{"id":20889,"date":"2015-02-05T09:33:05","date_gmt":"2015-02-05T09:33:05","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=20889"},"modified":"2015-03-05T13:04:16","modified_gmt":"2015-03-05T13:04:16","slug":"daris-basarab-%e2%80%9dn-a-fost-sa-fie%e2%80%a6%e2%80%9d-10","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2015\/02\/05\/daris-basarab-%e2%80%9dn-a-fost-sa-fie%e2%80%a6%e2%80%9d-10\/","title":{"rendered":"Daris Basarab: \u201dN-a fost s\u0103 fie\u2026\u201d Cap. X"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

Cap. X
\n<\/strong><\/p>\n

Cu sau f\u0103r\u0103 vrere plimb\u00e2ndu-m\u0103 prin anul 1953, am ocolit, sau chiar omis dou\u0103 din evenimentele care au atras aten\u021bia lumii. \u00cen plin stalinism, cei aviza\u021bi s-a spus mai t\u00e2rziu, a\u0219teptau cu ner\u0103bdare ve\u0219tile. A venit pe 5 martie c\u00e2nd toate institu\u021biile au fost anun\u021bate de moartea lui Stalin. O mobilizare ca la carte a scos zeci de mii de oameni la un miting pe aleea dintre catedrala metropolitan\u0103 \u0219i teatru. Din balconul teatrului se auzea comunicatul, repetat cu o mare frecven\u021b\u0103, de la difuzoarele enorme instalate special. Ne-am dus \u0219i noi, ca oile, dar n-am mai protestat la aflarea ve\u0219tii. Eram r\u0103i, citind dup\u0103 privirile noastre radiind de satisfac\u021be. Chiar era \u00eenghesuial\u0103. Studen\u021bii aduna\u021bi pe facult\u0103\u021bi, formau un fel de oaze de lini\u0219te \u00een mijlocul unei mul\u021bimi impresionate p\u00e2n\u0103 la lacrimi. Incredibil \u00eemi pare \u0219i ast\u0103zi, dar am v\u0103zut lacrimi \u0219i am auzit pl\u00e2nsetul, nu departe de bocet. Atunci p\u0103rea normal deoarece mul\u021bimea, care ocupase \u0219i str\u0103zile laterale, venise m\u00e2nat\u0103 de \u201dresponsabili\u201d, dintr-aceia care luau \u0219i noti\u021be. Da, reu\u0219iser\u0103 s\u0103 creeze atmosfera de \u00eenmorm\u00e2ntare dup\u0103 un scenariu preg\u0103tit, parc\u0103, la comand\u0103. La \u00eencheierea mitingului de doliu, am luat-o pe grupuri spre parcuri. Trebuia s\u0103 ne revenim f\u0103r\u0103 a atrage aten\u021bia asupra noastr\u0103. La un moment dat, cine altul dec\u00e2t ve\u0219nicul Teoran, mi-a \u0219optit \u201dasta ne mai lipsea!\u201d \u201dCe vrei s\u0103 spui?\u201d \u201d\u00cen foamea generalizat\u0103 care a cuprins \u021aara, ne mai trebuia \u0219i norul \u0103sta de triste\u021be. S\u0103 n-ai ce m\u00e2nca, s\u0103 n-ai ce bea…\u201d
\nDa, amicul adusese vorba de un subiect ocolit cu team\u0103 cam de toat\u0103 lumea. Era anul 1953, anul Festivalului interna\u021bional al Tineretului de la Bucur\u0219ti. Ce ambi\u021bie! Cu doi ani \u00eenainte \u00eencepuse adunarea proviziilor alimentare, inclusiv a b\u0103uturilor alcoolice, pentru a fi depozitate \u00een capital\u0103. \u00cencet, \u00eencet lipsa m\u0103rfurilor din toate col\u021burile devenea acut\u0103, sup\u0103r\u0103toare. Cum Festivalul era preg\u0103tit pentru iulie-august 1953, apogeul foamei s-a instalat chiar de la \u00eenceputul anului. Rom\u00e2nia ajunsese de pomin\u0103. \u0218i totu\u0219i, bairamul na\u021bional a avut loc. Pentru noi a fost de prost augur. Conform cutumei, anul IV, la absolvire, urma s\u0103 fac\u0103 o excursie tehnic\u0103 prin centrele industriei chimice \u0219i asta \u00een condi\u021biile \u00een care nic\u0103ieri nu g\u0103seai nimic.
\nToat\u0103 speran\u021ba \u00een dep\u0103\u0219irea st\u0103rii de spirit create de iminenta desp\u0103r\u021bire de ceea ce \u00eencepuser\u0103m s\u0103 numim \u201dcei mai frumo\u0219i ani\u201d, a fost acceptul de a participa la Marea Excursie a absolven\u021bilor. Aveam nevoie de spiritul de ga\u0219c\u0103 \u0219i bine am f\u0103cut. Am plecat vreo patruzeci de studen\u021bi \u0219i trei asisten\u021bi coordonatori. Conform obiceiului astfel de excursii tematice erau subven\u021bionate din fondurile facult\u0103\u021bii. Dou\u0103 vagoane tip Clasa a II-a ne-au fost puse la dispozi\u0219ie de CFR Timi\u0219oara. Acolo dormeam, cum se doarme \u00eentr-un vagon, \u00een toate pozi\u021biile. Nu eram deranja\u021bi de nimeni, din contra, noi deranjam de c\u00e2te ori opream \u00een vreo gar\u0103, alerg\u00e2nd pentru a ne dezmor\u021bi, vocifer\u00e2nd pe toat\u0103 \u00eentinderea peronului. Eram \u00eenso\u021bi\u021bi de trei asisten\u021bi responsabili de reu\u0219it\u0103. Primul popas a fost la Bra\u0219ov pentru a cunoa\u0219te industria cimentului rom\u00e2nesc, c\u00e2t de c\u00e2t modernizat. A fost impresionant prin dimensiuni dar \u0219i prin aspectul de gigant industrial. Am avut \u0219i vreo dou\u0103 zile de r\u0103gaz, pentru a vizita ora\u0219ul, superb printre altele, \u0219i \u00eemprejurimile. Am format grupuri dup\u0103 preferin\u021be \u0219i am luat-o care \u00eencotro. Babi s-a dus s\u0103-\u0219i viziteze rudele la Noua, o suburbie a Bra\u0219ovului. Un grup mai m\u0103ricel am atacat T\u00e2mpa. Panorama ce se deschidea de sus era cople\u0219itoare, iar caracterul de fost ora\u0219 medieval era creionat ca pe o h\u00e2rtie de desen. C\u00e2nd au \u00eenceput pozele \u00een grup, cine altul dec\u00e2t Teoran, m-a ag\u0103\u021bat f\u0103c\u00e2ndu-mi semn s\u0103 tac. Avea \u00een m\u00e2n\u0103 un sul mare de h\u00e2rtie \u0219i m-a tras dup\u0103 el \u00een spatele grupului. Eram printre cei mai sus coco\u021ba\u021bi. S-a a\u0219ezat \u00een dreapta, mi-a dat un cap\u0103t al sulului de h\u00e2rtie, lat cam de un metru \u0219i lung de vreo doi. Mi-a ar\u0103tat s\u0103 trec \u00een st\u00e2nga grupului \u0219i s\u0103 ridic\u0103m sus, deasupra grupului, f\u00e2\u0219ia cu ceva scris cu litere de-o \u0219chioap\u0103. C\u00e2nd am tras cu ochiul la lozinc\u0103, era deja prea t\u00e2rziu. De jos, din fa\u021ba grupului, un fotograf amator din r\u00e2ndurile studen\u021bilor, imortalizase momentul. \u201dM\u0103i, Teo, tu te-ai \u021b\u0103c\u0103nit? Cum ai putut s\u0103 scrii a\u0219a ceva?!\u201d \u201d\u0102sta-i \u201dcrezul nostru\u201d asupra viitorului, un fel de ni se f\u00e2lf\u00e2ie, \u00eens\u0103 spus mai pe \u0219leau \u201dPi..a M\u0103…i !\u201d. Hohotul de r\u00e2s care a izbucnit a confirmat unitatea de vederi a grupului. Am mai desf\u0103\u0219urat lozinca \u0219i la plecare, \u00eentre geamurile vagonului, spre nedumerirea, dar \u0219i deliciul celor de pe peron. Urm\u0103torul punct de vizit\u0103 a fost Combinatul Chimic de la T\u00e2rn\u0103veni. Enorm, \u00eenvechit ca aspect, cu zeci de Sec\u021bii de produc\u021bie, care mai de care mai poluante, mai \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103toare pentru bie\u021bii de noi. Dac\u0103 la Zlatna ne-am putut, nu \u00eemp\u0103ca, dar m\u0103car obi\u0219nui pu\u021bin, aici, \u00een afar\u0103 de laptele antidot, nimic n-a putut s\u0103 ne atrag\u0103. Doar apropiindu-te de combinat \u0219i-\u021bi venea s\u0103 te \u00eentorci la Timi\u0219oara. Un miros puternic, gre\u021bos, de acetilen\u0103 te f\u0103cea s\u0103 crezi c\u0103 te afli pe un \u0219antier de construc\u021bii unde sudura era la ea acas\u0103. De fapt, nu era ceva care se putea \u0219i termina. Erau unit\u0103\u021bi industriale de produc\u021bie a carbidului \u0219i a acetilenei. Ca \u0219i la Zlatna, poluarea o sim\u021beai \u00een tot ora\u0219ul, \u00een toat\u0103 zona. Auzisem lucruri \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103toare despre T\u00e2rn\u0103veni dar \u201dzvonurile\u201d trecuser\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 urechile noastre f\u0103r\u0103 s\u0103 se lipeasc\u0103 de noi. Eram la v\u00e2rsta la care ceea ce nu-\u021bi pl\u0103cea, nu te interesa.
\nT\u00e2rn\u0103veniul nostru, care suferise tot felul de transform\u0103ri etnice de-a lungul istoriei, de la \u201dT\u00e2rnava-S\u00e2n-Martin\u201d la at\u00e2t de nepl\u0103cutul \u201dDics\u00f6szentm\u00e1rton\u201d-ul unguresc, or\u0103\u0219el \u00een Jude\u021bul Mure\u0219, se \u00eentinde pe ambele maluri ale r\u00e2ului T\u00e2rnava mic\u0103, la cca. 20 km de Media\u0219, vreo 75 de km de Sibiu \u0219i 100 km de Cluj, \u00een a\u0219a zisul Podi\u0219 al Transilvaniei.
\nDezvoltarea Industriei Chimice \u0219i a celei a Materialelor de construc\u021bii s-a datorat \u00een cea mai mare parte prezen\u021bei gazului metan \u00een zon\u0103 \u0219i asta \u00eenc\u0103 din vremuri memorabile. Totul \u00eens\u0103, din p\u0103cate, f\u0103r\u0103 vreo grij\u0103 pentru mediul \u00eenconjur\u0103tor, pentru om. Un conglomerat de unit\u0103\u021bi de produc\u021bie industrial\u0103. Pe l\u00e2ng\u0103 principalul produs chimic, carbidul \u0219i subprodusul s\u0103u acetilena, s-a dezvoltat o ramur\u0103 metalurgic\u0103, o industrie a sticlei, ca s\u0103 nu spun c\u0103, din documenta\u021bia consultat\u0103 am aflat de existen\u021ba \u00een timpul primului r\u0103zboi mondial a uzinei \u201dNitrogen\u201d, produc\u0103toare de explozibili \u0219i gaze toxice de lupt\u0103.
\nNu putea fi vorba de o informare tehnic\u0103 asupra combinatului \u00eentr-o excursie ca a noastr\u0103. Nu era nici timp, nu era nici o preocupare pentru \u201dperfec\u021bionare\u201d. Nu aveam habar de nimic iar impresia primar\u0103 am exprimat-o simplu, un \u201dhaloimis\u201d. Dar am r\u0103mas, totu\u0219i, cu ceva: convingerea ferm\u0103 c\u0103 nu e de noi. O reparti\u021bie la acest combinat ar fi echivalat cu un dezastru. Studen\u021bia ne-a instruit \u00een drumul spre libertate, motiv pentru care am r\u0103mas vis\u0103tori \u0219i dup\u0103 absolvire, Combinatul ne-ar fi t\u0103iat aripile transform\u00e2ndu-ne \u00een sclavi.
\nPu\u021binul timp care l-am avut la dispozi\u021bie ne-a permis, mie \u0219i lui Babi, al\u0103turi de un grup de colegi singuratici, s\u0103 hoin\u0103rim \u00een c\u0103utare de atrac\u021bii, de orice fel, atrac\u021bii s\u0103 fie. \u0218i am g\u0103sit adev\u0103rate monumente ale artei arhitecturale vechi. Ne puneam chiar \u00eentrebarea \u201dCe caut\u0103 aceste minuni f\u0103cute de m\u00e2na omului \u00een acest iad ecologic?!\u201d Mai ales c\u0103 acest iad nu era de ieri, de ast\u0103zi. Spre satisfac\u021bia ei, a lui Babi, vreau s\u0103 spun, bisericile au constituit atrac\u021bia, prin frumuse\u021be, prin vechime, prin dragostea cu care erau \u00eenconjurate. Mai erau \u0219i \u00eemprejurimile, dar nu puteau intra \u00een vizorul preocup\u0103rilor noastre, trimi\u0219i nu pentru a admira, ci pentru a \u00eenv\u0103\u021ba, pentru a ne instrui. Doar am tot auzit la absolvire sintagma \u201dViitorul este al vostru!\u201d Dar ca s\u0103 nu r\u0103m\u00e2n dator amintirii l\u0103ca\u0219urilor de cult, amintesc din memorie doar c\u00e2teva superbe realiz\u0103ri. \u00cen frunea lor voi pomeni de Biserica romano-catolic\u0103 Sf\u00e2ntul Martin, patronul ora\u0219ului T\u00e2rn\u0103veni, asta pentru a-i face pe plac lui Babi, cu care nu ne-am mul\u021bumit doar la o admirare turistic\u0103, de la distan\u021b\u0103, din fug\u0103, ci ne-am odihnit \u00een interiorul ei, eu, pe una din b\u0103ncile primitoare, ea \u00een fa\u021ba statuii Sf\u00e2ntului Anton cu pruncul, ca \u00een anii studen\u021biei la Timi\u0219oara, \u00een parcul Unirii, la Dom. Am trecut prin fa\u021ba Bisericii Unitariene, \u00een stil gotic, amintire a Secolului XIV, declarat\u0103 monument istoric \u0219i p\u0103strat\u0103 ca atare. Silueta ei nu te las\u0103 s\u0103 treci f\u0103r\u0103 s\u0103 te opre\u0219ti g\u00e2ndind la cum a fost \u00een Evul Mediu European. \u0218i ca s\u0103 \u00eenchei \u0219i cu apartenen\u021ba mea la ortodoxismul nostru, amintesc de minunata priveli\u0219te oferit\u0103 de Biserica Ortodox\u0103 Sf\u00e2ntul Gheorghe, cu silueta ei urc\u00e2nd spre Cer prin cele trei turnuri specifice gata parc\u0103 s\u0103 se desprind\u0103, cu monumentala intrare care ne duce cu g\u00e2ndul la at\u00e2tea biserici monument ale ortodoxiei rom\u00e2ne\u0219ti. Am ales doar trei repere \u201dspecifice\u201d amalgamului de credin\u021be care face din T\u00e2rn\u0103veni, un adev\u0103rat ansamblu ecumenic, parc\u0103, pentru a contracara iadul ecologic. Un amestec de amintiri triste \u0219i ademenitoare, marcate, din p\u0103cate de team\u0103, teama de un eventual popas mai prelungit.
\nAm plecat spre Turda, cu g\u00e2ndul mai mult la Salinele sale monumentale, unice \u00een lume, dec\u00e2t la Industria sa Chimic\u0103, bazat\u0103 pe sare \u0219i clor. \u0218i aveam de ce s\u0103 nu a\u0219tept\u0103m cu ner\u0103bdare \u00eent\u00e2lnirea cu Turda chimi\u0219tilor. Dac\u0103 la Zlatna am \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 suport\u0103m mirosul sulfului rezultat din pr\u0103jirea metalurgic\u0103 a minereurilor sulfuroase, iar la T\u00e2rn\u0103veni s\u0103 ne st\u0103p\u00e2nim grea\u021ba provocat\u0103 de mirosul de acetilen\u0103, la Turda, am suferit nu mai pu\u021bin din cauza clorului \u00eenec\u0103cios, penetrant \u00een orice ungher, dar \u0219i iritant universal. Ochii, nasul, pielea, erau preferin\u021bele acestui agent poluant at\u00e2t de toxic.
\nTurdava dacilor, Potaissa romanilor, Turda de azi, a fost prin Secolul XIX, sub unguri, capitala Comitatului Turda-Arie\u0219, sub numele de Torda-Aranyos. Turdanii erau foarte m\u00e2ndri de trecutul lor istoric \u0219i nu uitau s\u0103 men\u021bioneze, aproape ostentativ, faptul c\u0103 \u00een a doua jum\u0103tate a Secolului XVI, la Turda a fost dat \u201dEdictul de la Turda\u201d privind libertatea religioas\u0103, o premier\u0103 european\u0103. Nu este de mirare num\u0103rul impresionant de biserici din Turda \u0219i \u00eemprejurimi dar \u0219i diversitatea dup\u0103 diferitele culte ale bisericilor cre\u0219tine. Al\u0103turi de cele ortodoxe, la Turda g\u0103se\u0219ti biserici greco-catolice, romano-catolice, reformato-calvine, unitariene, d\u00e2nd semnifica\u021bie, peste ani, Edictului amintit. M\u00e2ndria ora\u0219ului r\u0103m\u00e2ne \u00eens\u0103, f\u0103r\u0103 echivoc, Marea Catedral\u0103 Ortodox\u0103 cu Hramul Sfin\u021bilor Mihail \u0219i Gavriil. Monumental\u0103 prin dimensiune \u0219i arhitectur\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, biserica domin\u0103 partea central\u0103 a ora\u0219ului, o real\u0103 rival\u0103 a Catedralei din Alba-Iulia. De fapt a fost singurul l\u0103ca\u0219 de cult vizitat de noi, noi doi vreau s\u0103 spun, pe \u00eendelete.
\nPe l\u00e2ng\u0103 mirosul clorului atotputernic, Ora\u0219ul mai avea de \u00eenfruntat ceva vizibil, sup\u0103r\u0103tor de vizibil, praful de ciment, de la fabrica cu acela\u0219i nume. Ora\u0219ul era alb. Ro\u0219ul \u021biglelor, fabricate \u201dacas\u0103\u201d de uzinele de materiale de construc\u021bii, disp\u0103ruse. Aerul \u00eemb\u00e2csit de pulberea micronic\u0103 invada pl\u0103m\u00e2nii nepreg\u0103ti\u021bi ai noilor veni\u021bi. Nu c\u0103 localnicii s-ar fi acomodat, dar, pur \u0219i simplu, nu aveau alt\u0103 cale. Singura solu\u021bie, paleativ\u0103, era evadarea \u00een timpul liber \u00een afara perimetrului agresiv. Ne-am speriat noi ce ne-am speriat la Zlatna, sau la T\u00e2rn\u0103veni, dar dezolarea care a pus st\u0103p\u00e2nire pe sufletele noastre vis\u0103toare, a avut un impact descurajant asupra perspectivei inginerului chimist. Industria chimic\u0103 a Rom\u00e2niei ne chema s\u0103 construim viitorul devenind eroi, o lozinc\u0103 la ordinea zilei. C\u00e2nd a \u00eenceput vizita sectoarelor de produc\u021bie, am \u00een\u021beles c\u00e2t de diferit\u0103 era punerea \u00een practic\u0103 a cuno\u0219tin\u021belor c\u0103p\u0103tate prin \u201didilicele\u201d cursuri teoretice. Timpul scurt de care dispuneam ne-a obligat s\u0103 ne mul\u021bumim cu pu\u021bin, dar a fost de ajuns. Cum principala materie prim\u0103 era sarea, mai pe scurt Clorura de Sodiu, ne-am oprit la Sec\u021bia de Electroliz\u0103 unde se produceau, \u00een instala\u021bii de electroliz\u0103 cu catod metalic, dar din nefericire, \u0219i \u00een cele cu catod de mercur, sursa principal\u0103 a contamin\u0103rii cu acest element \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103tor a perimetrului tragicului ora\u0219. Electrolizoarele produceau Clor, cu sc\u0103p\u0103ri importante \u00een atmosfer\u0103, hidrogen, acid clorhidric rezultat din sinteza celor dou\u0103 produse amintite, hidroxid de sodiu, soda caustic\u0103 de toate zilele. O linie paralel\u0103, \u00een care solu\u021biile de clorur\u0103 de sodiu erau tratate cu amoniac, sc\u0103pat \u0219i el cu generozitate \u00een aerul \u00eenconjur\u0103tor, producea bicarbona\u021bi \u0219i carbonati, ca atare, sau servind ob\u021binerii aceleia\u0219i sode caustice.
\nDar combinatul Chimic mai producea \u0219i alte bazaconii toxice printre care a\u0219a numitul HCH, explicitat \u00een termeni \u201d\u0219tiin\u021bifici\u201d ca fiind \u201dHexaclorciclohexan\u201d, un insecticid de mare eficacitate, \u00eempr\u0103\u0219tiat cu o criminal\u0103 neglijen\u021b\u0103, prin zon\u0103 \u0219i \u00een afara ei. \u00cen aceast\u0103 atmosfer\u0103 de respingere, tinerii \u00eenv\u0103\u021b\u0103cei, ocoleau incintele sec\u021biilor poluante, mul\u021bumindu-se s\u0103 consemneze \u201dtotul\u201d \u00een caietele de practic\u0103, ca o datorie a instruirii supravegheate de nevinova\u021bii no\u0219tri asisten\u021bi, \u0219i ca un \u201dremember\u201d strict personal, necesar \u00een lupta cu alegerea \u201dde bun\u0103 voie\u201d a viitorului.
\nPeste toate, \u00eens\u0103, ce te frapa era \u201dm\u00e2ndria\u201d turdenilor pentru istoria acestor locuri, \u201d\u00een\u021belegerea\u201d pentru acest \u00eenfior\u0103tor prezent \u0219i, nesecata \u201dsperan\u021b\u0103\u201d \u00een viitorul de la cap\u0103tul tunelului. Nu uit \u201dm\u00e2ndria\u201d cu care un inginer chimist localnic ne-a vorbit de anul 1913, c\u00e2nd aici, la Turda, s-a produs Iperita, folosit\u0103 de Germania \u00een lupta de la Ypres. Da, fiecare cu referire la \u201do dat\u0103 istoric\u0103\u201d, nu \u0219i la degradarea moral\u0103 care i-a cucerit \u0219i pe al\u021bii acoperindu-se cu \u0219i mai imoralul \u201dscopul scuz\u0103 mijloacele\u201d.
\nEram a\u0219a de deruta\u021bi, dezam\u0103gi\u021bi pu\u021bin spus, \u00eenc\u00e2t g\u00e2ndul la celebritatea Salinei, r\u0103mas cumva \u00een subsidiar, a r\u0103mas estompat de starea de spirit dob\u00e2ndit\u0103. \u0218i totu\u0219i am inclus salina \u00een ultima zi de \u201dsta\u021bionare\u201d la Turda. Acum c\u00e2nd scriu aceste r\u00e2nduri, \u00eenarmat cu informa\u021biile legate de prestigiul de care se bucur\u0103 aceast\u0103 str\u0103veche exploatare a s\u0103rii din Europa, mi-e greu s\u0103 fac apel la amintirile vizitei noastre. Ast\u0103zi superlativele agen\u021biilor de turism din lumea \u00eentreag\u0103 nu se sfiesc s\u0103 plaseze Salina din Turda pe lista atrac\u021biilor mondiale. Prin 1953 situa\u021bia nu era deloc at\u00e2t de roz\u0103. Localnicii, care o cuno\u0219teau ca \u00een palm\u0103, ne-au \u00eempuiat capul cu toate minunile subterane, reale \u0219i \u00eenflorite poetic, \u00eemping\u00e2ndu-ne \u00een ad\u00e2ncurile p\u0103r\u0103site \u00eenc\u0103 de prin anii 30, din lipsa unui interes economic. Abia dup\u0103 primul deceniu al noului mileniu, statul s-a pus pe treab\u0103, atr\u0103g\u00e2nd prin amenaj\u0103rile f\u0103cute, aten\u021bia lumii turismului. Noi am luat-o pe vechiul drum de acces, Galeria Franz Josef, un fel de tunel orizontal de circa un km care pornea din Nord-Estul ora\u0219ului, folosit la vremea vizitei noastre \u00een prima sa jum\u0103tate \u0219i ca depozit pentru alimente. Nimic impresionant, doar ap\u0103s\u0103tor. Am mers ce am mers dar \u201dvocea fetelor\u201d a comandat \u00eentoarcerea. Era frustrant g\u00e2ndind la faptul c\u0103 Turda ne-a atras nu at\u00e2t, sau deloc, prin Industria sa Chimic\u0103, c\u00e2t prin existen\u021ba celebrei saline. \u0218tiam c\u0103 \u00een ad\u00e2ncuri aveam s\u0103 g\u0103sim unicate de instala\u021bii de exploatare minier\u0103 arhaice, p\u0103strate la fa\u021ba locului, cum era celebrul Crivac, un troliu vertical asigur\u00e2nd transportul prin pu\u021b a materialului extras cu instala\u021bia amintit\u0103. Acest crivac era ac\u021biont de cai care prin cele patru bra\u021be, \u00een cruce, era supus mi\u0219c\u0103rii de rota\u021bie, asigur\u00e2ndu-se extrac\u021bia propriu zis\u0103. Complicat de imaginat chiar \u0219i descifr\u00e2nd pozele din arhiv\u0103. Un acces printr-o colivie de pu\u021b era de neconceput pentru grupuri mixte de vizitatori cum eram noi. Lucrurile s-au schimbat \u00een timp salina Turda devenind un punct de atrac\u021bie mondial\u0103, una dintre cele mai c\u0103utate \u0219i recomandate \u201dminuni\u201d subterane. Am p\u0103r\u0103sit Galeria Franz Josef cu am\u0103r\u0103ciunea copilului c\u0103ruia i s-a promis ceva deosebit \u0219i nu s-a ales cu nimic.
\nExcursia a continuat dar \u00een condi\u021bii mai mult dec\u00e2t precare. Baia Mare ne-a primit cu magazinele golite, cu o atmosfer\u0103 de \u00eenmorm\u00e2ntare, deloc prielnic\u0103 unor vizite tehnice. Eram \u0219i fl\u0103m\u00e2nzi\u021bi \u0219i obosi\u021bi. Cocheci a luat inima-n din\u021bi \u0219i ne-a f\u0103cut o vizit\u0103 de \u00eemb\u0103rb\u0103tare. Zona era at\u00e2t de bogat\u0103 \u00een obiective tehnice \u0219i turistice, iar noi pu\u0219i pe des\u0103v\u00e2r\u0219irea chiulului. \u0218i chiul a fost. Industria minier\u0103 \u0219i cea metalurgic\u0103 p\u0103leau ca importan\u021b\u0103 \u00een fa\u021ba industriei chimice , cel pu\u021bin dup\u0103 p\u0103rerea nostr\u0103 \u0219i, ca atare, ne-am mul\u021bumit cu acest mod de g\u00e2ndire. Ar fi multe de povestit, dar starea de spirit care ne-a \u00eenso\u021bit p\u00e2n\u0103 la plecarea spre cas\u0103, adic\u0103 spre Timi\u0219oara, estompeaz\u0103, acum, c\u00e2nd scormonesc memoria, pl\u0103cerea de a m\u0103 sc\u0103lda \u00een amintiri. Totu\u0219i, a\u0219 fi nedrept dac\u0103 n-a\u0219 pomeni de surpriza care ne-a preg\u0103tit-o Cocheci \u00een \u201dc\u00e2rd\u0103\u0219ie\u201d cu primarul ora\u0219ului. Cocheci era un nume, un colaborator, o vizit\u0103 onorant\u0103 pentru ora\u0219. \u00cen ajun, autobuzul pus la dispozi\u021bie ne-a aruncat \u00eentr-un loc de vis, pentru acel centru al polu\u0103rii industriale cum ara \u0219i Baia Mare, o superb\u0103 p\u0103dure, cu o gr\u0103din\u0103 restaurant \u00een centru. Totul era preg\u0103tit pentru cheful de desp\u0103r\u021bire. \u00cen acea perioad\u0103 de lipsuri alimentare, de foame na\u021bional\u0103, am m\u00e2ncat pe s\u0103turate, nu, pe supras\u0103turate, fripturi la gr\u0103tar, stropite cu bere, da, bere, la discre\u021bie!
\nDac\u0103 nu am re\u021binut prea multe din vizita tehnic\u0103, episodul r\u0103sf\u0103\u021bului din p\u0103dure a compensat toate ne\u00eemplinirile viitorilor ingineri chimi\u0219ti. Ne-am \u00eentors plini de voie bun\u0103, la fel de g\u0103l\u0103gio\u0219i ca la plecarea spre Bra\u0219ov. Timi\u0219oara ne-a primit cu bra\u021bele deschise, iar noi doi, ne-am \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at \u0219i s\u0103rutat pe unde am apucat.
\nLogodna bucluca\u0219\u0103, odat\u0103 deconspirat\u0103, a adus nelini\u0219te \u00een cele dou\u0103 tabere. La S\u00e2ntana, Dna Grozescu-Kruch, Mami de mai t\u00eerziu, a primit vestea cu emo\u021bie dar cu calm. O fr\u0103m\u00e2nta faptul c\u0103 Babutzi a ei nu i-a spus nimic, nu i-a cerut p\u0103rerea. La educa\u021bia primit\u0103 de acas\u0103, la cea \u00eensu\u0219it\u0103 \u00een primii ani de \u0219coal\u0103 la N\u00f4tre Dame din Timi\u0219oara, la supravegerea perioadei de liceu de la Oradea de c\u0103tre M\u0103tu\u0219a Ma\u021bu\u0219 \u0219i unchiul Ionel, sau a unchiului Andrei de la Timi\u0219oara, Cerberul care avea ce avea cu pletele mele, o astfel de izolare fa\u021b\u0103 de propria mam\u0103 p\u0103rea de ne\u00een\u021beles. Auzise de mine, cenzurase scrisorile trimise de mine \u00een vacan\u021b\u0103, nu \u00een\u021belesese nimic concret din stilul meu \u201daiurit\u201d de exprimare, dar era la curent \u0219i se sim\u021bea frustrat\u0103. Doamne!, \u0219i ce m\u00e2ndr\u0103 a ajuns s\u0103 fie de un a\u0219a b\u0103iat bun, peste ani. Vizita surorii sale la S\u00e2ntana, mai mult a iritat-o dec\u00e2t s-o lini\u0219teasc\u0103, care nu re\u021binuse nimic altceva dec\u00e2t imaginea unui pletos. Nici nu eram a\u0219a de pletos pe c\u00e2t de exagerat eram prezentat. Babutzi a lor nu s-a legat niciodat\u0103 de acest aspect \u201dexotic\u201d, din contra \u00eemi invidia onduleurile de la ceaf\u0103. \u0218i, cel mai important, eu a\u0219a m\u0103 pl\u0103ceam.
\nDup\u0103 S\u00e2ntana a urmat Oradea. \u00cengrijorata m\u0103tu\u0219\u0103 s-a dus pu\u0219c\u0103 la ai mei s\u0103-i aten\u021bioneze c\u0103 nepoata ei era un element rexcep\u021bional, educat\u0103, serioas\u0103, pentru care c\u0103s\u0103toria, vorba ei \u201dDoamne Fere\u0219te!\u201d, nu era o joac\u0103 cu un t\u00e2n\u0103r a\u0219a cum ar\u0103ta c\u00e2nd l-a v\u0103zut la Timi\u0219oara. Acest b\u0103iat a f\u0103cut-o s\u0103 fac\u0103 ceva ce n-ar fi f\u0103cut niciodat\u0103 din propria ini\u021biativ\u0103. Vorbind repede, agitat, amestec\u00e2nd rom\u00e2na cu maghiara, pe Dumnezeule cu Istenem, a l\u0103sat-o pe mama cu gura c\u0103scat\u0103. Dar s-a redresat \u0219i a dat drumul replicilor pe un ton, civilizat, dar nu \u0219i lini\u0219tit. \u201dDoamna S\u0103cal, nici b\u0103iatul meu nu este mai prejos. Nici nu-l cunoa\u0219te\u021bi \u0219i v\u0103 gr\u0103bi\u021bi s\u0103-l incrimina\u021bi. Este politicos, credincios, educat, \u00eenc\u00e2ntat de propria lui persoan\u0103, iubit, nu, adorat, de \u00eentreaga noastr\u0103 familie. Ce cusur i-a\u021bi g\u0103sit f\u0103r\u0103 s\u0103-l cunoa\u0219te\u021bi?! C\u0103 poart\u0103 plete?! Dar ar trebui s\u0103 recunoa\u0219te\u021bi c\u0103 nici nu-i st\u0103 r\u0103u. \u0218i elev fiind, g\u0103sea cale s\u0103-\u0219i mascheze pletele, iar fetele \u00eel pl\u0103ceau. Asta o \u0219tiu sigur de la sora lui, Ludmi, elev\u0103 \u0219i ea, la curent cu via\u021ba adolescen\u021bilor…\u201d \u201dTocmai asta nu-mi place. Avem \u0219i noi informa\u021biile noastre…Babutzi nu este a\u0219a, v\u0103 asigur…\u201d Ce mai!, un r\u0103zboi \u00een toat\u0103 regula. Preten\u021bii \u0219i orgolii! Viitorul avea s\u0103 demonstreze contrariul. \u0218i Mami, \u0219i Tu\u0219a Ma\u021bu\u0219, \u0219i Unchiul Ionel, se luau la \u00eentrecere cu ai mei pentru a sta cu noi, la noi, pe \u0219antier, mai ales dup\u0103 apari\u021bia Cristinei.
\nDar p\u00e2n\u0103 atunci mai sunt multe amintiri de relatat. Se apropia iarna lui 1953\/1954, \u00eencheierea cursurilor, a examenelor, a pred\u0103rii proiectelor de licen\u021b\u0103, a planurilor de viitor. Baza\u021bi pe inten\u021biile lui Cocheci, ne sim\u021beam \u00een siguran\u021b\u0103. Rela\u021biile cu Dom Profesor erau excelente. Babi \u00ee\u0219i vedea lini\u0219tit\u0103 de ale preparatorului, eu \u00eencheiam cu brio cercetarea \u00een tema aleas\u0103 de Cocheci, un domeniu c\u0103ruia i-a consacrat o bun\u0103 parte din activitatea lui \u0219tiin\u021bific\u0103.
\nExamenul de licen\u021b\u0103 fixat penru ianuarie 1954, nu ne provoca nicio emo\u021bie. Ne permiteam s\u0103 hoin\u0103rim, parc\u0103 \u00een draci, pentru a cunoa\u0219te mai bine ora\u0219ul iubit de pe Bega, ora\u0219 \u00een care proiectam \u201d\u0219tiin\u021bific\u201d viitorul nostru \u201d\u00eempreun\u0103\u201d. Singurul lucru care ne st\u0103p\u00e2nea era nostalgia, prematur\u0103 \u00eenc\u0103, pentru anii de studen\u021bie. Sintagma \u201dte iubesc\u201d a cucerit teren \u00een vocabularul nostru ceea ce era cumva o noutate pentru noi. Curios, timp de aproape patru ani nu am folosit aceast\u0103 adresare, iar \u0219i mai interesant este c\u0103, pentru prima dat\u0103 l-a rostit ea, \u00een seara logodnei, la restaurantul de sub podul de pe Bega oblig\u00e2ndu-m\u0103 s\u0103-i r\u0103spund cu aceea\u0219i moned\u0103. Tot atunci s-a \u00eemp\u0103m\u00e2ntenit \u0219i acel at\u00e2t de ocolit \u201d\u00eempreun\u0103\u201d. \u0218i chiar am r\u0103mas.
\nS-a mai atenuat \u0219i teama ei de privirile colegilor \u0219i a \u00eenceput s\u0103 nu mai scoat\u0103 verigheta la facultate. Au mai fost \u0219i alte cupluri, aparent formate pe baza unor afinit\u0103\u021bi evidente, care ne urm\u0103reau cu o u\u0219oar\u0103 invidie, dar care nu s-au confirmat dup\u0103 anii de studen\u021bie. \u00centr-unul din cazuri chiar am r\u0103mas dezam\u0103git. \u021aineam la am\u00e2ndoi, citeai din privirile cu care scrutau unul \u00een ochii celuilalt mirarea, \u00eentreb\u00e2ndu-se retoric \u201dDe ce?!\u201d I-am studiat la \u00eent\u00e2lnirile decadale, apoi cincinale de la Timi\u0219oara \u0219i Bucure\u0219ti. Cu Vera am r\u0103mas \u00een rela\u021bii de prietenie excelente. Comunic\u0103m telefonic \u0219i sim\u021bim aceea\u0219i c\u0103ldur\u0103 nedisimilat\u0103 a vechii prietenii. Facem parte din grupul din ce \u00een ce mai restr\u00e2ns al celor r\u0103ma\u0219i \u00een via\u021b\u0103. Suntem un fel de veterani. Cu timpul va deveni fanul meu de necontestat, dup\u0103 citirea \u201dcrea\u021biilor\u201d mele literare. Dar mai e p\u00e2n\u0103 atunci.
\nIanuarie a sosit incredibil de repede, \u00eentr-o atmosfer\u0103 general\u0103 de emo\u021bie, plin\u0103 de \u00eentreb\u0103ri. Pentru Examenul de Licen\u021b\u0103, \u00een fruntea Comisiei a fost invitat Profesorul Universitar Simionescu de la Ia\u0219i, somitate recunoscut\u0103 unanim. De fapt era invitatul obi\u0219nuit al Politehnicii din Timi\u0219oara. Seria noastr\u0103 nu avusese \u00eenc\u0103 prlejul s\u0103-l \u00eent\u00e2lneasc\u0103, de unde \u0219i starea de emo\u021bie ce pusese st\u0103p\u00e2nire pe noi. \u0218i a venit \u0219i clipa \u201dmortal\u0103\u201d, dovad\u0103 a imaturit\u0103\u021bii noastre, \u00eenc\u0103, din sufletele noastre de tineri ce se preg\u0103teau s\u0103 fie lansa\u021bi \u00een neantul vie\u021bii reale. Spun \u201dvie\u021bii reale\u201d deoarece studen\u021bia apar\u021binea f\u0103r\u0103 echivoc poeziei, visului.
\nBabi a fost prima care a intrat \u00een foc. Degeaba era ultrapreg\u0103tit\u0103, dac\u0103 emo\u021bia f\u0103cea parte intrinsec\u0103 din fiin\u021ba ei. La ea totul era s\u0103 scoat\u0103 primul cuv\u00e2nt dup\u0103 care, n-o mai pueai opri. Greu de st\u00e2rnit. \u00centre noi nu s-a manifestat niciodat\u0103 aceast\u0103 latur\u0103. Eu trebuia s\u0103 fiu motorul, ve\u0219nic pe post de narator. \u0218i a turuit Babi f\u0103r\u0103 s\u0103-i lase comisiei loc de \u00eentreb\u0103ri. Totu\u0219i, Simionescu, con\u0219tient de rolul Pre\u0219edintelui Comisiei, a ridicat dou\u0103 degete: \u201dDomni\u0219oara Kruch, ai o tem\u0103 generoas\u0103 \u0219i de interes pentru Timi\u0219oara \u2013 Purificarea chimic\u0103 a apelor din Bega \u00een vederea potabiliz\u0103rii acestora. Documentarea f\u0103cut\u0103 te onoreaz\u0103. Dar, spune-mi \u0219i mie, ai citit ceva despre Gange \u0219i discu\u021biile care se duc pe linie de tratare a apelor sale?\u201d \u201dDa, am citit ceva legat de folosirea Radia\u021biilor Ultraviolete…\u201d \u201dMul\u021bumesc drag\u0103…Bravo pentru lucrare \u0219i pentru at\u00e2t de agreabila prezen\u021b\u0103 printre noi!\u201d Dac\u0103 ar fi fost Cristina de mai t\u00e2rziu \u00een locul ei, ar fi replicat simplu cu un \u201dCe-a\u021bi spus Domnule Profesor?!\u201d Nu puteai s\u0103-i faci un compliment f\u0103r\u0103 a fi rugat s\u0103-l repe\u021bi. Nevinovat, bine\u00een\u021beles! Nemaifiind \u00eentreb\u0103ri, Babi a \u021b\u00e2\u0219nit \u00eembujorat\u0103 \u0219i m-a pupat pe obraz. Eu nu participasem la expunere ca s\u0103 nu-i distrag aten\u021bia. \u00cen schimb ea s-a a\u0219ezat \u00een ultimul r\u00e2nd al asisten\u021bei. C\u00e2nd mi-a venit r\u00e2ndul, am tras o du\u0219c\u0103 mare de aer \u00een piept \u0219i m-am postat \u00een fa\u021ba juriului. Dup\u0103 o scurt\u0103 prezentare a profesorului Cocheci, am f\u0103cut la r\u00e2ndul meu rezumatul cercet\u0103rii. Simionescu d\u0103dea aprobativ din cap \u0219i la un moment dat m-a oprit. \u201dAi foarte multe date de laborator bine reprezentate \u0219i-mi place interpretarea lor. Spune-mi \u0219i mie, sunt observa\u021bii de laborator f\u0103cute \u0219i \u00een regim de 24\/24 ore. Cum ai f\u0103cut s\u0103 urm\u0103re\u0219ti to\u021bi parametrii? Ai avut ajutor? Doar nu dormeai pe scaun l\u00e2ng\u0103 instala\u021bie?!\u201d \u201dEu am urm\u0103rit totul personal av\u00e2nd condi\u021biile oferite de Domnul Profesor Cocheci. St\u0103team \u00een laborator c\u00e2t era necesar m\u0103sur\u0103torilor \u0219i m\u0103 relaxam \u00een Cabinetul Domnului Profesor. Aveam cheile Cabinetului a c\u0103rui u\u0219\u0103 d\u0103dea \u00een laboratorul de cercetare \u0219i la nevoie \u0219i dormeam pe o canapea foarte comod\u0103, cu un de\u0219tept\u0103tor al\u0103turi. Nu am l\u0103sat supravegherea pe m\u00e2na altuia…\u201d \u201dM\u0103i Vasile, \u0103\u0219tia sunt viitorul cercet\u0103rii, cu plete cu tot.\u201d Am ie\u0219it val-v\u00e2rtej, Babi dup\u0103 mine, m-a mai pupat o dat\u0103 \u0219i a ad\u0103ugat: \u201dS\u0103 mergem la castane cu fri\u0219c\u0103, mi-e foame…\u201d \u0218i am plecat \u00een Fabric, la cofet\u0103ria noastr\u0103, felicit\u00e2ndu-ne reciproc pe drum.
\nA doua zi Cocheci ne-a chemat la el s\u0103 ne spun\u0103 c\u0103 a \u00eenaintat propunerea pentru repartizarea noastr\u0103 la Catedr\u0103, pe post de asistent. De bucurie am s\u0103rutat-o \u00een fa\u021ba lui ob\u021bin\u00e2nd un z\u00e2mbet \u0219i un \u201dBravo!\u201d. Au mai fost \u0219i al\u021bi colegi ale\u0219i de profesorii lor, dar totul s-a f\u0103cut cu calm, cu \u00eencetinitorul, \u0219i poate c\u0103 a\u0219a a fost mai bine.
\nAm \u00eenceput s\u0103 d\u0103m zilnic t\u00e2rcoale Catedrei lui Cocheci cu o ner\u0103bdare nedisimulat\u0103, \u00een a\u0219teparea confirm\u0103rii. N-a venit cum a\u0219teptam. \u00cen referatul cadrelor, cum am mai amintit mai sus, tov. Ijac, \u0219eful necru\u021b\u0103tor al Serviciului de Cadre al Institutului, a consemnat respingerea, la am\u00e2ndoi. Sus, \u00een dreapta referatului, a ad\u0103ugat de m\u00e2n\u0103, o \u201dl\u0103murire\u201d imbecil\u0103 pentru \u0218eful Catedrei: \u201dAm\u00e2ndoi au c\u00e2te ceva negru la dosar!\u201d Cocheci a s\u0103rit \u00een aer. L-a sunat pe Ijac, i-a ascultat argumentele \u0219i i-a replicat c\u0103 va rezolva pe alt\u0103 cale. Argumentele erau cele \u0219tiute: eu fugit din Basarabia, ea cu tat\u0103l plecat \u00een 1943 cu nem\u021bii pe front \u0219i stabilit \u00een Germania dup\u0103 un prizonierat \u00een Fran\u021ba. Cocheci se baza pe Asul lui din m\u00e2nec\u0103. Academicianul Murgulescu, savant recunoscut pe plan mondial \u00een domeniul Chimiei Fizice, Ministru al \u00cenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntultu \u00eei era na\u0219. L-a sunat \u0219i a r\u0103mas stupefiat.
\n\u201dVasile drag\u0103, orice \u00een afar\u0103 de cadre! Nimeni nu poate trece peste Cadre!…\u201d Restul au fost schimburi de amabilit\u0103\u021bi \u00eentre na\u0219 \u0219i fin…
\n\u201dCopii, nu pot face nimic! Sunt bulversat…Poate apare ceva schimbare \u00een sistem…E absurd ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103…S\u0103 \u021bine\u021bi leg\u0103tura cu mine…\u201d Ne-a \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at la plecare.
\nAu urmat zile cu mult\u0103 am\u0103r\u0103ciune. Visul cl\u0103dit pe inten\u021biile unui profesor universitar s-a pr\u0103bu\u0219it ex abrupto. Trebuia s\u0103 lu\u0103m drumul celorlal\u021bi colegi \u0219i s\u0103 mergem la Bucure\u0219ti, la Ministerul Chimiei, pentru reparti\u021bii. Ce s\u0103 cerem, ce ni se va da?! Erau \u00eentreb\u0103rile obsedante. \u0218tiam c\u0103 vom r\u0103m\u00e2ne \u201d\u00eempreun\u0103\u201d, cu orice pre\u021b, dar unde?
\nPlecarea la Bucure\u0219ti, la Ministerul Chimiei, s-a soldat cu un e\u0219ec. Dup\u0103 zile de deliber\u0103ri, zile \u00een care Babi a stat la o prieten\u0103, iar eu, confortabil la Gara de Nord, la Clasa a II-a, am ajuns \u0219i \u00een fa\u021ba sbirului, ministrul adjunct Sorin. F\u0103r\u0103 menajamente ne-a pus \u00een fa\u021b\u0103 listele cu reparti\u021biile \u0219i ne-a luat pe r\u00e2nd la munca de l\u0103murire. \u201dSunte\u021bi tineri ingineri chimi\u0219ti, \u021bara are nevoie de voi acolo unde sunt probleme. Industria chimic\u0103 este \u00een plin\u0103 dezvoltare, ve\u021bi \u00eenv\u0103\u021ba, ve\u021bi prelua de la cei mai \u00een v\u00e2rst\u0103. Locurile nu se negociaz\u0103. \u00centreb\u0103ri?\u201d \u201dBla, bla, bla…\u201d \u201dCe anume?!\u201d r\u0103sunase vocea lui Teoran. \u201dP\u0103i, tovar\u0103\u0219e ministru, pe noi nu ne \u00eentreba\u021bi? \u0218i dac\u0103 nu accept\u0103m reparti\u021bia?…ce ne face\u021bi?!, Domnule…\u201d \u201dF\u0103r\u0103 reparti\u021bie nu v\u0103 angajeaz\u0103 nimeni \u0219i nu mai ave\u021bi ce face cu diplomele! Punct! Trece\u021bi pe la secretariat \u0219i v\u0103 lua\u021bi reparti\u021biile. \u00cen trei luni v\u0103 prezenta\u021bi la locurile de munc\u0103!\u201d De la rozul studen\u021besc am trecut brusc la negrul ingineresc. Ne-am \u00eenv\u00e2rtit prin cartier, am luat-o pe Dionisie Lupu \u0219i ne-am a\u0219azat pe b\u0103ncile unui p\u0103rcule\u021b de pe l\u00e2ng\u0103 Biserica Evanghelic\u0103. Ne uitam unii la al\u021bii \u0219i nu deschideam gura. Un mare semn de \u00eentrebare at\u00e2rna deasupra capetelor noastre, ceva \u00een genul sabiei lui Damocles. Ne-am \u00eentors la Timi\u0219oara dar, poate pentru prima dat\u0103, \u201d\u00eempreun\u0103\u201d al nostru a intrat \u00eentr-un fel de criz\u0103 de stare. \u00centreb\u0103rile f\u0103r\u0103 r\u0103spuns generau alte \u00eentreb\u0103ri f\u0103r\u0103 r\u0103spuns. \u201dM\u0103 g\u00e2ndesc s\u0103 merg la Arad s\u0103 v\u0103d ce pot face rudele, \u00een special v\u0103rul meu Titi, inginer la Vagoane Arad.\u201d \u201dEu merg la Oradea s\u0103 v\u0103d dac\u0103 nu pot aranja ceva la Combinatul de Alumin\u0103. Rela\u021bii n-am…\u201d Am plecat d\u0103r\u00e2ma\u021bi. Nu concepeam o desp\u0103r\u021bire, nici m\u0103car temporar\u0103. N-am primit nicio veste de la Arad, nici eu nu aveam ce s\u0103-i transmit. \u00centr-o zi ne-am pomenit cu Dima al nostru. Venea de la Sovromul de la Petru Groza, \u0218teiul de ast\u0103zi, unde era angajat pe post de interpret. \u201dBob, vino la \u201dKvar\u021bit\u201d, angajeaz\u0103 tot felul de tineri speciali\u0219ti, au laboratoare, se construie\u0219te, se fac locuin\u021be…numai c\u0103, dac\u0103 vrei, trebuie s\u0103 mergi la Bucure\u0219ti, La centrala Sovromkvar\u021bitului.\u201d Am scris la Arad \u0219i am plecat la Bucure\u0219ti. Aveam inima c\u00e2t un purice, am sunat la central\u0103, pe Dionisie Lupu 68, \u0219i am intrat la Directorul General, Tarasov.
\n\u201dCu ce te pot ajuta, malade\u021b?\u201d \u0218i am \u00eenceput s\u0103 m\u0103 prezint, adic\u0103 s\u0103 m\u0103 b\u00e2lb\u00e2i. \u201dBaris, vorbe\u0219ti bine ruse\u0219te. Vrei s\u0103 lucrezi la noi? Avem nevoie de chimi\u0219ti.\u201d Recunosc, am \u00eenviat. M-a servit cu o cafea mare, fierbinte, de care nu m-am atins dec\u00e2t la plecare. C\u00e2nd am vrut s\u0103 iau cea\u0219ca, m\u00e2na a tremurat ca un perforator cu repeti\u021bie. Am retras m\u00e2na discret, nu destul de discret ca s\u0103 nu-mi dau seama c\u0103 z\u00e2mbise \u0219i el, tot discret. \u201d\u0218i care-i problema? Batem palma?\u201d Atunci i-am relatat povestea cu reparti\u021biile de la Ministerul Chimiel subliniind atitudinea ministrului Sorin. \u201dStai a\u0219a,…Olga d\u0103-mi ministerul chimiei, cere-l pe tovar\u0103\u0219ul ministru Sorin.\u201d Olga era secretar\u0103 \u0219i interpret\u0103. \u00cen clipa acea am ridicat m\u00e2na, un fel de \u201dsta\u021bi!\u201d \u201dCe-i te-ai r\u0103zg\u00e2ndit?!\u201d \u201dNu dar sunt logodit cu o coleg\u0103, tot inginer chimist…ce fac?\u201d \u201dD\u0103-mi numele fetei…cum?!, ce nume e \u0103sta?\u201d \u201dEste nem\u021boaic\u0103, din Rom\u00e2nia…\u201d \u201dDac\u0103 v\u0103 angajez, m\u0103 chema\u021bi la nunt\u0103!\u201d Ascult\u00e2nd convorbirea, siguran\u021ba \u0219efului sovietic pe de o parte \u0219i presupusa supunere a ministrului rom\u00e2n, am \u00een\u021beles care era adev\u0103rata rela\u021bie dintre \u201dst\u0103p\u00e2n\u201d \u0219i \u201dsupus\u201d. \u201dBaris, merge\u021bi pe \u0219antier, vor primi numirile voastre \u0219i fi\u021bi s\u0103n\u0103to\u0219i…este mult\u0103 treab\u0103 de f\u0103cut!\u201d O str\u00e2ngere de m\u00e2n\u0103, nu \u00eenainte de a-mi fi b\u0103ut cafeaua, f\u0103r\u0103 s\u0103 v\u0103rs nicio pic\u0103tur\u0103. O telegram\u0103 cu \u201dVino la Timi\u0219oara\u201d ne-a adus \u00een ora\u0219ul iubit pe care ne-am gr\u0103bit s\u0103-l consider\u0103m ora\u0219ul viitorului nostru. Trebuia s\u0103 ne desp\u0103r\u021bim de ora\u0219ul unui vis \u00eemplinit, dar \u00eentrerupt de nedreptate. De data aceasta sintagma bucluca\u0219\u0103 a unchiului Alex, cea cu \u201dN-a fost s\u0103 fie\u201d a avut un efect deprimant asupra noastr\u0103. Porneam \u00een via\u021b\u0103 cu \u00eencrederea sf\u00e2rtecat\u0103.<\/p>\n

~ Va urma ~<\/p>\n

Daris Basarab alias Boris David<\/strong><\/p>\n

Bucure\u0219ti<\/p>\n

5\u00a0 februarie 2015<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cap. X Cu sau f\u0103r\u0103 vrere plimb\u00e2ndu-m\u0103 prin anul 1953, am ocolit, sau chiar omis dou\u0103 din evenimentele care au [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-20889","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20889","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20889"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20889\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":20892,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20889\/revisions\/20892"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20889"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20889"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20889"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}