{"id":20553,"date":"2015-01-23T19:45:03","date_gmt":"2015-01-23T19:45:03","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=20553"},"modified":"2015-03-05T12:51:44","modified_gmt":"2015-03-05T12:51:44","slug":"daris-basarab-%e2%80%9dn-a-fost-sa-fie%e2%80%a6%e2%80%9d-9","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2015\/01\/23\/daris-basarab-%e2%80%9dn-a-fost-sa-fie%e2%80%a6%e2%80%9d-9\/","title":{"rendered":"Daris Basarab: \u201dN-a fost s\u0103 fie\u2026\u201d Cap. IX"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

Cap. 9<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Nu s-a revocat nicio hot\u0103r\u00e2re guvernamental\u0103 \u0219i, bie\u021bii de noi, noi b\u0103ie\u021bii, am primit ordinul \u0219i foile de drum \u0219i am luat drumul F\u0103g\u0103ra\u0219ului, cel mai important Centru Militar pentru Arma Chimic\u0103. Eram \u00een\u021bele\u0219i pe grupuri mici, formate pe simpatii, \u0219i am ales traseul, care \u00eencotro, numai s\u0103 am\u00e2n\u0103m clipa debarc\u0103rii. Nu numai c\u0103 nu eram \u00eenc\u00e2nta\u021bi de perspectiva c\u0103t\u0103niei, dar eram oripila\u021bi la g\u00e2ndul r\u0103canilor pe m\u00e2na c\u0103rora urma s\u0103 ne pierdem libertatea. Un grup mic, la care s-a alipit \u0219i v\u0103rul lui Babi, student \u0219i el la Chimie Industrial\u0103, Iulius Sajnovic, \u201dcorcitur\u0103\u201d \u0219i el, cu mam\u0103 din familia Kruchilor. Fiind bra\u0219ovean \u0219i cunosc\u0103tor al regiunii cu pricina, Iulius a primit sarcina de a alege un traseu mai interesant, \u0219i l-a ales. \u201dMergem prin Sibiu, ne odihnim pe lacul parcului Dumbrava Sibiului \u0219i lu\u0103m un tren de noapte spre F\u0103g\u0103ra\u0219…e frumos Sibiul.\u201d A\u0219a am f\u0103cut \u0219i am p\u0103r\u0103sit Timi\u0219oara cu un tren de dimina\u021b\u0103. Ideea a fost n\u0103stru\u0219nic\u0103. Timpul excelent, lacul lini\u0219tit, parcul, o adev\u0103rat\u0103 p\u0103dure, ademenitor. Ne-am dus la pontoane, am cerut o barc\u0103 \u0219i am luat cu noi \u0219i o \u201dresponsabil\u0103\u201d, o feti\u021b\u0103 cel mult de v\u00e2rsta noastr\u0103, dr\u0103gu\u021b\u0103, plin\u0103 de via\u021b\u0103. Fata \u0219i noi patru. \u201dTu nu te b\u0103ga l\u00e2ng\u0103 fat\u0103 c\u0103 te spun lui Babutzi!\u201d \u201dAcum \u00een\u021beleg cum de te-ai strecurat \u00een grupul nostru…a insistat mult?\u201d \u201dCine s\u0103 insiste?!…\u201d \u201dBabutzi, cine altcineva!?\u201d \u201dNici n-am vorbit cu ea…Ce mai combina\u021bie! O \u0219v\u0103boaic\u0103 \u0219i un rus!…eu te accept pentru c\u0103 joci bini\u0219or \u0219ah…Care-i scorul \u00eentre noi?…Ai cam r\u0103mas \u00een urm\u0103…\u201d \u201dDoar nu era s\u0103 m\u0103 pun r\u0103u cu rudele?!…\u0219i tu e\u0219ti \u0219vab ca \u0219i ea, jumi-juma, numai c\u0103 la ea o jum\u0103tate este rom\u00e2nc\u0103…ca \u0219i la mine, de altfel.\u201d Plimbarea a fost grozav\u0103, am uitat chiar \u0219i unde mergem. Am hoin\u0103rit prin ora\u0219, singuri, f\u0103r\u0103 fat\u0103, am \u00eencercat s\u0103 intr\u0103m la muzeu, la Brukenthal, dar era \u00eenchis pentru renovare \u0219i am poposit, seara, la gar\u0103. Eram pu\u021bin obosi\u021bi a\u0219a c\u0103 am dormit du\u0219i p\u00e2n\u0103 la F\u0103g\u0103ra\u0219. Pe peron un sublocotenent \u00eentreba de zor \u201dCine mai e de la Timi\u0219oara?\u201d Am ridicat c\u00e2te o m\u00e2n\u0103 \u00een sus \u0219i ne-am \u00eendreptat, f\u0103r\u0103 grab\u0103, spre cel care avea s\u0103 ne fie ghid. Ce ghid?! Ne-a luat tare de la \u00eenceput. \u201dCe-i cu \u00eent\u00e2rzierea asta?! Trebuia s\u0103 fi\u021bi aici la pr\u00e2nz…\u201d \u201dP\u0103i \u00eenc\u0103 nu suntem c\u0103tane…\u00cenc\u0103 n-avem program…\u201d \u201dA\u021bi primit ordin, a\u021bi fost repartiza\u021bi, din clipa asta vorbi\u021bi numai \u00eentreba\u021bi. Indisciplina, \u00een armat\u0103, se pedepse\u0219te. Urma\u021bi-m\u0103!\u201d \u201dDomnu ofi\u021ber, noi suntem, dac\u0103 suntem, elevi ofi\u021beri, \u0103ia cu termen redus, vom fi colegi…trata\u021bi-ne ca atare, V\u0103 rog!\u201d \u201dNicio grij\u0103, Domnule cu \u201dtermen redus\u201d, de m\u00e2ine ai s\u0103-\u021bi revii, nicio grij\u0103!\u201d Capul r\u0103ut\u0103\u021bilor era incorijibilul Teoran. Cam scund, dar r\u0103u de gur\u0103, mereu pus pe \u0219otii, n\u0103scut a fi prieten cu toat\u0103 lumea. El a \u00eentre\u021binut o atmosfer\u0103 pozitiv\u0103, ca s\u0103 nu spun s\u0103n\u0103toas\u0103, \u0219i la C\u00e2mpia Turzii.
\nUnitatea militar\u0103 de \u201dAp\u0103rare Antichimic\u0103\u201d, denumire obligatorie pentru a desemna caracterul neagresiv al armatei noastre, situat\u0103 \u00eentr-o zon\u0103 periferic\u0103 a ora\u0219ului, constituit\u0103 dintr-o multitudine de caz\u0103rmi, cl\u0103diri vechi dar inspir\u00e2nd \u00eencredere prin robustimea lor, ne-a lini\u0219tit \u00een ceea ce prive\u0219te condi\u021biile de cazare. Surpriza a venit c\u00e2nd am fost condu\u0219i spre \u201ddormitoarele\u201d \u00een care urma s\u0103 ne petrecem nop\u021bile \u0219i unele ore de odihn\u0103 din timpul zilei. Am spus surpriz\u0103 deoarece ne-am pomenit \u00een fa\u021ba unei bar\u0103ci, mari, dar tot barac\u0103 era, \u00een care \u201dcu\u0219etele\u201d personale erau ni\u0219te spa\u021bii dreptunghiulare, limitate de ni\u0219te sc\u00e2nduri fixate pe jos \u00eentre care \u201dsalteaua propriuzis\u0103\u201d era un strat gros de paie, acoperite cu o p\u0103tur\u0103 cazon\u0103, pe post de cearceaf, peste care mai g\u0103seai un fel de pern\u0103 umplut\u0103 cu paie \u0219i \u00eenc\u0103 o p\u0103tur\u0103 cazon\u0103, pentru \u00eenvelit. La cap, o poli\u021b\u0103 lat\u0103 pentru lucruri personale, sub care intrai cu pern\u0103 cu tot, cu mare grij\u0103 s\u0103 nu d\u0103r\u00e2mi \u201detajera\u201d. Ni s-a explicat c\u0103 trebuia s\u0103 ne afl\u0103m \u00een condi\u021bii de campanie ceea ce nu ne va strica \u00een instruire. Tot \u0219irul de \u201dcu\u0219ete\u201d era lipit de peretele din spate al bar\u0103cii. \u00cen fa\u021ba cu\u0219etelor era culoarul de la intrare, lat cam de trei metri, pe al c\u0103rui perete erau fixate cuiere pentru at\u00e2rnat haine \u0219i \u00eentregul harna\u0219ament \u2013 un rucsac mare, plin cu tot felul de lucrururi \u201dspecifice\u201d, a\u0219a li se spunea, pentru ap\u0103rarea antichimic\u0103, pelerine din plastic transparent, lopat\u0103 \u0219i nu mai \u0219tiu eu ce. Ba \u0219tiu!, o mic\u0103 rachet\u0103 de semnalizare, manevrat\u0103 manual. Oricum, greu, dar obligatoriu pentru \u021binuta \u201dspecific\u0103\u201d. Mai aveam \u0219i o pu\u0219c\u0103, un ZB-eu, cum am \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103-i spunem, f\u0103r\u0103 muni\u021bie de r\u0103zboi, care se distribuia doar la trageri. Cartu\u0219ele oarbe se distribuiau \u0219i ele doar pentru manevrele de instruire militar\u0103 cu scopul declarat de generator de zgomot, tot \u201dspecific\u201d \u0219i de recul. Totul trebuia \u00eenv\u0103\u021bat din mers \u00eentr-o atmosfer\u0103 \u201dspecific\u0103\u201d de r\u0103zboi. Dou\u0103 termene \u201dspecific\u201d \u0219i \u201dap\u0103rare\u201d erau obligatorii \u00een vocabularul care desemna caracterul de ap\u0103rare al armei chimice din armata rom\u00e2n\u0103. Cum eram grupul \u00eent\u00e2rzia\u021bilor, am fost du\u0219i la depozitul de \u00eembr\u0103c\u0103minte \u0219i echipamente, am predat hainele civile \u0219i ne-am echipat \u0219i \u00eenarmat ost\u0103\u0219e\u0219te, ca du\u0219i \u00eenapoi la barac\u0103 s\u0103 avem ce s\u0103 d\u0103m jos de pe noi. N-a fost nevoie deoarece to\u021bi ceilal\u021bi plonjaser\u0103 direct pe paiele din cu\u0219ete, \u00eembr\u0103ca\u021bi ca de r\u0103zboi. Le-am urmat exemplul f\u0103r\u0103 c\u00e2rtire \u0219i ne-am cufundat \u00een lini\u0219tea disciplinei militare. \u201dN-a fost s\u0103 fie\u201d \u0219i-a f\u0103cut datoria. \u201dPluton, drep\u021bi!\u201d a r\u0103sunat bestial la u\u0219a de intrare. Ne-am g\u00e2ndit c\u0103 e o alarm\u0103 \u00een plin\u0103 pace. \u201dNu este permis s\u0103 v\u0103 culca\u021bi \u00eembr\u0103ca\u021bi \u00een uniform\u0103! Dezbr\u0103carea, aranjarea echipamentului \u0219i apoi culcarea!\u201d \u201dCare e\u0219ti, m\u0103i?!… S\u0103 ne treze\u0219ti noaptea?!. Ne putem speria \u0219i facem ur\u00e2t. Aproape c\u0103 sunt \u00een faza de preludiu…\u201d \u201dSunt Sergentul Major…\u0219i r\u0103spund de disciplina din dormitor. Executarea!\u201d Un murmur de nemul\u021bumire \u0219i de revolt\u0103 a \u00eentrerupt ordinul Sergentului Major. Eram noi cum eram, dar acum, c\u00e2nd rememorez acele scene \u201dhazlii\u201d pentru noi, recunosc c\u0103 d\u0103deam dovad\u0103 de o \u201dincon\u0219tien\u021b\u0103 colectiv\u0103\u201d. \u0218i asta era doar \u00eenceputul. S-au trezit fra\u021bii \u0219i s-au pus pe noi. Noi, \u00een schimb, am dat \u00een boala r\u00e2sului colectiv, de care nu aveam nicio cale de sc\u0103pare. Cu o grip\u0103, un colectiv ca al nostru s-ar fi descurcat cumva, chiar \u0219i \u00eentr-o unitate spitaliceasc\u0103, dar cu acest r\u00e2s st\u00e2rnit de te miri ce, plec\u00e2nd de la unul la altul ca \u00eentr-o reac\u021bie \u00een lan\u021b, sau cel pu\u021bin ca \u00eentr-un efect domino, nu aveam nicio \u0219ans\u0103.
\nPlutonul nostru format din timi\u0219oreni \u0219i ie\u0219eni a fost preluat de Locotenet-majorul Neam\u021bu, un tip bine f\u0103cut, sportiv de performan\u021b\u0103 \u00een lumea militar\u0103, un adev\u0103rat decatlonist. Bun la toate, dar at\u00e2t de bun \u00eenc\u00e2t nu pricepea c\u0103 ni\u0219te bie\u021bi studen\u021bi subalimenta\u021bi nu-l puteau urma \u00een ambi\u021biile sale. Omul avea ambi\u021bia s\u0103 ne scoat\u0103 \u00een dou\u0103 luni nu ofi\u021beri, \u00eei ajungea c\u0103 era el, ci sportivi performeri \u00een mar\u0219uri specifice armei chimice, adic\u0103 cu tot harna\u0219amentul din dota\u021bia \u201dspecific\u0103\u201d, plus masca de gaze pe fa\u021b\u0103 cu cartu\u0219 cu tot. Pentru condi\u021bia fizic\u0103 apela la t\u0103v\u0103leal\u0103 comandat\u0103 simplu \u201dculcat, sculat, avia\u021bie inamic\u0103 la orizont, masca pe figur\u0103, culcat pe spate, tragere foc cu foc \u0219i nu mai \u0219tiu ce…\u201d Avea omul nu doar imagina\u021bie dar \u0219i ambi\u021bia m\u0103rturisit\u0103 s\u0103 ne scoat\u0103 la concurs pe \u021bar\u0103 \u00eentre unit\u0103\u021bi militare similare ale Corpului Armei Antichimice. Dintr-un \u0219ut campionul nostru nu a scos doar untul din noi, dar \u0219i boala r\u00e2sului colectiv. Nu mai aveam chef de m\u00e2ncare, nu se mai prindea somnul de noi. Nenorocirea era c\u0103 nu puteai s\u0103-i repro\u0219ezi nimic. Nebunul, nici c\u0103-i puteam spune altfel, participa al\u0103turi de noi pentru a se men\u021bine \u00een form\u0103. Pentru pu\u021binul timp liber de care mai dispuneam, s\u00e2mb\u0103ta \u0219i duminica, am acceptat propunerea de a constitui echipe de volei \u0219i a organiza un campionat pe unitate. Cum timi\u0219orenii eram constitui\u021bi de acas\u0103, eram \u0219ase din echipa Facult\u0103\u021bii de Chimie, l-am cooptat \u0219i pe ie\u0219eanul Caramfil, \u00eenalt, suplu, doritor. Cu mul\u021bi ani dup\u0103, l-am vizitat \u00een cabinetul s\u0103u ministerial. L-am g\u0103sit pe acela\u0219i fost coechipier de la F\u0103g\u0103ra\u0219, cu care ne-am pus pe pove\u0219ti aduc\u0103toare de clipe senine, dup\u0103 ce \u00een prealabil a rugat secretara s\u0103 nu fim deranja\u021bi. \u0218i am stat pe s\u0103turate. Echipa a mers bine, am c\u00e2\u0219tigat campionatul, dar \u0219i admira\u021bia Nebunului. Pentru el competi\u021bia era \u00eens\u0103\u0219i via\u021ba. Pentru noi o clepsidr\u0103 cu ac\u021biune \u00eencetinit\u0103. Num\u0103ram zilele p\u00e2n\u0103 la \u00eentoarcere. Cele mai grele ie\u0219iri \u00een \u021binut\u0103 de campanie erau cele care ne scoteau din ora\u0219, \u00een direc\u021bia M\u00e2ndra, pe drumuri laterale, prin h\u00e2rtoape, praf \u0219i alte minuni inventate pentru realizarea mar\u0219urilor \u00een condi\u021bii de r\u0103zboi. Hainele reu\u0219eam s\u0103 le sp\u0103l\u0103m, s\u0103 le recondi\u021bion\u0103m, \u00een timpul nostru liber, dar nici ast\u0103zi nu reu\u0219esc s\u0103 le sp\u0103l din memorie, chiar dac\u0103 \u00eencet-\u00eencet am ajuns, dup\u0103 tot felul de convoc\u0103ri, la gradul de c\u0103pitan \u00een rezerv\u0103.
\n\u00centoarcerea la Timi\u0219oara a fost ca un du\u0219 cald, de cele reci am tot avut parte, de sub care nu te \u00eenduri s\u0103 ie\u0219i. Cred \u0219i eu, Babi lipit\u0103 de mine, dorul de hoin\u0103real\u0103 \u00een doi \u00eemplinit, f\u0103r\u0103 \u00eentreb\u0103ri, f\u0103r\u0103 aluzii. Eram aceia\u0219i colegi ocolind cu \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nare no\u021biunea de \u201d\u00eempreun\u0103\u201d. Toamn\u0103 frumoas\u0103, fructe la discre\u021bie, Pia\u021ba Unirii, a Domului, spa\u021biu preferat, \u00een afara parcurilor. Gazda amabil\u0103, rela\u021bia cu fratele reluat\u0103 la cote \u00eenalte. \u201dBob, hai s\u0103 faci duminica la noi, la Biled. M\u0103n\u00e2nci \u0219i tu ca oamenii \u0219i te mai \u00eencarci cu de-ale gurii…\u201d \u201dTu, tot singur?!…\u201d \u201dDeocamdat\u0103…\u201d Am luat trenul \u0219i am l\u0103sat-o pe Babi s\u0103 plece la S\u00e2ntana. Grijuliu cu via\u021ba mea intim\u0103, fr\u0103\u021biorul mai mare, zece ani \u00een plus nu era de colo, a aranjat cu gazda, o t\u00e2n\u0103r\u0103 \u0219v\u0103boaic\u0103 cu b\u0103rbatul plecat \u00een armat\u0103, s\u0103 se ocupe pu\u021bin de cel mic, adic\u0103 de mine. \u201dNo, asta mi-ar mai lipsi!\u201d, mi-am spus cu g\u00e2ndul la C\u00e2mpia Turzii. Am prelungit cina p\u00e2n\u0103 spre diminea\u021ba, mai t\u0103rie, mai cafele. \u0218i vinul a meritat vizita fratelui mai mic la fratele mai mare. Am plecat de diminea\u021b\u0103 la Timi\u0219oara, r\u00e2z\u00e2nd de unul singur, la \u00eentrebarea retoric\u0103 \u201dS\u0103-i povestesc colegei mele de hoin\u0103real\u0103, c\u0103ci, vorba ei \u201d\u00eempreun\u0103 nu eram…\u201d De ales tot m-am ales cu ceva: un jambon c\u00e2t nu mai manevrasem \u00een via\u021ba mea. L-am dus direct \u00een c\u0103mara gazdei cu g\u00e2ndul s\u0103-mi invit prietenii la un osp\u0103\u021b \u0219i s-o conving \u0219i pe Babi s\u0103 vin\u0103, \u00een sf\u00e2r\u0219it, \u00een vizit\u0103. C\u00e2t am lipsit de acas\u0103, bunul meu coleg de camer\u0103, Jean, fizicianul, citind biletul l\u0103sat pe patul convie\u021buirii noastre nevinovate, a dat iama \u00een c\u0103mar\u0103, a scos triumfal jambonul, s-a \u00eenarmat cu un cu\u021bit enorm de buc\u0103t\u0103rie \u0219i \u00een ritmul antrenant al unei melodii la mod\u0103, a pornit un dans macabru, cu cu\u021bitul \u00een gur\u0103 \u0219i jambonul sub bra\u021b. Un \u021bip\u0103t frate cu moartea i-a stricat lini\u0219tea \u00eenc\u0103 din preludiu, \u00eenso\u021bit \u0219i de zgomotul \u00eenfundat al pr\u0103bu\u0219irii unui corp, corpolent. A aruncat jambonul, a aruncat cu\u021bitul, s-a aplecat speriat asupra corpului aparent ne\u00eensufle\u021bit \u0219i a recunoscut-o pe bunica gazdei, care venise s\u0103 mai verifice ce mai era prin cas\u0103. \u00cen clipa aceea a \u00een\u021bepenit \u0219i el. L-a trezit cel de al doilea urlet al disper\u0103rii, bunica s-a s\u0103ltat singur\u0103 \u0219i a luat-o la fug\u0103. A fost ca un du\u0219 rece, a s\u0103rit dup\u0103 ea, a \u00een\u0219f\u0103cat-o \u0219i a \u00eenceput s-o m\u00e2ng\u0103ie \u0219i s-o s\u0103rute, bolmojind o scuz\u0103 pe post de l\u0103murire. Nu pot s\u0103 redau fidel cele \u00eent\u00e2mplate pentru c\u0103 auzindu-i lui Jean relatarea, de hohotele care m-au n\u0103p\u0103dit, am re\u0219inut s\u0103 realizez doar par\u021bial dramatismul \u00eent\u00e2mpl\u0103rii.
\nS\u0103rmana femeie, intr\u00e2nd lini\u0219tit\u0103, \u00eentr-o cas\u0103 lini\u0219tit\u0103, a v\u0103zut doar cu\u021bitul din gura lui Jean f\u0103r\u0103 al recunoa\u0219te pe individ. S-a lini\u0219tit, a lansat un \u201dbat\u0103-te norocul de ciudat!\u201d, a mai stat la taclale ca s\u0103-\u0219i revin\u0103 total \u0219i l-a pus s-o \u00eenso\u021beasc\u0103 p\u00e2n\u0103 la ea acas\u0103. Acolo l-a ademenit cu un pahar cu ap\u0103 rece, bun pentru ie\u0219irea din spaim\u0103. Golanii nu puteau sc\u0103pa a\u0219a plea\u0219c\u0103 \u0219i a doua zi, cu acordul gazdei, au venit \u0219i au atacat studen\u021be\u0219te trofeul fratelui meu mai mare. C\u00e2nd i-am povestit lui povestea jambonului a r\u00e2s copios dar nu s-a ab\u021binut de la o remarc\u0103: \u201dM\u0103i frate, ai l\u0103sat \u0219v\u0103boaica cu ochii \u00een tavan…puteai s\u0103 te distrezi \u0219i tu pu\u021bin…poate alt\u0103dat\u0103…\u201d \u201dP\u00e2n\u0103 la alt\u0103dat\u0103, drag\u0103 Dima, am s\u0103-\u021bi prezint eu o alt\u0103 \u0219v\u0103boaic\u0103 ca s\u0103 vezi prin ce ape m\u0103 scald…ai s-o \u00eendr\u0103ge\u0219ti, te asigur!\u201d \u201dHopa, Bob \u00eenbdr\u0103gostit lulea, bravo!\u201d Nu, nu m-am l\u0103udat, mi-a ajuns o lec\u021bie. Tini\u0219oara era a mea cu Babi cu tot.
\nAnul trei a debutat cu dreptul, a\u0219 putea spune. Ne mai a\u0219tepta un an de convocare la F\u0103g\u0103ra\u0219 pentru a primi gradul de sublocotenent, dar nu mai f\u0103ceam din asta o tragedie. P\u00e2n\u0103 \u0219i Neam\u021bu, nebunul nostru, nu mai ap\u0103rea \u00een culori negre.
\nLa facultate, anul 1953, ca \u0219i via\u021ba mea personal\u0103, au avut plusuri care ne-au marcat viitorul, chiar dac\u0103 am gustat, culmea, am\u00e2ndoi, adic\u0103 \u201d\u00eempreun\u0103\u201d, amarul \u00eencadr\u0103rii la \u201dindizerabili\u201d, av\u00e2nd fiecare \u00een parte, dosare \u201dnegre\u201d, vorba tovar\u0103\u0219ului Ijac, \u0219eful cadrelor pe Institut.
\nLa facultate, unde eram deja \u00een aten\u021bia \u00een\u021beleg\u0103toare a Profesorului Vasile Cocheci, chiar dac\u0103 am r\u0103mas \u00een grupe diferite, dup\u0103 un examen par\u021bial, de fapt un test scris, Babi a luat singura not\u0103 maxim\u0103, fiind singura care a rezolvat problema. At\u00e2ta \u0219i-a chinuit mintea cu ascunzi\u0219urile problemei \u00eenc\u00e2t n-a mai apucat s\u0103 scrie ceva \u0219i la teorie. \u201dP\u0103i, de ce n-ai tratat \u0219i teoria? E\u0219ti singura care a f\u0103cut problema. Meri\u021bi, totu\u0219i, nota maxim\u0103!\u201d \u201dDom Profesor, n-am mai avut timp…\u201d \u201dSpune-mi, tu cu cine \u00eenve\u021bi? Umbra asta a ta nu se prea omoar\u0103…\u201d \u201dP\u0103i, \u00eenv\u0103\u021b cu el, adic\u0103 el \u00eenva\u021b\u0103 cu mine ca s\u0103 m\u0103 lini\u0219teasc\u0103…st\u0103 \u0219i-mi explic\u0103 \u0219i nu mai are destul timp pentru el fiind \u00een grupe diferite…\u0218tie s\u0103 explice, Dom Profesor…\u201d \u201dSunte\u021bi \u00eempreun\u0103 de mult timp, nu?!\u201d \u201dNu suntem \u201d\u00eempreun\u0103\u201d, suntem colegi, prieteni…\u201d Urmarea a fost c\u0103 a cooptat-o la catedr\u0103 ca preparator, o munc\u0103 oarecum voluntar\u0103, neprev\u0103zut\u0103 \u00een statele de plat\u0103. Totu\u0219i, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd primea c\u00e2te o prim\u0103 cu care fugea pu\u0219c\u0103 la magazinul de \u201ddelicatese\u201d feminine, spray-uri \u0219i smacuri. \u0218i eu mai ciupeam c\u00e2te ceva f\u0103c\u00e2ndu-i Domnului profesor traduceri din limba rus\u0103, din cursuri sau dizerta\u021bii primite pe cale de schimb la nivel universitar. M\u0103 \u0219i amuzam de multe ori urm\u0103rindu-i cursul cu degetul pe traducerea mea. Cocheci avea o memorie fenominal\u0103. Prelua pasaje \u00eentregi, cu virgule cu tot. \u00centr-o zi m-a chemat s\u0103-mi propun\u0103 s\u0103 \u00eencep o activitate de cercatare \u00een laboratorul lui, \u00een care era implicat cu ceva legat de c\u0103rbunii activi. Ideea era s\u0103 r\u0103m\u00e2n astfel cu subiect prestabilit pentru lucrarea de licen\u021b\u0103 la Chimia Anorganic\u0103. Mi-a sur\u00e2s, mai ales c\u0103 ajungeam \u0219i pe aceast\u0103 cale s\u0103 fim \u201d\u00eempreun\u0103\u201d. \u0218i a fost \u0219i bine \u0219i de perspectiv\u0103. \u201dAuzi, tinere, cu voi doi am planuri mari. Vreau s\u0103 r\u0103m\u00e2ne\u021bi la Catedr\u0103, asisten\u021bi. De acord? Dar s\u0103 \u0219ti\u021bi c\u0103 va fi mult de munc\u0103…\u201d \u201dDa, s\u0103 tr\u0103i\u021bi!\u201d \u0218i a fost. Pentru ea nu era o problem\u0103. M\u0103 g\u00e2ndeam la mine, la ce o fi \u00eensemn\u00e2nd cercetarea de laborator, la noua rela\u021bie cu profesorul. A fost peste a\u0219tept\u0103ri. Deoarece urm\u0103rirea experien\u021belor efectuate implica \u0219i schimburi ne\u00eentrerupte, 24 din 24, mi-a \u00eencredin\u021bat cheile biroului s\u0103u, deplina ini\u021biativ\u0103 \u00een urm\u0103rirea experimentelor \u0219i, spre surpriza mea nedisimilat\u0103, am prins drag, al\u021bii i-au spus pasiune, \u0219i rezultatele au \u00eenceput s\u0103 curg\u0103. Dom Profesor era \u00eenc\u00e2ntat. Nop\u021bile le petreceam \u00een cabinetul lui, cu u\u0219a duc\u00e2nd \u00een laboratorul s\u0103u personal, cu o canapea comod\u0103 pentru clipele de somn, cu o nou\u0103 perspectiv\u0103 asupra viitorului. \u00cendr\u0103gisem at\u00e2t de mult Timi\u0219oara \u00eenc\u00e2t m\u0103 \u0219i sim\u021beam instalat pe BeGeu. Iarna a trecut pe neg\u00e2ndite, petreceam mult timp la Catedra de Tehnologie Anorganic\u0103, ea cu func\u021bia de preparator, eu cu laboratorul de cercetare. Evitam s\u0103 st\u0103m \u00eempreun\u0103 pentru a nu compromite cumva \u00eencrederea de care ne bucuram. Prim\u0103vara, \u00een limitele timpului liber de care mai dispuneam, umblam pe rupte, la bra\u021b, prin parcuri, pe malul Beg\u0103i, prin Pia\u021ba Domului, mai ales dup\u0103 apari\u021bia cire\u0219elor. Fabricul \u00eel colindam pentru cofet\u0103ria castanelor cu fri\u0219c\u0103 care nu \u021bineau niciodat\u0103 cont de sezon. \u00centr-o zi frumoas\u0103 am convins-o s\u0103-mi viziteze gazda \u0219tiind c\u0103 nimeni nu avea s\u0103 fie acas\u0103. A fost pl\u0103cut s\u0103 ne sim\u021bim singuri, nesupraveghea\u021bi de curio\u0219ii str\u0103zilor \u0219i parcurilor. Dar c\u00e2nd e s\u0103 nu-\u021bi mearg\u0103, nu-\u021bi merge pur \u0219i simplu. Eram at\u00e2t de absorbi\u021bi unul de altul \u00eenc\u00e2t nu am auzit deschiz\u00e2ndu-se u\u0219a de la intrare. N-am auzit nici u\u0219a camerei. \u201dBaba\u201d, cum \u00eei spunea Jean, a scos un \u201dioi !\u201d prelungit, eu, cred c\u0103 am strigat un \u201die\u0219i!\u201d conving\u0103tor \u0219i totul s-a terminat \u00een coad\u0103 de pe\u0219te. Baba a plecat gr\u0103bit\u0103, noi ne-am luat servietele \u0219i am plecat pe jos, ca s\u0103 ne mai r\u0103corim, \u00een direc\u021bia opus\u0103 celei pe care veniser\u0103m. Am t\u0103cut noi ce am t\u0103cut, dar surprinz\u00e2ndu-ne unul altuia privirea, am izbucnit \u00eentr-un hohot de r\u00e2s sor\u0103 cu sf\u00e2r\u0219itul lumii. \u00cen clipa aceea am realizat c\u0103 eram chiar \u201d\u00eempreun\u0103\u201d \u0219i c\u0103 vom r\u0103m\u00e2ne \u201d\u00eempreun\u0103\u201d. A fost un \u201dN-a fost s\u0103 fie\u201d soldat cu un \u201dBa este\u201d. Tot atunci m-am desp\u0103r\u021bit de Jean \u0219i mi-am g\u0103sit o gazd\u0103 mai potrivit\u0103, o camer\u0103 \u00een fundul unei interminabile cur\u021bi, f\u0103r\u0103 gazde pe capul meu, f\u0103r\u0103 probleme care s\u0103 afecteze intimitatea singuraticului din mine. Puteam s\u0103 ne \u00eent\u00e2lnim \u00een deplin\u0103 relaxare, puteam s\u0103-mi a\u0219tern pe h\u00e2rtie g\u00e2ndurile mele poetice, ca s\u0103 le rup necitite de nimeni. Nu aveam \u00eencredere \u00een pornirile mele literare. \u0218i Babi, s-a mutat \u00eempreun\u0103 cu o coleg\u0103 la o gazd\u0103, aproape de stadionul de fotbal al lui Poli. Aici nu am avut acces \u201d\u00eempreun\u0103\u201d, ferindu-ne de orice complica\u021bie colegial\u0103, m\u0103 refer la vederile mele, la colega ei, pe care, n-o prea aveam la suflet. Simplu, nu-mi pl\u0103ceau colegele ur\u00e2te \u0219i ea f\u0103cea parte din aceast\u0103 categorie. Fat\u0103 istea\u021b\u0103, ambi\u021bioas\u0103, \u00eennebunit\u0103 dup\u0103 prietenul meu Boac\u0103. Se apropiase de Babi ca s\u0103 fie \u00eentr-o companie atr\u0103g\u0103toare. Era ceva la ordinea zilei.
\nEra un an \u00een care nu ne prea omoram cu prezen\u021ba la cursuri majoritatea fiind pe ultima sut\u0103 de metri. Pentru examene \u00eens\u0103 interesul luase cote neb\u0103nuite. La finele anului urma s\u0103 ob\u021binem dreptul pentru sus\u021binerea licen\u021bei. Cei cu teme teoretice se omorau prin biblioteci, cei cu cercet\u0103ri \u00een laborator, d\u0103deam bici experien\u021belor pentru a primi avizul profesorilor pentru redactare. \u00cen sesiune am luat \u0219i eu pu\u021bin \u00een serios examenele \u0219i, bomb\u0103, cu de trei ori FB \u0219i o dat\u0103 un B, am luat o burs\u0103, i se spunea de merit, ceva bani nespera\u021bi care aveau s\u0103-mi aprind\u0103 imagina\u021bia. Pur \u0219i simplu am avut grij\u0103 de ei.
\nSingura umbr\u0103 care ne-a acoperit lumina soarelui a fost cea de a doua convocare de o lun\u0103 la F\u0103g\u0103ra\u0219. Timp pierdut, decretat in corpore. Ne-am dus, de data aceasta f\u0103r\u0103 ocoli\u0219uri. Am fost primi\u021bi cu ceva mai pu\u021bin\u0103 ostilitate. Au continuat manevrele cu Nebunul, t\u0103v\u0103leli prin h\u00e2rtoape, t\u00e2r\u00e2\u0219 pe burt\u0103, amenin\u021b\u0103ri pentru lips\u0103 de implicare, scoateri la raport \u0219i, \u00een final examene cu probe scrise. Spre sf\u00e2r\u0219itul lunii am fost sco\u0219i la raport, \u00een \u021binut\u0103 de r\u0103zboi, pentru a fi \u00eent\u00e2mpina\u021bi de o comisie mixt\u0103, rom\u00e2no-sovietic\u0103. Un speach al comandantului Unit\u0103\u021bii Antichimice, un \u00eendemn la \u00eemplinirea datoriei \u00een orice \u00eemprejur\u0103ri, o scurt\u0103 lec\u021bie de patriotism \u0219i, \u00een final, cu un solemn \u201dtovar\u0103\u0219i sublocotenen\u021bi\u201d, o invita\u021bie la care am cam \u00eenceput s\u0103 mi\u0219c\u0103m \u00een front. \u201dTovar\u0103\u0219i ofi\u021beri, cei care doresc s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een cadrul Armatei Rom\u00e2ne, s\u0103 fac\u0103 un pas \u00eenainte.\u201d Bomba lui Teoran a explodat f\u0103c\u00e2nd ravagii. \u201d\u0102la eu, \u0103la Eu…\u201d, urmat\u0103 de un r\u00e2s colectiv de neoprit. Ce-a fost \u00een capul lui, dar \u0219i-n al nostru, nici acum nu pot spune. Consternare, un \u201dDrep\u021bi !\u201d r\u0103gu\u0219it din gura a comandantului, o expresie de nedescris pe fa\u021ba ofi\u021berului sovietic, urmate de un \u0219i mai r\u0103gu\u0219it \u201d\u00cenapoi rupe\u021bi r\u00e2ndurile!\u201d Din acea clip\u0103 am fost prelua\u021bi de Nebun, simpatic de altfel \u00een neputin\u021ba lui, sco\u0219i pe c\u00e2mp \u00een pas alerg\u0103tor \u0219i t\u0103v\u0103li\u021bi p\u00e2n\u0103 seara, ca \u00een vremurile bune. Neam\u021bu ratase ocazia unei avans\u0103ri, comandantul se retrase cu sovieticul dup\u0103 el, gesticul\u00e2nd a ne\u00een\u021belegere, la probabilele b\u00e2lbe explicative ale comandantului. Ne-am a\u0219teptat la o retragere a gradului de ofi\u021ber \u0219i la inerentele consecin\u021be. Nu s-a \u00eent\u00e2mplat nimic de felul acesta. Seara am fost convoca\u021bi pentru a ni se \u00eenm\u00e2na livretele de ofi\u021ber, foile de drum \u0219i un z\u00e2mbet ironic al lui Neam\u021bu. A fost ceva necugetat, ceva ce Nebunul nostru nu o meritase. Ne-am dat seama c\u0103 Unitatea nu-\u0219i permitea luxul de a dezv\u0103lui evenimentul. Onoarea militar\u0103 trebuia ap\u0103rat\u0103 cu orice pre\u021b.
\nNe-am \u00eentors la Timi\u0219oara \u00een a\u0219teptarea unei reac\u021bii dure, dar nu s-a \u00eent\u00e2mplat nimic. Se apropia toamna, se \u00eencheiau socotelile cu Facultatea, se f\u0103cea programarea pentru sus\u021binerea licen\u021bei, pentru \u00eenceputul anului 1954. Noi, ca noi, m\u0103 refer la Babi \u0219i la mine, \u201d\u00eempreun\u0103\u201d, cum se spune, p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t. Peste tot, prin locurile \u00eendr\u0103gite, niciodat\u0103 b\u00e2rfi\u021bi, simpatiza\u021bi, cu o droaie de prieteni, cuprin\u0219i de nostalgia anilor de studen\u021bie care se scurgeau, parc\u0103, nemilos de repede. Viitorul era sumbru.
\n\"\"<\/a>Tot \u021bin\u00e2ndu-ne de m\u00e2n\u0103, \u00eei m\u00e2ng\u00e2iam degetele m\u00e2inii, mi\u0219care ce o repetam cam des, st\u00e2rnind uneori nedumerire. Pe 29 septembrie 1953 am invitat-o la cin\u0103(!?) la un restaurant cochet de sub podul de pe Bega, am m\u00e2ncat \u0219ni\u021bel de porc, am b\u0103ut bere. I-am luat m\u00e2na \u0219i i-am pus inelul cump\u0103rat din banii sesiunii amintite, de fapt unica \u00een via\u021ba mea de student. \u201dCe-i asta?!\u201d \u201dLogodna noastr\u0103!\u201d \u201dNici nu m-ai \u00eentrebat m\u0103car…\u201d \u201dAr fi fost o \u00eentrebare retoric\u0103 la care r\u00eespunsul \u00eel \u0219tiam.\u201d \u201dTe iubesc, zurliule!\u201d \u201dTe iubesc Babutzi!\u201d A fost frumos, unic \u00een felul s\u0103u. F\u00e2st\u00e2ceala ei a \u00eenceput a doua zi la Facultate. \u201dCe-ai f\u0103cut cu inelul?!\u201d \u201d\u00cenc\u0103 nu vreau s\u0103 m\u0103 vad\u0103 colegii, mi-e jen\u0103…\u201d \u0218i a\u0219a a f\u0103cut zile \u00eentregi profit\u00e2nd de \u00een\u021belegerea mea. Am l\u0103sat dup\u0103 ea. C\u00e2nd eram \u00eempreun\u0103 \u00ee\u0219i punea inelul \u00een deget. Eram la cantin\u0103 \u0219i m-am mirat c\u0103 avea inelul pe deget cu toate c\u0103 voia s\u0103 mai \u021bin\u0103 secretul. Dar, fiindc\u0103 mereu apare neprev\u0103zutul, a ap\u0103rut m\u0103tu\u0219a ei de la Oradea. A uitat de precau\u021bii \u0219i i-a s\u0103rit de g\u00e2t. \u201dBabutzi, ce-i asta?!…\u201d \u201dTu\u0219i, m-am logodit cu, uite-acolo…\u201d \u201dCare, \u0103la cu pletele?! Doamne, Istenem, Istenem! Andrei \u0219tie?\u201d \u201d\u00cenc\u0103 nu, nu m-am \u00eent\u00e2lnit \u00eenc\u0103 cu el…\u201d \u201dDar el ce a p\u0103zit, Doamne?!\u201d \u201d\u00cel \u0219tie din vedere…dar nu \u0219tia nimic serios…\u201d
\n\u201dMama ta \u0219tie?…\u201d \u201d\u00cenc\u0103 nu i-am scris…\u201d \u201dDe unde este?…\u201d \u201dDin Oradea, tu\u0219i…\u201d \u201dNu, nu se poate, plec la S\u00e2ntana \u0219i apoi la Oradea…s\u0103-mi spui numele lor \u0219i adresa…\u201d \u201dTu\u0219i vreau s\u0103 te bucuri cu mine, hai s\u0103 \u021bi-l prezint…\u201d
\nPentru a c\u00e2ta oar\u0103 unchiul Alex a avut dreptate cu \u201dN-a fost s\u0103 fie\u201d. Secretul lui Babutzi a c\u0103zut…<\/p>\n

~ Va urma ~<\/p>\n

Daris Basarab alias Boris David<\/strong><\/p>\n

Bucure\u0219ti<\/p>\n

23 ianuarie 2015<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cap. 9   Nu s-a revocat nicio hot\u0103r\u00e2re guvernamental\u0103 \u0219i, bie\u021bii de noi, noi b\u0103ie\u021bii, am primit ordinul \u0219i foile [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-20553","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20553","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20553"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20553\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":20556,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20553\/revisions\/20556"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20553"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20553"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20553"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}