{"id":20122,"date":"2014-12-17T17:18:37","date_gmt":"2014-12-17T17:18:37","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=20122"},"modified":"2015-03-05T13:15:58","modified_gmt":"2015-03-05T13:15:58","slug":"daris-basarab-%e2%80%9dn-a-fost-sa-fie%e2%80%9d-5","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2014\/12\/17\/daris-basarab-%e2%80%9dn-a-fost-sa-fie%e2%80%9d-5\/","title":{"rendered":"Daris Basarab: \u201dN-a fost s\u0103 fie\u201d… Cap. V"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

Cap. V
\n<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

Anii care au urmat au purtat amprenta lec\u021biei \u00eenv\u0103\u021bate, a avertismentului primit. Teama a \u00eenso\u021bit \u00een multe privin\u021be via\u021ba noastr\u0103 de elev estomp\u00e2nd pornirile v\u00e2rstei, \u00eenc\u0103 din fa\u0219\u0103. Nu deveniser\u0103m mai maturi, deveniser\u0103m mai frico\u0219i, mai resemna\u021bi. P\u0103rerea apar\u021binea lui Tit, dar cu minime comentarii. Am abordat subiectul doar o singur\u0103 dat\u0103, sus \u00een mansarda v\u0103ruit\u0103 \u00een alb imaculat, de unde disp\u0103ruser\u0103 multe din citatele care-i confereau un aspect \u201dacademic\u201d, cum obi\u0219nuiam s\u0103 spunem. Mai \u00een glum\u0103, mai \u00een serios, Tit nu s-a atins de m\u00e2zg\u0103litura postat\u0103 de mine, cea cu \u201dbudet prazdnic i na na\u0219e\u00ef uli\u021be\u201d(va fi s\u0103rb\u0103toare \u0219i pe uli\u021ba noastr\u0103), cu care, se pretinde c\u0103, T\u0103tucul Popoarelor, a c\u00e2\u0219tigat r\u0103zboiul. Da, fostul seminarist, convertit la ideologia comunist\u0103, cu bra\u021bul st\u00e2ng paralizat, dar viguros \u00een punerea \u00een practic\u0103 a pornirilor sale criminale, s-a pus pe r\u0103sp\u00e2ndirea noului s\u0103u \u201dcrez\u201d dincolo de grani\u021bele Imperiului Sovietic de dinainte de r\u0103zboi. Victoria asupra hitlerismului i-a \u00eenlesnit drumul. Prezen\u021ba armatei sovietice la Berlin i-a \u201dconvins\u201d \u0219i pe factorii principali ai politicii mondiale, Roosevelt \u0219i Churchill, s\u0103 se plece \u00een fa\u021ba lui la Yalta \u0219i s\u0103-i \u201d\u00eenghit\u0103\u201d preten\u021biile. A mutat Polonia mai la Vest lu\u00e2ndu-i Estul istoric, a smuls Basarabia \u0219i Bucovina cre\u00e2nd un culoar p\u00e2n\u0103 \u00een Ungaria, de-a lungul Nordului Rom\u00e2niei, a p\u0103truns \u00een Bulgaria \u0219i Cehoslovacia, a creat o Republic\u0103 \u201dMoldova\u201d cu un apendice transnistrian, a creat o Ucrain\u0103 mare \u0219i puternic\u0103, cu Gurile Dun\u0103rii cu tot \u0219i s-a pus pe implementarea dictaturii comuniste \u0219terg\u00e2nd cu buretele trecutul istoric al noilor \u201dcuceriri\u201d. La noi, a mai reu\u0219it ceva, s\u0103 inoculeze \u00een inimile recalcitran\u021bilor naivi, ca s\u0103 nu spun utopici, sintagma vis\u0103torului f\u0103r\u0103 speran\u021b\u0103, \u201dvin americanii…\u201d \u0218i au venit mai mult de o gr\u0103mad\u0103.<\/p>\n

Implementarea asta s-a f\u0103cut prin \u201dreformarea\u201d institu\u021biilor statului, cu \u201dspeciali\u0219ti\u201d adu\u0219i pe tancurile Diviziei Tudor Vladimirescu, \u00een frunte cu Ern\u00f6 Neul\u00e4nder, alias Walter Roman \u0219i mul\u021bi al\u021bi instructori cu psudonime greu de descifrat. Dar asta s-a \u00eent\u00e2mplat la \u00eenceput, de la 1944 \u00eencoace. Au fost destui care i-au luat \u00een bra\u021be \u0219i i-au sprijinit s\u0103 ne blagosloveasc\u0103 cu o Securitate \u201d\u00e0 la\u201d Dr\u0103ghici sau Nikolski, s\u0103-l aducem la lumin\u0103 pe Dej \u0219i tovar\u0103\u0219ii lui de lupt\u0103, din \u00eenchisori, s\u0103-l convertim pe mo\u0219ierul Groza \u0219i pe mai c\u00e2\u021bi \u00eenc\u0103. Noii, \u0219i noile institu\u021bii, s-au pus pe treab\u0103. Na\u021bionaliz\u0103ri, colectiviz\u0103ri, anchet\u0103ri sumare, reeduc\u0103ri, sp\u0103l\u0103ri de creiere. Vechile pu\u0219c\u0103rii au devenit ne\u00eenc\u0103p\u0103toare, Dej a cerut sfatul T\u0103tucului \u0219i a pornit Canalul Dun\u0103rea-Marea Neagr\u0103. Acum, dup\u0103 1947, devenit\u0103 Republic\u0103, Rom\u00e2nia, volens-nolens a \u00eenceput s\u0103 se integreze \u00een ceea ce sugestiv s-a numit \u201dLag\u0103rul Socialist\u201d. Ca s\u0103 vindem pe gratis partenerului nostru \u201dfrate\u201d bog\u0103\u021biile solului \u0219i subsolului, sub acoperirea \u201ddatoriilor de r\u0103zboi\u201d, am inventat, la neprecupe\u021bitul lor sfat, SOVROMURI. \u0218i-am \u00eenceput s\u0103 pomp\u0103m c\u0103rbune, petrol, mai t\u00e2rziu \u0219i uraniu, \u0219i gr\u00e2ne \u0219i mai c\u00e2te.<\/p>\n

Dar s\u0103 revin \u0219i s\u0103 m\u0103 cantonez pu\u021bin \u00een via\u021ba de zi cu zi a elevului ce eram, a t\u00e2n\u0103rului \u00een devenire, a lui \u201dlas\u0103-m\u0103 s\u0103 te las\u201d, pe care \u00eencercam s\u0103-l \u00eentruchipez, a enigmaticului sentimental, a vis\u0103torului \u00eentru poezie.
\nLa liceu, anul 1947 s-a soldat cu eliminarea unor colegi, printre care \u0219i un bun prieten, Nelu M\u00e2ndru\u021bescu, un talent de excep\u021bie, pictor precoce, marea sl\u0103biciune a lui \u021a\u00e2rulescu. Motivul? Simplu! P\u0103rin\u021bii bistri\u021beni \u00eenst\u0103ri\u021bi, mo\u0219ieri, dup\u0103 noile criterii. Tat\u0103l, jurist recunoscut, r\u0103mas f\u0103r\u0103 slujb\u0103. Ne-am \u00eemprietenit pe terenurile de sport unde excela la fotbol. De junior selec\u021bionat la CAO (Clubul Atletic Oradea), unde aveam obiceiul s\u0103 asist la antrenamentele echipei de seniori, speran\u021b\u0103 real\u0103 a fotbalului or\u0103dean. N-a avut de ales \u0219i s-a transferat la Liceul Industrial, proasp\u0103t \u00eenfiin\u021bat pentru izolarea elementelor recalcitrante. \u0218coal\u0103 r\u0103u famat\u0103, era un fel de morm\u00e2nt pentru cei care nu aveau c\u0103derea s\u0103 se instruiasc\u0103.
\nApropo, de antrenamentele seniorilor, erau adev\u0103rate demonstra\u021bii de virtuozitate. La un moment dat se aciuaser\u0103 juc\u0103tori de renume interna\u021bional, a c\u0103ror preg\u0103tire la o singur\u0103 poart\u0103, umplea stadionul la antrenamente. S\u0103-l vezi pe Mircea David, licen\u021biat \u00een economie, cunoscut pentru \u201dplutirile\u201d pe sub buturile por\u021bii, poreclit \u00een Italia \u201dil Dio\u201d\u00e1, trebuia s\u0103 fac\u0103 fa\u021b\u0103 unor adev\u0103rate bombardamente organizate \u00een careul de 16 m, \u00eentr-un fel de miu\u021b\u0103. Atacau Spielman, Bar\u00e1tki, Bodola \u0219i V\u00e1czi, \u00eempiedica\u021bi de Iuhasz, Lor\u00e1nt \u0219i al\u021bii de \u201dteapa\u201d lor. Tribuna din spatele por\u021bii se umplea la refuz.<\/p>\n

Prietenia noastr\u0103 n-a putut fi rupt\u0103. Ne scriam \u0219i peste ani. Ne-a c\u0103utat \u0219i la Bucure\u0219ti. Era \u00eendr\u0103gostit lulea de Corina, o frumu\u0219ic\u0103 \u0219i zglobie fat\u0103. \u201dCe zici, \u00ee\u021bi place?\u201d \u201dDa, e dr\u0103gu\u021b\u0103…o stric\u0103 pu\u021bin picioarele prea sub\u021biri…\u201d \u201dM\u0103i, eu sunt pictor, n-am timp de picioare…eu caut frumuse\u021bea chipului…\u0219i are ceva pictural \u00een el, nu?!\u201d \u201dBa daaa! Cred c\u0103-i studiezi chipul cu ajutorul buzelor…\u201d
\nAtunci a ap\u0103rut \u0219i chipul de \u201d\u00eenger\u201d al Elei…atleta la s\u0103ritura \u00een \u00een\u0103l\u021bime, viitoare campioan\u0103 na\u021bional\u0103 a lui Kiss B\u00e1csi. \u00centre timp m\u0103 \u00eemprietenisem cu Nicolae, Otto, copilul minune al liceului, al lui \u021a\u00e2rulescu, artist \u00een devenire, r\u0103sf\u0103\u021batul licelui. Chiar profesorul nostru de desen \u00eemi atr\u0103sese aten\u021bia asupra pu\u0219tiului, profe\u021bindu-i un mare viitor. Pu\u0219tiul o dibuise pe undeva pe Ela \u0219i afl\u00e2nd c\u0103 face atletism, m-a ademenit la stadion. Nu era nevoie deoarece eram client acolo \u0219i o \u0219i cuno\u0219team pe noua muz\u0103. Ne-am dus, am luat loc \u00een tribun\u0103, am r\u0103spuns la gestul ei de salut \u0219i, surpriz\u0103, Ela a l\u0103sat s\u0103riturile \u00een grija antrenorului \u0219i, \u00een c\u00e2teva salturi a ajuns la noi. \u201dVai ce frumos e\u0219ti!…Cum te cheam\u0103?…\u201d L-a s\u0103rutat pe obraz \u0219i a plecat \u00een goan\u0103, zbur\u00e2nd peste treptele tribunei. Au ajuns s\u0103 nu mai aib\u0103 nevoie de mine \u0219i au cucerit ora\u0219ul cu trec\u0103tori, cu tot. Erau frumo\u0219i!
\nA fost o prietenie pe cinste \u0219i a r\u0103mas pe via\u021b\u0103. I-am d\u0103ruit tot sufletul meu de amator de arta plastic\u0103, dar, curios, am aflat abia la facultate c\u0103 avea o sor\u0103. Dar mai e p\u00e2n\u0103 atunci.
\nCum eram cam s\u0103raci, am mai spus-o parc\u0103, mi-am g\u0103sit o ocupa\u021bie practic\u0103. \u00cen timpul liber care \u00eemi r\u0103m\u00e2nea dup\u0103 \u0219coal\u0103, sport, grupuri de \u201dsocializare\u201d, versuri \u0219i inerentele clipe d\u0103ruite c\u0103ut\u0103rii muzelor, am \u00eenceput s\u0103 meditez la matematic\u0103 un pu\u0219ti. Mai luam un ban, mai cump\u0103ram un training, o pereche de teni\u0219i, chiar \u0219i un pantalon de \u201dgal\u0103\u201d, de!, erau \u0219i jururi. Nu eram preten\u021bios, dar, oricum…Pu\u0219tiul se descurca, dac\u0103 st\u0103team l\u00e2ng\u0103 el, mergeam cu el \u0219i \u00een vacan\u021b\u0103, la S\u0103c\u0103dat, eram hr\u0103nit ca la \u021bar\u0103, m\u0103 odihneam, m\u0103 \u0219i distram. \u00cen vacan\u021be se adunau \u0219i elevi, \u0219i eleve, \u0219i studen\u021bi. Atmosfera era \u201dpl\u0103cut\u0103\u201d. Se organizau baluri, \u00een sala c\u0103minului, cu p\u0103rin\u021bii fetelor \u00een\u0219irui\u021bi de-a lungul pere\u021bilor, pe taburete, cu un acordeonist-urechist \u0219i, un nelipsit violonist al satului, \u201dheged\u00fcs\u201d cu a sa \u201dhigege\u201d. \u0218i acum, dac\u0103 \u00eenchid ochii, aud \u00eenfior\u0103toarele abateri nevinovate de la melodiile vremii. Dar, vorba aceea, ce nu face omul pentru o \u021b\u00e2r\u0103 de galbeni!
\nAmator de plimb\u0103ri, de excursii, \u00eentr-o vacan\u021b\u0103, am profitat de o organizare ca la carte a unei excursii la Bratca, un loc de plecare pentru drume\u021bii \u00eendr\u0103gosti\u021bi de Apuseni. Am stat \u00een ni\u0219te bar\u0103ci cu c\u00e2te zece paturi \u00een camere, a fost h\u0103rm\u0103laie, dar era pe gratis, cu m\u00e2ncare bun\u0103 \u0219i fructe la dicre\u021bie, cu terenuri gazonate, bune pentru alerg\u0103tur\u0103, pentru meciuri de fotbal. Aerul curat \u0219i lipsa oric\u0103rei preocup\u0103ri programate f\u0103ceau sejurul agreabil. Pentru partea grozav\u0103 trebuia s\u0103 avem r\u0103bdare. Abia ultima zi de tab\u0103r\u0103 a fost programat\u0103 pentru Apuseni. O formidabil\u0103 excursie pe Valea Dr\u0103ganului, cu \u021binta Moara Dracului, o cascad\u0103 de vis. Era prima mea ie\u0219ire prin locuri mai s\u0103lbatice. Totul a c\u0103p\u0103tat un iz aparte datorit\u0103 averismentului \u201dAten\u021bie la Vipere!\u201d, cam al doilea loc periculos dup\u0103 Valea Cernei. Instructorul, abia c\u00e2nd am intrat pe traseu \u0219i-a dat seama c\u0103 eram echipa\u021bi ca pentru a merge la mare. Pantaloni scur\u021bi, \u0219osete scurte, bluze cu m\u00e2nec\u0103 scurt\u0103. Nu r\u0103m\u00e2nea dec\u00e2t s\u0103 lungim privirile \u0219i s\u0103 depist\u0103m orice dihanie printre pietrele sc\u0103ldate de un soare generos. Ne-am luat \u0219i ni\u0219te crengu\u021be \u00een \u201dV\u201d s\u0103 p\u0103rem mai fioro\u0219i. C\u00e2\u021biva kilometri de drum de piatr\u0103 de-a lungul unui fir de ap\u0103, urc\u00e2nd lin spre \u021binta stabilit\u0103. Ce \u021bi-e \u0219i cu aten\u021bionarea asta care-\u021bi induce o team\u0103 de origine necunoscut\u0103. \u00cen loc s\u0103 umbl\u0103m relaxa\u021bi, pe un drum, totu\u0219i, obositor pentru ni\u0219te bie\u021bi teni\u0219i, admir\u00e2nd frumuse\u021bile traseului str\u0103b\u0103tut, noi c\u0103lcam ca pe ou\u0103, cu aten\u021bia \u00eencordat\u0103 la maximum, cu acele crengu\u021be \u00eendreptate spre posibile \u021binte. Spectacolul oferit la baza cascadei era deosebit, pentru mine inedit. Ne apucase foamea \u0219i cum aveam c\u00e2te ceva \u00een rucsac, am \u00eenceput s\u0103 c\u0103ut\u0103m un loc potrivit pentru odihn\u0103 \u0219i osp\u0103\u021b. Ne-a fost team\u0103 \u0219i \u00een mers, \u00een picioare, dar\u0103mite s\u0103 ne a\u0219ez\u0103m pe vreo poten\u021bial\u0103 g\u00e2nganie. Am renun\u021bat, spre ru\u0219inea noastr\u0103, \u0219i am pornit la vale, \u00een aceea\u0219i stare de spirit ca la urcare. Am \u00eencercat s\u0103 m\u00e2nc\u0103m \u00een mers dar n-a mers. Cum mai puteam fi aten\u021bi la pietrele care ascundeau prezen\u021ba unor fiin\u021be at\u00e2t de du\u0219m\u0103noase?! \u201dB\u0103ie\u021bi, lini\u0219ti\u021bi-v\u0103…am exagerat \u0219i eu pu\u021bin ca s\u0103 v\u0103 alege\u021bi cu ceva din excursia asta pe munte, s\u0103 \u00eenv\u0103\u021ba\u021bi s\u0103 fi\u021bi pruden\u021bi…putem s\u0103 ne mai \u0219i oprim, nu este nevoie s\u0103 alerg\u0103m.\u201d N-a terminat bine vorba instructorul \u0219i un \u021bip\u0103t, din fa\u021ba convoiului, de fapt un nevinovat \u0219ir indian, ne-a \u00eencremenit. Deschiz\u0103torul de drum, un tip mai \u0219ugub\u0103\u021b, maestru \u00een farse, a apucat, totu\u0219i, s\u0103 arate cu crengu\u021ba spre un \u0219arpe, de vreo dou\u0103zeci \u0219i cinci de centimetri, alunec\u00e2nd spre p\u00e2r\u00e2u. At\u00e2ta ne-a trebuit. Ce odihn\u0103!, ce dejun!, fie el \u0219i frugal. Este adev\u0103rat c\u0103 mergeam la vale, dar ritmul alert \u00een care am str\u0103b\u0103tut drumul de \u00eentoarcere l-a mirat \u0219i pe instructor. Seara am ajuns cu bine la Bratca \u0219i \u00een loc de cin\u0103 ne-am tr\u00e2ntit \u00een paturi. Un somn profund ne-a preg\u0103tit pentru a doua zi, ziua \u00eentoarcerii la Oradea.
\nPrietenia cu Nick, cum \u00eei spunea Ela, mi-a adus \u00een preajm\u0103 \u0219i al\u021bi arti\u0219ti precoci ai liceului Gojdu, to\u021bi descoperi\u021bi \u0219i sprijini\u021bi de inimosul \u021a\u00e2rulescu, profesor \u0219i pictor talentat. Dar peste toate, om de cultur\u0103, \u00een adev\u0103ratul sens larg al cuv\u00e2ntului. Orice ocazie petrecut\u0103 al\u0103turi de el era o lec\u021bie de informare general\u0103. Doi dintre prefera\u021bii lui, \u00een afara copilului minune, realiza\u021bi la superlativ, Mircea \u0218tef\u0103nescu \u0219i Mircea Bogdan (Putoare), mi-au oferit cu d\u0103rnicie prietenia lor. Mircea \u0218tef\u0103nescu, sculptor de elit\u0103, a realizat, printre altele, poate cea mai frumoas\u0103 ecvestr\u0103 de la noi. Cine trece pe la Podul \u00cenalt Vaslui, \u00eel poate admira pe \u0218tefan cel Mare c\u0103lare. De Bogdan ce pot spune? Sculptor, desenator portretist, actor de film. A f\u0103cut un rol de succes \u00eentruchip\u00e2ndu-l pe Fl\u0103m\u00e2nzil\u0103. Nu poate fi uitat, nici de copii, nici de adul\u021bi. Dac\u0103 aveai ocazia s\u0103 petreci c\u00e2teva ore cu el la o bere, trebuia s\u0103 te preg\u0103te\u0219ti s\u0103 taci, s\u0103 ascul\u021bi \u0219i s\u0103 te \u00eeneci de r\u00e2s. Imagina\u021bia lui f\u0103r\u0103 limite era dublat\u0103 de jargonul folosit, dar \u0219i de mimic\u0103. Era, cumva, mai ardelean dec\u00e2t ardelenii. Nonconformist sadea, \u0219i-a \u00eencheiat \u0219i el cariera de elev la Liceul Industrial care-i aduna, cum am mai spus, to\u021bi \u201drebelii\u201d \u00eenl\u0103tura\u021bi de la Gojdu. Cei doi Mircea, cum erau cunoscu\u021bi, dou\u0103 caractere total diferite, unul retras, cel\u0103lalt, plin de verv\u0103, de exuberan\u021b\u0103 aparent necontrolat\u0103. Erau iubi\u021bi \u0219i admira\u021bi, nelipsi\u021bi de la principalele evenimente expozi\u021bionale ale ora\u0219ului. Mai mic, dar deja \u201dcelebru\u201d, Nick, cucerea prin ce f\u0103cea \u00een desen \u0219i \u00een sculptur\u0103 \u0219i protejat de \u021a\u00e2ru, prindea r\u0103d\u0103cini de artist plastic consacrat. E clar c\u0103 soarta mi-a fost favorabil\u0103. Sentimental, vis\u0103tor, sclav al propriei poezii, ve\u0219nic \u00eendr\u0103gostit, \u201dde curs\u0103 scurt\u0103\u201d, am beneficiat de un mediu artistic deosebit, \u00een care m-am compl\u0103cut spre surprinderea prietenilor mei din activitatea sportiv\u0103. Aici se ascunde, de fapt, adev\u0103rul despre refuzul meu de a m\u0103 opri la vreo disciplin\u0103 cu profesionalism. Am fost, \u0219i am r\u0103mas un amator, precum cei din arta naiv\u0103, dac\u0103 mi-e permis\u0103 compara\u021bia. Am cules, \u00een sport, ca \u0219i \u00een poezie, informa\u021bia primar\u0103, am stors-o dup\u0103 capul meu \u0219i, \u00een multe privin\u021be \u201dautodidact\u201d, mi-am f\u0103cut, cu \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nare, un modus vivendi al meu. Nu-mi repro\u0219ez nimic din acest fel de a fi, nici cu g\u00e2ndul la trecut, nici la ceea ce sunt ast\u0103zi. Mereu \u00een sufletul meu a fost tumult \u0219i nu mai am timp s\u0103 scap de el. C\u00e2nd voi ajunge Dincolo, voi avea destul timp s\u0103 m\u0103 analizez, convins, mai mult ca oric\u00e2nd, de faptul c\u0103 sufletul nu moare niciodat\u0103. Deci: Avanti Boris, Poessis Cossa!, ca \u00eentr-o revolu\u021bie made in italia.
\nLa cele c\u00e2teva concerte simfonice pe care le-am audiat, o atrac\u021bie special\u0103 a avut-o pianul. \u00centr-un timp, particip\u00e2nd la corul Teatrului din Oradea, voluntari amatori de inedit, unde am c\u00e2ntat, cu vocea mea de bas-bariton \u00een formare, \u00een La Pericolla de Offenbach, obi\u0219nuiam s\u0103 cobor la subsol, \u00eentr-o sal\u0103 de repeti\u021bii \u0219i s\u0103 urm\u0103resc exerci\u021biile la pian. Pentru mine erau adev\u0103ra\u021bi virtuo\u0219i ale c\u0103ror m\u00e2ini, degete, mai bine spus, alergau dezinvolt pe claviatura \u00een alb \u0219i negru, lans\u00e2nd in eter fr\u00e2nturi de melodii divine, necunoscute mie, \u00eenc\u0103, provenind din lucr\u0103ri clasice \u2013 Beethoven, Mozart, Chopin. Plecam complexat \u0219i, dup\u0103 o astfel de experien\u021b\u0103, l-am abordat pe nedesp\u0103r\u021bitul meu prieten bucovinean, Orest. \u201dM\u0103i, e o doamn\u0103, profesoar\u0103 de pian, d\u0103 lec\u021bii, ieftin, l\u00e2ng\u0103 locuin\u021ba lui Puiu Boro\u0219. Tu \u0219tii ceva acordeon, eu de niciunele, hai s\u0103 ne introducem oleac\u0103, pentru ini\u021biere, s\u0103 nu murim juc\u00e2nd doar baschet…\u201d \u201d\u0218i bani, de unde?\u201d \u201dD\u0103m medita\u021bii, eu o fac, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd…\u201d Ne-am \u00een\u021beles, ne-am prezentat la profesoar\u0103, a z\u00e2mbit, ne-a interogat pu\u021bin \u0219i ne-a acceptat. Eram am\u00e2ndoi ar\u0103to\u0219i, a\u0219a ne cuno\u0219teau, \u201d\u0103ia doi, lunganii\u201d, am\u00e2ndoi aveam degete lungi, prindeam u\u0219or octavele, era r\u0103bd\u0103toare cu noi \u0219i ne-am apucat de treab\u0103. Am f\u0103cut, de bine de r\u0103u, Bayer I \u0219i II, special pentru \u00eencep\u0103tori, dar am prins esen\u021bialul. Aveam \u201dinforma\u021bia primar\u0103\u201d de care am mai pomenit, orizontul cunoa\u0219terii deschis, dar neav\u00e2nd bani destui, ne-am retras. A p\u0103rut decep\u021bionat\u0103, \u201da\u021bi mers mai bine dec\u00e2t m\u0103 a\u0219teptam, dec\u00e2t cei mici s\u0103 zicem, v-ar fi prins bine \u00een via\u021b\u0103, \u0219i mi-a\u021bi demonstrat c\u0103 se poate \u0219i la o v\u00e2rst\u0103 mai mare…\u00een general am copii mici, pre\u0219colari sau din primele clase…\u201d Eram totu\u0219i mul\u021bumit. Prinsesem esen\u021bialul pentru un meloman, aveam alfabetul \u00een cap \u0219i \u00een suflet, prinsesem secretul acestui instrument inegalabil \u0219i un av\u00e2nt de nest\u0103vilit \u00een c\u0103utarea \u0219i \u00een\u021belegerea piani\u0219tilor virtuo\u0219i. \u00cen sinea mea, devenisem chiar un mic critic. Mai t\u00e2rziu, am avut parte de un privilegiu, acela de a asista la marile concerte de la Ateneu \u0219i am urm\u0103rit cu sufletul la gur\u0103 piani\u0219ti din topul mondial, cum au fost Artur Rubinstein, Svietoslav Richter \u0219i mul\u021bi al\u021bii. Dar e prea devreme, le va veni r\u00e2ndul pe parcurs.
\nAnul 1948 a \u00eenceput cu sufletele \u00eengreunate de isprava de la Revelion. Ne sim\u021beam vinova\u021bi fa\u021b\u0103 de colegii \u201ds\u0103lta\u021bi\u201d de organele de ordine, de p\u0103rin\u021bii lor, de p\u0103rin\u021bii no\u0219tri pe care i-am b\u0103gat \u00een sperie\u021bi. La fiecare ie\u0219ire \u00een ora\u0219 trebuia s\u0103-le fac promisiuni solemne c\u0103 nu eram m\u00e2nat de niciun g\u00e2nd ascuns. \u00cemi f\u0103ceam \u0219i cruce la plecare ca s\u0103-i pot sorbi mamei z\u00e2mbetul trist. Ce folos c\u0103 sc\u0103paser\u0103m de \u201dbol\u0219evici\u201d, ai mei nici nu le mai spuneau altfel, c\u0103 o minune cereasc\u0103 ne-a scos nev\u0103t\u0103ma\u021bi din coloana de deportare, coloana mor\u021bii, c\u0103 \u00eentreaga familie era \u00een via\u021b\u0103, chiar dac\u0103 urm\u0103ritorii no\u0219tri s-au \u021binut scai de noi \u0219i s-au instalat \u00een preajma noastr\u0103 aduc\u00e2nd \u00een via\u021ba de zi cu zi, teama de ce sc\u0103paser\u0103m, teama de a nu mai sc\u0103pa niciodat\u0103 de ei, de ceea ce se \u00eentrez\u0103rea \u00een viitorul apropiat al rom\u00e2nilor. Nu ne mai p\u0103sa de ce pierduser\u0103m, de cele l\u0103sate acas\u0103. \u00cencercam s\u0103 \u00eencropim c\u00e2te ceva care s\u0103 ne aline durerile, s\u0103 \u00eencerc\u0103m s\u0103 ducem o via\u021b\u0103 c\u00e2t de c\u00e2t decent\u0103. Am pierdut leg\u0103tura cu familiile at\u00e2t de apropiate de noi \u00een via\u021ba social\u0103. Cel care mai \u021binea leg\u0103tura cu c\u00e2te unii era Mircea, fratele Dimitrie. Era \u00een rela\u021bii de prietenie cu vechiul lui amic de la Ismail Vaniu\u0219a, scriitorul sportiv Ioan Chiril\u0103. Unele ve\u0219ti ni le mai trimitea idolul copil\u0103riei mele, v\u0103rul meu George, de fapt na\u0219ul meu, care m\u0103 botezase av\u00e2nd patru ani \u00een fa\u021ba mea. A fost chiar la Ismail s\u0103-\u0219i viziteze mama \u0219i sora, dar s-a \u00eentors m\u00e2hnit, dac\u0103 nu chiar sc\u00e2rbit de ceea ce g\u0103sise. Limba rom\u00e2n\u0103 disp\u0103ruse pur \u0219i simplu fiind un prilej de urm\u0103rire a celor care se mai \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nau. P\u00e2n\u0103 \u0219i rusa pierdea teren \u00een fa\u021ba ucrainenei \u00een plin\u0103 ascensiune. Pentru mine limba ucrainean\u0103 era o limb\u0103 rus\u0103 vulgar\u0103. Eram pu\u0219ti c\u00e2nd am r\u0103mas uluit s\u0103 aud c\u0103 WC-ul la \u021bar\u0103 era \u201dsral\u00efnea\u201d ceea ce \u00een rom\u00e2n\u0103, tot vulgar\u0103, s-ar numi \u201dc\u0103carni\u021b\u0103\u201d. Eu ca eu, dar cei care pl\u00e2ngeau \u00een suflet erau p\u0103rin\u021bii. Ei tr\u0103iau, \u00eenc\u0103, din amintiri, iar durerile mari veneau de s\u0103rb\u0103tori. Pa\u0219tele, Cr\u0103ciunul, Anul Nou, trezeau amintiri care ad\u00e2nceau starea de depresiune. Nou\u0103, copiilor, nu aveau ce ne povesti, eram destul de mari la plecare ca s\u0103 nu uit\u0103m nimic, la r\u00e2ndul nostru. Dar provoca\u021bi de vecini, de noile cuno\u0219tin\u021be, plecau cu g\u00e2ndul \u00een pelerinaj prin locurile pierdute, nu foloseau niciodat\u0103 cuv\u00e2ntul p\u0103r\u0103site, \u0219i molcom dep\u0103nau amintiri de neuitat. Nu le-a fost u\u0219or s\u0103 uite \u0219i nu au reu\u0219it s-o fac\u0103 nici \u00een pragul plec\u0103rii spre cer. Au murit \u00eendurera\u021bi l\u0103s\u00e2ndu-ne aceast\u0103 durere drept mo\u0219tenire.
\nApropierea toamnei, a bacalaureatului, a alegerii viitorului, au marcat pregnant starea de spirit a elevilor, dar \u0219i a p\u0103rin\u021bilor. Nota de s\u0103r\u0103cie care a urm\u0103rit familia noastr\u0103 dup\u0103 refugiu ridica inerent \u00eentreb\u0103ri. Eram mezinul care trebuia s\u0103 salveze orgoliul familiei. \u201dChiar niciunul dintre copiii no\u0219tri s\u0103 nu poat\u0103 r\u0103zbi spre un viitor mai ca lumea?! Nu, Bob trebuie s\u0103 mearg\u0103 mai departe. Vrea Politehnic\u0103, acolo s\u0103 mearg\u0103, s\u0103 \u00eencerce!. Str\u00e2ngem cureaua \u0219i-l sus\u021binem…\u201d F\u0103cea parte din preocup\u0103rile zilnice ale celor care-\u0219i repro\u0219au s\u0103r\u0103cia f\u0103r\u0103 s\u0103 fi avut vreo vin\u0103. Era o problem\u0103! Ceva echipament sportiv aveam, dar nu \u0219i haine, mai ales pentru iarn\u0103. O p\u0103tur\u0103 \u00eenchis\u0103 la culoare a fost transformat\u0103, la o croitorie mai de m\u00e2na a treia, \u00eentr-un loden, la mod\u0103 \u00een acea vreme. Ceva medita\u021bii cu un corijent incorijibil, norocul meu, au mai permis \u00eembog\u0103\u021birea garderobei. Suflete\u0219te eram preg\u0103tit nefiind un tip preten\u021bios. Trainingul m\u0103 salvase din multe situa\u021bii, fiind acceptat ca o \u201dcuriozitate\u201d a v\u00e2rstei. \u00cen general, pu\u021bini adolescen\u021bi \u00ee\u0219i permiteau s\u0103 se afi\u0219eze \u00een dandy, chiar dac\u0103 situa\u021bia material\u0103 le-o permitea, de frica oprobiului, nu public, ci al g\u0103\u0219tii. Speran\u021ba, nutrit\u0103 de p\u0103rin\u021bi, era c\u0103minul studen\u021besc \u0219i cantina, ob\u021binut\u0103 la intrare, pe baz\u0103 de s\u0103r\u0103cie. Trebuie s\u0103 recunosc, ideea cu c\u0103minul nu m\u0103 prea \u00eenc\u00e2nta, plec\u00e2nd de la experien\u021ba c\u0103p\u0103tat\u0103 \u00een tab\u0103ra de la Bratca. Dar era prematur s\u0103 merg at\u00e2t de departe cu planurile. Totul era s\u0103 intru. Nu m\u0103 prea omoram cu \u00eenv\u0103\u021batul, baz\u00e2ndu-m\u0103 pe cuno\u0219tin\u021bele transmise de O\u0219orhan, care, de altfel, era sigur de reu\u0219ita \u201dB\u0103ie\u021bilor lui\u201d de la Cercul de Chimie \u0219i Fizic\u0103.
\n\u201dPreg\u0103tirile\u201d au continuat, teama desp\u0103r\u021birii s-a aciuat \u0219i ea \u00een sufletele celor de acas\u0103. P\u0103rin\u021bii \u201db\u0103ie\u021bilor\u201d, care nu se cunoscuser\u0103 \u00eentre ei, au \u00eenceput s\u0103 se caute, s\u0103 se sf\u0103tuiasc\u0103, s\u0103-\u0219i verse \u00eengrijorarea. A\u0219a s-a stabilit \u0219i leg\u0103tura cu ai lui Orest. I-a apropiat \u0219i leg\u0103tura de suflet care se instalase \u00eentre refugia\u021bii din Basarabia \u0219i cei din Bucovina. Am fost la ei \u00een cas\u0103, am fost primit ca unul de-al lor, bucuro\u0219i de prietenia dintre g\u0103liganii lor. M\u0103 \u00eentreb ce-ar fi spus dac\u0103 ar fi aflat c\u0103 prietena lui Orest m\u0103 invitase s-o ajut la matematic\u0103 \u0219i c\u0103 \u00eenainte de plecarea la facultate \u00eemi \u201djurase\u201d s\u0103 vin\u0103 dup\u0103 mine la Timi\u0219oara. Mai avea un an. Orest a sim\u021bit, dar, parc\u0103, a luat-o ca pe o u\u0219urare. Prea durase mult povestea lor \u0219i Timi\u0219oara ap\u0103rea ca o oaz\u0103 de sc\u0103pare pe firmamentul sufletului dornic de o schimbare, orice fel de schimbare.
\n\u00cen periplul meu am insistat, poate cam des, asupra aspectelor \u201dpozitive\u201d ale parcurgerii primei etape, Etapa Oradea, d\u00e2nd \u00een vileag lupta \u201dbasarabeanului\u201d greu acceptat, cu rezerva, \u00eei spun acum, preconceput\u0103, a noilor mei colegi. Au avut loc, \u00eentr-adev\u0103r, evenimente care au s\u0103dit \u00een mine ne\u00eencrederea, uneori frustrarea. Am \u00eencercat s\u0103 m\u0103 \u00eencarc cu pozitivul lor, dar, am suferit, ca \u0219i ai mei, de boala amintirilor. Mai era ceva care m\u0103 punea, zic eu, \u00eentr-o postur\u0103 aparte fa\u021b\u0103 de noii colegi. Eu eram mai \u201d\u00een v\u00e2rst\u0103\u201d dec\u00e2t majoritatea. Pierdusem un an de \u0219coal\u0103 sub ocupa\u021bia sovietic\u0103 \u0219i, cu toate c\u0103 am mers \u0219i eu la \u0219coal\u0103, am r\u0103mas cu sentimentul perdantului. Am \u00eenv\u0103\u021bat multe \u00een acel an, dar suma \u00eenv\u0103\u021b\u0103mintelor acumulate, era preponderent negativ\u0103, generat\u0103 de suferin\u021bele prin care am trecut.Da, m\u0103 sim\u021beam mai mare, mai \u00een\u021belept, mai st\u0103p\u00e2n pe Eul meu, ceea ce mi-a \u0219i indus \u00een comportare un fel de \u201dnon angajament, \u00een aproape nimic, inclusiv \u00een rela\u021biile cu fetele. \u0218tiam s\u0103 n-o ar\u0103t, cel pu\u021bin a\u0219a credeam, s\u0103-mi construiesc o armur\u0103 de enigmatic. Un singur lucru nu cred c\u0103 am putut s\u0103-l maschez, sentimentalismul meu, boln\u0103vicios, dup\u0103 mine. O bun\u0103 prieten\u0103, Tenzi, m\u0103 apostrofa \u00een fel \u0219i chip, lupt\u00e2nd pentru o suprema\u021bie orgolioas\u0103. \u201dSe vede c\u0103 vii de undeva din Stepele Ruse\u0219ti…\u201d Am r\u0103mas cu gura c\u0103scat\u0103. Basarabia, step\u0103 ruseasc\u0103?! Am s\u0103rutat-o \u0219i printre pic\u0103turi i-am \u0219optit…\u201dS\u0103 nu mai spui asta niciodat\u0103!\u201d Mi-a mai spus ea \u0219i altele, tot m\u0103gulitoare…\u201dE\u0219ti un mincinos conving\u0103tor, dar ai noroc cu pletele aste \u00eenc\u00e2rlin\u021bate.\u201d Nu era genul pe care s\u0103 te po\u021bi sup\u0103ra, dar a ad\u00e2ncit \u00een mine, o dat\u0103 \u00een plus, starea de \u00eensingurare, de iremediabil\u0103 frustrare. C\u0103 eram mincinos, min\u021beau \u0219i al\u021bii, c\u0103 aveam plete, mai aveau \u0219i al\u021bii, \u0219i \u00eenc\u0103 \u0219i mai \u0219i, dar s\u0103-mi spun\u0103 c\u0103 ar\u0103tam ca unul venit din stepele ruse\u0219ti?! Dep\u0103\u0219ea puterea mea de \u00een\u021belegere. Aveam o p\u0103rere bun\u0103 despre mine, despre felul meu de a fi, de a m\u0103 comporta. \u021aineam la aceast\u0103 p\u0103rere, chiar dac\u0103 o p\u0103stram ascuns\u0103 \u00een profundul sufletului meu, dar ceea ce-mi ar\u0103ta oglinda noilor prieteni, m-a pus pe g\u00e2nduri. Nu reu\u0219isem \u0219i basta! Hei, unchiule, un nou \u201dN-a fost s\u0103 fie\u201d mi-a trecut prin cap.<\/p>\n

~ Va urma ~<\/p>\n

Daris Basarab alias Boris David<\/strong><\/p>\n

Bucure\u0219ti<\/p>\n

17 decembrie 2014<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cap. V \u00a0 Anii care au urmat au purtat amprenta lec\u021biei \u00eenv\u0103\u021bate, a avertismentului primit. Teama a \u00eenso\u021bit \u00een multe [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-20122","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20122","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20122"}],"version-history":[{"count":6,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20122\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":20125,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20122\/revisions\/20125"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20122"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20122"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20122"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}