{"id":20727,"date":"2015-02-01T15:54:36","date_gmt":"2015-02-01T15:54:36","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=20727"},"modified":"2015-02-01T16:15:12","modified_gmt":"2015-02-01T16:15:12","slug":"george-anca-scenometrie-draghicescu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2015\/02\/01\/george-anca-scenometrie-draghicescu\/","title":{"rendered":"George Anca: SCENOMETRIE DR\u0102GHICESCU"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

\u201cGlorioasa Cetate a lui Dumnezeu \u0219i-a urmat pelerinajul de-a lungul timpului \u0219i a impiet\u0103\u0163ii\u201d (Sf\u00e2ntul Augustin).<\/p>\n

Vom avea sub un titlu : NOUA CETATE A LUI DUMNEZEU, trei acte: CALEA, ADEVARUL \u0219i VIA\u021aA.<\/p>\n

Cele ce le vom spune vor fi o anticipare, ca un sort de profe\u021bie.<\/p>\n

C\u0103 epoca noastr\u0103 ar fi deschis\u0103 profe\u021bilor \u0219i profe\u021biilor, noi am afirmat-o deja \u00een 1906 c\u00e2nd nu cuno\u0219team opera lui Wells iar cele ale .lui Spengler \u0219i a lui Keyserling nu existau.<\/p>\n

\u00cen timpul studiilor noastre la Paris, am prev\u0103zut \u0219i am anun\u021bat printre studen\u021bii Europei Centrale, afla\u021bi la Paris, pr\u0103bu\u0219irea Austriei \u0219i a Turciei \u0219i am predicat solidaritatea na\u021biunilor lor \u00een lupta contra acestor dou\u0103 imperii anacronice. Aeast\u0103 previziune s-a realizat \u0219i acesta fu r\u0103zboiul balcanic din 1912-1913. – \u00cen 1914, veni r\u00e2ndul Austro-Ungariei. Indecizia opera\u021biunilor militare, care s-au prelungit p\u00e2n\u0103 \u00een 1917, ap\u0103sa greu \u00een echilibrul destinelor imperiului Habsburgilor, \u00een favoarea sa, \u0219i soarta na\u021biunilor oprimate oscila \u0219i se \u00eentuneca. Ideea solidarit\u0103\u021bii rom\u00e2nilor, s\u00e2rbilor, cehilor \u0219i polonezilor ni se impunea \u0219i un fericit hazard m-a f\u0103cut s-o comunic unor oameni ca MM Benes \u0219i Roman Donowski, care, accept\u00e2nd-o, mi-au m\u0103rturisit c\u0103 au avut aceea\u0219i idee \u0219i \u00een acela\u0219i timp cu mine. Astfel, \u00een timp ce spiritele realiste din Fran\u021ba \u0219i Anglia ezitau \u00eenc\u0103 \u00een fa\u021ba disloc\u0103rii Austro-Ungariei, nev\u0103z\u00e2nd prin ce s\u0103 \u00eenlocuiasc\u0103 solidul \u0219i stabilul, noi oferir\u0103m realitatea deja schi\u021bat\u0103 a Micii Antante.<\/em> La congresul na\u021biunilor oprimate <\/em>de la Roma (aprilie 1918), noi afirmar\u0103m \u0219i pecetluir\u0103m o Mic\u0103 Antant\u0103 avant la lettre, \u0219i soarta monarhiei habsburgice fu definitiv tran\u0219at\u0103 de c\u0103tre Alia\u021bi cu aceast\u0103 ocazie.<\/p>\n

*<\/p>\n

AlbertThomas<\/strong><\/p>\n

Sunt multe idei la care eu nu pot subscrie. Nu pot subscrie la critica sa fa\u0163\u0103 de Democra\u0163ie. Nu pot ajunge s\u0103 \u00een\u0163eleg nici leg\u0103tura pe care el pretinde a o stabili \u00eentre ideea Societ\u0103\u0163ii Na\u0163iunilor \u015fi unele principii teologice. Mi-e team\u0103 c\u0103 \u00een bucuria sa mistic\u0103 de a descoperi \u201eNoua Cetate a lui Dumnezeu\u201d, prietenul nostru s\u0103 nu se fi aservit un pic prea mult urm\u0103ririi fidele a dezvolt\u0103rii vechimii.<\/p>\n

\u015ei totu\u015fi, dup\u0103 ce am citit-o, am sim\u0163it mai mult ca niciodat\u0103 datoria de a-mi \u0163ine promisiunea. Nu numai pentru c\u0103 Draghicesco este un suflet sincer \u015fi pasionat, unul din acele suflete \u201ecare sunt foc\u201d, cum spunea un mare mistic; nu numai pentru c\u0103 eu m\u0103 simt antrenat de valul abundent al g\u00e2ndirii sale! Dar mai ales pentru c\u0103 lupta pe care el vrea s-o intreprind\u0103, \u015fi ca apostol \u015fi ca profet, \u00een favoarea Societ\u0103\u0163ii Na\u0163iunilor, este urmare a marii b\u0103t\u0103lii care ne-a unit \u00een trecut, b\u0103t\u0103lie pentru dreptul popoarelor de a dispune de ele \u00eensele, b\u0103t\u0103lie pentru independen\u0163a na\u0163ionalit\u0103\u0163ilor. Prietenul meu reaminte\u015fte \u00een introducerea sa cum, \u00een 1918, la Roma, noi am ac\u0163ionat \u00eempreun\u0103 pentru libertatea rom\u00e2nilor, a s\u00e2rbilor, a cehilor \u015fi a polonezilor \u015fi pentru antanta lor solidar\u0103. Societatea Na\u0163iunilor este ast\u0103zi complementul indispensabil al acestei politici. Noi continu\u0103m lupta noastr\u0103 fraternal. C\u00e2teva divergen\u0163e de opinie nu ne pot face s\u0103 ne reneg\u0103m amintirile.<\/p>\n

Foarte puternic, Draghicesco preia o idee drag\u0103 lui Wells sau lui Ferrero, ideea c\u0103 toat\u0103 istoria universal\u0103 se rezum\u0103 \u00eentr-un efort al rasei umane spre unitatea sa.<\/p>\n

Astfel este marea tez\u0103 a c\u0103r\u0163ii.<\/p>\n

Dar meritul esen\u0163ial al acestei opere enorme este c\u0103 ea este un act de credin\u0163\u0103 antrenant.<\/p>\n

L-am criticat pe Dr\u0103ghicescu de a fi fost poate obsedat de marele s\u0103u model, Sf\u00e2ntul Augustin. Dar cum s\u0103 nu recunoa\u015ftem puterea convingerii \u015fi a speran\u0163ei care se degaj\u0103 din opozi\u0163ia dintre \u201eNoua Cetate a lui Dumnezeu\u201d, Societatea Na\u0163iunilor astfel cum a conceput-o prietenul nostru, \u015fi Societatea Na\u0163iunilor empiric\u0103 zb\u0103t\u00e2ndu-se mereu \u00een greut\u0103\u0163ile ei de dup\u0103 r\u0103zboi.<\/p>\n

Celor sceptici sau celor reali\u015fti, vom r\u0103spunde prin admirabilul cuv\u00e2nt al lui Villiers de l’Isle-Adam: \u201c\u00cemi place mai mult s\u0103 am capul \u00een nori dec\u00e2t picioarele \u00een noroi\u201d.<\/p>\n

*<\/p>\n

Iat\u0103 c\u00e2teva din m\u0103rturisirile pe care Jacques Riviere le adresa \u00een 1907 lui Paul Claudel: \u201e… o nelini\u0219te, o nelini\u0219te \u00eengrozitoare, care m\u0103 urm\u0103re\u0219te de-o via\u021b\u0103, \u0219i m\u0103 ridic\u0103 ne\u00eencetat, \u0219i ne\u00eencetat m\u0103 \u00eempiedic\u0103 a m\u0103 satisface; o nelini\u0219te care m\u0103 ridic\u0103 \u00een transporturi de voluptate, \u00een transporturi de disperare, o nelini\u0219te neobosit\u0103.\u201d – \u201d\u00centr-o sear\u0103, spiritul s\u0103tul de a se fi distrat at\u00e2ta, am sim\u021bit din nou explozia anxiet\u0103\u021bii mele, strig\u0103tul interior, chemarea, revolta, pasiunea mea.\u201d – \u201eV\u0103 voi spune cel mai teribil \u0219i tot r\u0103ul meu: aceast\u0103 de\u0219teptare, aceast\u0103 izbucnire, aceast\u0103 revolt\u0103, aceast\u0103 dorin\u021b\u0103, aceast\u0103 nelini\u0219te, aceast\u0103 nemul\u021bumire m\u0103 sf\u00e2\u0219ie, dar le ador\u201d – \u201eNeantul. Iat\u0103 ce m\u0103 otr\u0103ve\u0219te… \u00cen unele momente, \u00eei simt brusc prezen\u021ba, \u00eei resimt prezen\u021ba \u0219i toat\u0103 fiin\u021ba mi se tulbur\u0103. Este ceva care nu este \u0219i care, deodat\u0103, f\u0103r\u0103 un cuv\u00e2nt, \u00eemi spune: iat\u0103-m\u0103. \u00cen spatele a ce v\u0103d, deodat\u0103 oribila fa\u021b\u0103 a ceea ce nu este. Monstru, form\u0103 inform\u0103, prezen\u021b\u0103 pe care a\u0219 vrea s-o resping \u0219i nu pot, nu pot\u201d – \u201eSimt <\/em>c\u0103 ‘acesta tot’ este \u00een van, nu are sens, nu vrea <\/em>nimic, nu tinde spre nimic, e acolo pur \u0219i simplu, pus f\u0103r\u0103 inten\u021bie, f\u0103r\u0103 scop, f\u0103r\u0103 dorin\u021b\u0103 \u2013 e acolo, ba \u00eenc\u0103 de un fason at\u00e2t de precar, abia acoperind oribila prezen\u021b\u0103 a ceea ce nu este\u201d – \u201eM\u0103 resemnasem demult a nu vedea dec\u00e2t neantul \u0219i haosul \u00een fa\u021ba mea, vanitatea, f\u0103r\u0103-de-ra\u021biunea \u00een tot; nu vreau s\u0103 \u00een\u021beleg, pentru c\u0103 nu e de \u00een\u021beles, pentru c\u0103 acest univers, despre care nu \u0219tiu m\u0103car cu certitudine dac\u0103 el exist\u0103, este cel mai inutil, cel mai gratuit zadarnic ce se poate visa\u201d.<\/p>\n

Pronosticului emis de Benoit XV, \u00een timpul primelor luni de r\u0103zboi: \u201eDumnezeu permite ca na\u021biunile care \u0219i-au plasat toate g\u00e2ndurile \u00een lucrurile acestui p\u0103m\u00e2nt s\u0103 se pedepseasc\u0103 unele pe altele, prin carnagii mutuale, pentru dispre\u021bul \u0219i neglijen\u021ba cu care ele l-au tratat; alte evenimente li se vor ad\u0103uga pentru a constr\u00e2nge oamenii s\u0103 se umileasc\u0103 sub puternica m\u00e2n\u0103 a lui Dumnezeu.\u201d<\/p>\n

Pentru omul pe care nu-l ghideaz\u0103 nicio doctrin\u0103 religioas\u0103, pentru omul care a putut sufoca \u00een el aspira\u021biile la o via\u021b\u0103 transcendent\u0103, via\u021ba terestr\u0103 nu are nicio ra\u021biune de a fi \u00een afar\u0103 de ea \u00eens\u0103\u0219i \u0219i nu are, \u00een ea \u00eens\u0103\u0219i, nicio valoare. Ea nu este dec\u00e2t un fenomen natural. Un singur scop: pl\u0103cerea; evitarea durerilor \u0219i c\u0103utarea posesiunilor. Solidaritatea unui asemenea om cu semenii s\u0103i nu are alt\u0103 sanc\u021biune dec\u00e2t interesul s\u0103u mai mult sau mai pu\u021bin imediat; ea nu constituie pentru el o datorie \u2013 s\u0103 zicem mai bine: o \u00een\u021belepciune \u2013 dec\u00e2t \u00een limitele acestui interes, pe care nicio precept\u0103 nu-l invit\u0103 s\u0103-l limiteze. \u0218i de ce interesul altora ar trece \u00een ochii s\u0103i \u00eenainte de al s\u0103u? Nu exist\u0103 deci nicio ra\u021biune pentru ca sentimentul solidarit\u0103\u021bii s\u0103-l re\u021bin\u0103 de la urm\u0103rirea pl\u0103cerii sale \u00een detrimentul celei a celorlal\u021bi, pe m\u0103sura for\u021belor sale \u0219i p\u00e2n\u0103 la un punct \u00een care legile \u021b\u0103rii sale ar risca s\u0103-l pedepseasc\u0103. A nu se scandaliza nici a se mira de aceast\u0103 moral\u0103: dac\u0103 totul se termin\u0103 cu aceast\u0103 via\u021b\u0103, nu mai este nimic mai logic dec\u00e2t de a o vrea c\u00e2t mai plin\u0103 posibil de toate juisan\u021bele.<\/p>\n

Dar natura uman\u0103 este astfel f\u0103cut\u0103 \u00eenc\u00e2t juisan\u021ba s\u0103 se toceasc\u0103 prin repetare. Urmeaz\u0103 de aici c\u0103 \u00een timp ce mijloacele de satisfac\u021bie cresc \u00een progresie geometric\u0103 juisan\u021ba le urmeaz\u0103 abia \u00een propor\u021bie aritmetic\u0103. Bog\u0103\u021bia cere totdeauna mai mult\u0103 bog\u0103\u021bie, puterea o putere mereu mai mare \u00een vederea satisfacerii dorin\u021belor cu fiecare zi mai exigente. \u0218i nu numai c\u0103 nu sunt niciodat\u0103 satisf\u0103cute, dar cur\u00e2nd setea de pl\u0103ceri \u0219i de putere conduc omul la abuz, c\u0103ci abuzul este termenul inevitabil al juisan\u021bei f\u0103r\u0103 restric\u021bie.<\/p>\n

Abuzul duce la uzur\u0103, la oboseal\u0103 \u0219i dezgust. Finalmente, via\u021ba popoarelor \u0219i a indivizilor este minat\u0103 de o intoxicare nemiloas\u0103.<\/p>\n

*<\/p>\n

I se atribuie lui Xenofan a fi spus primul c\u0103 \u201eoamenii sunt cei care fac zeii \u0219i le \u00eemprumut\u0103 ve\u0219mintele lor, vocea lor \u0219i formele lor\u201d c\u0103 \u201edac\u0103 boii ar concepe pe Dumnezeu, ei l-ar vedea \u00een imaginea lor\u201d.<\/p>\n

S\u0103 ne fie permis a reduce documentarea \u0219i aprecierile noastre personale la minimum \u0219i s\u0103 cit\u0103m mai cur\u00e2nd aprecierile \u0219i constat\u0103rile celor mai autoriza\u021bi istorici.. Se va \u00een\u021belege cu u\u0219urin\u021b\u0103 scrupulul nostru: noi am adus probe \u00een favoarea unei teze care se prezint\u0103 ca un parti pris; nu vom \u0219ti \u00eendeajuns cum s\u0103 ne d\u0103m de o parte \u00een fa\u021ba unor autori care n-au avut nicio tez\u0103 de sus\u021binut \u0219i a c\u0103ror impar\u021bialitate nu poate fi pus\u0103 la \u00eendoial\u0103.<\/p>\n

Pentru Gorgias, destinul omului este de a c\u0103uta fericirea \u0219i el o g\u0103se\u0219te \u00een putere, adic\u0103 \u00een \u201elibertatea de a-\u0219i pierde du\u0219manii, de a-i ruina, de a-i izgoni, de a-i fi pedepsit la moarte, \u00een fine de a domina peste tot. Ordinea naturii este ca cei tari s\u0103 fie st\u0103p\u00e2ni \u0219i cei slabi oprima\u021bi. Legile sunt lan\u021buri forjate pentru cei slabi \u0219i pe care cei tari trebuie s\u0103 le rup\u0103 dispre\u021buindu-i pe cei care le-au f\u0103cut\u201d.<\/p>\n

Pu\u021bin mai t\u00e2rziu, Epicur va \u00eenv\u0103\u021ba c\u0103 binele suveran al omului este \u201esatisfacerea complet\u0103 a tuturor dorin\u021belor \u0219i nevoilor noastre\u201d. \u201eElementul constitutiv al fericirii este pl\u0103cerea, pl\u0103cerile sufletului \u0219i cele ale stomacului. Virtutea este pruden\u021ba care rezult\u0103 din calcul \u0219i din oportunism. Singura regul\u0103 a conduitei este c\u0103utarea celei mai mari pl\u0103ceri posibile.\u201d<\/p>\n

\u00cenainte de Epicur, sau aproape \u00een acela\u0219i timp, Aristip \u00eenv\u0103\u021base c\u0103 \u201escopul moral al omului este binele \u0219i c\u0103 binele este pl\u0103cere\u201d. \u201eTrebuie \u00eenainte de orice a c\u0103uta pl\u0103cerea momentului, pl\u0103cerea cea mai ascu\u021bit\u0103 \u0219i cea mai imediat\u0103. Suveranul bine ar fi deci juisan\u021ba actual\u0103 \u0219i prezent\u0103 \u00een dezvoltarea sensibilit\u0103\u021bii abandonat\u0103 propriilor sale legi \u0219i tuturor capriciilor, \u00eentr-un cuv\u00e2nt supunerea pasiv\u0103 la instinctele naturii noastre.\u201d<\/p>\n

Demostene:\u201eAst\u0103zi totul se vinde ca la pia\u021b\u0103 \u0219i \u00een locul virtu\u021bilor de alt\u0103dat\u0103 avem un r\u0103u importat \u00een Grecia, un r\u0103u care o munce\u0219te \u0219i de care ea moare. Care este acesta? Iubirea aurului. Se r\u00e2vne\u0219te p\u00e2n\u0103 \u0219i salariul tr\u0103d\u0103torului, se sur\u00e2de la m\u0103rturisirea crimei sale, iertarea este pentru culpabil, ura pentru acuzator; \u00eentr-un cuv\u00e2nt, corup\u021bia \u00eens\u0103\u0219i \u0219i toate josniciile ei.\u201d<\/p>\n

Nu este posibil a nu se vedea \u00een aceast\u0103 corup\u021bie universal\u0103 o consecin\u021b\u0103 a concursului unei rare prosperit\u0103\u021bi economice cu ireligiunea. \u201eAtenieni, zicea tot Demostene, sunte\u021bi boga\u021bi \u00een nave, \u00een solda\u021bi, \u00een venituri, \u00een resurse pentru r\u0103zboi, \u00een tot ce face for\u021ba unui Stat; chiar mai boga\u021bi ca niciodat\u0103. Dar toat\u0103 aceast\u0103 for\u021b\u0103 l\u00e2nceze\u0219te, neputincioas\u0103. Atenieni, totul moare la voi pentru c\u0103 la voi se traficheaz\u0103 totul.\u201d<\/p>\n

\u201cS\u0103 bem, dragul meu Sicon, s\u0103 bem f\u0103r\u0103 m\u0103sur\u0103 \u015fi s\u0103 ne facem vesel\u0103 via\u0163a, c\u00e2t mai e de unde veni… Nimic mai gentil ca burta. Burta \u0163i-e tat\u0103. Burta \u0163i-e mam\u0103. Virtu\u0163i, ambasade, comandamente, van\u0103 glorie \u015fi van zgomot al \u0163\u0103rilor din visuri. Moartea te-o \u00eenghe\u021ba m\u00e2ine \u00een ziua \u00eensemnat\u0103 de zei; \u015fi ce-\u0163i va r\u0103m\u00e2ne? Ce-ai m\u00e2ncat; nimic mai mult. Restul este pulbere, pulbere de Pericle, de Codrus, de Cimon.\u201c<\/p>\n

*<\/p>\n

Iat\u0103 cum comenteaz\u0103 Polibiu aspectul vie\u0163ii morale la Roma timpului s\u0103u:. La romani, cei mai mul\u0163i tr\u0103iesc \u00eentr-o stranie dereglare. Tinerii b\u0103rba\u0163i se las\u0103 purta\u0163i \u00een excesele cele mai ru\u015finoase. Se dedau spectacolelor, festinurilor, luxului, dezordinii de toate genurile, al c\u0103ror exemplu este prea evident c\u0103 l-au luat de la greci, \u00een timpul r\u0103zboiului contra Persiei.\u201d – \u201eOamenii liberi, care-\u015fi dob\u00e2ndiser\u0103 libertatea prin complezen\u0163e, populau casele de desfr\u00e2u; c\u00e2nd aceast\u0103 via\u0163\u0103 avea s\u0103-i ucid\u0103,patronul mo\u015ftenea legal bunurile lor… Femei de condi\u0163ie liber\u0103 imitau aceat\u0103 existen\u0163\u0103 facil\u0103 c\u0103ci, \u00een anul 114, pentru a readuce pudoarea, Senatul a ordonat construirea unui templu pentru Venus Verticordia, Venus care \u00eentoarce inimile spre bine. Dar aceast\u0103 Venus nou\u0103 a fost mai pu\u0163in puternic\u0103 dec\u00e2t cele ale amorurilor nebune\u201d<\/p>\n

Inscrip\u0163ii : \u201e\u00een Hades, nu se afl\u0103 nici barc\u0103, nici Caron, nici purt\u0103torul Cerber. Noi to\u0163i pe care moartea ne trimite, noi nu suntem dec\u00e2t oseminte \u0219i cenu\u015f\u0103.\u201d – \u201eVoi care \u00eenc\u0103 tr\u0103i\u0163i, m\u00e2nca\u0163i, be\u0163i, veseli\u0163i-v\u0103, apoi veni\u0163i aici\u201d – \u201eUnde, zice o alt\u0103 inscrip\u0163ie, nu mai exist\u0103 nici r\u00e2s nici bucurie.\u201d – \u201eC\u00e2t am tr\u0103it, am tr\u0103it; ce am b\u0103ut \u015fi am m\u00e2ncat, numai asta este acum cu mine.\u201d<\/p>\n

Cato: \u201eVoi m-a\u0163i auzit repet\u00e2nd c\u0103 cele dou\u0103 vicii contrare, luxul \u015fi avari\u0163ia, mineaz\u0103 republica. Aceste flageluri au cauzat ruina tuturor marilor imperii. De aceea, cu c\u00e2t situa\u0163ia devine fericit\u0103 \u015fi \u00eenfloritoare, cu at\u00e2t m\u0103 \u00eensp\u0103im\u00e2nt. Deja noi am p\u0103truns \u00een Grecia, \u00een Asia, \u0163inuturi at\u00e2t de pline de seduc\u0163ii, deja \u0163inem comorile regilor. Nu trebuie s\u0103 ne temem c\u0103 \u00een loc de a fi st\u0103p\u00e2nii acestor bog\u0103\u0163ii, vom deveni sclavii lor? Este spre nenorocirea Romei, pute\u0163i s\u0103 m\u0103 crede\u0163i, c\u0103 s-au introdus \u00eentre zidurile sale capodoperele din Siracusa. Eu nu aud ca prea pu\u0163ini oameni s\u0103 laude frizele din Atena sau statuile din Corint \u015fi s\u0103 batjocoreasc\u0103 imaginile de argil\u0103 ale zeilor no\u015ftri. Pentru mine, eu prefer ace\u015fti zei, care ne-au protejat \u015fi ne vor proteja \u00eenc\u0103, sper, dac\u0103 noi \u00eei l\u0103s\u0103m la locul lor.\u201d<\/p>\n

Mommsen: \u201eTriumful lui Cezar este triumful poporului, prin el, contra aristocra\u021biei organizat\u0103 \u00een senat \u0219i de\u021bin\u0103toare a tuturor puterilor republicii. Dar Cezar, \u00een \u00eensu\u0219i triumful s\u0103u, s-a for\u021bat s\u0103 concilieze toate p\u0103r\u021bile. Semnifica\u021bia principatului lui Cezar este deci dubl\u0103: a fost \u00een acela\u0219i timp triumful democra\u021biei \u0219i institu\u021biei formei constitu\u021bionale centralizatoare care, singur\u0103, convenea Romei, devenit\u0103 capitala lumii.\u201d<\/p>\n

La drept vorbind, politeismul devenise incompatibil cu imperiul. Sau politeismul trebuia s\u0103 ucid\u0103 imperiul \u2013 \u0219i n-a fost departe -, sau imperiul trebuia s\u0103 ucid\u0103 politeismul, \u0219i a reu\u0219it, gra\u021bie cre\u0219tinilor: Cum umanitatea reunit\u0103 \u00een sinteza vivant\u0103 a imperiului avea via\u021b\u0103 dur\u0103 \u2013 umanitatea nu putea s\u0103 moar\u0103 \u2013 rezultatul final a fost c\u0103 imperiul a ucis politeismul \u0219i \u00eendoiala. Din pofunzimile sale organice, noua credin\u021b\u0103, credin\u021ba cre\u0219tin\u0103 a ap\u0103rut \u0219i l-a salvat. Or, cre\u0219tinismul este monoteismul sub o form\u0103 adaptat\u0103 civiliza\u021biei greco-romane. S\u0103 fi fost posibil ca umanitatea, \u00een fine concentrat\u0103 \u00eentr-un tot organic \u0219i centralizat, a fi continuat s\u0103 adore divinit\u0103\u021bi nenum\u0103rate?<\/p>\n

Din aceast\u0103 excursie \u00een filosofia religioas\u0103 \u0219i istoric\u0103 a antichit\u0103\u021bii, noi putem conchide c\u0103 evolu\u021bia religioas\u0103 consist\u0103 \u00een trecerea credin\u021bei prin patru faze \u0219i c\u0103 succesiunea acestor faze constituie legea evolu\u021biei religioase. Punctul de plecare al evolu\u0163iei religioase este un monoteism primitiv, care este religia corespunz\u00e2nd cet\u0103\u021bii ca element istoric primordial, cetatea mai mult sau mai pu\u021bin \u00eenchis\u0103 \u00een ea \u00eens\u0103\u0219i. Acest monoteism ajunge la politeism atunci c\u00e2nd istoria dep\u0103\u0219e\u0219te faza cet\u0103\u021bilor \u00eenchise \u0219i d\u0103 o fuziune de cet\u0103\u021bi \u00een confedera\u021bii vaste sau \u00een imperii. At\u00e2ta timp c\u00e2t imperiile nu sunt centralizate, politeismul se transform\u0103 \u00een scepticism ateu \u0219i credin\u021ba \u00een zei este \u00eenlocuit\u0103 de un sort de succedaneu, precum credin\u021ba \u00een Patrie, cultul \u0219tiin\u021belor, al artelor. C\u00e2nd imperiile reu\u0219esc s\u0103 dureze, s\u0103 se organizeze prin centralizarea provinciilor \u0219i a cet\u0103\u021bilor, scepticismul ajunge inevitabil la un politeism conceput pe un plan superior \u0219i este forma limit\u0103 absolut\u0103 a religiei. <\/em>Ordinea logic\u0103 \u0219i cronologic\u0103 a \u00eentregii evolu\u021bii religioase este deci aceasta: 1 monoteismul cet\u0103\u021bii; 2 politeism; 3 scepticism-patriotism; politeism universalist. Bine\u00een\u021beles, aceste diferite faze pot subzista una l\u00e2ng\u0103 alta, fie \u00een acelea\u0219i sfere sociale, fie, mai adesea \u00eenc\u0103, \u00een straturi sociale diferite. Dar este suficient ca uneori una, alteori alta s\u0103 domine \u00een via\u021ba religioas\u0103 a popoarelor, pentru ca s\u0103 fie autorizat\u0103 s\u0103 \u021bin\u0103 succesiunea lor drept caracteristic\u0103.<\/p>\n

*<\/p>\n

Boutroux: \u201e\u00cen van corpurile care sunt \u00een spa\u021biu se opun dorin\u021bei noastre de a g\u00e2ndi \u0219i a sim\u021bi \u00een comun impenetrabilitatea \u0219i ireductibilitatea materiei. \u00cen aceast\u0103 via\u021b\u0103, sufletele se caut\u0103 \u0219i se g\u0103sesc. Aceast\u0103 doctrin\u0103 a unei comunit\u0103\u021bi originare a sufletelor, de un principiu de via\u021b\u0103 infinit\u0103 \u0219i perfect\u0103, unde ne putem reuni \u0219i a\u0219tepta fiecare la plina la dezvoltare, principiu pe care omul \u00eel nume\u0219te Dumnezeu, aceast\u0103 doctrin\u0103 ne apare ca termenul unde duc toate experien\u021bele \u0219i reflexiunile misticilor.\u201d<\/p>\n

Care este veritabila explica\u021bie istoric\u0103 a disolu\u0163iei ideologiilor clasice? De-un fason general, civiliza\u021bia antic\u0103 a continuat s\u0103 se surpe, chiar dup\u0103 ce Diocle\u021bian \u0219i Constantin opriser\u0103 c\u0103derea imperiului. De ce? \u201eAceast\u0103 \u00eentrebare este una din cele mai tulbur\u0103toare ale istoriei, \u0219i f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 la care este cel mai dificil de r\u0103spuns. Este cea mai mare problem\u0103 a istoriei.\u201d<\/p>\n

Noi credem totu\u0219i c\u0103 propaganda cre\u0219tin\u0103 \u0219i contra-propaganda p\u0103g\u00e2n\u0103 explic\u0103 mai mult utilitatea \u0219i domina\u021bia retoricii asupra literaturii timpului. \u0218i dac\u0103 literatura cre\u0219tin\u0103 a secat at\u00e2t de repede, nu este at\u00e2t pentru c\u0103 retorica ar fi ucis-o, cum g\u00e2nde\u0219te F. Lot, dar pentru c\u0103 imperiul roman a fost dislocat. Acest corp social universalist, o dat\u0103 fiind \u00een ruine, sufletul pe care-l constituiau ideologiile artistice \u0219i literare nu putea s\u0103-i supravie\u021buiasc\u0103.<\/p>\n

Spre oroarea mor\u021bii care \u00een\u0219f\u0103case con\u0219tiin\u021be \u0219i le precipita c\u0103tre religii de mistere, doctrina cre\u0219tin\u0103 aduse credin\u021ba \u00een \u00eenviere, \u00eentr-o via\u021b\u0103 viitoare dincolo. La aspira\u021biile ad\u00e2nci c\u0103tre o justi\u021bie mai bun\u0103, la setea ardent\u0103 de dreptate, \u0219i de pace, cre\u0219tinismul aduse perspectiva judec\u0103\u021bii din urm\u0103, realizare a justi\u021biei absolute. La problema angoasant\u0103 a r\u0103ului, oferi ca explica\u021bie p\u0103catul originar \u0219i contra-partea sa, m\u00e2ntuirea, prin moartea lui Iisus pe cruce. La setea de libertate \u0219i egalitate care turmenta gloata nenum\u0103rabil\u0103 de sclavi, aduse fraternitatea cre\u0219tin\u0103. La dezgustul de via\u021b\u0103, depravat\u0103 prin desfr\u00e2urile \u0219i senzualismul cel mai materialist, credin\u021ba cre\u0219tin\u0103 aduse ca remediu \u0219i ca exemplu de imitat, via\u021ba simpl\u0103, sobr\u0103 p\u00e2n\u0103 la ascetism a cre\u0219tinilor. \u0218i, \u00een fine, la arogan\u021ba, la egoismul \u0219i setea de a domina, morala cre\u0219tin\u0103 substitui bl\u00e2nde\u021bea \u0219i umilitatea fondatorului s\u0103u. Dac\u0103 cre\u0219tinii reu\u0219ir\u0103 este totodat\u0103 pentru c\u0103 ei au r\u0103spuns de acest sort nevoilor timpului lor \u0219i pentru c\u0103 ei erau anima\u021bi de aceast\u0103 credin\u021b\u0103 care este resortul indispensabil al \u00eentregii mari opere \u0219i care-i lipsise lui Cato \u0219i lui August. Se poate spune c\u0103 doctrina lor a fost un veritabil elixir de via\u021b\u0103 pentru civiliza\u021bia greco-roman\u0103; ea este cea care a prelungit via\u021ba sa timp de \u00eenc\u0103 patru secole, atunci c\u00e2nd era pe punctul de a se scufunda, ca toate civiliza\u021biile anterioare: cea a Egiptului, Ninive \u0219i Babilon.<\/p>\n

Istoricii vorbesc deseori de unele civiliza\u021bii preistorice, civiliza\u021bii mai degrab\u0103 ipotetice \u00een care se g\u0103sesc cioburi ipotetice, datate la lungi secole \u00eenaintea r\u0103zboiului Troiei. Epoca homeric\u0103, r\u0103zboaiele Troiei ar fi, pentru cei ce cred, pandantul evului nostru mediu. O analogie profund\u0103 ar exista \u00eentre tr\u0103s\u0103turile acestei epoci \u0219i cele ale epocii cruciadelor noastre. Morm\u00e2ntul M\u00e2ntuitorului va fi pentru prin\u021bii secolului al doisprezecelea al nostru ceeace este frumoasa Elena pentru prin\u021bii greci ai lui Homer. De asemenea, s-a vorbit mult \u00een aceste ultime timpuri de civiliza\u021bia Atlan\u021bilor. Mai precise sunt no\u021biunile \u0219i datele istorice pe care le avem despre civiliza\u021bia egeean\u0103 \u0219i mycenian\u0103, care par s\u0103 fi fost separate \u00eentre ele de intervale istorice din toate punctele comparabile cu evul nostru mediu. Astfel \u00eenc\u00e2t ar p\u0103rea c\u0103 ciclul cunoscut de civiliza\u021bie altern\u00e2nd cu o epoc\u0103 de anarhie \u0219i de barbarie s-a repetat de dou\u0103 sau trei ori \u00een trecutul \u00eendep\u0103rtat al umanit\u0103\u021bii. Ceea ce este cert este c\u0103 umanitatea pe care istoria noastr\u0103 o cunoa\u0219te, a trecut, \u00eentre al cincisprezecelea \u0219i al \u0219aptelea secol \u00eenainte de I.H., printr-o perioad\u0103 de migra\u021bie a popoarelor, de incoeren\u021b\u0103 \u0219i instabilitate, \u00een toate punctele de vedere comparabile celor din primele cinci sau \u0219ase secole ale evului nostru mediu.<\/p>\n

Puterea seniorilor, \u00een fiefurile lor, ducate, comitate etc., a devenit, cu timpul, absolut\u0103 \u0219i cu mult mai real\u0103 dec\u00e2t cea a regilor sau \u00eemp\u0103ra\u021bilor \u00een regatele lor. \u00cen teorie, seniorii depindeau de suzeranul c\u0103ruia \u00eei datorau anumite servicii \u00een caz de r\u0103zboi. \u00cen fapt, ei erau cu totul independen\u021bi \u0219i puteau chiar s\u0103-i declare r\u0103zboi. For\u021ba lor este c\u0103 donjonurile lor ap\u0103r\u0103 \u021binutul contra invadatorilor, a normanzilor de exemplu, \u00een timp ce puterea dep\u0103rtat\u0103 \u0219i redus\u0103 a suveranilor r\u0103m\u00e2ne ineficace. Aici e toat\u0103 ra\u021biunea de a fi a regimului feudal. Pe de alt\u0103 parte, feudalitatea a avut aceste dou\u0103 consecin\u021be remarcabile pentru organizarea social\u0103 \u0219i economic\u0103 a acestor timpuri: ea a introdus o anume ordine \u00een raporturile oamenilor, \u0219i, prin aceasta, la cimentarea, organizarea vie\u021bii provinciilor, dezvolt\u00e2nd o via\u021b\u0103 istoric\u0103 local\u0103, p\u00e2n\u0103 la a \u00eenzestra, cu timpul, fiecare provincie cu o fizionomie proprie. Feudalitatea a stabilit astfel o ierarhie a terenurilor posedate de c\u0103tre r\u0103zboinici ridic\u00e2ndu-i pe unii \u0219i al\u021bii la diverse grade \u0219i form\u00e2nd un lan\u021b de suverani mai mult sau mai pu\u021bini puternici, de la gentilom p\u00e2n\u0103 la rege. Donjonul regelui le domin\u0103 pe toate celelalte, \u00een teorie cel pu\u021bin; marile fiefuri sunt ridicate de el, dup\u0103 cum fiefurile de ordin secund \u0219i arier-fiefurile sunt ridicate de acestea din urm\u0103, \u0219i a\u0219a mai departe p\u00e2n\u0103 la simple castele. Seniorii feudali erau duci, baroni, con\u021bi, marchizi, urm\u00e2nd faptului c\u0103 posedau ducate, marchizate, baronii sau comitate. Raporturile nobililor \u00eentre ei formau un sistem ierarhic destul de complicat \u0219i variau dup\u0103 \u0163ar\u0103 \u0219i epoc\u0103, leg\u0103tura dintre ele consist\u00e2nd \u00eentr-un control al feudalit\u0103\u021bii \u0219i asisten\u021b\u0103 reciproc\u0103. Cert, acesta nu a fost un serviciu sub\u021bire pe care feudalitatea l-a f\u0103cut omenirii acelor timpuri; gra\u021bie ei organizarea istorico-social\u0103 a putut triumfa asupra haosului acestei epoci (1). Ea a contribuit f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 s\u0103 fac\u0103 s\u0103 apar\u0103 anumite calit\u0103\u021bi ale sufletului \u0219i anumite sentimente care vor fi utile \u0219i vor fi totdeauna nobile: sentimentul de fidelitate, de loialitate, respectul femeilor \u0219i chiar, p\u00e2n\u0103 la un anume grad, sentimentul libert\u0103\u021bii individuale \u0219i al demnit\u0103\u021bii umane.<\/p>\n

Toate nodurile pe care istoria le formase \u00een Europa au fost deznodate \u00een 1919. \u00cen acest sens, r\u0103zboiul na\u021biunilor a fost lichidarea istoriei timpurilor moderne. Era absurd ca na\u021biunea polonez\u0103, dotat\u0103 cu o con\u0219tiin\u021b\u0103 na\u021bional\u0103 puternic\u0103, s\u0103 fie obligat\u0103 a se supune domina\u021biei a dou\u0103 imperii vecine. Era un alt scandal istoric c\u0103 poporul ceh, cel mai con\u0219tient dintre popoarele Austriei, s\u0103 fie dominat de birocra\u021bia mecanic\u0103 a Vienei. Un al treilea popor, s\u00e2rb, forma deja un regat plin de o via\u021b\u0103 febril\u0103 \u0219i celelalte dou\u0103 treimi se dezagregau sub opresiunea austro-maghiar\u0103. La fel, din cincisprezece milioane de rom\u00e2ni, doar \u0219apte milioane formau un regat con\u0219tient de na\u021bionalitatea sa \u0219i de originile sale italiene, \u00een timp ce opt alte milioane erau aservite imperiilor vecine.<\/p>\n

Toate aceste absurdit\u0103\u021bi \u0219i aceste scandaluri ale istoriei au putut \u00een fine s\u0103 fie t\u0103iate net prin Tratatul de la Versailles, \u00een care principiul na\u021biunilor a fost aplicat p\u00e2n\u0103 la termenul s\u0103u \u0219i prin aceasta chiar epuizat. At\u00e2ta timp c\u00e2t o con\u0219tiin\u021b\u0103 na\u021bional\u0103 este oprimat\u0103, \u00een fapt, ea este ca un puternic exploziv \u0219i pacea lumii zboar\u0103 \u00een \u021b\u0103nd\u0103ri .<\/p>\n

Autorul acestor r\u00e2nduri, \u00eentr-un studiu publicat \u00een 1905, de Contemporary review <\/em>(aprilie), anticipase cu cinsprezece ani asupra deciziilor Conferin\u0163ei de Pace de la Versailles. \u00centr-un moment de viziune excep\u0163ional lucid\u0103, asupra timpurilor apropiate, el a avut previziunea \u015fi a prezis soarta pe care vor avea-o maghiarii \u00een raport cu s\u00e2rbii \u015fi cu rom\u00e2nii. El a terminat studiul prin aceast\u0103 fraz\u0103, care s-a revelat profetic\u0103: \u201eAnvizaj\u00e2nd viitorul, sunt fericit de a nu apar\u0163ine na\u0163iunii maghiare a c\u0103rei megalomanie de ast\u0103zi va face viitorul at\u00e2t de sumbru.\u201d (P. 599.)<\/p>\n

Experien\u021ba care a avut loc \u00een Austria-Ungaria a provocat explozia r\u0103zboiului din 1914. S-a \u00een\u021beles \u00een 1919 \u0219i s-a f\u0103cut totul pentru a evita \u00eentoarcerea unei asemenea catastrofe. De aceea, cu aceast\u0103 ocazie, care este f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 unic\u0103 \u00een istoria universal\u0103 s-a produs o asemenea remaniere a h\u0103r\u021bii Europei \u0219i at\u00e2tea schimb\u0103ri, \u00eenc\u00e2t suma lor dep\u0103\u0219e\u0219te poate suma tuturor schimb\u0103rilor intervenite dup\u0103 evul mediu. Pacea de la Versailles a luat chiar propor\u021biile pe care le luase marele r\u0103zboi al na\u021biunilor. Acest r\u0103zboi, ca \u0219i pacea care i-a adus termenul, au fost am\u00e2ndou\u0103 de talie de a \u00eencheia o epoc\u0103 istoric\u0103, cea a constituirii \u0219i a luptei na\u021biunilor \u0219i de a deschide umanit\u0103\u021bii o v\u00e2rst\u0103 nou\u0103, cea a solidarit\u0103\u021bii \u0219i a unirii lor \u00eentr-un organism unic pentru toat\u0103 \u00eentinderea p\u0103m\u00e2ntului. \u00cen fapt, cu imperiul Habsburgilor, a disp\u0103rut p\u00e2n\u0103 la ultima amintire a imperiului roman germanic universal \u0219i era natural \u0219i inevitabil s\u0103 se afirme \u00een chiar acest moment, aceea\u0219i idee, aceea\u0219i realitate, acela\u0219i imperiu universal sub un nou aspect: cetatea na\u021biunilor, cetatea terrei, ca expresie empiric\u0103 \u0219i material\u0103 a cet\u0103\u021bii ideale, a Cet\u0103\u021bii lui Dumnezeu.<\/em>\u201d<\/p>\n

Epoca noastr\u0103 marcheaz\u0103 un echilibru indecis \u00eentre neant <\/em>\u0219i fiin\u021b\u0103<\/em>. \u00cen acest sens, noi suntem poate \u00eenc\u0103 \u00een ajunul veritabilei Farsala, \u0219i lupta va fi dat\u0103 la Geneva. Dac\u0103 Geneva triumf\u0103, va fi Cezar cel ce va triumfa cu pacea roman\u0103, \u00een pacea lumii. Dac\u0103 Geneva e\u0219ueaz\u0103, va triumfa Pompei cu republica r\u0103zboaielor civile, p\u00e2n\u0103 la destr\u0103marea \u0219i pr\u0103bu\u0219irea total\u0103 a na\u021biunilor europene.<\/p>\n

Astfel este significa\u021bia \u0219i importan\u021ba incomparabile ale momentului prezent. Vom \u0219ti s\u0103 facem s\u0103 se aplece acul balan\u021bei spre fiin\u021b\u0103<\/em>? \u00cempinge-l-vom spre neant<\/em>? Aceasta depinde de at\u00e2tea condi\u021bii. Totul ne face s\u0103 sper\u0103m c\u0103 neantul va fi evitat. La aceasta vor fi contribuit mai \u00eent\u00e2i Sf\u00e2nta Alian\u021b\u0103, apoi dubla coali\u021bie care se constituia pentru a asigura echilibrul politic al Europei: tripla Alian\u021b\u0103 \u0219i tripla Antant\u0103.<\/p>\n

Berdiaev<\/strong><\/p>\n

\u201eDemocra\u021bia se na\u0219te atunci c\u00e2nd cedeaz\u0103 unitatea organic\u0103 a voin\u021bei populare, c\u00e2nd societatea se atomizeaz\u0103, c\u00e2nd pier credin\u021bele populare care unesc poporul \u00eentr-un singur tot. Democra\u021bia este ideologie, proprie unei epoci critice \u0219i neorganice a vie\u021bii societ\u0103\u021bilor umane… Voin\u021ba organic\u0103 a poporului nu poate fi exprimat\u0103 prin aritmetic\u0103, pus\u0103 \u00een eviden\u021b\u0103 prin nicio adi\u021bie de voce… Democra\u021bia este arena luptei claselor, haosul \u0219ocului de interese… Ea creeaz\u0103 parlamentul care este cea mai pu\u021bin organic\u0103 dintre constitu\u021bii .\u201d<\/p>\n

Dostoievski<\/strong><\/p>\n

\u201eMinimalizez pe Dumnezeu consider\u00e2ndu-l un atribut al na\u021bionalit\u0103\u021bii? Dimpotriv\u0103, ridic poporul p\u00e2n\u0103 la Dumnezeu. \u0218i c\u00e2nd a fost altfel? Poporul este corpul lui Dumnezeu. <\/em>O na\u021biune nu merit\u0103 acest nume dec\u00e2t at\u00e2ta timp c\u00e2t are Dumnezeul ei particular \u0219i c\u00e2t ea le respinge obstinat pe toate celelalte. A\u0219a a fost de la \u00eenceputul secolelor credin\u021ba tuturor marilor popoare, a tuturor care, cel pu\u021bin, au fost \u00een capul umanit\u0103\u021bii… Roma a divinizat poporul \u00een Stat, \u0219i ea a legat statul de na\u021biunile moderne.\u201d<\/p>\n

Maurice Blondel<\/strong><\/p>\n

\u201eAc\u021biunea, scrie el, este un sistem de mi\u0219c\u0103ri spontane sau voite, o zguduire a organismului, o \u00eentrebuin\u021bare determinat\u0103 de for\u021bele sale vii, \u00een vederea unei pl\u0103ceri sau a unui interes, sub influen\u021ba unei nevoi, a unei idei sau a unui vis. Nimic mai mult; niciun dedesubt \u00eengrijor\u0103tor; toate cad \u00een neant, dup\u0103 cum merge unitatea organic\u0103 sau sistemul vivant c\u0103rora le sunt func\u021biune. La ce bun at\u00e2ta fason pentru a \u00eendep\u0103rta o problem\u0103 himeric\u0103? O franc\u0103 \u0219i brutal\u0103 nega\u021bie valoreaz\u0103 mai mult dec\u00e2t toate ipocritele ocoliri ale adev\u0103rului \u0219i toate sofistica\u021biile g\u00e2ndirii. A gusta moartea \u00een tot ce este perisabil \u00eenainte de a fi \u00eengropat pe totdeuna tu \u00eensu\u021bi, a \u0219ti c\u0103 vei fi aneantizat tu \u00eensu\u021bi \u0219i a vrea s\u0103 fii, iat\u0103 pentru spiritele nete, libere \u0219i puternice ultimul cuv\u00e2nt de desc\u0103tu\u0219are, de curaj \u0219i certitudine experimental\u0103: la moarte, totul este mort.<\/p>\n

\u201eMarea multitudine a oamenilor care se guverneaz\u0103 prin sim\u021buri este suferind\u0103 \u0219i jalnic\u0103; \u0219i, totu\u0219i, tot ce s-a putut spune de imensitatea durerilor umane nu e nimic poate cu pre\u021bul decep\u021biilor, tr\u0103d\u0103rilor, abjec\u021biilor pl\u0103cerii. Exist\u0103 vie\u021bi \u00een care totul pare plin, \u0219i \u00een acest plin nu exist\u0103 nimic: ferici\u021bii sunt adesea cei mai tri\u0219ti; \u00een abunden\u021b\u0103 se ascunde o stranie mizerie, \u0219i cei care au trecut prin multe st\u0103ri suflete\u0219ti \u0219tiu c\u0103 \u00een bun\u0103stare au sim\u021bit poate cea mai subtil\u0103 am\u0103r\u0103ciune, ceea ce nu consoleaz\u0103 deloc! Pune\u021bi totul mai bine, rana este mai vie. Te obi\u0219nuie\u0219ti cu totul, \u00een afar\u0103 de a fi bine, te saturi de via\u021b\u0103 pentru c\u0103 ea ofer\u0103 fericire. Ferici\u021bi cei ce pot pl\u00e2nge, ace\u0219tia nu sunt deloc pesimi\u0219tii; nenorocirea nu este at\u00e2t de rea cum se crede, \u0219i de departe este mai neagr\u0103 dec\u00e2t de aproape, c\u0103ci \u00eei r\u0103m\u00e2ne speran\u021ba \u0219i iluzia; voi sunte\u021bi cei boga\u021bi, s\u0103raci avizi \u0219i invidio\u0219i, pentru c\u0103 neput\u00e2nd sim\u021bi vanitatea bunurilor, dorin\u021bele voastre li se ata\u0219eaz\u0103 cu o furioas\u0103 asprime. Dar din sa\u021bietate \u0219i plenitudine, cei care au epuizat \u00eencercarea vie\u021bii \u0219i o \u0219tiu, nu ies dec\u00e2t dezgust \u0219i neant: averi, ambi\u021bii, succes, ce \u00eensemn\u0103 asta? doi c\u00e2ini se bat pe un morman de gunoi, \u00een care \u00eenving\u0103torul nu va g\u0103si nimic. \u0218i sunt dezam\u0103gi\u021bi… sunt cei mai buni, cei mai \u00eencerca\u021bi, cei mai competen\u021bi, oameni de ac\u021biune triumfant\u0103 sau g\u00e2ndire ardent\u0103, arti\u0219ti \u0219i delica\u021bi care au suferit tr\u0103ind \u00eentr-o lume \u00een care nu exist\u0103 nicio linie dreapt\u0103 \u0219i \u00een care chiar raza de lumin\u0103 este brizat\u0103<\/p>\n

Deci ce ar trebui s\u0103 ias\u0103 din aceast\u0103 universal\u0103 experien\u021b\u0103 a universalei vanit\u0103\u021bi? Aceste dou\u0103 concluzii: dac\u0103 via\u021ba este at\u00e2t rea pe c\u00e2t pare este pentru c\u0103 i se cere ceva ce n-are deloc s\u0103 dea, pentru c\u0103 este luat\u0103 drept ce nu este \u0219i c\u0103 pres\u00e2nd-o se a\u0219teapt\u0103 de la ea un r\u0103spuns desesperant al mor\u021bii, pe c\u00e2nd ea pronun\u021b\u0103 o senin\u0103 \u0219i consolant\u0103 parol\u0103 de neant. Via\u021ba va fi at\u00e2t de bun\u0103 c\u00e2t poate fi, c\u00e2nd, liber\u00e2ndu-se de toat\u0103 himerica preten\u021bie asupra ei, \u0219i persuadat\u0103 c\u0103 nu ea nu face niciodat\u0103 bancrut\u0103 pentru c\u0103 nu ne ia \u0219i nu ne d\u0103 nimic se va anvizaja pacific a\u0219a cum este: este brutala realitate, este de asemenea adev\u0103rata dezrobire; nu exist\u0103 nimic \u00een actele noastre, nu exist\u0103 nimic dincolo: neant.\u201d<\/p>\n

\u201eNeant al vie\u021bii \u0219i al actelor umane era concluzia sim\u021burilor clarv\u0103z\u0103toare \u0219i ale experien\u021bei; \u0219i e la fel cea a \u0219tiin\u021bei.\u201d<\/p>\n

\u201ePentru c\u0103 progresul cunoa\u0219terii analizeaz\u0103 \u0219i reduce \u00een abstrac\u021bie subiectul s\u0103u, pentru c\u0103 reflexiunea distruge instinctele \u015fi \u00eenclina\u021biile naturale, pentru c\u0103 ea creeaz\u0103 nevoi mai iu\u021bi pe care nu le poate satisface. Dac\u0103 via\u021ba sim\u021burilor las\u0103 o la\u0219itate infinit\u0103, cercetarea \u0219tiin\u021bific\u0103 ajunge la un vid \u0219i mai profund, la un faliment f\u0103r\u0103 remediu: a cunoa\u0219te \u00een van este dureros, pentru c\u0103 cunoa\u0219terea pune \u00een eviden\u021b\u0103 o dorin\u021b\u0103 nepotolit\u0103 \u0219i inexplicabil\u0103, de necunoscut \u0219i vanitatea sufletului uman. Prin dezvoltarea sa \u00een\u0103\u0219i, \u0219tiin\u021ba multiplic\u0103 contactele noastre cu misterul, precum o sfer\u0103 cresc\u0103toare atinge \u00een mai multe puncte vidul \u00een care plonjeaz\u0103… \u00cen van i s-ar cere ra\u021biuni de a ac\u021biona, o regul\u0103 pentru a concerta actele, o explica\u021bie complet\u0103 a dinamismului uman, o lege a pl\u0103cerii, a interesului \u0219i a fericirii; ea n-ar \u0219ti s\u0103 furnizeze un singur motiv de ac\u021biune nici s\u0103 dea seam\u0103 de un singur… \u00een domeniul \u00een care ea este competent\u0103, ea nu vede \u00een ac\u021biune dec\u00e2t neant, ea nu vede \u00een ea \u00eens\u0103\u0219i dec\u00e2t neant.\u201d<\/p>\n

\u201eDac\u0103 analiza \u015ftiin\u0163ific\u0103 a actelor umane, f\u0103r\u0103 a fi \u00eencheiat\u0103, le-a descompus unitatea organic\u0103… este destul pentru ca certitudinea pacifiant\u0103 a unui adev\u0103r care nu este nici trist nici vesel, dar el este ceea ce este, calmeaz\u0103 \u015fi \u00eensenineaz\u0103 con\u015ftiin\u0163ele. Pentru a se face iluzie asupra neantului omului, se consider\u0103 neantul \u015ftiin\u0163ei; trebuie dimpotriv\u0103 exaltat\u0103 \u015ftiin\u0163a pentru c\u0103 ea demonstreaz\u0103 omului c\u0103 neantul este termenul a ceea ce el nume\u015fte persoana sa, via\u0163a sa, actele sale \u015fi destinul s\u0103u. \u015ei \u00een loc de a considera neantul obiectului, \u00een loc s\u0103 ne \u00eentrist\u0103m de neantul nostru personal, trebuie, indiferent de iluzia efemer\u0103 a ceea ce trece \u015fi fuge \u00een noi, s\u0103 ne bucur\u0103m, \u00een eternitaea a ceea ce r\u0103m\u00e2ne \u00een afara noastr\u0103, consim\u0163ind la extinc\u0163ia violen\u0163ei individuale.\u201d<\/p>\n

\u201eAici \u00eenc\u0103, aici mai ales, c\u00e2te prejudec\u0103\u0163i a briza, pentru a avea acces la beatitudine a neantului, astfel cum pesimismul \u00eel ofer\u0103 dorin\u0163elor noastre!\u201d \u015ei el \u00ee\u015fi propunes\u0103 \u201es\u0103 aminteasc\u0103 pe scurt progresul acestei filosofii a ac\u0163iunii de la punctul \u00een care ea \u00eencepe prin a dispera omul pentru a-l purifica de falsul s\u0103u ata\u015fament fa\u0163\u0103 de via\u0163\u0103, p\u00e2n\u0103 la termenul \u00een care voin\u0163a convertit\u0103 \u00een ultimele sale profunzimi aspir\u0103 la nefiin\u0163\u0103 \u015fi s\u0103 se abiseze.\u201d<\/p>\n

\u201eTriste\u0163ile durerii \u015fi \u00een\u015fel\u0103ciunile mai dezgust\u0103toare ale volupt\u0103\u0163ii nu justific\u0103 niciodat\u0103 prin ele \u00eensele pesimismul \u015fi nu sunt suficiente pentru a trezi omul din fanaticul s\u0103u amor de a tr\u0103i. Vede\u0163i cun experien\u0163a vie\u0163ii \u00een care claritatea \u015ftiin\u0163elor \u00eendep\u0103rteaz\u0103 pu\u0163in iluziile, deoarece se sufer\u0103 pentru a le pierde, \u015fi fiinc\u0103 trezindu-ne aproape asupra ceea ce suntem, ele las\u0103 s\u0103 subziste \u00een noi, ca un regret \u015fi o ranchiun\u0103 a ceea ce nu suntem. Originea iluziei este mai radical\u0103: mai radical\u0103 trebuie s\u0103 fie cura de voin\u0163\u0103…\u201d<\/p>\n

\u201eDin ziua \u00een care critica a \u00eembuc\u0103t\u0103\u0163it unitatea fecund\u0103 a ac\u0163iunii, pesimismul, care nu fusese \u00eenc\u0103 dec\u00e2t o dispozi\u0163ie a sufletului la c\u00e2te unii, a re\u00eembr\u0103cat forma unui sistem \u015fi a putut c\u00e2nta imnul metafizic al neantului. Ce import\u0103 mizeriile sensibile; ce import\u0103 suicidul corporal? El probeay\u0103 \u00eentotdeauna un ata\u015fament de a fi ca cei care se ucid pentru c\u0103 ei g\u0103sesc via\u0163a prea scurt\u0103: simpl\u0103 peti\u0163ie de principiu… F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, oboseala incurabil\u0103 a volupt\u0103\u0163ii, decep\u0163iile cunoa\u015fterii \u015fi strig\u0103toarea imoralitate a lumii contribuie, \u00een noi, la o oper\u0103 interioar\u0103 de deposesiune; dar din voin\u0163a intim\u0103 \u015fi numai din ea vor ap\u0103rea t\u0103g\u0103duirea \u015fi liberarea fiin\u0163ei.\u201d<\/p>\n

\u201eC\u0103ci nu se tr\u0103ie\u015fte \u015fi nu este dec\u00e2t printr-o iluzie, se vrea a fi, atunci c\u00e2nd nu se poate fi; trebuie vindecat r\u0103ul, durerea inexplicabil\u0103, absurditatea pur\u0103. Nu fiin\u0163a este r\u0103ul, ci con\u015ftiin\u0163a de a fi, voin\u0163a de a fi, iluzia de a fi… Pesimismul \u00een \u00eentregime consecvent este deci un optimism radcal. \u00cen fa\u0163a r\u0103ut\u0103\u0163ii totului, pare el s\u0103 spun\u0103, nu mai exist\u0103 subtilitate care s\u0103 \u0163in\u0103: neantul este binele, el este; fiin\u0163a este r\u0103ul, ea nu este… Toat\u0103 imensa opresiune a inimilor se na\u0219te, nu pentru c\u0103 acei care sufer\u0103 sunt, ci pentru c\u0103 cei care , nefiind, se g\u00e2ndesc \u0219i vor s\u0103 fie. R\u0103ul \u0219i fiin\u021ba, nu-i a\u0219a, \u00een fapt, frica de neant, \u00een timp ce adev\u0103rul \u0219i binele sunt dorin\u021ba, voin\u021ba de a nu fi?\u201d<\/p>\n

\u201eDe asemenea, fiindc\u0103 voin\u021ba de a fi nu reu\u0219e\u0219te s\u0103 fie \u0219i c\u0103 aici este durerea suprem\u0103; fiindc\u0103 dorin\u021ba de a nu fi, reintr\u00e2nd \u00een adev\u0103r, a f\u0103cut infinit\u0103 u\u0219urarea sufletelor, ceea ce trebuie este, deci, a ucide \u00een sine nu fiin\u021ba care este , ci voin\u021ba himeric\u0103 de a fi, a consim\u021bi non-fiin\u021ba persoanei umane, a omor\u00e2 p\u00e2n\u0103 la ultimele r\u0103d\u0103cini dorin\u021ba \u0219i toat\u0103 iubirea de via\u021b\u0103: a devoala \u0219iretlicurile instinctului de conservare \u0219i ale supravie\u021buirii, \u00eenseamn\u0103 a procura umanit\u0103\u021bii \u0219i lumii salvarea \u00een neant, acest neant care s\u0103 defineasc\u0103 absen\u021ba voin\u021bei.\u201d<\/p>\n

\u201eOriginalitatea pesimismului \u0219i for\u021ba sa este de a considera c\u0103 suicidul sensibilit\u0103\u021bii \u0219i al g\u00e2ndirii este \u00een \u00eentregime insuficient sau chiar contrar desenului s\u0103u, dac\u0103 nu se treze\u0219te voin\u021ba din somnul ata\u0219amentului la eroarea de a fi \u0219i dac\u0103 nu se ob\u021bine de la ea abdicarea suprem\u0103 care singur\u0103 suprim\u0103 \u00een cauza lor r\u0103ul \u0219i suferin\u021ba, deschiz\u00e2ndu-l, f\u0103c\u00e2ndu-l s\u0103 doreasc\u0103 \u0219i s\u0103 iubeasc\u0103 neantul.\u201d<\/p>\n

\u00cen aceste pasaje, M. Blondel distileaz\u0103 chintesen\u021ba otr\u0103vii care \u00eencepu cu \u00eendoiala metodic\u0103 a lui Decartes, ajuns\u0103 \u00een secolul al VIII-lea la criticismul lui Kant \u0219i la Faust al lui Goethe, pentru a da fructul s\u0103u \u00een filosofia lui Schopenhauer.<\/p>\n

\u201eIat\u0103 deci perspectiva care mi se ofer\u0103: nu a reu\u0219it a m\u0103 face s\u0103 simt, s\u0103-mi demonstreze, s\u0103-mi fac\u0103 amabil neantul, s\u0103 m\u0103 fac\u0103 s\u0103-l vreau ca o beatitudine insondabil\u0103… dac\u0103 deci voin\u021ba mea cea mai sincer\u0103 \u0219i cea mai profund\u0103 aspir\u0103 la aneantizare ca la un refugiu asigurat… cine a\u0219adar va \u0219ti s\u0103 bareze ruta \u0219i s\u0103-mi spun\u0103 f\u0103r\u0103 absurditate: Nu se trece, trebuie s\u0103 fii!\u201d<\/p>\n

Shakespeare <\/strong>\/ Hamlet<\/em><\/p>\n

\u201eLa ce uzan\u0163e josnice ne putem \u00eentoarce, Horatio! De ce n-ar putea imagina\u0163ia s\u0103 dea de urma nobilei \u0163\u0103r\u00e2ne a lui Alexandru p\u00e2n\u0103 ce o va g\u0103si astup\u00e2nd o gaur\u0103 de cep?… Trebuie doar s-o urmezi cu destul\u0103 discre\u0163ie \u015fi probabilitate pentru a deduce astfel, de exemplu: Alexandru este mort; Alexandru este \u00eengropat, Alexandru s-a \u00eentors \u00een \u0163\u0103r\u00e2n\u0103, \u0163\u0103r\u00e2na este p\u0103m\u00e2nt; din p\u0103m\u00e2nt facem argil\u0103; \u015fi de ce aceast\u0103 argil\u0103, \u00een care el s-a mutat, n-ar putea astupa un \u0163ap de bere?\u201d<\/p>\n

Imperialul Cezar mort se-ntoarce \u00een argil\u0103<\/p>\n

El poate-nchide un z\u0103gaz la orice v\u00e2nt;<\/p>\n

Ah! cest n\u0103mol \u0163in\u00e2nd boltirea imobil\u0103<\/p>\n

Petec la zidul vechi sub viform\u00e2nt.<\/p>\n

\u201eA fi sau a nu fi, aceasta-i chestiunea. S\u0103 fie suflet mai nobil a suferi loviturile \u015fi s\u0103ge\u021bile sor\u0163ii jignitoare sau s\u0103 ia arma contra unui ocean de dureri \u015fi, revoltat, s\u0103 le sf\u00e2r\u015feasc\u0103? Murire… dormire, nimic mai mult. \u015ei o dormire se spune c\u0103 este finele angoasei inimii, a miei de zduncinuri naturale care carnea \u00eenrobesc, e o consuma\u0163ie dorit\u0103 cu evlavie.\u201d<\/p>\n

\u201eSunt destul de cinstit \u015fi, totu\u015fi, a\u015f putea s\u0103 m-acuz de asemenea lucruri c\u0103 mai bine mama nu m-ar fi n\u0103scut. Sunt foarte m\u00e2ndru, vindicativ, ambi\u0163ios, cu mai multe crime la m\u00e2n\u0103 \u00eenc\u00e2t n-am g\u00e2nduri s\u0103-le \u00eencap\u0103, nu imagina\u0163ie s\u0103 le dea form\u0103, nu timp s\u0103 le realizez. Ce au de f\u0103cut oameni ca mine ca s\u0103 se t\u00e2rasc\u0103 \u00eentre cer \u015fi p\u0103m\u00e2nt: suntem bandi\u0163ii bandi\u0163ilor…\u201d<\/p>\n

Goethe <\/strong>\/ Faust<\/em><\/p>\n

\u201eFilosofie, drept, medicin\u0103 \u015fi, vai, teologie! Am studiat totul afund cu ardent efort! \u015fi iat\u0103-m\u0103, biet nebun, la fel de \u00een\u0163elept ca mai nainte… \u015fi v\u0103d c\u0103 nu putem nimic cunoa\u015fte… nicio \u00eendoial\u0103 nici scrupul nu m\u0103 chinuie, n-am fric\u0103 nici de infern nici de diavol. Dar, \u00een shimb, la fel, toat\u0103 bucuria m-a l\u0103sat. Un c\u00e2ine n-ar vrea s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 a\u015fa mult timp. De aceea m-am dedat magiei…\u201d<\/p>\n

\u201eCum s\u0103 nu dispar\u0103 orice speran\u0163\u0103 din aceste biete capete… care caut\u0103 comori cu o m\u00e2n\u0103 avid\u0103 \u015fi sunt fericite dac\u0103 descoper\u0103 viermi ai p\u0103m\u00e2ntului… Cine m\u0103 va instrui?Ce va trebui s\u0103 evit?… Vai! Chiar ac\u0163iunile ca \u015fi suferin\u0163ele noastre \u00eempiedic\u0103 mar\u015ful vie\u0163ii… c\u00e2nd parvenim la bunurile acestei lumi, atunci cel mai bun se cheam\u0103 minciun\u0103 \u015fi iluzie… Atunci c\u00e2nd imagina\u0163ia, \u00een zbor \u00eendr\u0103zne\u0163 \u015fi plin de speran\u0163\u0103, se av\u00e2nt\u0103 de obicei foarte departe p\u00e2n\u0103 la lucrurile eterne, este suficient, \u00een prezent, un spatiu mic pentru ca toat\u0103 fericirea s\u0103 naufragieze \u00een abisul timpului. Grija, atunci, se amestec\u0103 repede \u00een afundul inimii, \u00eei d\u0103 dureri secrete, o balanseaz\u0103, \u00eengrijor\u0103tor, tulbur\u00e2nd bucuria \u015fi odihna; f\u0103r\u0103 \u00eencetare ia alte m\u0103\u015fti; \u00eembrac\u0103 toate aparen\u0163ele: cas\u0103, bog\u0103\u0163ie, so\u0163ie \u015fi copii, foc, ap\u0103, pumnal, otrav\u0103… tu tremuri \u00een fa\u0163a miilor de pericole care nu te ating \u015fi te fac s\u0103 pl\u00e2ngi f\u0103r\u0103 oprire dup\u0103 bunurile pe care nu le pierzi.\u201d<\/p>\n

\u201eEu nu sunt deloc asemeni zeilor, o simt prea profund, sunt asemeni viermelui ce cerceteaz\u0103 \u0163\u0103r\u00e2na \u00een care tr\u0103ie\u015fte \u015fi se hr\u0103ne\u015fte, pe care pasul c\u0103l\u0103torului \u00eel strive\u015fte \u015fi fuge.\u201d<\/p>\n

\u201eCe-mi spune insinuarea ta, craniu vid, dac\u0103 acesta nu-i dec\u00e2t creierul t\u0103u, tulburat nu de mult ca \u015fi al meu, c\u0103uta ziua u\u015foar\u0103 \u015fi pur\u0103 \u015fi, \u00een ap\u0103s\u0103torul amurg, r\u0103t\u0103cea lamentabil aspir\u00e2nd la adev\u0103r…\u201d<\/p>\n

\u201eFericit cel ce-\u015fi p\u0103streaz\u0103 speran\u0163a de a ie\u015fi din acest ocean al erorilor! Ceea ce nu se \u015ftie este tocmai ce ne-ar trebui, \u015fi ce se \u015ftie nu are ce face.\u201d<\/p>\n

\u201eNu m\u0103 trezesc, diminea\u0163a, dec\u00e2t cu oroare; a\u015f vrea s\u0103 pl\u00e2ng cu lacrimi amare la vederea zilei care, \u00een cursul ei, nu va \u00eemplini vreuna din dorin\u0163ele mele, care tulbur\u0103 deja presentimentul oric\u0103rei bucurii prin critica denigrant\u0103 \u015fi obstinat\u0103 care \u00eempiedic\u0103 elanul creator din inima mea ardent\u0103 prin mii de contrariet\u0103\u0163i grimasante ale vie\u0163ii. Apoi, c\u00e2nd se las\u0103 noaptea, trebuie s\u0103 m\u0103 lungesc cu spaim\u0103 \u00een culcu\u015f… vise dezordonate m\u0103 umplu de groaz\u0103… \u015ei astfel existen\u0163a mi-e povar\u0103, moartea dorit\u0103, via\u0163a odioas\u0103…\u201d<\/p>\n

\u201eFericit cel c\u0103ruia, \u00een fulgerul victoriei, moartea \u00eei pune \u00een jurul t\u00e2mplelor \u00eens\u00e2ngerat\u0103 coroan\u0103 de lauri, sau cel ce se g\u0103se\u015fte, la ie\u015firea din nest\u0103p\u00e2nitul dans, \u00een bra\u0163ele iubitei sale.\u201d<\/p>\n

\u201eEu blestem tot ce \u00eencinge sufletul \u00eentr-o re\u0163ea de am\u0103geli \u015fi fic\u0163iuni \u015fi \u00eel re\u0163in \u00een aceast\u0103 cavern\u0103 de dureri prin flatante iluzii. Blestemat\u0103 fie, mai \u00eent\u00e2i, \u00eenalta opinie dup\u0103 care Spiritul se antureaz\u0103 \u00eensu\u015fi. Blestemat\u0103 iluzia care ni se impune sim\u0163urilor… Blestemat\u0103 suprema bucurie a amorului. Blestemat\u0103 fie speran\u0163a. Blestemat\u0103 credin\u0163a \u015fi blestemat\u0103 mai ales r\u0103bdarea.\u201d<\/p>\n

Renouvier <\/strong><\/p>\n

\u201eFiin\u0163ele organizate ies dintr-o stare germinativ\u0103 poten\u0163ial\u0103, pentru a atinge grade mai mult sau mai pu\u0163in ridicate de juisan\u0163\u0103 ale facult\u0103\u0163ilor caracteristice ale vie\u0163ii; \u015fi o lege invers\u0103 a fenomenelor vitale aduce aceste fiin\u0163e la dezorganizare, \u015fi facult\u0103\u0163ile lor vitate, dac\u0103 aceasta nu este aneantizare, la o involu\u0163ie a c\u0103rei ie\u015fire este ignorat\u0103. Acest destin, singurul vizibil, nu poate fi aplica\u0163ia unui plan prim \u015fi normal al crea\u0163iei. Via\u0163a m\u0103rginit\u0103 a trebuit normal s\u0103 se implice \u00een via\u0163a care nu se sf\u00e2r\u015fe\u015fte… Regimul universal al mor\u0163ii pare s\u0103 fie rezultatul unei perturb\u0103ri profude.<\/em><\/p>\n

\n

ADEV\u0102R \u0218I REVELA\u021aIE<\/em><\/strong><\/p>\n

Ni s-a p\u0103rut c\u0103, pentru a atinge o credin\u021b\u0103 nou\u0103, care s\u0103 inspire o nou\u0103 ideologie, s\u0103 ridice nivelul moravurilor \u0219i s\u0103 creeze o stare de suflet \u00een armonie cu interna\u021bionalismul contemporan, exist\u0103 o problem\u0103 capital\u0103 care nu trebuie neglijat\u0103, c\u0103ci este poate cheia situa\u021biei actuale. Aceast\u0103 problem\u0103 este Problema lui Dumnezeu<\/em>, titlu sugestiv al unei c\u0103r\u021bi recent ap\u0103rute. Este de asemenea obiectul propriului nostru studiu.<\/p>\n

Se poate r\u0103spunde acestei probleme dup\u0103 declara\u021bia unui Laplace: c\u0103 ipoteza existen\u021bei lui Dumnezeu este superflu\u0103 fiindc\u0103, \u00een Sistemul <\/em>s\u0103u, el nu i-a g\u0103sit nic\u0103ieri urma. Or, \u00een acela\u0219i timp, acela\u0219i Laplace, a imaginat un supraom, dotat cu omniscien\u021b\u0103, pentru care nimic nu va fi nesigur \u00een viitor ca \u0219i \u00een trecut. \u00cen timp ce-l nega pe Dumnezeu, \u00eel afirma.<\/p>\n

Globul terestru este ca un ou imens \u00een care Dumnezeu ar fi con\u021binut \u00een germen \u00een substan\u021ba vie a umanit\u0103\u021bii.<\/em><\/p>\n

Metafora oului ar putea fi reluat\u0103 \u015fi dezvoltat\u0103 mai mult; ea este revelatoare \u015fi fecund\u0103. \u00centr-adev\u0103r, celelalte planete, ca \u015fi p\u0103m\u00e2ntul \u00eensu\u015fi, dup\u0103 cosmogonia curent\u0103, sunt, ca s\u0103 zicem a\u015fa, plodite <\/em>de soare. Aceast\u0103 imens\u0103 pas\u0103re celest\u0103 \u00ee\u015fi cloce\u015fte ou\u0103le prin c\u0103ldura pe care le-o transmite. Pentru a primi razele calde \u015fi luminoase, planetele se \u00eenv\u00e2rtesc mecanic \u00een jurul lor \u00eensele \u015fi \u00een jurul soarelui, dup\u0103 o mi\u015fcare ritmic\u0103 ce distribuie ciclurile anotimpurilor, zilele \u015fi nop\u0163ile (Dac\u0103, din p\u0103m\u00e2nt, trebuia scos Iehova, ce vor da celelalte planete? Con\u0163ine oare mitologia p\u0103g\u00e2n\u0103 vreo sugestie pe acest subiect?)<\/p>\n

\u201eFiindc\u0103 noi suntem copiii t\u0103i, soarta acord\u00e2ndu-ne s\u0103 fim ecoul t\u0103u. Tr\u0103znetul focului, gra\u0163ie lui tu dirijezi ra\u0163iunea universal\u0103 care circul\u0103 prin orice lucru\u201d. \u201eF\u0103r\u0103 puterea ta divin\u0103, nimic nu se face pe p\u0103m\u00e2nt, nici \u00een bolta sacr\u0103 a cerului nici \u00een ocean, \u00een afar\u0103 de ceea ce r\u0103ii \u00eemplinesc \u00een nebunia lor… Dar tu \u015ftii perfect s\u0103 faci just injustul, s\u0103 pui ordine \u00een dezordine…\u201d (Imn c\u0103tre Zeus)<\/p>\n

Concep\u021bia lui Renouvier ne dispenseaz\u0103 de a c\u0103uta o explica\u021bie a existen\u021bei pe p\u0103m\u00e2nt a germenului divin; ea economise\u0219te o ipotez\u0103. C\u0103ci, \u00eentr-adev\u0103r, germenele unei forme vivante, oul, de exemplu, provine dintr-o pas\u0103re real\u0103. Dumnezeul care se va realiza \u00een umanitate, la sf\u00e2r\u0219itul evolu\u021biei sale, presupune un Dumnezeu care a preexistat apari\u021biei umanit\u0103\u021bii. Cum oare un Dumnezeu deplin realizat, deplin Dumnezeu, a putut deveni un germene, \u00een scopul de a traversa ciclul unei noi dezvolt\u0103ri? Ipoteza c\u0103derii, pe care Renouvier o adopt\u0103, poate singur\u0103 da solu\u021bia. Renouvier admite, \u00een fapt, c\u0103 germenii umanit\u0103\u021bii primitive, perfect\u0103 \u0219i omnipotent\u0103, s-au conservat prin peripe\u021biile cosmice ale sistemului solar \u0219i c\u0103 ei nu fac dec\u00e2t s\u0103 germineze \u0219i s\u0103 se dezvolte \u00een starea de natur\u0103 \u00een care noi ne g\u0103sim. De aceast\u0103 manier\u0103, rezult\u0103 \u00een acela\u0219i timp \u0219i chestiunea final\u0103 \u0219i chetiunea originii.<\/p>\n

\u201eArunc\u0103m o privire \u00een urm\u0103 asupra nenum\u0103ratelor milioane de ani \u015fi vedem marea voin\u0163\u0103 de a fi,<\/em> lupt\u00e2nd pentru a ie\u015fi din n\u0103molurile primitive, zb\u0103t\u00e2ndu-se din form\u0103 \u00een form\u0103 \u015fi din putin\u0163\u0103 \u00een putin\u0163\u0103, t\u00e2r\u00e2ndu-se apoi merg\u00e2nd cu \u00eencerdere pe sol, comb\u0103t\u00e2nd genera\u0163ie dup\u0103 genera\u0163ie pentru cucerirea aerului \u015fi descinderea \u00een tenebrele profunzimilor. O vedem apropiindu-se de noi, se desf\u0103\u015foar\u0103, se elaboreaz\u0103, \u00ee\u015fi urm\u0103re\u015fte scopul inconceptibil \u015fi implacabil, p\u00e2n\u0103 \u00een fine ea ne atinge, \u015fi este ea, aceast\u0103 voin\u0163\u0103 de a tr\u0103i care bate \u00een creierele \u015fi \u00een arterele noastre, r\u0103suflet \u015fi tunet \u00een navele noastre, hohot \u00een cet\u0103\u0163ille noastre, c\u00e2nt \u00een muzica noastr\u0103 \u015fi \u00eenflorire \u00een artele noastre…<\/p>\n

Ca omul s\u0103 nu fie final, <\/strong>a\u015fa este marea tr\u0103s\u0103tur\u0103 tulbur\u0103toare, insondabil\u0103 sau inexplorabil\u0103 care ni se impune \u015fi, dup\u0103 mine, cel pu\u0163in, chestiunea de a \u015fti ce va veni dup\u0103 om este cea mai obstinant fascinant\u0103 \u015fi cea mai insolubil\u0103 din cele pe care le ofer\u0103 lumea\u201d. \u201eF\u0103r\u0103 a mai vorbi c\u0103 noi nu putem s\u0103-i d\u0103m niciun r\u0103spuns. Imagina\u0163ia pe care o posed\u0103m refuz\u0103 s\u0103 se eleveze la \u00een\u0103l\u0163imea acestei sarcini\u201d. (Wells)<\/p>\n

Se poate considera sistemul nostru solar ca un imens ceasornic. Acest orologiu ceresc a fost remontat la originea sa, o dat\u0103 pentru toate; de atunci, tensiunea se deruleaz\u0103 \u00een extensie, a\u015fa cum arcul \u00eentins al orologiului deruleaz\u0103 \u015fi cheltuie timp de zile, s\u0103pt\u0103m\u00e2ni sau luni tensiunea care i s-a imprimat remont\u00e2ndu-l. Timpul cosmic nu este \u00een sum\u0103 dec\u00e2t extensia, cheltuiala, \u00een mi\u015fcarea sistemului planetar, a unei energii primordiale acumulate. C\u00e2nd arcul orologiului care este sistemul solar va fi complet destins, timpul va fi revolut; teoria presupune o c\u0103dere \u015fi o reconstituire a nebuloasei primordiale care din nou va re\u00eencepe d’al capo al fine <\/em>s\u0103-\u015fi deruleze fazele \u015fi mi\u015fc\u0103rile sale periodice \u015fi regulare pe care orologiile noastre le reproduc \u00eentr-o miniatur\u0103 de ordinul infinitului mic conform nevoilor vie\u0163ii noastre. Grandoarea timpurilor \u015fi a corpurilor este \u00een propor\u0163ie de corpurilr \u00eensele. Astfel, m\u0103rimea timpului nostru este \u00een raport cu grandoarea terrei noastre. Mi\u015fcarea terrei \u00een jurul soarelui, anul, cele patru anotimpuri ale sale. Mi\u015fcarea ei \u00een jurul ei \u00eense\u015fi ne d\u0103 bucuria luminii zilei sau sumbra triste\u0163e a nop\u0163ii; mi\u015fcarea lunii \u00een jurul terrei ne d\u0103 lunile: deci timpul nostru este fasonat la talia terrei, unit\u0103\u0163ile noastre de m\u0103sur\u0103 a timpului sunt mi\u015fc\u0103rile \u00eensele ale terrei. Ani, luni, s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, zile \u015fi nop\u0163i scandeaz\u0103 mi\u015fc\u0103rile terrei \u00een jurul soarelui \u015fi \u00een jurul ei \u00eense\u015fi \u015fi mi\u015fcarea lunii cu fazele sale. Acestea determin\u0103 ritmul \u015fi intermiten\u0163a energiei noastre vitale \u015fi \u00een limitele acestui ritm stau diviziuni conven\u0163ionale \u00een ore, minute \u015fi secunde, care sunt dictate de ritmul energiei noastre con\u015ftiente: Timpul este deci derularea a dou\u0103 mecanisme, mecanismul cosmic \u015fi mecanismul organic, impresia este cea care produce \u00een noi derularea.<\/p>\n

\u0218i \u00eentruc\u00e2t ideea de Dumnezeu nu este \u00een fond dec\u00e2t ideea de om, ale c\u0103rui aspira\u021bii \u0219i dorin\u021be, \u00een ceea ce au infinit, vor fi realizate, cel pu\u021bin aproximativ, la sf\u00e2r\u0219itul procesului s\u0103u evolutiv. Nimic mai logic \u0219i mai evident dec\u00e2t, \u00een aceast\u0103 idee \u0219i \u00een revela\u021biile esen\u021biale ale religiei cre\u0219tine, s\u0103 fie con\u021binute previziunile mai mult sau mai pu\u021bin exacte asupra destinului uman, adic\u0103 imagini anticipate a ceea ce trebuie s\u0103 fie omul la termenul final al evolu\u021biei lor. Dup\u0103 Vinet, \u201eA spune ce este Dumnezeu \u00eenseamn\u0103 a spune ce trebuie s\u0103 fie omul\u201d.<\/p>\n

Prin anamnez\u0103, Dumnezeul omniscient se creeaz\u0103 \u00een noi \u0219i pentru noi<\/em>, ca \u0219i cum \u0219i-ar aminti progresiv \u0219i ne-ar sugera descoperirile \u0219i inven\u021biile, cuno\u0219tin\u021bele pe care le-a avut \u00eentr-o manifestare c\u00e2ndva deplin realizat\u0103, \u00een care el era de asemenea omniscient \u0219i atotputernic.<\/p>\n

Descoperirea verit\u0103\u021bii este \u2013 repet\u0103m \u2013 precum na\u0219terea unui organism vivant: aici trebuie un germen \u0219i acolo o veritate ghicit\u0103 sau revelat\u0103, adic\u0103 o reminiscen\u021b\u0103 prezent\u00e2ndu-se ca o ipotez\u0103. Induc\u021bia \u0219i analiza vor interveni apoi pentru \u00eenflorirea ipotezei \u00eentr-o veritate, a\u0219a cum condi\u021biile de c\u0103ldur\u0103, umiditate, intervin pentru determinarea germina\u021biei semin\u021bei. Cum nici factorii fizico-chimici nu pot explica unitatea planului de dezvoltare a germenului \u0219i progresele embrionului, a\u0219a nici analiza ra\u021bional\u0103 \u0219i induc\u021bia logic\u0103, singure, nu pot da descoperiri \u0219tiin\u021bifice, tehnice, morale, estetice \u0219i religioase.<\/p>\n

\u201eMetafizicienii \u0219i misticii au vorbit egalmente de acest fond divin al fiin\u021bei<\/em>; \u0219i ei au avut sentimentul c\u0103 inteligen\u021ba este Dumnezeu \u00een noi… <\/em>noi suntem fiin\u021be \u00een Fiin\u021b\u0103, inteligen\u021be \u00een Inteligen\u021b\u0103. Nimic ce s\u0103 nu fi primit; dar nimic ce s\u0103 nu <\/strong>fi avut <\/strong>a ratifica, a vrea, a crea din nou; pasivi lui Dumnezeu, dar de asemenea autori \u00een noi ai lui Dumnezeu. <\/em>Prin aceasta \u00een fine apare caracterul cel mai profund \u0219i adesea cel mai necunoscut al inteligen\u021bei. \u00cen ea \u0219i prin ea nu exist\u0103 numai o realitate recunoscut\u0103, reflectat\u0103, calchiat\u0103 pe preexistent<\/em>. F\u0103r\u0103 a pierde \u00een noi caracterul de dependen\u021b\u0103 pe care ea \u00eel p\u0103streaz\u0103 cu privire la Obiectul ei suprem, ea particip\u0103 la ceea ce exist\u0103 \u00een acest Obiect de activitate suveran\u0103 \u0219i de ini\u021biativ\u0103 creatoare. Ea face oper\u0103 divin\u0103\u201d (Blondel)<\/p>\n

Noi nu avem de a face cu un Dumnezeu exterior comunic\u00e2nd verbal cu oamenii, ci cu un Dumnezeu cu totul interior, identic incon\u0219tientului cel mai profund al omului, \u0219i se manifest\u0103 prin sugestiile pe care acesta le proiecteaz\u0103 \u00een con\u0219tiin\u021ba clar\u0103. Aceste sugestii sunt ceea ce noi numim revela\u021bie \u0219i incon\u0219tientul care le proiecteaz\u0103<\/em>, cum vom avea ocazia de a face s\u0103 se vad\u0103, este totdeauna de origine colectiv\u0103 \u0219i se g\u0103se\u0219te totdeauna exprimat\u0103 simbolic \u00een ideea de Dumnezeu. <\/em>\u0218i de aceea aceste revela\u021bii sunt prezumate divine \u0219i venind sirect de la Dumnezeu.<\/p>\n

\u0218tiin\u021ba, religia \u0219i arta sunt precizamente modalit\u0103\u021bile pe care le ia reac\u021bia omului contra obstacolelor pe care lumea le opune infinitei sale voin\u021be de putere. Prin magie, omul a exersat mult timp atot putere iluzorie asupra lumii exterioare. C\u00e2nd iluzia s-a disipat, \u0219tiin\u021ba \u0219i tehnica \u0219tiin\u021bific\u0103, de-o parte, \u0219i de alta religia, s-au substituit progresiv activit\u0103\u021bii magice. Dar \u0219tiin\u021ba \u0219i religia nu au epuizat complet activitatea magic\u0103. A r\u0103mas din ea o bun\u0103 parte care a continuat sub forma activit\u0103\u021bii artistice \u0219i literare. Dac\u0103 arta este o viziune a realit\u0103\u021bii a\u0219a cum am vrea noi s\u0103 fie ea, atunci este mai ales sub forma sa literar\u0103 o simpl\u0103 prelungire a mentalit\u0103\u021bii magice, adic\u0103, pentru om, o manier\u0103 de a manifesta irepresibila sa voin\u021b\u0103 de putere. \u0218i de aceea, al\u0103turi de \u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i tehnic\u0103, \u0219i deasupra tehnicii, arta este o manifestare a unei puteri creatoare asem\u0103n\u0103toare celei a divinit\u0103\u021bii.<\/p>\n

Arta are divin \u00een ea pentru c\u0103 este creatoare, ca Dumnezeu. Dar dac\u0103 arta este crea\u021bie \u0219i artistul este creator prin excelen\u021b\u0103, arta continu\u0103 opera divin\u0103 \u0219i artistul supleeaz\u0103 pe Dumnezeu. De aici decurge f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 afinitatea artei cu religia \u0219i de aceea estetica duce direct la religie. Dumnezeu fiind \u00eenainte de toate sublimarea \u0219i simbolul for\u021bei creatoare a umanit\u0103\u021bii, artistul este vicarul lui Dumnezeu \u00een lume \u0219i arta o activitate care continu\u0103 opera creatoare a lui Dumnezeu.<\/p>\n

Primii cre\u0219tini afirm\u0103 a fi v\u0103zut, cunoscut, un Om-Dumnezeu, fiul lui Dumnezeu, \u0219i \u00een acela\u0219i timp fiul Omului, care era autor de miracole \u0219i de maxime morale cele mai nobile \u0219i exemplul concret al unei vie\u021bi perfecte, cu adev\u0103rat divine. A presupune chiar, cu negatorii ireductibili, c\u0103 un Crist istoric n-a existat niciodat\u0103, este cert \u2013 \u0219i aceasta ei n-o pot nega \u2013 c\u0103, precizamente, \u00een epoca lui Iisus, s-au cunoscut exemplare umane a c\u0103ror conduit\u0103 se apropie, de departe poate, dar se apropie totu\u0219i, de cea a lui Iisus. Thraseaii, Demetriusii, Epictetii, anumite tr\u0103s\u0103turi ale lui Cezar \u0219i August, dar peste ace\u0219tia de Traian, dac\u0103 apologia lui Pliniu cel T\u00e2n\u0103r e adev\u0103rat\u0103, cele ale lui Marc Aureliu \u2013 dac\u0103 maximele sale sunt sincere \u2013 aveau anume reflex al idealului personalit\u0103\u021bii lui Iisus. Persoana lui Iisus era ca o sintez\u0103 a tr\u0103s\u0103turilor umane \u00eempr\u0103\u0219tiate \u00een mai multe nobile persoane ale acestui timp.<\/p>\n

Isaia (XXXI \u0219i LXV):<\/p>\n

\u201eDumnezeu va veni el \u00eensu\u0219i \u0219i v\u0103 va salva. Atunci orbii vor vedea lumina zilei \u0219i urechile surzilor vor fi deschise. \u0218chipul va s\u0103ri precum cerbul \u0219i limba mut\u0103 va fi dezlegat\u0103…C\u0103ci eu voi crea noi ceruri \u0219i o nou\u0103 terra; \u0219i tot ce fusese creat \u00eenainte se va efa\u021ba din memorie; \u0219i nu se vor mai auzi voci lamentabile nici triste strig\u0103ye. Nu se va mai vedea copil care s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 dec\u00e2t c\u00e2teva zile, nici b\u0103tr\u00e2n care s\u0103 nu-\u0219i \u00eemplineasc\u0103 timpul vie\u021bii. Ale\u0219ii mei nu vor mai munci \u00een van \u0219i femeile nu vor mai na\u0219te \u00een dureri. Se va vedea c\u0103 \u00eenainte ca ei s\u0103 strige spre mine eu \u00eei voi mul\u021bumi… Ei vor construi case \u0219i le vor locui, vor planta vii \u0219i le vor m\u00e2nca fructul… Lupul \u0219i mielul vor merge la p\u0103scut \u00eempreun\u0103, leul \u0219i boul vor m\u00e2nca paie… via\u021ba poporului meu va egala pe cea a marilot arbori \u0219i operele m\u00e2inilor lor vor fi de lung\u0103 durat\u0103…\u201d<\/p>\n

Ezechiel (XXXVII)<\/p>\n

\u201eM\u00e2na Domnului fu asupra mea; \u0219i purt\u00e2ndu-m\u0103 afar\u0103 prin spiritul Domnului, ea m\u0103 l\u0103s\u0103 \u00een mijlocul unui c\u00e2mp ce era plin de oase. \u0218i el m-a condus jur-\u00eemprejurul acestor oase; exista o foarte mare cantitate de oase care erau pe fa\u021ba p\u0103m\u00e2ntului, \u0219i extrem de uscate… \u0218i el mi-a zis: Profetizeaz\u0103 asupra acestor oase; \u0219i le-a zis lor: Voi, oase uscate, asculta\u021bi cuv\u00e2ntul Domnului. Iat\u0103 ce le-a zis Domnul Dumnezeu acestor oase: Eu voi trimite spiritul \u00een voi \u0219i voi ve\u021bi tr\u0103i. Voi face s\u0103 se nasc\u0103 nervi \u00een voi; voi forma c\u0103rnuri; voi \u00eentinde piele pe deasupra, \u0219i v\u0103 voi da spirit, \u0219i voi ve\u021bi tr\u0103i; \u0219i ve\u021bi \u0219ti c\u0103 eu sunt Domnul… \u0219i pe c\u00e2nd eu profetizam, s-a auzit un zgomot, \u0219i \u00eendat\u0103 s-a f\u0103cut o zguduire printre aceste oase; se apropiau unele de altele, \u0219i fiecare se plasa \u00een \u00eencheietuea sa. \u0218i am v\u0103zut, \u0219i iat\u0103 c\u0103 se formar\u0103 nervi pe aceste oase, c\u0103rni le \u00eenconjurar\u0103, \u0219i pielea se \u00eentindea pe deasupra; dar spirit \u00een ele deloc nu era… \u0219i i-a zis spiritului: Iat\u0103 ce spune Domnul Dumnezeu: Spirit, vino din patru v\u00e2nturi, \u0219i sufl\u0103 asupra acestor mor\u021bi pentru ca ei s\u0103 retr\u0103iasc\u0103. Eu profetizam a\u0219adar cun Domnul \u00eemi comandase; \u0219i \u00een acela\u0219i timp spiritul intra \u00een aceste oase; ei devenir\u0103 vivan\u021bi \u0219i anima\u021bi; se \u021binur\u0103 pe picioarele lor, \u0219i se form\u0103 o foarte mare armat\u0103…\u201d<\/p>\n

II<\/p>\n

\u201eAdev\u0103ratul Dumnezeu traverseaz\u0103 lumea, precum goarnele, tamburele \u015fi drapelele, recrut\u00e2nd voluntari de-a lungul str\u0103zilor. Trebuie s\u0103 ne aliem lui, s\u0103-i accept\u0103m disciplina \u015fi s\u0103 ne livr\u0103m luptelor sale\u201d. \u201eEl este c\u0103pitanul nostru, a-l cunoa\u015fte \u00eenseamn\u0103 a avea de acum \u00eenainte pe cineva care ne dirijeaz\u0103 via\u0163a. El simte prezen\u0163a noastr\u0103 \u015fi ne cunoa\u015fte; el eate ajutat \u015fi se bucur\u0103 prin noi. El sper\u0103 \u015fi intreprinde\u201d. \u201eEl este pretutindeni imediat la \u00eendem\u00e2na noastr\u0103, \u00eentocmai cum ar fi o a patra dimensiune.Este o fiin\u0163\u0103 care face parte din spiritul oamenilor \u015fi \u00eei locuie\u015fte. El este \u00een contact direct cu cei care-l sesizeaz\u0103. Dar religia modern\u0103 afirm\u0103 c\u0103, chiar dac\u0103 Dumnezeu nu exist\u0103 nici \u00een materie, nici \u00een spa\u0163iu, el exist\u0103 \u00een timp, absolut cum \u00eel poate face un curent de g\u00e2ndire; ea afirm\u0103 c\u0103 el se transform\u0103 \u015fi cre\u015fte, cum o fac desenele unui om, pe m\u0103sur\u0103 ce el ia con\u015ftiin\u0163\u0103; care-a avut un \u00eenceput, pe undeva, \u00een zorii umanit\u0103\u0163ii, \u015fi care a crescut cu umanitatea. Prin ochii no\u015ftri a privit universul, pe care l-a invadat; l-a capturat servindu-se de m\u00e2inile noastre. Toat\u0103 veritatea noastr\u0103, toate inten\u0163iile noastre, toate actele noastre el le absoarbe \u00een el. El este imortala memorie uman\u0103, voin\u0163a uman\u0103 ce p\u0103\u015fe\u015fte cresc\u00e2nd.\u201d<\/p>\n

Am scris aceste r\u00e2nduri la Paris, la Biblioteca Na\u0163ional\u0103. Eh bine, c\u00e2nd v\u0103d cataloagele \u00een care sunt consemnate operele ap\u0103rute \u00een infinitatea ramurilor \u015ftiin\u0163ei \u015fi ale tehnicii, \u015fi reflectez, contempl\u00e2nd grandioasa gr\u0103mad\u0103 de c\u0103r\u0163i care con\u0163in \u015ftiin\u0163a \u015fi eforturile \u015ftiin\u0163ifice umane, simt trezindu-se \u00een mine sentimentul omniscien\u0163ei care este virtual \u00een vasta bibliotec\u0103 \u015fi deja par\u0163ial achiesat\u0103, pentru c\u0103 ea este la dispozi\u0163ia mea cu condi\u0163ia s\u0103 am timp pentru a mi-o apropria. \u015ei c\u00e2nd, seara, p\u0103r\u0103sesc biblioteca \u015fi merg pe str\u0103zi, prelungesc prin contempla\u0163ie \u015fi imagina\u0163ie drumul meu \u00een toate direc\u0163iile \u015fi \u00een toate \u00eemprejurimile ora\u015fului, unde se produce vasta \u015fi intensa trud\u0103 industrial\u0103, \u015fi am ca un vertij al atot-puterniciei umane pe care o v\u0103d progres\u00e2nd sub ochii mei.<\/p>\n

\u201eExist\u0103 o certitudine rezonabil\u0103, spune egalmente WELLS, c\u0103 sistemul nostru solar se consum\u0103 \u015fi se \u00eendreapt\u0103 c\u0103tre extinc\u0163ia sa: aceasta cel pu\u0163in trebuie s\u0103 se \u00eent\u00e2mple… \u00eentr-o zi terra noastr\u0103 f\u0103r\u0103 maree \u015fi aproape imobil\u0103 va fi moart\u0103 \u015fi congelat\u0103 \u015fi tot ce va fi tr\u0103it pe ea va fi de asemenea \u00eenghe\u0163at \u015fi pe totdeauna suprimat. Cu siguran\u0163\u0103 omul va sf\u00e2r\u015fi… \u015ei totu\u015fi, asta nu se crede. Eu mai pu\u0163in, eu nu cred asta.\u201d, \u201e\u015ei aceasta, pentru c\u0103 am ajuns s\u0103 cred \u00een coeren\u0163a \u015fi \u00een logica universului \u015fi \u00een grandoarea destinului uman. Lumea poate s\u0103 se r\u0103ceasc\u0103 \u015fi sorii s\u0103 se sting\u0103, dar este vorba de a men\u0163ine \u00een\u0103untrul nostru ceva ce nu poate pieri. Nu este numai durere c\u0103 lumea a \u00eempietrit, sunt \u015fi promisiuni \u015fi speran\u0163\u0103… Lunga ascenden\u0163\u0103 a trecutului d\u0103 dezmin\u0163irea disper\u0103rii noatre. \u015etim acum c\u0103 tot s\u00e2ngele \u015fi pasiunea existen\u0163ei noastre au fost reprezentate \u00een perioada carbonifer\u0103 prin ceva \u2013 ceva cu s\u00e2nge rece \u015fi cu piele v\u00e2scoas\u0103, care se ascundea \u00eentre aer \u015fi ap\u0103 \u015fi fugeau din fa\u0163a giganticelor amfibii ale epocii… Este posibil de a crede c\u0103 tot ceea ce spiritul uman a des\u0103v\u00e2r\u015fit vreodat\u0103 nu este dec\u00e2t visul dinaintea trezirii\u201d. (G. H. WELLS)<\/p>\n

Imanen\u021b\u0103 \u0219i transcenden\u021b\u0103. – <\/em>Dac\u0103 Dumnezeu nu este dec\u00e2t om ale c\u0103rui atribute sunt proiectate pe planul infinitului, al perfectului, adic\u0103 al absolutului \u2013 \u0219i am v\u0103zut c\u0103 dorin\u021bele \u0219i aspira\u021biile sale infinite sunt \u00een om expresia lui Dumnezeu virtual care este \u00een el \u0219i care \u00eenflore\u0219te \u00een cursul evolu\u021biei individuale \u0219i sociale \u00eenc\u0103 departe de termenul s\u0103u final \u2013 Dumnezeu nu poate fi conceptibil dec\u00e2t sub form\u0103 uman\u0103. Dumneazeu va fi om \u0219i uman sau el nu va fi nimic. To\u021bi cei care au vrut s\u0103-l dezantropomorfizeze pe Dumnezeu, crez\u00e2nd astfel a servi cauza religiei, sau r\u0103t\u0103cit grav, \u0219i M. Rd. Le. Roy este dintre ace\u0219tia. Inerent naturii umane, Dumnezeu este deci a\u0219a cum \u00eel concep imanenti\u0219tii, dar transcenden\u021ba divin\u0103 este afirmat\u0103 cu tot at\u00e2ta ra\u021biune. Poate el fi, f\u0103r\u0103 contradic\u021bie, totodat\u0103 imanent \u0219i transcendent?<\/p>\n

Dumnezeu este imanent la om, adic\u0103 este tot ce exist\u0103 \u00een el mai profund \u0219i interior, mai intim: el este mai aproape de noi dec\u00e2t noi \u00een\u0219ine; dar \u00een acela\u0219i timp, prin infinita lui superioritate, el este transcendent, adic\u0103 infinit \u00eendep\u0103rtat, deasupra omului. El nu poate fi altfel, c\u0103ci exist\u00e2nd \u00een om \u00een poten\u021b\u0103, \u00een germen, Dumnezeu este identic cu ceea ce este cel mai profund, mai intim, \u00een suflet: intimior intimio meo. <\/em>Dar dac\u0103 se anvizajeaz\u0103 cauza care provoac\u0103 \u00eenflorirea germenului divin \u00een om, adic\u0103 societatea, Dumnezeu transcende triplu umanitatea actual\u0103: 1) a\u0219a cum societatea transcende individul; 2) a\u0219a cum omul sf\u00e2r\u0219itului evolu\u021biei va dep\u0103\u0219i, va transcende, omul actual. Aceast\u0103 transcenden\u021b\u0103 este deci chestiune de timp, de asemenea – timpul care cere dezvoltarea divinului \u00een uman. 3). Dar cum ac\u021biunea social\u0103 asupra individului se condenseaz\u0103 \u0219i descinde \u00een incon\u0219tient, de unde \u021b\u00e2\u0219nesc intui\u021biile, revela\u021biile transcendente \u0219i sentimentele religioase, transcenden\u021ba exprim\u0103 de asemenea aceast\u0103 profunditate a incon\u0219tientului care transcende con\u0219tiin\u021ba. Dar \u00een timp ce incon\u0219tientul sose\u0219te, sub forma simbolurilor mistice, p\u00e2n\u0103 la con\u0219tiin\u021b\u0103, incon\u0219tientul transcendent devine imanent. El este cu at\u00e2t mai mult imanent cu c\u00e2t este mai profund \u0219i prin urmare mai transcendent: intimior intimo meo.<\/em><\/p>\n

S-a spus despre Dumnezeu: in deo vivimum movemur et summus. <\/em>Dar se poate tot at\u00e2t de bine spune: Dumnezeu tr\u0103ie\u0219te, se transform\u0103 \u2013 adic\u0103 evoulueaz\u0103 \u2013 \u0219i exist\u0103 \u00een oameni. C\u0103ci Dumnezeu nu mai mult dec\u00e2t societatea nu exist\u0103 dec\u00e2t \u00een oameni, fiind dat ca oamenii s\u0103 nu poat\u0103 exista \u0219i tr\u0103i dec\u00e2t \u00een societate, \u0219i care nu sunt cu adev\u0103rat umani dec\u00e2t \u00eentruc\u00e2t exist\u0103 \u00een ei spiritul \u0219i o dispozi\u021bie latent\u0103 de a realiza divinul.<\/p>\n

Dumnezeu \u0219i existen\u021ba r\u0103ului. – <\/em>Unul din argumentele cele mai abrupte \u0219i care se invoc\u0103 cel mai des contra existen\u021bei lui Dumnezeu este f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 prezen\u021ba r\u0103ului \u00een lume. Dac\u0103 Dumnezeu este creatorul atotputernic al universului, el este autorul tuturor suferin\u021belor \u0219i nenorocirilor care chinuiesc oamenii. Aceasta probeaz\u0103 atot-puternicia sa, dar nu bun\u0103tatea sa \u0219i perfec\u021biunea sa.<\/p>\n

Trebuie s\u0103 recunoa\u0219tem c\u0103 obiec\u021bia bate absolut contra ideii tradi\u021bionale de Dumnezeu, dar c\u0103 ideea nou\u0103 de Dumnezeu pare a fi conceput\u0103 expres pentru a r\u0103spunde la aceast\u0103 obiec\u021bie. Ideea de Dumnezeu care se face progresiv cu \u0219i prin oameni, care nu devin atotputernici, omniscien\u021bi \u0219i perfec\u021bi dec\u00e2t prin progresele \u0219tiin\u021bei, ale poten\u021bei \u0219i ale perfec\u021biunii oamenilor, poate coexista f\u0103r\u0103 contradic\u021bie cu r\u0103ul, dar \u00een m\u0103sura \u00een care el nu exist\u0103 dec\u00e2t par\u021bial, c\u0103ci, \u00een fond, Dumnezeu este fructul \u00eensu\u0219i al acestei suferin\u021be. Dar pe m\u0103sur\u0103 ce el \u00eei este fruct \u0219i se realizeaz\u0103, suferin\u021ba \u0219i r\u0103ul trebuie s\u0103 dispar\u0103. Dumnezeu, a\u0219a cum \u00eel concepem, va fi real \u00een ziua \u00een care omul va fi triumfat asupra r\u0103ului, asupra tuturor suferin\u021belor, asupra lui \u00eensu\u0219i \u0219i asupra universului. C\u00e2nd Dumnezeu va fi, r\u0103ul nu va mai fi. R\u0103ul nu este dec\u00e2t expresia deficitului de Dumnezeu, \u0219i este, \u00een consecin\u021b\u0103, realmente incompatibil cu existen\u021ba lui Dumnezeu real \u0219i vivant.<\/p>\n

\u201e\u00cen Iisus Hristos, omul absolut supus direc\u0163iei divine a Verbului, care \u00eel eleveaz\u0103 la sine, nu are dec\u00e2t g\u00e2nduri \u015fi mi\u015fc\u0103ri divine. Tot ce g\u00e2nde\u015fte el, tot ce spune este animat de Verb, condus de Verb, demn de Verb. Exist\u0103 dou\u0103 voin\u0163e \u00een Crist \u015fi voin\u0163a uman\u0103 nu este \u00een el \u00een m\u00e2inile voin\u0163ei divine un instrument pasiv \u015fi inanimat; ea are o mi\u015fcare proprie pentru c\u0103 cele dou\u0103 voin\u0163e uman\u0103 \u015fi divin\u0103 dup\u0103 natura lor \u015fi dup\u0103 operarea lor au fost unite inseparabiliter… <\/em>unire care este incarnarea \u00eens\u0103\u015fi\u201d \u201e\u00cen fond, la cel mai umili dintre cre\u015ftini, cobor\u00e2rea gra\u021biei reproduce \u00een vreo manier\u0103 incarnarea Fiului lui Dumnezeu; … Prin gra\u0163ie \u00eencepe \u00een noi \u00een prezent aceast\u0103 transformare a omului \u00een Dumnezeu care va fi consumarea sa \u00een glorie. Prin ea, divinitatea se revars\u0103 \u00een sufletul nostru, se r\u0103sp\u00e2nde\u015fte, umple orice parte, anim\u0103 \u00eentocmai cum sufletul noastru ne anim\u0103 membrele… Prin ea noi tr\u0103im \u00een Dumnezeu \u015fi el tr\u0103ie\u015fte \u00een noi\u201d. \u201eVoin\u0163a noastr\u0103, c\u00e2nd ea ac\u0163ioneaz\u0103 bine, adic\u0103 atunci c\u00e2nd ea ac\u0163ioneaz\u0103 prin gra\u0163ie, nu exist\u0103 nimic s\u0103 nu tr\u0103iasc\u0103 \u00een Dumnezeu, noi nu avans\u0103m dec\u00e2t at\u00e2t c\u00e2t ne \u00eempinge el, nu ne d\u0103m consim\u0163\u0103m\u00e2ntul dec\u00e2t c\u00e2nd el \u00eel trage din noi. Dumnezeu se roag\u0103 \u00een noi, Dumnezeu ac\u0163ioneaz\u0103 \u00een noi\u201d. ( BOSSUET)<\/p>\n

Ceea ce noi am v\u0103zut \u00een acest studiu, rostul inteligen\u021bei, al magiei \u0219i al religiei este, altfel, util \u0219i pozitiv pretutindeni \u00een via\u021ba umanit\u0103\u021bii. Inteligen\u021ba este produsul cel mai eminent \u0219i mai eficace al elanului vital, c\u0103ci ea este cea care, concep\u00e2nd infinitul, intensific\u0103 \u0219i l\u0103rge\u0219te infinit aspira\u021biile sufletului \u0219i manifest\u0103rile vie\u021bii. Dac\u0103 ea semnaleaz\u0103 e\u0219ecurile elanului vital, \u0219i dezminte c\u0103 realitatea se opune apira\u021biilor noastre, ea este egalmente cea care furnizeaz\u0103 vie\u021bii mijlocul de a le \u00eenvinge. Pentru a le \u00eenvinge, nu trebuie mai \u00eent\u00e2i s\u0103 fie constatate \u0219i studiate? Cum am putut constata, acesta este scopul \u00een care a conceput mai \u00eent\u00e2i magia, apoi religia \u0219i artele \u0219i, finalmente, \u0219tiin\u021ba \u0219i aplica\u021biile sale tehnice. Magia, religia \u0219i \u0219tiin\u021ba nu sunt deci simple \u0219i pure fic\u021biuni, ci crea\u021bii mai mult sau mai pu\u021bin pozitive, a c\u0103ror eficacitate cre\u0219te, merg\u00e2nd de la magia propriu-zis\u0103 \u2013 trec\u00e2nd prin religie \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 \u2013 p\u00e2n\u0103 la tehnica \u0219tiin\u021belor aplicate, aceast\u0103 neo-magie a c\u0103rei eficacitate \u0219i pozitivitate sunt \u00een afara oric\u0103rei \u00eendoieli.<\/p>\n

Dac\u0103 Dumnezeu este con\u021binut ca putere \u00een natura uman\u0103, el va fi ceea ce omul \u00eel va fi f\u0103cut \u00een timpul evolu\u021biei societ\u0103\u021bilor umane de-a lungul istoriei, sau nu va fi. \u00centr-un cuv\u00e2nt, el va fi ceea ce \u00eel vor face oamenii.<\/p>\n

Credinciosul \u00een noua idee de Dumnezeu va avea de \u00eenvins anumite ostilit\u0103\u021bi pe care le-au \u00eent\u00e2mpinat \u0219i primii cre\u0219tini. El va fi ateu \u00een ochii credin\u021bei tradi\u021bionale, cum fuser\u0103 primii cre\u0219tini \u00een ochii p\u0103g\u00e2nilor, pentru c\u0103 el nu va mai crede \u00een Dumnezeul credin\u021bei tradi\u021bionale, real, concret, exist\u00e2nd actualmente ca o realitate des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103, a\u0219a cum primii cre\u0219tini \u00eencetar\u0103 s\u0103 cread\u0103 \u00een zeii de marmor\u0103, \u00een care mitologia \u00eent\u00e2lnea istoria. Neo-cre\u0219tinismul va crede \u00eentr-un Dumnezeu care se realizeaz\u0103 \u00een oameni \u0219i care nu poate s\u0103 se realizeze dec\u00e2t prin credin\u021ba \u0219i activitatea umane. Adev\u0103ra\u021bii credincio\u0219i vor fi de acum cei care vor avea credin\u021b\u0103 \u00eentr-un ideal divin de realizat, \u00een misiunea divin\u0103 a umanit\u0103\u021bii, \u0219i care \u00ee\u0219i vor proba credin\u021ba for\u021b\u00e2ndu-se s\u0103 efectueze acest ideal.Ateii nu vor fi de acum dec\u00e2t cei ce nu cred \u00een nimic<\/em>, sau \u00een nimic altceva dec\u00e2t \u00een interesul lor egoist, care nu se eforteaz\u0103 dec\u00e2t \u00een vederea bun\u0103-st\u0103rii lor: to\u021bi egoi\u0219tii sceptici sau indiferen\u021bi, to\u021bi juisorii lene\u0219i, lipsi\u021bi de aspira\u021bii ideale, c\u0103ut\u00e2ndu-\u0219i prosperitatea str\u00e2mt\u0103 \u0219i \u00eencerc\u00e2nd s-o ob\u021bin\u0103 cu pre\u021bul celui mai mic efort, \u00een detrimentul intereselor apropia\u021bilor lor sau ale comunit\u0103\u021bii.<\/p>\n

Concluzia la care noi am ajuns \u00een acest studiu este c\u0103: 1 ideea de Dumnezeu este expresia celui mai \u00eenalt ideal al sufletului uman \u0219i Cetatea lui Dumnezeu forma cea mai ideal\u0103 a societ\u0103\u021bii umane \u0219i c\u0103: 2 evolu\u021bia istoric\u0103 a omului \u0219i a societ\u0103\u021bilor umane trebuie s\u0103 reu\u0219easc\u0103 realizarea acestor idealuri supreme care, de altfel, r\u0103spund, incarn\u00e2ndu-le, celor mai \u00eenalte \u0219i mai nobile aspira\u021bii ale omului. Or, activitatea oamenilor \u0219i a popoarelor va tinde totdeauna \u0219i trebuie s\u0103 tind\u0103 la realizarea acestor idealuri, c\u0103ci aspira\u021biile pe care le rezum\u0103 \u0219i le incarneaz\u0103 sunt infinite, permanente, incoercibile \u0219i insa\u021biabile.<\/p>\n

\n

\n

George Anca<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201cGlorioasa Cetate a lui Dumnezeu \u0219i-a urmat pelerinajul de-a lungul timpului \u0219i a impiet\u0103\u0163ii\u201d (Sf\u00e2ntul Augustin). Vom avea sub un [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-20727","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20727","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20727"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20727\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":20730,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20727\/revisions\/20730"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20727"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20727"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20727"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}