{"id":20220,"date":"2014-12-26T07:47:31","date_gmt":"2014-12-26T07:47:31","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=20220"},"modified":"2014-12-26T07:49:42","modified_gmt":"2014-12-26T07:49:42","slug":"omul-orfelinul-lui-dumnezeu-de-dimitrie-draghicescu-tr-george-anca","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2014\/12\/26\/omul-orfelinul-lui-dumnezeu-de-dimitrie-draghicescu-tr-george-anca\/","title":{"rendered":"Omul, orfelinul Lui Dumnezeu de Dimitrie Dr\u0103ghicescu. Tr. George Anca"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

Omul, orfelin al lui Dumnezeu.<\/em> – Dar credinciosul nu devine prin aceasta o specie de orfelin? Dumnezeu Tat\u0103l magic abandon\u00e2ndu-se, credinciosul neo-cre\u0219tin r\u0103m\u00e2ne f\u0103r\u0103 tat\u0103. Din fericire, neo-cre\u0219tinul a devenit adult \u00een acela\u0219i timp cu orfelin. Neo-cre\u0219tinismul va fi religia care marcheaz\u0103 v\u00e2rsta adolescen\u021bei umane, sau, mai exact, trecerea de la adolescen\u021b\u0103 la v\u00e2rsta adult\u0103. Umanitatea, orfelin\u0103 de Dumnezeu, dar devenit\u0103 adult\u0103, \u00ee\u015fi poate lua destinele \u00een m\u00e2inile proprii.
\nDe altfel, pierderea este aproape nul\u0103, dat fiind c\u0103 Dumnezeu ne ajut\u0103 numai \u00een m\u0103sura \u00een care noi \u00een\u0219ine ne ajut\u0103m, \u0219i c\u0103 tot ce face pentru noi se reduce exact la ce putem face noi \u00een\u0219ine, fiind comun admis c\u0103 \u00eensu\u0219i Dumnezeul static \u0219i gata f\u0103cut al tradi\u021biei nu munce\u0219te dec\u00e2t prin oameni, niciodat\u0103 direct. Atunci, \u00een fapt, ideea nou\u0103 pe care noi ne-o facem despre Dumnezeu nu ne procur\u0103 dec\u00e2t o pierdere iluzorie, sau mai exact \u00eenc\u0103: pierderea unei iluzii.
\nVom fi mai cur\u00e2nd de p\u0103rerea lui Max Scheler: \u201eMi s-a f\u0103cut obiec\u021bia, scrie el, c\u0103 omul nu poate accepta \u0219i suporta ideea unui Dumnezeu neterminat, a unui Dumnezeu \u00een devenire. R\u0103spunsul meu este c\u0103 metafizica nu este o institu\u021bie de asigurare \u0219i asisten\u021b\u0103 pentru oamenii slabi \u0219i nevoia\u0219i. Ea presupune la om puternice sentimente de \u00eendr\u0103zneal\u0103 \u0219i for\u021b\u0103. Omul nu poate ob\u021bine cooperarea \u0219i asisten\u021ba divin\u0103 \u00een lupt\u0103 dec\u00e2t \u00een m\u0103sura dezvolt\u0103rii \u0219i cre\u0219terii con\u0219tiin\u021bei sale de sine. Cert, noi oferim, \u0219i noi, sprijinul istoriei mondiale anterioare \u00eentruc\u00e2t ea va fi des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103 de Dumnezeul \u00een devenire\u201d. (Die Stellung des Menschens im Kosmos, p. 112).
\nOmul, av\u00e2nd sentimentul profund \u0219i prin urmare incon\u0219tient c\u0103 exist\u0103 \u00een el un Dumnezeu virtual, atotputernic \u0219i omniscient, ia de la \u00eenceput, spunem noi, alurile unui Dumnezeu atot-puternic. C\u00e2nd dezmin\u021birile experien\u021bei \u00eencep s\u0103 le clarifice, el nu se resemneaz\u0103 \u0219i concepe ideea de Dumnezeu atot puternic, tr\u0103ind \u0219i exist\u00e2nd exterior, sub protec\u021bia c\u0103ruia el se plaseaz\u0103 \u0219i c\u0103ruia \u00eei a\u0219teapt\u0103 \u0219i ajutorul \u0219i concursul, pe care el nu \u00eenceteaz\u0103 s\u0103-l solicite prin rug\u0103ciune \u0219i pe care el g\u00e2nde\u0219te c\u0103-l poate merita prin adora\u021bie \u0219i cult (24). Dumnezeu nu este a\u0219adar dec\u00e2t obiectivarea<\/p>\n

(24)\u201eDin cauza acestei neputin\u0163e \u00een care ne vedem ac\u0163ion\u00e2nd acolo unde precis am voi s\u0103 ac\u0163ion\u0103m mai mult, c\u0103ut\u0103m o ie\u015fire pentru voin\u0163a noastr\u0103 comprimat\u0103, pentru speran\u0163a noastr\u0103 inchietat\u0103, \u015fi o g\u0103sim \u00een cererea adresat\u0103 lui Dumnezeu\u201d. GUYAU,\u00a0 L’irr\u00e9ligion de l’Avenir, p. 127.<\/p>\n

atot-puterniciei care-i lipse\u0219te omului dar pe care ar vrea s-o posede \u0219i pe care el \u00ee\u0219i propune s-o achizi\u021bioneze \u0219i s-o exerseze prin Dumnezeul s\u0103u; c\u0103ci el \u0219tie, dintr-o \u0219tiin\u021b\u0103 obscur\u0103 dar sigur\u0103, c\u0103 el va poseda \u00eentr-o zi atot-puternicia pe care o atribuie \u00een prezent lui Dumnezeu. Dumnezeu ia atunci caracterul unui tutore, al unui tat\u0103 binevoitor \u0219i la care omul a recurs de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd natura rezist\u0103 la eforturile lui \u0219i c\u00e2nd for\u021bele sale nu dau de cap\u0103tul sarcinii pe care \u0219i-a propus-o sau ale dificult\u0103\u021bilor \u0219i obstacolelor pe care le \u00eent\u00e2lne\u0219te ac\u021biunea sa, proiectele sale. \u201eGenul uman, spune Guyau, a avut mult timp nevoie, ca individ, de a tr\u0103i \u00een tutel\u0103; c\u00e2t timp a \u00eencercat aceast\u0103 nevoie, vedem c\u0103 el nu putea s\u0103 nu se sprijine pe ideea unei providen\u021be exterioare lui \u0219i universului, capabil\u0103 s\u0103 intervin\u0103 \u00een ursul lucrurilor \u0219i s\u0103 modifice legile generale ale naturii prin voin\u021bele sale particulare. Apoi, prin progresul \u0219tiin\u021bei, el s-a v\u0103zut for\u021bat s\u0103 r\u0103peasc\u0103 \u00een fiecare zi de la Providen\u021b\u0103 c\u00e2te una din puterile sale speciale \u0219i miraculoase, c\u00e2te unul din prerogativele sale supranaturale… \u0218tiin\u021ba, acoperind Providen\u021ba cu o re\u021bea din ce \u00een ce mai str\u00e2ns\u0103 a legilor sale inflexibile, o imobilizeaz\u0103, pentru a spune astfel, \u0219i o paralizeaz\u0103\u201d (op. cit., p. 72). \u201eReligia \u0219i \u0219tiin\u021ba au \u00een comun c\u0103 ele reu\u0219esc s\u0103 ne acopere egal \u00een re\u021beaua necesit\u0103\u021bilor; dar ceea ce distinge \u0219tiin\u021ba este c\u0103 ea ne face s\u0103 cunoa\u0219tem ordinea real\u0103 a cauza\u021biei fenomenelor, \u0219i prin ea ne permite s\u0103 modific\u0103m aceast\u0103 ordine c\u00e2nd ne place; ar\u0103t\u00e2ndu-ne dependen\u021ba, ea ne d\u0103 ideea \u0219i mijlocul de a cuceri o libertate relativ\u0103\u201d (p. 71). \u201ePreviziunea \u0219i oracolele au fost de asemenea privilegiul religiei. Treptat, religia a renun\u021bat la una din por\u021biunile cele mai importante ale vie\u021bii umane pe care pretindea alt\u0103dat\u0103 c\u0103 o cunoa\u0219te \u0219i-l dirijeaz\u0103\u201d (p. 129). Progresiv, afacerile umane c\u00e2t \u0219i fenomenele naturii sunt sustrase grijii providen\u021bei divine, \u0219i omul, prin mijlocul \u0219tiin\u021bei \u0219i al industriei, \u00ee\u0219i asum\u0103 sarcina \u0219i responsabilitatea acesteia. (25). \u00cen m\u0103sura \u00een care omul achizi\u021bioneaz\u0103, prin \u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i prin tehnic\u0103,<\/p>\n

(25)\u201eAsigurarea, iat\u0103 \u00eenc\u0103 o concep\u0163ie cu totul modern\u0103 care va substitui ac\u0163iunea direct\u0103 a omului, interven\u0163iei lui Dumnezeu \u00een evenimentele particulare \u015fi care vor permite de a compensa o nenorocire \u00eenainte chiar ca ea s\u0103 se fi produs. Este probabil c\u0103 asigurarea, care nu dateaz\u0103 dec\u00e2t de c\u00e2\u0163iva ani \u015fi merge extinz\u00e2ndu-se rapid, se va aplica \u00eentr-o zi aproape la toate accidentele care pot frapa omul, se va plia pe toate circumstan\u0163ele vie\u0163ii, ne va acompania peste tot, ne va acoperi cu o re\u0163ea protectoare. Atunci agricultura chiar, marina, toate meseriile \u015fi toate artele \u00een care ini\u0163iativa uman\u0103 are o parte cel pu\u0163in, \u00een care trebuie s\u0103 a\u015ftepte acolo o \u201ebinecuv\u00e2nare particular\u0103 a cerului\u201d \u015fi \u00een care succesul final r\u0103m\u00e2ne totdeauna aleatoriu, se vor vedea devenind din ce \u00een ce mai independente \u015fi libere. Se poate crede c\u0103 \u00eentr-o zi ideea de providen\u0163\u0103 particular\u0103 va fi complet eliminat\u0103 din sfera
\neconomic\u0103: tot ce, de-o manier\u0103 sau alta, se va putea estima \u00een bani va fi acoperit de o asigurare, pus\u0103 la ad\u0103post de soart\u0103, retras\u0103 de la favoarea divin\u0103\u201d. (Guyau, op. cit., p. 137).<\/p>\n

for\u021ba de a st\u0103p\u00e2ni natura, se reduce de asemenea nevoia de ajutor al lui Dumnezeu \u0219i ideea de Dumnezeu \u00een accep\u021bia tradi\u021bional\u0103 \u00ee\u0219i pierde ra\u021biunea de a fi. \u00centr-adev\u0103r, dac\u0103 Dumnezeu n-a fost imaginat dec\u00e2t pentru ca omul s\u0103 poat\u0103 st\u0103p\u00e2ni universul, pe sine \u00eensu\u0219i \u0219i pe ceilal\u021bi cu concursul atot-puterniciei sale, existen\u021ba exterioar\u0103 a lui Dumnezeu dispare sau se diminueaz\u0103 cu dispari\u021bia sau diminuarea ra\u021biunii sale de a fi.<\/p>\n

*\u00a0\u00a0\u00a0 Dumnezeul exterior se eclipseaz\u0103 pentru a ap\u0103rea Dumnezeul interior. <\/em>– Dar Dumnezeu nu-\u0219i pierde existen\u021ba sa exterioar\u0103 dec\u00e2t pentru a \u00eencepe o existen\u021b\u0103 real\u0103 \u00een interiorul spiritului, existen\u021b\u0103 f\u0103cut\u0103 de toat\u0103 \u0219tiin\u021ba \u0219i de toat\u0103 putin\u021ba pe care au dob\u00e2ndit-o oamenii asupra universului \u0219i asupra lor \u00een\u0219ile. Omul nu mai are nevoie de un Dumnezeu exterior chiar \u00een m\u0103sura \u00een care, de acest fason, Dumnezeul interior se revel\u0103 \u0219i se dezvolt\u0103 \u00een profunzimile sufletului s\u0103u.
\nIdeea de Dumnezeu ca o fiin\u021b\u0103 real\u0103 se va \u0219terge din con\u0219tiin\u021ba oamenilor cultiva\u021bi, a\u0219a cum s-a efa\u021bat \u00een State tirania regilor \u0219i a \u00eemp\u0103ra\u021bilor absolu\u021bi. \u00cen fond, mi\u0219carea democratic\u0103 este conex\u0103 ateismului. C\u00e2nd omul devine capabil s\u0103 se conduc\u0103 \u0219i s\u0103 se domine pe el \u00eensu\u0219i, autoritatea monarhilor nu mai are ra\u021biune de a fi. Tot a\u0219a, pe m\u0103sur\u0103 ce omul realizeaz\u0103 \u00een el c\u00e2te ceva din atributele divine, divinitatea exterioar\u0103 \u00eenceteaz\u0103 de a exista, pentru c\u0103 ea nu mai este indispensabil\u0103. Realizat\u0103 \u00een sufletul \u0219i \u00een spiritul omului, divinitatea exterioar\u0103 devine, precum regii, o superfeta\u021bie absolut inoperant\u0103. Dumnezeul concret, gata f\u0103cut, \u0219i care face totul, va le\u0219ina precum regii \u0219i monarhii absolu\u021bi care-i sunt la origine \u0219i at\u00e2ta timp l-au reprezentat, pe m\u0103sur\u0103 ce umanitatea va forma un vast tot social \u00een limitele planetei. La drept vorbind, existen\u021ba sa iluzorie va fi cea care va le\u0219ina,
\npentru c\u0103 realitatea sa adev\u0103rat\u0103 se va efectua numai atunci.
\nAceast\u0103 veritate a \u00eenceput deja s\u0103 se iveasc\u0103 \u00een min\u021bil unor contemporani. \u0218i ceea ce este cel mai caracteristic este c\u0103 atei\u0219tii cei mai obstina\u021bi, cei care f\u0103ceau profesiune de incredin\u021b\u0103 total\u0103, ca de exemplu sociali\u0219tii notorii: Guesde \u0219i Briand, ne crez\u00e2nd \u00een Dumnezeu scurt \u0219i cuprinz\u0103tor, cred \u00een Dumnezeu realiz\u00e2ndu-se \u00een umanitate (26).<\/p>\n

(26) \u201eOmul, spunea GUESDE,\u00a0 este \u00een curs de a deveni Dumnezeu, de a se salva el \u00eensu\u015fi\u201d (\u015eedin\u0163a din 24 ianuarie 1896). \u201eNu vor exista lucruri divine care s\u0103 nu fie umane\u201d. \u201eDivinul rezid\u0103 \u00een inima umanit\u0103\u0163ii\u201d zicea Fr. ENNGELS. \u201eSunt om \u015fi nimic din de e divin nu mi-e str\u0103in\u201d (Religia, Morala \u015fi \u015ftiin\u0163a, pp. 254-255). \u015ei Briand, \u00eentr-un discurs \u00een fa\u0163a institutorilor reuni\u0163i la Augers, spunea: \u201eAcest om Divinitatea este \u00een el \u2013 \u015fi, dac\u0103 dumnezeu p\u00e2n\u0103 \u00een prezent a fost at\u00e2t de des neputincios \u015fi \u015fov\u0103itor, este pentru c\u0103 minciuna \u015fi ignoran\u0163a i-a \u00eenl\u0103n\u0163uit prea mult timp eforturile. V\u0103 revine vou\u0103 s\u0103-l libera\u0163i\u201d.<\/p>\n

Omul \u00een curs de a deveni Dumnezeu, omul templu al divinit\u0103\u021bii, iat\u0103-l, l-am ar\u0103tat, veritatea esen\u021bial\u0103 a doctrinei catolice. Aceea\u0219i idee se refugiaz\u0103 \u00een fondul concep\u021biilor democratice, ale democra\u021biei celei mai avansate. A spune c\u0103 persoana uman\u0103 trebuie considerat\u0103 sf\u00e2nt\u0103 \u0219i suveran\u0103, ce \u00eenseamn\u0103, dac\u0103 nu, \u00een sanctitatea sa, \u00een eminenta dignitate a persoanei umane, a recunoa\u0219te caracterul s\u0103u divin?
\nG\u00e2nditorii care au \u00eendr\u0103znit s\u0103 \u00eemping\u0103 orgoliul p\u00e2n\u0103 la termenul s\u0103u extrem, p\u00e2n\u0103 la blasfemie, au avut curajul s\u0103 afirme propria lor divinitate. Dostoievski, de o manier\u0103 indirect\u0103, f\u0103cea pe Kirilov, unul din personajele din Poss\u00e9d\u00e9s, s\u0103 spun\u0103:
\n\u201eA concepe c\u0103 Dumnezeu nu este \u0219i a nu concepe \u00een acela\u0219i timp c\u0103 tu \u00eensu\u021bi nu e\u0219ti Dumnezeu, aceasta este o absurditate, cel pu\u021bin dac\u0103 nu te ucizi absolut\u201d. Mai direct, Nietzsche va spune: \u201eDac\u0103 Dumnezeu exist\u0103, cum a\u0219 putea suporta g\u00e2ndul c\u0103 Dumnezeu nu sunt eu? Nu exist\u0103 Dumnezeu, c\u0103ci Dumnezeu este mort. N-ar trebui, noi \u00een\u0219ine, s\u0103 ne transform\u0103m \u00een Dumnezeu?\u201d.
\nIat\u0103 la ce trebuia s\u0103 ajung\u0103 logica g\u00e2ndirii cre\u0219tine \u00een dou\u0103 mii de ani. Dac\u0103 monoteismul evreu, concep\u00e2nd un Dumnezeu unic \u0219i absolut, stabilise un abis \u00eentre om \u0219i Dumnezeu, g\u00e2ndirea cre\u0219tin\u0103 fu apari\u021bia unui sort de relativism religios. Ea umplu abisul dintre Dumnezeu \u0219i om arunc\u00e2nd \u00een el persoana lui Iisus Hristos, om adev\u0103rat \u0219i Dumnezeu adev\u0103rat. P\u0103rin\u021bii Bisericii dup\u0103 Sf\u00e2ntul Paul umanizar\u0103 pe Dumnezeu, deific\u00e2nd omul. Biserica, prin sacramentele sale, cum vom avea ocazia s\u0103 vedem, nu are alt scop dec\u00e2t de a deifica omul. Sf. Augustin, imanentist avant la lettre, devans\u00e2nd cu cincisprezece secole protestantismul liberal, preciza locul pe care-l ocup\u0103 Dumnezeu \u00een fondul cel mai intim al sufletului uman. Glis\u00e2nd pe panta imanentismului, spiritul uman nu putea s\u0103 se opreasc\u0103 \u00een drum. Ideea de Dumnezeu pe care au profesat-o Engels, Guesde, Briand, nu difer\u0103 deloc, dac\u0103 nu \u00een aparen\u021b\u0103 \u0219i \u00een form\u0103, de cea
\na lui Irineu \u0219i a Sf\u00e2ntului Augustin. \u0218i dac\u0103 oficiul Bisericii este de a deifica omul, Dostoievski \u0219i Nietzsche au dreptate \u00een principiu. Singura lor dodie, nebunia lor este de a crede c\u0103 aceasta a sosit. Dar de asemenea spiritul uman nu va avea odihn\u0103 \u00eenainte ca aceasta s\u0103 sosseasc\u0103. Starea de suflet, impacien\u021ba lui Nietzsche \u0219i a lui Dostoievski nu este ea aceea\u0219i ca aceea care-l f\u0103cu pe Sf\u00e2ntul Augustin a zice:<\/p>\n

Irrequietum est cor nostrum, domine,
\nDonec requiescat in te.<\/div>\n

Umanitatea nu va avea contenire, nu odihn\u0103 \u0219i nu r\u0103gaz, \u00eenainte de a ajunge la o stare divin\u0103.
\nMoise, ni se spune, n-a v\u0103zut pe Iehova dec\u00e2t din spate; mortalii nu pot s\u0103 vad\u0103 direct pe Dumnezeu f\u0103r\u0103 a se transforma \u00een cenu\u0219\u0103. C\u00e2nd oamenii vor fi cuverit imortalitatea, ei vor vedea pe Dumnezeu fa\u021b\u0103 \u00een fa\u021b\u0103, nu iar per spaeculum, pentru c\u0103 ei vor fi atunci semeni lui Dumnezeu. P\u00e2n\u0103 atunci, \u00een fapt, to\u021bi mortalii vor fi fost transforma\u021bi \u00een cenu\u0219\u0103.<\/p>\n

 <\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0 Fiin\u021b\u0103 \u0219i devenire<\/em>. – At\u00e2ta timp c\u00e2t noi ne g\u0103sim \u00een acest proces vertiginos de evolu\u021bie ne\u00eencetat\u0103 \u0219i \u0219i de devenire nem\u0103surat\u0103, ni se pare dificil de a vedea ceea ce va fi reu\u0219ita stabil\u0103 \u0219i repausul. Totu\u0219i, speciile zoologice ast\u0103zi fixate, \u0219i fixate de milioane de ani, traversar\u0103, \u0219i ele, o faz\u0103 de devenire ne\u00eencetat\u0103 \u0219i de mobilism ireductibil, \u00een cursul c\u0103rora \u0219i prin care ele se constituir\u0103 a\u0219a cum sunt. Devenirea lor a fost deci \u00eencoronat\u0103 printr-un repaus \u00een fiin\u021b\u0103 care dureaz\u0103, pentru cele mai multe, de milioane de ani. Devenirea lor a ajuns realmente la fiin\u021b\u0103. Nu se poate \u00eent\u00e2mpla altfel cu devenirea noastr\u0103. Acest provizoriu uman, care dureaz\u0103 de milenii \u0219i care se va prelungi f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 \u00eenc\u0103 milenii, trebuie s\u0103 ajung\u0103 \u00eentr-o zi la definitiv.
\nEste cert c\u0103, at\u00e2t de lung timp de c\u00e2nd noi ne g\u0103sim \u00een turbionul devenirii, suntem pu\u021bin prepara\u021bi s\u0103 anvizaj\u0103m fiin\u021ba, aceast\u0103 etap\u0103 final\u0103 \u00een care mobilismul \u0219i provizoriul nu vor mai avea ra\u021biune, \u00een care omul \u0219i activitatea sa spiritual\u0103 vor fi epuizat for\u021ba lor creatoare \u0219i vor fi realizat formele \u00eemplinite, \u00eencheiate, definitive, ale tuturor ac\u021biunilor umane posibile. Deja capodoperele artei, consacrate de secole, sunt lucruri definitive, imuabile. Arta \u0219i \u0219tiin\u021ba, \u00een ceea ce ele au dat cu siguran\u021b\u0103 incontestabil \u0219i des\u0103v\u00e2r\u0219it, au creat \u0219i creeaz\u0103 definitiv. Capooperele artistice \u0219i verit\u0103\u021bile \u0219tiin\u021bifice au valoarea \u0219i stabilitatea speciilor zoologice. De altfel, omul \u00eensu\u0219i, din punct de vedere morfologic \u0219i fiziologic, este fix ca toate celelalte specii. Mobilitatea noastr\u0103 moral\u0103, instabilitatea spiritual\u0103, devenirea noastr\u0103 psihic\u0103 au la baz\u0103 o fixitate psihologic\u0103 aproape absolut\u0103.
\nDar si devenirea noastr\u0103 trebuie s\u0103 ajung\u0103 la fiin\u021b\u0103, dac\u0103 trebuie precis, printr-o serie infinit\u0103 de \u00eencerc\u0103ri \u0219i forme provizorii, s\u0103 realizeze formele definitive ale fiin\u021bei, \u00eenc\u0103 trebuie ca imaginea a ceea ce va fi fiin\u021ba \u0219i definitivul \u0219i s\u0103-i serveasc\u0103 de model. Imaginarul ira\u021bional al matematicienilor nu trebuie inserat \u00een real? Or, precis aici este rolul \u0219i ra\u021biunea de a fi a religiei, a lui Dumnezeu \u0219i a normelor cre\u0219tine.
\nIehova biblic spunea: Eu sunt cel ce sunt. El d\u0103 aici veritabila sa defini\u021bie, c\u0103ci Dumnezeu este fiin\u021ba care trebuie s\u0103 reu\u0219easc\u0103 devenirea uman\u0103.\u00a0 El ar fi de asemena fals de a lua devenirea \u0219i mobilismul prin care noi trecem ca singuri adev\u0103ra\u021bi \u0219i ca veritate defnitiv\u0103 \u0219i absolut\u0103, dec\u00e2t s\u0103 cread\u0103 \u00een existen\u021ba real\u0103 \u0219i actual\u0103 a lui Dumnezeu. A erija devenirea \u00een absolut, \u00eenseamn\u0103 precis a nega fiin\u021ba \u0219i pe Dumnezeu, care sunt reu\u0219ita devenirii, fiin\u021ba pe care devenirea o implic\u0103 \u0219i f\u0103r\u0103 care nu are sens.
\nConstruc\u021bia marilor catedrale ale Europei, cea din Milan sau Cologne, de exemplu, cer mai multe secole. Zeci de genera\u021bii au muncit la ele; cele care i-au pus funda\u021biile erau, de lung timp, \u00een cenu\u0219\u0103, c\u00e2nd domul din Milano fu \u00eencheiat. Dar ele au muncit la el pentru c\u0103 au crezut \u00een existen\u021ba viitoare, transcendent\u0103 a acestui edificiu, opera eforturilor \u0219i a credin\u021bei lor. Timp de trei secole, acest edificiu fu \u00een devenire. Muncitorii, zidarii, arhitec\u021bii succesivi ar fi putut crede c\u0103 el nu va fi niciodat\u0103 terminat, pentru c\u0103 des\u0103v\u00e2r\u0219irea lui, fiin\u021ba lui transcendea via\u021ba lor \u0219i via\u021ba mai multor genera\u021bii \u0219i eforturile lor ar fi putut s\u0103 par\u0103 imposibile sau inutile. Este aici pu\u021bin din atitudinea filosofilor devenirii, care \u00eei v\u0103d veritatea, singurul adev\u0103r absolut, \u0219i care resping ideea de fiin\u021b\u0103.
\nCredincio\u0219ii \u00eentr-un Dumnezeu real, exist\u00e2nd actualmente sunt ceea ce ar fi fost uvrierii unei catedrale, care, la un moment dat, ar fi declarat c\u0103 edificiul fusese terminat, \u0219i ar fi \u00eencetat s\u0103 mai munceasc\u0103 la el, de\u0219i era foarte departe de a fi gata. Este aproape de ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een evul mediu, c\u00e2nd credin\u021ba oarb\u0103 \u00eentr-un Dumnezeu real \u0219i actual a contribuit mult la \u00eencetinirea, dac\u0103 nu la paralizare \u0219tiin\u021bei \u0219i tehnicii.
\nAceasta \u021bine de Dumnezeu \u0219i de dogmele esen\u021biale ale cre\u0219tinismului ca \u0219i de catedrala din Milano.Nenum\u0103ratele genera\u021bii umane muncesc pentru a le realiza \u0219i a le verifica, prin ceea ce r\u0103m\u00e2ne definitiv \u0219i fix prin curgerea \u0219i provizoriului ac\u021biunilor lor. Dumnezeu \u0219i dogmele sunt fiin\u021ba, \u0219i transcenden\u021ba \u00eens\u0103\u0219i, c\u0103ci ele transcend scurtele limite ale fiec\u0103rei genera\u021bii \u0219i a tuturor genera\u021biilor care vor tr\u0103i \u00een faza de a deveni realizator. Astfel, aceste genera\u021bii sunt pu\u021bin preparate s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 fiin\u021ba, s\u0103 cread\u0103 \u00een Dumnezeu \u0219i \u00een dogme. Dar, c\u0103 ele cred sau nu, ele nu \u00eenceteaz\u0103 \u0219i nu vor \u00eenceta s\u0103 munceasc\u0103 la ele \u0219i s\u0103 fie inchieta\u021bi, p\u00e2n\u0103 ce omul, \u00een fine, se repauzeaz\u0103 \u00een Dumnezeu. Explica\u021bia, sensul devenirii \u0219i al evolu\u021biei \u00een general, cheia st\u0103rii noastre actuale \u0219i a activit\u0103\u021bii noastre, \u0219i a activit\u0103\u021bii tuturor genera\u021biilor prezent \u0219i viitoare, care este fiin\u021ba noastr\u0103 sub
\nforma sa definitiv\u0103.
\nTeologia catolic\u0103 era \u00een profund adev\u0103r postul\u00e2nd deificarea omului \u0219i Nietzsche \u0219i Dostoievski, \u00eemping\u00e2nd acest postulat p\u00e2n\u0103 la termenul s\u0103u extrem, puteau pretinde la deitate.
\nG\u00e2ndirea lui Nietzsche \u0219i a lui Dostoievski, a lui Guesde \u0219i a lui Engels nu descind ele\u00a0 \u00een\u00a0 linie dreapt\u0103 \u0219i printr-o riguroas\u0103 logic\u0103 din cea a lui Ireneus \u0219i a Sf. Augustin? (27)<\/p>\n

(27) \u201eDumnezeu \u015fi omul, scrie Aug. SABATIER – \u00eemping\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t teza lui Ireneu \u015fi a Sf. Augustin \u2013 opu\u015fi unul altuia la originea vie\u0163ii con\u015ftiente pe terra, se penetreaz\u0103 reciproc p\u00e2n\u0103 la a atinge unitatea moral\u0103 a iubirii, \u00een care Dumnezeu devine interior omului, \u00een care omul devine interior lui Dumnezeu \u015fi g\u0103se\u015fte \u00een Dumnezeu \u00eenflorirea \u00eentregii sale fiin\u0163e… Aceast\u0103 religie este un germen inepuizabil fecund, inserat ca o gref\u0103 \u00een tija vie\u0163ii umane, pentru a o ridica la o form\u0103 superioar\u0103\u201d. (Esquisse d’une Philosophie de la Religion, pp. 185-186). Dumnezeu se dezvolt\u0103 deci \u00een tija uman\u0103, \u015fi iat\u0103 de ce Iisus este numit de asemenea Fiul Omului. Dumnezeu este copilul umanit\u0103\u0163ii; aceasta este adev\u0103rata mam\u0103 a lui Dumnezeu, Dii Mater, Demeter. Dac\u0103 monoteismul pune un abis \u00eentre Dumnezeu \u015fi om, cre\u015ftinii umplu abisul \u015fi umanizeaz\u0103 pe Dumnezeu, unind omul cu Dumnezeu f\u0103r\u0103 discontinuitate.<\/p>\n

Verificarea existen\u021bei lui Dumnezeu. – Ideea nou\u0103 de Dumnezeu astfel conceput\u0103 proiecteaz\u0103 o lumin\u0103 destul de vie asupra st\u0103rii suflet\u0219ti a umanit\u0103\u021bii moderne \u0219i ne face posibil de a o \u00een\u021belege, de a \u00een\u021belege tendin\u021bele sale, tulbur\u0103rile, devierile \u0219i sublimele sale realiz\u0103ri. Noua idee de Dumnezeu ne face egalmente mai facil\u0103 comprehensiunea ideiii vechi de Dumnezeu \u0219i mai inteligibile geneza sa, originile sale \u0219i rolul s\u0103u \u00een via\u021ba umanit\u0103\u021bii \u0219i \u00een economia interioar\u0103 a societ\u0103\u021bilor. Aceasta va fi deja o serioas\u0103 justificare a ideii de Dumnezeu, dar nu suficient\u0103 pentru a o demonstra \u0219i a verifica bine fondat\u0103. Dumnezeu trebuie s\u0103 explice totul, precizamente pentru c\u0103 el pare inexplicabil \u0219i, pentru c\u0103 el este ira\u021bionalul, trebuie s\u0103 dea ra\u021biunea oric\u0103rui lucru. Dar nu trebuie de asemenea s\u0103 ne dea ra\u021biunea lui \u00eensu\u0219i?
\nDac\u0103 noi putem ar\u0103ta c\u0103 noua idee de Dumnezeu poate concilia contradic\u021biile pe care le prezint\u0103 ideea tradi\u021bional\u0103, c\u0103 ea poate eclera obscurit\u0103\u021bile \u0219i misterele cu care aceasta se \u00eempodobe\u0219te ca de predilec\u021bie \u0219i dac\u0103 ea dac\u0103 ea poate \u00eenvinge obstacolele \u0219i dificult\u0103\u021bile care fac penibil accesul la ra\u021biunea existen\u021bei lui Dumnezeu tradi\u021bional, noi vom fi dat \u00een aceast\u0103 absen\u021b\u0103 a contradic\u021biei proba cea mai bun\u0103 a existen\u021bei lui Dumnezeu, \u0219i de care noi am v\u0103zut c\u0103 matematicienii, \u00een \u0219tiin\u021ba lor, se declar\u0103 satisf\u0103cu\u021bi.<\/p>\n

\n

Dumitru Dr\u0103ghicescu (1934)<\/p>\n

Tr. George Anca (2014)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Omul, orfelin al lui Dumnezeu. – Dar credinciosul nu devine prin aceasta o specie de orfelin? Dumnezeu Tat\u0103l magic abandon\u00e2ndu-se, [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-20220","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20220","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20220"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20220\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":20223,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20220\/revisions\/20223"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20220"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20220"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20220"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}