{"id":20380,"date":"2015-01-11T15:20:26","date_gmt":"2015-01-11T15:20:26","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=20380"},"modified":"2015-03-05T12:58:21","modified_gmt":"2015-03-05T12:58:21","slug":"daris-basarab-%e2%80%9dn-a-fost-sa-fie%e2%80%a6%e2%80%9d-8","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2015\/01\/11\/daris-basarab-%e2%80%9dn-a-fost-sa-fie%e2%80%a6%e2%80%9d-8\/","title":{"rendered":"Daris Basarab: \u201dN-a fost s\u0103 fie\u2026\u201d Cap. VIII"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><a href=\"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2015\/01\/Mama-lui-boris-david4300.jpg\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" class=\"size-medium wp-image-20381\" title=\"Mama lui boris david4(300)\" src=\"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2015\/01\/Mama-lui-boris-david4300-243x300.jpg\" alt=\"\" width=\"243\" height=\"300\" srcset=\"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2015\/01\/Mama-lui-boris-david4300-243x300.jpg 243w, https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2015\/01\/Mama-lui-boris-david4300.jpg 780w\" sizes=\"auto, (max-width: 243px) 100vw, 243px\" \/><\/a><\/p>\n<p><strong>Cap. VIII<br \/>\n<\/strong><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Da, am ie\u0219it cu bine la liman. A fost de \u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103, dar \u0219i de satisfac\u021bie. F\u0103cusem o gaf\u0103 de neiertat \u0219i totu\u0219i, la \u00eentoarcerea la cursuri, am reg\u0103sit atmosfera de la plecare. N-am f\u0103cut un pas \u00eenainte, dar nici n-am dat \u00eenapoi. Babi asta era o enigm\u0103 pentru mine. Ar\u0103ta cum ar\u0103ta, adic\u0103 tr\u0103snet, atr\u0103gea privirile roi, dar nu m\u0103 l\u0103sa singur, la timpul c\u00e2t \u00eel petreceam \u00eempreun\u0103, te puteai \u0219i plictisi unul de altul de at\u00e2ta cumin\u021benie, dar continuam \u201dparteneriatul\u201d nostru, f\u0103r\u0103 ezitare. Ocoleam cuv\u00e2ntul \u201d\u00eempreun\u0103\u201d, nu ca s\u0103 nu m\u0103 aud\u0103 cineva, dar, \u00een principal ca s\u0103 nu-l aud\u0103 ea. Vorba ei \u201dcum \u00eempreun\u0103?!&#8230;\u201d Ei, prietenii continuau s\u0103 m\u0103 tachineze, s\u0103 m\u0103 \u00eentrebe ce a f\u0103cut ea la Arad, la practic\u0103, dar \u0219tiind unde b\u0103teau, \u00eei ignoram. Sim\u021beam c\u0103 ne respect\u0103, c\u0103 pentru ei eram \u201d\u00eempreun\u0103\u201d, ceea ce-mi conferea o postur\u0103 de siguran\u021b\u0103, fiind, \u00een general scutit de ingerin\u021be. Ea, ca de obicei discret\u0103, nu f\u0103cea nicio aluzie la practic\u0103, cu o singur\u0103 \u0219i nevinovat\u0103 excep\u021bie, c\u00e2nd, tam-nesam m-a \u00eentrebat ce mai \u0219tiu de Pi\u021bigoi. Eu, care m\u0103 lini\u0219tisem, am avut, dac\u0103 nu un \u0219oc, atunci m\u0103car o presim\u021bire. \u201dHabar nu am, n-am scris, nu mi-a scris&#8230;un episod infantil&#8230;\u201d \u201dEi, chiar infantil nu prea a fost&#8230;nu trebuie s\u0103 te jenezi&#8230;s\u0103-i spunem un accident adolescentin f\u0103r\u0103 urm\u0103ri, nu?!\u201d \u201dN-a fost nimic, chiar nimic care s\u0103 merite s\u0103 mai fie semnalat, pe bune!\u201d \u201dStai lini\u0219tit, nu m\u0103 intereseaz\u0103, doar nu suntem \u201d\u00eempreun\u0103\u201d, vorba ta preferat\u0103.\u201d \u201dA\u0219 vrea s\u0103 fie vorba mea preferat\u0103, dar mi-ar trebui sus\u021binerea ta, nu?!\u201d \u201dAsta nu!&#8230;suntem colegi \u0219i at\u00e2t!\u201d \u201dDe acord! Sunt \u00een minoritate&#8230;\u201d \u201dCum adic\u0103 \u00een minoritate&#8230;Ce eu sunt mai multe?!\u201d \u201dP\u0103i e\u0219ti&#8230;E\u0219ti Babi, e\u0219ti colega mea, e\u0219ti m\u00e2ncat\u0103 din ochi de al\u021bii, e\u0219ti Muza mea, s\u0103 \u0219tii c\u0103 scriu versuri dar le \u0219i rup, e\u0219ti tot ce am mai frumos pe lume&#8230;Da, e\u0219ti multe!\u201d \u201dTu chiar e\u0219ti lud&#8230;nu poate vorbi omul cu tine&#8230;s\u0103rmane, e\u0219ti at\u0103t de singur \u00eenc\u00e2t nu pot r\u0103zbi cu tine&#8230;suntem mul\u021bi am\u00e2ndoi, cu tot at\u00e2t de multe idei diferite fiecare ceea ce nu ne poate aduce \u201d\u00eempreun\u0103\u201d&#8230;clar?!\u201d \u201dClar, frumoas\u0103 prin\u021bes\u0103&#8230;\u201d \u201dVezi?, iar o iei razna&#8230;Ce prin\u021bes\u0103?!&#8230;\u201d \u201dAm spus, frumoas\u0103, nu oricum, \u0219i chiar e\u0219ti&#8230;de aceea sunt, nu \u0219tiu cum s\u0103 spun,&#8230;dup\u0103 tine. Mai bine n-o spun!\u201d<br \/>\nCam \u00een acest spirit curgeau lucrurile \u00eentre noi \u0219i, \u00eencet, \u00eencet, am mai dep\u0103\u0219it o iarn\u0103. Era a doua, dup\u0103 to\u021bi, eram \u201d\u00eempreun\u0103\u201d, noi mergeam cot la cot, \u0219i at\u00e2t, dar ne sim\u021beam bine, dovad\u0103 c\u0103, noi continuam \u201dparteneriatul\u201d colegial. \u0218i am dus-o a\u0219a p\u00e2n\u0103 prin iunie c\u00e2nd vremea frumoas\u0103 a permis organizarea spectacolelor \u00een aer liber, prin Parcul Trandafirilor, care urma cursul Begheului, \u00eencep\u00e2nd de nu \u0219tiu unde \u0219i oprindu-se prin Fabric. Noi \u00eel cam \u0219tiam pe de rost. Rigoletto, sub cerul liber, pe o scen\u0103 judicios amenajat\u0103, cu b\u0103nci pentru spectatori. Printre ace\u0219tia, studen\u021bii era chiar fruncea. C\u00e2ntau, marele bariton Goang\u0103 \u0219i tenorul de excep\u021bie B\u0103descu, al\u0103turi de forma\u021bia \u00eendr\u0103git\u0103 a Operei din Timi\u0219oara. Studen\u021bii n\u0103v\u0103leau f\u0103r\u0103 probleme, adic\u0103, f\u0103r\u0103 probleme, alerg\u00e2nd \u00eempr\u0103\u0219tia\u021bi de colo-colo, imposibil de oprit. Noi am \u00eencercat s\u0103 ne strecur\u0103m \u021bin\u00e2ndu-ne de m\u00e2n\u0103, dar cum alergatul \u00een doi nu ne prea ajuta, am fost invita\u021bi s\u0103 ne oprim pentru controlul biletelor. \u201dCe bilete, tovar\u0103\u0219e?! O conduc \u00een fa\u021b\u0103 pe fiica lui Jean B\u0103descu&#8230;trebuie s\u0103 asiste la spectacolul tat\u0103lui ei din primul r\u00e2nd, printre invita\u021bii protagoni\u0219tilor&#8230;Hai, Z\u0103u, c\u0103 am \u00eent\u00e2rziat \u0219i a\u0219a prea mult!\u201d \u201dHai, trece\u021bi \u0219i nu mai \u00eencurca\u021bi circula\u021bia&#8230;avem destule pe cap!\u201d Am ajuns la b\u0103nci, ne-am \u00eenghesuit, n-am \u00eent\u00e2mpinat rezisten\u021b\u0103, dar nici de prea mult\u0103 polite\u021be nu am avut parte. Era bine, abia c\u0103 puteam sta \u0219i noi ca o pereche, ca ni\u0219te \u201d\u00eempreun\u0103\u201d f\u0103r\u0103 obiec\u021bii din partea fetei lui B\u0103descu. Pot spune, \u0219i acum, dup\u0103 at\u00e2ta amar de vreme, c\u0103 sim\u021beam furnici la fiecare intrare a orchestrei, la fiecare intrare a soli\u0219tilor. Erau grozavi! Goang\u0103 era la el acas\u0103. Tuna pe scena deschis\u0103 neav\u00e2nd nevoie de acustica unei s\u0103li. B\u0103descu idolul vremii, cu vocea lui de tenor dramatic, obliga asisten\u021ba la o lini\u0219te care venea, parc\u0103, din alt\u0103 sfer\u0103. Se juca cu acutele concur\u00e2nd cu orice tenor de factur\u0103 liric\u0103. C\u00e2nd Goang\u0103 a \u00eenceput monologul cu \u201dO natur\u0103, ce om netrebnic a\u021bi f\u0103cut din mine..s\u0103 nu po\u021bi, s\u0103 nu vrei dec\u00e2t a r\u00e2de&#8230;\u201d, explozia care plutea \u00een v\u0103zduh s-a dezl\u0103n\u021buit ca o furtun\u0103 de neoprit. Numai vocea lui Goang\u0103 nu a avut de suferit. Trecea de la dramatism la umila \u00eendurare cu o naturale\u021be de mare artist. Rolul lui Rigoleto p\u0103rea creat de Verdi pentru el. Era fascinant, era de nedescris. Tot spectacolul era preg\u0103tit la un superlativ greu de prins \u00eentr-o via\u021b\u0103 de om. O spun acum, c\u00e2nd atrac\u021bia pentru spectacolul de oper\u0103 mi-a oferit \u0219ansa de a-mi \u00eembog\u0103\u021bi \u201drepertoriul\u201d meu de audi\u021bie nesperat de mult. Dar, s\u0103 m\u0103 \u00eentorc la spectacol, s\u0103 m\u0103 opresc la scena cvartetului din fa\u021ba geamului tavernei. Din interior r\u0103suna vocea u\u0219uraticului Duce, cu acea \u201dLa donna e mobile&#8230;\u201d at\u00eet de fredonat\u0103 de asisten\u021b\u0103 la plecare. \u00cen fa\u021b\u0103, nefericitul Rigoleto, cople\u0219ind cu dramatismul vocii sale, participarea \u00eentregului cvartet.\u201d Conform libretului, scena trebuia s\u0103 se desf\u0103\u0219oare \u00eentr-o atmosfer\u0103 dramatic\u0103, \u00een mijlocul unei furtuni dezl\u0103n\u021buite. \u0218i, furtuna s-a dezl\u0103n\u021buit. Tunete \u0219i fulgere \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103toare, asociate cu o ploaie toren\u021bial\u0103, ne-au apropiat unul de altul. Babi, speriat\u0103, mi-a str\u00e2ns m\u00e2na cu o for\u021b\u0103 neb\u0103nuit\u0103. Spectacolul cobor\u00e2se parc\u0103 din Iad. Totul continua f\u0103r\u0103 nicio inten\u021bie de a opri spectacolul. Soli\u0219tii au dat un examen greau de imaginat, la cote de supranatural. Un fulger, ie\u0219it din comun prin intensitate, i-a luminat fa\u021ba \u00eensp\u0103im\u00e2ntat\u0103, ne-am privit, i-am m\u00e2ng\u00e2iat obrazul \u0219i am primit un s\u0103rut pe obraz. Apoi ne-am s\u0103rutat de-adev\u0103ratelea. \u00cen acel moment, \u00eenc\u0103 mul\u021bumind Cerului pentru furtuna, parc\u0103 trimis\u0103 pentru noi, mi-am spus c\u0103, vrea, nu vrea, vom r\u0103m\u00e2ne \u201d\u00eempreun\u0103\u201d. Ce credeam eu era una, dar ceea ce nu am f\u0103cut, era alta. Am evitat acest cuv\u00e2nd magic, ne\u0219tiind ce mai credea ea. Important a fost c\u0103 dup\u0103 spectacol, cu ploaia oprit\u0103 din senin, uzi leoarc\u0103, am hoin\u0103rit p\u00e2n\u0103 noaptea t\u00e2rziu, eu \u021bin\u00e2nd-o dup\u0103 umeri, ea c\u0103ut\u00e2ndu-mi privirea \u0219i, parc\u0103, s\u0103rutul care \u00eent\u00e2rzia. Eram o pereche ce se ascundea de gura lumii, ca \u0219i cum o mai puteam opri. Important este c\u0103 nu ne b\u00e2rfeau, ci ne admirau, invidiau pozitiv. Mai pu\u021bin grijuliul unchi Andrei.<br \/>\nA fost un moment important acel spectacol cu Rigoleto, mai ales c\u0103 se apropia practica de var\u0103 \u0219i speram s\u0103 evit situa\u021bia din anul I. \u0218i am rezolvat-o \u201d\u00eempreun\u0103\u201d, aleg\u00e2nd Zlatna, al\u0103turi de un grup de la Anorganic\u0103, plin de verv\u0103, de voie bun\u0103. La acea or\u0103 Zlatna nu ne spunea mare lucru. \u0218tiam c\u0103 era \u00eentr-o zon\u0103 muntoas\u0103, bogat\u0103 \u00een rezerve minerale, cu o industrie metalurgic\u0103 cam arhaic\u0103, dac\u0103 nu chiar jalnic\u0103, cum ne-o prezentau asisten\u021bii \u00eenso\u021bitori. O zon\u0103 poluat\u0103.<br \/>\nAm plecat cu grupul, veseli, zgomoto\u0219i de veseli. Trenul era al nostru, chiar dac\u0103 mergeam la clasa a II-a. De la Timi\u0219oara la Arad, de acolo la Sebe\u0219, apoi cu alt tren la Alba Iulia. Treizeci \u0219i ceva de kilometri p\u00e2n\u0103 la Zlatna i-am f\u0103cut cu autobuzul. Era \u0219i o moc\u0103ni\u021b\u0103 arhaic\u0103, dar nu s-a potrivit programul. \u0218tiam c\u0103 o vom face pe parcurs. Era romantic. Zlatna, de la cuv\u00e2ntul slav \u201dzoloto\u201d, aur, simbolica denumire a regiunii, cunoscut\u0103 \u0219i exploatat\u0103 de pe timpul romanilor pentru aur, a p\u0103strat \u00een memoria istoriei noastre denumirea de Ampelum. O regiune de o frumuse\u021be rar\u0103, av\u00e2nd baza a\u0219ezat\u0103, parc\u0103, pe linia ferat\u0103 dintre Deva \u0219i Sebe\u0219, \u0219i forma unei c\u0103ciuli \u00eendreptate spre Nord, \u00een cadrul c\u0103reia se \u00eenghesuie minunate bog\u0103\u021bii minerale \u00een frunte cu mineraliza\u021biile de cupru \u0219i aur. Zona \u00eentreag\u0103 nu \u0219tiu dac\u0103 ocup\u0103 o suprafa\u021b\u0103 mai mare de 3000 kmp, ascunz\u00e2nd \u00een subsolul ei bog\u0103\u021bii minerale deosebit de valoroase, dar \u0219i creatoare de surse de poluare datorate tehnologiilor de exploatare \u0219i prelucrare pretabile la acea vreme. Zlatna, ca atare, este a\u0219ezat\u0103 \u00eentr-o depresiune ce desparte mun\u021bii Metaliferi, din Vest, de mun\u021bii Trasc\u0103u din Est, \u00eentinz\u00e2ndu-se precum o limb\u0103 lung\u0103, pe cursul r\u00e2ului Ampoi, pe vreo 25 de kilometri.<br \/>\nPrimul lucru care ne-a izbit nepl\u0103cut a fost mirosul greu de sulf din atmosfer\u0103. Un combinat metalurgic vechi, Ampelum Zlatna, producea pe l\u00e2ng\u0103 cupru de convertizor, acid sulfuric, diferi\u021bi sulfa\u021bi, aluminiu. \u00cenceputurile prelucr\u0103rii cuprului se afl\u0103 la jum\u0103tatea secolului al XVIII-lea. Ceea ce am prins noi era rezultatul transform\u0103rilor din anii cincizeci c\u00e2nd, \u00een locul vechilor cuptoare de pr\u0103jire a minereurilor sulfuroase au ap\u0103rut primele cuptoare Lurgi \u0219i altele cu vatr\u0103, permi\u021b\u00e2nd ob\u021binerea de mate cuproase cu aur \u0219i argint. Acest combinat constituia principala surs\u0103 de poluare plas\u00e2nd Zlatna \u00een fruntea topului centrelor industriale poluante din Ardeal. Era partea cea mai nepl\u0103cut\u0103 a prezen\u021bei noastre ca studen\u021bi-ingineri practican\u021bi. Mai era \u0219i atitudinea deloc binevoitoare a personalului tehnico-muncitoresc fa\u021b\u0103 de \u201dfilfizoni\u201d ca noi. Nu c\u0103 ne sinchiseam, dar deseori eram supu\u0219i unui \u201dexamen\u201d sui generis, provocator. Partea bun\u0103 de care beneficiam sta \u00een laptele antidot de care beneficiam \u0219i pe care am \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103-l bem ca apa, f\u0103r\u0103 nici un alt suport alimentar. Salvarea o g\u0103seam \u00een biscui\u021bi cu rahat, pe care le procuram la Alba Iulia unde f\u0103ceam curse cu moc\u0103ni\u021ba, prilej de relaxare binevenit\u0103. Moc\u0103ni\u021ba avea o istorie veche de peste 100 de ani, Zlatna fiind prima localitate din Ardeal care a beneficiat de o \u201dMa\u0219in\u0103 cu Aburi\u201d de 16 CP.<br \/>\nEram tineri, sc\u0103pa\u021bi de ani de zile de adolescen\u021b\u0103, ne consideram maturi, dar ne comportam uneori precum copiii mai mari. Rela\u021biile dintre noi erau excelente, singurul \u201dcuplu\u201d din grup, acceptat ca atare, era cel dintre mine \u0219i Babi, \u00eens\u0103, realmente, din decen\u021b\u0103, nu ne dep\u0103rtam de grup. Eram mereu \u00eempreun\u0103, dar fa\u021b\u0103 de Timi\u0219oara, unde cutreeram ora\u0219ul doar \u00een doi, aici nu ne puteam permite a\u0219a ceva. Am folosit cuv\u00e2ntul \u201dcuplu\u201d pentru a evita at\u00e2t de controversatul \u201d\u00eempreun\u0103\u201d, respins cu at\u00e2ta hot\u0103r\u00e2re la Timi\u0219oara, de Babi, bine\u00een\u021beles, chiar \u0219i dup\u0103 spectacolul cu Rigoleto.<br \/>\nAm pomenit de locul frunta\u0219 ocupat de Zlatna \u00eentre cele mai poluate ora\u0219e din Ardeal, dar trebuie s\u0103 spun, c\u0103 pe aceast\u0103 relativ mic\u0103 suprafa\u021b\u0103 a c\u0103ciulii mineraliere, cum am numit-o, au existat multe alte locuri demne de luat \u00een seam\u0103, chiar \u0219i acum, c\u00e2nd scriu aceste r\u00e2nduri. \u0218i spre Brad, la Gura Barza, \u0219i spre Abrud, \u0219i mai ales dincolo de Abrud, la doar 10 -12 km distan\u021b\u0103, la celebra exploatare minier\u0103 de la Ro\u0219ia Montan\u0103. De-a lungul vremii s-au aplicat tehnologii care mai de care mai poluante, ca s\u0103 pomenesc doar de dou\u0103: amalgamarea aurului \u0219i extrac\u021bia prin cianurare. At\u00e2t Mercurul, c\u00e2t \u0219i Cianura, folosite a\u0219a cum s-au folosit, cu o impruden\u021b\u0103 cras\u0103, cu incompeten\u021b\u0103 condamnabil\u0103, dictate doar de considerente strict \u201deconomice\u201d, au contaminat zone largi exploatate, dar \u0219i zone adiacente. Iazurile de decantare stau \u0219i ast\u0103zi m\u0103rturie a pericolului ignorat \u0219i pot ridica probleme serioase de oportunitate \u00een inten\u021biile de redeschidere a lucr\u0103rilor prin acelea\u0219i procedee tehnologice distrug\u0103toare. \u00cen astfel de zone hoin\u0103ream \u00een c\u0103utarea splendorilor peisagistice \u0219i a aerului curat, f\u0103r\u0103 nicio aten\u021bionare profesional\u0103. Nu c\u0103 nu era o poluare nimicitoare, ci, din p\u0103cate, p\u0103cat criminal, nu era permis subiectul la dezbatere. Ne consideram maturi, dar \u00een domeniul protec\u021biei, eram ni\u0219te copii naivi, trimi\u0219i \u00een jungla incompeten\u021bei \u00eendrum\u0103torilor no\u0219tri.<br \/>\nDar, s\u0103 revin la imaturitatea maturit\u0103\u021bii noastre, etalat\u0103 pe parcursul \u00eentregii luni c\u00e2t a durat practica. Am mai spus-o, \u00eentreaga zon\u0103 se bucura de un peisaj magnific, iar pentru noi, asta prima. Ne b\u0103gam f\u0103r\u0103 team\u0103 prin locuri recunoscute ca oaze ale iadului, convin\u0219i de imunitatea v\u00e2rstei ce o aveam. Chiar \u0219i \u00een perimetrul combinatului metalurgic, \u00eempin\u0219i de curiozitate, de inedit, \u0219i de nevoia lu\u0103rii unor noti\u021be pentru rapoartele de \u00eencheiere ale practicii, ne \u201db\u0103gam\u201d peste tot, asmu\u021bind clasa muncitoare \u0219i atote\u0219tiutoare, \u00eempotriva noastr\u0103. Nu era o problem\u0103 \u0219tiind c\u0103, acolo, nu ne vom mai \u00eentoarce. De fapt practica asta ne ajuta \u00een lupta ulterioar\u0103 cu reparti\u021biile de absolvire.<br \/>\n\u00cen acest perimetru prea pu\u021bin ademenitor,se mai \u00eent\u00e2mplau \u0219i \u201devenimente\u201d mai pu\u021bin familiare pentru de-alde noi. Mi-aduc aminte de o situa\u021bie care, cu toat\u0103 \u201dmaturitatea\u201d noastr\u0103, ne-a l\u0103sat cu gurile c\u0103scate. Am \u00eent\u00e2lnit un pu\u0219ti de vreo 3-4 ani\u0219ori, dr\u0103gu\u021b foc, care se juca prin \u00eemprejurime, de unul singur, st\u00e2rnind r\u00e2sul unor g\u0103ligani mai mari. Pu\u0219tiul \u00eempingea cu m\u00e2na st\u00e2ng\u0103 chilo\u021beii \u00een jos \u0219i, cu m1\u00e2na dreapt\u0103 se freca de zor, pe unde nu-i voie. Intrigat, unul dintre noi l-a \u00eentrebat \u201dCe faci tu, acolo, Nelu\u021bule?!\u201d \u201dM\u0103 futez\u201d \u201dCe ai spus?!&#8230;de ce faci asta?\u201d \u201d\u00cemi place, m\u0103 g\u00e2dil\u0103&#8230;\u201d Nu eram noi la v\u00e2rsta u\u0219ilor de biseric\u0103, dar am r\u0103mas, fete \u0219i b\u0103ie\u021bi, \u00eentr-o stare total\u0103 de confuzie. G\u0103liganii r\u00e2deau hohotind, ceea ce ne-a trezit cumva la realitate. \u201dM\u0103i, b\u0103ie\u021bi, de ce face\u021bi a\u0219a ceva cu un copil?!&#8230;al cui e?\u201d \u201dNu v\u0103 b\u0103ga\u021bi&#8230;are p\u0103rin\u021bi&#8230;r\u00e2d \u0219i ei&#8230;\u201d Pentru noi, c\u00e2t eram noi de trecu\u021bi prin via\u021b\u0103, c\u00e2t eram de prieteni \u00eentre noi, \u00eent\u00e2mplarea a fost un \u0219oc \u0219i a creat o stare de jen\u0103. Avertismentul g\u0103liganilor era \u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 echivoc. \u201dVeni\u021bi voi cu aere de ingineri s\u0103 ne apostrofa\u021bi!?&#8230;\u201d Cel pu\u021bin asta am \u00een\u021beles noi.<br \/>\nBine, Zlatna avea \u0219i o alt\u0103 fa\u021bet\u0103, care arunca zona combinatului, cumva, \u00een afara \u201dora\u0219ului\u201d, marginaliz\u00e2nd-o, trimi\u021b\u00e2nd-o \u00een lumea mahalalelor. Economic prezenta un interes de net\u0103g\u0103duit, dar cultural-turistic era un avertisment malefic. Zl\u0103tnenii se l\u0103udau \u00eens\u0103 cu un trecut al locului ce vizeaz\u0103 chiar epoca bronzului. Muzeul de arheologie era o m\u00e2ndrie prin num\u0103rul impresionant de exponate. Epoca de \u201daur\u201d a exploat\u0103rii pre\u021biosului metal de c\u0103tre romani, istoria a\u0219ez\u0103rii romane Ampelum, existen\u021ba unei bogate activit\u0103\u021bi miniere desf\u0103\u0219urate ne\u00eentrerupt din a doua jum\u0103tate a secolului XVIII \u0219i p\u00e2n\u0103-n zilele noastre, toate reflectate \u00een materiale de o importan\u021b\u0103 istoric\u0103 deosebit\u0103, confereau credibilitate m\u00e2ndriei celor care populau acest col\u021b d\u0103ruit de Dumnezeu \u0219i h\u0103ituit de Diavol. \u0218i natura, despre frumuse\u021bile c\u0103reia am tot pomenit, atunua v\u0103lul de cea\u021b\u0103 sulfuroas\u0103 care ridica semne de \u00eentrebare \u00een sufletele de nest\u0103p\u00e2nit ale turi\u0219tilor \u201dincorijibili\u201d, cum se autointitulau chiar ei. Dintre multiplele rezerva\u021bii naturale care atr\u0103geau drume\u021bii \u201dbolnavi\u201d, una m-a impresionat f\u0103r\u0103 rezerve. Cheile Caprei. Cu un an \u00eenainte m\u0103 desf\u0103tasem hoin\u0103rind, urc\u00e2nd \u0219i \u201dcobor\u00e2nd\u201d prin Cheile Turzii, un spectacol de neuitat, cu \u00eent\u00e2mpl\u0103ri \u0219i mai \u0219i. Cheile Caprei, un unicat al comorilor oferite de natura Zlatnei, de care administrativ apar\u021bin, ca \u00eentregul sat Fene\u0219 de altfel, sunt de dimensiuni relativ mici, pe o lungime de cca. 1 km, unde \u201dpr\u0103pastia\u201d pe firul c\u0103reia te \u00eencume\u021bi s\u0103 mergi, la sute de metri ad\u00e2ncime, te \u00eenfioar\u0103 prin ap\u0103sarea ce o sim\u021bi exercitat\u0103 de pere\u021bii, abrup\u021bi, s\u0103lbatici, calcaro\u0219i, prelucra\u021bi de vremea \u00een asociere cu ploile \u0219i v\u00e2ntul nelipsit pe aceast\u0103 v\u0103ioag\u0103. Superb \u0219i pu\u021bin \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103tor, pentru ni\u0219te amatori m\u00e2ndri doar de c\u0103r\u021bile lor de vizit\u0103 cu impresionantul \u201dstudent-inginer\u201d \u0219i de un dor nelimitat de via\u021b\u0103. \u00centr-adev\u0103r, g\u00e2ndirea noastr\u0103, visurile, nu aveau opreli\u0219ti. Vorba spectacolului cu Rigoleto, nici ploaia toren\u021bial\u0103, nici fulgerele \u0219i tunetele \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103toare nu ne puteau influen\u021ba, \u0219i nici opri, \u00een pornirile noastre romantice, pline de dragoste. Visam \u0219i iubeam. \u00cen ceea ce m\u0103 prive\u0219te, eu chiar asta f\u0103ceam \u0219i nu m\u0103 puteam pl\u00e2nge. Nu eram \u201d\u00eempreun\u0103\u201d cum ziceam sau vroiam eu, dar eram al\u0103turi. \u00cen practica de la Zlatna ne-am sim\u021bit bine, \u0219i \u201d\u00eempreun\u0103\u201d \u0219i \u00een grup. \u0218i cei din grup se s\u0103turaser\u0103 s\u0103 tot fac\u0103 aluzii. Acceptaser\u0103 statutul. Nu m\u0103 recuno\u0219team \u00een adolescentul de alt\u0103dat\u0103, dar m\u0103 sim\u021beam bine ca matur. \u00cencepusem s\u0103 visez la mai mult. Ne-am \u00eenfruptat din tot ce avea Zlatna s\u0103 ne ofere. Babi era \u00eenc\u00e2ntat\u0103 de Biserica romano-catolic\u0103 \u201dSf. Ioan Nepomuc\u201d, o adev\u0103rat\u0103 surpriz\u0103 pentru ea, eu, m\u00e2ndru de Biserica Ortodox\u0103 \u201dAdormirea Maicii Domnului\u201d, zidit\u0103 \u00een secolul XV-lea, gotic\u0103 la \u00eenceput, baroc\u0103 mai apoi, cunoscut\u0103 pentru pictura mural\u0103 din interior, apar\u021bin\u00e2nd \u0219i ea secolului XV. O admiram pentru pio\u0219enia ei fa\u021b\u0103 de catolicismul romano-catolic, nu vedeam nimic r\u0103u \u00een apartenen\u021ba mea familial\u0103 la ortodoxism, le asociam pe am\u00e2ndou\u0103 \u00een ceea ce ast\u0103zi, c\u00e2nd scriu, numim Ecumenism Cre\u0219tin, \u0219i nu c\u0103utam explica\u021bii \u00een a noastr\u0103 apropiere. \u0218i \u00een familia ei existau greco-catolici, inclusiv mama, \u00eempreun\u0103 cu \u00eentreaga ramur\u0103 a Groze\u0219tilor, n\u0103scu\u021bi la Battonya, \u00een Ungaria, expulza\u021bi la Unirea de la 1 decembrie 1918, ramur\u0103 tr\u0103d\u0103toare, dup\u0103 opinia mea de adolescent, din Ardealul anilor 1700 \u0219i nu mai \u0219tiu c\u00e2t. Atitudinea de atunci, \u0219i a ei, \u0219i a mea, ast\u0103zi s-ar \u00eencadra \u00een ceea ce numim \u201dToleran\u021b\u0103! Eu, am trecut-o cu convingere la dragoste la prima vedere. \u201dDragoste\u201d, \u201d\u00eempreun\u0103\u201d, iar umblam pe un teren minat, dar eram at\u00e2t de convins de \u201ddreptatea mea\u201d, \u00eenc\u00e2t o cultivam, cu convingere, \u00een sufletul meu. \u0218i a venit timpul, bun\u0103 sau nu, practica ne-a f\u0103cut bine la am\u00e2ndoi. Ne-am \u00eentors la Timi\u0219oara cu tot tamtamul st\u00e2rnit de excesul nostru de exuberan\u021b\u0103. La acea vreme nu prea \u0219tiam ce-i oboseala. Vorba ungurului, \u00een traducere rom\u00e2neasc\u0103, \u201do fo\u2019 bine, dar o fo\u2019 destul\u201d. Timi\u0219oara ne-a primit cu bra\u021bele deschise, cu str\u0103zi, cu parcuri, cu serviete inutil de pline, mai mult \u0219i mai nou, cu mersul \u021bin\u00e2ndu-ne de m\u00e2n\u0103, cu tot ce a urmat. Ne s\u0103rutam rar pe strad\u0103, dar se mai \u00eent\u00e2mpla. Fiind o toamn\u0103 frumoas\u0103 iar pie\u021bile pline de fructe, \u00een special struguri, am reluat drumul spre Pia\u021ba Unirii, a Domului cum era cunoscut\u0103, obi\u0219nuin\u021b\u0103 c\u0103p\u0103tat\u0103 prim\u0103vara, odat\u0103 cu apari\u021bia cire\u0219elor. Toamn\u0103, frumoas\u0103 toamn\u0103! Ne-a \u00eempins mai departe. Am luat tramvaiul din Fabric \u0219i am pornit \u00een direc\u021bia P\u0103durii Verzi. Era prima tentativ\u0103. De la cap\u0103tul liniei am luat-o pe jos, printr-un interminabil maidan, plin de pietre, greu de str\u0103b\u0103tut. Pe dreapta cl\u0103direa d\u0103r\u0103p\u0103nat\u0103 a unui spital, pe st\u00e2nga c\u00e2teva blocuri de locuit, modeste ca \u00eenf\u0103\u021bi\u0219are. Noi, \u00een mijlocul acelei, s\u0103-i spunem, pie\u021bi. \u021ainteam cu privirile imaginea unei liziere de p\u0103dure \u0219i iu\u021beam pasul, \u00een doi, la bra\u021b. Brusc m-am pomenit prins pe dup\u0103 g\u00e2t, am v\u0103zut doi ochi str\u0103lucitori \u0219i un z\u00e2mbet cum nu mai cunoscusem altul \u0219i, \u0219i ne-am s\u0103rutat ca niciodat, cu ochii \u00eenchi\u0219i, orbi la ce se petrecea \u00een jurul nostru. Un zgomot precum cel de pe stadioane, de aplauze vreau s\u0103 spun, a pus cap\u0103t desf\u0103t\u0103rii. A deschis ochii, s-a l\u0103sat u\u0219or pe c\u0103lc\u00e2ie, p\u00e2n\u0103 atunci st\u0103tuse \u00een v\u00e2rful degetelor, m-a privit jenat\u0103 \u0219i a murmurat un \u201dhai, s\u0103 mergem, te rog, r\u00e2d de noi&#8230;\u201d \u201dNu r\u00e2de nimeni, f\u00eei ca mine, z\u00e2mbe\u0219te \u0219i agit\u0103-\u021bi m\u00e2inile \u00een semn de mul\u021bumire! Hai!\u201d \u00cen clipa aceea ne-am sim\u021bit ca la un meci a lui Poli, la marcarea unui gol&#8230;Nu aplauze, ci vacarm. \u201dVezi, to\u021bi sunt cu noi! De fapt ne \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 \u00een felul lor. Sunt bolnavi am\u0103r\u00e2\u021bi, lipsi\u021bi de orice spectacol. Le-am oferit unul pe cinste&#8230;\u0218i ei sunt de acord cu al meu \u201d\u00eempreun\u0103\u201d&#8230;\u201d \u201dIar vii cu \u201d\u00eempreun\u0103\u201d?&#8230;de unde ai scos asta?!\u201d \u201dDin s\u0103rutul t\u0103u \u0219i r\u0103spunsul meu&#8230;Nici nu vreau altceva dec\u00e2t s\u0103 fim \u0219i s\u0103 r\u0103m\u00e2nem \u201d\u00eempreun\u0103\u201d&#8230;\u201d M-a luat la bra\u021b \u0219i nu ne-am mai oprit dec\u00e2t dup\u0103 ce am dep\u0103\u0219it liziera&#8230;Era frumos, era un aer curat, copacii erau rari, la \u00eenceput, s-au \u00eendesit, iar ici \u0219i colo, au ap\u0103rut cioturi de trunchiuri t\u0103iate cu drujba, la \u00een\u0103l\u021bimea unui scaun mai s\u0103ltat. Am s\u0103ltat-o pe un astfel de taburet \u0219i m-am aplecat s-o s\u0103rut. \u201dCe face\u021bi voi acolo?! Unde v\u0103 crede\u021bi? Ce sunte\u021bi?\u201d \u201dStuden\u021bi, ce s\u0103 fim?!&#8230;am venit s\u0103 ne relax\u0103m, nu se vede?!\u201d \u201dActele la control!\u201d \u201dAiurea, ai mai v\u0103zut studen\u021bi umbl\u00e2nd cu acte? Ne \u0219tie toat\u0103 lumea. M\u00e2ine \u00ee\u021bi aduc o trup\u0103 de studen\u021bi s\u0103 \u00eenve\u021bi s\u0103-i recuno\u0219ti \u0219i s\u0103-i respec\u021bi&#8230;\u201d \u201dM\u0103 amenin\u021bi?\u201d&#8230;\u201dStuden\u021bii nu amenin\u021b\u0103, tovar\u0103\u0219e silvicultor. Ai grij\u0103 de cei care taie pomii, nu de cioturile astea. Sunt bune de odihn\u0103, dar nu pentru p\u0103dure!\u201d \u201dHai, c\u0103ra\u021bi-v\u0103 de aici! S\u0103 nu v\u0103 mai prind&#8230;\u201d \u201dImportant e s\u0103 nu te prind\u0103 studen\u021bii&#8230;\u0218i fii mai bl\u00e2nd.\u201d<br \/>\nAm plecat dezam\u0103gi\u021bi, Babi speriat\u0103, eu furios pe propria-mi neputin\u021b\u0103 de b\u0103rbat&#8230;am f\u0103cut acela\u0219i parcurs, am trecut pe l\u00e2ng\u0103 spitalul \u201dbunei cuviin\u021be\u201d, am f\u0103cut un semn de mul\u021bumire cu bra\u021bele \u00een\u0103l\u021bate, am primit un singur r\u0103spuns, bolnavii no\u0219tri fiind la odihn\u0103. A fost o experien\u021b\u0103 \u201dmemorabil\u0103\u201d pentru doi neini\u021bia\u021bi \u00een rela\u021biile cu oamenii, cu neprev\u0103zutul unor atitudini. \u201dIubire, data viitoare te invit la gazda mea unde ne vom s\u0103ruta \u00een voie. Sunt zile c\u00e2nd toat\u0103 lumea este plecat\u0103, lume format\u0103 dintr-o mam\u0103 singur\u0103 \u0219i o fiic\u0103 de v\u00e2rsta noastr\u0103, \u00eendr\u0103gostit\u0103 foc de un campion la \u00eenot. \u0218i ei au avut parte de un incident nepl\u0103cut, chiar \u00een Parcul Trandafirilor, sub clar de lun\u0103, pe o banc\u0103. Trei indivizi i-au bruscat, campionul, bine f\u0103cut, i-a aruncat pe doi peste gard dar a \u00eencasat un cu\u021bit \u00een spate de la al treilea. L-a costat cariera de sportiv de performan\u021b\u0103. \u0218i asta \u00een plin ora\u0219, ora\u0219ul invidiat pentru lini\u0219tea-i proverbial\u0103. N-a fost prea bine primit\u0103 invita\u021bia mea \u0219i s-a soldat, totu\u0219i, cu un \u201dmai vedem noi!\u201d<br \/>\nEram a\u0219a de plini de noi \u00eenc\u00e2t zilele care au urmat n-au cunoscut nicio schimbare \u00een programul nostru curent. Ne plimbam, ca s\u0103 nu spun, hoin\u0103ream, acelea\u0219i trasee, acelea\u0219i popasuri prin parcuri cu o singur\u0103 precau\u021bie. Nu mai c\u0103utam b\u0103ncile din zonele \u00eentunecate. Din contra, la semiumbr\u0103, urmam cutuma instaurat\u0103 tot de unii ca noi, \u0219i-i imitam \u00een lipsa lor de prejudec\u0103\u021bi s\u0103rut\u00e2ndu-ne \u00een voie, \u00een v\u0103zul trec\u0103torilor. Unii ne z\u00e2mbeau, poate cu invidie, al\u021bii se str\u00e2mbau, provoc\u00e2nd z\u00e2mbetele noastre non\u0219alante. Progresele f\u0103cute de Babi m\u0103 trimiteau \u00een al noulea cer. Chiar c\u0103 m\u0103 sim\u021beam \u201d\u00eempreun\u0103\u201d cu ea, dar f\u0103r\u0103 s\u0103 mai insist asupra expresiei bucluca\u0219e. Iarna lui 1952\/1953 ne-a limitat mult c\u00e2mpul de manifestare la vedere a sentimentelor, dar ne-am descurcat, aplic\u00e2nd deviza nespus\u0103 a lui \u201dmereu \u00cempreun\u0103\u201d, oriunde se putea. O prim\u0103var\u0103 timpurie dar plin\u0103 de \u201dnoi probleme\u201d, ne-a a\u0219teptat cu bra\u021bele deschise. Venea anul, f\u0103r\u0103 practic\u0103, dar cu perspectiva a dou\u0103 luni de convocare militar\u0103, la arma chimic\u0103, care ne privea doar pe noi b\u0103ie\u021bii. Reu\u0219ita practicii de la Zlatna, cu toate minusurile pe care v\u00e2rsta a \u0219tiut s\u0103 le ignore, a ridicat speran\u021ba unei noi aventuri \u00een grup. Era vizat Combinatul de la T\u00e2rn\u0103veni, un alt gigant al polu\u0103rii, dar important prin diversitatea activit\u0103\u021bii chimico-industriale. Lovitura primit\u0103 prin hot\u0103r\u00e2rea instruirii b\u0103ie\u021bilor \u00eentr-o unitate militar\u0103, printr-o convocare de dou\u0103 luni, ne-a dat peste cap planurile noastre de petrecere a vacan\u021bei \u201d\u00eempreun\u0103\u201d. Eram a\u0219a de ab\u0103tu\u021bi \u00eenc\u00e2t, pentru a nu \u0219tiu c\u00e2ta oar\u0103, resimt \u0219i acum, c\u00e2nd scriu, prezen\u021ba acelui \u201dnefast\u201d, \u201dN-a fost s\u0103 fie!\u201d Am a\u0219teptat sosirea verii lui 1953 cu emo\u021bia ne\u00eemplinirii visului nostru, dar \u0219i cu speran\u021ba pueril\u0103 \u00eentr-o minune, a revoc\u0103rii hot\u0103r\u00e2rii guvernamentale. Repet, \u201dN-a fost s\u0103 fie&#8230;\u201d<\/p>\n<p>~ Va urma ~<\/p>\n<p align=\"right\"><strong>Daris Basarab alias Boris David<\/strong><\/p>\n<p align=\"right\">Bucure\u0219ti<\/p>\n<p align=\"right\">11 ianuarie 2015<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cap. VIII Da, am ie\u0219it cu bine la liman. A fost de \u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103, dar \u0219i de satisfac\u021bie. F\u0103cusem o gaf\u0103 [&#038;hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-20380","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20380","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20380"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20380\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":20383,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20380\/revisions\/20383"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20380"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20380"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20380"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}