{"id":20096,"date":"2014-12-14T19:09:40","date_gmt":"2014-12-14T19:09:40","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=20096"},"modified":"2014-12-14T19:11:58","modified_gmt":"2014-12-14T19:11:58","slug":"ideologia-gratiei-si-a-libertatii-de-dumitru-draghicescu-traducere-george-anca","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2014\/12\/14\/ideologia-gratiei-si-a-libertatii-de-dumitru-draghicescu-traducere-george-anca\/","title":{"rendered":"Ideologia gra\u021biei \u0219i a libert\u0103\u021bii de Dumitru Dr\u0103ghicescu. Traducere George Anca"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

\u0218i \u00een primul r\u00e2nd, s\u0103 vedem mai precis cum prezint\u0103 teologia func\u021bionarea gra\u021biei, opera\u021biunile sale.
\nGra\u021bia obi\u0219nuit\u0103 \u2013 am v\u0103zut \u2013 are drept rol de a modifica sufletul nostru, de a ne face s\u0103 particip\u0103m la natura \u0219i via\u021ba divine, de a face din noi copii ai lui Dunezeu. \u00cen plus, se folose\u0219te termenul de \u201egra\u021bie actual\u0103\u201d prntru a distinge \u201eaceste ilumina\u021bii, aceste inspira\u021bii, aceste acte fugitive ale imagina\u021biei sau ale memoriei, care sunt principiul ac\u021biunilor virtuoase \u0219i supranaturale, ordonate la sanctificarea noastr\u0103\u201d (7).<\/p>\n

Iat\u0103, dup\u0103 un teolog dintre cei mai autoriza\u021bi care este exact importan\u021ba gra\u021biei: \u201eDac\u0103 Dumnezeu ne refuza concursul s\u0103u \u00een ordine natural\u0103, noi n-am putut nici m\u0103car s\u0103 mi\u0219c\u0103m degetul mic. Astfel Dumnezeu ne trimite f\u0103r\u0103 \u00eencetare gra\u021bia sa, sub formele cele mai variate, suntem anvelopa\u021bi de o re\u021bea de gra\u021bie. Nu trece nicio zi f\u0103r\u0103 ca gra\u021bia lui Dumnezeu s\u0103 nu ac\u021bioneze asupra inteligen\u021bei noastre pentru a-i sugera g\u00e2nduri bune, asupra voin\u021bei noastre pentru a excita binele \u0219i a-i da for\u021ba s\u0103 reziste la r\u0103u, asupra inimii noastre pentru a o atinge suav \u0219i a-i inspira sfinte afec\u021biuni\u201d. Re\u021beaua gra\u021biilor de orice sort ne acoper\u0103 deci la fel de minu\u021bios \u0219i complet ca re\u021beaua cauzelor. Determinismul \u0219tiin\u021bei nu este mai riguros dec\u00e2t cel al gra\u021biei. Numai c\u0103, cel al gra\u021biei este mai nuan\u021bat dec\u00e2t determinismul cauzelor. Exist\u0103 mai multe sorturi de gra\u021bii. Se cheam\u0103 gra\u021bie operant\u0103 cea prin care Dumnezeu bate, \u00eentru \u00eenceput, la poarta inimii \u201epentru c\u0103 Dumnezeu opereaz\u0103 \u00een noi f\u0103r\u0103 noi aceast\u0103 iluminare brusc\u0103 a inteligen\u021bei sau a voin\u021bei… apoi gra\u021bie suficient\u0103 cea care este de ajuns pentru a ne face s\u0103 ac\u021bion\u0103m supranatural \u0219i pe care o putem respinge sau nu. Dac\u0103 o respingem, ea devine insuficient\u0103, dar din gre\u0219eala noastr\u0103; ea era suficient\u0103… (8)\u201d, \u0219i apoi<\/p>\n

(7) PRUNEL, La Gr\u00e2ce, p. 205<\/p>\n

(8) Ibid., p. 206.
\n\u201egra\u021bia adjuvant\u0103, se nume\u0219te de asemenea gra\u021bie cooperant\u0103, pentru c\u0103 de aceast\u0103 dat\u0103 Dumnezeu ac\u021bioneaz\u0103 \u00een noi cu noi;… sau \u00eenc\u0103 gra\u021bie eficace, pentru c\u0103 omul consimte la ea, coopereaz\u0103 cu ea, \u0219i triumf\u0103 cu ea asupra dificult\u0103\u021bii, fie pentru a face bine, fie pentru a evita r\u0103ul\u201d (p. 207).<\/p>\n

Natura uman\u0103, l\u0103sat\u0103 \u00een de ea, \u0219i, preciz\u0103m, natura animal\u0103 a omului ca individ nu este deloc capabil\u0103 a se surmonta, a deveni \u00een\u021beleapt\u0103 \u0219i a-\u0219i dezvolta facult\u0103\u021bile, a se perfec\u021biona moral, intelectual. Pentru orice progres moral, natura uman\u0103, biologic\u0103, nu este de ajuns \u0219i ajutorul supranatural, altfel spus gra\u021bia actual\u0103, \u00eei este necesar\u0103. Exist\u0103 \u00een doctrina gra\u021biei dou\u0103 mari dificult\u0103\u021bi, dou\u0103 contradic\u021bii, care au fost sursa mai multor erezii \u0219i fa\u021b\u0103 de care ra\u021biunea teologilor, \u00een toat\u0103 onestitatea, se declar\u0103 incapabil s\u0103 le explice. Aceste dou\u0103 dificult\u0103\u021bi sunt de altfel dou\u0103 probleme conexe \u0219i, \u00een ultim\u0103 analiz\u0103, se pot reduce la la cele ale libert\u0103\u021bii umane \u0219i a meritului.<\/p>\n

Gra\u021bia \u0219i Libertatea. – S\u0103 vedem mai \u00eent\u00e2i cum se pune aceast\u0103 problem\u0103 \u00een teologia catolic\u0103; vom vedea apoi dac\u0103 ceea ce p\u0103streaz\u0103 misterios nu se va eclera la lumina ipotezei noastre.
\nEste evident c\u0103 raportul dintre ceea ce se poate numi determinismul gra\u021biei cu libertatea persoanelor este formulat de o manier\u0103 confuz\u0103 \u0219i contradictorie. C\u00e2teva texte arat\u0103 o tendin\u021b\u0103 de a \u00eenclina spre determinism; \u201eCa gra\u021bia s\u0103 fie victorioas\u0103 ori \u00eenvins\u0103, \u00een asemenea ocazie, r\u0103m\u00e2ne adev\u0103rat c\u0103 virtutea Sf\u00e2ntului Spirit, de unde gra\u021bia eman\u0103, opereaz\u0103 \u00een voin\u021bele oamenilor ceea ce vrea ea, c\u00e2nd vrea ea, invincibil\u201d (9). \u201eUrmeaz\u0103 oare c\u0103, pentru a fi invincibil\u0103, eficacitatea gra\u021biei<\/p>\n

(9) J. LAPORTE, Les v\u00e9rit\u00e9s de la Gr\u00e2ce, p. 416.<\/p>\n

asupra voin\u021belor ar aboli liberul arbitru? \u00cen nicio manier\u0103. Ar fi nebunie sau rea credin\u021b\u0103 de a confunda ideea de gra\u021bie cu ideea \u00eengrozitoare de gra\u021bie necesitant\u0103. Dumnezeu n-ar fi atotputernic dac\u0103 puterea sa ar distruge libertatea omului; c\u0103ci atunci el n-ar putea face oamenii s\u0103 ac\u021bioneze de o manier\u0103 moral\u0103 \u0219i meritorie, pentru care sunt necesare libertatea \u0219i efortul\u201d.<\/p>\n

Sufletul, se spune, \u201etrebuie s\u0103 p\u0103streze puterea de a forma rezolu\u021bii opuse\u201d, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 omul poate refuza cooperarea. \u201ePentru a pune \u00een mi\u0219care voin\u021ba gra\u021bia nu utilizeaz\u0103 ca s\u0103 zicem a\u0219a dec\u00e2t o parte a acestei for\u021be imense. Determin\u00e2nd infailibil voin\u021ba, ea \u00eei las\u0103 o putere infinit\u0103 de a nu face ceea ce ea o determin\u0103 s\u0103 fac\u0103\u201d (Laporte, op. cit., p. 414-416).<\/p>\n

Dar ceea ce ar putea p\u0103rea bizar, chiar dac\u0103 asta ar fi foarte comprehensibil, este c\u0103 doctrina face un efort asupra ei \u00eense\u0219i pentru a r\u0103sturna ordinea natural\u0103 a termenilor contradictorii. Ea oblig\u0103 pe Dumnezeu sau gra\u021bia sa a se supune voin\u021bei umane: \u201eDumnezeu, oper\u00e2nd \u00een voin\u021ba noastr\u0103, trebuie s\u0103 opereze conform naturii acestei voin\u021be… c\u00e2nd el ne face s\u0103 vrem, prin gra\u021bia sa, altceva dec\u00e2t fericirea, El face ca noi s\u0103-l vrem de parc\u0103 am apar\u021bine voin\u021bei, ac\u021bion\u00e2nd ca st\u0103p\u00e2ni ai ac\u021biunii noastre \u0219i voind pentru c\u0103 noi voim\u201d (418). \u0218i pentru a salva logica, \u00een dispre\u021bul logicii, doctrina cre\u0219tin\u0103 merge p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t cu contradic\u021bia: \u201eDumnezeu \u0219i gra\u021bia lui nu pot opera \u00een noi dec\u00e2t conform naturii noastre, voin\u021bei noastre; atot-puternicia sa trebuie s\u0103 aib\u0103 drept efect salvgardarea libert\u0103\u021bii noastre, \u0219i El nu este st\u0103p\u00e2nul nostru dec\u00e2t at\u00e2t c\u00e2t r\u0103m\u00e2nem st\u0103p\u00e2ni ai no\u0219tri \u00een\u0219ine.\u201d Ce e de zis, dac\u0103 nu c\u0103 el se confund\u0103 cu noi \u0219i c\u0103 el nu exist\u0103 dec\u00e2t \u00een noi?<\/p>\n

\u0218i proba c\u0103 este a\u0219a o ofer\u0103 Sf. Toma, \u201epentru c\u0103 voin\u021ba este transformat\u0103 de c\u0103tre Dumnezeu, aceasta nu exclude ca ea s\u0103 se mi\u0219te prin ea \u00eens\u0103\u0219i… mo\u021biunea divin\u0103 nu este exterioar\u0103 voin\u021bei umane… Dumnezeu o face din\u0103untru… penetr\u00e2nd de a\u0219a manier\u0103 inima voin\u021bei noastre, de care el dispune mai absolut dec\u00e2t dispunem noi de ea, \u00eenc\u00e2t ac\u021biunea Sa se amestec\u0103 \u0219i se confund\u0103 cu a noastr\u0103, este toat\u0103 \u00eempreun\u0103 cu El \u0219i cu noi.\u201d<\/p>\n

Doctrina lui Sf. Bernard. – Dup\u0103 Sf. Bernard, \u201eDumnezeu opereaz\u0103 \u00een noi aceste trei lucruri: a g\u00e2ndi, a vrea, a ac\u021biona. Primul, f\u0103r\u0103 noi, al doilea, cu noi, al treilea, prin noi\u201d. C\u0103ci \u201einspir\u00e2ndu-ne o bun\u0103 g\u00e2ndire, el ne previne reaua noastr\u0103 voin\u021b\u0103; el se une\u0219te \u00een noi prin consim\u021b\u0103m\u00e2ntul pe care-l formeaz\u0103 \u00een ea, al\u0103tur\u00e2ndu-se consim\u021b\u0103m\u00e2ntului puterii de a executa ceea ce noi am hot\u0103r\u00e2t, ac\u021biunea noastr\u0103 exterioar\u0103 face cunoscut \u00een afar\u0103 divinul uvrier care munce\u0219te interior \u00een noi\u201d. \u201eGra\u021bie \u0219i liber arbitru se unesc inseparabil la fiecare din aceste efecte. Liberul arbitru face tot \u0219i gra\u021bia de asemenea face tot. Niciun partaj \u00eentre gra\u021bie \u0219i liber arbitru. Cooperarea lor este ceva inefabil. Tot ce se poate spune este c\u0103 aceast\u0103 cooperare se reduce la una singur\u0103 \u0219i aceea\u0219i opera\u021biune…\u201d (P. 420). \u201e… C\u00e2nd determinarea noastr\u0103 vine de la Dumnezeu, ea nu vine dintr-un principiu interior, ci dintr-un principiu care, urm\u00e2nd cuv\u00e2ntul celebru al Sf. Augustin, ne este mai intim dec\u00e2t noi \u00een\u0219ine: intimior intimo meo… C\u00e2nd Dumnezeu ne face s\u0103 ac\u021bion\u0103m, ac\u021biunea pe care el o trage din noi este mai natural\u0103 dec\u00e2t c\u00e2t cea pe care o na\u0219te voin\u021ba noastr\u0103 l\u0103sat\u0103 \u00een de ea\u201d. Acesta este precis cazul tipic, ideal, al unei armonii prealabile. Se merge chiar mai departe: \u201ea ceda gra\u021biei este deci, \u00eenc\u0103, \u0219i cu at\u00e2t mai mult dec\u00e2t atunci c\u00e2nd se cedeaz\u0103 concupiscen\u021bei, a se decide prin propria sa alegere: nu este deci necesar de a fi \u00een principiu liber\u201d (10). \u201eAceast\u0103 gra\u021bie care precede caritatea obi\u0219nuit\u0103 \u0219i toate bunele opere este Dumnezeu \u00eensu\u0219i<\/p>\n

(10) G\u0103sim o mai ampl\u0103 ilustrare a acestei teze \u00een descrierea leg\u0103turii care une\u015fte \u201ecele dou\u0103 naturi \u00een s\u00e2nul verbului incarnat\u201d. (LAPORTE, op. cit., p. 432). \u201e\u00cen Iisus Hristos, spune BOSSUET, omul absolut supus direc\u0163iei divine a Verbului, care \u00eel eleveaz\u0103 la sine, nu are dec\u00e2t g\u00e2nduri \u015fi mi\u015fc\u0103ri divine. Tot ce g\u00e2nde\u015fte el, tot ce spune este animat de Verb, condus de Verb, demn de Verb. Exist\u0103 dou\u0103 voin\u0163e \u00een Crist \u015fi voin\u0163a uman\u0103 nu este \u00een el \u00een m\u00e2inile voin\u0163ei divine un instrument pasiv \u015fi inanimat; ea are o mi\u015fcare proprie pentru c\u0103 cele dou\u0103 voin\u0163e uman\u0103 \u015fi divin\u0103 dup\u0103 natura lor \u015fi dup\u0103 operarea lor au fost unite inseparabiliter… unire care este incarnarea \u00eens\u0103\u015fi\u201d (p. 436). Or, ceea ce este adev\u0103rat despre cele dou\u0103 naturi \u00een Iisus Hristos este adev\u0103rat \u00een to\u0163i cre\u015ftinii. \u201e\u00cen fond, la cel mai umili dintre cre\u015ftini, cobor\u00e2rea gra\u015fiei reproduce \u00een vreo manier\u0103 incarnarea Fiului lui Dumnezeu; … Prin gra\u0163ie \u00eencepe \u00een noi \u00een prezent aceast\u0103 transformare a omului \u00een Dumnezeu care va fi consumarea sa \u00een glorie. Prin ea, divinitatea se revars\u0103 \u00een sufletul nostru, se r\u0103sp\u00e2nde\u015fte, umple orice parte, anim\u0103 \u00eentocmai cum sufletul noastru ne anim\u0103 membrele… Prin ea noi tr\u0103im \u00een Dumnezeu \u015fi el tr\u0103ie\u015fte \u00een noi\u201d. (p. 436). \u201eVoin\u0163a noastr\u0103, c\u00e2nd ea ac\u0163ioneaz\u0103 bine, adic\u0103 atunci c\u00e2nd ea ac\u0163ioneaz\u0103 prin gra\u0163ie, nu exist\u0103 nimic s\u0103 nu tr\u0103iasc\u0103 \u00een Dumnezeu, noi nu avans\u0103m dec\u00e2t at\u00e2t c\u00e2t ne \u00eempinge el, nu ne d\u0103m consim\u0163\u0103m\u00e2ntul dec\u00e2t c\u00e2nd el \u00eel trage din noi. Dumnezeu se roag\u0103 \u00een noi, Dumnezeu ac\u0163ioneaz\u0103 \u00een noi\u201d.<\/p>\n

ac\u021bion\u00e2nd \u00een noi\u201d (11). Aceasta explic\u0103 de ce \u201egra\u021bia este eficace prin ea \u00eens\u0103\u0219i \u0219i totu\u0219i nu<\/p>\n

(11) J. LAPORTE, op. cit., p. 421.<\/p>\n

prejudiciaz\u0103 libertatea noastr\u0103… Prin aceasta, se precizeaz\u0103 caracterul iubirii care face esen\u021ba gra\u021biei\u201d (P. 426). F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, dac\u0103, a\u0219a cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 a se spune, \u201egra\u021bia care precede caritatea obi\u0219nuit\u0103 este Dumnezeu ac\u021bion\u00e2nd \u00een noi\u201d doctrina cre\u0219tin\u0103 confirm\u0103, prin aceasta, cum caritatea, ca iubire a aproapelui, adic\u0103 iubirea oamenilor \u00een Dumnezeu, este, \u00een fond, \u00eentr-o conexiune cauzal\u0103 inextricabil\u0103 cu gra\u021bia divin\u0103. Caritatea, solidaritatea, cooperarea tuturor cu to\u021bi \u00een comunitate, aceasta furnizeaz\u0103 fondul gra\u021biei, al puterii gra\u021biei divine. La fiecare pas, veritatea izvor\u0103\u0219te din ea \u00eens\u0103\u0219i texte ale doctrinei cre\u0219tine.<\/p>\n

Libertatea omului nu se salveaz\u0103 dec\u00e2t f\u0103c\u00e2nd din Dumnezeu ceea ce este cel mai intim omului, naturii umane, \u00een care se confund\u0103 umanul \u0219i divinul de a\u0219a manier\u0103 \u00eenc\u00e2t nicio distinc\u021bie \u00eentre unul \u0219i cel\u0103lalt s\u0103 nu fie perceptibil\u0103. Nu este aici cea mai eclatant\u0103 confirmare a ipotezei noastre umano-divine?<\/p>\n

Acordul \u00eentre Dumnezeu \u0219i noi este at\u00e2t de real, profund, total, \u00eenc\u00e2t ni se spune \u201ec\u0103 trebuie s\u0103 ne rug\u0103m ca \u0219i cum totul ar depinde de Dumnezeu \u0219i s\u0103 ac\u021bion\u0103m ca \u0219i cum totul ar depinde de noi\u201d (Ibid., p. 428-429).<\/p>\n

Or, dac\u0103 este adev\u0103rat c\u0103 trebuie ac\u021bionat ca \u0219i cum totul ar depinde de noi, la ce bun s\u0103 te rogi? \u0218i dac\u0103 trebuie sperat numai \u00een Dumnezeu, la ce am ac\u021biona din toat\u0103 puterea noatr\u0103 \u0219i am depune toate eforturile? Nu s-ar zice c\u0103 una din dou\u0103 realit\u0103\u021bi nu exist\u0103 realmente fie c\u0103 ea exist\u0103 numai prin cealalt\u0103? Din dou\u0103 lucruri unul: sau omul nu exist\u0103, sau Dumnezeu nu exist\u0103 ca o fiin\u021b\u0103 dat\u0103, separat, \u00een afara omului. Dar singurul lucru material \u0219i prezentamente cert este existen\u021ba omului. Dac\u0103 Dumnezeu exist\u0103, el nu poate exista altfel dec\u00e2t prin om. A spune c\u0103 trebuie ac\u021bionat ca \u0219i cum totul depinde de noi \u00eenseamn\u0103 a spune c\u0103 existen\u021ba \u00eens\u0103\u0219i a lui Dumnezeu depinde de noi. Trebuie realizate actele pe care un Dumnezeu existent ni le-ar impune, pentru ca el s\u0103 se realizeze prin aceste acte \u00eensele, ceea ce vrea s\u0103 spun\u0103 c\u0103 Dumnezeu nu se realizeaz\u0103 \u00een umanitate dec\u00e2t prin bunele noastre ac\u021biuni.<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

D. DRAGHICESCO\u00a0 –\u00a0 ADEV\u0102R \u0218I\u00a0 REVELA\u021aIE, Paris, (1934), p. 923-929.\u00a0Tr. de George Anca<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u0218i \u00een primul r\u00e2nd, s\u0103 vedem mai precis cum prezint\u0103 teologia func\u021bionarea gra\u021biei, opera\u021biunile sale. Gra\u021bia obi\u0219nuit\u0103 \u2013 am v\u0103zut [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-20096","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20096","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20096"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20096\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":20099,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20096\/revisions\/20099"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20096"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20096"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20096"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}