sufletul, cere pentru \u00eentre\u0163inerea sa distrugerea vie\u0163ii temporale. Natura noastr\u0103 este acest sol fecund care trebuie s\u0103 fie absorbit \u015fi transformat \u00een flori ale lui Crist. B\u0103tr\u00e2nul Adam este hrana pe care omul nou \u00eel distruge \u015fi \u00eel consum\u0103 \u00een noi\u201d. (JOERGENSEN, Le N\u00e9ant de la Vie, pp. 69-70).<\/p>\n

(10)C\u0103derea este produsul interferen\u021belor spiritulu cu carnea, sau, cum ar spune J. LAGNEAU consecin\u0163a reflexiunii, c\u0103ci, dup\u0103 el, actul reflexiunii este introducerea r\u0103ului \u00een lume.
\nDup\u0103 p\u0103rerea sa \u201eactul de reflexiune este totodat\u0103 o mi\u015fcare c\u0103tre absolut \u015fi o mi\u015fcare c\u0103tre neant, o mi\u015fcare de nesupunere… Copilul care \u00eencepe s\u0103 reflecteze \u00eencepe s\u0103 se sustrag\u0103 de la lege. El devine chiar capabil, este adev\u0103rat, de a o accepta liber c\u00e2t timp o recunoa\u015fte, dar n-o mai accept\u0103… C\u0103derea, spune LAGNEAU, a\u015fa cum ne-o prezint\u0103 Geneza, este totodat\u0103 posibilitatea de a intra \u00een spirit \u015fi a c\u0103derii \u00een natur\u0103, \u00een r\u0103u.\u201d \u00cen alt\u0103 parte, Lagneau insist\u0103 \u015fi precizeaz\u0103 mai mult: \u201eO dat\u0103 ce, prin actul de reflexiune… fiin\u0163a rezonabil a \u00eenceput s\u0103 se \u00eendoiasc\u0103… dou\u0103 c\u0103i se g\u0103sesc deschise dinaintea lui, cea a binelui \u015fi cea a r\u0103ului, cea a neantului \u015fi cea a fiin\u0163ei (mit al paradisului terestru, trecere de la copil\u0103rie, de la v\u00e2rsta ireflexiunii, pasj caracterizat printr-un ordin pe care omul \u00eel prime\u015fte \u015fi pe care \u015ftie c\u0103 \u00eel poate observa sau \u00eenc\u0103lca; prin ideea legii morale a
\nap\u0103rut \u00een el Ra\u0163iunea). O dat\u0103 distinc\u0163iunea f\u0103cut\u0103 \u00eentre fapt \u015fi ra\u0163iune, se deschide pentru fiin\u0163\u0103 o er\u0103 nou\u0103, era suferin\u0163ei, a \u00eendoielii, a nenorocirii \u015fi, \u00een acela\u015fi timp a posibilit\u0103\u0163ii salv\u0103rii. Ecloziunea reflexiunii este ecloziunea reflexiunii, este ecloziunea suferin\u0163ei, adic\u0103 ecartul pe care el \u00eel are \u00eentre real \u015fi ideal\u201d.<\/p>\n

P\u0103catul este deci consecin\u0163a spiritului sau a reflexiunii pe care omul o dob\u00e2nde\u015fte c\u00e2nd gust\u0103 din fructele interzise ale arborelui cunoa\u015fterii binelui \u015fi al r\u0103ului.
\nNu numai instinctele nu se supun dintru \u00eenceput \u0219i spontan con\u0219tiin\u021bei, ordinelor ra\u021biunii, dar adesea \u00eenclina\u021biile naturale reu\u0219esc s\u0103 se subordoneze ra\u021biunii \u0219i spiritului, \u0219i consecin\u021ba este c\u0103 spiritul intensific\u0103 \u0219i exagereaz\u0103 \u00eenclina\u021biile naturale. Ra\u021biunea incit\u0103 atunci ea \u00eens\u0103\u0219i \u00eenclina\u021biile s\u0103 se desupun\u0103 ordinelor pe care ea li le d\u0103 de obicei. \u0218i astfel spiritul devenit carnal \u00eempinse omul la nesupunere la ordinul moral \u0219i social.
\nPrin natur\u0103, dorin\u021ba cere imperios satisfac\u021bia sa, la fel de bine la om ca \u0219i la animale. Dar omul se separ\u0103 \u0219i se diferen\u021biaz\u0103 de animal prin faptul c\u0103 acesta din urm\u0103, o dat\u0103 nevoia potolit\u0103, nu se mai g\u00e2nde\u0219te la ea; \u00een timp ce omul, din cauza inteligen\u021bei sale, disociaz\u0103 pl\u0103cerea \u0219i o intensific\u0103, r\u0103m\u00e2ne hipnotizat de ea \u0219i ar vrea s\u0103 \u00eencerce noul, \u015fi pe c\u00e2t de lung timp posibil, chiar c\u00e2nd dorin\u021ba care era condi\u021bia ar fi fost ast\u00e2mp\u0103rat\u0103. I se \u00eent\u00e2mpl\u0103 atunci, ca lui Faust, de a dori dorin\u021ba:<\/p>\n

So taumml’ich von Begierde zu Genuss
\nUnd im Genuss verschm\u00e4cht’ich nach Begierde.<\/p>\n

 <\/p>\n

Astfel omul va m\u00e2nca p\u00e2n\u0103 peste sa\u021bietate \u2013 din gurmandism \u2013 va bea c\u00e2nd nu-i va mai fi sete \u2013 din alcoolism \u2013 \u0219i va c\u0103uta satisfac\u021biile sexuale \u00een afara nevoii reproducerii sau a nevoii pur \u0219i simplu. \u0218i \u00eemping\u00e2nd exerci\u021biul acestor func\u021biuni dincolo de limitele naturale, inteligen\u021ba ajunge cu timpul s\u0103 dezvolte, s\u0103 dilate aceste func\u021biuni fiziologice dincolo de toate limitele \u2013 natura infinit\u0103 a spiritului aplicat\u0103 func\u021biunilor fiziologice are ca prim efect de a le corupe, de a le deregla (11). \u00cen<\/p>\n

(11) Sf. Paul., Epistola c\u0103tre Romani, ch. I: \u201eDumnezeu le-a livrat dorin\u0163elor inimii lor, viciilor, impiet\u0103\u0163ii; \u00een sortul cum s-au scufundat s-au dezonorat pe ei \u00een\u015fi\u015fi \u015fi propriile lor corpuri… De aceea el le livreaz\u0103 pasiuni ru\u015finoase; c\u0103ci femeile \u00eentre ele au schimbat uzajul care este dup\u0103 natur\u0103 \u00eentr-un altul care este contra naturii. B\u0103rna\u0163ii la fel rejecteaz\u0103 unirea celor dou\u0103 sexe, care este dup\u0103 natur\u0103, au fost \u00eembr\u0103\u0163i\u015fa\u0163i de o dorin\u0163\u0103 brutal\u0103 unii c\u0103tre ceilal\u0163i, b\u0103rbatul comi\u0163\u00e2nd cu b\u0103rbatul o infamie detestabil\u0103.
\nEi s-au umplut de orice sort de injusti\u0163ie, de r\u0103utate, de malignitate. Ei au fost invidio\u015fi, \u00een\u015fel\u0103tori, uciga\u015fi, scandalagii. Ei au fost corup\u0163i \u00een moravurile lor, sem\u0103n\u0103tori de false raporturi\u201d.<\/p>\n

aceast\u0103 prim\u0103 faz\u0103 ac\u021biunea spiritului este simbolizt\u0103 \u00een ceea ce teologia nume\u015fte spiritul r\u0103ului, malignul, \u0219i ea l-a figurat \u00een \u0219arpele care suger\u0103 omului nesupunerea \u0219i \u0219tiin\u021ba binelui \u0219i a r\u0103ului. Mefistofel recunoa\u0219te c\u0103 adesea spiritul face oamenii mai bestiali dec\u00e2t bestiile.<\/p>\n

Er braucht’s allein
\nNur tierischer als jedes Tier zu sein<\/p>\n

Dar dup\u0103 opera de disolu\u021bie, vine opera inhibitiv\u0103, care impune instinctelor restric\u021bii morale, care le regleaz\u0103 manifest\u0103rile \u00een sensul moralei. Prima faz\u0103 a ac\u021biunii pe care spiritul \u0219i societatea le exerseaz\u0103 asupra corpului este de a dizolva instinctele, de a le face maleabile, suple, pentru a le obliga s\u0103 se supun\u0103, \u00een faza secund\u0103, comandamentelor morale \u0219i sociale, detrminismului social al regulilor morale. C\u0103derea implic\u0103 logic \u0219i psihologic M\u00e2ntuirea a\u0219a cum disolu\u021bia implic\u0103 evolu\u021bia, Iisus trebuind s\u0103 salveze omul \u0219i s\u0103 desfac\u0103 opera malignului.<\/p>\n

Grandoarea omului, sursa mizeriilor sale. -Pare paradoxal a spune c\u0103 mizeria omului \u00ee\u0219i are sursa \u00een ceea ce constituie grandoarea sa. Dac\u0103 n-ar fi fost \u00een om acest germen al lui Dumnezeu care se manifest\u0103 prin dorin\u021bele sale infinite, prin nevoile sale insa\u021biabile, dac\u0103 n-ar fi fost \u00een om con\u0219tiin\u021ba \u0219i inteligen\u021ba cu infinitudinea lor, care confirm\u0103, \u00eencurajeaz\u0103 \u0219i dezvolt\u0103 \u00eenc\u0103 roirea dorin\u021belor \u0219i exigen\u021bele lor, omul ar fi fost un animal precis bornat pentru c\u0103 el ar fi fost capabil s\u0103 se borneze; el ar fi fost de asemenea incapabil de dec\u0103dere ca \u0219i de progres, at\u00e2t de pu\u021bin propriu de a se dep\u0103\u0219i ca \u0219i de a se revoca. Nefiind predispus la abjec\u021biile p\u0103catului sau ale crimei, el n-ar fi fost nici la sublimit\u0103\u021bile eroismului \u0219i ale sfin\u021beniei.
\nInfinitul dorin\u021belor \u0219i al aspira\u021biilor omului este foarte dificil de con\u021binut \u00een limitele mijloacelor sale \u0219i de potolit cu ceea ce lumea sau societaea \u00eei poate oferi spontan. Dac\u0103 legea minimului efort este tot at\u00e2t de natural\u0103 la om pe c\u00e2t este infinitul dorin\u021belor \u0219i aspira\u021biilor sale, \u00eent\u00e2lnirea lor constituie un impas din care nu se poate ie\u0219i dec\u00e2t \u00een dou\u0103 direc\u021bii: crima \u0219i inven\u021bia. Dac\u0103 este, de fapt, \u00een natura divin\u0103 a omului de a aspira la fericire, pe care el n-o poate atinge dec\u00e2t printr-un sort de atot-puternicie, cum s\u0103 realizeze fericirea \u00een limitele at\u00e2t de str\u00e2mte ale poten\u021bei sale? Problema nu comport\u0103 \u00een fapt dec\u00e2t dou\u0103 solu\u021bii: pentru individ este crima sau infrac\u021biunea, pentru umanitate este cooperarea, inven\u021bia \u0219tiin\u021bific\u0103 \u0219i tehnic\u0103.
\nS\u0103 reflect\u0103m la cazul clasic al lui Raskolnikov \u0219i la mobilul crimei sale at\u00e2t de subtil \u0219i profund analizat de Dostoievski. El era t\u00e2n\u0103r, ardent, \u00eentreprinz\u0103tor, dar n-avea mijloace nici personale nici financiare. Sub ochii lui, al\u0103turi de el vegeta victima sa, b\u0103tr\u00e2na c\u0103m\u0103tar\u0103; putea el s\u0103 reziste impulsiunilor sale? Interdic\u021bia legii sau a con\u0219tiin\u021bei sale era prea fragil\u0103 pentru a con\u021bine infinitul dorin\u021belor sale, c\u00e2nd nu-i trebuia dec\u00e2t at\u00e2t de pu\u021bin efort pentru a ob\u021bine dintr-o singur\u0103 lovitur\u0103 mijlocul de a le satisface.Aici este mecanismul tuturor crimelor \u0219i tuturor infrac\u021biunilor. Dorin\u021ba fiind prin natura sa infinit\u0103 \u0219i irepresibil\u0103, tenta\u021bia de a o satisface este cu at\u00e2t mai mare; ea orbe\u0219te, prin urmare, omul p\u00e2n\u0103 la asemenea punct c\u0103 el abdic\u0103 de la inteligen\u021ba sa \u0219i comite crimele cele mai grave cu speran\u021ba de a sc\u0103pa sanc\u021biunilor prin precau\u021biuni care sunt cel mai adesea de o naivitate pueril\u0103.
\nCrima \u0219i infrac\u021biunile , \u00een general, au \u00een comun ceea ce consist\u0103 \u00een inten\u021bia criminalului de a-\u0219i apropria o poten\u021b\u0103 \u0219i prin urmare o juisan\u021b\u0103 f\u0103r\u0103 a-i pune pre\u021bul, adic\u0103 efortul \u0219i munca corespondente. Se fur\u0103 Statul \u0219i particularii, se ucide pentru a ascunde furtul pentru c\u0103 tenta\u021bia este prea forte, fiind expresia unei dorin\u021be care este prin natura ei infinit\u0103. Este evident c\u0103 dorin\u021ba este aceea\u0219i la to\u021bi oamenii dar nu to\u021bi oamenii sunt criminali. Ei nu sunt dec\u00e2t \u00een m\u0103sura \u00een care o educa\u021bie sau o disciplin\u0103 social\u0103 \u0219i moral\u0103 insuficiente i-au dotat cu inhibi\u021bii prea fragile. \u0218i de altfel noi nu exager\u0103m spun\u00e2nd c\u0103, atunci c\u00e2nd este vorba de bunul particularilor, jum\u0103tate cel pu\u021bin din semenii no\u0219tri sunt infractori, criminali, mai mult sau mai pu\u021bin m\u0103rturisi\u021bi; \u00een timp ce, dac\u0103 este vorba de bunurile Statului, de interesele colective, suntem to\u021bi sau aproape to\u021bi infractori. Criminalii, infractorii propriu-zi\u0219i nu sunt dec\u00e2t cazurile cele mai reu\u0219ite ale genului, care se confund\u0103, sau aproape, cu genul uman.<\/p>\n

\u00cen general, toate mizeriile naturii umane decurg din ceea ce este mare \u00een ea, divin \u0219i prin urmare infinit. Plictisul, inchietudinea, nemul\u021bumirea, exasperarea, frica de moarte, triste\u021bea, toate aceste mizerii de care omul \u00eencearc\u0103 s\u0103 fug\u0103 \u0219i pe care caut\u0103 s\u0103 le remedieze prin mijloacele cele mai variate, \u0219i adesea f\u0103r\u0103 scrupule, sunt mizerii de grand seigneur.
\nCeea ce este \u00een om divin, spiritual, inteligen\u021b\u0103, infinit \u00eempinge la toate exager\u0103rile, la toate anomaliile. Fericirea este un atribut al divinit\u0103\u021bii, omul caut\u0103 natural \u2013 prin natura sa divin\u0103 \u2013 fericirea infinit\u0103; or, sim\u021burile nu pot s\u0103 i-o dea \u00een limitele func\u021biunii lor normale. Via\u021ba \u00een limitele normale ale sim\u021burilor este plat\u0103, monoton\u0103, tern\u0103. Pentru a \u00eenvinge platitudinea \u0219i ternul uniformit\u0103\u021bii vie\u021bii, nu exist\u0103 dec\u00e2t excesele; trebuie l\u0103rgit\u0103 la infinit func\u021biunea normal\u0103 a sim\u021burilor \u0219i a instinctelor, l\u0103rgit\u0103 p\u00e2n\u0103 la imposibil, p\u00e2n\u0103 la destruc\u021bie. \u0218i de aceea m\u00e2ncatul degenerat \u00een glutonerie; setea \u00een alcoolism; instinctul sexual \u00een desfr\u00e2u; concuren\u021ba \u00een r\u0103zboaie, \u00een lupte destructive, domina\u021bie \u0219i crim\u0103 etc. A nu p\u0103c\u0103tui \u00eenseamn\u0103 a face proba c\u0103 nu exist\u0103 \u00een sine infinitudinea divin\u0103, germenul divin, \u0219i nu se poate proba contrarul dec\u00e2t prin eroism, sfin\u021benie, care sunt consecin\u021bele de sens opus ale aceluia\u0219i germen divin.
\nC\u0103ci dac\u0103 exist\u0103 \u00een om un atom de divinitate, cum vre\u021bi voi ca acest divin s\u0103 poat\u0103 tr\u0103i la nivelul sau \u00een limitele animalit\u0103\u021bii? Cum s\u0103 suporte via\u021ba vulgar\u0103, meschin\u0103, insipid\u0103, tern\u0103, prozaic\u0103 \u0219i at\u00e2t de str\u00e2mt bornat\u0103 \u00een toate zilele? \u0218i dac\u0103 alcoolul, opiumul, cocaina, concupiscen\u021ba, senszualismul, desfr\u00e2ul vi se ofer\u0103 pentru a intensifica via\u021ba \u0219i a-i \u00eentrerupe terna uniformitate, v\u0103 va fi foarte dificil s\u0103 le evita\u021bi. Sensibilitatea artistic\u0103 \u0219i entuziasmul, sau cel pu\u021bin antrenarea eforturilor spre frumos \u0219i adev\u0103r, be\u021bia \u0219tiin\u021bific\u0103, artistic\u0103, metafizic\u0103 sau religioas\u0103, pot satisface cu at\u00e2t mai mult setea de fericire. Dar c\u00e2t de rari sunt cei ce li se pot livra! Ceea ce poate procura unui Poincar\u00e9, unui Rodin viziunea unei frumuse\u021bi, a unei armonii logice sau plastice, o singur\u0103 pic\u0103tur\u0103 de cocain\u0103, un cocktail sau un bob de opium le-o pot procura mortalilor comuni. Exist\u0103 \u00een beatitudinea be\u021biei, a nu import\u0103 c\u0103rei be\u021bii, un instant de fericire intens\u0103. \u0218i \u00eenc\u0103 se \u00eent\u00e2mpl\u0103 adesea ca acele dou\u0103 genuri de satisfac\u021bie s\u0103 fie c\u0103utate \u0219i cumulate, ca unul s\u0103 nu-l exclud\u0103 pe cel\u0103lalt. Omul cade \u0219i a c\u0103zut totdeauna \u00een p\u0103cat pentru a se fi efor\u021bat spre divinitate. Este aici unul din sensurile p\u0103catului originar.<\/p>\n

Nu este oare aici explica\u021bia acestui fapt, care p\u0103rea paradoxal la Iisus Hristos \u0219i suleva revolta indignat\u0103 a fariseilor: solicitudinea sa pentru p\u0103c\u0103to\u0219i. Acest om-Dumnezeu nu se \u00een\u0219ela: mai mult dec\u00e2t oricare altul, el \u0219tia c\u0103 exist\u0103 divin \u00een p\u0103cat; el \u00ee\u0219i d\u0103dea seama c\u0103 nu trebuie converti\u021bi p\u0103c\u0103to\u0219ii pentru a face din ei sfin\u021bi \u0219i eroi, \u00een timp ce, fariseul mediocru \u00een bine ca \u0219i \u00een r\u0103u, nu avea nimic de scos de aici. Fariseii, oamenii comuni, din just milieu, nu-l intereresau pe Iisus. – Astfel Diavolul va face totdeauna contrapartea simetric\u0103 a lui Dumnezeu. Ce semnific\u0103 a tunci convertirea? Dac\u0103 nu o schimbare de semn, a face negativul pozitiv. A salva omul de p\u0103cat \u00eenseamn\u0103 a-l arunca malignului, r\u0103ului; salvarea este M\u00e2ntuire; \u0219i M\u00e2ntuirea este convertire.<\/p>\n

Excesele \u0219i dereglarea sim\u021burilor asupleaz\u0103 instinctele. – Pe de alt\u0103 parte, trebuie anvizajate consecin\u021bele fiziologice ale abuzurilor senzuale, ale drogurilor \u0219i ale excesului de orice fel. La ce duc abuzurile, drogurile, alcoolul, opiumul, cocaina, dac\u0103 nu la dezorganizare? Or, aceasta este exact ceea ce face natura animalului uman mai pu\u021bin rigid\u0103, diminueaz\u0103 for\u021ba instinctelor, le face mai suple \u0219i mai sensibile, le prepar\u0103 a se plia apoi prescrip\u021biunilor morale, regulilor sociale, \u0219i faciliteaz\u0103 ac\u021biunea inhibitoare pe care spiritul, sau con\u0219tiin\u021ba, sau societatea o exerseaz\u0103 asupra omului.
\nNumai de aceast\u0103 manier\u0103 \u0219i prin aceste practici determinismul biologic \u0219i instinctele, legile c\u0103rnii, sunt reduse a ceda, a se \u00eencovoia \u00een fa\u021ba determinismului moral al spiritului \u0219i al societ\u0103\u021bii. Este adev\u0103rat c\u0103 istoria le-a ad\u0103ugat toate violen\u021bele \u0219i brutalit\u0103\u021bile r\u0103zboaielor, de cucerire \u0219i de scalvie, care au avut asupra instinctelor acela\u0219i efect \u0219i au contribuit enorm la dezvoltarea \u0219i fortificarea ac\u021biunii inhibitoare a spiritului \u0219i la a face s\u0103 triumfe socialul asupra carnalului.
\nAbuzul \u0219i disolu\u021bia instinctelor provoac\u0103 natural intensificarea con\u0219tiin\u021bei \u0219i a spiritului, care, la r\u00e2ndul s\u0103u, tinde s\u0103 impun\u0103 vie\u021bii propriile sale legi, care sunt legile morale \u0219i sociale. Ceea ce se poate \u00een\u021belege prin p\u0103catul originar al omului este natura sa pur biologic\u0103 ce este str\u0103in\u0103 \u0219i prin urmare rebel\u0103 naturii sale secunde, supraad\u0103ugat\u0103, social\u0103 \u0219i spiritual\u0103. \u0218i aici este o semnifica\u021bie secund\u0103 a ideii de c\u0103dere.
\nToat\u0103 istoria antichit\u0103\u021bii p\u00e2n\u0103 la imperiul roman \u0219i la Iisus a fost deci o lupt\u0103 \u00eentre spirit \u0219i carne, \u0219i \u00een aceast\u0103 lupt\u0103 corpul a fost mai tare \u0219i spiritul mai slab (12).
\nScopul acestei lupte a fost s\u0103 fac\u0103 corpul, via\u021ba fiziologic\u0103, permeabil legilor morale; aceasta \u00eensemna a supune func\u021bionarea instinctelor \u0219i a legilor fixiologice la normele vie\u021bii morale. P\u0103catul originar este precis aceast\u0103 impermeabilitate, aceast\u0103 rezisten\u021b\u0103 a naturii organice, a animalului uman, la legile morale. M\u00e2ntuirea semnific\u0103 triumful durerilor \u0219i al spiritului asupra corpului, care nu putea fi ob\u021binut dec\u00e2t de suferin\u021b\u0103 prin p\u0103cat \u0219i corup\u021bie (13). Ca \u0219i \u00een persoana lui Iisus, natura<\/p>\n

(12) \u201eEu nu aprob ceea ce fac, pentru c\u0103 nu fac binele pe care-l vreau, ci fac r\u0103ul pe care-l ur\u0103sc… (15)… g\u0103sesc \u00een mine voin\u0163a de a face binele, dar nu g\u0103sesc deloc un mijloc de a-l \u00eendeplini (18). C\u0103ci \u00eemi place legea lui Dumnezeu, dup\u0103 omul interior (22). Dar simt \u00een membrele corpului meu o alt\u0103 lege care combate contra lotului spiritului meu \u015fi care m\u0103 face captiv sub legea p\u0103catului dup\u0103 carne (25)\u201d. (Ce viziune lucid\u0103 a celor dou\u0103 determinisme \u00een coliziune \u00een natura uman\u0103 determinismul c\u0103rnii \u015fi cel al spiritului?) \u201eConduce\u0163i-v\u0103 dup\u0103 spirit \u015fi nu v\u0103 \u00eemplini\u0163i deloc dorin\u0163ele c\u0103rnii (17). C\u0103ci carnea are dorin\u0163e contrare celor ale spiritului, \u015fi spiritul le are contrare celor ale c\u0103rnii \u015fi ele sunt opuse unele altora, astfel \u00eenc\u00e2t voi nu face\u0163i opera pe care o vre\u0163i. Or, este u\u015for de a cunoa\u015fte operele c\u0103rnii care sunt fornica\u0163ie, impuritate, disolu\u0163ie\u201d (St. Paul. Epitre Aux Galates, Ch. III).<\/p>\n

(13) Or, acest rezultat vine din ac\u0163iunea coroziv\u0103 pe care via\u0163a social\u0103 o exerseaz\u0103 asupra vie\u0163ii individuale, \u015fi aceasta este ceea ce Durkheim, prin alt subterfugiu, a pus bine \u00een eviden\u0163\u0103. Durkheim se ocup\u0103 destul de \u00eendelung de influen\u0163a pe care diferitele rituri o exerseaz\u0103 asupra naturii instinctive \u015fi fiziologice a oamenilor primitivi. El a ar\u0103tat c\u0103 mecanismul acestor rituri consist\u0103 \u00een orice sort de dureri, lovituri, cruzimi cauzate oamenilor \u00een timpul ini\u0163ierii, pentru a dezvolta \u00een ei puterea inhibi\u0163iei. Riturile negative, pozitive, mimetice, se continu\u0103 \u015fi se confirm\u0103 unele pe altele. Scopul lor este s\u0103 produc\u0103 durerea, c\u0103ci \u201eniciodat\u0103 omul nu se eleveaz\u0103 cu mai mult eclat deasupra lui \u00eensu\u015fi dec\u00e2t atunci c\u00e2nd \u00ee\u015fi \u00eembl\u00e2nze\u015fte natura sa, p\u00e2n\u0103 la punctul de a o face s\u0103 urmeze o cale contrar\u0103 celei pe care ar fi luat-o spontan. Prin aceasta, el se singularizeaz\u0103 \u00eentre toate creaturile, care, ele, merg orb sau le numesc pl\u0103cere\u201d… Toate riturile cu durerea pe care ele trebuie s-o provoace sunt deci un mijloc de a epura \u015fi sanctifia omul \u201eprin aceasta singurul care se deta\u015feaz\u0103 de lucrurile josnice \u015fi triviale care-i \u00eengreuneaz\u0103 natura\u201d.<\/p>\n

nu rezist\u0103 \u0219i nu contrazice natura divin\u0103, ci dimpotric\u0103, ea i se supune, trebuie ca \u00een om, natura sa animal\u0103, biologic\u0103 s\u0103 nu contrazic\u0103 ci s\u0103 se supun\u0103 naturii sale etico-sociale; carnea trebuie s\u0103 se plieze dinaintea injonc\u021biunilor spiritului, determinismul biologic al instinctelor s\u0103 se supun\u0103 determinismului social al ra\u021biunii.<\/p>\n

C\u0103derea a fost efectiv nesupunerea la ordinele ra\u021biunii care nu avea destul\u0103 for\u021b\u0103 pentru a se impune, dar avea destul\u0103 pentru a dizolva legile vie\u021bii. Omul traverseaz\u0103 astfel un sort de interregn. El nu este \u00eenc\u0103 supus legilor morale pe care i le arat\u0103 con\u0219tiin\u021ba sa, dar nu este supus nici instinctelor animale. El este, \u00een aceast\u0103 faz\u0103, dublu rebel: fa\u021b\u0103 de legile morale ale spiritului \u0219i fa\u021b\u0103 de legile fiziologice. Acesta este regnul violen\u021bei, al injusti\u021biei, al abuzului, al viciilor; regnul prin excelen\u021b\u0103 al p\u0103catului. Considera\u021bi ce devin la om func\u021biunile instinctive \u0219i compara\u021bi-le cu ceea ce ele sunt la animal. Omul, ca animal, este realmente un animal pervertit, dec\u0103zut. \u0218i aceasta este o a treia semnifica\u021bie a c\u0103derii. Se concep la animale raporturi sexuale contra naturii pe care chiar anumi\u021bi oameni mari ai antichit\u0103\u021bii se pare c\u0103\u00a0 le-au practicat?
\nSf. Pavel avea dreptate: legea este aceea care a creat p\u0103catul; legea civil\u0103, social\u0103 \u0219i politic\u0103 determin\u0103 \u0219i creeaz\u0103 infrac\u021biunea; \u0219i legea moral\u0103 \u0219i religioas\u0103 creeaz\u0103 p\u0103catul (14).<\/p>\n

(14) Iat\u0103 cu ce precizie SF. PAUL a analizat condi\u0163iile psihologice ale p\u0103catului: (Cap. VII, 5). \u201eC\u0103ci atunci c\u00e2nd am fost \u00een carne, pasiunile criminale fiind excitate prin lege, au ac\u0163ionat \u00een membrele corpului nostru \u015fi le-au f\u0103cut s\u0103 produc\u0103 fructe pentru moarte… (7); eu n-am cunoscut p\u0103catul dec\u00e2t prin lege; c\u0103ci eu n-a\u015f fi cunoscut deloc concupiscen\u0163a dac\u0103 legea n-ar fi zis: Voi nu ve\u0163i avea deloc dorin\u0163e rele (8). Dar p\u0103catul prinz\u00e2nd ocazia de a se irita de comandament, a produs \u00een mine orice sort de rele dorin\u0163e; c\u0103ci f\u0103r\u0103 lege p\u0103catul era ca \u015fi mort.((9) : \u015fi pentru mine, eu tr\u0103iam alt\u0103dat\u0103 f\u0103r\u0103 lege; dar comandamentul survenind, p\u0103catul este resuscitat. (10) : \u015fi eu sunt mort \u015fi el a g\u0103sit cum comandamentul care trebuia s\u0103 serveasc\u0103 la a-mi da via\u0163\u0103 a servit la a-mi da moartea… p\u0103catul m-a ucis prin comandamentul \u00eensu\u015fi\u201d. (Epitre aux Romains).<\/p>\n

Dup\u0103 Sf. Augustin \u00eenainte de nesupunerea lui Adam \u201e… concupiscen\u0163a nu solicita organele \u00een ciuda voin\u0163ei; atunci carnea prin nesupunerea sa nu s-a ridicat \u00een m\u0103rturie contra nesupunerii omului\u201d. \u201eOrganele destinate acestui sacerdo\u0163iu, actul de transmisie a vie\u0163ii, \u00een ordinea func\u0163iunilor sale, dirijate prin voin\u0163a spiritului, \u015fi nu aduse prin ardoarea l\u0103comiei. \u015ei ace\u015ftia \u00een\u015fi\u015fi c\u0103rora le place aceast\u0103 voluptate, fie \u00een linii legitime, fie \u00een ru\u015finoase leg\u0103turi, nu se simt emo\u0163iona\u0163i la voin\u0163a lor. Uneori aceast\u0103 ardoare survine inoportun\u0103, f\u0103r\u0103 a fi chemat\u0103, uneori ea \u00een\u015feal\u0103 dorin\u0163a; sufletul este de foc \u015fi corpul este de ghea\u0163\u0103; lucru straniu! Aceasta nu sr \u00eent\u00e2mpl\u0103 numai voin\u0163ei legitime, dar \u00eenc\u0103 \u015fi impudicelor emo\u0163ii ale concupiscen\u0163ei, c\u0103rora concupiscen\u0163a refuz\u0103 s\u0103 li se supun\u0103\u201d \u201eomul care, fidel, devenise spiritual \u00een carnea sa devine carnal \u00een spiritul s\u0103u; … \u00een fine, pentru a tran\u015fa cuv\u00e2ntul, ce alt\u0103 durere este aplicat\u0103 nesupunerii \u00eense\u015fi? C\u0103ci este pentru om o alt\u0103 mizerie precum revolta lui \u00eensu\u015fi contra lui \u00eensu\u015fi? El nu a vrut ceea ce putea: \u015fi el nu poate ceea ce vrea. Chiar \u00een paradis, \u00eenainte de p\u0103cat, totul nu fu posibil, el nu voia dec\u00e2t ceea ce se putea; astfel el putea tot ce voia.\u201d…<\/p>\n

\u201eDar aceast\u0103 concupiscen\u0163\u0103 despre care eu vorbesc este cu at\u00e2t mai ru\u015finoas\u0103 cu c\u00e2t nu las\u0103 spiritului nici destul\u0103 autoritate asupra lui \u00eensu\u015fi pentru a-\u015fi interzice orice dorin\u0163\u0103, nici destul imperiu asupra corpului s\u0103u pentru a men\u0163ine \u00een dependen\u0163a voin\u0163ei aceste organe care acoper\u0103 pudoarea, \u015fi a c\u0103ror pudoare, dac\u0103 ar fi a\u015fa, n-ar avea s\u0103 ro\u015feasc\u0103. Or, ceea ce acum face ru\u015fine spiritului este c\u0103 acest corp \u00eei rezist\u0103, acest corp, natur\u0103 inferioar\u0103 care \u00eei este supus\u0103\u201d.<\/p>\n

\u201eUniunea conjugal\u0103 nu a cunoscut \u00een paradis aceast\u0103 opozi\u0163ie \u015fi aceast\u0103 dezbatere, acest duel \u00eentre voin\u0163\u0103 \u015fi concupiscen\u0163\u0103, \u00eenc\u0103 aceast\u0103 defectare a apetitului senzual la dorin\u0163a voin\u0163ei, revolt\u0103, pedeaps\u0103 a revoltei. Voin\u0163a n-a g\u0103sit \u00een toate membrele corpului s\u0103u dec\u00e2t fideli servitori. Organul creat pentru opera final\u0103 a fecundat c\u00e2mpul natural, a\u015fa cum m\u00e2na \u00eens\u0103m\u00e2n\u0163eaz\u0103 terra\u201d.<\/p>\n

\u201eOmul a sem\u0103nat, femeia a cules, c\u00e2nd el a c\u0103zut, mai mult dec\u00e2t a c\u0103zut: organele au avut a se supune mi\u015fc\u0103rii voin\u0163ei, \u015fi nu pi\u015fc\u0103turii concupiscen\u0163ei\u201d.<\/p>\n

\u201eOr, aceste dou\u0103 p\u0103r\u0163i, care, dup\u0103 m\u0103rturia platonicienilor, sunt vivioase chiar la omul \u00een\u0163elept \u015fi temperant, aceste p\u0103r\u0163i pe care ra\u0163iunea trebuie s\u0103 le re\u0163in\u0103 prin amenin\u0163area \u015fi fr\u00e2na de a nu le permite nimic din ce nu acorf\u0103 legea \u00een\u0163elepciunii, m\u00e2nia, de exemplu, pentru a exersa juste represiuni;concupiscen\u0163a, pentru a perpetua genera\u0163iile umane: aceste p\u0103r\u0163i, \u00een paradis, \u00eenainte de p\u0103cat, nu erau deloc vicioase\u201d.<\/p>\n

Excesele \u0219i dereglarea sunt complementare sfin\u021beniei \u0219i ascetismului. – Con\u0219tiin\u021ba, spiritul uman sunt, \u00een raport cu legile biologice ale c\u0103rnii, ca o sabie cu dou\u0103 t\u0103i\u0219iri. Spiritul, con\u0219tiin\u021ba pot intensifica \u0219i dilata p\u00e2n\u0103 la infinit, adic\u0103 p\u00e2n\u0103 la abuz, satisfac\u021biile instinctelor, dar \u0219i, invers, ele pot s\u0103 le nege \u0219i s\u0103 le anuleze. Ascetismul extrem al anahore\u021bilor este contra-partea abuzului desfr\u00e2urilor. Exist\u0103 deci abuz la dou\u0103 extremit\u0103\u021bi: abuz pozitiv \u0219i abuz negativ, \u00een care animalul este prezervat. Omul poate practica continen\u021ba, niciodat\u0103 animalul. \u00cen aceasta consist\u0103 libertatea omului de care animalul este lipsit complet. Omul poate face sau nu face ceea ce totdeauna animalul face fatalmente. Omul fl\u0103m\u00e2nd sau \u00eensetat poate declara greva foamei, niciodat\u0103 animalul (15).<\/p>\n

(15) \u201eCuv\u00e2ntul libertate implic\u0103 domina\u0163ia voin\u0163ei asupra sensibilit\u0103\u0163ii, desc\u0103tu\u015farea din sclavia \u00eenclina\u0163iilor… ea se confund\u0103 cu moralitatea perfect\u0103… indeterminismul, ambiguitatea (libertatea) este rezultatul unui sort de inhibi\u0163ie, de suspensie a cursului natural al fenomenelor, inhibi\u0163ie care opereaz\u0103 introducerea \u00een serie a reprezenta\u0163iilor temporale \u015fi profane a imaginilor investite cu propriet\u0103\u0163i transcendente, nu este aici pentru o bun\u0103 parte ceea ce se cheam\u0103 obi\u015fnuit a se sim\u0163i liber, liberat de \u00eenclina\u0163ii?\u201d. (FAUCONNET,Responsabilit\u00e9, p. 390).<\/p>\n

\u00cen aceast\u0103 lung\u0103 perioad\u0103 a istoriei umane, exist\u0103 deci o veritabil\u0103 lupt\u0103 \u00eentre determinismul biologic \u0219i determinismul social, \u00eentre spirit \u0219i carne, \u00eentre instincte \u0219i ra\u021biune. Aceast\u0103 lupt\u0103 se traduce mai \u00eent\u00e2i prin dezechilibrul naturii animale a omului \u0219i ea ajunge la un dublu regn, sau la o dubl\u0103 ordine care na\u0219te dezordine. Din contradic\u021bia acestor dou\u0103 regnuri suprapuse rezult\u0103 dezorganizarea, dezechilibrul naturii umane, al omului istoric. Aici este o alt\u0103 semnifica\u021bie a c\u0103derii, a p\u0103catului originar. Aceast\u0103 perioad\u0103 a istoriei umane este epoca p\u0103catului, care dezorganizeaz\u0103 \u0219i asupleaz\u0103 organizarea biologic\u0103 pentru a dezvolta con\u0219tiin\u021ba, spiritul uman. Ea va dura at\u00e2ta timp c\u00e2t societ\u0103\u021bile umane nu vor fi ajuns \u00eenc\u0103 a se integra \u0219i a se organiza \u00eentr-o vast\u0103 comunitate terestr\u0103 unic\u0103.<\/p>\n

Dumitru Dr\u0103ghicescu<\/p>\n

REVELA\u021aIE\u00a0 \u0218I\u00a0 ADEV\u0102R , Paris, 1934, pp.862-874. Traducere de George Anca<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

C\u0102DEREA Interzicerile \u0219i consecin\u021ba lor. – Paradisul terestru era la drept vorbind un sort de gr\u0103din\u0103 zoologic\u0103 \u00een care omul [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-20026","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20026","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20026"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20026\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":20029,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20026\/revisions\/20029"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20026"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20026"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20026"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}