{"id":20174,"date":"2014-12-22T11:28:25","date_gmt":"2014-12-22T11:28:25","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=20174"},"modified":"2015-03-05T13:12:30","modified_gmt":"2015-03-05T13:12:30","slug":"daris-basarab-%e2%80%9dn-a-fost-sa-fie%e2%80%9d-6","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2014\/12\/22\/daris-basarab-%e2%80%9dn-a-fost-sa-fie%e2%80%9d-6\/","title":{"rendered":"Daris Basarab: \u201dN-a fost s\u0103 fie\u201d… Cap. VI"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

Cap. VI
\n<\/strong><\/p>\n

Un nou punct de r\u0103scruce \u00een lungul drum al periplului meu, al amintirilor, se apropia. Anul 1949 a luat-o, pur \u0219i simplu, la fug\u0103. Eram \u00een ultima clas\u0103 de liceu, a dou\u0103sprezecea, a ultimului sistem de \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt nealterat. Dup\u0103 noi urma prima mare reform\u0103, trecerea la sistemul sovietic implementat cu s\u00e2rguin\u021b\u0103. Avea s\u0103 se treac\u0103 la \u201ddeseatiletca\u201d, pe limba noastr\u0103, \u201d\u0219coala de zece ani\u201d, dar \u00een nici un caz dup\u0103 dorin\u021ba noastr\u0103. Aveam o tradi\u021bie, mult\u0103 influen\u021b\u0103 a \u0219colii franceze, aveam liceul \u201dteoretic\u201d, bun promotor al preg\u0103tirii primare a intelectualului de m\u00e2ine, cu o program\u0103 analitic\u0103 de baz\u0103 bine conturat\u0103 ca preg\u0103tire pentru ciclul universitar, dar aveam \u0219i un sistem pragmatic, al liceelor industriale, pentru crearea cadrelor tehnice. \u0218i acest sistem era \u00eenarmat cu o program\u0103 analitic\u0103, deloc peiorativ acceptat\u0103, care nu punea stavil\u0103 elementelor bine preg\u0103tite spre ciclul universitar. Noi, egoist spus, eram ferici\u021bi c\u0103 apucaser\u0103m vechea structur\u0103, cu speran\u021ba, mai mult a p\u0103rin\u021bilor no\u0219tri, c\u0103 totul era temporar \u0219i, chiar dac\u0103 nu a\u0219teptam cu sufletul la gur\u0103 \u201dvenirea americanilor\u201d, \u00eensu\u0219eam suflete\u0219te aceast\u0103 speran\u021b\u0103.
\nAm spus c\u0103 trecerea \u00een goan\u0103 a timpului, dar \u0219i noua perspectiv\u0103 de restructurare a \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului, au indus, volens-nolens, \u0219i \u00een g\u00e2ndirea corpului profesoral nelini\u0219tea, ca s\u0103 nu spun deruta. Orele au \u00eenceput s\u0103 poarte amprenta formalismului, \u0219i asta \u00eentr-un buchet de intelectuali de excep\u021bie, de care se bucura Gojdu. Pierderea locurilor de munc\u0103 adecvate preg\u0103tirii, atragerea spre politizare a profesorilor, schimbarea programei analitice peste noapte, introducerea, \u00een curs de realizare a \u201dmanualelor unice\u201d \u00een locul celor semnate de personalit\u0103\u021bi de top ale culturii rom\u00e2ne, toate, \u0219i mai c\u00e2te altele, au s\u0103pat ad\u00e2nc la temelia \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului preuniversitar.
\nDa, \u00een aceast\u0103 atmosfer\u0103, cei dornici de a purcede la o calificare universitar\u0103, am petrecut \u0219i noi acest an de r\u0103scruce, cumva \u00een vitez\u0103, f\u0103r\u0103 o team\u0103 obsesiv\u0103 de ce ne a\u0219tepta, majoritatea cu \u00eencredere \u00een for\u021bele c\u0103p\u0103tate, cum era \u0219i grupul \u201dB\u0103ie\u021bii mei\u201d ai lui O\u0219orhan. \u0218i a venit toamna, \u0219i ne-am \u00eembarcat \u00een trenul Oradea-Timi\u0219oara, la Clasa a II-a, de fapt mai mult pe culoarele vagonului, \u00eentr-o g\u0103l\u0103gie, nu pot spune veselie, molipsitoare. Glumele cele mai deocheate zburau cu viteza trenului, iar curio\u0219ii, doar suntem un popor de curio\u0219i, nu ciuda\u021bi, se \u00eenghesuiau \u00een jurul nostru. Eram un fel de eroi printre ei, viitorii studen\u021bi, viitorii…Dumnezeu cu mila!
\nAm ajuns pe sear\u0103, necunosc\u00e2nd pe nimeni, neav\u00e2nd informa\u021bii despre organizarea admiterii, despre eventuala cazare la un c\u0103min studen\u021besc. Ne-am instalat \u00een sala de a\u0219teptare, Clasa a II-a, bine\u00een\u021beles, am atacat pachetele cu bun\u0103t\u0103\u021bi de acas\u0103 \u0219i \u00eentr-o veselie deranjant\u0103 pentru cei care \u00eencercau s\u0103 doarm\u0103 chirci\u021bi pe scaunele incomode, oameni de toate condi\u021biile \u0219i v\u00e2rstele, am apucat zorile fr\u00e2n\u021bi de oboseal\u0103.
\nExamenul de admiterea se \u021binea \u00een sala de sport a Liceului Confesional de Fete Notre Dame din Iosefin. Ne-am \u00eenscris \u0219i la informa\u021bia primit\u0103 ne-am \u00eendreptat spre Complexul Politehnica, unde am fost caza\u021bi, \u00eenghesui\u021bi, \u00een camerele de c\u0103min situate deasupra Cantinei Studen\u021be\u0219ti. C\u00e2te zece \u00eentr-o camer\u0103, tocmai bine s\u0103 aranj\u0103m dou\u0103 partide de pocher, evit\u00e2nd cu obstina\u021bie odihna d\u0103t\u0103toare de g\u00e2nduri legate de ceea ce urma s\u0103 vie. Realitatea era c\u0103 plecaser\u0103m \u00eencrez\u0103tori dar ajun\u0219i \u00een fa\u021ba inevitabilei b\u0103t\u0103lii, am sim\u021bit, cu to\u021bii, m\u0103 refer la Grupul lui O\u0219orhan, o stare de emo\u021bie greu de suportat. \u00cen loc s\u0103 ne odihnim, ca \u0219i cum o po\u021bi face la comand\u0103, am jucat p\u00e2n\u0103 diminea\u021b\u0103 pe chibrituri, \u021big\u0103ri nu prea aveam, eu nici nu m\u0103 apucasem de acest \u201dviciu\u201d, mai t\u00e2rziu avea s\u0103 ne \u021bin\u0103 de foame, ce prostie!, \u0219i cu fe\u021be neb\u0103rbierite, totu\u0219i, ne consideram deja b\u0103rba\u021bi, ne-am \u00eendreptat spre vechiul Notre Dame, f\u0103c\u00e2nd cruce cu limba. Ne-am oprit \u00een spatele Parcului Catedralei Ortodoxe, ne-am r\u0103sfirat pe b\u0103nci, cu speran\u021ba \u00een c\u00e2teva clipe de odihn\u0103 meritat\u0103. Examenul \u00eencepea a doua zi cu proba la \u201dConstitu\u021bie\u201d! Da, a\u0219a se intra pe atunci la Politehnic\u0103. Materialul propus era o sum\u0103 de \u00eentreb\u0103ri \u0219i r\u0103spunsuri care trebuiau memorate, tocite spuneam noi, \u0219i \u201drecitate\u201d \u00een scris, precum pooeziile. Cu toate c\u0103 nu se inventase \u00eenc\u0103 sistemul \u201dgrilelor\u201d, aprecierea se f\u0103cea cam \u00een acela\u0219i fel, dup\u0103 num\u0103rul de cuvinte, \u0219i mai ales de virgule, absente.
\nUrma o zi de matematic\u0103 \u0219i la sf\u00e2r\u0219it Chimia. Mo\u021b\u0103iam noi ce mo\u021b\u0103iam, dar v\u00e2rsta nu se l\u0103sa dus\u0103 de somn, glumeam, refuzam r\u0103sfoirea noti\u021belor, nici nu prea aveam preg\u0103tit a\u0219a ceva. Eu, ve\u0219nic cu ochii aiurea, cu vreun vers neterminat \u00een timpul ultimei cacealmale devoalate, de cine dac\u0103 nu de Orest?, am str\u00e2ns ochii obosi\u021bi \u0219i nu prea am \u00een\u021beles de ce se fixaser\u0103 pe o banc\u0103, unde o f\u0103ptur\u0103 \u00eenc\u0103 nedefinit\u0103, r\u0103sfoia foile unui caiet, aparent pre\u021bios, dup\u0103 cum \u00eel aducea la piept, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, arunc\u00e2nd privirea undeva \u00eenspre neant. Erau probabil momentele \u00een care fixa \u00een memorie ceva cules dintre r\u00e2nduri. O clip\u0103 dintr-asta mi-a fost de ajuns ca s\u0103-mi scutur privirea \u0219i s-o refocalizez pe \u021bint\u0103. Un chip ginga\u0219, pu\u021bin spus, ingenuu, tot insuficient, se l\u0103sa privit f\u0103r\u0103 s\u0103 realizeze efectul magnetic transmis la o distan\u021b\u0103 de c\u00e2teva b\u0103nci. \u201dCe te ui\u021bi a\u0219a \u00een gol?, ce-ai v\u0103zut la orizont?!…\u201d \u201dCe orizont, Oreste, aici la doi pa\u0219i de noi. Voi ce ave\u021bi, orbul g\u0103inilor?!…uite ce ar\u0103tare \u00eenva\u021b\u0103 probabil la matematic\u0103, c\u0103 doar nu s-o preg\u0103ti pentru Constitu\u021bie?!…\u201d \u201dP\u0103i ce, n-o cuno\u0219ti pe sora lui Nick, minunea ta de artist?!\u201d \u201dCeee?..care sor\u0103, m\u0103i?!\u201d \u201dUnica sor\u0103, Babi, sau Babutzi, sau Margareta, sau Dumnezeu mai \u0219tie cum, \u201dzecista\u201d de la Oltea…dr\u0103gu\u021b\u0103, finu\u021b\u0103, tocilar\u0103, \u00eencuiat\u0103, etc., etc.\u201d \u201dM\u0103i, eu v\u0103d o fat\u0103 dr\u0103gu\u021b\u0103 \u0219i at\u00e2t…sora lui Nick?…ce pezevenchi prietenul \u0103sta al meu…eram bun s\u0103-i fac lipitur\u0103 cu Ela , dar nu s\u0103 \u0219i aflu de comoara familiei…\u201d \u201dEi, nu te aprinde, nu-i de nasul t\u0103u…sunt sigur c\u0103 ne cunoa\u0219te de la distan\u021b\u0103, precis \u0219tie \u0219i ce hram por\u021bi, doar e\u0219ti \u00eenalt ca \u0219i mine, faci ceva sport, ca \u0219i mine, \u0219i c\u00e2te \u0219i mai c\u00e2te se pot discuta \u00eentre fete la \u0219coal\u0103. Mai ai \u0219i pletele astea, c\u00e2t timp mai ai de g\u00e2nd s\u0103 le afi\u0219ezi?…\u201d \u201dM\u0103car p\u00e2n\u0103 \u00eemi spune c\u0103-i plac…restul nu se poate prevedea…\u201d \u201dPariez c\u0103 e\u0219ti perdant! Las-o mai moale, amice!\u201d \u201dCu Pepu cum a r\u0103mas?…i-ai prezentat-o pe Stelu\u021ba?…\u201d \u201dDu-te, m\u0103! N-a mai r\u0103mas nimic, nici n-a fost…ce te mai intereseaz\u0103?!.. gelos, cumva?!\u201d \u201dNu, recunosc\u0103tor, pe bune!\u201d
\nMai \u00een glum\u0103, mai \u00een serios, am r\u0103mas cam t\u0103cut…Brusc m-am sculat \u0219i am pornit, nu \u0219tiu de ce m\u00e2nat, spre banca cu pricina. \u201dServus, Babi!…sunt Boris, prietenul lui Nick. Nu \u0219tiam c\u0103 are o sor\u0103…\u201d \u201d\u0218tiu cine e\u0219ti, a\u0219a, din vedere, dar acum a\u0219 vrea s\u0103 mai r\u0103sfoiec noti\u021bele astea de la Constitu\u021bie…nu-s obi\u0219nuit\u0103 cu textele politice.\u201d \u201dPutem s\u0103 ne uit\u0103m \u00eempreun\u0103, nici eu nu sunt un adept…\u201d \u201d\u0218tii, nu sunt obi\u0219nuit\u0103 s\u0103 \u00eenv\u0103\u021b cu cineva, \u00eenv\u0103\u021b singur\u0103…\u201d \u201dNu sunt chiar cineva, sunt cel mai bun prieten al lui Nick…am avea at\u00e2tea s\u0103 ne spunem…\u201d \u201dLas\u0103, dac\u0103 intr\u0103m, vom avea destule ocazii s\u0103 p\u0103l\u0103vr\u0103gim…\u201d
\nCu a\u0219a punere la punct ce mai puteam spune?!…Am spus \u201dpa!\u201d, neconving\u0103tor, \u0219i m-am retras. S\u0103 fi v\u0103zut z\u00e2mbete, \u00een g\u00e2ndul meu le-am calificat imbecile, \u00eentreb\u0103ri din priviri curioase, \u0219i chiar o b\u0103taie pe um\u0103r. At\u00e2ta superioritate \u00een gest din partea lui Orest nu am mai remarcat. \u00centr-un fel am \u00eenghi\u021bit \u00een sec, m-am rezemat bine de speteaza b\u0103ncii \u0219i am \u00eenchis ochii. Culmea, am a\u021bipit! C\u00e2nd am ridicat pleoapele, nu mai era nimeni pe l\u00e2ng\u0103 mine, dar nici ea nu mai era. M-am sculat lene\u0219 \u0219i m-am \u00eendreptat spre Pia\u021ba Iosefin. Undeva pe la marginea parcului am remarcat grupul care m\u0103 p\u0103r\u0103sise \u0219i care, ca s\u0103 mai r\u00e2d\u0103 probabil de mine pu\u021bin, o \u00eenconjura cu mult\u0103 voio\u0219ie pe Babutzi. Am luat-o spre ei, agale, am intrat direct \u00een voio\u0219enia lor \u0219i lu\u00e2nd-o de bra\u021b, am m\u00e2r\u00e2it. \u201dCe faci tu cu g\u0103liganii \u0103\u0219tia? A\u0219a de u\u0219or mi te-au furat?!\u201d \u201dDe c\u00e2nd sunt a ta?!\u201d \u201dCred c\u0103 dintotdeauna, dar ai stat ascuns\u0103 de protectorul t\u0103u fr\u0103\u021bior…prieten, prieten, dar nici a\u0219a! O cuno\u0219ti pe Ela, prietena lui? Ca s\u0103 fie cu ea la stadion, m\u0103 c\u0103ra \u0219i pe mine. Sunt frumo\u0219i am\u00e2ndoi. Nu m\u0103 mir, dac\u0103 m\u0103 uit la tine…\u201d \u201dNu mergem s\u0103 m\u00e2nc\u0103m ceva? Mi-e foame.\u201d \u201dIar vrei s\u0103 scapi de mine?!\u201d \u201dNu!, chiar mi-e foame…\u201d
\nPrietenii, doar eram prieteni, \u00ee\u0219i d\u0103deau coate, chicoteau c\u00e2nd nu era cazul \u0219i, cred c\u0103 o deranjau \u00eentr-un fel. Atunci mi-am dat seama c\u0103 \u021bin\u00e2ndu-m\u0103 de ga\u0219c\u0103, riscam s\u0103 stric totul din fa\u0219\u0103. M-am ferit c\u00e2t am putut \u0219i am f\u0103cut bine.
\nDup\u0103 Constitu\u021bie am \u00eenceput, cu to\u021bii, s-o lu\u0103m mai \u00een serios. La matematic\u0103 ne-am dus fiecare dup\u0103 capul s\u0103u f\u0103r\u0103 consulta\u021bii \u00een colectiv. La chimie ne-am adunat mai des \u00een grup s\u0103 discut\u0103m despre ceea ce credeam, noi b\u0103ie\u021bii lui O\u0219orhan, c\u0103 \u0219tim suficient. Ea a continuat s\u0103 se \u021bin\u0103 departe de noi, \u0219tia c\u0103 suntem bine preg\u0103ti\u021bi, reputa\u021bia lui O\u0219orhan era de notorietate public\u0103, dar prefera s\u0103 repete dup\u0103 manual, conform cu programa analitic\u0103. \u0218i bine a g\u00e2ndit, \u0219i bine a f\u0103cut. Noi eram tob\u0103 de activitate de laborator, de cercetare a\u0219 putea spune, dar \u00eendr\u0103gosti\u021bi de acest mod de instruire am r\u0103mas cu caren\u021be \u00een \u00eensu\u0219irea teoretic\u0103, dup\u0103 manual, dup\u0103 programa analitic\u0103, a capacit\u0103\u021bii de expunere a cuno\u0219tin\u021belor acumulate. S\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 idolul nostru era inginer chimist, f\u0103r\u0103 o orientare pedagogic\u0103, cu un spirit practic extrem de dezvoltat pe care-l etala tocmai \u00een domeniul aplica\u021biilor materiei predate. Babi s-a descurcat foarte bine \u0219i f\u0103r\u0103 cuno\u0219tin\u021bele noastre, dar nici noi nu ne-am f\u0103cut de ru\u0219ine. Ea spre zece, noi \u00een jur de opt.
\nOpt b\u0103ie\u021bi, unul \u0219i unul, am intrat cu to\u021bii, dar intrarea ei a fost cumva triumfal\u0103. Totul a ie\u0219it bine, pentru c\u0103 s-a terminat cu bine, ceva \u00een genul vorbelor lui Shakespeare. Noi la c\u0103min, la \u00eenghesuial\u0103, ea la unchiul Andrei, avocat de succes \u00een Timi\u0219oara, \u00eentr-un apartament dintr-o zon\u0103 cunoscut\u0103, \u00een Cetate, cu pian la dispozi\u021bie. Se l\u0103udase c\u0103 la Notre Dame, unde d\u0103duse examen de admitere, ca la orice liceu, dup\u0103 ce f\u0103cuse clasele primare 3 \u0219i 4, locuind la sora mamei, m\u0103tu\u0219a Mo\u021bu\u0219. Paralel cu via\u021ba de la maici, a f\u0103cut \u0219i trei ani de pian la Conservatorul condus la acea vreme de muzicologul Sabin Dr\u0103goi. Mi le-a povestit toate acestea pentru a l\u0103muri maniera \u00een care se descurca prin Timi\u0219oara, fa\u021b\u0103 de noi, cei din ga\u0219ca lui O\u0219orhan, dintre care niciunul nu mai c\u0103lcase prin perla Banatului. Chiar c\u0103 am r\u0103mas pe g\u00e2nduri. Trei ani de pian, la Conservator, \u0219i eu care eram fericit c\u0103 f\u0103cusem, din banii de medita\u021bii cam trei luni parcurg\u00e2nd Bayer I \u0219i Bayer II. Fascinat de pian, ca instrument de concert, m\u0103 gr\u0103bisem s\u0103 m\u0103 simt cu o treapt\u0103 mic\u0103, dar treapt\u0103 totu\u0219i, mai sus dec\u00e2t am\u0103r\u00e2\u021bii din grup\u0103. Bine\u00een\u021beles, \u00een afar\u0103 de Orest, care-mi cuno\u0219tea \u201dboala\u201d, dar suferea \u0219i el de ea. Povestea cu pianul n-a plecat chiar din senin. Aveam un coleg de clas\u0103, Krijanovski, pianist, \u0219i n\u0103scut, \u0219i f\u0103cut, care m\u0103 fascina cu tehnica lui. Pierduse un deget la m\u00e2na dreapt\u0103, \u00eentr-un accident, dar c\u00e2nd se arunca asupra clapelor albe \u0219i negre, nu puteai remarca nimic. La terminarea liceului, pur \u0219i simplu a disp\u0103rut, f\u0103r\u0103 s\u0103 mai dau de el. L-am c\u0103utat, m-am interesat, convins c\u0103-i voi g\u0103si numele pe vreun afi\u0219 de concert, dar nu s-a \u00eent\u00e2mplat. S-o fi pricopsit \u0219i el cu un \u201dn-a fost s\u0103 fie\u201d? Posibil.
\nEram cu to\u021bii bursieri, pe baz\u0103 de s\u0103r\u0103cie, cu drept de loc \u00een c\u0103min studen\u021besc \u0219i mas\u0103 la cantin\u0103. Primul pas \u00een drumul spre maturizare \u0219i devenire fusese realizat. Pare anecdotic, dar plini de noi, din pu\u021binii bani de care dispuneam, ne-am comandat c\u0103r\u021bi de vizit\u0103 marc\u00e2nd sub nume noul nostru \u201dstatut\u201d de \u201dStudent Inginer\u201d! Le purtam la piept gata s\u0103 le oferim la primele ocazii, care de altfel, nu s-au prea \u00eenghesuit. Oricum eram preg\u0103ti\u021bi \u0219i asta ne conferea o nou\u0103 pozi\u021bie \u201dsocial\u0103\u201d, ca s\u0103 nu mai spun de aten\u021bia, brusc crescut\u0103, cu care aveam s\u0103 ne \u00eent\u00e2lnim \u00een vechiul cerc al prietenelor \u201dde alt\u0103 dat\u0103\u201d, \u00een general format de fetele din clasele inferioare. A\u0219a era cutuma. Cele de v\u00e2rsta noastr\u0103 nu prea ne acordau aten\u021bia lor, \u00eendreptat\u0103 de regul\u0103 \u00eenspre studen\u021bi, sau, \u0219i mai r\u0103u pentru noi, spre cade\u021bii \u0218colii Militare de Ofi\u021beri. Noi ar\u0103tam cum ar\u0103tam, \u00een timp ce ofi\u021berii \u00een devenire, sclipeau \u00een uniforme lustruite purt\u00e2nd pe epole\u021bi \u0219i steaua de sublocotenent. \u00centoarcerea ca \u201dstuden\u021bi Ingineri\u201d, cel pu\u021bin din punctul nostru de vedere, stingea din complexul de inferioritate pe care-l purtam stoic. Era \u00eentr-adev\u0103r prima mare cotitur\u0103 a v\u00e2rstei care ar\u0103ta la orizont, implacabilul drum al desp\u0103r\u021birii de v\u00e2rsta copil\u0103riei.
\nVacan\u021ba scurt\u0103 de care dispuneam p\u00e2n\u0103 la \u00eenceperea cursurilor a trecut \u00een zbor, printr-o aten\u021bie exagerat\u0103 din partea p\u0103rin\u021bilor, pu\u0219i s\u0103 ne preg\u0103teasc\u0103, prin regim de \u00eengr\u0103\u0219are for\u021bat\u0103 \u0219i supraintoxicare cu sfaturi. Eram g\u0103ligani \u00een toat\u0103 puterea cuv\u00e2ntului, dar pentru ei tot copii neajutora\u021bi. Da, ne-am \u00eentors la Timi\u0219oara plini de av\u00e2nt, dezgusta\u021bi de ultimii ani de liceu, de \u00eencerc\u0103rile de
\n\u201d\u00eencadrare\u201d for\u021bat\u0103 \u00een spiritul lumii noi, a lumii aduse cu for\u021ba tancurilor \u0219i sprijinit\u0103 de \u201ddevotamentul\u201d tr\u0103d\u0103torilor, destui la num\u0103r din p\u0103cate, cu o speran\u021b\u0103 naiv\u0103 \u00een via\u021ba \u201dliber\u0103\u201d a studen\u021bilor. \u00cen amfiteatrul anului \u00eent\u00e2i, de pe strada Carol Telbisz, unde erau \u0219i laboratoarele, au \u00eenc\u0103put 101 de reu\u0219i\u021bi din cei peste 300 de candida\u021bi. Amfiteatrul, cu o pant\u0103 bine dimensionat\u0103, permitea o bun\u0103 urm\u0103rire a catedrei \u0219i a imensei table negre, dar, \u00een acela\u0219i timp \u0219i un control vizual al \u00eentregului amfiteatru de c\u0103tre profesori sau asisten\u021bi. Era \u0219i bine pentru noi, dac\u0103 eram interesa\u021bi de ce se \u00eent\u00e2mpla la catedr\u0103, dar \u0219i r\u0103u pentru noi, prea la vedere \u00een situa\u021biile inerente de relaxare. Am n\u0103v\u0103lit pur \u0219i simplu \u00een sal\u0103 \u00een alegerea unor locuri c\u00e2t mai strategice. Ei, aici a ap\u0103rut \u0219i prima discordie dintre mine \u0219i ea. Nu-i spuneam \u00eenc\u0103 pe nume ne\u0219tiind \u00een acea faz\u0103 de prezumtiv \u00eenceput care nume s\u0103-l aleg. S-a a\u0219ezat \u00een r\u00e2ndul doi spre consternarea mea f\u0103r\u0103 s\u0103 \u021bin\u0103 cont de semnele mele disperate. Asta nu se putea. Nici la liceu nu m-am sim\u021bit \u00een voia mea st\u00e2nd \u00een fa\u021b\u0103. Resemnat am luat \u00een piept treptele \u0219i m-am oprit \u00een r\u00e2ndul trei de sus. \u00cen spatele meu se a\u0219ezaser\u0103 dou\u0103 campioane na\u021bionale la scrim\u0103, Lelia \u0219i Doina, iar pe ultimul r\u00e2nd Orest, chiar \u00een spatele lor. \u00cen rest o a\u0219ezare pestri\u021b\u0103 a celor din ga\u0219ca or\u0103dean\u0103. Cum fetele vorbeau f\u0103r\u0103 oprire, ba cu Orest, ba cu mine, mi-am dat seama c\u0103 eram \u00een dezavantaj fiind obligat s\u0103 m\u0103 tot \u00eentorc, s\u0103-mi sucesc g\u00e2tul, cu alte cuvinte. Orest, descurc\u0103re\u021b din fire, domina \u00een voie acest mic grup constituit ad-hoc. Nu ne-am mai desp\u0103r\u021bit dup\u0103 ce ne-am informat reciproc despre hramul ce-l purtam. Eram f\u0103cu\u021bi pe-o form\u0103. Dup\u0103 o diminea\u021b\u0103 petrecut\u0103 la cucurigu, \u0219tiam cam tot ce era de \u0219tiut depre fiecare.
\nPrima zi de studen\u021bie s-a \u00eencheiat \u00eentr-o bun\u0103 dispozi\u021bie general\u0103. Am plecat pe jos, cu to\u021bii, s\u0103 inspect\u0103m cel\u0103lalt sediu al Facult\u0103\u021bii de Chimie Industrial\u0103. Eram cam la \u201ddoi pa\u0219i\u201d, trec\u00e2nd pe l\u00e2ng\u0103 Muzeul Banatului, pe st\u00e2nga, apoi pe l\u00e2ng\u0103 Teatrul Na\u021bional care includea \u0219i Opera, pe dreapta, \u0219i ajungeam dup\u0103 aceast\u0103 scurt\u0103 plimbare la Palatul Lloyd, din cap\u0103tul aleei care unea cele dou\u0103 extreme, Catedrala Ortodox\u0103 Metropolitan\u0103 \u0219i Teatrul. \u00cen Palatul Lloyd era cantonat Decanatul, ceva laboratoare de Cercetare Tehnologic\u0103, s\u0103li de desen pentru cursul de Desen Tehnic, \u0219i de Aparate \u0219i Instala\u021bii. Tot la etaj, era \u0219i Sala de Desen Tehnic, utilat\u0103 cu Plan\u0219ete de Proiectare, dar \u0219i cu ni\u0219te mese de lucru care ne-au atras aten\u021bia \u00een mod special. Mesele erau prev\u0103zute cu mant\u0103 de vreo 5 mm. P\u00e2n\u0103 s\u0103 ne dumirim cum stau lucrurile, un foarte simpatic neam\u021b, nu era ea singura din aceast\u0103 etnie, Graef, a scos din buzunar c\u00e2teva monede, mai mici \u0219i mai mari \u0219i a improvizat un joc de fotbal, Poetzi. Succesul a fost nea\u0219teptat. B\u0103ie\u021bi \u0219i fete au trecut s\u0103-l experimenteze. C\u00e2nd \u00eemi amintesc cum ne amuzam \u0219i cum acest nevinovat joc a fost ridicat la rang de \u201dCampionat\u201d, m\u0103 \u00eentreb dac\u0103, p\u0103rin\u021bii no\u0219tri, la plecare, nu aveau dreptate s\u0103 ne trateze ca pe ni\u0219te copii. S-a jucat la individual, la dublu mixt, cu program riguros \u00eentocmit, cu reguli mereu noi inventate. A fost un loc unde s-a \u00eenchegat \u201dmarea solidaritate de la Chimia Industrial\u0103\u201d, solidaritate care le-a adus \u00eengrijorare \u201dFactorilor Politici de R\u0103spundere\u201d, dar \u0219i nou\u0103 satisfac\u021bia c\u00e2\u0219tig\u0103rii unor b\u0103t\u0103lii, de mul\u021bi considerate pierdute din fa\u0219\u0103. Reclama pe Politehnic\u0103 ne-a adus porecla de \u201dnesupu\u0219ii\u201d, iar \u00een gura organiza\u021biei politice, \u201drecalcitran\u021bii\u201d. \u0218i \u0103sta era doar \u00eenceputul. \u00centre n\u0103b\u0103d\u0103io\u0219ii studen\u021bi \u0219i corpul profesoral s-a instalat o fr\u0103\u021bie mutual\u0103 care a dat de furc\u0103 Organiza\u021biei de Partid. S-a \u00eent\u00e2mplat s\u0103 \u0219i c\u00e2\u0219tige, dar scorul victoriilor era de partea noastr\u0103. De pe atunci s-a demonstrat valoarea \u201dabsenteismului\u201d \u00een rezolvarea problemelor cu iz politic. Sunt at\u00e2t de entuziasmat de amintirile \u00eenceputului vie\u021bii de student \u00eenc\u00e2t, pentru a nu \u0219tiu c\u00e2ta oar\u0103, sar peste timp \u0219i o iau precum lobul lui Gogu Viziru.
\nZilele curgeau f\u0103r\u0103 a semnala ceva deosbit \u00een via\u021ba noastr\u0103. Eram la \u00eenceput, \u00eencercam s\u0103-i descifr\u0103m pe dasc\u0103lii no\u0219tri \u0219i erau, Slav\u0103 Domnului!, nume sonore. Fizica cu Marele Ci\u0219man, venit de la Ia\u0219i, autorul celor mai minunate prezent\u0103ri ale fizicii aplicate \u00een manuale liceale, un fel de Moisil \u00een materie de umor. Chimia Organic\u0103 cu Ostrogovici, Osu, venit de la Cluj, tob\u0103 de carte \u0219i spaima studen\u021bilor cu memorie deficitar\u0103. Chimie General\u0103, academicianul Dr\u0103gulescu, un tip fin \u0219i cald \u00een rela\u021bia cu studen\u021bii, aproape blajin, dar greu de p\u0103c\u0103lit, Decanul iubit al Facult\u0103\u021bii. Matematic\u0103, cu matematicianul, astronomul \u0219i seismologul Timi\u0219oarei, Curea, av\u00e2nd \u00een subordine unul din seismografele importante ale Rom\u00e2niei. Chimie organic\u0103 aplicat\u0103 cu Reichel, venit dup\u0103 studii str\u0103lucite \u00een Germania \u0219i practic\u0103 la I.G.Farbenindustrie. Electrochimie cu t\u00e2n\u0103rul Facsko, un teoretician inventiv, creatorul Laboratorului de Electrochimie al Facult\u0103\u021bii. Tehnologie Anorganic\u0103, Cocheci, omul unei memorii prodigioase, recunoscut pentru cursul lui sistematic, dar \u0219i pentru dragostea lui pentru Poli, al c\u0103rui Club a fost Pre\u0219edinte. Sunt doar o parte din ce a avut mai bun Facultatea de chimie Industrial\u0103, cu asisten\u021bi ale\u0219i pe spr\u00e2ncean\u0103. Chiar novici fiind, eram con\u0219tien\u021bi de valoarea acestor somit\u0103\u021bi \u0219i de rela\u021bia apropiat\u0103 care se instala f\u0103r\u0103 echivoc \u00eentre ei \u0219i noi. \u00cei respectam, \u00eei \u00eenjuram din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, dar totul \u00een limitele impuse de statutul lor de dasc\u0103li.
\nTotul mergea ca pe roate p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, Dracul \u0219i-a b\u0103gat coada \u00eentre noi. Politicul \u0219i-a f\u0103cut sim\u021bit\u0103 prezen\u021ba c\u00e2nd a \u00eenceput s\u0103 r\u0103scoleasc\u0103 dosare. Nu conta c\u0103 totul mergea bine. Trebuia s\u0103 \u00eentre \u00een joc ma\u0219ina de produs spaima, de \u00eenl\u0103turat \u201delementele du\u0219m\u0103noase\u201d, provenite din familii de intelectuali \u201drecalcitran\u021bi\u201d, din familii de \u201dchiaburi\u201d, \u021b\u0103rani cu c\u00e2teva hectare de p\u0103m\u00e2nt, seva b\u0103g\u0103\u021biei agricole a Rom\u00e2niei, etc., etc. A fost cutremurul care a d\u0103r\u00e2mat edificiul \u00eencrederii noastre, mai ieri adolescentine. Drumul spre \u201dmaturizare\u201d era deschis agresiv, maturizare prin care a \u00eenceput revolta noastr\u0103 sufleteasc\u0103, mocnit\u0103, dar revolt\u0103! Eram \u00eempin\u0219i s\u0103 devenim, f\u0103r\u0103 premeditare, \u201ddu\u0219mani\u201d ai poporului.
\nPrima victim\u0103 a fost un coleg venit din armat\u0103. Fusese sublocotenent c\u00e2nd s-a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 intre \u00een civilie, s\u0103 fac\u0103 chimie. Student inginerul Titi D\u0103ne\u021b, a fost ridicat de la c\u0103min \u0219i dus a fost. Ce nu le-a pl\u0103cut din trecutul lui nu s-a aflat niciodat\u0103. Simplu, a disp\u0103rut. Un gust amar ne-a cuprins, dac\u0103 nu chiar team\u0103. Eu mai cunoscusem acest sentiment de la revelionul din 1947 de la Gojdu. Solidaritatea de care am pomenit ne-a \u00eendemnat s\u0103-l s\u00e2c\u00e2im cu \u00eentreb\u0103ri pe colegul nostru Bo\u0219cu, secretar de organiza\u021bie de partid. Venise la facultate dintr-o fabric\u0103 chimic\u0103, de pe post de muncitor, cu bacalaureat luat la un Liceu Industrial. Participase la examenul de admitere al\u0103turi de noi a\u0219a c\u0103 nu ne puneam probleme legate de modul de a ajunge coleg cu noi. Felul lui de a fi, ceva mai m\u0103ricel ca noi, a\u0219ezat, mereu politicos \u0219i grijuliu \u00een purtarea fa\u021b\u0103 de colege, l-au f\u0103cut s\u0103 ne c\u00e2\u0219tige \u00eencrederea \u0219i chiar simpatia. Ne-a prins bine. Cum eram cu to\u021bii utemi\u0219ti din oficiu, am fost \u201dinstrui\u021bi\u201d asupra obliga\u021biilor ce le aveam fa\u021b\u0103 de Organiza\u021bie. Mergeam regulat la \u0219edin\u021bele organiza\u021biei f\u0103r\u0103 s\u0103 cr\u00e2cnim, tem\u0103tori, \u00een primul r\u00e2nd pentru bursele noastre \u2013 c\u0103min \u0219i mas\u0103. Totul a mers bine p\u00e2n\u0103 la prima \u0219edin\u021b\u0103 de excludere a unor elemente r\u0103uvoitoare, du\u0219m\u0103noase. Atunci s-a petrecut ceva greu de \u00een\u021beles pentru acele vremuri. \u00cen modul cel mai discret posibil, Bo\u0219cu, pare incredibil, ne-a avertizat asupra persoanei care urma s\u0103 fie exclus\u0103 \u0219i, pentru c\u0103 no\u021biunea de cvorum, despre care auzeam pentru \u00eent\u00e2ia oar\u0103, era obligatorie, ne-a sf\u0103tuit s\u0103 lipsim. Am fost surprin\u0219i, b\u0103nuitori chiar, dar am ascultat sfatul \u0219i am disp\u0103rut chiar \u0219i din zona facult\u0103\u021bii. Am fost marcat auzind c\u0103 unul din cei viza\u021bi era Geniul anului, era Nicolae Bonciocat, ar\u0103dan, element de excep\u021bie \u00een toate. Paralel cu Chimia, s-a \u00eenscris \u0219i la Facultatea de Fizic\u0103-Matematic\u0103, dar av\u00e2nd \u0219i o voce superb\u0103 de bariton, \u00eendr\u0103gostit de muzica de oper\u0103, s-a dus \u0219i la Conservator. Ne-am \u00eemprietenit, m-a ademenit chiar s\u0103-l urmez la Fizic\u0103-Matematec\u0103, s-a apucat s\u0103 m\u0103 instruiasc\u0103, dar \u00een loc de exerci\u021bii de socoat\u0103, cum spunea el, ne-am apucat s\u0103 scul\u0103m vecinii c\u00e2nt\u00e2nd am\u00e2ndoi. El bariton cu \u0219coal\u0103, eu bas-bariton amator, el cu arii din Rigoleto sau Paia\u021be, eu cu aria lui Filip din Don Carlos. \u201dVecinii\u201d no\u0219tri nu luau atitudine fiind biete animale duse la abator, \u00een apropierea c\u0103ruia se afla \u0219i \u201dvila\u201d \u00een care Boac\u0103 avea camer\u0103 cu chirie. Dup\u0103 c\u00e2teva \u0219edin\u021be de exerci\u021bii la matematic\u0103 \u00eenv\u0103luite \u00een sunetele deloc temperate ale vocilor noastre, am renun\u021bat spre dezam\u0103girea lui. Boac\u0103 era un sufletist, fiu al unei familii de intelectuali de clas\u0103 din Arad, tat\u0103l medic militar, deloc bucur\u00e2ndu-se de \u00eencredere social-politic\u0103. Am aflat \u0219i motiva\u021bia preg\u0103tit\u0103 pentru excludere. A venit o \u201dinforma\u021bie\u201d, cum c\u0103, elev fiind, ar fi pl\u0103nuit s\u0103 fug\u0103 \u00een America, cu un grup de colegi, cu o barc\u0103, pe Mure\u0219!?. Pare absurd, pare hazliu, dar era purul adev\u0103r care trebuia prezentat \u00een plen pentru judecarea \u0219i \u00eempiedicarea ca astfel de elemente du\u0219m\u0103noase \u0219i pervertite \u00eenc\u0103 din copil\u0103rie, s\u0103 ajung\u0103 \u00een mijlocul noii intelectualit\u0103\u021bi \u00een formare. Pe scurt, nu ne-am prezentat \u201dsuficien\u021bi\u201d pentru cvorum \u0219i \u0219edin\u021ba s-a am\u00e2nat. Problema, \u00eens\u0103, a r\u0103mas pe tapet. A fost pentru prima dat\u0103 c\u00e2nd am \u00een\u021beles rolul absen\u021belor \u00een via\u021ba unui om, iar acum, c\u00e2nd rememorez lucruri care ne-au \u00eenso\u021bit tulbur\u00e2nd lini\u0219tea ce ne cuprinsese la intrarea \u00een facultate, g\u0103sesc \u0219i un termen actual folosit \u00een manipularea politic\u0103, Absenteismul. Dar am r\u0103mas \u0219i cu o nedumerire admirativ\u0103 la adresa lui Bo\u0219cu. Fusese un act de curaj, de poten\u021bial sinuciga\u0219, din partea unui t\u00e2n\u0103r, ceva mai v\u00e2rstnic dec\u00e2t noi, cum am mai spus, care-\u0219i risca pielea \u0219i viitorul pentru ni\u0219te colegi de facultate, adev\u0103ra\u021bi prieteni de c\u0103min. Boac\u0103 era salvat, noi victorio\u0219i dar tem\u0103tori, \u00eembog\u0103\u021bi\u021bi suflete\u0219te de gestul prietenesc, peste puterea de \u00een\u021belegere, a lui Bo\u0219cu, primit, de ce s\u0103 n-o recunoa\u0219tem, cu oarecare rezerv\u0103 de cei de la liceile teoretice. Acum \u00eemi dau seama c\u0103, \u00een sf\u00e2r\u0219it sintagma \u201dN-a fost s\u0103 fie\u201d a func\u021bionat \u0219i pe un palier pozitiv. Boac\u0103, marele meu prieten, a fost absolvit de o nedreptate de neiertat, iar sintagma s-a \u00eentors \u00eempotriva noilor no\u0219tri adversari.<\/p>\n

~ Va urma ~<\/p>\n

 <\/p>\n

Daris Basarab alias Boris David<\/strong><\/p>\n

Bucure\u0219ti<\/p>\n

22 decembrie 2014<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cap. VI Un nou punct de r\u0103scruce \u00een lungul drum al periplului meu, al amintirilor, se apropia. Anul 1949 a [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-20174","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20174","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20174"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20174\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":20177,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20174\/revisions\/20177"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20174"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20174"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20174"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}