{"id":20998,"date":"2015-02-09T12:11:32","date_gmt":"2015-02-09T12:11:32","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=20998"},"modified":"2015-02-09T12:13:54","modified_gmt":"2015-02-09T12:13:54","slug":"o-viata-de-om-si-un-nume-boris-david-i-interviu-de-emilia-tutuianu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2015\/02\/09\/o-viata-de-om-si-un-nume-boris-david-i-interviu-de-emilia-tutuianu\/","title":{"rendered":"O via\u0163\u0103 de Om \u015fi un nume: Boris David (I). Interviu de Emilia \u0162u\u0163uianu"},"content":{"rendered":"

\"Romania<\/p>\n

,,Ismailul r\u0103pit r\u0103m\u00e2ne pentru mine parte din Rom\u00e2nia Mare\u201d<\/strong><\/p>\n

\n

N\u0103scut \u00een anul 1929 (10 mai) \u00een ora\u015ful de pe malul Dun\u0103rii, Ismail, din Rom\u00e2nia Mare, Boris David<\/strong> (Daris Basarab, pseudonim literar) este invitatul meu \u00een a ne dest\u0103inui fapte, \u00eent\u00e2mpl\u0103ri, realiz\u0103ri, dintr-o interesant\u0103 \u015fi exemplar\u0103 via\u0163\u0103 de om. \u00cen anul 1941, afl\u00e2ndu-se sub ocupa\u0163ie sovietic\u0103, familia sa scap\u0103 dintr-o coloan\u0103 de deporta\u0163i \u015fi ia drumul pribegiei: Boris avea 12 ani. Un lung \u015fi istovitor periplu prin ora\u015fe din Rom\u00e2nia: C\u0103l\u0103ra\u015fi, R\u00e2mnicu S\u0103rat, Beiu\u015f, se \u00eencheie \u00een Cetatea Episcopal\u0103 a ora\u015fului de pe Cri\u015ful Repede, unde, sub protec\u0163ia, \u00eenc\u0103 influent\u0103 a episcopului de Oradea, familia este ferit\u0103 de urm\u0103ririle Comisiilor mixte de repatriere. Urmeaz\u0103 studiile la Liceul Emanuil Gojdu din Oradea, apoi Universitatea Politehnic\u0103 din Timi\u015foara, Facultatea de Chimie Industrial\u0103, absolvind \u00een anul 1954. A lucrat la Compania Na\u0163ional\u0103 a Uraniului ca inginer chimist \u00eencep\u00e2nd cu anul 1954; \u00een institu\u0163ie s-a dedicat cercet\u0103rilor din domeniul metalelor rare \u015fi radioactive, realiz\u00e2nd o serie de inven\u0163ii \u015fi inova\u0163ii (\u00eempreun\u0103 cu un colectiv de cercet\u0103tori) \u015fi numeroase lucr\u0103ri de specialitate, comunic\u0103ri \u015ftiin\u0163ifice. A lucrat ca inginer chimist \u00een prospec\u0163iuni geologice \u00een: Algeria (1972), Tanzania (1975) \u015fi Mozambic (1977-1978). \u00cen paralel, a continuat visul din adolescen\u0163\u0103, scriind poezie \u015fi proz\u0103, public\u00e2nd sub pseudonimul Daris Basarab. Ca editor, am avut privilegiul s\u0103 \u00eei cunosc scrierile, care m-au ajutat s\u0103 \u00een\u0163eleg c\u0103 via\u0163a, pentru domnia sa, nu se m\u0103soar\u0103 \u00een ani ci \u00een lec\u0163ii \u00eensu\u015fite \u015fi misiuni \u00eendeplinite. Iubitorii de carte l-au cunoscut foarte bine \u00een diaspora, iar mai apoi s-a remarcat ,,\u015fov\u0103ielnic\u201d \u015fi \u00een Rom\u00e2nia, cu deosebire \u00een paginile revistei Melidonium. Timiditate? Nu, nu cred! Mai degrab\u0103 o pruden\u0163\u0103 \u00een a ne \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fi sentimente \u015fi g\u00e2nduri, care, a\u015fa cum \u00eemi spunea odat\u0103, s-au constituit \u00eentr-un piedestal pe care a gravat ad\u00e2nc: ,,lucru sf\u00e2nt!\u201d
\n\u00centre un scriitor \u015fi poporul s\u0103u exist\u0103 o leg\u0103tur\u0103 indisolubil\u0103, o \u00eentrep\u0103trundere; a\u015f spune chiar c\u0103 exist\u0103 o osmoz\u0103, pe care scriitorul o transpune \u00een scrierile sale. Autor al volumelor: Povod, Ed. Semne, Bucure\u015fti, 2004; Ecvestra, Ed. Conphys, Bucure\u015fti, 2007; Dor de duc\u0103, Ed. Mu\u015fatinia 2014, (autobiografic); Rugul crea\u0163iei \u2013 Nicolae Otto Kruch, Ed. Mu\u015fatinia, 2014, (dedicat sculptorului Nicolae Otto Kruch); Postume vii, Ed. Mu\u015fatinia, 2014, (volum de versuri, un omagiu adus poetei Mariana Gurza), \u00eei confirm\u0103 talentul scriitoricesc.
\n\u00cencerc s\u0103 p\u0103trund \u00een universul lui Boris David printr-un dialog de cunoa\u015ftere \u015fi evaluare a unui drum parcurs \u00eentr-o via\u0163\u0103 de om.<\/p>\n

\"Boris<\/a>Emilia \u0162u\u0163uianu<\/strong>: Drag\u0103 Boris, spune-mi te rog de unde aceast\u0103 dragoste pentru cuv\u00e2ntul scris?<\/em><\/p>\n

Boris David<\/strong>: Adolescent fiind, elev la Emanuil Gojdu \u00een Oradea, \u00een \u00eencercarea mea de a d\u0103r\u00e2ma cumva zidul invizibil, dar real, pe care l-am \u00eent\u00e2lnit \u00een privirile \u015fi atitudinile colegilor, care m\u0103 defineau ca ,,basarabeanul\u201d, m-am aruncat, cu capul pu\u0163in plecat, \u00een tot felul de activit\u0103\u0163i. Sport de toate felurile, de la atletism, la \u00eenot sau baschet, la cercurile de b\u0103ie\u0163i \u015fi fete bine conturate \u00een via\u0163a jocurilor organizate de p\u0103rin\u0163ii fetelor, la turnee de \u015fah, la excursii prin Apuseni, din toate c\u00e2te pu\u0163in, ca \u00een c\u00e2ntecul lui Julio Eglesias ,,Soy un trujan, soy un se\u00f1or\u201d. Am reu\u015fit a fi acceptat ca ,,b\u0103iat de comitet\u201d. \u00cempins de fratele meu mai mare, am prins gust \u015fi pentru muzica simfonic\u0103, particip\u00e2nd la concertele organizate la Catedrala Romano \u2013 Catolic\u0103. Prima \u00eent\u00e2lnire a fost cu Simfonia a 8-a, Neterminata lui Schubert. Am c\u00e2ntat \u00een corul operetei ,,Pericola\u201d de Offenbach. Se contura \u00een mine un fel de bas-bariton. \u00centr-o zi m-am pomenit luat pe dup\u0103 um\u0103r de noul coleg venit de la Arad, Titus Popovici. Locuiam pe aceea\u015fi strad\u0103, a Castanilor, o adev\u0103rat\u0103 alee. Am plecat acas\u0103 \u00eempreun\u0103, vorbea mult, am aflat c\u0103 scrie, m-a invitat la el. Avea o camer\u0103 la mansard\u0103, v\u0103ruit\u0103 impecabil, av\u00e2nd pe pere\u0163i citate \u015fi panseuri personale, scrise \u00eentr-o dezordine lucie, cu c\u0103rbune. Mi-a spus s\u0103 nu m\u0103 sperii, c\u0103 dac\u0103 m\u0103 b\u00e2ntuie vreo idee, o va m\u00e2zg\u0103li pe loc. L-a \u00eentrebarea dac\u0103 scriu, am dat din cap a nega\u0163ie, mi-a propus s\u0103-mi citeasc\u0103 ceva proasp\u0103t, am acceptat \u015fi m-am f\u0103cut comod \u00eentr-un fel de fotoliu u\u015for incomod. Citea lent, nu mai era precipitat, tr\u0103gea cu ochiul spre mine, z\u00e2mbind uneori. O poveste inspirat\u0103 din via\u0163a de la palatul regal de la S\u0103v\u00e2r\u015fin. A\u015fa am aflat, cam pe nepus\u0103 mas\u0103, pentru acele vremuri, c\u0103 era ,,regalist\u201d. Mi-a pl\u0103cut povestirea, mi-a pl\u0103cut forma de exprimare cursiv\u0103. La acea vreme citeam tot ce-mi c\u0103dea \u00een m\u00e2n\u0103 \u015fi visam s\u0103 scriu poezii. Au urmat alte vizite, am \u00een\u0163eles c\u0103 m\u0103 prefera \u00een locul celor cu care se ,,\u00eenh\u0103itase\u201d, vorba lui, \u00eentr-un Cenaclu Literar, printre care se num\u0103ra \u015fi viitorul scriitor Mircea Zaciu.<\/p>\n

Emilia \u0162u\u0163uianu<\/strong>: Posibil s\u0103 fi descoperit \u00een tine un discret \u015fi bun ascult\u0103tor\u2026?<\/em><\/p>\n

Boris David:<\/strong> Da, \u015ftiam s\u0103 ascult \u015fi cu timpul, nu numai c\u0103 l-am admirat, pur \u015fi simplu l-am adulat. \u00cel consideram genial, judec\u00e2nd dup\u0103 cum se descurca, de la limbi str\u0103ine, la matematic\u0103. Un erudit \u00een adev\u0103ratul sens al cuv\u00e2ntului, lucru neobi\u015fnuit pentru un adolescent. Am \u00eenceput s\u0103 scriu \u015fi eu versuri, pentru mine, doar pentru mine, dar nici nu mi-a trecut prin cap c\u0103 a\u015f putea s\u0103 i le ar\u0103t. Nici n-a\u015f fi putut s-o fac, deoarece, mereu nemul\u0163umit, rupeam tot ce scriam. O \u00eencurajare, totu\u015fi, am primit, de la un prieten de la atletism, Mircea Popescu, mare amator de lectur\u0103, cu o bibliotec\u0103 formidabil\u0103, a unchiului s\u0103u, c\u0103ruia, nici acum nu \u015ftiu de ce, i-am citit o ,,m\u0103rturisire\u201d amoroas\u0103. A fost singurul care a aflat de preocup\u0103rile mele literare \u00een fa\u015f\u0103 \u015fi singurul care m-a \u00eencurajat.<\/p>\n

Emilia \u0162u\u0163uianu:<\/strong> Dup\u0103 terminarea liceului ce a urmat?<\/em><\/p>\n

Boris David:<\/strong> Titus a plecat la Litere, eu, urm\u00e2nd pragmatismul vremurilor \u015fi \u00eempins de s\u0103r\u0103cie, am ajuns la Politehnic\u0103. Am continuat s\u0103 scriu pentru mine, \u015fi, mai ales s\u0103 rup.
\nDa, Emilia drag\u0103, Titus, f\u0103r\u0103 s\u0103 b\u0103nuiasc\u0103, m-a \u00eempins spre aceast\u0103 ,,dragoste pentru cuv\u00e2ntul scris\u201d. Poate c\u0103, \u00een subcon\u015ftient a fost \u015fi marea dragoste pentru poezie a mamei mele, \u00eendr\u0103gostit\u0103 de Pu\u015fchin \u015fi Lermontov, din care \u00eemi recita \u0163in\u00e2ndu-m\u0103 str\u00e2ns \u00een bra\u0163e, uit\u00e2nd c\u00e2t de pu\u0163in \u00een\u0163elegeam eu \u00een limba rus\u0103. Muzica versurilor \u015fi c\u0103ldura vocii mi-au r\u0103mas \u00een suflet.<\/p>\n

Emilia \u0162u\u0163uianu:<\/strong> Ai amintit despre mama ta\u2026 te rog s\u0103 ne poveste\u015fti despre locul t\u0103u de ob\u00e2r\u015fie \u015fi copil\u0103ria ta la malul Dun\u0103rii, dintr-o \u0163ar\u0103 care odinioar\u0103 se chema Rom\u00e2nia Mare\u2026Cum a fost copil\u0103ria ta ?<\/em><\/p>\n

\"\"<\/a>Boris David<\/strong>: \u00cen sufletul meu, \u0162ara mea a r\u0103mas tot Rom\u00e2nia Mare, iar ora\u015ful natal, Ismail, vechiul sat dun\u0103rean Smil, transformat pe la 1595 de c\u0103tre armatele turce\u015fti \u00een Cetatea Ismail, a\u015fezat pe malul Dun\u0103rii, pe Bra\u0163ul Chilia, face parte din acea parte a Sudului Basarabiei, at\u00e2t de r\u00e2vnit\u0103 de domnitorii Basarabi, de turci, de ru\u015fi, pentru drumul deschis spre mare de m\u0103re\u0163ul fluviu. Dar Delta, monument al naturii, atrac\u0163ie ce nu poate fi descris\u0103 \u00een cuvinte ?! Prin 1929, Ismail era deja un port important \u00een drumul spre mare, cu o popula\u0163ie de cca. 30.000 de suflete, din care rom\u00e2nii reprezentau cam 30%, al\u0103turi de o structur\u0103 etnic\u0103 eterogen\u0103: ru\u015fi, bulgari, g\u0103g\u0103uzi, lipoveni, evrei, germani \u2013 \u00eentr-o armonie etnic\u0103 greu de \u00een\u0163eles ast\u0103zi. A\u015fa ceva n-am mai \u00eent\u00e2lnit dec\u00e2t \u00een Banat, dup\u0103 refugiu. C\u00e2nd vine vorba de amintiri din copil\u0103rie, \u00eempart spectrul larg al aducerilor aminte \u00een dou\u0103, de la sublim la infernal. Anul 1940, prin ultimatumul dat de Uniunea Sovietic\u0103, a pus cap\u0103t, \u00eentr-un mod brutal, copil\u0103riei mele fericite. Da, copil\u0103ria mea a \u00eencetat la 11 ani. O familie mare, cu patru copii, a oferit mezinului, Pr\u00e2slea pentru tata, Bob pentru ceilal\u0163i, r\u0103sf\u0103\u0163ul f\u0103r\u0103 margini. P\u00e2n\u0103 \u015fi Ludmila, cu patru ani mai mare, r\u0103sf\u0103\u0163ata tatii \u2013 m\u0103 enerva cum se tot c\u0103\u0163\u0103ra \u00een bra\u0163ele lui \u2013 mi-a cedat locul r\u00e2vnit, transform\u00e2ndu-m\u0103 \u00eentr-un fel de p\u0103pu\u015f\u0103. Rezultatul nu putea fi altul. Din cuminte \u015fi timid, am devenit cam \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2nat. Cuminte, necuminte, am reu\u015fit, totu\u015fi, s\u0103 ajung \u015fi pe malul Dun\u0103rii, pe plaja de sub r\u00e2pa m\u0103n\u0103stirii, \u015fi cum-necum, s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163 s\u0103 \u00eenot. M\u0103 mai ajuta \u015fi idolul meu George, de-o seam\u0103 cu Ludmila, pe care \u00eel admir \u015fi-l iubesc \u015fi azi, la cei 89 de ani ai lui. Totul era frumos, chit c\u0103 era joaca din curte cu veri\u015foara Varvara care m\u0103 \u00eenv\u0103\u0163a doar prostii, ce s\u0103-i faci ?!, apanajul ve\u015fnicului feminin, sau cu cel mai iubit dintre c\u00e2ini, Corb, un ciob\u0103nesc superb, pe care-l c\u0103l\u0103ream, c\u00e2nd spre spaima vecinilor, mai sc\u0103pam \u015fi pe strad\u0103, \u00een urm\u0103rirea pisicilor. Nu eram un curajos, dar Corb m\u0103 \u00eenv\u0103\u0163a s\u0103 fiu.
\nPetrecerile p\u0103rin\u0163ilor, organizate de marile s\u0103rb\u0103tori \u00eempreun\u0103 cu alte dou\u0103 familii, care durau c\u00e2te dou\u0103-trei zile, pe r\u00e2nd la fiecare, c\u00e2nd \u00eempreun\u0103 cu Ludmila a\u015fteptam cu ner\u0103bdare plecarea musafirilor pentru a putea sorbi cu nesa\u0163 restul de b\u0103utur\u0103 l\u0103sat\u0103 cu neglijen\u0163\u0103 prin pahare, sau plec\u0103rile cu lotcile pe Dun\u0103re, dincolo, la Plaur, sau \u015fi mai bine, la Periprava, iar de acolo, pe canale, spre rezerva\u0163iile celor dou\u0103 Merheiuri, Mic \u015fi Mare, Paradis al p\u0103s\u0103rilor. Cel mai mult m\u0103 fascinau pelicanii, pentru anvergura aripilor, \u00een c\u0103utarea c\u0103rora, \u015fi peste mul\u0163i ani, plecam cu ai mei, sau singur, pentru pl\u0103cerea de a dormi \u00een cort \u015fi a m\u00e2nca la lipoveni.<\/p>\n

Emilia \u0162u\u0163uianu:<\/strong> Fantezie, inventivitate \u015fi poft\u0103 de libertate\u2026 dar cam singur-singurel\u2026 a\u015fa au fost toate vacan\u0163ele?!<\/em><\/p>\n

Boris David<\/strong>: Da, singur! ,,Ai mei\u201d adic\u0103 Doamnele mele, Marga \u015fi Cri\u015f, nu agreau nici \u0163\u00e2n\u0163arii, nici lipsa unei camere de baie. Ori, Delta la hotel, e ca o mas\u0103 la lipoveni, f\u0103r\u0103 uhaua f\u0103cut\u0103 din apa Dun\u0103rii. Ce greu este s\u0103 spui ceva despre copil\u0103rie \u015fi s\u0103 nu cuprinzi totul! \u00cen vacan\u0163\u0103 mergeam \u015fi la \u0163ar\u0103, la bunicul, Nea \u015etefan Nem\u0163eanul, la S\u0103r\u0103ria, emigra\u0163i din Moldova din dreapta Prutului, la promisiunile \u0163arului Alexandru I. Str\u0103-str\u0103bunicul meu a fost pop\u0103 la Piatra, ora\u015f pe care l-am vizitat doar o dat\u0103. Mi-a pl\u0103cut \u015fi mi-a r\u0103mas \u00een suflet. Poate, cine \u015ftie?!.. ne vom \u00eent\u00e2lni \u00eentr-o zi acolo, dac\u0103 or mai fi zile\u2026 R\u0103sf\u0103\u0163ul de la Ismail era ceva minor. \u00cemi amintesc cu mult\u0103 c\u0103ldur\u0103 \u00een suflet de bunica, de col\u0163una\u015fii f\u0103cu\u0163i cu at\u00e2ta pricepere de m\u00e2inile ei\u2026 de nop\u0163ile c\u00e2nd m\u0103 \u00eentorceam cu harabaua de la cosit, cu h\u0103\u0163urile \u00een m\u00e2n\u0103, bunicul cu ai s\u0103i cai cump\u0103ra\u0163i pe spr\u00e2ncean\u0103 de la nem\u0163ii de la \u0218aba, unchii \u015fi m\u0103tu\u015file mele l\u0103ud\u00e2ndu-se cu ,,ruda de la ora\u015f\u201d, cu veri\u015foarele \u015fi verii mei ,,de la \u0163ar\u0103\u201d, gata s\u0103-mi intre \u00een voie, de zilele petrecute pe malul m\u0103rii la Tuzla, cu nu mai \u015ftiu ce\u2026
\nDa, am avut o copil\u0103rie de basm, cum am mai spus. Cum puteam b\u0103nui eu ce avea s\u0103 vie?! Apari\u0163ia ,,din senin\u201d a trupelor sovietice flutur\u00e2nd \u00eentr-o m\u00e2n\u0103 pu\u015ftile, iar \u00een cealalt\u0103 flori, osta\u015fi cu chipuri de om \u015fi nu de draci, cum ne a\u015fteptam noi copiii s\u0103 vedem, la felul cum g\u00e2ndim ast\u0103zi, a fost o Hiro\u015fima a Basarabiei, dar cu o explozie ,,retard\u201d, ca s\u0103 folosesc o expresie farmaceutic\u0103.
\nDe aici a \u00eenceput infernul copil\u0103riei mele pe care l-am descris cu durere \u00een suflet \u00een primul meu roman Povod. Sunt momente pe care \u015fi azi m\u0103 feresc s\u0103 le relatez \u2013 coloana deport\u0103rii din care am sc\u0103pat \u00eempreun\u0103 cu p\u0103rin\u0163ii \u015fi cu Ludmi printr-o minune. Ne-a mitraliat avia\u0163ia rom\u00e2n\u0103 sem\u0103n\u00e2nd moartea \u015fi \u00eempr\u0103\u015ftiindu-i pe calmucii c\u0103lare care ne \u00eencadrau. O regretabil\u0103 confuzie. Basarabeni nevinova\u0163i au murit de m\u00e2na fra\u0163ilor lor rom\u00e2ni. Noi am sc\u0103pat\u2026<\/p>\n

Emilia \u0162u\u0163uianu<\/strong>: Ce amintiri p\u0103strezi \u00een memorie la momentul plec\u0103rii din Basarabia natal\u0103?<\/em><\/p>\n

Boris David<\/strong>: Team\u0103, \u00eentr-o atmosfer\u0103 de haos. Sintagma ,,Pohod na Sibir\u201d era pe buzele tuturor. Administra\u0163ia rom\u00e2neasc\u0103 nu a luat nici un fel de m\u0103suri pentru evacuarea popula\u0163iei. Au plecat ,,organizat\u201d doar v\u00e2rfurile. Panica a cuprins satele printre \u0163\u0103ranii \u00eenst\u0103ri\u0163i. \u00cen ora\u015f, intelectualii, \u00een special profesorii \u015fi preo\u0163ii, ca \u015fi fo\u015ftii ofi\u0163eri albi sc\u0103pa\u0163i de urgia revolu\u0163iei bol\u015fevice, s-au adunat \u00een fa\u0163a Soborului, al c\u0103rui clopot cunoscut ca ,,Boli\u015foi\u201d, pe care \u00eel auzeau \u015fi cei din Tulcea, a \u00eenceput s\u0103 sune f\u0103r\u0103 oprire. Erau \u015fi naivi care sperau c\u0103 ,,tr\u0103darea celor de la Bucure\u015fti\u201d va fi ,,reparat\u0103\u201d de Germania, c\u0103 \u00een\u0163elegerea dintre Hitler \u015fi Stalin era de fapt un simulacru, parte din strategia politicii germane. Singura cale de plecare era Dun\u0103rea. Situa\u0163ia din port nu promitea mare lucru. Cursa vaporului cu zbaturi, ,,Rom\u00e2nia Mare\u201d, nu putea asigura \u00eembarcarea dec\u00e2t a unui mic num\u0103r de pasageri, tr\u0103g\u00e2nd dup\u0103 ei bagaje multe, greu de manipulat. \u0218i toate acestea de Sfintele S\u0103rb\u0103tori ale Pa\u015ftelui, din aprilie 1944, tata era pe front, fratele pe front, singurul b\u0103rbat, George ! Mama, Ludmi \u015fi eu, cu o valiz\u0103 cu ceva haine \u015fi un sac plin cu cozonaci. O idee salvatoare a lui George \u015fi cu toate riscurile asumate, ne-am \u00eembarcat pe vapor pentru direc\u0163ia contrar\u0103, spre Chilia, \u00een \u00eent\u00e2mpinarea ru\u015filor! A mers! Ne-am \u00eentors cu aceea\u015fi curs\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 mai cobor\u00e2m \u015fi am continuat drumul spre Tulcea. \u00cen ultima telegram\u0103 de la tata, eram aviza\u0163i c\u0103 se retrage cu unitatea militar\u0103 la C\u0103l\u0103ra\u015fi. Apoi cu trenul p\u00e2n\u0103 la Fete\u015fti, important nod de cale ferat\u0103, cu vagoanele \u00eempinse pe o linie moart\u0103 de a\u015fteptare \u015fi un bombardament ca \u00een filme. Avia\u0163ia american\u0103 a smuls \u015finele de cale ferat\u0103, le-a \u00eencovoiat \u015fi \u00een\u0103l\u0163at spre cer, a distrus vagoane \u015fi a \u00eempr\u0103\u015ftiat mor\u0163ii. Totul s-a lini\u015ftit, dar nu \u015fi sufletele noastre \u00eensp\u0103im\u00e2ntate. Mama ne m\u00e2ng\u00e2ia \u015fi ne \u00eendemna s\u0103 ne rug\u0103m \u00eempreun\u0103. Era c\u0103lit\u0103 din zilele revolu\u0163iei bol\u015fevice c\u00e2nd a \u00eenfruntat teama \u015fi disperarea pe str\u0103zile Odessei. Culmea ironiei, dac\u0103 ironie a\u015f putea s-o numesc, tata era \u015fi el \u00een gara din Fete\u015fti, \u00een vagoane, ca \u015fi noi, \u00een drum spre C\u0103l\u0103ra\u015fi, unde ne-am reg\u0103sit r\u0103v\u0103\u015fi\u0163i. La cei 15 ani, am sim\u0163it c\u0103 m\u0103 desp\u0103r\u0163isem pentru totdeauna de copil\u0103rie, de ora\u015ful meu iubit, de r\u00e2pa de sub m\u0103n\u0103stire. Din p\u0103cate s-a adeverit\u2026<\/p>\n

Emilia \u0162u\u0163uianu<\/strong>: Din condeiul publicistic al tribunului Basarabiei rom\u00e2ne\u015fti, Vasile \u0162epordei, am cunoscut \u015fi am sim\u0163it cum bate inima p\u0103m\u00e2ntului, am cunoscut sufletul, nevoile, durerea \u015fi frumuse\u0163ea locurilor \u015fi a oamenilor. \u00cen volumul Dor de duc\u0103 (n.n. Editura Mu\u015fatinia, 2014) ai scris c\u0103 ,,o singur\u0103 dorin\u0163\u0103\u201d ai \u00eenecat-o \u00een suspine, aceea de a hoin\u0103ri prin Basarabia \u015fi c\u0103 ar fi fost prea dureros s\u0103 afirmi c\u0103 ai hoin\u0103rit prin Ucraina sau Republica Moldova. Ce ne po\u0163i spune despre anii tinere\u0163ii \u015fi sosirea \u00een Rom\u00e2nia, despre studiile liceale la un liceu cu tradi\u0163ie din Oradea\u2026<\/em><\/p>\n

Boris David<\/strong>: \u00cen cartea mea de identitate scrie negru pe alb, la locul de na\u015ftere, Ucraina, Ismail. Ostentativ, c\u00e2nd am de completat datele personale, eu trec Ismail, Basarabia. Nu pot altfel. M-am n\u0103scut \u00een 1929, \u00een Rom\u00e2nia, \u00een Rom\u00e2nia Mare! N-am fost, \u00eenc\u0103, admonestat, cu toate c\u0103 se spune c\u0103 \u00eencalc legea\u2026 Pentru mine, Republica Moldova, Ucraina, sunt f\u0103c\u0103turile diabolice ale lui Stalin prin care a urm\u0103rit s\u0103 \u015ftearg\u0103 raptul comis. \u015ei felul \u00een care a \u00eemp\u0103r\u0163it Basarabia \u015fi Bucovina \u00eentre Moldova \u015fi Ucraina, d\u00e2nd Ucrainei sudul Basarabiei cu Gurile Dun\u0103rii \u015fi Nordul Bucovinei, iar Moldovei Transnistria care nu a apar\u0163inut niciodat\u0103 Rom\u00e2niei, Moldovei sau Basarabiei. Avem rom\u00e2ni acolo, ca \u015fi \u00een alte p\u0103r\u0163i ale lumii, dar nu \u015fi drepturi teritoriale. \u00cen schimb complica\u0163ii peste complica\u0163ii.
\nDar s\u0103 revin la \u00eentrebare. Dup\u0103 refugiu, c\u0103ut\u00e2nd un loc mai lini\u015ftit, mai sigur, pentru statutul nostru de fugari din Uniunea Sovietic\u0103, am \u00eencercat la C\u0103l\u0103ra\u015fi, la R\u00e2mnicu S\u0103rat, unde am f\u0103cut un an la Liceul Regele Ferdinand, la Beiu\u015f \u015fi \u00een final la Oradea. Pe tot parcursul am fost urm\u0103ri\u0163i \u015fi ademeni\u0163i de comisii mixte de ,,repatriere\u201d, formate din ,,civili\u201d sovietici \u015fi ,,civilii\u201d rom\u00e2ni. Ideea naiv\u0103 de a ajunge c\u00e2t mai departe de grani\u0163a cu Basarabia, ne-a salvat \u00eentr-un fel nesperat. Episcopul ortodox Nicolae l-a \u00eencadrat pe tat\u0103l meu \u00een func\u0163ia de \u015eef al Serviciului Arhive, func\u0163ie pe care a de\u0163inut-o \u015fi la Ismail \u00een cadrul Episcopiei Ismailului \u015fi Cet\u0103\u0163ii Albe. Ceea ce a f\u0103cut \u00eens\u0103 peste a\u015ftept\u0103ri episcopul Nicolae, a fost un gest de curaj, de sfin\u0163enie sufleteasc\u0103, d\u00e2ndu-ne o locuin\u0163\u0103 chiar \u00een Palatul Episcopal, o adev\u0103rat\u0103 cetate \u00een plin centrul ora\u015fului. S-a \u00eent\u00e2mplat \u00een 1945 c\u00e2nd, Nicolae Popoviciu se mai bucura de oarecare respect din partea autorit\u0103\u0163ilor locale. Cu timpul lucrurile s-au mai limpezit pu\u0163in, pentru noi vreau s\u0103 spun, dar nu \u015fi pentru cel care ne salvase. L-au urm\u0103rit, l-au destituit, l-au arestat, l-au trimis la o m\u0103n\u0103stire. Vremurile erau grele pentru refugia\u0163i ca noi, sufeream, la \u00eenceput, de s\u0103r\u0103cia care ne ap\u0103sa, mereu cu g\u00e2ndul la vremurile bune de acas\u0103; am mai dat ceva medita\u0163ii unui copil la matematic\u0103 \u015fi rom\u00e2n\u0103 ca s\u0103-mi pot cump\u0103ra un pantalon, o bluz\u0103; \u00eencet, \u00eencet, am sc\u0103pat de complexe, am p\u0103truns \u00een cercuri de b\u0103ie\u0163i \u015fi fete, mi-am f\u0103cut mul\u0163i prieteni \u015fi prietene, eram acceptat \u00een familiile ,,bune\u201d, dansam bine, \u00eenalt cu plete, at\u00e2t c\u00e2t m\u0103 l\u0103sau la liceu\u2026 \u015fi c\u00e2te \u015fi mai c\u00e2te\u2026
\nVisam s\u0103 devin scriitor, poet liric, cum \u00eemi spuneam, s\u0103 merg la Litere, m\u0103 \u00eendr\u0103gosteam u\u015for dar \u015fi m\u0103 retr\u0103geam repede, m\u00e2nat cumva de preocuparea de a avea ,,material\u201d de inspira\u0163ie. Nu z\u00e2mbi, a\u015fa g\u00e2ndeam atunci\u2026<\/p>\n

Emilia \u0162u\u0163uianu<\/strong>: Drag\u0103 Boris, candoarea \u015fi optimismul te caracterizeaz\u0103 \u015fi acum\u2026 c\u00e2nd ai acceptat ,,\u00eenfr\u00e2ngerea\u201d, c\u00e2nd ai renun\u0163at s\u0103 mergi la Litere?<\/em><\/p>\n

Boris David<\/strong>: Privind pu\u0163in \u00eenapoi, \u00eencerc un regret fa\u0163\u0103 de meteahna nemul\u0163umitului de sine \u00eensu\u015fi, care m\u0103 \u00eempingea la distrugerea ,,operei mele literare\u201d. Mi-amintesc de multe fr\u00e2nturi din poeziile mele lirice, pe s\u0103rite cumva \u015fi trebuie s\u0103 recunosc c\u0103 m-am mai plagiat din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, prelucr\u00e2nd \u00een scris teme vechi \u00een posturi noi. Nu, nu m-am dus la Litere. Pragmatismul la mod\u0103 \u00een acele vremuri, m-a \u00eempins la Politehnic\u0103, la Chimie Industrial\u0103. F\u0103cusem parte din Cercul \u015ftiin\u0163ific de Fizic\u0103 \u015fi Chimie, organizat de fantasticul profesor O\u015forhan, inginer de profesie, dar \u00eentors de pe front cu niscai probleme de s\u0103n\u0103tate. Din cercul lui ne-am dus opt elevi \u015fi am intrat to\u0163i, plus o fat\u0103 de la Liceul Oltea Doamna, despre care s-ar putea s\u0103 mai aduc vorba, cu voia ta\u2026<\/p>\n

Emilia \u0162u\u0163uianu<\/strong>: Prin anii 1918-1920, Basarabia era singura provincie care avea un procent mare de analfabe\u0163i. Pe fundalul socio-politic de atunci s-au f\u0103cut mari eforturi pentru ca lucrurile s\u0103-\u015fi schimbe at\u00e2t sensul c\u00e2t \u015fi mersul. C\u0103rturari, preo\u0163i, pu\u0163inii intelectuali care existau \u00eencercau s\u0103 schimbe ceva \u00een via\u0163a societ\u0103\u0163ii care mergea de-a-ndoaselea. Dac\u0103 ar trebui s\u0103 fac o compara\u0163ie a\u015f spune c\u0103 Dostoievski, \u00een romanul Idiotul, surprinde excep\u0163ional prototipul omului din acea perioad\u0103, m\u0103 refer la descrierea prin\u0163ului M\u00ee\u015fkin. Ca s\u0103 supravie\u0163uie\u015fti trebuia s\u0103 fii fals, mincinos \u015fi f\u0103\u0163arnic. M\u0103 g\u00e2ndeam, citind c\u0103r\u0163ile tale, c\u0103 op\u0163iunea ta de a studia \u00eentr-un domeniu tehnic te-a salvat de neajunsurile societ\u0103\u0163ii \u00een care te aflai. Ai urmat studii universitare de chimie. Ce te-a determinat s\u0103 alegi acest domeniu \u015fi c\u00e2t de greu a fost s\u0103 ajungi acolo unde \u0163i-ai propus, dat fiind faptul c\u0103 refugia\u0163ii basarabeni aveau un statut mai\u2026special?<\/em><\/p>\n

Boris David<\/strong>: Faptul c\u0103 \u00eentre anii 1918 \u015fi 1920, statisticile ar\u0103tau c\u0103 ,,Basarabia era singura provincie care avea un procent mare de analfabe\u0163i\u201d r\u0103m\u00e2ne de r\u0103scolit \u015fi interpretat pu\u0163in prin arhivele vremii. \u00centotdeauna, ca de altfel \u015fi azi, statisticile au r\u0103spuns unor comenzi care \u0163inteau \u015fi o fac \u015fi \u00een prezent, unor interese politice de moment. \u015etim bine c\u0103 nici \u00een ,,via\u0163a la \u0163ar\u0103\u201d din celelalte provincii rom\u00e2ne\u015fti ale Vechiului Regat, situa\u0163ia nu era roz\u0103. Dar, s\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 \u00een scrierile unui Nistor, sau Iorga, nu g\u0103sim un asemenea mod de abordare, ei fiind \u015fi oameni de \u015ftiin\u0163\u0103, \u015fi oameni politici. Imediat dup\u0103 Revolu\u0163ia din Octombrie, Basarabia a fost locul de refugiu al celor sc\u0103pa\u0163i de urgia revolu\u0163ionarilor, profesori, preo\u0163i, ofi\u0163eri albi. Al\u0103turi de preo\u0163ii rom\u00e2ni ai locului, prin Episcopiile reactivate, prin existen\u0163a unui \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2nt teologic de \u00eenalt\u0103 clas\u0103 la Chi\u015fin\u0103u, cu to\u0163ii au format o adev\u0103rat\u0103 fr\u0103\u0163ie lupt\u00e2nd pentru o via\u0163\u0103 liber\u0103, liber\u0103 de teama bol\u015fevismului acaparator, bun urma\u015f al imperialismului \u0163arist. Politica de denigrare a Basarabiei \u015fi a basarabenilor nu s-a referit doar la perioada amintit\u0103, aminte-mi aduc de lucrarea lui Geo Bogza, Basarabia \u0163ar\u0103 de p\u0103m\u00e2nt, publicat\u0103 \u00een 1939, dar bazat\u0103 pe observa\u0163iile f\u0103cute \u00een 1934, bine rumegate. Caracterul denigrator, ieftin a\u015f spune, m-a f\u0103cut s\u0103 reac\u0163ionez, d\u00e2nd o replic\u0103, t\u00e2rzie, trist\u0103, pe care am \u00eentitulat-o ,,Basarabie, \u0163ar\u0103 r\u00e2vnit\u0103, \u0163ar\u0103 sf\u00e2rtecat\u0103\u201d. Mi-am amintit deun\u0103zi de acea revolt\u0103 a mea \u015fi f\u0103r\u0103 s\u0103 vreau m-am oprit la zilele noastre, la Carmen Avram. Prin ,,documentarele\u201d televizate se str\u0103duie s\u0103 prezinte doar ,,r\u0103ul cel mai r\u0103u\u201d de la noi de acas\u0103, lansate cu m\u00e2ndrie pe pia\u0163a filmului apusean, care apreciaz\u0103 asemenea ,,informa\u0163ii pre\u0163ioase\u201d, r\u0103spl\u0103tindu-le cu premii, sau m\u0103car nominaliz\u0103ri. Pentru mine ,,scopul personal scuz\u0103 mijloacele\u201d, nu difer\u0103 mult. Alte vremuri, aceea\u015fi atitudine discutabil\u0103, ca \u015fi \u00een Parlamentul European unde, unii europarlamentari rom\u00e2ni, denigreaz\u0103 \u0163ara care i-a trimis, pe \u015fleau.
\nDar s\u0103 revin la M\u00ee\u015fkin, la principiile lui de via\u0163\u0103. Da, s-au aplicat pe scar\u0103 larg\u0103 \u00een perioada noastr\u0103 comunist\u0103. S\u0103 fii fals, mincinos, f\u0103\u0163arnic, fa\u0163\u0103 de sistem, fa\u0163\u0103 de crezul t\u0103u, fa\u0163\u0103 chiar \u015fi de prieteni. Au fost destui care au f\u0103cut art\u0103 din asta. \u015ei eu am fost victima a doi-trei ,,prieteni\u201d \u015fi, vreau s\u0103 spun, dezam\u0103girea este dureroas\u0103. Cel mai flagrant a fost modelul pe care l-am folosit \u00een Povod pentru a-l contura pe doctoral Mircev. \u015ei la noi s-au sp\u0103lat creiere, \u015fi chiar sub nasul meu, la \u015etei, fost Petru Groza\u2026 Totul e s\u0103 afli la timp!<\/p>\n

Emilia \u0162u\u0163uianu<\/strong>: Totul e v\u0103zut de cel care-i totul\u2026<\/em><\/p>\n

Boris David<\/strong>: Da, drag\u0103 prieten\u0103, op\u0163iunea de a l\u0103sa balt\u0103 visul meu de literat a fost dictat\u0103 de pragmatism, de mizeria economic\u0103 \u00een care m\u0103 sc\u0103ldam. Se cereau ingineri, se construiau fabrici, se \u00eencuraja cercetarea tehnologic\u0103 \u015fi tehnic\u0103. Mi-a pl\u0103cut la facultate unde m-am aplecat cu prec\u0103dere spre aparate \u015fi instala\u0163ii, spre electrochimie. Orele de laborator m-au atras, \u00een detrimentul unor discipline care implicau toceal\u0103. M-am ferit de chimia organic\u0103 \u015fi am ales ,,tehnologia anorganic\u0103\u201d \u00een care mi-am pus sufletul. M-am \u00een\u0163eles bine cu academicianul Dr\u0103gulescu, cu Vasile Cocheci de la Tehnologia Anorganic\u0103 \u015fi cu Facsko de la Electrochimie.
\nN-aveam timp chiar de toate fiind prins de ,,vraja\u201d \u00eent\u00e2lnit\u0103 chiar la intrarea la facultate.<\/p>\n

\"\"<\/a>Emilia \u0162u\u0163uianu<\/strong>: Legile iubirii au puterea s\u0103 rup\u0103 nu numai pe cele ale prietenii dar \u015fi pe cele divine\u2026 A\u015fa ai cunoscut-o pe so\u0163ia ta?<\/em><\/p>\n

Boris David<\/strong>: \u00centr-un moment \u00een care numai la noi cuno\u015ftin\u0163e nu m\u0103 g\u00e2ndeam\u2026 A\u015fa cum spuneam, \u00een toamna lui 1949 mi-am \u00eencercat norocul la Politehnica Timi\u015foara. Tot de la Oradea, de la Liceul Oltea Doamna, ne-a \u00eenso\u0163it \u015fi Margareta-Ana Kruch. \u00centr-un p\u0103rcule\u0163 oarecare, \u00eempreun\u0103 cu nedesp\u0103r\u0163itul meu prieten Orest \u015fi al\u0163i c\u00e2\u0163iva din ga\u015fca lui O\u015forhan, eminent profesor de chimie \u015fi fizic\u0103, inginer chimist la baz\u0103, care ne considera ,,b\u0103ie\u0163ii lui\u201d, ne amuzam, destul de g\u0103l\u0103gios, ca s\u0103 mai ascundem din emo\u0163iile care ne st\u0103p\u00e2neau. Pe o banc\u0103 singuratic\u0103, retras\u0103 vreau s\u0103 spun, colega noastr\u0103 de la Oltea r\u0103sfoia de zor un caiet cu noti\u0163e. Cum st\u0103tea cu nasul \u00een caiet, nu i-am putut deslu\u015fi chipul \u015fi ca atare nu am z\u0103bovit cu privirea. La un moment dat s-a rezemat de speteaza b\u0103ncii \u015fi a r\u0103mas cu privirea a\u0163intit\u0103 spre cer. Am r\u0103mas cam blocat \u015fi f\u0103r\u0103 a muta privirea, l-am \u00eentrebat pe Orest\u2026 ,,Ce zici frate ? Cine e ?!\u201d\u2026,,Asta-i bun\u0103! E\u015fti prieten cu frate-s\u0103u \u015fi m\u0103 \u00eentrebi cine e\u2026 e sora lui Niki Kruch\u2026Te sf\u0103tuiesc s-o ui\u0163i \u00eenainte de a o cunoa\u015fte\u2026 Element model, \u00eencuiat\u0103, tocilar\u0103, se scald\u0103 \u00een note de zece\u2026Tu n-o cuno\u015fti dar ea te cunoa\u015fte cu siguran\u0163\u0103\u2026 Las-o\u2026 \u00een plata Domnului, priceput?!\u201d<\/p>\n

Emilia \u0162u\u0163uianu<\/strong>: Se pare c\u0103 nu ai \u0163inut cont de sfaturile prietenilor? Ce te-a determinat totu\u015fi s\u0103 o cuno\u015fti pe Margareta?<\/em><\/p>\n

Boris David<\/strong>: Ei, s-a \u00eent\u00e2mplat s\u0103 nu pricep \u015fi la prima ocazie am abordat-o, direct, \u00een stilul meu, profit\u00e2nd de existen\u0163a unui subiect comun, fratele ei. Mi-am dat seama c\u0103 \u00eel adora, dar avea ceva rezerve cu privire la firea lui n\u0103b\u0103d\u0103ioas\u0103. A fost un \u00eenceput bun. Eu chiar \u0163ineam mult la pu\u015ftiul ,,minune\u201d; la cerere i-am f\u0103cut ,,lipitura\u201d cu micu\u0163a Ela \u015fo\u015f, viitoarea campioan\u0103 la s\u0103ritura \u00een \u00een\u0103l\u0163ime; de la Babi, adic\u0103 Margareta, am aflat c\u0103 la liceu Niki o curta spun\u00e2ndu-i chiar ,,s\u0103rut m\u00e2na\u201d. Oradea era la picioarele celor doi. Frumo\u015fi foc, pl\u0103cu\u0163i la abordare, \u00eendr\u0103gosti\u0163i incurabili. Treaba asta ne-a apropiat, la cantin\u0103 \u00eempreun\u0103, pe str\u0103zi \u015fi prin parcuri \u00eempreun\u0103, cu servietele nelipsite, la manifesta\u0163iile sportive \u00eempreun\u0103, dar, \u015fi a fost un dar important, \u00een grupe diferite. Ne \u015ftiau studen\u0163ii Politehnicii, ne \u015ftiau profesorii, ne \u015ftiau \u015fi trec\u0103torii, cred, ne \u015ftiau \u015fi admiratorii ei de la distan\u0163\u0103, era o epoc\u0103 de fair play, fiind \u00eenso\u0163it\u0103 mereu, se respecta eviden\u0163a strig\u0103toare la cer. C\u00e2nd Marga s-a g\u00e2ndit s\u0103 fac\u0103 handbal, prin exemplu personal, eu am renun\u0163at la baschet. Pe atunci Timi\u015foara era fruncea mondial\u0103 a handbalului, cu componen\u0163i unul \u015fi unul, exemplare vreau s\u0103 spun, iar b\u0103ie\u0163ii doreau \u015fi ei o echip\u0103 feminin\u0103. \u00cempreun\u0103-\u00eempreun\u0103, dar s\u0103 accept riscurile unui neavenit urm\u0103rind antrenamentele de pe tu\u015f\u0103, c\u00e2nd toat\u0103 lumea ne \u015ftia \u00een tandem !? \u015ei am r\u0103mas \u00eempreun\u0103 spre exasperarea unchiului la care st\u0103tea. Nu m\u0103 cuno\u015ftea, dar m\u0103 judeca dup\u0103 plete. \u00cempreun\u0103, dar cu amendamente. Nu, tu, declara\u0163ii, nu, tu, gesturi libertine ! Fa\u0163\u0103 de cei din ,,tribun\u0103\u201d eram erou, ceea ce-mi pica bine, dar \u00een sinea mea \u00eencepeam s\u0103 fiu un nedumerit. Cel mai mult m\u0103 intriga ,,r\u0103bdarea\u201d de care d\u0103deam dovad\u0103. Nu m\u0103 recuno\u015fteam. O singur\u0103 dat\u0103 am dat-o \u00een bar\u0103. \u00cen practic\u0103 la C\u00e2mpia Turzii, unde Marga nu m-a \u00eenso\u0163it, aleg\u00e2nd Aradul, la unchiul s\u0103u, m-am l\u0103sat ademenit de o pu\u015ftoaic\u0103, o unguroaic\u0103, care la desp\u0103r\u0163ire mi-a dat o poz\u0103 cu inscrip\u0163ia ,,Pi\u0163igoiul t\u0103u scump \u015fi drag\u201d. \u00cen vacan\u0163\u0103 la Oradea, putea s\u0103 fie altfel?!, i-am relatat \u00eent\u00e2mpl\u0103ri din luna de practic\u0103. Ei, asta a fost lovitura de gra\u0163ie. Sup\u0103rarea a \u0163inut p\u00e2n\u0103-n toamn\u0103, p\u00e2n\u0103 la reluarea cursurilor. La cantin\u0103 am stat al\u0103turi, cam t\u0103cu\u0163i, e adev\u0103rat, apoi am pornit-o pe jos, ca-n vremuri bune, am ocolit explica\u0163iile \u015fi ne-am a\u015fezat pe o banc\u0103 din Parcul Trandafirilor. Nimeni n-a sesizat nimic, ceva colegi cu care am fost la practic\u0103, must\u0103ceau discret, cred c\u0103 din solidaritate cu foi\u0163a noastr\u0103 b\u0103rb\u0103teasc\u0103. A fost singurul incident, de acest gen, pe tot parcursul studen\u0163iei. Am \u00eenceput s\u0103 fiu sigur pe mine d\u00e2nd \u00eens\u0103 dovad\u0103 de mai mult\u0103 \u00een\u0163elepciune \u015fi r\u0103bdare. \u015ei bine am f\u0103cut. Totu\u015fi \u00eemi puneam \u00eentrebarea\u2026 p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd?!\u2026P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd vom sta cumin\u0163i \u00een b\u0103ncile noastre?!<\/p>\n

Emilia \u0162u\u0163uianu<\/strong>: Drag\u0103 Boris, m\u0103rturise\u015fte-ne cum a evoluat prietenia voastr\u0103\u2026<\/em><\/p>\n

Boris David<\/strong>: Un r\u0103spuns a venit \u00eentr-o zi cu furtun\u0103. Eram \u00een Parcul Trandafirilor, la un spectacol de oper\u0103 \u00een aer liber. Rigoletto cu Goang\u0103 \u015fi B\u0103descu. Furtuna a pornit din senin, dar la momentul potrivit. \u00cencepuse cvartetul la geamul speluncii. Totul ca \u00een livret. \u015ei nu o furtun\u0103 oarecare. Fulgera, tuna, ploua. Nici o mi\u015fcare de retragere. Goang\u0103 tuna mai ceva ca tunetul iar de dup\u0103 geam se auzea vocea inegalabil\u0103 a lui B\u0103descu. Nu se poate descrie. Marga s-a lipit de mine \u015fi la o desc\u0103rcare luminoas\u0103 i-am surprins privirea. S\u0103rutul a venit de la sine iar lacrimile ploii erau de bucurie. \u00cen clipa aceea am realizat c\u0103 vom r\u0103m\u00e2ne \u00eempreun\u0103. \u015ei am r\u0103mas. Ploaia ca ploaie, s\u0103rutul ca primul s\u0103rut, dar scena de pomin\u0103 s-a \u00eent\u00e2mplat \u00eentr-o zi \u00eensorit\u0103, \u00een drum spre P\u0103durea Verde. Dep\u0103\u015find ora\u015ful am luat-o pe scurt\u0103tur\u0103, pe un larg maidan, printre blocurile unui spital, care sper c\u0103 nu mai exist\u0103. Prea era d\u0103r\u0103p\u0103nat, cumva, la cap\u0103tul mahalalei. Nu prea era prietenoas\u0103 priveli\u015ftea dar noi \u0163inteam P\u0103durea Verde. \u0162in\u00e2ndu-ne de m\u00e2n\u0103, am luat-o la fug\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 niciun consens, ne-am oprit, a \u0163intit la gura mea, m-a luat pe dup\u0103 g\u00e2t, am prins-o \u00een bra\u0163e \u015fi nu ne-am oprit dec\u00e2t atunci c\u00e2nd am auzit aplauze. Ferestrele spitalului erau \u00een\u0163esate de bolnavi, z\u00e2mbitori, calzi. Le-am f\u0103cut c\u00e2teva semne de mul\u0163umire \u015fi am luat-o agale spre p\u0103durea care ne a\u015ftepta. Era s\u0103rutul marii confirm\u0103ri, era \u00eentruchiparea nest\u00e2njenirii, era strig\u0103tul nostru de iubire. O mic\u0103 revenire la un ,,dar\u201d p\u0103r\u0103sit mai sus.<\/p>\n

Emilia \u0162u\u0163uianu<\/strong>: A\u015fadar era\u0163i doi \u00eendr\u0103gosti\u0163i \u015fi \u00een acela\u015fi timp colegi de studii. Cum ap\u0103rea\u0163i \u00een ochii prietenilor \u015fi cunoscu\u0163ilor?<\/em><\/p>\n

Boris David<\/strong>: Am mai spus c\u0103 eram \u015fi \u00een aten\u0163ia unor profesori, iar noi f\u0103ceam parte din grupe diferite. \u00cenaintea oric\u0103rui examen Marga era \u00een alert\u0103. Cum noi nu renun\u0163am la plimb\u0103ri prelungite, cu o zi \u00eenainte de examen intra \u00een panic\u0103, \u015fi ce panic\u0103! Eu mai pu\u0163in panicard dar \u015fi mai pu\u0163in ambi\u0163ios, av\u00e2nd examenul luat, cum-necum, \u015fi problemele c\u00e2t de c\u00e2t l\u0103murite, m\u0103 apucam s-o lini\u015ftesc, adic\u0103 s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163 cu ea. Ea se prezenta la excep\u0163ional, iar profesorul de tehnologie, printre \u00eentreb\u0103ri, \u00eei punea \u015fi o \u00eentrebare suplimentar\u0103: ,,Boris nu \u00eenva\u0163\u0103 cu tine?!\u201d\u2026 ,,Ba da, dar el d\u0103 \u00eenaintea mea \u015fi apoi \u00eemi explic\u0103\u201d\u2026Totu\u015fi, la o sesiune din vara lui 1953, s-a \u00eent\u00e2mplat cum s-a \u00eent\u00e2mplat \u015fi am luat \u015fi eu note maxime, o singur\u0103 dat\u0103 \u00een toat\u0103 studen\u0163ia, \u015fi ca o consecin\u0163\u0103 fericit\u0103 m-am ales cu o gratifica\u0163ie de semestru. Zis \u015fi f\u0103cut. Am luat verighete, u\u015foare, dar verighete, am invitat-o la un restaurant sub Podul de pe Bega, am comandat o cin\u0103 a-nt\u00e2ia \u015fi ne-am logodit. A r\u0103mas surprins\u0103, dar \u00eenc\u00e2ntat\u0103. Era seara lui 29 septembrie 1949. Totul p\u0103rea minunat, dar a doua zi am v\u0103zut-o la facultate f\u0103r\u0103 verighet\u0103. ,,?\u201d\u2026,,Mi-e ru\u015fine de colegi, s\u0103 m\u0103 mai obi\u015fnuiesc\u2026\u201d\u2026N-a \u0163inut prea mult. \u00centr-o zi la cantin\u0103, a sosit m\u0103tu\u015fa ei de la Oradea. De fericire Babutzi, a\u015fa-i spuneau ai ei, s-a aruncat la g\u00e2tul m\u0103tu\u015fii. Cerberul, eu st\u0103team mai la o parte, i-a prins m\u00e2na \u015fi a r\u0103mas f\u0103r\u0103 grai. ,,Ce-i asta, Babutzi, drag\u0103, ce-i cu inelul \u0103sta?!\u201d\u2026,,Tu\u015fi drag\u0103, m-am logodit cu Boris, am vorbit eu cu Mami despre el. Uite-l acolo\u2026\u201d ,,Care?!, \u0103la cu p\u0103rul?!, Doamne, Doamne! Mama ta \u015ftie?! Unchiul Andrei \u015ftie?!\u2026\u201d ,,\u00cenc\u0103 nu\u2026\u201d ,,Dar Andrei ce a p\u0103zit?! La Oradea nu s-ar fi \u00eent\u00e2mplat a\u015fa ceva!\u201d ,,P\u0103i la Oradea eram \u00eenc\u0103 elev\u0103!\u2026\u201d ,,Istenem, Istenem!\u2026Trebuie s\u0103 merg la S\u00e2ntana, s\u0103 vorbesc cu I\u0163u\u015f\u2026 \u015fi la Oradea, la p\u0103rin\u0163ii lui, cum ai spus?!, Boris?!\u2026Da, Da!\u201d\u2026<\/p>\n

Emilia \u0162u\u0163uianu:<\/strong> Iubirea romantic\u0103 a tinere\u0163ilor s\u0103 \u00een\u0163eleg c\u0103 s-a transformat \u00eentr-o c\u0103s\u0103torie? C\u00e2t a c\u00e2nt\u0103rit trecutul t\u0103u de basarabean auto exilat \u00een vestul Rom\u00e2niei?<\/em><\/p>\n

Boris David<\/strong>: C\u00e2nd \u00een 1954 am anun\u0163at c\u0103s\u0103toria, accep\u0163iunea a venit \u00een unanimitate. Trebuie s\u0103 recunosc c\u0103 am reu\u015fit s\u0103 fiu un ginere iubit, iar Marga adorat\u0103 de ai mei. \u00cen plus, prietenia mea cu Nicolae-Otto, ajuns iubit de toat\u0103 lumea, a contribuit \u00een mare m\u0103sur\u0103 la consolidarea statutului meu de ,,OK\u201d. E drept c\u0103 aveam am\u00e2ndoi multe aspira\u0163ii comune, multe dureri din trecut, eu ,,fugit de sovietici\u201d, sc\u0103pat dintr-o coloan\u0103 de deportare \u015fi urm\u0103rit pentru ,,recuperare\u201d, ea, urm\u0103rit\u0103 pentru tat\u0103l ei, plecat cu armata german\u0103, prizonier \u00een Fran\u0163a \u015fi \u00eenmorm\u00e2ntat \u00een Germania de Vest la D\u00fcsseldorf. Dar aveam ceva foarte important\u2026 gustul pentru profesie, dragostea pentru muzica simfonic\u0103 \u015fi de oper\u0103, pentru lectur\u0103, pentru teatru. \u015ei mai important, dorin\u0163a de-a avea un copil.<\/p>\n

Emilia \u0162u\u0163uianu<\/strong>: A\u015fa s-a n\u0103scut Cristina-Paula David, singurul t\u0103u copil\u2026<\/em><\/p>\n

Boris David<\/strong>: Da, copilul a venit greu, abia \u00een 1958, pe 4 iunie, dar cu at\u00e2tea noi bucurii ce nu pot fi descrise \u00een cuvinte. C\u00e2nd m-am dus la spitalul din Nucet \u2013 B\u0103i\u0163a, doctorul, un haios, ca de altfel to\u0163i prietenii mei medici, \u015fi au fost destui, mi-a adus-o pe Cristina-Paula, nume pe care le-am ales \u015fi impus eu, \u0163in\u00e2nd-o de degetele picioarelor, cu corpul at\u00e2rn\u00e2nd \u00een jos, spun\u00e2nd, de parc\u0103 era opera lui, ,,\u0163i-am adus o dam\u0103 bine\u2026 uite ce picioare lungi are!\u201d Habar n-am ce am sim\u0163it. Eu, cu replicile parc\u0103 gata preg\u0103tite, am t\u0103cut chitic\u2026,,Ce nu-\u0163i place, omule?\u201d ,,Ba da, ba da!\u2026mul\u0163umesc!\u201d Nici c\u0103 puteam spune ceva mai din suflet. A fost un copil minunat. Frumu\u015fic\u0103 foc, s-a lipit de mine spre disperarea soacrei \u015fi mirarea nedisimulat\u0103 a Margaretei. Toat\u0103 lumea spunea c\u0103 o stric cu ,,a\u015fa\u201d educa\u0163ie. C\u00e2nd a crescut \u015fi venea de la gr\u0103dini\u0163\u0103 striga din u\u015f\u0103 ,,unde-i tati?\u201d\u2026Replica soacrei venea prompt\u2026,,Tu mam\u0103 nu ai?\u201d\u2026Urma spontan un ,,h\u00e2\u2026\u201d A mai crescut pu\u0163in, au \u00eenceput plimb\u0103rile \u00een doi\u2026 o \u00eenv\u0103\u0163am ,,de toate\u201d. La \u015fapte ani i-am propus o excursie \u00een Apuseni, la Sc\u0103ri\u015foara. ,,Vin \u015fi ele?!\u201d ..,,Care ele?\u201d ,,Ei\u2026 mama \u015fi Mami\u201d ,,Nuuu! Numai noi doi\u201d ,,Ce bine!\u201d\u2026A fost poate cea mai frumoas\u0103 excursie ,,\u00een doi\u201d din via\u0163a mea. Am ,,locuit\u201d \u00een ma\u015fin\u0103, am dormit pe l\u00e2ng\u0103 lizierele p\u0103durilor, am urcat per pedes la ghe\u0163ar, am g\u0103tit \u00eempreun\u0103\u2026 Ne-am \u00eentors la Deva, la Cetatea Huniazilor, am vizitat, ne-am minunat, am plecat pentru o noapte de odihn\u0103 pe malul lacului Cinci\u015f, la o caban\u0103-hotel foarte primitoare, cu cina la ,,restaurant\u201d spre satisfac\u0163ia Cristinei, de fapt ,,Kitty\u201d, cum semna ea c\u00e2nd a \u00eenv\u0103\u0163at s-o fac\u0103. Priveli\u015ftea nocturn\u0103 a lacului \u00een lumina lunii \u015fi a reflectoarelor era fermec\u0103toare. Atunci am priceput c\u0103 va hoin\u0103ri ca \u015fi mine, \u015fi nu m-am \u00een\u015felat.<\/p>\n

Emilia \u0162u\u0163uianu<\/strong>: M\u0103rturise\u015fte-ne c\u00e2te ceva despre fiica ta Cristina. A mo\u015ftenit \u015fi ea dorul de duc\u0103 al tat\u0103lui?<\/em><\/p>\n

Boris David:<\/strong> Este o c\u0103l\u0103toare neobosit\u0103, \u00eenarmat\u0103 cu o memorie de invidiat, mo\u015ftenit\u0103 de la Marga, \u00eendr\u0103gostit\u0103 de istorie \u015fi geografie, \u00eendr\u0103gostit\u0103 de Anglia, de Fran\u0163a, de Spania \u015fi, nu putea fi altfel, de Italia. A f\u0103cut Politehnica, la Chimie Industrial\u0103, a f\u0103cut metrisa \u00een Canada, dar ce folos?! Iube\u015fte arta obsesiv, iube\u015fte Europa, nu se simte \u00een largul ei \u00een Canada. Este o fire extrem de critic\u0103, cu cine o fi sem\u0103n\u00e2nd?!, m\u0103 \u00eentreb \u015fi eu retoric. \u00cen perioada liceului eram prietenul c\u0103utat de prietenii ei. Dup\u0103 evenimentele din ,,Pia\u0163a Universit\u0103\u0163ii\u201d, c\u0103s\u0103torit\u0103 cu un artist-arhitect dizident, a ales \u00een 1990, plecarea din \u0163ar\u0103. Au plecat \u00een ajunul sosirii minerilor \u00een Bucure\u015fti. I-am \u00een\u0163eles, i-am \u00eencurajat, i-am ajutat, pun\u00e2nd un ocean \u00eentre noi. \u00cen anul 2009, dornici s\u0103 petreac\u0103 o lun\u0103 de zile prin Europa lor iubit\u0103, au renun\u0163at la Rom\u00e2nia. Marga nu era \u00eentr-o form\u0103 grozav\u0103. Dorea s\u0103-i vad\u0103. Am inventat ,,surpriza\u201d de pe site-ul meu. \u015etiam unde vor poposi \u00een final, Nisa, \u015ftiam data \u015fi hotelul, am aranjat totul pentru a-i surprinde, camera \u00een acela\u015fi hotel, o or\u0103 convenabil\u0103 pentru sosire, un lucru n-am aranjat neav\u00e2nd timp, o asigurare medical\u0103. Am plecat la risc cu o sus\u0163inere f\u0103r\u0103 rezerve din partea Margaretei. Am reu\u015fit, Marga s-a descurcat nesperat, eu am prins curaj \u015fi am petrecut zece zile de vis pe malul Mediteranei, o superb\u0103 croazier\u0103 pe mare, o plimbare la Monaco, la Monte Carlo. Cea care s-a \u00eemboln\u0103vit a fost Kitty \u015fi am renun\u0163at la restul planificat pe Mediteran\u0103. Marga era fericit\u0103, eu \u00een largul meu pe o mare superb\u0103, mai frumoas\u0103 ca cea din Algeria, mai frumoas\u0103 ca cea din Egipt sau Grecia. Era normal, eram \u00eempreun\u0103. Visam s\u0103 mai repet\u0103m ,,surprizele\u201d, dar ,,n-a mai fost s\u0103 fie\u201d. Oare ce pl\u0103tim \u00een nereu\u015fitele care ne b\u00e2ntuie? Cel de-al Doilea R\u0103zboi Mondial st\u00e2rnit de Germania Nazist\u0103?! Ocupa\u0163ia Sovietic\u0103 \u015fi instalarea comunismului la noi?! Noua Ordine Mondial\u0103 care se infiltreaz\u0103 \u00een vie\u0163ile noastre oblig\u00e2ndu-ne s\u0103 ne supunem necondi\u0163ionat acestei noi forme de colonizare mascat\u0103?!\u2026Cred toate la un loc! Rezultatul?! O dezbinare incredibil\u0103 \u00eentre oameni care, \u00een fond, n-ar avea nimic de \u00eemp\u0103r\u0163it\u2026 C\u00e2nd mai intru c\u00e2teodat\u0103 \u00eentr-o biseric\u0103 romano-catolic\u0103, aud din amvon un ,,Pax Vobiscum!\u201d cum r\u0103sun\u0103 neconving\u0103tor. Nu pot comenta\u2026 Marga este o romano-catolic\u0103 convins\u0103, iar eu, diplomat de circumstan\u0163\u0103.<\/p>\n

Emilia \u0162u\u0163uianu:<\/strong> A\u015f vrea s\u0103 revenim un pic la anii de studen\u0163ie, la perioada \u00een care \u00eencercai, t\u00e2n\u0103r fiind, s\u0103-\u0163i define\u015fti propriul drum\u2026 al\u0103turi de so\u0163ia ta.<\/em><\/p>\n

Boris David<\/strong>: Am mers um\u0103r la um\u0103r, vorba ceea, ne \u015ftiau \u015fi b\u0103ncile, \u015fi pomii din parcuri. De profesori, nu mai vorbesc. A\u015f putea scrie un roman, dar nu cred c\u0103 m-ar l\u0103sa. Pe \u015fantier, tot cu ea, am intrat \u015fi la propriu, \u015fi la figurat, \u00een ceea ce avea s\u0103 devin\u0103 prima mea carte de vizit\u0103 profesional\u0103 \u2013 Spectroscopia. Citeam, descifram aparatura nou sosit\u0103, noaptea m\u0103 prindea \u00een laborator, \u00eenv\u0103\u0163am din mers. Rezultatele au avut efect, recunoa\u015ftere, Ordinul muncii\u2026A fost o gaf\u0103 a celor de la direc\u0163ie, nefiind membru de partid, nu puteam fi decorat. Era s\u0103 uit, directorul era \u015fi el basarabean \u015fi Boris pe deasupra! Pu\u0163in scandal la partid, o adeziune pentru ,,candidat membru de partid\u201d, oferit\u0103, bun\u0103 doar de semnat, \u015fi am fost l\u0103sat \u00een pace, pentru o vreme. Transferat la Bucure\u015fti, am fost dat afar\u0103, dup\u0103 o poveste nostim\u0103, care nu are loc aici. Am preluat \u015fefia sec\u0163iei de laboratoare din \u015etei de la Partea Sovietic\u0103, la prima reac\u0163ie a noului ministru al Departamentului Metale Rare, ing. Puiu M\u0103nescu, fost component al echipei de Volei a Politehnicii Timi\u015foara, care nu a mai suportat prezen\u0163a sovieticilor la conducerea unor obiective. \u015ei m-a b\u0103gat \u00een belea cu toate consecin\u0163ele previzibile. C\u00e2nd ne-a v\u0103zut la fa\u0163\u0103, ne-a recunoscut, de fapt a recunoscut-o pe ea. Nu era de mirare, \u00een Timi\u015foara ne cuno\u015fteau \u015fi trec\u0103torii neaviza\u0163i. \u00cencet, \u00eencet, m-am apucat de tehnologia elementelor radioactive, \u00een perspectiva prelucr\u0103rii minereurilor radioactive \u00eentr-o uzin\u0103 rom\u00e2neasc\u0103. S-a adeverit, cu greu, dar s-a adeverit. Eu \u00een cercetare tehnologic\u0103, cum am visat, ministrul M\u0103nescu, simplu inginer la Filipe\u015ftii de P\u0103dure. A fost el patriot rom\u00e2n, dar l-au \u00eenvins sovieticii de la Sovrom Kvar\u0163it.<\/p>\n

Emilia \u0162u\u0163uianu<\/strong>: Un tezaur de fapte, tipuri umane, aspira\u0163ii de viitor sunt primenite din genera\u0163ie \u00een genera\u0163ie pentru a fi restituite \u015fi consemnate \u00eentr-o carte \u2013 Dor de duc\u0103 \u2013 \u00een care ne vorbe\u015fti despre prietenii t\u0103i din tinere\u0163e \u015fi experien\u0163ele profesionale. Te rog s\u0103 ne poveste\u015fti c\u00e2te ceva despre atmosfera societ\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti a anilor 1950-1960? C\u00e2t de greu \u015fi de u\u015for a fost. Ce ne po\u0163i spune despre experien\u0163a ta de inginer chimist \u00een anii Rom\u00e2niei comuniste?<\/em><\/p>\n

Boris David:<\/strong> De fapt, \u00een cele spuse deja, am conturat atmosfera \u00een care, tineri absolven\u0163i, am purces la des\u0103v\u00e2r\u015firea ,,profesioni\u015ftilor\u201d din noi, m\u00e2nca\u0163i pe din\u0103untru de convingeri personale, afi\u015f\u00e2nd supunere fa\u0163\u0103 de sistemul care ne promitea sarea \u015fi marea. La facultate ne-am descurcat cum am putut, ea ca preparator la Catedra de Tehnologie a lui Cocheci, eu \u00een colectivul de cercetare al aceluia\u015fi profesor. Lucram de zor, bucur\u00e2ndu-m\u0103 de \u00eencrederea lui. Aveam cheile cabinetului s\u0103u \u015fi a laboratorului lui personal, lucram \u015fi nop\u0163ile, c\u00e2nd o l\u0103sam pe Marga s\u0103 se odihneasc\u0103. Ea nici nu trebuia s\u0103 se oboseasc\u0103 prea mult fiind sus\u0163inut\u0103 de rezultatele de la examene. La terminarea anului IV, Cocheci ne-a propus pe am\u00e2ndoi asisten\u0163i la catedr\u0103. Cu dosarele care ne \u00eenso\u0163eau, p\u0103rea o utopie, lucru care s-a \u015fi adeverit. Verdictul tovar\u0103\u015fului Ijac de la cadre a fost sec: ,,au ceva negru la dosar\u201d\u2026Cocheci nu s-a l\u0103sat \u015fi a apelat la na\u015ful s\u0103u, profesorul Murgulescu, ministru, om de \u015ftiin\u0163\u0103 arhicunoscut. R\u0103spunsul lui a fost pe m\u0103sura vremurilor: ,,Drag\u0103 Vasile, \u00een materie de cadre nu am nici o putere\u2026\u201d. Dup\u0103 peripe\u0163ii la minister, la cererea mea \u015fi la interven\u0163ia Directorului General Tarasov de la proasp\u0103t \u00eenfiin\u0163ata societate Sovrom Kvar\u0163it, am ajuns la \u015etei, nucleul activit\u0103\u0163ii incipiente \u00een domeniul uraniului rom\u00e2nesc. Eram la doi pa\u015fi de fantasticul z\u0103c\u0103m\u00e2nt de uraniu de la B\u0103i\u0163a Bihor. De ce spun fantastic? Acest z\u0103c\u0103m\u00e2nt a salvat pozi\u0163ia Uniunii Sovietice pe e\u015fichierul luptei \u00een \u00eentrecerea nuclear\u0103. Con\u0163inutul \u00een uraniu nu se m\u0103sura \u00een c\u00e2teva zecimi de procent, care asigurau exploatarea curent\u0103 pe plan mondial, ci \u00een procente \u00eentregi. Sovieticii au ridicat modestul sat \u015etei, la nivel de ora\u015f, construind \u00een ritm dr\u0103cesc, pe banii no\u015ftri, blocuri de locuit, vilu\u0163e tip german pe care le-am mai \u00eent\u00e2lnit \u015fi prin Africa, spitale, \u015fcoli, sal\u0103 modern\u0103 de sport, bazin de \u00eenot, terenuri de sport performante, cinematograf, magazine\u2026 Noi am luat-o \u00eencet de la barac\u0103 inundabil\u0103 pe malul Cri\u015fului Negru, la camer\u0103 \u00een apartament comun \u015fi \u00een final, la apartament. N-a fost u\u015for, dar, tineri f\u0103r\u0103 copil, cu prieteni unul \u015fi unul, am supravie\u0163uit \u015focului ini\u0163ial \u015fi ne-am asigurat o carier\u0103 \u00eentr-un domeniu nesperat. Era perioada 1954-1960, c\u00e2nd muncind f\u0103r\u0103 preget, dar \u015fi distr\u00e2ndu-ne copios \u2013 sport, poker, motociclet\u0103, hoin\u0103reli \u2013 ne-am consolidat familia prin apari\u0163ia Cristinei \u015fi am visat la o via\u0163\u0103 mai bun\u0103, \u00eentr-o zon\u0103 mai pu\u0163in expus\u0103, m\u0103 refer la radia\u0163ii, \u015fi mai aproape de binefacerile culturii \u2013 teatre, concerte , oper\u0103. Eram am\u00e2ndoi ahtia\u0163i dup\u0103 a\u015fa ceva \u015fi ne mul\u0163umeam colec\u0163ion\u00e2nd discuri. Atunci a ap\u0103rut \u00een via\u0163a noastr\u0103 inegalabilul Herlea\u2026<\/p>\n

\u00a0~ va urma ~<\/p>\n

Interviu de Emilia \u0162u\u0163uianu<\/strong><\/p>\n

http:\/\/melidonium.ro\/2015\/02\/09\/o-viata-de-om-si-un-nume-boris-david\/#more-38153<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

,,Ismailul r\u0103pit r\u0103m\u00e2ne pentru mine parte din Rom\u00e2nia Mare\u201d N\u0103scut \u00een anul 1929 (10 mai) \u00een ora\u015ful de pe malul [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3,6],"tags":[],"class_list":["post-20998","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-linkuri-externe"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20998","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20998"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20998\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21002,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20998\/revisions\/21002"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20998"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20998"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20998"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}