{"id":20109,"date":"2014-12-16T20:15:37","date_gmt":"2014-12-16T20:15:37","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=20109"},"modified":"2015-03-05T13:17:36","modified_gmt":"2015-03-05T13:17:36","slug":"daris-basarab-%e2%80%9dn-a-fost-sa-fie%e2%80%9d-4","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2014\/12\/16\/daris-basarab-%e2%80%9dn-a-fost-sa-fie%e2%80%9d-4\/","title":{"rendered":"Daris Basarab: ,,N-a fost s\u0103 fie\u201d…Cap. IV"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

Cap. IV
\n<\/strong><\/p>\n

Nu-i u\u0219or s\u0103 te ambalezi \u00eentr-o nereu\u0219it\u0103 s\u0103rind peste cronologia simpl\u0103 a faptelor \u0219i apoi s\u0103 te \u00eentorci \u00een punctul din care a \u021b\u00e2\u0219nit, de neoprit, obsedanta sintagm\u0103 a lui \u201dn-a fost s\u0103 fie\u201d. Trebuia s\u0103 ajung la cap\u0103t c\u0103ci \u0219tiam deznod\u0103m\u00e2ntul de neocolit. Dar s\u0103 ne \u00eentoarcem de unde am \u00eentrerupt nara\u021biunea.
\n\u00cen general parcursul meu prin via\u021ba de liceu nu a avut parte de incidente grave dac\u0103 nu m\u0103 opresc, totu\u0219i, la disputa survenit\u0103 \u00eentre mine \u0219i profesorul de religie, preot ortodox, o bun\u0103 cuno\u0219tin\u021b\u0103 a tat\u0103lui meu. Invitat s\u0103 comentez lec\u021bia la zi, era vorba de momentul \u00een care Cre\u0219tinismul s-a \u201dn\u0103scut\u201d, am sus\u021binut c\u0103 nu Botezul Lui Iisus a dat startul, chiar a\u0219a m-am exprimat, ci totul a devenit Religie Cre\u0219tin\u0103 dup\u0103 Moartea pe Cruce \u0219i \u00cenviere. Nel\u0103s\u00e2ndu-m\u0103 convins de o \u201dvariant\u0103\u201d complicat\u0103, nu \u0219tiu de ce, nefiind la acea dat\u0103 un instruit \u00een problem\u0103, am fost invitat s\u0103 p\u0103r\u0103sesc clasa \u0219i s\u0103 m\u0103 \u00eentorc cu tata de m\u00e2n\u0103. M-am conformat \u0219i, f\u0103r\u0103 s\u0103 fiu l\u0103murit c\u00e2t de c\u00e2t asupra subiectului, am sim\u021bit o mare satisfac\u021bie. Tata \u00eemi luase ap\u0103rarea de principiu sus\u021bin\u00e2nd c\u0103 nu r\u0103spunde de educa\u021bia mea \u00een domeniul religiei, dar are preten\u021bia c\u0103 r\u0103spunde de cea general\u0103, adic\u0103 de \u201dcei 7 ani\u2026\u201d cu care se m\u00e2ndre\u0219te. Eu, \u0219tiu c\u0103 m-am considerat \u00een \u00eenving\u0103tor, iar \u00eentre Tata \u0219i profesor s-a instalat o distan\u021bare pe care am sim\u021bit-o ulterior la ora de religie. Mi-au fost aruncate tot felul de \u201dmici ironii\u201d, gustate de clas\u0103, dar nu \u0219i de mine. \u00cen\u021belepciunea mea s-a consolidat, dovad\u0103 c\u0103 nu am mai avut niciun fel de \u201dp\u0103reri personale\u201d, ca s\u0103 nu le spun, originale. \u00cen rest, nimic deosebit de semnalat.
\nLui Tit, cum \u00eei spuneam, i-am purtat acelea\u0219i sentimente de admira\u021bie p\u00e2n\u0103 la desp\u0103r\u021birea dictat\u0103 de plecarea la facultate. Pe undeva, \u00een subcon\u0219tient, purtam influen\u021ba profesorului Dinu, a c\u0103rui prietenie, la vedere, cu elevul Popovici, era un garant.
\nVia\u021ba extra\u0219colar\u0103 \u00ee\u0219i continua cursul deja amintit, cu sport, cu plimb\u0103ri \u00een grup la cimitirul Rulikovski, cu urm\u0103riri, pentru noi ca-n filme, \u00een care eram v\u00e2na\u021bi de pedagogul Mi\u0219u, om de \u00eencredere al p\u0103rintelui unit Maxim, \u00eencadrat profesor la ambele licee, Gojdu \u0219i Oltea Doamna, un \u00eenver\u0219unat ap\u0103r\u0103tor al rom\u00e2nismului din Ardeal, mai prudent \u00een lupta discret\u0103 cu ortodoxismul de la Gojdu, Liceu Confesional, \u201ddedicat\u201d trup \u0219i suflet salv\u0103rii sufletelor noastre fragile, material preferat \u00een propov\u0103duirea \u201dcastit\u0103\u021bii\u201d , noi \u0219i castitate!?, ni\u0219te pu\u0219ti frumo\u0219i precum v\u00e2rsta \u0219i s\u0103n\u0103to\u0219i, gata s\u0103 d\u0103m \u00eemprumut aceast\u0103 s\u0103n\u0103tate celor din jur. Nici nu eram r\u0103i cum ne considera, c\u00e2nd ajun\u0219i pe m\u00e2na lui protectoare, ne m\u00e2ng\u00e2ia pe ceaf\u0103, ca s\u0103 nu spun \u201dpip\u0103ia\u201d, st\u00e2rnind \u00een noi repulsie \u00een loc de lini\u0219te sufleteasc\u0103. Ce \u021bi-e \u0219i cu obsesiile acestea izvor\u00e2te din frustrare! Mi\u0219u, instrumentul lui \u00een lupta cu tineretul pierdut, era pentru noi \u0219i o surs\u0103 pentru manifestarea umorului, noi \u00eei spuneam, rom\u00e2nesc, de fapt era pueril \u0219i \u00een\u021beles numai de noi, \u0219i pentru mici acte de r\u0103zbunare. Aici ne-au \u00eentrecut cei mai mari ca noi care, s\u0103tui de munca de detectiv a lui Mi\u0219ulic\u0103, la apus de soare, \u00een cimitir, c\u00e2nd nu mai umblau nici paznicii, l-au l\u0103sat gol pu\u0219c\u0103, l-au legat de un copac \u0219i l-au sf\u0103tuit s\u0103 nu strige dec\u00e2t dup\u0103 l\u0103sarea \u00eentunericului. \u00censp\u0103im\u00e2ntat Mi\u0219u i-a ascultat \u0219i, \u00een plin\u0103 noapte a lansat disperat strig\u0103tul de SOS, Ajutooor\u2026
\nNu a \u00eendr\u0103znit s\u0103 reclame, nu a mai urm\u0103rit perechile din cimitir, n-a mai intrat p\u00e2\u0219-p\u00e2\u0219 prin s\u0103lile de cinematograf, l\u0103s\u00e2ndu-l pe Maxim f\u0103r\u0103 materie prim\u0103. A fost un gest necugetat, Mi\u0219u \u0219i a\u0219a era dus cu pluta pe Bistri\u021ba, \u0219i ceea ce era mai r\u0103u, dar o spun doar la urm\u0103, bomboana de pe coliv\u0103, \u00een grupul justi\u021biar mai erau \u0219i c\u00e2teva fete, eleve de la Oltea, care, spuneau post factum, c\u0103 plecaser\u0103 ru\u0219inate, dar satisf\u0103cute, zic eu, chiar dac\u0103 ceea ce au v\u0103zut nu merita \u201daten\u021bie\u201d. Dar, vorba nu \u0219tiu cui, \u201dMisiune asumat\u0103, misiune \u00eendeplinit\u0103!\u201d S\u0103 mai explici cuiva de ce anii de liceu nu se uit\u0103 niciodat\u0103? C\u0103uta\u021bi \u00een memorie!
\n\u00cen perioada aceasta eu, m\u0103 jucam pe ascuns de-a poe\u021bii. Scriam, \u00een g\u00e2nd le \u0219i trimiteam cu dedica\u021bie \u0219i ca s\u0103 nu ajung\u0103 cumva pe m\u00e2na cuiva, le rupeam. Nu puteam risca s\u0103 ajung \u00een gura \u201dprietenilor\u201d. C\u00e2nd Tit m-a \u00eentrebat dac\u0103 scriu, uimit de capacitatea mea de ascult\u0103tor-comentator, am negat cu Indiferen\u021b\u0103. Ceva, totu\u0219i, l-a f\u0103cut s\u0103 nu m\u0103 cread\u0103 \u0219i, pentru, orice eventualitate mi-a sugerat un pseudonim, Daris, lu\u00e2nd din nume \u0219i prenume \u00eenceputul \u0219i sf\u00e2r\u0219itul. Peste mul\u021bi, mul\u021bi ani, c\u00e2nd, chiar \u0219i pentru surprinderea mea, am hot\u00e2r\u00e2t s\u0103 nu mai rup, am ad\u0103ugat un Basarab la pseudonim. Doritor eram, m\u00e2nat de nu \u0219tiu ce din mine eram, orgolios \u00een sinea mea eram, dar p\u0103stram marele meu secret cu str\u0103\u0219nicie. E adev\u0103rat c\u0103 plasam cu orice ocazie, \u00een rela\u021biile cu prietenele mai vorb\u0103re\u021be, \u201dcitate din g\u00e2ndurile mele ascunse\u201d, uneori chiar scurte versuri. \u00centrebat asupra autorului, \u00eendrugam \u0219i eu c\u00e2te ceva, nel\u0103s\u00e2nd nicio putin\u021b\u0103 de deconspirare. O singur\u0103 dat\u0103, totu\u0219i, cam dus cu g\u00e2ndul la o anumit\u0103 persoan\u0103, i-am ar\u0103tat unui bun prieten, cititor inveterat, o crea\u021bie de un sentimentalism, care \u0219i mie mi se p\u0103rea, boln\u0103vicios. Piscal\u0103u, cum \u00eel apelam, crescut sub \u00eendrumarea unui unchi cunoscut pentru excep\u021bionala sa bibliotec\u0103, la \u00eendemnul tutorelui s\u0103u, citea cam tot ce c\u0103dea sub m\u00e2na lui. Devenit avocat ca \u0219i unchiul s\u0103u, a ajuns de temut \u00een lumea baroului pentru elocin\u021ba lui. A r\u0103mas surprins, m-a l\u0103udat, m-a \u00eencurajat \u0219i s-a jurat, la cererea mea, s\u0103 p\u0103streze secretul. \u00cel admiram \u0219i mi-a c\u0103zut bine. \u0218i chiar dac\u0103 nu i-am spus \u0219i lui Titus, am continuat s\u0103 scriu \u0219i s\u0103 rup. Nici m\u0103car aceast\u0103 poezie n-a ajuns la destinatar, dar nici nu ar fi putut ajunge, o p\u00e2lp\u00e2ire stins\u0103 la prima adiere. Un lucru am f\u0103cut r\u0103u \u00een aceast\u0103 activitate t\u0103inuit\u0103. Am \u00eenceput s\u0103 m\u0103 feresc s\u0103 citesc versuri, s\u0103 le \u00eenv\u0103\u021b, obsedat de teama c\u0103, ceva foarte la mod\u0103 ast\u0103zi, m-ar fi \u00eempins \u00een p\u0103catul plagierii. Pentru mine poezia trebuia s\u0103 fie o muzic\u0103 care s\u0103 resune din recitarea, \u00een g\u00e2nd, a propriilor versuri. Cel mai mult m\u0103 temeam s\u0103 nu \u00eemprumut, sau copiez chiar, \u201dcaden\u021ba\u201d transmis\u0103 de al\u021bii, al\u021bii fiind gigan\u021bii poeziei. Iubeam poezia, dar m\u0103 \u0219i temeam de ea. Un mic eseu, o proz\u0103 scurt\u0103, am \u00eencercat \u0219i eu, dar am abandonat ideea complexat de admira\u021bia, ast\u0103zi o consider exagerat\u0103, fa\u021b\u0103 de geniul lui Tit.
\nRecunosc, visam s\u0103 ajung scriitor, dar s\u0103r\u0103cia \u00een care se sc\u0103lda familia mea \u0219i pragmatismul vremurilor, m-au \u00eempins s\u0103 urmez lozinca zilei, \u201d\u021aara are nevoie de ingineri\u2026\u201d. A\u0219a am trecut la real, a\u0219a am intrat \u00een grupul celor nou\u0103, \u201db\u0103ie\u021bii mei\u201d, cum cu m\u00e2ndrie pronun\u021ba O\u0219orhan, ridic\u00e2nd degetul mare pentru confirmare. Cercul lui de fizic\u0103 \u0219i chimie activa \u00een afara programului oficial, petreceam dup\u0103-amieze lungi urm\u0103rind demonstra\u021biile lui, participam direct la experien\u021bele din domeniul chimiei \u201ddistractive\u201d, \u00eenv\u0103\u021bam din mers no\u021biuni noi de fizic\u0103 \u0219i chimie \u0219i c\u00e2\u0219tigam \u00eencredere. G\u00e2ndul la Facultatea de Litere \u0219i-a pierdut intensitatea \u0219i, c\u00e2nd to\u021bi se d\u0103deau de capul mor\u021bii cu preg\u0103tirea pentru facultate, noi, b\u0103ie\u021bii lui, am plecat la Timi\u0219oara in corpore, adic\u0103 opt, al noulea s-a dus la Ia\u0219i \u0219i am intrat cu to\u021bi cu brio. A mai fost \u0219i o coleg\u0103 de la Oltea, a intrat \u0219i ea, dar despre asta este prematur s\u0103 vorbesc. Nu c\u0103 nu mi-ar place, dar toate la timpul s\u0103u. Altfel risc s\u0103 sar peste timp, ca \u00een lobul lui Gogu Viziru \u0219i s\u0103 m\u0103 pomenesc la finele romanului preconizat.
\nMai sunt at\u00e2tea amintiri din anii de liceu \u00eenc\u00e2t m\u0103 v\u0103d silit s\u0103 fac o mic\u0103 selec\u021bie \u0219i s\u0103 aleg ceva anume. Atmosfera politic\u0103.
\nAnul 1947 a debutat cu presiuni nedisimulate ale ocupan\u021bilor care nestingherit \u00eencercau s\u0103 se infiltreze \u00een toate domeniile vie\u021bii sociale. Ceea ce se \u00eent\u00e2mpla la vedere \u00een manifest\u0103rile credincio\u0219ilor \u00centru Hristos, ale ortodoc\u0219ilor majoritari \u00een special, era acceptat cu murmure \u00een surdin\u0103. Le place, sau nu, celor ce ne tot caracterizeaz\u0103 de la distan\u021b\u0103, suntem un popor credincios din mo\u0219i str\u0103mo\u0219i \u0219i nici lupta sovieticilor, nu spun comuni\u0219tilor deoarece ei, practic, nu aveau nicio ideologie, nici preten\u021biile uni\u021bilor, deveni\u021bi principalul cult cre\u0219tin oponent din Ardeal, nici celelalte culte precum romano-catolicii sau reforma\u021bii proveni\u021bi din s\u00e2nul acestora cu secole \u00een urm\u0103, nici m\u0103runtele secte desprinse din ortodoxism, nu se interferau cu noi \u00een lupta pentru suprema\u021bie, fiind victime ale aceleia\u0219i propagande. Credin\u021ba \u00een Dumnezeu, ca no\u021biune, trebuia s\u0103 dispar\u0103, sau cel pu\u021bin, s\u0103 se retrag\u0103 \u00een subteran, acoperit\u0103 de team\u0103. Ce s-a \u00eent\u00eemplat la nivel institu\u021bional, \u0219i aici m\u0103 refer la principala institu\u021bie religioas\u0103, Episcopia Ortodox\u0103 Rom\u00e2n\u0103 din Oradea, a fost intrinsec legat\u0103 de persoana Episcopului Nicolae Popovici, care nu mai putea fi tolerat, care trebuia s\u0103 fie marginalizat \u0219i \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103, \u00eenl\u0103turat \u0219i martirizat.
\nAcest lucru nu putea ocoli \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntul, iar institu\u021bia principal\u0103, Liceul Confesional Emanuel Gojdu, trebuia s\u0103 intre pe f\u0103ga\u0219ul noii st\u0103ri de lucruri. \u00cen frunte se afla Preotul Director Catan\u0103, om integru, om de cultur\u0103, om respectat de \u00eentreg ora\u0219ul. Misiunea lui nu era deloc u\u0219oar\u0103. S\u0103 fii mereu sub presiune, s\u0103 ai credin\u021ba ferm\u0103 \u00een rolul t\u0103u de dasc\u0103l, s\u0103 r\u0103spunzi de un tineret pornit pe \u201dfapte m\u0103re\u021be\u201d, informat din spatele u\u0219ilor \u00eenchise de acas\u0103 asupra realit\u0103\u021bii, s\u0103 nu po\u021bi evita eliminarea din \u0219coal\u0103 a unor elevi nevinova\u021bi, marca\u021bi de statutul \u201ddeconspirat\u201d al p\u0103rin\u021bilor, s\u0103 semnezi destituirea unor profesori explic\u00e2ndu-le motivele \u201ddictate\u201d de considerente politice, toate acestea puteau s\u0103-l duc\u0103 la capotare. \u0218i anul 1947 a excelat \u00een de toate.
\nCel mai \u00eengrijor\u0103tor era faptul c\u0103, cel care scurtase r\u0103zboiul cu cel pu\u021bin \u0219ase luni prin actul de la 23 august, Regele Mihai I, cel care fusese decorat cu cel mai \u00eenalt ordin al Uniunii Sovietice de c\u0103tre Stalin \u0219i primise un cadou simbolic, o limuzin\u0103 Pobeda, cel care mai hr\u0103nea sufletele rom\u00e2nilor cu speran\u021ba utopic\u0103, dar tot speran\u021b\u0103 era, \u00een instalarea unei p\u0103ci durabile pe p\u0103m\u00e2ntul \u021a\u0103rii, intrase in colimatorul propagandei de denigrare, de denaturare a faptelor, de atribuire armatei sovietice a marilor fapte eroice ale armatei rom\u00e2ne, s\u0103v\u00e2r\u0219ite \u00een luptele de eliberare a Rom\u00e2niei de trupele hitleriste, ale Ardealului de sub ocupa\u021bia hortist\u0103, ale mun\u021bilor Tatra, a Budapestei, deschz\u00e2nd drumul spre Viena \u0219i f\u0103c\u00e2nd p\u00e2rtie liber\u0103 \u201dalia\u021bilor sovietici\u201d spre Berlin, pentru a pune steagul cu secera \u0219i ciocanul pe Reichstag, \u00eentr-un moment crucial al semn\u0103rii p\u0103cii, al victoriei.
\n\u0218i a venit \u201dactul\u201d abdic\u0103rii impuse de trimisul Moscovei, Vi\u0219inski, de la finele anului 1947. Cu toat\u0103 atmosfera de preg\u0103tire, n-a fost explozia unei bombe cu efect \u00eent\u00e2rziat, a fost o explozie cu bomb\u0103 aruncat\u0103 \u00een lini\u0219tea unui somn de noapte. A\u0219a a resim\u021bit-o \u00eentreaga Rom\u00e2nie, a\u0219a am resim\u021bit-o \u0219i cei din Oradea. Consternarea \u00eenn\u0103bu\u0219it\u0103 de team\u0103 a adul\u021bilor n-a fost preluat\u0103 de pu\u0219timea liceului. Vorba aceea, \u201dat\u00e2t ne-a trebuit!\u201d To\u021bi \u0103\u0219tia, neast\u00e2mp\u0103ra\u021bii, ne-am \u00eentrunit pe unde am apucat, la un match, \u00eentr-un parc mai lini\u0219tit, \u00een cimitirul lui Mi\u0219u, pe malul Cri\u0219ului. Planuri, care mai de care mai n\u0103stru\u0219nice, deliber\u0103ri, s\u00e2s\u00e2ituri de aten\u021bionare chiar \u0219i la auzul frunzelor \u00een adiere, perechi de b\u0103ie\u021bi \u0219i fete alerg\u00e2nd g\u0103l\u0103gios pentru deturnarea aten\u021biei unor trec\u0103tori neaveni\u021bi. Spargerea grupului conspirativ se f\u0103cea \u00een forma\u021bii de perechi de \u00eendr\u0103gosti\u021bi, sau \u00een grupuri g\u0103l\u0103gioase dribl\u00e2nd cu o minge \u00eenchipuit\u0103 adversari imaginari de pe str\u0103zile Ora\u0219ului.
\nN-a fost un joc de copii cum ar fi putut p\u0103rea. S-a hot\u0103r\u00e2t pentru Ajunul Anului Nou, un colind, tradi\u021bional de altfel, \u00een curtea liceului Gojdu, la ferestrele Directorului Catan\u0103, unde \u0219i locuia. Eram la v\u00e2rsta la care n-ai timp s\u0103 te g\u00e2nde\u0219ti la consecin\u021be. Era crezul nostru din tot ce a \u00eenc\u0103put \u00een sufletele noastre. \u0218i ne-am \u021binut de cuv\u00e2nt! N-a fost vorba de cum s\u0103 intr\u0103m \u00een curtea liceului. Un colind la ferestrele Directorului, iubit, pe bune, vorba noastr\u0103, f\u0103cea parte din tradi\u021bie. \u0218i ne-am adunat \u00een lini\u0219te de parc\u0103 eram la ora de istorie a lui Dinu. S-a c\u00e2ntat un \u201dLa multi ani cu s\u0103n\u0103tate\u201d, dup\u0103 care o voce, nesperat de puternic\u0103 a recitat \u201dAho, aho, copii \u0219i fra\u021bi\u2026\u201d Brusc s-a f\u0103cut o lini\u0219te morm\u00e2ntal\u0103, nespecific\u0103 nou\u0103, dar intrat\u0103 \u00een sufletele noastre \u0219i p\u0103strat\u0103 pentru momentele solemne. Eram r\u0103i, dar eram \u0219i buni! \u00centotdeauna ie\u0219em cu bine la mal. Cred c\u0103 de aia ne \u0219i iubeau \u201dzbirii no\u0219tri minuna\u021bi\u201d. La fereastr\u0103 a ap\u0103rut chipul omului pe care \u00eel admiram, nu rareori \u00eel \u00eenjuram, pe loc ne \u00eemp\u0103cam \u0219i mergeam al\u0103turi de El \u00eenainte. \u0218tiam cum s\u0103-l lu\u0103m, sau el ne l\u0103sa s\u0103 credem c\u0103 se las\u0103, dar \u00eel respectam din inim\u0103, nu de fric\u0103.
\nF\u0103c\u00e2nd un pas \u00eenainte, Tit, nici nu putea fi altcineva, a luat cuv\u00e2ntul, liber, lini\u0219tit, f\u0103c\u00e2nd o scurt\u0103 incursiune \u00een istoria regalit\u0103\u021bii \u00een Rom\u00e2nia, \u00een rolul Lui Carol I \u0219i Ferdinand \u00een crearea statului rom\u00e2n modern, \u00een realizarea Marii Uniri de la 1918, \u00een definirea Rom\u00e2niei Mari, a loculul ei \u00een Europa \u0219i \u00een lume. A evocat numele \u0219i faptele celor dou\u0103 mari regine, Elisabeta \u0219i Maria, l-a pomenit \u00een fug\u0103 pe Carol al II-lea \u0219i s-a oprit la Regele Mihai I. \u201dDomnilor, noi, genera\u021bia mea de actuali adolescen\u021bi, am tr\u0103it acele vremuri, am fost Str\u0103jerii Majest\u0103\u021bii Sale, am visat s\u0103 ajungem Cerceta\u0219i, am jurat Credin\u021b\u0103 \u0219i Munc\u0103 pentru \u021aar\u0103 \u0219i Rege. Nu cunoa\u0219tem faptele din c\u0103r\u021bile de istorie sau de la lec\u021biile predate la \u0219coal\u0103. Noi am participat, noi le-am p\u0103strat \u00een suflet, noi vom muri cu ele. Ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 calc\u0103 \u00een picioare crezul nostru de via\u021b\u0103. Noi am fost \u00eempin\u0219i de istorie s\u0103 devenim eroi, noi nu vom putea muri dec\u00e2t eroi, lupt\u00e2nd pentru Patrie, cu oricine ar deveni du\u0219manul nostru\u2026\u201d
\nDiscursul curgea lin, \u00eentr-o lini\u0219te deplin\u0103, \u00eentr-o atmosfer\u0103 de emo\u021bie colectiv\u0103. \u00cen mijlocul nostru, Dinu, d\u0103dea din cap a aprobare, printr-o mi\u0219care a capului specific\u0103 felului lui de a fi, nu rareori luat\u0103 \u00een der\u00e2dere nevinovat\u0103, dar niciodat\u0103 r\u0103uvoitoare.
\nTocmai c\u00e2nd totul se desf\u0103\u0219ura ca la carte, Tit, dup\u0103 un minut de \u00eentrerupere p\u0103strat pentru ceva \u00eenc\u0103 nedefinit, \u00eenso\u021bit de primele murmure de ne\u00een\u021belegere \u0219i de bra\u021bul ridicat al Directorului, a izbucnit dintr-o voce, voit, sau nu, r\u0103gu\u0219it\u0103 un \u201dDomnule, Director!\u201d
\n\u00cen lini\u0219tea restabilit\u0103 a urmat. \u201dNoi, tinerii rom\u00e2ni, credincio\u0219i trecutului \u021a\u0103rii noastre, \u00eencrez\u0103tori \u00een viitorul Ei, V\u0103 cerem, ca \u00een numele nostru \u0219i al corpului profesoral, s\u0103 V\u0103 adresa\u021bi Guvernului \u0219i Patriarhiei Ortodoxe Rom\u00e2ne, solicit\u00e2nd \u00eentoarcerea imediat\u0103 a regelui Mihai I pe tronul Rom\u00e2niei. Totodat\u0103, \u00een numele Liceului Emanuel Gojdu, s\u0103-I fie adresat\u0103 o scrisoare Majest\u0103\u021bii Sale, s\u0103 nu accepte \u201dabdicarea\u201d impus\u0103 de for\u021bele de ocupa\u021bie sovietice, care din alia\u021bi declara\u021bi s-au transformat \u00een cotropitori, s\u0103 restabileasc\u0103 Monarhia Constitu\u021bional\u0103 \u0219i s\u0103 cear\u0103 retragerea for\u021belor armate de ocupa\u021bie.\u201d
\nCa la comand\u0103, au izbucnit urale, s-a strigat \u201dTr\u0103iasc\u0103 Regele\u201d, nu s-a mai \u021binut cont de bra\u021bul neputincios al Directorului, r\u0103mas suspendat \u00een aer. Gesturile speriate ale lui Dinu de a potoli spiritele au r\u0103mas f\u0103r\u0103 ecou. Cum s\u0103 spun?, eram ca sc\u0103pa\u021bi de sub control, o mul\u021bime, limitat\u0103 ca num\u0103r, dar extrem de vocal\u0103. Brusc am t\u0103cut cu to\u021bii, ca la comand\u0103. De fapt \u201dcomanda\u201d a avut loc. Cu o voce neobi\u0219nuit de puternic\u0103, Dinu a pronun\u021bat trei cuvinte \u201dLini\u0219te v\u0103 rog!\u201d. \u00cen acela\u0219i moment, bra\u021bul Directorului a intrat \u00eentr-o mi\u0219care st\u00e2nga-dreapta, \u00eenso\u021bit\u0103 de o \u00eencercare nereu\u0219it\u0103 de a ni se adresa. \u201dVorbi\u021bi, Domnule Director!, vorbi\u021bi mai tare\u2026\u201d
\n\u0218i a vorbit, nu ca Director, ci ca un p\u0103rinte \u00eengrijorat. \u201dDragii mei copii,\u2026\u201d au fost primele cuvinte. \u201dCeea ce face\u021bi voi acum \u00eempreun\u0103 cu mine, \u00een \u00eemrejur\u0103rile actuale nu ar putea fi \u00een\u021beles. O revolt\u0103 spontan\u0103 ca asta va fi strivit\u0103, p\u0103rin\u021bii vo\u0219tri vor prelua \u201dp\u0103catul\u201d \u0219i vor pl\u0103ti scump, \u0218coala noastr\u0103 drag\u0103 va fi \u00eenchis\u0103, voi, cu toat\u0103 v\u00e2rsta voastr\u0103 fraged\u0103, ve\u021bi suporta consecin\u021be greu de prev\u0103zut. Domnule Profesor Dinu, sunte\u021bi un \u00een\u021belept, sunte\u021bi iubit, organiza\u021bi o retragere lini\u0219tit\u0103 a acestor elevi minuna\u021bi, c\u00e2t mai resfira\u021bi, f\u0103r\u0103 grupuri g\u0103l\u0103gioase, \u00eentr-o atitudine civilizat\u0103. Profita\u021bi de faptul c\u0103 sunt S\u0103rb\u0103torile Ajunului de An Nou, \u0219i \u00een aceast\u0103 atmosfer\u0103 de bucurie general\u0103, strecura\u021bi-v\u0103 printre cei ce serbeaz\u0103. V\u0103 rog, pe to\u021bi, V\u0103 mul\u021bumesc c\u0103 m-a\u021bi ascultat. V\u0103 doresc un An Nou Fericit!\u201d L-am ascultat pe Director, l-am ascultat pe Dinu \u0219i, \u00eentr-o lini\u0219te \u0219i ordine des\u0103v\u00e2r\u0219ite, nu \u0219i specifice nou\u0103, am luat, fiecare \u00een parte, drumul cel mai scurt spre cas\u0103.
\nA\u0219teptarea primei zile de lucru nu a fost u\u0219oar\u0103. Am evitat s\u0103 ne \u00eent\u00e2lnim \u00een locurile cunoscute \u0219i, \u00een mod deliberat \u00eent\u00e2lnirile \u00een grup. Perechile erau solu\u021bia optim\u0103 \u0219i pl\u0103cut\u0103, dac\u0103 ne mai ardea de a\u0219a ceva. S-au format \u0219i perechi ad-hoc, s\u0103 fie mai activ\u0103 via\u021ba de vacan\u021b\u0103, erau destui necupla\u021bi, cum ne pl\u0103cea s\u0103 spunem, unele s-au consolidat. Eram tineri, eram \u00een vacan\u021b\u0103, trebuia s\u0103 ne distr\u0103m, trebuia s\u0103 distragem aten\u021bia. Sf\u00e2nt\u0103 Naivitate! Pentru cei care informau, ca \u0219i pentru cei ce prelucrau informa\u021biile, nu erau zile de odihn\u0103. \u0218i cum informatori s-au g\u0103sit \u00eentotdeauna, securitatea s-a apucat de puricat dosarele. Cum noi nu aveam, \u00eenc\u0103, dosare, au luat dosarele p\u0103rin\u021bilor. A\u0219a au aflat \u0219i ei de n\u0103zb\u00e2tiile noastre \u0219i s-au \u00eengrozit. A\u0219a a aflat \u0219i tata \u0219i m-a \u201dchestionat\u201d. Ce era s\u0103-i spun c\u00e2nd noi, vinova\u021bii, nu vedeam nimic r\u0103u \u00een ceea ce am f\u0103cut. \u201dTat\u0103, drag\u0103!, n-a fost nimic neobi\u0219nuit. \u00cen fiecare an colind\u0103m \u00een curtea liceului de Revelion, c\u00e2nt\u0103m, ne bucur\u0103m. Aaaa! Nu le-a pl\u0103cut c\u0103 am adresat colindul nostru \u0219i Regelui, la plecarea LUI, f\u0103r\u0103 nicio tent\u0103 special\u0103, nu v\u0103d pe cine s\u0103 fi deranjat\u2026\u201d \u201dM\u0103i, Bob, voi a\u021bi preg\u0103tit asta, ce mai!?\u201d \u201dC\u00e2nd era s\u0103 preg\u0103tim, \u00een vacan\u021b\u0103 c\u00e2nd r\u0103sufl\u0103m pu\u021bin aer liber?! Sport, matchuri, fete, dans. Cine-\u0219i d\u0103 vacan\u021ba pe politic\u0103?! Stai lini\u0219tit, se face prea mult zgomot pentru nimic, ca \u00een Shakespeare:\u201d \u201dZgomot, ca zgomot, dar consecin\u021bele pot fi foarte grave!\u201d
\n\u0218i consecin\u021bele nu au \u00eent\u00e2rziat s\u0103 se arate. Nici autorit\u0103\u021bile nu aveau nevoie de zgomot. Au anchetat \u00een surdin\u0103, l-au interogat pe Director, l-au interogat pe Dinu, l-au interogat pe portar. Nu s-a f\u0103cut caz la \u0219coal\u0103, nici m\u0103car la orele de dirigin\u021bie. Totu\u0219i, absen\u021ba de la \u0219coal\u0103 dup\u0103 revenirea din vacan\u021b\u0103 a doi colegi de clas\u0103, unul din Oradea, cel\u0103lalt dintr-un sat mai r\u0103s\u0103rit, Ale\u0219d, a ridicat semne de \u00eentrebare. La \u00eencerc\u0103rile de comunicare cu rudele s-a r\u0103spuns printr-o t\u0103cere alarmant\u0103. Nu putea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 a\u0219a \u0219i, ca \u00een multe alte situa\u021bii tenebroase, \u201dsursele\u201d, cele mai protejate mijloace de informare, ca \u0219i \u00een zilele noastre de altfel, au divulgat secretul. Gusti But, neam\u021b de etnie \u0219i Miron Baciu, fiu de pop\u0103, au fost \u201ds\u0103lta\u021bi\u201d \u00eentr-o noapte \u0219i du\u0219i. La v\u00e2rsta lor de nici 17 ani, au fot judeca\u021bi, condamna\u021bi \u0219i \u00eenchi\u0219i. Ni\u0219te copii condamna\u021bi pentru \u201dsubminarea siguran\u021bei statului\u201d!? Afl\u00e2nd adev\u0103rul, pe surse, am \u00een\u021beles c\u0103 \u201dsursele\u201d au ac\u021bionat deliberat. Ni s-a transmis un avertisment, \u0219i nou\u0103, \u0219i p\u0103rin\u021bilor. Ceva, totu\u0219i, nu \u00een\u021belegeam. Capul r\u0103ut\u0103\u021bilor, Tit, a fost l\u0103sat \u00een pace!? \u00cen \u0219oapt\u0103 am aflat c\u0103 statutul de CFR-ist al tat\u0103lui s\u0103u, l-a salvat.
\nNoi, cei noroco\u0219i, am \u00eenceput s\u0103 ne sim\u021bim, cumva, \u00eentr-o postur\u0103 de eroi. Nu ni se spunea, cine ar fi \u00eendr\u0103znit?!, dar o sim\u021beam din privirile multora \u0219i ale fetelor \u00een special.
\nUn lucru totu\u0219i preocupa \u201dmul\u021bimea\u201d elevilor neimplica\u021bi. \u201dCum de n-au participat cei din clasele superioare, doar erau \u00eenc\u0103 dou\u0103 deasupra noastr\u0103, a muco\u0219ilor b\u0103g\u0103re\u021bi?!\u201d Nu era un subiect de atacat, nu puteam \u00eentreba, nu ne puteau r\u0103spunde. Cel mult prin deja cunoscutul refren \u201dv\u0103 b\u0103ga\u021bi unde nu v\u0103 fierbe oala\u201d. Noi aveam o alt\u0103 p\u0103rere, se g\u00e2ndeau la \u201dviitorul\u201d lor, erau mai aproape dec\u00e2t noi. Noi mai aveam doi ani \u0219i idei peste poate, dar \u0219i o durere \u00een suflet care ne chinui, \u0219i ne-a chinuit \u0219i peste ani. \u0218apte ani de via\u021ba au fost r\u0103pi\u021bi unor copii. N-am reu\u0219it s\u0103-i contact\u0103m, nici mai t\u00e2rziu, dup\u0103 eliberare, c\u00e2nd s-au luptat pentru a recupera ceva din timpul r\u0103pit. Nu se l\u0103sau aborda\u021bi, ca pentru a ne scuti pe noi de durerea revederii. Ca s\u0103 fim drep\u021bi, nici noi n-am f\u0103cut ceea ce ar fi trebuit s\u0103 facem, s\u0103 insist\u0103m. Eram ni\u0219te \u201dvinova\u021bi f\u0103r\u0103 vin\u0103\u201d pentru \u201dsoarta lor\u201d, sau, cel pu\u021bin, \u00eencercam s\u0103 ne debaras\u0103m de vina de a nu fi protestat la momentul respectiv, nu c\u00e2te unul, ci \u00een forma\u021bia \u00een care am \u00eendr\u0103znit s\u0103 ne expunem \u0219i s\u0103-i expunem pe cei care ne \u00eendrumau, \u0219i nu \u00een ultimul r\u00e2nd, pe fra\u021bii \u0219i p\u0103rin\u021bii no\u0219tri. Ne-am \u00eempr\u0103\u0219tiat prin toate col\u021burile \u021a\u0103rii, am ob\u021binut diplome \u0219i un statut, c\u00e2t de c\u00e2t decent de via\u021b\u0103 \u0219i am acceptat, parc\u0103 cu u\u0219urare, refuzul lor de a se l\u0103sa g\u0103si\u021bi.
\nDa, anul 1947 a marcat \u00eentr-o manier\u0103 dur\u0103 sufletele noastre de copii, lovind nemilos \u00een ce era mai sf\u00e2nt \u00een noi, trecutul apropiat din care f\u0103cuser\u0103m parte, amintirile unei copil\u0103rii luminoase, educa\u021bia primit\u0103. A fost o lovitur\u0103 dat\u0103 \u0219i p\u0103rin\u021bilor no\u0219tri, pu\u0219i \u00een fa\u021ba unui fapt insolubil, ne\u0219tiind cum s\u0103 ne mai apere, cum s\u0103 contrazic\u0103 cu bun\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103 averea cu care au umplut ad\u00e2ncurile sufletului nostru. S\u0103-\u021bi contrazici credin\u021ba, s\u0103 renegi principiile care \u021bi-au c\u0103l\u0103uzit via\u021ba, s\u0103 accep\u021bi minciuna \u201dminciuna unor vremuri noi\u201d \u0219i s\u0103-\u021bi la\u0219i pruncii \u00een voia unei reeduc\u0103ri comandate. Nu le-a fost u\u0219or s\u0103 se \u201dacomodeze\u201d, ca s\u0103 nu spun, \u201dreprofileze.<\/p>\n

\u0218i uite a\u0219a, g\u00e2ndind la \u201dac\u021biunea noastr\u0103 patriotic\u0103\u201d, izvor\u00e2t\u0103 din sufletele noastre de copii \u201dr\u0103zvr\u0103ti\u021bi\u201d cu aere de maturitate, m\u0103 duce, pentru a c\u00e2ta oar\u0103, la sintagma ne-mplinirii, la \u201dN-a fost s\u0103 fie\u201d, la speran\u021ba unui nou vis.<\/p>\n

~ Va urma ~<\/p>\n

\u00a0Daris Basarab alias Boris David<\/strong><\/p>\n

Bucure\u0219ti<\/p>\n

16 decembrie 2014<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cap. IV Nu-i u\u0219or s\u0103 te ambalezi \u00eentr-o nereu\u0219it\u0103 s\u0103rind peste cronologia simpl\u0103 a faptelor \u0219i apoi s\u0103 te \u00eentorci [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-20109","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20109","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20109"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20109\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":20112,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20109\/revisions\/20112"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20109"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20109"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20109"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}